Sindromul Down este caracterizat printr-o serie de anomalii fizice și mentale, inclusiv trăsături specifice și dismorfii, cu o incidență de aproximativ 1 la 600-800 de născuți vii. Etiologia principală este trisomia liberă a cromozomului 21, iar diagnosticul poate fi realizat clinic la naștere, fiind necesară confirmarea prin teste citogenetice. Prognostic este variabil, cu 85% dintre pacienți supraviețuind până la un an și 50% ajungând la o vârstă de peste 50 de ani, majoritatea deceselor fiind cauzate de complicații cardiace și infecții.

2. Introducere Sindrom, ce constă din multiple anomalii: o dismorfie extrem de caracteristică, înapoiere mintală, întârziere în creștere. 1866 – "Observations on the Ethnic Classification of Idiots“ Dr. John Langdon Down ,, C opii alienta ț i mental sau cu o incapacitate mental ă de orice fel ‘’ (terminologia epocii lui) pot fi clasificati pe criterii etnice. Rasele se ierarhizeaz ă de la cea mai primitivă la cea mai evoluată (rasă albă) ” Idioția mongolină” – aspect asiatic al fizionomiei: individ, care prin accident regresează la caracteristicile morfofuncționale ale unei rase. Până în anul 1959 s-au emis aproximativ 39 de ipoteze privind etiologia sindromului Down.

3. Introducere 1959 – Dr. Jérôme Lejeune și colaboratorii: prezența unui cromozom 21 supranumerar la copii cu sindrom Down.

4. Epidemiologie Cel mai frecvent sindrom cromozomial la om Incidență: 1/600-800 născuți vii Raport sex masculin/feminin 1.3:1 75% dintre fetușii cu trisomie 21 sunt avortați spontan în primul trimestru de sarcină În funcție de vârsta mamei: Vârsta mamei la naștere Incidența 15-29 ani 1:1500 30-34 ani 1:800 35-39 ani 1:270 40-44 ani 1:100

5. Etiologie Etiologia sindromului Down Trisomie liberă (94%) Nondisjuncția cromozomială a ADN-lui matern 86% Nondisjuncția cromozomială a ADN-lui patern <8% Mozaicism (nondisjuncție după concepție) 2.4% Translocații (între cromozomul 21 și 14, rareori 13 sau 15). 3.3%

6. Etiologie

7. Etiologie Nondisjuncția este corelată cu vârsta mamei la naștere. Yoon et al. (1996): 75% prima meioză, 25% a doua meioză. În cazul nondisjunției de origine paternă raportul este 50-50%.

8. Diagnostic clinic Nici unul dintre semnele clinice nu este patognomonic, dar ansamblul lor este caracteristic. Un downian seamănă mai mult cu alt downian decât cu propriul său frate sănătos. În majoritatea cazurilor diagnosticul clinic se poate pune imediat de la naștere.

9. Diagnostic clinic

10. Diagnosticul clinic Caracteristici generale: statură mică hipotonie (80-100%) hipoplazia etajului mijlociu a feței Extremitatea cefalică: brahicefalie occiput aplatizat microcefalie fontanele false (95%)

11. Diagnosticul clinic Ochi: fante palpebrale oblice orientate sus și în afară (98%) pliuri epicantice interne pete Brushfield (la nivelul irisului) opacități fine la nivelul cristalinului (numai cu lampă cu fantă) cataractă defecte de refracție strabism, nistagmus Urechi: mici proeminente jos inserate accentuarea helixului pavilionului urechii conducte auditive mici

12. Diagnosticul clinic Limbă : macroglosie relativă fisuri Nas : mic puntea nazală aplatizată Cavitate bucală: palat arcuit, ogival palat anormal Dinți: absența acestora mici, hipoplazici localizare neregulată Gât: scurt exces tegumentar în regiunea dorsală pliuri cutanate între claviculă și extremitatea cefalică

13. Diagnosticul clinic Plămâni: căutarea semnelor de infecție și semnelor de insuficiență cardiacă congestivă Cord: sufluri aritmii cianoză Abdomen: diastaza mușchilor drepți abdominali distensie abdominală Aparat genital: păr pubian drept criptorhidism micropenis

14. Diagnosticul clinic Extremități: mâinile scurte segmente metacarpiene și falangiene scurte al cincilea deget prezintă hipoplazia falangei mijlocii (60%) clinodactilie (50%) șanț simian (50%) spațiu larg între haluce și al doilea deget la picior sindactilie la nivelul degetelor 2-3 la picior hiperflexibilitatea articulațiilor Tegumente: cutis marmorata (43%) uscate hipercheratozice păr cu firul subțire, moale, rar

