1. COMUNICARE A instrument de baza al Dialogului Social « Dialogul social – către o rută flexibilă pentru ocupare ş i incluziune » Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Contract POSDRU / 93 / 3.3 / S / 60304
Comunicarea se defineşte c a transfer de informaţii de la un emitent (expeditor) la un primi t or (destinatar), î n condiţiile realizării aceleiaşi semnificaţii a conţinutului mesajului la cei doi subiecţi. Când trebuie să definească comunicarea, majoritatea vorbitorilor se gândesc la “ a aduce la cunoştinţă ” , “ a da de ştire ” sau “ a informa ” . Comunicarea î nţeleasă ca proces are la bază patru componente fundamentale: emiţătorul, canalu l, informaţia şi receptorul . Esenţa procesului constă din transferul sau trimiterea informaţiei de la receptor la emiţător. Acest model elementar trebuie î nsă extins deoarece comunicarea nu se î ncheie niciodată cu simpla preluare sau receptare a informaţiei. Î n primul rând nu trebuie omisă circulaţia informaţiei şi î n sens invers (feed-back), deoarece comunicarea nu se realizează decât î n vederea obţinerii unui răspuns . Comunicarea eficientă este condiţionată de î nţelegerea comună a mesajului. Ş i asta este valabil î n orice organizaţie din care faceţi parte. Comunicarea este modalitatea concretă de lucru a oricărui angajat dintr-o organizaţie î n legătura directă pe care o are cu clienţii (atât interni cât şi externi). Succesul depinde decisiv de abilitatea de comunicare a acestora.
La mijlocul anilor 70, A. Mehrabian ş i M. Weiner, au stabilit următorul raport al percepţiei informaţiei de către un receptor, î ntr-o comunicare orală, faţ ă î n faţ ă . Ei au stabilit că atunci când percepem un mesaj, 7% se realizează prin intermediul cuvintelor (limbaj verbal), 38% se realizează prin intermeniul vocii şi 55% se realizează prin intermediul limbajului non-verbal
Ştiţi câte secunde avem la dispoziţie pentru a face o bună primă impresie? Cei de la Harvard University spun: î ntre 15 şi 30 ! De aceea, e foarte important ca din primul moment î n care deschidem gura şi rostim primele cuvinte, acestea să aibă un impact pozitiv. În relaţiile cu clienţii î n special, limbajul verbal trebuie: - Să exprime curtoazie, nu lipsă de interes - Să fie eficient , la obiect, deci clar ş i să nu cuprindă termeni de jargon Limbaj pozitiv : f olosiţi cuvinte şi expresii pozitive: „ Sigur că da ” , „ Cu multă plăcere ” , „ Vă stăm la dispoziţie ” , „ Suntem aici pentru Dvs. ” , „Î ncercăm să găsim cea mai potrivită soluţie pentru Dvs. ” Evitaţi negaţiile! Dacă cineva vă spune „ nu te gând i la un papagal mare,cu pene viu colorate în galben şi verde … ! ” Î l vizualizaţi? Chiar dacă apare o negaţie î n mesaj ( „ nu ” ), creierul va î nregistra sensul direct al cuvântului sau expresiei folosite ! Evitaţi cuvintele ş i expresiile : „ problemă ” , „ să văd ce pot face ” , „ nu ştiu ce să vă spun ’ , „ hm, mda, păi.. ” , „ da, dar.... ” , „ imposibil ” , „ ok ” , „ deci ” (fără a trage nici o concluzie), „ din păcate ” , „ din nefericire ” etc. Vocabular : să nu aibă accent puternic regional ; să conţină formule corecte din punct de vedere gramatical ş i lexical ; să fie lipsit de cuvinte şi expresii triviale . Atenţie : nu folosiţi niciodată porecle sau apelative, mai ales când se fac referiri la oameni de altă religie sau naţionalitate.
