1897 04

11: II 0 D 0 XA. ROMANI'
Revisth Periodiea Eclesiastica.
A
AMU! SINOD AL S-TEI BISERIC! AUTOCEFALE ORTODOXE
ROMANE.
ANUL AL XXI-lea, No. 4.
;
-CT
ffg.g1§EMM Giriv
i
TABELA MATERIILOR
Pag
1 Din scrierile needitate ale P. S. Episcop al
RomanuluI Melchisedek 361
2 Despre canonele Sf. Apostoll 379
3 Conciliul de la Florenta 405
4 Predica i activitatea Apostolilor inainte de
convertirea luT Paul 419
5 Orati1 vechl de la nunti 433
6 Cronica Bisericii Ortodoxe Romane . . 448
7 Copie dupe raportul Prea Cucerniculul revi-
sor Eclesiastic al Eparchiel Dunarel de jos 457
8 DonatiunT 470
elif2
1; 1.
_74? trif:13 ire
aSs
10.
BUCURESTI
TIPO-LITOGRAFIA CARTILOR BISERICUTI
1 u 9 7
-0_17t7ILTI
LAM: 9. MgnraN.
.
T? I
LA
1..J
milse4
{3,
4
",
.,:
A&
rcial it;C:
0,......4 ',-',1fr(-
.,..,
.2;44
'Nf
69
IF
. . . .
. . . . .
..... ..
;
Ka * MUM
LJ
www.dacoromanica.ro

ANIIL XXI. BISERICA ORTODOXA ROMANA N. 4.
DIN SCRIERILE NEEDITATE
ALE
PREA SFINTITULUI EPISCOP AL ROMANULUI MELCHISEDEK 1),
Cu putin inaiute de mortea Prea SfincituluT Mel-
chisedek 2), se discuta prin ziare, reviste, brosurl qi
chiar carp didactice, cu f6rte mare animositate ces-
tiunea despre orthodoxia armenilor si a bisericil for 3).
I) Manuscriptul ce publicam ni l'a procurat Dl. V. Mandinescu, a-
micul devotat al repausatului Melchisedek. Dl. Mandinescu stand aprOpe
Va. vieta sa in cea mai intimg yi adeverata prietenie cu P. S. Mel-
chisedek, se silesce yi astii-di a ilustra memoria distinsulul ierarch yi
amic al s6ii. El conduce cu multa; demnitate ycOla infiintatsa conform
testamentului repausatului Melchisedek yi iyi da tote silintele spre a
salva institutiunile fondate prin ultima voint5. a acelui ierarch. On Ore
Domnulul Mandinescu, pentru purtarea sa demna de toed, lauda, con-
siderand de a sa sacra datorie a impleti cununi de lauri, bine meritate,
chiar yi dup6 mOrte, acelui ierarch care a impodobit prin meritele yi
eruditiunea sa Biserica Romans/ timp de aprOpe jumatate secol.
2) Prea Sfintitul Melchisedek episcopul Romanului a murit in diva
de 16 Mai 1892.
s) Comp. Respuns la scrierile calomniOse ale D -lul Gheorghe Aram
yi Econ. St. Calinescn contra bisericil Armene de Luca Sarmakay, Iasi
1891, in care aunt citate tote atacurile aduse armenilor yi bisericil lor.
www.dacoromanica.ro

362 DIN SCRIERILE NEEDITATE ALE
ArmeniT kii biserica lor erati acusatl at ati introdus
tot felul de. schisme ti eresiT in inveptura bisericiT
lor, in cult qi chiar in ritaalul bisericesc.
Aceqtia la rindul lor, aparIndu-se, tineab cu orT -ce
pret sa arate tuluror eh tote invinuirele ce li se adu-
ceati, erat simple acusatiunT §i calomnit, netondate qi
neadeverate. D'aci discutiune Si polemics, care putin
a lipsit de a degenera in insulte reciproce, maT ales
ca, armeniT, pe langa nazuinta §i datoria ce aveati
d'a restabili adeverul i d'a face lumina asupra ces-
tiunelor ce se discutati, trebneati sa respunda, ca in
acelaq timp, la tote atacurile ce li-se aducead.
In aphrarea lor, ArmeniT, pe l'anga autoritatea pa-
rintilor bisericescT din primele secole, s'aft raportat
la autoritatea a douT scriitorT contimporanT. La Via-
dit lir Guettee, forte cunoscut in biserica orthodoxy
prig scrierile sale, din cari unele aunt traduse qi in
limba roman4 1), qi la Prea Sfincitul Episcop at Ro-
manuluT Melchisedek.
Tot ce se dice la adresa nostrA, ripostad armeniT,
aunt nedumerirT 1;;i calomniT, cacT, lot ce ne separd de
biserica orthodoxy, Guettee, in Expunerea doetril eT
BisericiT creqtine orthodoxe, le numesce : simple
neintelegerl, cu caracter carat exterior, care n'ali a-
nvut de motiv de cat 6re-care obieiurT qi imprejurarT
politice gi o neintelegere asupra unuT punct de doc-
trial definit la sinodul ecumenic din Chalchedon.
Doctrines este aceea591 in ambele Biseria Biserica ar-
1) Scrierea Expunerea doctrinil Bisericii. crestine Orthodoxe a lul
W. Guettee este tradusa In limba Itomaul de I. P. S. AlitropolitPrimat
Iosif Gheorghian, edat'a in a dona editie in 1887.
www.dacoromanica.ro

