2. CAPITOLUL 1
Gad, al nouălea fiu al lui Iacov și al
lui Zilpa. Păstor și om puternic, dar
un criminal în suflet. Versetul 25 este
o definiție notabilă a urii.
1 Copia testamentului lui Gad, ce le-a
spus fiilor săi în anul o sută douăzeci
și cinci al vieții sale, spunându-le:
2 Ascultați, copiii mei, eu am fost al
nouălea fiu născut lui Iacov și am fost
viteaz în păzirea turmelor.
3 Astfel am păzit noaptea turma; și ori
de câte ori venea leul, sau lupul sau
orice fiară sălbatică împotriva stâlpului,
îl urmăream și, ajungându-l, îi apucam
piciorul cu mâna și îl aruncam la o
aruncătură de piatră și așa îl omorâm.
4 Fratele meu Iosif a păscut turma cu
noi mai mult de treizeci de zile și, fiind
tânăr, s-a îmbolnăvit din cauza căldurii.
5 Și s-a întors la Hebron la tatăl nostru,
care l-a făcut să se culce lângă el,
pentru că îl iubea mult.
6 Și Iosif i-a spus tatălui nostru că fiii
lui Zilpa și ai Bilhai ucideau cele mai
bune din turme și le mâncau împotriva
judecății lui Ruben și a lui Iuda.
7 Căci a văzut că am scos un miel din
gura unui urs și am ucis ursul; ci
înjunghiase mielul, întristându-se din
cauza lui că nu poate trăi și că noi l-am
mâncat.
8 Cu privire la această problemă, m-
am mâniat pe Iosif până în ziua când a
fost vândut.
9 Și duhul de ură era în mine și nu
voiam nici să aud de Iosif cu urechile,
nici să-l văd cu ochii, pentru că ne-a
certat în față, spunând că mâncăm din
turma fără Iuda.
10 Căci orice a spus tatălui nostru, el l-
a crezut.
11 Mărturisesc acum ginul meu, copiii
mei, că de multe ori am vrut să-l omor,
pentru că l-am urât din inimă.
12 Mai mult, l-am urât și mai mult
pentru visele lui; și am vrut să-l ling
din țara celor vii, precum bouul linge
iarba câmpului.
13 Iuda l-a vândut pe ascuns
ismaeliților.
14 Astfel, Dumnezeul părinţilor noştri
L-a izbăvit din mâinile noastre, ca să
nu săvârşim o mare fărădelege în
Israel.
15 Și acum, copiii mei, ascultați
cuvintele adevărului pentru a lucra
dreptate și toată legea Celui Prea Înalt
și nu vă rătăciți prin duhul urii, căci
este rău în toate faptele oamenilor.
16 Orice face omul pe cel care urăşte,
îl urăşte; deși omul se teme de Domnul
și se bucură de ceea ce este drept, el
nu-l iubește.
17 El disprețuiește adevărul, îl
pizmuiește pe cel ce prosperă, îi
întâmpină răutatea, iubește trufia, căci
ura îi orbește sufletul; ca şi eu atunci
m-am uitat la Iosif.
18 Păziți-vă, așadar, copiii mei ai urii,
căci ea lucrează fărădelege chiar și
împotriva Domnului Însuși.
19 Căci ea nu va asculta cuvintele
poruncilor Lui cu privire la iubirea de
aproapele, și păcătuiește împotriva lui
Dumnezeu.
20 Căci, dacă un frate se poticnește, îi
place îndată să o vestească tuturor
oamenilor și este urgent ca el să fie
3. judecat pentru aceasta, să fie pedepsit
și pedepsit cu moartea.
21 Și, dacă este un slujitor, îl stârnește
împotriva stăpânului său și, cu orice
suferință, plănuiește împotriva lui,
dacă poate fi omorât.
22 Căci ura lucrează cu invidie și
împotriva celor care prosperă; atâta
timp cât aude sau vede succesul lor, ea
lâncește mereu.
23 Căci, după cum dragostea i-ar
înviora chiar și pe morți și i-ar chema
înapoi pe cei condamnați la moarte, tot
așa ura i-ar ucide pe cei vii, iar pe cei
care au păcătuit venial, nu ar suferi să
trăiască.
24 Căci duhul urii lucrează împreună
cu Satana, prin grăbirea duhurilor, în
toate lucrurile spre moartea oamenilor;
dar duhul iubirii lucrează împreună cu
legea lui Dumnezeu în îndelungă
răbdare pentru mântuirea oamenilor.
25 Ura, deci, este rea, căci ea se
împerechează neîncetat cu minciuna,
vorbirea împotriva adevărului; și face
ca lucrurile mărunte să fie mari și face
ca lumina să devină întuneric și
cheamă dulcele amar și învață
calomnia și aprinde mânia și stârnește
război și violență și toată lăcomia;
umple inima cu rele și cu otravă
diavolească.
26 De aceea, aceste lucruri vă spun din
experiență, copiii mei, ca să alungați
ura care este a diavolului și să vă lipiți
de iubirea lui Dumnezeu.
27 Neprihănirea alungă ura, smerenia
nimicește invidia.