L imbajul trupului devine primordial î n comunicare, datorită impactului vizual imediat care apare anterior comunicării verbale. Limbajul non - verbal poate sprijini, contrazice sau substitui comunicarea verbală. Limbajul non-verbal se referă la: Contactul vizual : a tunci când un client se afl ă î n faţa noastr ă , stabilirea unui contact vizual cu acesta este o cale de a construi o bun ă relaţie. Menţinerea unui bun contact vizual indică respect ş i interes pentru persoana respectiv ă ş i fa ţă de conversa ţ ie. Aten ţ ie î ns ă cum v ă uita ţ i la clien ţ i, pentru c ă ş i un contact vizual prea insistent poate deveni prea dominant sau intimidant; pe de alt ă parte ş i un contact vizual mult prea pu ţ in intens este un semnal de dezinteres fa ţă de client sau fa ţă de ceea ce el spune. Darea ochilor peste cap nu va comunica o atitudine pozitiva faţ ă de client ! Mimica : s tresul ş i emoţiile se reflect ă prin expresia feţei. Oamenii sunt singurele animale care- ş i retrag buzele pentru a-şi arăta din ţ ii f ă r ă inten ţ ia de a mu ş ca. Zâmbetul î ş i are originea î ntr-un gest de lini ştir e ş i este de asemenea folosit de maimu ţ e ş i cimpanzei pentru a ar ă ta c ă nu sunt amenin ţă toare. Cercet ă rile asupra zâmbetului au demonstrat: cu cât foloseşti zâmbetul mai des, cu atât ceilalţi vor sta mai mult şi mai aproape de tine . Cu alte cuvinte, zâmbetul e foarte bun pentru afacerile tale ş i pentru viaţa ta personală, pentru că le arată celorlalţi că nu-i amenin ţ i. Nu î n ultimul rând, un zâmbet pune î n mişcare mai mulţi mu ş chi decât o î ncruntare, deci exersaţi-vă zâmbetul ! Poziţia corpului : o poziţie dreaptă poate să denot e î ncredere; dusă la extrem, poate deveni arogan ţă . Nu v ă agita ţ i. Când un client î şi schimbă pozi ţ ia/ţinuta, aceasta indică faptul c ă e necesar ă o schimbare î n modul de comunicare. La fel cum un gând/sentiment poate să influenţeze ţinuta şi limbajul trupului , la fel de bine procesul poate fi realizat ş i invers: ţ inuta care inspiră î ncredere, vă va face să vă simţiţi mai bine ! Unghiul î n care vă este aplecat trunchiul fa ţă de alte lucruri oferă o indicaţie a atitudinii ş i sentimentelor pe care le avem fa ţă de respectivele lucruri . Când vreţi să v ă simţiţi î ncrezători ş i siguri pe voi î n ş iv ă , menţineţi capul drept. Folosiţi aceast ă poziţie a capului ori de câte ori vreţi ca ceea ce spuneţi s ă fie luat î n serios. Invers, când vreţi să fiţi prietenoşi ş i s ă v ă concentraţi pe ceea ce v ă spune un amic de exemplu, o să va î nclinaţi capul î ntr-o parte sau î n alta, chiar î n mod incon ş tient. Gesturile : e xist ă gesturi care pot mări eficacitatea mesajului nostru . P almele sunt deschise ş i orientate î n sus. Gesturi neacceptate sunt cele de genul ar ă tatului cu degetul. P almele ridicate ş i orientate c ă tre interlocutor desemneaz ă sinceritate ş i prietenie. Î n cazul unei strângeri de mân ă , cel mai indicat este s ă aveţi o strângere ferm ă , dreapt ă , pe vertical, ceea ce denotă egalitate. Braţele ofer ă indicii despre cât de deschi ş i ş i receptivi suntem fa ţă de cei cu care interacţion ă m, de aceea e bine s ă menţineţi braţele puţin depărtate de corp, relaxate sau la spate. Această poziţie arată c ă nu v ă este fric ă . Î n general, cu cât o persoan ă este mai dezinvolt ă , cu atât tinde s ă facă mi ş cări mai ample cu braţele. Cu cât sunteţi mai introvert, cu atât aveţi tendinţa de a ţine braţele mai mult pe lângă corp. Asiguraţi un echilibru in mişcarea braţelor. Distanta intima =lungimea unui antebrat. Doar pentru persoane intime. Distanta personala = lungimea unui brat intins (90cm-1,2 m). Este distanta recomandata in relatiile dintre colegi si clienti Distanta sociala = suma distantelor personale Distanta publica = dincolo de distanta sociala
Ca ş i expresiile feţei, timbrul, tonul, volumul ş i ritmul vorbirii transmit prin voce atitudini - căldura, prietenie, supărare, mânie etc. Modulaţiile ş i calitatea vocii joacă un rol semnificativ î n comunicare. Vocea transmite multe lucruri; este ca o undă radio care indică ce simţim despre ceea ce facem. Acela ş i lucru spus cu diferite tonalit ăţ i ale vocii v a fi interpretat î n mod diferit de audien ţă . Î ntrucât mai mult de o treime din impactul asupra celor care v ă privesc ş i v ă aud este dat de voce, asiguraţi-v ă c ă vocea voastr ă exprim ă exact ceea ce vreţi s ă comunicaţi.
