Comunicare

1. Metode eficiente de
comunicare cu adolescenţi
şi tinerii

2. Exigenţe de bază în comunicarea
cu persoana consiliată:
 A fi cu persoana „tête à tête”
A fi într-o poziţie receptivă
A menţine contactul vizual cu persoana
A fi calm

3. Abilităţi necesare consilierului pentru un lucru
eficient:
• Audierea activă
• Oferirea posibilităţii de a-şi exprima
emoţiile
• Diagnosticarea
• Recunoaşterea

4. Întrebări eficiente
„Închise”
- sunt utilizate
pentru
obţinerea unei
informaţii
concrete
- presupun un
răspuns în
cîteva cuvinte
sau
afirmare/negare
(„da”, „nu”)
Ex.: „Cîţi ani
aveţi?”, „Putem
să ne întîlnim
peste o
săptămînă la
„Deschise”
- deschid calea
discuţiei
-extind şi
aprofundează
contactul cu
persoana
Ex.: „Pot să vă
întreb de ce
anume azi aţi
hotărît să
efectuaţi
testarea?”

5. Încurajarea şi susţinerea
Contribuie la crearea şi
consolidarea contact
consultativ.
Ex.: „Continuaţi, vă rog”
„Da, înţeleg”
„Aşa”
„Aha”
„M-mm”

6. Parafrazarea şi generalizarea
• Arăta persoanei că
consilierul este atent
şi încercă să-o
înţelegă;
• Cristalizează ghîndul
persoanei, repetîndu-i
cuvintele într-o formă
concisă;
• Verifica dacă sunt
corect înţelese
gîndurile persoanei.

7. Parafrazarea şi generalizarea
Reguli:
• Se parafrazează ideea
principală a persoanei.
• Nu se deformează sau
substitue sensul afirmaţiei
persoanei.
• Nu se completează cele
expuse cu ceva de la sine.
• Se utilizează termenii cu
care operează persoana.
Ex.: „Dacă v-am înţeles corect,
vi-i teamă că familia nu va
avea grijă de dumneavoastră”.

8. Reflectarea sentimentelor
• Parafrazarea afirmaţiilor
cu accent pe emoţiile
exprimate de persoană.
• Fără elucidarea situaţiei
în plan emoţional, este
imposibil succesul în
plan raţional.
• Se poate ajunge la
nivelul raţional al
soluţionării problemei,
doar după ce aceasta a
fost elucidată în plan
emoţional.

9. Recunoaşterea
• Se recunoaşte diverse sentimente ale
persoanei, inclusiv înrăirea, tristeţea,
teama.
• Se face în mod deschis şi fără emoţii.
Ex.: „Sentimentele dumneavoastră sunt
foarte puternice şi eu le recunosc...”.

10. Cuvinte şi fraze-cheie
Reluarea unor
cuvinte sau fraze
scurte care au o
încărcătură
emoţională, în
discursul cu
persoana consiliată.

11. Repetarea
• Se aplică cînd persoana
este în stare de afect
sau de criză, cînd nu
înţelege totul din ceea
ce i sa spus, deoarece
se pot afla în stare de
negare sau de depresie.
• A diagnostica aceste
stări şi, în caz de
necesitate, se repetă
informaţia.

12. Răspuns-proiecţie
• Persoana ştie ce vrea, dar doreşte
să audă aceasta de la consilier,
cerându-i sfatul sau fiind în
căutarea soluţionării problemei.
• Elucidează, într-o măsură sau alta,
dorinţele reale şi dispoziţia
persoanei.
Ex.:
• „Ce aţi fi dorit să auziţi de la mine?”
• „Dacă aş putea satisface rugămintea
dumneavoastră, ce decizie aţi fi
aşteptat de la mine sau ce anume aţi fi
vrut să auziţi?”.

13. Confruntare constructivă
Scopul:
A atrage atenţia
persoanei la
contradicţiile din
enunţurile ei.
Ex.: „Deşi dumneavoastră
aveţi infecţia care se transmite
la fel ca şi HIV, consideraţi că
nu vă puteţi contamina cu
HIV?”.

14. Accentuare
Scop:
A evidenţia cele mai
importante momente.
Ex.: „Din tot ce aţi amintit,
dumneavoastră, se pare, sunteţi
preocupat îndeosebi de faptul
că...”

15. Pauze, tăcere
Scop:
A da răgaz persoanei
să-şi analizeze gîndurile
şi sentimentele, iar
consilierului – să se
includă în acest proces
şi să clarifice cele
auzite.

16. Structurarea
Permite:
• A diviza problemele şi preocupările în cele
care cer o atenţie imediată şi în cele care mai
pot aştepta;
• A organiza relaţiile
dintre consilier şi persoană;
• A realiza consilierea
după principiul „pas cu pas”.

17. Totalizarea
SCOPUL:
Rezumarea celor discutate şi formularea principalelor
momente ale conversaţiei, rezultatelor obţinute şi deciziile luate.
Ajută persoana consiliată:
- să conştientizeze lucrul efectuat
- să-şi consolideze deciziile luate
- să-şi asume responsabilitatea
Ex.: „Pe parcursul întrevederii noastre am discutat..., am ajuns la
concluzia că...şi dumneavoastră aţi decis că...”

18. Componentele de bază ale
procesului consilierii
• Precizarea şi abordarea problemei
• Oferirea informaţiei privind subiectul dat şi
sursele de asistenţă
• Selectarea alternativelor reale
• Întocmirea unui plan de acţiuni
• Motivarea în schimbarea comportamentului
• Desfăşurarea dialogului cu persoana
consiliată

19. Greşeli în consiliere
• Control, în loc de încurajare,
a exprimării de către
persoană a sentimentelor şi
necesităţilor sale;
• Dezaprobare, observaţii, din
care se poate conchide că
clientul nu corespunde
„exigenţelor” consilierului;
• Tutelare excesivă, notaţii.

20. Greşeli în consiliere
• „Etichetarea”, în loc de
clarificarea motivelor,
cauzelor fricii sau
neliniştii persoanei;
• Încercări neîntemeiate de
a linişti, de a insufla
optimism, subaprecierea
complexităţii problemei;
• Incapacitatea de a
compătimi, de a accepta
sentimentele persoanei
consiliate.

21. Greşeli în consiliere
• Oferirea prematură a sfaturilor;
• Întrebări puse într-o manieră
dezaprobatoare
• Măgulirea, convingerea de a accepta un
stereotip sau altul de comportament cu
ajutorul complimentelor sau al
înşelăciunii.