The Epistle to Titus is one of the three pastoral epistles in the New Testament, historically attributed to Paul the Apostle. It is addressed to Saint Titus and describes the requirements and duties of presbyters/bishops.

1. Titus
CAPITOLUL 1
1 Pavel, slujitor al lui Dumnezeu și apostol al lui Isus Hristos,
conform credinței aleșilor lui Dumnezeu și recunoașterii
adevărului care este după evlavie;
2 În nădejdea vieții veșnice, pe care Dumnezeu, care nu poate
minți, a promis-o înainte de începerea lumii;
3 Dar și-a arătat, la vremea potrivită, cuvântul Său prin
propovăduire, care mi-a fost încredințată, după porunca lui
Dumnezeu, Mântuitorul nostru;
4 Lui Tit, propriul meu fiu după credința comună: Har, milă și
pace, de la Dumnezeu Tatăl și de la Domnul Isus Hristos,
Mântuitorul nostru.
5 De aceea te-am lăsat în Creta, ca să aranjezi lucrurile care
lipsesc și să rânduiești bătrâni în fiecare cetate, așa cum ți-am
rânduit.
6 Dacă cineva este fără prihană, soțul unei singure soții, având
copii credincioși, care nu sunt acuzați de revoltă sau
nestăpâniți.
7 Căci un episcop trebuie să fie fără prihană, ca administrator
al lui Dumnezeu; nu voinic, nu mânios curând, nu dat vinului,
nu grevitor, nu dăruit câștigului murdar;
8 Dar iubitor de ospitalitate, iubitor de oameni buni, treaz,
drept, sfânt, cumpătat;
9 Ținând strâns cuvântul credincios, așa cum a fost învățat, ca
să poată, prin învățătura sănătoasă, să îndemne și să convingă
pe cei care se contrazic.
10 Căci sunt mulți vorbitori nestăpâniți și deșerți și înșelători,
mai ales cei care sunt tăiați împrejur;
11 A căror gura trebuie să fie închisă, care răsturnează case
întregi, învăţând lucruri ce nu trebuie, de dragul unui câştig
murdar.
12 Unul dintre ei, chiar un profet al lor, a spus: Creții sunt
mereu mincinoși, fiare rele, pântece încete.
13 Acest martor este adevărat. De aceea mustră-i aspru, ca să
fie sănătoși în credință;
14 Nu dau seama de basmele iudaice și de poruncile
oamenilor, care se întorc de la adevăr.
15 Pentru cei curați toate lucrurile sunt curate; dar pentru cei
spurcați și necredincioși nimic nu este curat; dar chiar și
mintea și conștiința lor sunt spurcate.
16 Ei mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu; dar în fapte ei îl
tăgăduiesc, fiind urâcitori și neascultători și nelegiuiți pentru
orice faptă bună.
CAPITOLUL 2
1 Dar spune tu lucrurile care devin învățătură sănătoasă:
2 Ca bătrânii să fie treji, serioși, cumpătați, sănătoși în
credință, în dragoste, în răbdare.
3 La fel și femeile bătrâne, ca să se poarte așa cum se cuvine
sfințeniei, să nu acuze mincinoși, să nu aibă mult vin, să
învețe lucruri bune;
4 Ca să le învețe pe tinerele să fie treji, să-și iubească bărbații,
să-și iubească copiii,
5 Să fie prevăzător, curat, păzitor de acasă, bun, ascultător de
proprii bărbați, pentru ca cuvântul lui Dumnezeu să nu fie
hulit.
6 De asemenea, tinerii îndeamnă să fie treji.
7 În toate lucrurile, arătându-te un model de fapte bune: în
doctrină arătând nestricăciune, gravitate, sinceritate,
8 Vorbire sănătoasă, care nu poate fi osândită; pentru ca cel ce
este din contra, să se rușineze, neavând nimic rău de spus
despre tine.
9 Îndeamnă slujitorii să fie ascultători de proprii stăpâni și să
le placă în toate lucrurile; nu mai răspunde;
10 Nu fură, ci arătând toată fidelitatea; ca să poată împodobi
doctrina lui Dumnezeu Mântuitorul nostru în toate lucrurile.
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuirea, s-a arătat
tuturor oamenilor,
12 Învăţându-ne că, lepădând nelegiuirea şi poftele lumeşti, să
trăim cu sobrietate, dreptate şi evlavie în lumea aceasta;
13 Aşteptând acea nădejde binecuvântată şi arătarea glorioasă
a marelui Dumnezeu şi a Mântuitorului nostru Isus Hristos;
14 Care s-a dat pe Sine însuși pentru noi, ca să ne mântuiască
de orice nelegiuire și să curețe pentru Sine un popor aparte,
plin de râvnă în faptele bune.
15 Acestea vorbește, îndeamnă și mustră cu toată puterea.
Nimeni să nu te disprețuiască.
CAPITOLUL 3
1 Adu-i în minte să se supună domniilor și puterilor, să asculte
de magistrați, să fie gata pentru orice lucrare bună,
2 Să nu vorbești de rău pe nimeni, să nu fii bătaieși, ci blânzi,
arătând toată blândețea tuturor oamenilor.
3 Căci și noi înșine am fost uneori nebuni, neascultători,
înșelați, slujim diverselor pofte și plăceri, trăim în răutate și
invidie, urâți și urându-ne unii pe alții.
4 Dar după aceea s-a arătat bunătatea și dragostea lui
Dumnezeu Mântuitorul nostru față de oameni,
5 Nu prin faptele neprihănirii pe care le-am făcut noi, ci după
îndurarea Lui, El ne-a mântuit, prin spălarea nașterii și
înnoirea Duhului Sfânt;
6 Pe care l-a vărsat peste noi din belșug prin Isus Hristos,
Mântuitorul nostru;
7 Pentru ca, fiind îndreptățiți prin harul Său, să fim
moștenitori după nădejdea vieții veșnice.
8 Aceasta este o vorbă credincioasă și vreau să le afirmi
neîncetat, pentru ca cei care au crezut în Dumnezeu să aibă
grijă să întrețină faptele bune. Aceste lucruri sunt bune și de
folos oamenilor.
9 Dar ferește-te de întrebările nebunești, de genealogii, de
certurile și de disputele legate de lege; căci sunt neprofitabile
şi zadarnice.
10 Un om care este eretic după prima și a doua îndemn
respinge;
11 știind că cel care este așa este răsturnat și păcătuiește, fiind
osândit de la sine.
12 Când voi trimite la tine pe Artema sau pe Tihic,
străduiește-te să vii la mine la Nicopole, căci m-am hotărât să
iernam acolo.
13 Aduceți-le pe Zenas, învățătorul legii și pe Apolo, cu
sârguință în călătoria lor, ca să nu le lipsească nimic.
14 Și să învețe și ai noștri să întrețină faptele bune pentru
folosințele necesare, ca să nu fie fără rod.
15 Toți cei care sunt cu mine vă salută. Salutați-i pe cei ce ne
iubesc în credință. Harul să fie cu voi toți. Amin. (I-a fost scris
lui Tit, hirotonit primul episcop al bisericii cretenilor, din
Nicopole a Macedoniei.)