Proiect Trefil Claudiu

1. Miron Costin
Umanismul si renasterea in cultura romana

2. • Miron Costin s-a născut în anul 1633
• Decedat in 1691
• A fost un boier,diplomat,dregator si imortant cronicar
• Activitate literare:De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii
lor și Letopisețul Țării Moldovei de la Aron vodă încoace, de unde este părăsit de
Ureche – vornicul
Date imporante:

3. • Viața Lumii - este prima sa operă originală, un poem filozofic pe tema fortuna labilis, scris cam în aceeași
perioadă cu psalmii lui Dosoftei. În Predoslovia voroavă la cititor prezintă scopul lucrării: de a arăta în
românește ce este stihul. Opera pune în circulație mai multe motive: timpul trecător și ireversibil, viața ca
vis, amintirea, soarta nedreaptă. Unele versuri au avut un ecou considerabil în literatura noastră veche, fiind
amintite în aproape toate compunerile lirice ale vremii: „A lumii cînt cu jale cumplită viața/ Cu griji și
primejdii cum este și ața/ Prea subțire și-n scurtă vreme trăitoare/ O lume vicleană, o lume-nșelătoare.”
Finalul operei este moralizator: dacă viața lumii este o iluzie, singura consolare a omului este credința în
Dumnezeu.

4. • Letopisețul Țării Moldovei de la Aron vodă încoace, de unde este părăsit de Ureche – vornicul - continuă cronica lui
Ureche din 1594 până în 1661, anul morții lui Stefanita Lupu. La elaborarea Letopisețului, Miron Costin s-a
folosit pe larg de o serie de lucrări ale istoricilor transilvăneni și polonezi: Laurențiu Toppeltin, „Despre originea
și căderea transilvănenilor”, episcopul de Przemysl Paul Piasecki, autorul cronicii Chronika gestorum in Europa
singularium, precum și scriitorii poloni Gvagnin-Paszkowski, Otwinowski și Twardowski (cf. N. Iorga, op. cit.
p. 320). Opera are în ultima parte un caracter memorialistic. Tonul narațiunii este mai puțin senin, pentru că
trăiește vremuri grele. Letopisețul s-a păstrat în 56 de copii manuscrise. N. Manolescu, în Istoria critică à
literaturii române desprinde următoarele trăsături ale operei: a) caracter mai modern decît al cronicii lui Ureche:
explică fenomenele istorice din punct de vedere economic, politic și social; b) folosirea frecventă a dialogului:
opera e plină de conversații fermecătoare și de replici extraordinare. Vasile Lupu, informat despre trădarea
unui boier, exclamă: „În zadaru această slujbă acum; să-mi hie spus acestea pînă era în Iași logofătul.”; c)
aplecarea spre culisele istoriei: comunică, atunci cînd știe, bîrfele și stratagemele diplomatice, anticipîndu-l pe
Neculce prin portretele precise. Stefan Tomsa al II-lea este un domnitor crud care ține pe lîngă el un călău
„pierzător de oameni”, credulitatea lui Vasile Lupu apare în antiteză cu ipocrizia sfetnicului său Gheorghe
Ștefan etc; d) stilistica frazei: fraza este lungă și plină de cadențe, cu verbul la sfîrșit, după model latin.

5. • De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor - lucrare neterminată, păstrată în 29 de copii manuscrise și
publicată pentru prima dată de M. Kogălniceanu în 1852, are un caracter savant și o noblețe a ideilor care o va
face cartea de căpătîi a Școlii Ardelene. Predoslovia enumeră scopurile lucrării: a) afirmarea etnogenezei pentru
„lăcuitorii țării noastre, Moldovei și Țării Muntenești și românii din țările ungurești, care toți un neam și odată
descălecați sîntu”; b) conștientizarea valorii documentului scris, care rămîne mărturie peste veacuri: „Lăsat-au
puternicul Dumnezeu iscusită oglindă minții omenești, scrisoarea…”. Românii trebuie să-și cunoască istoria,
„toate alte țări știindu începuturile sale”; c) dezmințirea ocărilor aduse de unii copiști ai cronicii lui Ureche, ca
Simion Dascălul („om cu multă neștiință și minte puțină”) și Misail Călugărul, care afirmaseră că moldovenii sunt
urmașii tîlharilor de la Roma exilați în Dacia; d) refacerea istoriei Moldovei de la primul descălecat, completînd
astfel cronica lui Ureche; e) elogiul scriiturii și al lecturii: „… căci nu este alta și mai frumoasă și mai cu folos în
toată viața omului zăbavă decît cetitul cărților”. Opera propriu-zisă este alcătuită din șapte capitole: I. Prezentarea
geografică și etnografică à Italiei; II. Formarea Imperiului Roman; III. Înfățișarea Daciei; IV. Cucerirea și
colonizarea Daciei de către Traian; V. Mărturii arheologice despre originea poporului român; VI. Mărturii
filologice și etnografice; VII. Încercarea de a completa răstimpul dintre colonizarea Daciei și întemeierea
Moldovei.

6. Erudit, cunoscător de limbi străine și conștient de rolul
culturii în evoluția statelor, Costin a trecut în eternitate
lăsând posterității o operă valoroasă atât din perspectivă
istorică, documentară, cât și din punct de vedere literar.
Activitatea dregătorului, a diplomatului ce se remarcă prin
patriotism și ură împotriva asupritorilor nației sale,
cunoașterea tuturor aspectelor politicii din vremea sa,
experiența luptătorului s-au împletit cu preocupările
cărturarului, ale istoricului devotat pământului strămoșesc
și ale scriitorului deschizător de drumuri în literatura
română.