P. S. EPISCOP AL ROMANULUI MELCHESEDEK 363
meat este.in perfect acord cu cea great in reprosu-
rile adresat, Bisericil latine"
ET invoenti .i cuvintele aceluiasi Guettee, care dice:
Astii-clf aunt in luuie treT bisericT principals de ori-
gin& apostolica: Biserica greca, Biserica
Biserica armena. Aeegta din urma nfiscuta din bi-
biserica gree in secolul al IV, se urea ast-fel prig
ea pause la ?post° IT 2).
Raportanclu-se In autoritatea P. S. Melchisedelc,
armeniT rnportuA cuvintele sale din celebra sa scriere
.Chronica Rom au ului , un de In pagina 33,
relativ de arm.niT i biserica lor, face urmatorea ju-
dici6sa reflexiuue :
Din certele religiose ce au 'urmat in anticitate,
17
intre GreeT i Arnivni, iutre aceste done natiunT s'a
iscat intArit o mare nit i antipatie, care nu o
data a ajuns la fanatism. GreciT ati starnit asupra
armenilor o multime de fabule calomni6se si le a
,,raspandit prize scrierile lor pe in cele-l-alte natiunT
orthodoxe" 2).
Cand dar Armenia era acusatt, ca a 2 Tecit cu bi-
serica lor din concertul bisericilor ortodoxe, ca au
remas numat cu presumptiunea ca se in de hotaririle
Sinodului intcTiu fi al doilea ecumenic, ca au introdus
tot ce ai volt in biserica lor, ca au introdus tot felul'
de eresit in inve(atura Bisericil lor, aceste eresit au
eautat sa le introduce ci in cult sag serviciul divin etc.
1) Wlad. Guett6e citat de Luca Sarmakas in scrierea: Respuns
scrierile ealomnidse ale D Jul G. Aram5. qi Econ. St. alinescu, p.7 9..
2) Comp. Scrierea cit..ta pag. 8.
3) Comp. Scrierea citat4 pag. 3.
1).
t7
la.
Latina fi
intitulata:
si
¢i
fi
www.dacoromanica.ro

364 DIN SCR1ER. NEEDIT. ALE P. S. EPIS. AL ROM. MELCH.
etc. I), se intelege de la sine, ca cuvintele vpiscopului
roman, cel ma! distins intre colegiT s6t, fiind in f a-
v6rea armenilor, ele angagiad forte mult moralminte
pre acest Terarch in acesta cestiune, trebuia ca el
sa se explice asupra cuvintelor si reflexiunilor sale de
maT sus; cu alte envinte, trebuia ca el WO spuna
cuvintul in discutiunea agitata despre orthodoxia Ar-
menilor.
Spre acest sfirsit, repausatul Melchisedek, in acele
timpurT, de si coprius de o cruda si grea bola cro-
nica, care ajunsese in ultima eT fasa i it slabise cu
desavirsire, dar iubitor de naunat si dorind ca sit se
Lea adeverata lumina asupra cestiunef coutroversate
despre orthodoxia BisericiT Armene, a colectat mult
material privitor la cestiune, scris de eel mal distinsi
seriitorT at bisericiT ruse, in special, si ii prelucra. pen-
tru da la lumina.
Martea insa rapindu,l inainte de a'l putea revedea
si publica, 1)-1 Mandinescu, a tinut mult ca tot ce P.
S. Melehisedek scrisese in acesta cestiune ett fie pa-
spre acest sfirsit, a incredintat subsemnatu-
luT manuscriptul in cestiune. Am primit cu bucurie
insarcinarea, maT ales, ca prin acesta ini s'a dat o
noun ocasiune a'ml arata recunoscinta catre acela
care mi -a facut mult bine si Eda iubit cu adev6rata
dragoste parintesca.
Manuscriptul in cestiune, scris cu mana P. S. Mel-
chisedek, pOrta titlul urmator:
1) Comp. Scrierea citatg pag. 16, 17 etc.
a'l
yi
bli, at. si
www.dacoromanica.ro

AMIE1
UR
CAUSELE UREI CRWINILOR ORTODOXI
ASUPRA.
SI A CREDNIELOR REIIGIOASE ALE ACESTORA.
Spre a ne da sema despre causele, ce au putut provoca
acesta crud& persecutiune a unui Domn romanesc asupra
pacinicilor armeni, ce se aciOse in Moldova de pe la finele
vecului al XIV-lea si inceputul celui al XV-lea, trebue sa fa-
cem o scull& ochire asupra acestul popor emigrant si a re-
latiunilor lui antice cu imperiile vecine patriei lui, si cu
Biserica ecumenic& a resarituluI.
Spre acest sfirsit ne vom folosi de savantul studia
profesorului rus de la facultatea theologic5. din St. Peters-
burg I. E. Troitiki, carele in anul 1875 a scris o carte
intitulata: Hammuie BINA rcepxosn aphiaucHill, adica: Espune-
rea credintel Bisericil armene, ca tesa la doctoratul
set', pre carele l'a si primit, dupe ce s'a sustinut cu dem-
nitate opera sa la 27 Aprilie in numerOsa adunare de sa-
vant", cleric' si laic", in sala Academie' theologice. Disputa
savant& a fost precedatA de discursul doctorantuluI Troitiki,
unde, intre altele face urmAtorul istoric al relaiiunilor po-
litice si bisericesci ale Armenilor cu imperiul bizantin si
cu Biserica ecumenic& orthodox& a resaritului; istoric, pe
carele no! it reproducem aid intocmai, ca forte instructiv
pentru subiectul nostru.
Studiind istoria desbinarel bisericil armene de cea ecu-
menica, dice D. Troitiki, precum si istoria incercarilor de
reunire cu dinsa, m'am convins, a in am&ndoue casurile
cestiunile si interesele teorotice au jucat un rol secundar,
www.dacoromanica.ro