28 Căci celui drept și smerit îi este
rușine să facă ce este nedrept, fiind
mustrat nu de altul, ci de propria sa
inimă, pentru că Domnul se uită la
înclinația lui.
29 El nu vorbește împotriva unui om
sfânt, pentru că frica de Dumnezeu
învinge ura.
30 Căci, temându-se să nu păcălească
pe Domnul, nu va face rău nimănui
nici măcar cu gândul.
31 Aceste lucruri le-am învățat în cele
din urmă, după ce m-am pocăit de
Iosif.
32 Căci adevărata pocăință după un fel
evlavios distruge neștiința și alungă
întunericul și luminează ochii și dă
cunoștință sufletului și duce mintea la
mântuire.
33 Și lucrurile pe care nu le-a învățat
de la om, le cunoaște prin pocăință.
34 Căci Dumnezeu a adus asupra mea
o boală a ficatului; și dacă rugăciunile
tatălui meu Iacov nu m-ar fi ajutat, cu
greu ar fi eșuat, dar duhul meu a plecat.
35 Căci este pedepsit şi prin ceea ce
face omul prin ele.
36 De aceea, de vreme ce ficatul meu a
fost pus fără milă împotriva lui Iosif, și
în ficatul meu am suferit fără milă și
am fost judecat timp de unsprezece
luni, atâta vreme cât m-am mâniat
împotriva lui Iosif.
CAPITOLUL 2
Gad își îndeamnă ascultătorii
împotriva urii, arătând cum aceasta l-
a adus în atâtea necazuri. Versetele 8-
11 sunt memorabile.
1 Și acum, copiii mei, vă îndemn, să
vă iubiți fiecare pe fratele său și să
îndepărtați ura din inimile voastre, să
4. vă iubiți unii pe alții cu fapta, cu
cuvântul și cu înclinația sufletului.
2 Căci în prezența tatălui meu i-am
vorbit pașnic lui Iosif; și după ce am
ieșit, duhul urii mi-a întunecat mintea
și mi-a stârnit sufletul să-l omoare.
3 Iubiți-vă unii pe alții din inimă; și
dacă cineva păcătuiește împotriva ta,
vorbește-i cu pace și nu ține în sufletul
tău viclenia; iar dacă se pocăiește și se
spovedește, iartă-l.
4 Dar dacă el tăgăduiește, nu te înfiora
cu el, ca nu cumva, prinzând otrava de
la tine, să înjure și să păcătuiești de
două ori.
5 Nici un alt om să nu audă tainele tale
când este angajat în ceartă legală, ca
nu cumva să ajungă să te urască, să
devină dușmanul tău și să comită un
mare păcat împotriva ta; pentru că
deseori ți se adresează cu viclenie sau
se ocupă de tine cu intenții rele.
6 Și deși el tăgăduiește și totuși are un
sentiment de rușine când este mustrat,
renunță să-l mustre.
7 Căci fii cine tăgăduiește să se
pocăiască, ca să nu-ți facă din nou rău;
da, el poate să te onoreze, să se teamă
și să fie în pace cu tine.
8 Și dacă este nerușinat și stăruie în
greșeala lui, și așa iertați-l din inimă și
lăsați lui Dumnezeu răzbunătorul.
9 Dacă un om prosperă mai mult decât
tine, nu te supăra, ci roagă-te și pentru
el, ca să aibă o prosperitate desăvârșită.
10 căci așa vă este de folos.
11 Și dacă va fi înălțat și mai mult, nu-
l fi invidios, amintindu-vă că orice
făptură va muri; și aduceți laudă lui
Dumnezeu, care dă lucruri bune și de
folos tuturor oamenilor.
12 Caută judecățile Domnului, și
mintea ta se va odihni și va fi în pace.
13 Și deși un om s-a îmbogățit prin
mijloace rele, ca și Esau, fratele tatălui
meu, nu fiți gelos; dar aşteaptă
sfârşitul Domnului.
14 Căci, dacă ia unui om averea
obținută prin mijloace rele, El îi iartă
dacă se pocăiește, dar cel nepocăit este
rezervat pentru pedeapsa veșnică.
15 Căci omul sărac, dacă e liber de
invidie, îi place Domnului în toate,
este binecuvântat mai presus de toți
oamenii, pentru că nu are osteneala
oamenilor deșerți.
16 Îndepărtați deci gelozia din
sufletele voastre și iubiți-vă unii pe
alții cu inima dreaptă.
17 De aceea, spuneți și voi aceste
lucruri copiilor voștri, ca ei să
cinstească pe Iuda și pe Levi, căci din
ei Domnul va ridica mântuirea lui
Israel.
18 Căci știu că, în cele din urmă, copiii
voștri se vor îndepărta de El și vor
umbla în răutate, necaz și stricăciune
înaintea Domnului.
19 Și după ce s-a odihnit puțin, a zis
din nou; Copii mei, ascultați de tatăl
vostru și îngropați-mă lângă părinții
mei.
20 Și el și-a ridicat picioarele și a
adormit în pace.
21 După cinci ani, l-au dus la Hebron
și l-au culcat cu părinții săi.