The Epistle of Ignatius to Polycarp is an epistle attributed to Ignatius of Antioch, a second-century bishop of Antioch, and addressed to Polycarp, the bishop of Smyrna. It was written during Ignatius' transport from Antioch to his execution in Rome.

1. Epistola lui Ignatie
către Policarp
CAPITOLUL 1
1 Ignatie, care este numit și Teofor, lui Policarp, episcopul
bisericii din Smirna; supraveghetorul lor, ci mai degrabă însuși
trecut cu vederea de Dumnezeu Tatăl și de Domnul Isus Hristos:
toată fericirea.
2 Știind că mintea ta spre Dumnezeu este fixată parcă pe o stâncă
neclintită; Mulțumesc nespus de mult, că am fost socotit vrednic
să văd chipul tău binecuvântat, în care să mă bucur mereu în
Dumnezeu.
3 De aceea, prin harul lui Dumnezeu cu care ești îmbrăcat, te rog
să mergi înainte în calea ta și să-i îndemni pe toți ceilalți ca să fie
mântuiți.
4 Păstrează-ți locul cu toată grija trupului și a duhului:
străduiește-te să păstrezi unitatea, decât care nimic nu este mai
bun. Suportă cu toți oamenii, precum Domnul cu tine.
5 Sprijină-i pe toți în dragoste, așa cum o faci și tu. Roagă-te fără
încetare: cere mai multă înțelegere decât ceea ce ai deja. Fii atent,
având spiritul mereu treaz.
6 Vorbește fiecăruia după cum îți dă putere Dumnezeu. Suportă
infirmitățile tuturor, ca un combatant desăvârșit; unde munca este
mare, câștigul este cu atât mai mare.
7 Dacă îi vei iubi pe ucenicii buni, ce mulțumire este aceasta? Ci
mai degrabă supune-ţi ţie pe cei răutăcioşi, cu blândeţe.
8 Orice rană nu se vindecă cu același tencuială: dacă
îmbolnăvirile bolii sunt vehemente, modificați-le cu remedii
blânde: fiți înțelept în toate lucrurile ca șarpele, dar nevătători ca
porumbelul.
9 Pentru aceasta ești alcătuit din carne și duh; ca să poți modifica
acele lucruri care apar înaintea feței tale.
10 Iar pe cei ce nu se văd, roagă-te lui Dumnezeu să ți le
descopere, ca să nu lipsești de nimic, ci să abunde în orice dar.
11 Vremurile te cer, ca piloții vântului; iar cel care este aruncat în
furtună, adăpostul unde ar fi; ca să ajungi la Dumnezeu.
12 Fii treaz ca luptatorul lui Dumnezeu: cununa care ți-a fost
propusă este nemurirea și viața veșnică; despre care ești și pe
deplin convins. Eu voi fi siguranța ta în toate lucrurile și
legăturile mele pe care le-ai iubit.
13 Să nu te tulbure cei care par vrednici de credit, ci învață alte
doctrine. Rămâi ferm și imobil, ca o nicovală când este bătută.
14 Este rolul unui combatant curajos să fie rănit și totuși biruit.
Dar mai ales ar trebui să răbdăm toate lucrurile din pricina lui
Dumnezeu, ca El să ne suporte.
15 Fii în fiecare zi mai bun decât alții: ia în considerare vremurile;
și așteptați-l pe El, care este mai presus de orice timp, veșnic,
invizibil, deși de dragul nostru a fost făcut vizibil: impalpabil și
de netrecut, totuși pentru noi supuși suferințelor; răbdând tot felul
de căi pentru mântuirea noastră.
CAPITOLUL 2
1 Să nu fie neglijate văduvele; fii după Dumnezeu, păzitorul lor.
2 Să nu se facă nimic fără știrea și consimțământul tău; nici să nu
faci nimic decât după voia lui Dumnezeu; ca și tu, cu toată
perseverența.
3 Fie ca adunările voastre să fie mai pline: cercetați pe toți pe
nume.
4 Nu treceți cu vederea bărbații și roabe; nici să nu se umfle, ci
mai degrabă să fie cu atât mai supuși slavei lui Dumnezeu, ca să
obțină de la El o libertate mai bună.
5 Să nu-și dorească să fie eliberați cu prețul public, ca să nu fie
sclavii poftelor lor.