366 CAUSELE URET CRESC. ORTH.
dar primul si capitenicul rol jucat cestiunile si intere-
sele practice. Acesta convingere a mea se intemeeza pe
urmatt5Tele:
In timpul present se pdte socoti deplin dovedit faptul, ca.
in istoria desbinaril societatilor bisericesci monofisite de
la biserica ecumenica, au jucat un rol forte insemnat ces-
tiunile si interesele rationale. Pe langa alter combinatiuni,
acesta se dovedesce prin faptul, ca monofisitismul a fost
primit in acelas timp de trel diferite nationalitati, ce faceail
parte din imperiul greco-roman de atunci, adica: de na-
liunile armena, siriana si copta. Acesta imprejurare n'a pu-
tut fi Intimplatdre. In ea s'a esprimat un protest energic
din partea nationalitatilor supuse, contra nationalitatii do-
minante greco-romane. Cestiunea teologica, ridicata de mo-
nofisitism a servit numai ca motiv spre manifestarea acestui
protest, iar divergenta de nationalitatea domnitOre in des-
legarea acestel cestiuni a servit de mijloc spre pastrarea
independentii nationale si spre apararea ei, de Inghitirea de
catra natiunea dominants. Ce se atinge de Armenia in spe-
cial, nimica nu era mai firesc de cat acesta isbucnire a
spiritului national. Natia armenesca era una din cele mai
vechi pe lume avea o fisionomie spirituals pe deplin des-
voltata si stabilita, o consciinta nationals deplin desvoltata,
o istorie lunga si slavita. Acest felti de natiuni nu se su-
pun asimilatiunii de ca.tr6 alte nationalitati. Intre acestea
istoria Armeniel fu ast-fel inchiegata, ca ea a trebuit sa'si
opintesca tOte puterile ca sa nu fie inghitita de alte natio-
nalitati mai numerOse §i mai puternice. SOrta a impins'o
intre doue imperil puternice persiana si greco-romana.
Positia geografica, ce ea ocupa intre aceste doue imperil,
era ast-fel, ca ele amandoue erau silite a o privi ca un
avant-post una Improtiva alteia, si a intrebuinta tOte sfor-
tarile, ca sa intaresca in ea care de care mal timpuriu si
mai durabil de cat rivala sa. Se intelege ca nici una nici
alta nu pregeteau in alegerea, mijlOcelor pentru ajungerea
rad
www.dacoromanica.ro

ASUPRA ARMENILOR 367
.scopului tor. Dar find ca unul dintre mijlOcele cele mai
puternice era propaganda religiOsa, apol fie-care dintre a-
ceste puteri cu osirdie se si ocupa cu acesta propaganda.
Imperiul grecoroman a apucat inaintea rivalei sale (Persia),
§i de aceea biruinta pe terimul acesta (religios) a fost in
partea sa. Mai in acelasi timp, cand Mare le Constantin a primit
crestinismul, acesta fu proclamat ca religiune de stat §i in
Armenia de imperatul Terdat. In cretinism imperiul greco-
roman gasi veriga, carea lega Armenia cu imperiul §i zidul
despartitor de Persia; iar pentru Armenia crestinismul hi
mijlocul de aparare despre Persia a independentei nationale.
Dar crestinismul, aparand independenta nationals a Ar-
menilor, a deschis calea atacurilor contra acestei indepen-
dente din partea imperiului greco-roman. Conductorul a-
cestor atacurl lesne au putut fi randuelele bisericesci ce se
stabilise in Armenia dupe convertirea el la crqtinism. In
timpurile primitive tinera biserica armena una din epar-
hiele supuse Mitropolitului Chesariel-Capadochiel, seviria
serviciul divin si cetia operele cele marl ale geniulul gre-
cesc in limba greed, §i in acest chip se afla in atarnare
ierarchica §i intelectuala de puternica sa vecina de la apus.
Se intelege de sine, ca., data acesta indoita atarnare ar fi
continuat a se desvolta si a se intari mai departe, o se-
riOsa primejdie ameninta independenta Armenilor. Iata pen-
tru ce la finele veculul al IV-le si inceputul celui al V-lea
incepe a se ivi intre Armeni tendinta de a se emancipa
de primejdi6sa for vecina in amandoue privirile. Imperatul
armenesc Pap, precurma atarnarea ierarchica a Bisericil
sale de Mitropolitul Chesariei-Capadochiel, iar vestitul Mesrop
inventeza alfabetul armenesc §i traduce in limba armena
cartile cele sfintite §i ale serviciulul divin.
In aceste doue masuri s'an gasit doue mijlOce puternice
pentru apararea staril -de -sine a Bisericil armenesci §i a
propriel existente a natiunii armene despre imperiul greco-
roman. Ddr, spre parere de reit, §i o parte §i alta nu s'ati
www.dacoromanica.ro

