Documentul este un test din 2010 privind romanitatea românilor, care conține întrebări despre curente culturale, istorici, și lucrări relevante pentru studiul istoriei și originii românilor. Testul este structurat în întrebări cu variante multiple și analize, solicitând identificarea corectă a conceptelor și tezelor istorice. De asemenea, documentul discută despre polemici istorice și personalități relevante pentru studiile românității.

1. ROMANITATEA ROMÂNILOR
TEST 13 2010
I. MARCAŢI LITERA CORESPUNZĂTOARE RĂSPUNSULUI PE CARE ÎL CONSIDERAŢI CORECT:
1. Curentul cultural iluminist, care susţinea latinitatea şi continuitatea de locuire a românilor pe teritoriul vechii Dacii a fost:
a) Şcoala Ardeleană; b) Şcoala Latinistă; c) umanismul; d) romantismul.
2. Învăţatul german din ţinuturile săseşti care a descris monumentele şi a publicat inscripţiile latine pe harta sa:
a) Johannes Honterus; b) Martin Schmeitzel; c) David Hermann; d) Valentin Frank von Frankenstein.
3. Lupta de emancipare a românilor ardeleni, pentru drepturi egale cu celelalte naţiuni şi confesiuni creştine din ţinuturile transcarpatice, a fost
începută de:
a) Samuil Micu; b) Inochentie Micu-Klein; c) Gheorghe Şincai; d) Petru Maior.
4. Din cele trei naţiuni privilegiate din Transilvania, nu făceau parte:
a) maghiarii; b) saşii; c) secuii; d) românii.
5. Nicolaus Olahus afirmă unitatea de neam, origine şi limbă a românilor din cele trei Ţări Româneşti în lucrarea:
a) Hungaria; b) De neamul moldovenilor; c) Istoria pentru începutul românilor în Dacia; d) Descriptio Moldaviae.
6. În cadrul entităţii etno-lingvistice spaniole, substratul este cel:
a) galic; b) italic; c) lusitan; d) celtiberic.
7. Printre reprezentanţii Şcolii Ardelene, s-a numărat şi:
a) Dimitrie Cantemir; b) August Treboniu Laurian; c) lon Neculce; d) Gheorghe Şincai.
8. Categorie de izvoare , care atestă continuitatea dacică în epoca romană, prin denumiri ca Dunaris, Alutus, Maris etc.:
a) arheologice; b) epigrafice; c) hidronimie; d) toponimie.
9. Numele consemnat în documentele externe, care desemnează populaţia de limbă romanică de la nordul şi sudul Dunării, este cel de:
a) daci; b) geţi; c) slavi; d) vlahi.
10. În anii ‘80 ai secolului trecut, o polemică tot mai acerbă a avut loc între istoricii români şi istoricii:
a) sovietici şi maghiari; b) maghiari şi bulgari; c) maghiari şi sârbi; d) sovietici şi bulgari.
11. Pomeneşte, în secolul al IX-lea, ţara Ulak-ili:
a) Cronica lui Anonymus; b) Geografia Armeană; c) Cronica Oguzname; d) Strategikon.
12. Autor muntean care considera că, la baza etnogenezei româneşti, se află dacii şi romanii:
a) Grigore Ureche; b) Constantin Cantacuzino; c) Miron Costin; d) Dimitrie Cantemir.
13. Anul apariţiei şi autorul lucrării Transilvania sive magnus Transilvaniae Principatus:
a) 1791 - Huszti Andras; b) 1776 – Benko Jozsef; c) 1781 – Huszti Andras; d) 1778 – Benko Jozsef.
14. Cronicar care, într-o lucrare publicată în 1666 la Amsterdam, susţinea că elementul romanic nord-dunărean a fost sporit prin aportul masiv al
celor alungaţi din sud de invazia bulgarilor:
a) Troster; b) Lucius; c) Engel; d) Schmeitzel.
15. În demonstrarea romanităţii românilor, Vasile Pârvan utilizează, în primul rând:
a) argumente filologice; b) dovezi narative; c) argumente logice; d) dovezi arheologice.
