The Book of Habakkuk is the eighth book of the 12 minor prophets of the Bible. It is attributed to the prophet Habakkuk, and was probably composed in the late 7th century BC. The original text was written in the Hebrew language.

1. Habacuc
CAPITOLUL 1
1 Povara pe care a văzut-o profetul Habacuc.
2 Doamne, până când voi striga și nu vei auzi!
chiar strigă către tine de violență și nu vei mântui!
3 De ce îmi arăți nelegiuirea și mă faci să văd
nedreptate? căci prădarea și violența sunt înaintea
mea; și sunt care trezesc ceartă și ceartă.
4 De aceea legea este slăbită, şi judecata nu iese
niciodată; prin urmare, o judecată greșită are loc.
5 Priviţi printre neamuri, priviţi şi uitaţi-vă în
mod minunat, căci voi face o lucrare în zilele
voastre, pe care nu o veţi crede, deşi vi se va
spune.
6 Căci, iată, îi ridic pe caldeeni, acea națiune
amară și grăbită, care va merge prin lățimea țării,
ca să stăpânească locuințele care nu sunt ale lor.
7 Ei sunt îngrozitori și înspăimântători: judecata
și demnitatea lor vor veni de la sine.
8 De asemenea, caii lor sunt mai rapizi decât
leoparzii și mai înverșunați decât lupii de seară; și
călăreții lor se vor întinde și călăreții lor vor veni
de departe; vor zbura ca vulturul care se grăbește
să mănânce.
9 Toți vor veni pentru violență; fețele lor se vor
înăbuși ca vântul de răsărit și vor aduna robii ca
nisipul.
10 Ei se vor batjocori de regi și prinții vor fi o
batjocură pentru ei; căci vor strânge praf și îl vor
lua.
11 Atunci mintea lui se va schimba și va trece
peste și va jignit, atribuind aceasta puterea lui
zeului său.
12 Nu ești Tu din veșnicie, Doamne, Dumnezeul
meu, Sfântul meu? nu vom muri. Doamne, Tu i-ai
rânduit pentru judecată; şi, Dumnezeule puternic,
le-ai întărit spre îndreptare.
13 Tu ești cu ochi mai curați decât să privești răul
și nu poți privi nelegiuirea;
14 Și faceți oameni ca peștii mării, ca târâtoarele,
care nu au stăpânire peste ei?
15 Îi iau pe toți cu unghiul, îi prind în plasa lor și
îi adună în târâul lor; de aceea se bucură și se
bucură.
16 De aceea ei jertfesc plasei lor și tămâie la
mâna lor; pentru că prin ei porția lor este grasă și
carnea lor din belșug.
17 Vor deci să-și golească mrejeaua și să nu cruțe
neîncetat să ucidă neamurile?
CAPITOLUL 2
1 Voi sta de pază și mă voi așeza pe turn și voi
veghea să văd ce îmi va spune și ce voi răspunde
când voi fi mustrat.
2 Domnul mi-a răspuns și a zis: „Scrie viziunea și
fă-o clar pe mese, ca să alerge cel ce o citește”.
3 Căci vedenia este încă pentru un timp hotărât,
dar la sfârşit va vorbi, şi nu va minţi; pentru că
sigur va veni, nu va întârzia.
4 Iată, sufletul lui, care este înălțat, nu este drept
în el; dar cel drept va trăi prin credința lui.
5 Da, de asemenea, pentru că păcălește prin vin,
este un om mândru, care nu ține acasă, care își
mărește dorința ca iadul și este ca moartea și nu
poate fi mulțumit, ci adună la el toate neamurile
și le strânge pe toate. oameni:
6 Nu vor spune toți aceștia o pildă împotriva lui și
un proverb batjocoritor împotriva lui și să zică:
Vai de cel care sporește ceea ce nu este al lui! cât
timp? și celui care se încărcă cu lut gros!
7 Nu se vor ridica deodată cei care te vor mușca
și nu se vor trezi cei care te vor supăra, și tu vei fi
pentru ei ca pradă?
8 Pentru că ai prădat multe neamuri, toată
rămășița poporului te va prăda; din cauza sângelui
oamenilor și pentru violența țării, a cetății și a
tuturor celor care locuiesc în ea.
9 Vai de cel care râvnește la o lăcomie rea pentru
casa lui, ca să-și ridice cuibul sus, ca să fie izbăvit
de puterea răului!
10 Te-ai sfătuit cu rușinea casei tale, nimicind
mulți oameni și ai păcătuit împotriva sufletului
tău.
11 Căci piatra va striga din zid și grinda din lemn
îi va răspunde.