368 CAUSELE URE! CRESC. ORTH.
oprit numai la aceste done mesurt Causa a fost nenoro-
citele imprejurari ale Armeniel, ce s'ad grupat atunci a-
supra ei.
In acel timp, and printre Armeni se desceptase si ince-
puse a se desvolta tendinZa de a se emancipa de imperid
In privirea ierarchica Si intelectuala, imperatul Persiel, Iez-
digard a declarat resboid crestinismului si civilisatiei gre-
cesci in Armenia, cu stop de a alunga din ea influenza
politica a Constantinopolel si a o inlocui cu a sa. TGte
forZele puternicil pe atunci imperaZiel sale le a intrebuintat
el pentru ca sa inlocuiasca crestinismul cu parsismul, limba
si literatura greca parte cu cele armenesci, parte cu cele
persiene. Armenia a cerut ajutorul imperiului contra acestui
vrajmas inhicosat, imperiul 1-a refusat., Lasata ei Insasi
nenorocita nalie a stropit cu sangele sed tot teritoriul pa-
Wei sale, si barbatesce s'a luptat pentru credit* sa, dar
nu §'a putut apara libertatea sa politica si starea-de-sine,
si a adut sub stapanirea Persiel.
Apatia aratata de imperid in lupta eroica a armenilor
cu puternicul vrajmas, fOrte a rAcit pre Armeni despre im-
periul grecesc, iar certele monofisite, care isbucnise mai
in acelasi timp cu inceputul luptel armenesci cu Persil,
certe, care ad invaluit si au turburat tote Zarile imperiului,
facut ruptura definitive cu imperiul bizantin. Masele
monofisililor persecutaZi in imperid ad nazuit in Armenia,
cautand acolo scapare de prigonirile guvernulul imperial,
vi respandind pe socotela imperatulul si a Sinodului de
Chalchidon convocat de el in anul 451, spre alinarea a-
cestor certecele mai absurde vest!. Imperalil Persian! In-
data au priceput, ce arma puternica le a calut in man!
contra imperiului prin desbinarile religiOse ce au isbucnit in
el §i s'ad grabit ale utilisa contra rivalel lor. Cu zel au
inceput el a ocroti emigraZia monofisite in hotarele parcil
Armeniel supuse for si cu putere ad staruit ca monofisi-
ate
www.dacoromanica.ro

tismul cel persecutat in imperils' se. fie oficial primit de bi-
serica armenesca.
Opintirile imperatilor persieni coinciclend cu propriele
tendinti de emancipare ale Armenilor de imperiti, s'ail in-
cununat cu succes. In anul 491, adicA dupe 40 ani de
la Sinodul de Chalchidon, Catolicosul armenesc de atuncl
Pabken a convocat Sinod in Vagarsapad, si la acel Sinod
cu solemnitate a proclamat indatoritOre pentru biserica sa
numai hotAririle de credinta ale celor trel prime Sin Ode
ecumenice tAcend despre al patrulea, ca si cand el nu ar
fi fost. Acesta a fost intaiul pas spre desbinarea bisericil
armene de cea ortodoxa. Este viderat, ca ea prin acesta a
voit ss declare, ca in privinta dogmaticA, ea doresce a re-
rnenea cu acele hotariri dogmatice, care s'ail dat la cele
dintai sinOde ecumenice, si in desvoltarea mai departe a
acestor hotAriri nu voesce sA merge. de mane, cu biserica
ortodoxa. Dupe primul acesta pas a urmat un sir de altele
mai decisive; la sin6dele tinute in Devin la anil 547, 596,
645 si in Monaskert in anul 726 Biserica armena nu nu-
mai deadreptul a lepadat Sinodul de Chalchidon, dar l'a
si anatemailsat. Prin acesta ea formal si solemn a rupt
legAtura cu Biserica Ortodoxa, si a declarat, ca ea de a-
cum va trai cu o vieta deosebita a sa, dispartita de Bise-
rica Ortodoxa. Paralel cu aceste formale desbinari de biserica
ortodoxa, ea incepe a se deosebi de ea si faptic in sfera
dogmelor si a ceremoniilor; incetul cu incetul incepe a
introduce. la sine acele diferenti dogmatice si ceremoniale,
care o deosebesc pane. acum de biserica ortodoxa. De si
legAtura cu istoria si cu dogmatica monofisitismului a celor
mai multe din aceste deosebirl, pe temeiul documentelor
ajunse pan& la not se pOte dovedi cu mai multi sau mat
putina veracitate, totusi tendinta separatists ce se esprima
in ele, nu pOte fi supuss nici celei mai mici indoell. T6te
aceste diverginte fsra indoela au servit de mijloc spre de-
osebirea bisericil armenesci de cea ortodoxA, iar deosebi-
www.dacoromanica.ro

