3. Cuprins:
02
Ascultarea improvizată
09
Când să nu mai asculți
17
Știu ce urmează să spui –
presupunerile funcționează
ca niște dopuri de urechi
04
Acel sentiment al
sincronizării – Neuroștiința
ascultării
4. Comportamente ale celor care nu
știu să asculte:
Bat cu degetul în
masă, își schimbă
poziția frecvent
Sau fără logică la
ceea ce s-a spus
Sau la orice altceva în
afară de vorbitor
Întrerup Se uită la telefon
Răspund vag
Cap. 2
5. Abilitatea de a asculta depinde de
cât de bine ne-au ascultat părinții în copilărie
Părinți atenți și receptivi întemeiază un stil de atașament
securizant – copiii dezvoltă abilitatea de a asculta empatic
Părinți mai puțin grijulii întemeiază un stil de atașament anxios
– copiii nu sunt buni ascultători pentru că sunt îngrijorați de
pierderea atenției
Părinți neatenți la copii sau excesivi de atenți – copiii nu
ascultă pentru că au tendința de a încheia sau abandona
relațiile de teamă să nu fie dezamăgiți.
Părinți abuzivi – copiii nu ascultă, sunt anxioși, evitanți, într-o
manieră ilogică.
6. Stilurile de atașament
Putem schimba modul în care ne
comportăm în relații, dacă
învățăm cum să ascultăm și să fim
receptivi emoțional la ceilalți.
7. Relații de lungă durată
Partenerul consideră că știe ce va
spune cel de lângă el și nu ascultă.
04
8. Prejudecata comunicării intime
Ne supraestimăm capacitățile
de ”a-i citi” pe cei care ne
sunt apropiați.
Dacă te bazezi pe trecut
pentru a înțelege o persoană
în prezent este un lucru menit
eșecului.
9. Numărul lui Dumbar
Acesta este 150 (limita cognitivă)
–atât de mulți oameni poți
gestiona într-o rețea socială.
10. Ascultarea selectivă
Avem tendința de a clasifica și categorisi și
astfel, ne este diminuată înțelegerea realității.
Apare sindromul ”Da, da, am înțeles!”, fără a
asculta de fapt.
12. Actorii de improvizație nu știu ce urmează să
se întâmple într-un spectacol.
Astfel, ei trebuie:
să fie sensibili la ce se întâmplă pe scenă;
să asculte ce spun partenerii de scenă;
să nu piardă detalii;
Dacă nu sunt atenți la aceste lucruri, momentele vor
părea mai puțin amuzante pentru public.
13. Bine de știut
”În multe forme de artă există percepția că artistul trebuie
să fie egoist, centrat pe sine, dar în cadrul improvizației
lucrurile sunt exact pe dos.
În improvizație ne concentrăm mult pentru a avea grijă de
partenerul nostru și a-l face pe acesta să arate bine, iar
ascultarea este o deprindere fundamentală pentru a fi
capabil să faci așa ceva,”
(Hovde, p.118)
14. ”Oamenii nu realizează puterea
pe care o au când învață să
asculte!”
Atunci când asculți, înțelegi și poți să
colaborezi.
15. Când să nu mai asculți
Nu poți asculta fiecare individ până
la epuizare.
17
16. Limite conversaționale
H.P Grice – lingvist teoretician
Comunicarea e un demers de
cooperare, dacă ne simțim
înșelați (interlocutorul nu e la
înălțimea așteptărilor), vom
părăsi parteneriatul.
17. Comunicare=cooperare
(așteptările noastre)
Maximum de calitate
(așteptăm adevărul)
1
Maximum de cantitate
(dorim informații pe care nu
le știm, fără a fi compleșiți)
2
Maximum de relaționare
(relevanță și logică)
3
Maximum de manieră
(concis, ordonat și fără a fi
ambiguu)
4
18. Vorbitor prost=ascultător prost
Ascultarea nu presupune
doar să taci când cineva
vorbește, ci să asculți atunci
când tu vorbești.
Cel care vorbește doar
despre sine, vorbește, de
fapt, despre nesiguranță și
anxietate.
19. Ascultatul cu atenție este epuizant,
indiferent de aptitudine, personalitate și
motivație. Nu o poți face continuu, astfel,
poți spune stop când consideri că
persoana care vorbește e toxică.
”Sunt și povești pe care nu le poți auzi.
Asta e limita experienței umane, și e în
regulă.” p.221
20. CRÉDITOS: Esta plantilla de presentación fue creada por
Slidesgo, que incluye iconos de Flaticon, infografías e
imágenes de Freepik
Nu uitați: ascultare activă (suntem
prezenți), pasivă (citim mesaje de pe
telefon) reflexivă (notăm și reluăm
infromația) și selectivă (pierdem
esențialul)
Mulțumesc