Ascultarea este considerat ă o component ă vita lă a procesului de comunicare. Un ajutor î n comunicare î l constituie ascultarea activ ă . Capacitatea de a asculta eficient poate fi una dintre cele mai importante calit ăţ i pe care le poate avea un ofertant de servicii. Ascultarea ne solicit ă o mare parte din timpul de lucru. Un studiu sugereaz ă c ă î n comunicare, o persoană consumă: 10% pentru scriere, 15% pentru citit, 35% pentru vorbire şi 40% pentru ascultare. Î n procesul comunic ă rii, un receptor poate: · s ă aud ă mesajul, deci s ă asculte pasiv (s ă nu evalueze ş i s ă nu dea nici un r ă spuns), · s ă aud ă mesajul ş i s ă î l evalueze dar fără a-i da emiţătorului un răspuns, ceea ce î nseamnă că realizează o ascultare evaluativă, · s ă aud ă mesajul, s ă î ncerce s ă î nţeleagă punctul de vedere al interlocutorului ş i s ă î i dea un răspuns , verbal ş i non-verbal, î n concordanţ ă cu mesajul primit, ceea ce î nseamnă c ă î l ascultă activ . Ascultarea activă î nseamnă mai mult decât simpla auzire a cuvintelor. Implică participare activă cu vorbitorul . Acestea sunt cele 3 nivele ale ascult ă rii. Cum ascultăm activ: î ncuraje z ; aprob ; î ntreb ; s unt atent şi perceptiv ; v erific dacă a m î nţeles ; r ecapitule z ; mă pun î n locul interlocutorului ; î mpărtăşe sc emoţii ; n u î ntrerup î n mijlocul frazei interlocutorului
Feed-back-ul este un r ă spuns pe care receptorul î l emite c ă tre emiţ ă tor, î n legătur ă cu mesajul trimis iniţial de emi ţă tor. Mesajul poate fi o idee, un comportament, o atitudine, un mesaj scris sau verbal etc. R ă spunsul pe care noi alegem s ă î l dăm ne poate ajuta s ă devenim mai eficienţi, s ă avem o comunicare clar ă, î i ajut ă pe cei cu care comunic ă m s ă ne î nţeleag ă intenţiile. Cu ajutorul feed-back-ului, putem s ă deţinem controlul ş i putem s ă lu ă m decizii corecte şi la timp.
Î n viaţa real ă apar b arierele care î ngreunează comunicarea. Aceste bariere î n comunicare sunt: · Diferenţele de percepţie - dacă emiţ ă torul ş i receptorul nu au un sistem comun de referinţ ă asupra mesajului, comunicarea e ş ueaz ă . Cu cât sunt mai apropiate percepţiile ş i atitudinile î ntre emiţ ă tor ş i receptor, cu atât comunicarea dintre ei va fi mai eficient ă . · Lipsa contactului vizual · Nestructurarea informaţiei · Limbajul inadecvat - folosirea termenilor tehnici, a regionalismelor, a termenilor jargon sau argou, etc. · Presiunea timpului – (discuţii contra timp) · Surplusul de informaţii - poate produce confuzie şi ne î nţelegere · Ascultarea slabă - uneori, clientul s-ar putea să nu vă asculte. Aceasta se î ntâmplă adesea când vorbeşti tu î n cea mai mare parte a timpului, f ă r ă s ă -i permiţi ş i lui s ă participe la conversaţie. Se poate î ntâmpla ş i invers. · Barierele fizice - de exemplu, zgomotul De aici rezult ă c ă , de şi cu toţii ş tim să comunic ă m, procesul de comunicare necesit ă mult efort pentru a fi eficient cu adev ă rat.