370 CAUSELE UREI CRESC. ORTH.
reaca mijloc spre apararea independentil bisericil arme-
nesci si a starii-de-sine a natiunil armene de atacurile-
contra for din partea imperiului.
Cu modul acesta imperiul greco-roman avea un punct,
care '1 lega cu Armenia impotriva Persia, in monofisitism
s'a creat un punct, carele desunia Armenia de imperiii.
Tar pentru Armenia, monofisitismul a devenit mijloc pentru,
a's1 apara nationalitatea si Biserica contra imperiului, pre-
cum crestinismul servise spre apararea for contra Persiel.
Si asa, eu afirm, ca in cestiunea despre reunirea bisericil
armene cu cea Ortodoxa inainte de bite erail amestecate
interesele ierarchice si nationale ale Armenilor. Frica de
a nu periclita aceste interese scumpe se zAresce in bite
tratativele de reunire ale bisericil armene cu cea ortodoxa,
sail mai bine oicend cu imperiul de resarit. Si spre phrere
de I'M aceste temeri nu emu netemeinic. Imperiul greco-
roman se socotia pre sine ast-feliii de institutiune univer-
salk precum in urma se socotia papismul, si in politica
sa esteriora urmaria aceasi tendinta universals ca si pa-
pismul. Ea se credea menita a intruni sub sceptrul impera-
tului tOte semintiile si popOrele pamintulul, si nu ascundea
acesta. Teoria dominatiunii universale fatis o desvoltati la
resarit nu numal Domnitorii si Omenil de stat, ci si teo-
logii. Se intelege, cu rata neincredere si cu ce t6ma trebue
sa fi audit acesta teorie popOrele vecine cu imperiul. Prin
instinct ele trebuiati sä se apuce de -kite cele ce puteati
apere de inghitirea acestul Moloch atot-mistuitor. De
aceea Armenil la tOte incercarile provocate de imperial pen-
tru unirea bisericesca, punctul de purcedere al for era asi-
gurarea existentei for politice si bisericesci. Asa la incer-
carea de unire sub imperatul Marla Comnenu, Armenil
au propus conditie capitals: (Ca Catholicosul armenesc sa
staipanesca patriarchatul Antiochiel, si sa dispuna de tOte
bisericile ce se afla in el si de cele din vecin Mate, ce erau
supuse jurisdictiunii acestul patriarchat in partile r6saritene
sa.-1
www.dacoromanica.ro

ci apusene, §i afary de aceea, dupe ordinile Imperatulul
grecesc, sa ocarmuesca i In viitor poporul armenesc, pre-
cum 11 ocarmuesce acum'. Din aceste cuvinte se vede la-
murit, ca eI se feriae a se reuni cu biserica ortodoxa
grecesca, de tema ca sa nu'O perda independents bisericil
lor, individualitatea for nalionala, §i voiaa a garanta pe
cea dintal prin ridicarea CatholicosuluI la tronul patriarhal
al AntiochieT, carnia istoricesce ft era asigurata egalitatea
drepturilor cu cele-l-alte tronurl patriarchale ale Resaritulul;
iar pre a dona prin recun6scerea acestul catholicos de cap
qi representant al natiet.
i aka, Inchee D. Troitiki, a t6rna Armenilor pentru Inte-
resele for nationale §i ierarchice, dupe opiniunea mea, a
fost pricina de capitenie, pentru carea cestiunea reunireI
bisericil armenescl cu cea orthodoxy a remas pana asta.-41
nedeslegatA .
Dupe ce am expus aicl causele politice ale desbinarii
Armenilor de ceI-1-a1t1 cretin orthodoxy resaritenl, sy ur-
marim mal departe cestiunea acesta pe terimul bisericesc,
ca sa vedem cum cu timpul ura Intre aceste biserici a tot
crescut, i cum s'au privit ele una pe alta. acesta.'
privintA ne Yom servi de opera savantuluI teolog D. Troitiki,
carele In capitolul VII-lea §i In al VIII -lea ne face nisce
importante tablourl istorice, descriind privirile amanduror
acestor biserici, una contra alteea. Incepem mal Intaig cu
(Priyirea. Bisericil Si a teologiel orthodoxe asupra Bisericil
armenescl,, apol vom representa §i (privirea Bisericil
§i a teologiel armenescl asupra Bisericil orthodoxe), spre
a se vedea, cum treptat s'a format a crescut ura Intre
aceste done bisericr ura, care s'a Inculbat mai cu sema
intre cel bisericescl In clasele neculte ale popOrelor or-
thodoxe Si a celut armenesc, ura, care In acele clase esista.
Inca §i asta-1l pe tacute.
In
§t
pi
si
pi
www.dacoromanica.ro

372 CAUSELE MET CRESC. ORTH.
Privirea Bisericil si a sciintel theologice ortodoxe
asupra Bisericil armenescl.
Privirea Bisericil orthodoxe si sciinteI theologice asupra.
Bisericil armenescI tot-deuna a fost consequenta cu posi-
tiunea sa. PanA. la formalA renegare a Sinodului din Chal-
chidon de cAtra Biserica armenesca in anul 491, Biserica
orthodoxa a privit pe cea armenesca ca pe o sora a sa,
sail mai bine, ca pe o drepta filch a sa; iar dupe aceea
ca pe o streinA de ea cu totul si eretica.
Sciinta theologicA orthodoxy a fost echo fidel al Bisericil
sale.
Armenia fu convertita la crestinism de Grecil din Asia-
mica. AcestA. imprejurare a format o strinsa legAtura spi-
rituala intre amandou6 natiunile, care a strins relatiunile
for reciproce. Armenil din suflet iubiad limba luminatorilor
for spiritual) si cu zel s'aii apucat Inv* nemuritOrele
opere ale geniului grecesc. Tinerimea armena in mase nA-
zuia la Athena, Alexandria, Constantinopole etc. si cu gra-
mada Incunjurati catedrele renumitilor dascall de eloquentA.
si filosofie. Aid se intalnea ea cu cel talentosi representanti
al natiunil grecesc), cu viitorii luminAtori si cu podOba bi-
sericii resaritene, cu Sf. Vasilie cel Mare si cu Grigorie
theologul s. a. si nu arare ori rivalisa cu dinsii in arta
oratorica si in filosofie, spre cinstea sa si a natiunil sale.
AcestA legatura spirituall Intre amandou6 natiunile,
cu deosebire intre cel mai talentcs1 representanti ai lor,
legatura, care se Linea mai cu sera. prin interese sciinti-
fice, era asa de tare, cA ea a durat chiar si dupe desbi-
narea for bisericesca. Armenil cu o neobosita osirdie in
curgerea cA tor-va vecuri au continuat a studia literathra
greca si a traduce In limba for cele mai bune 'pxoductiuni
In tote genurile; dar o particulara dragoste nutriaii el catre
eel mai marl predicator' si cel mai invetati parinti ai Bi-
s&
gi
www.dacoromanica.ro