15. Diagnosticul clinic

16. Diagnosticul clinic la nou-născuți 10 semne cardinale (Hall, 1964): oblicitatea fantelor palpebrale urechi displazice excedent de piele pe gât profil plat 4 creste digitopalmare falangă displazică a degetului 5 hiperflexibilitate hipotonie marcată absența reflexului Moro pelvis displazic

17. Afecțiuni asociate Boală cardiacă congenitală (50%) canal atrioventricular defect septal ventricular canal arterial persistent defect septal atrial arteră subclavie aberantă tetralogia Fallot Pierderea auzului (75%) neurosenzorial și de conducere Strabism (33%) , nistagmus (15%), opacitățile cristalinului, cataracta , defecte de refracție (50%), stenozarea ductului nazolacrimal

18. Afecțiuni asociate Întârzierea erupției dinților, fistulă transesofagiană, atrezie gastrointestinală, diverticul Meckel, boala Hirschprung, atrezie anală Malformații renale, hipospadias, criptorhidism (25-50%) Boală tiroidiană (15%), hipotiroidism congenital, hipertiroidism Boală mieloproliferativă tranzitorie a nou-născutului, policitemie neonatală, leucemie (risc 10-30x), retinoblastom, tumori testiculare, infertilitate Obezitate, alopecia areata Convulsii mioclonice, boala Alzheimer (>40ani) Retard mintal ușor sau moderat (IQ: 40-80)

19. Complicații Otită medie seroasă (50-70%) Conjunctivită Sinuzită Hipertrofia amigdalelor și vegetațiilor adenoide Boala obstructivă a căilor respiratorii  apnee de somn  cord pulmonar Boală intestinală obstructivă Constipație Subluxația șoldului Instabilitate atlanto-axială

20. Analize de laborator Deși poate fi diagnosticat clinic chiar de la naștere, examenul citogenetic pentru confirmarea diagnosticului este obligatoriu. Cariotipizare culturi de limfocite din sângele periferic verificarea mozaicismului (probe din țesuturi) FISH diagnostic rapid Teste ale funcției tiroidiene: TSH, T 4 Măsurarea nivelului IgG imunitate celulară scăzută infecții bacteriene Testul Papanicolau

21. Imagistică Ecocardiografie Radiografie toracică Radiografii de profil ale coloanei cervicale spațiu >5mm între atlas și procesul odontoid al axisului = instabilitate atlanto-axială

22. Alte analize Hemoleucograma completă, ECG ABR test: răspuns auditiv la nivelul trunchilului cerebral în primele 6 luni de viață Evaluarea vorbirii Consult oftalmologic Curbe de creștere Evaluarea periodică a îngrijirii dentiției

23. Evoluție Creștere și dezvoltare: diagrame de creștere specifice sindromului Down adoptarea unui program de intervenție precoce adresat hipotoniei și întârzierii dezvoltării Genetica: sfat genetic Cardiacă: evaluarea precoce în perioada neonatală urmărirea evoluției profilaxia endocarditei bacteriene subacute Oftalmologică: evaluarea precoce pentru cataractă și glaucom control medical anual

24. Evoluție ORL evaluare anuală Ortopedică screening pentru instabilitate atlanto-axială Endocrină teste funcționale tiroidiene în perioada neonatală control anual nivel TSH

25. Prognostic După dr. Mark Selikowitz, 1993

26. Prognostic 75% dintre fetușii cu trisomie 21 sunt avortați spontan în primul trimestru de sarcină Supraviețuirea la un an este 85%. 50% dintre ei ajung să trăiască până peste 50 de ani. Cel mai important factor determinant este malformația cardiacă. Morbiditatea este crescută din cauza imunității scăzute (infecții frecvente).

27. Mortalitate, morbiditate Cauzele decesului (Deaton, 1973) Insuficiență cardiacă 35,0% Pneumonie 23,1% Paralizie 8,3% Infecții 6,4% Tumori maligne, leucemii 5,1% Aspirație de conținut gastric 4,2% Afecțiuni gastro-intestinale 4,3% Embolie pulmonară 2,8% Afecțiuni endocrine 2,2% Alte afecțiuni 8,6%

28. Diagnosticul prenatal 1968 – primul diagnostic prenatal Screening biochimic în primul trimestru de sarcină (săptămâna 14-22) AFP ↑ (1983) hCG ↑ estriol neconjugat↓ (1988) inhibin A Examen ultrasonografic prenatal (20%) Diagnostic prenatal: Amniocenteza (săptămâna 14-16) Biopsie de trofoblast (săptămâna 8-9) PUBS (percutan umbilical blood sampling) CVS (chorionic villus sampling) Dublu test 59% Triplu test 69% Quadruplu test

29. Prezentare de caz

30. Prezentare de caz