6 Fugi de artele rele; sau mai degrabă, nu face nicio mențiune
despre ele.
7 Spune surorilor mele că iubesc pe Domnul; și să fie mulțumiți
de proprii soți, atât în trup, cât și în duh.
8 La fel, îndemnați-i pe frații mei, în numele lui Isus Hristos, să-
și iubească soțiile, ca și Domnul Biserica.
9 Dacă cineva poate rămâne în stare de fecioară, spre cinstea
cărnii lui Hristos, să rămână fără să se laude; dar dacă se laudă,
este nimicit. Și dacă dorește să fie luat în seamă mai mult decât
episcopul, este corupt.
10 Dar toți cei căsătoriți, fie bărbați, fie femei, trebuie să se
întâlnească cu consimțământul episcopului, pentru ca căsătoria
lor să fie după evlavie și nu după poftă.
11 Toate lucrurile să fie făcute spre cinstea lui Dumnezeu.
12 Ascultați de episcop, ca și Dumnezeu să vă asculte. Sufletul
meu să fie siguranță pentru cei care se supun episcopului lor, cu
preoții și diaconii lor. Și partea mea să fie împreună cu a lor în
Dumnezeu.
13 Lucraţi unii cu alţii; luptați împreună, alergați împreună,
suferiți împreună; dormiți împreună și treziți-vă împreună; ca
ispravnici, consilieri și slujitori ai lui Dumnezeu.
14 Fiţi pe plac celui sub care vă războiţi şi de la care vă primiţi
plata. Niciunul dintre voi să nu fie găsit dezertor; dar botezul tău
să rămână, ca brațele tale; credința ta, ca coif; caritatea ta, ca
sulița ta; răbdarea ta, ca toată armura ta.
15 Lăsați-vă faptele să vă fie sarcina, ca să primiți o răsplată
potrivită. Fiți deci îndelung răbdători unii față de alții cu blândețe,
așa cum este Dumnezeu față de voi.
16 Să mă bucur de tine în toate lucrurile.
CAPITOLUL 3
1 Din moment ce biserica din Antiohia din Siria este, după cum
mi s-a spus, prin rugăciunile voastre; De asemenea, am fost cu
atât mai mângâiat și mai lipsit de grijă în Dumnezeu; dacă așa
este, prin suferință, voi ajunge la Dumnezeu; ca prin rugăciunile
tale să fiu găsit ucenic al lui Hristos.
2 Va fi foarte potrivit, prea demnul Policarp, să chemați un
consiliu ales și să alegeți pe cineva pe care îl iubiți în mod
deosebit și care are răbdare cu munca; ca el să fie mesagerul lui
Dumnezeu; și ca mergând în Siria, să slăvească iubirea voastră
neîncetată, spre lauda lui Hristos.
3 Un creștin nu are puterea lui însuși, ci trebuie să fie mereu liber
pentru slujirea lui Dumnezeu. Acum această lucrare este și a lui
Dumnezeu și a voastră: când o veți fi desăvârșit.
4 Căci mă încred, prin harul lui Dumnezeu, că sunteți gata pentru
orice lucrare bună care se cuvine pentru voi în Domnul.
5 Cunoscând așadar afecțiunea voastră sinceră pentru adevăr, v-
am îndemnat prin aceste scurte scrisori.
6 Dar pentru că nu am putut să scriu tuturor bisericilor, pentru că
trebuie să navighez deodată de la Troa la Neapolis; căci așa este
și porunca celor cărora mă supun plăcerea; scrieți bisericilor din
apropierea voastră, ca fiind instruiți în voia lui Dumnezeu, ca și
ele să facă la fel.
7 Cei în stare să trimită soli; iar ceilalţi să-şi trimită scrisorile prin
cei ce vor fi trimişi de voi, ca să fiţi proslăvit în veşnicie, de care
sunteţi vrednici.
8 Salut pe toți pe nume, în special pe soția lui Epitrop, cu toată
casa și copiii ei. Îl salut pe Attalus pe iubitul meu.
9 Salut pe cel care va fi considerat vrednic să fie trimis de voi în
Siria. Harul să fie mereu cu el și cu Policarp care-l trimite.
10 Vă doresc toată fericirea în Dumnezeul nostru, Isus Hristos; în
care continuă, în unitatea și ocrotirea lui Dumnezeu.
11 Îl salut pe Alce, preaiubitul meu. La revedere în Domnul.