ASUPRA ARMIOULOR 373
sericil grecesclcatra Atanasie, Vasilie, amandoi Chirilil,
Sf. Chrysostom, Epifanie s. a.
Biserica greca din partea sa, cu t6te mijlOcele dependinte
de dinsa, se sirguia a sustinea legatura spirituals intre a-
mandoue natiunile, legatura formats de credinta si de sci-
int.a. La finele veculul IV-lea si la inceputul celul at V-lea,
nu numal relatiunile nationale, dar si cele bisericesci furs
puse pe nisce temeliT solide. Biserica armenesca, in timpul
acesta adese orl se adresa catre cea grecesca pent ru po-
v6tuire si ajutorinti, iar cea grecesca se grabia al veni in
ajutor si cu una si cu alta. Cu deosebire mull a facut in
acel timp sf. Chrysostom pentru nenorocita Armenie 1).
Monument al simpaticel atentiuni catra Armenia din partea
uceniculul Sfintulul Chrysostom, SfintuluT Proclu patriar-
chal Coustantinopolel, servesce TOu.o; TcpOc 'App.ivou 2), prin
care el a deslegat nedumeririle bisericil armene despre ca-
racterul compunerilor lul Diodor al Tarsului si a lui Theodor
al Mopsuestiel.
Ast-fel de relatiuni pretinesci intre biserici sail continuat
'Ana la anul 491.
Prima lovitura in armonia si unirea for fu data de Si-
nodul de Chalchidon in anul 451. Scriitorii Armen! de or-
dinar esplica neprimirea hotaririlor acestul Sinod de Biserica
armenesca pe deoparte prin absenta la acest Sinod a re-
presentantilor el, pe de alta parte prin diferite nedumeriri 3).
Dar dupe opinia nOstra causa principalA a lost refusul im-
peratulul Markian de a da ajutor armenilor contra Jul
1) Chrysost. ep. 4 ad Olymp. ep. 35, ad Alph. ep. 67. 68.
2) Biblioteca veterum Patrum. Parisiis 1624. t. I. p. 309-319.
3) Tote aceste nedumeriri Bunt grupate in articolul Archiepiseopului
armenesc Salantian sub titlu: Despre conglasuirea i pgruta necongla-
suire a confesiunilor bisericil armene Si bisericil grecesci", tiparit in
XpileT. liTeHill, pe anul 1869, part. I-a, pag. 222-238.
www.dacoromanica.ro

374 CAUSELE URE1 CRESC. ORTH.
Iesdigerd imperatul persesc 1); iar a doua politica cuceri-
torilor persieni at Armeniei, earl cu iscusinta ate utilisat
desbinarea si vrajba intre monofisiti si Yrajba, care
dupe Sinodul de Chalchidon a ajuns la cel mai Malt grad
de incordare, iar cuceritorii persi s'afi creat In monofisitism,
un zid chinezesc Intre Greci si Armeni 2). Lasand la o
parte causele, noT ne vom ocupa nu mai de faptele urmate
pe terimul bisericesc. Faptele sunt, ca biserica armena din-
tru'ntaiii sub catholicosul Pabken, la un Stood local in Va-
garsapad, in anul 491, apoi sub catolicosul Mraam, tot la
un sobor local in Devin In anul 596, si In fine, sub Ca-
tholicosul Nerses la un sinod tot in Dervin, In anul
645, nu numai formal s'a lepadat de Sinodul de Chalchi-
don, dar l'a si anatematizat.
Acesta fapta de odata a schimbat si privirile si relatiu-
nile amanduror bisericilor una cb.tra alta. atunci ele
incep a se privi una pe alta ca. streine, tncep a's1 adresa
invinuirl de ereticie, ate odatA a infra In tocmele des-
pre conditiunile reuniril. Iderul discordiel senesce Sinodul
de Chalchidon. Imprejurul recunOscerit sail nerecunOsceril
lul de acum inainte Incep a se Inturna USW relatiunile for
mai departe.
Notiunile despre aceste relatiunl In genera cci In special
0 In tizapul luptol on Imp6ralml perseto lesdigord, prinoipil arment
ati trim. iz Constantixopole o solie en some do ajutor ooltra somu-
nulxl al Creetinilor. Bine-einsiitornlimpirat gremlin Thsodosis
eel Tingr a declarat deplina sa dispositio d. s le 'rani in ajutor; dar
sfireital 1nT, ears]. a nrmat ourind dupe nets* l'a impsdieat do a e-
duce scopul .6ti la implinirs. Iar urmaeul lul liarolan asonitat pa
sfetnicul 6-ti Archistratigul Anatolie, pi pm nu ore-cars Sirloin, annuls
Elfarion, ()maul pe eat josniel pe atita ei eta, caril rat sfgtuit a nu
ascults cererilo poporulul armenese, ee se rosculase cu tot. puterils
sale contra uricioselor scopuri ale paginilor. Micul de suflet Mareian
a preferat sa p'a'strezo alianta en paginiT ei si menting paces timpu-
rarii, do eat sa dea ajutor Armenilor, earl se luptati contra rajmaeilor
religinnil crestine. Istoria lul Egise Vardanet, cart. 3, pag. 117-121.
2) VOX Saint-Martin. Memoirea sur L'Armsnio. .Paris, 1828, t. I,
pag. 329 sq.
t
Trijmas
diofisifi,
III-lea,
si
www.dacoromanica.ro