II. ANALIZAŢI CONŢINUTUL CELOR DOUĂ ENUNŢURI ŞI MARCAŢI CU:
a) dacă ambele enunţuri sunt adevărate şi există legătură cauzală între ele
b) dacă ambele enunţuri sunt adevărate, dar nu există legătură cauzală între ele
c) dacă primul enunţ este adevărat, iar al doilea este fals
d) dacă primul enunţ este fals, iar al doilea este adevărat
16. Încă de la sfârşitul secolului al XVI-lea, unii cărturari maghiari îşi exprimă neîncrederea faţă de teoria originii romane a românilor şi a
autohtoniei lor; la mijlocul veacului al XVIII-lea , Andras Huszti susţine teoria descendenţei romane a românilor.
17. Alături de toponimie şi hidronimie, continuitatea dacică în epoca romană este atestată de izvoare arheologice şi epigrafice; unii istorici şi oameni politici
străini susţin dispariţia autohtonilor nord-dunăreni după cucerirea romană.
18. După 1989, problema romanităţii românilor a continuat să se afle în centrul preocupărilor istoricilor; în această perioadă au fost editate lucrări
valoroase pe această temă, care a fost abordată cu multă obiectivitate.
19. Susţinând originea pur romană a românilor, Dimitrie Cantemir anticipează una din ideile de bază ale Şcolii Ardelene; abordată în treacăt în Hronicul
vechimei a romano-moldo-vlahilor, problema romanităţii românilor este dezvoltată de cărturarul moldovean în Descriptio Moldaviae.
20. În Supplex-ul scris în 1744, Inochentie Micu cere drepturi pentru românii din Transilvania; prin scrierile lor, o serie de savanţi germani şi
maghiari din secolul al XVIII-lea pun bazele teoriei imigraţioniste.
21. Dimitrie Cantemir este primul umanist român care a susţinut autohtonia şi romanitatea românilor; principalele argumente aduse de Cantemir în
favoarea originii romane a românilor sunt cuprinse în lucrarea Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor.
22. Ideile umaniştilor italieni s-au răspândit şi la curţile regale din Polonia şi Ungaria; la mijlocul secolului al XV-lea, teza originii romane a românilor
este consacrată în mediile ştiinţifice europene de aceeaşi umanişti italieni.
23. În lucrarea sa Istorie şi mit în conştiinţa românească, Lucian Boia susţine că esenţa romanică a limbii române, la care se adaugă numele de
român, „înclină într-un sens balanţa spre romani”; o viziune similară este susţinută şi de Adolf Armbruster, istoric originar din Transilvania, în
lucrarea sa Romanitatea românilor.
24. Enea Silvio Piccolomini a devenit papă sub numele de Pius al II-lea; prin scrierile sale, cunoscutul umanist italian a introdus definitiv în circuitul
ştiinţific european ideea originii sud-dunărene a poporului român.
25. În secolul al IX-lea, cronica turcă Ogüzname menţionează o ţară a valahilor numită Ulakes; în acelaşi secol, armeanul Moise Chorenati
aminteşte în geografia sa despre o ţară necunoscută numită Balak – Valahia.

2. 2
III. MARCAŢI LITERA CORESPUNZĂTOARE ORDINII CRONOLOGICE PE CARE O CONSIDERAŢI CORECTĂ:
26. A. Activitatea Şcolii latiniste.
B. Activitatea Şcolii Ardelene.
C. Răspunsul lui A.D. Xenopol la teoria roesleriană.
a) ACB; b) CBA; c) CAB; d) BAC.
27. A. Gheorghe Şincai publică „Hronica românilor şi a mai multor neamuri”;
B. A. D. Xenopol publică „Teoria lui Roesler. Studii asupra stăruinţei românilor în Dacia Traiană”;
C. Franz Joseph Sulzer publică „Istoria dacilor transalpini”.
a) ABC; b) CBA; c) CAB; d) BAC.
28. A. Simon de Keza scrie „Gesta Hunnorum et Hungarorum".
B. Ţările Române încep lupta antiotomană.
C. Ungurii se stabilesc în Pannonia.
a) CAB; b) CBA; c) ACB; d) ABC.