12 Vai de cel care zidește o cetate cu sânge și
întemeiește o cetate prin nelegiuire!
13 Iată, nu este de la Domnul oștirilor că poporul
va munci chiar în foc și că poporul se va obosi
pentru o deșertăciune?
14 Căci pământul va fi plin de cunoașterea slavei
Domnului, precum apele acoperă marea.
15 Vai celui care dă să bea aproapelui său, care-i
pune sticla ta și îl îmbătă și pe el, ca să vezi
goliciunea lor!
16 Tu ești plin de rușine pentru slavă; bea și tu și
lasă-ți prepuțul să fie descoperit; paharul de la
dreapta DOMNULUI se va întoarce către tine și
vărsarea rușinoasă va fi peste slava ta.
17 Căci violența Libanului te va acoperi și prada
fiarelor, care le-a înspăimântat, din cauza

2. sângelui oamenilor și din cauza violenței țării, a
cetății și a tuturor locuitorilor ei.
18 Ce foloseşte chipul cioplit pe care l-a cioplit
cel care l-a făcut? chipul turnat și un învățător de
minciuni, pe care cel care face lucrarea lui se
încrede în el, pentru a face idoli muți?
19 Vai de cel care zice pădurii: Trezește-te! la
piatra mută: Scoală-te, ea va învăța! Iată, este
acoperit cu aur și argint și nu este deloc suflare în
mijlocul lui.
20 Dar Domnul este în templul Său sfânt; să tacă
înaintea Lui tot pământul.
CAPITOLUL 3
1 O rugăciune a profetului Habacuc asupra lui
Sigionot.
2 Doamne, ți-am auzit vorbirea și m-am
înspăimântat: Doamne, înviază lucrarea Ta în
mijlocul anilor, în mijlocul anilor fă cunoscută;
cu mânie amintește-ți de milă.
3 Dumnezeu a venit din Teman și Sfântul din
muntele Paran. Selah. Slava Lui a acoperit
cerurile și pământul a fost plin de lauda Lui.
4 Și strălucirea lui era ca lumina; avea coarne
ieșite din mâna lui și acolo era ascunderea puterii
lui.
5 Înaintea lui a mers ciuma, și cărbuni aprinși au
ieșit la picioarele lui.
6 El a stat și a măsurat pământul; a privit și a
izgonit neamurile; și munții veșnici s-au
împrăștiat, dealurile veșnice s-au închinat; căile
Lui sunt veșnice.
7 Am văzut corturile lui Cușan în chinuri și
draperiile țării Madianului s-au cutremurat.
8 A fost DOMNUL nemulțumit de râuri? a fost
mânia ta împotriva râurilor? Era mânia ta
împotriva mării, că ai călărit pe caii tăi și pe
carele tale de mântuire?
9 Arcul tău s-a făcut cu totul gol, după
jurămintele triburilor, după cuvântul tău. Selah.
Tu ai despicat pământul cu râuri.
10 Munții te-au văzut și s-au cutremurat;
revărsarea apei a trecut; adâncul și-a rostit glasul
și și-a ridicat mâinile sus.
11 Soarele și luna s-au oprit în locuința lor; la
lumina săgeților tale au mers și la strălucirea
suliței tale strălucitoare.
12 Tu ai străbătut țara cu mânie, ai batut
neamurile cu mânie.
13 Tu ai ieșit pentru mântuirea poporului tău,
chiar pentru mântuirea cu unsul tău; ai rănit capul
din casa celor răi, descoperind temelia până la gât.
Selah.
14 Tu ai lovit cu toiagul lui capul satelor lui: au
ieșit ca un vârtej să mă împrăștie; bucuria lor a
fost ca să înghită pe săraci pe ascuns.
15 Tu ai umblat prin mare cu caii tăi, prin
grămada de ape mari.
16 Când am auzit, mi s-a tremurat pântecele;
Buzele mi-au tremurat la glas: putrezirea a intrat
în oasele mele și m-am tremurat în mine, ca să mă
odihnesc în ziua necazului;
17 Deși smochinul nu va înflori, nici rod nu va fi
în viță; Munca măslinului va epuiza și câmpurile
nu vor da carne; turma va fi tăiată din staul și nu
va fi turmă în grajduri;
18 Dar mă voi bucura de Domnul, mă voi bucura
de Dumnezeul mântuirii mele.
19 Domnul Dumnezeu este puterea mea, El îmi
va face picioarele ca niște picioare de cerb și mă
va face să umb pe înălțimile mele. Cântărețului
șef pe instrumentele mele cu coarde.