A SUPRA ARMENILOR 375
despre relatiunile in cestiunea reunirit ni s'ati pastrat de
cure mat multi scriitorl Greet §i Armeni, dar, spre parere
de WI, ele nu se dusting nici prin esactitate, nici prin de-
tailare, a. a ca este fOrte greil a desemna un tabloti deplin
al acestor relatiuni, §i de aceea not ne marginim numal
la o sculls aliniare a relatiunilor intre amandou6 bisericile
In cestiunea reunirii.
Din nenorocire, mult a vatamat buna reqita in cestiunea
reuniril politica cea neconsequenta a guvernulul imperial
Constantinopolitan relativ de Sinodul din Chalchidon : une-
oft acel guvern se arata dispus indirect a sacrifica Sino-
nodul de Chalchidon cu stop de a atrage pe monofisitt In
sinul Bisericii; alte orT el de odata incepe a'i forta sa.'1
primesca cu deasila. Se vede ca acest fel de caracter fortat
a avut unirea incheeatd intre bisericile greed si armend la
soborul din Carin sub imperatul Iraclie, §i pentru aceea
not nu ne oprim la dinsa, ci trecem deadreptul la rela-
tiunile despre reunire, care au avut o baza mai regulata
§i un caracter mat liber.
In forma de intro lucere in istoria relatiunilor pentru
reunire intre amandoue bisericile se ivesc canOnele Sino-
dului din Trula, in anul 692, care se ating de Biserica
armena si care au avut inriurire asupra celor mat departe
relatiuni ale for pang la jumetatea veculut X-lea. In aceste
can6ne, pre cat se scie, biserica orthodoxy pentru intaia
Ora s'a esprimat despre 6re-care deosebite traditiuni ale
Bisericii armene. Ast-fel de traditiuni deosebite s'au insem-
nat atunci patru, anume: a) Intrebuintarea numal a vinului
fsrs apa la savirqirea Tainei Eucharistiet (can. 32); b) Obi-
ceiul de a ridica la treptele bisericesci si preotesci numal
persOne de origine si vocatie clericald (can. 33); c) Desle-
garea la branza §i out in sAmbetele mareluT post (can. 56);
si d) Proaducerea in altar a carnii ferte, dup6 obiceiul ji-
dovesc, impartirea el intre preoti (can. 99).
Nici una din aceste deosebite traditiuni nu se pun in
i
www.dacoromanica.ro

376 CAUSELE URE! CRESC. ORTH.
legatatura nici cu istoria nici cu dogmatica monofisitismu-
lui, ci tOte se condamnail ca abatute de la primitiva tra-
ditiune a Bisericii ecumenice.
Afar& de acesta se insemna si forte aspru se osandesce,
de si nu se amintesce direct biserica armenesca,adao-
girea la imnul trisagiulul a cuvintelor: «Gel ce to al res.-
tignit pentru nob, care deja atunci ere"' primite si debi-
serica armenesca (canon. 81).
Dar insemnand si osandind tOte aceste deosebite traditiuni
ale Bisericil armenescl, Sinodul din Trula nu trateza, direct
acesta biserica de eretica, ci lasa, asa qicend, in umbra
cestiunea despre caracterul el.
Dupe acesta introducere, si anume de la inceputul ye-
cului VIII-lea, se incepe deja un sir de relatiuni regulate
intre representantii amanduror bisericilor pentru reunire.
Initiativa vine de la Biserica resaritului. Demnii el repre-
sentanti se incerca a pleca pe represenlantil bisericii ar-
menesca sa primesca doctrina despre doimea firilor, si s6.
recuncisca Sinodul din Chalchidon. Dintre diferintele cere-
moniale si disciplinare, cele enumerate de Sinodul din Trula,
ist opresc luarea aminte numai la una, anume la adaogi-
rea cuvintelor «cel ce to -al restignit pentru nob din imnul
trisagion, si conform cu mai sus amintitul canon al Sino-
nodulul din Trula, cer eliminarea acestui adaus. Viderat
este, ca el lucreza asa sub influenta atitudinil luat6. de
Sinodul din Trula catre biserica armenesca.
Multamita tonului dat de Sinodul din Trula, spiritul ge-
neral al relatiunilor din partea bisericil grecesci a fost destul
de pacific, si catimea diferintelor intre biserici, care impe-
decati reunirea, si care trebuiati a se inlatura, era Mite
neinsemnata. Ea se marginea la done sail fret mai prin-
cipale. Dar 00. gravitatea se punea in recunOscerea Sino-
dului de la Chalchidon.
In acest spirit si sens s'atl condos tratativele despre
reunire intre Sf. German, Patriarchul Constantinopolei si
www.dacoromanica.ro