29. A. Supplex Libellus Valachorum;
B. Unirea unei părţi a clerului şi a românilor ortodocşi cu Biserica Catolică (greco-catolicii);
C. Răscoala condusă de Horea, Cloşca şi Crişan.
a) ABC; b) CBA; c) CAB; d) BCA
30. A. Toppeltinus şi Tröster combat opiniile lui Szamaskösy despre origine românilor.
B. Schafarik argumentează originea latină a românilor.
C. Benko lozsef, publică lucrarea Transilvania, sive magnus Transilvaniae Principatus.
a) ACB; b) BAC; c) ABC; d) CBA.
31. A. Gesta Hungarorum.
B. Cronica lui Ioan Kynnamos.
C. Cronica lui Simon de Keza.
a) ABC; b) BCA; c) ACB; d) BAC.
32. A. Debutează activitatea politică a episcopului unit Inochentie Micu Klein.
B. Cronicarii moldoveni scriu despre originea latină a românilor.
C. Umaniştii italieni introduc ideea romanităţii românilor în circuitul ştiinţific european.
a) ACB; b) ABC; c) CAB; d) CBA.
33. A. Zona istro-pontică este inclusă în graniţele statului roman.
B. Domiţian iniţiază primul război daco-roman.
C. Începe etapa preliminară a romanizării.
a) BAC; b) BCA; c) CAB; d) CBA.
34. A. Poggio Bracciolini este unul dintre primii umanişti italieni care afirmă originea romană a românilor.
B. Francesco della Valle îşi bazează afirmaţiile despre romanitatea românilor pe cunoaşterea directă a acestora.
C. Filippo Buonaccorsi, consilier la curtea iagellonă, afirmă „descendenţa românilor din colonişti romani”.
a) ABC; b) ACB; c) CBA; d) BCA.
35. A. Odată cu lupta antiotomană a Ţărilor Române, creşte interesul umaniştilor europeni faţă de originea şi istoria românilor.
B. Antonio Bonfini îşi exprima admiraţia pentru modul cum a supravieţuit „vechea limbă a Romei printre români”.
C. Anton Verancsics, primat al Ungariei, confirmă în opera sa existenţa unei conştiinţe a descendenţei latine a românilor.
a) ABC; b) BCA; c) ACB; d) BAC.
36. A. Învăţatul sas Michael Lebrecht afirmă că românii, ca urmaşi ai romanilor, sunt „cei mai vechi locuitori ai acestei regiuni”.
B. În Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, Dimitrie Cantemir afirmă ideea latinităţii românilor.
C. Apogeul culturii medievale româneşti scrise (apariţia primelor cronici în limba română).
a) ABC; b) CBA; c) ACB; d) BCA.
37. A. Începutul procesului de romanizare propriu-zisă în dreapta Dunării de Jos.
B. Intrarea unei părţi a Daciei în componenţa statului Roman.
C. Începutul fazei preliminare de romanizare a spaţiului daco-moesian.
a) ACB; b) CAB; c) ABC; d) CBA.
38. A. Într-o scriere iezuită despre secui, se afirmă că românii din cele trei ţări româneşti sunt urmaşii romanilor.
B. Valentin Frank von Frankenstein înlătură confuzia dintre daci şi goţi.
C. Daniel Philiphide abordează ca pe un fenomen natural fuziunea daco-romană.
a) ACB; b) BCA; c) BAC; d) ABC.
39. A. La cerere Academiei din Berlin, Dimitrie Cantemir scrie Descriptio Moldaviae.
B. Grigore Ureche, în Letopiseţul Ţării Moldovei, vorbeşte despre originea latină a românilor („de la Râm ne tragem”).
C. Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor.
a) CAB; b) BCA; c) CBA; d) BAC.
40. A. Mihai Roller publică un manual de istorie a românilor.
B. Apare lucrarea lui Vasile Pârvan Începuturile vieţii romane la gurile Dunării.
C. Lucian Boia scrie lucrarea Istorie şi mit în conştiinţa românească.
a) BAC; b) BCA; c) ABC; d) ACB.