Catolicosul armenesc IOn de Odtun. Sf. German cerea
numal primirea doctrinil despre doimea firilor, vo-
inrelor si lucra rilor,i recunoscerea Sinodului de
Calchidon. Episcopii armenesci, cu catolicosul for in frunte
au compus o epistola respundetOre siOTin) mum,.
Tot in acest spirit si sens purtat negociatiunile pen-
tru reunire intre patriarchul Fotie si catolicosul Zacharia.
Fotie de asemenea a cerut numai primirea doctrinii
despre cele doue fir!, vointi si lucra rl, recunosce-
rea Sinodului de Chalchidon si eliminarea cuvin-
telor: Cel ce to -al restignit pentru nol. Episcopil ar-
menesci ail adunat Sinod in Sirachav, in anul 862, ail fa-
cut tint!-spre-dece decisiuni indreptate contra eresurilor lui
Nestorie, Eutichie, Dioscor, de asemenea si asupra Theo-
paschitilor si Manicheilor, cu nisce espresiuni echivoce, in-
tunecate ail exprimat aprobarea for hotaririlor credintel
Sinodului de Chalchidon, dar ferit de recunOscerea
formala a insusi Sinodului, cu acest lucru s'a si ispravit.
In acelas spirit si directiune a continuat tratativele in-
cepute sub Fotie, ucenicul si urmasul lul Fotie Nicolae,
Misticul in relatiunile sale cu Sambat, fiul regelul armenesc
Asot si cu catolicosii Mastoti si Ion Vi-lea. Dar si acesta
data negociatiunile sfirsit cu nimica. Catolicosul lOn
traganandu-le cat! -va anl, de ()data le-a precurmat cu o
defalmare a Sinodului Chalchidon.
In acelas spirit iubitor de pace si moderatiune s'ail a-
dresat in acel timp catre Biserica armena in genere si dtre
cestiunea reuniril cu ea si alt1 pastor! bisericil resari-
tene Asa d. e. de acest spirit sunt patrunse epistolelc
Toma, patriarchul de Ierusalim, a lul Ion Mitropolitul Ni-
ched, si a lul Areta archiepiscopul Chesariel.
Tot acesti insemnati pastor! Bisericil orlhodoxe resa-
rilene au lost in casul de fats cel maI demni representantI
al sciiniel teologice ortodoxe, ca eel ma! invetati Omen! a!
Biserica Orotdoxa Bernina. 2.
al
lui
ai
s'aa
s'at
s'at
ee
www.dacoromanica.ro

378 CAUS. UREI CRESC. ORTH. ASUPRA ARMENILOR
vecului lor, si au esprimat In operele for privirile for atat
bisericesci cat si teologice.
Dad. la aceste productiuni savante vom adaogi compu-
nerea lui Nichita Vizantiul pentru apararea Sinodului de
Chalchidon contra armenilor, atunci vom avea tot ce re-
presinta literatura orthodoxa teologice a acelui timp, cu-
noscuta none asi a-di in cestiunea relgiunilor intre amandoue
bisericile pentru reunire. Autorul acestel din urma produc-
tiuni sta pe acela.si punct de privire, pe carele statuse si
alti savants representanti ai Bisericii orthodoxe resaritene,
amintiti de not Ba Inca el deadreptul se alipesce de pre-
decesoril sei, citand intrtgi tirade din epistolele Sfintului
Gelman si a lui Toma Ierusalimitul, si in dovedele sale
de apararea Sinodului de Chalchidon repetind mai cu sema
dovedele patriarchului Fotie. Tonul general al compunerii
este mai aspru de cat tonul compunerilor precedente; dar
in esentie tote cestiunea se reduce, ca si la precedent], la
c-rerea recum5scerii Sinodului de Chalchidon. In acest
chip, si acest savant theolog se arata representant al ace-
leasi priviri la biserica armena, privire, pe care si o insusise
Biserica orthodoxa dupe ce biserica armenesca renegase
Sinodul de Chalchidon, si care se reproducea in tote re-
latiunile si in documentele oficiale si neoficiale, ce au exit
in acest timp din condeiul representantilor si a erudiiilor
theologi ai Bisericii orthodoxe de Resarit.
(Va urma).
Dr. Drag. Demetrescu.
www.dacoromanica.ro

DESPRE CANOANELE SF. APOSTOLI.
KavcSvE; Tclv ckykov 'Anoo16May.
In Biserica nOstra ortodoxi avem 85 canOne, numite
ale Apostolilor. Ele sunt pan& asta-41 puss In fruntea tu-
turor canOnelor. Pentru ca cetitoril Revistel da
pe deplin socotelA despre situatia actuala a cestiunil: dacA
aceste 85 de canOne, Ins-irate In Pidalion la Inceput, sun
elite din condeiul Apostolilor, mu a lul Climent Episco-
pul Rot-110, cum pare ca reiese din canonul 85, sail sunt
scre de Climent Alexandreanul, cum Elie unit, on de alt
scriitor posterior, mi-am propus a de. cAte-va lamurirl asupra
lor. De asemenea a respunde la Intrebarile: Sunt ele Ore un
resuntat fAcut din alte canOne precedente, cum sustin
si care s'ar fi compus de un individ prin secolul al V-lea
ba si at V! lea? Sunt Ore pOsteriOre Constitufillor apos-
tolke.Atatart Tan, iiitov 'AnolvrAwv pe care eu sfinte-
nie le tine Biserica Occidentals, tocmal asa cum nol or-
todoxil tinem CanOnele Apostolilor? Mal Inainte InsA de a
cunOsce cuprinsul* sensul acestor Can6ne, cred ca trebue
prealabil sA tratez cestiunile propuse, pentru ca sa li se
cunOsca originea, valOrea si importanta for In Biserica nOs-
sA'st pita
altil,
www.dacoromanica.ro

380 DESPRE CANOANELE SF. APOSTOLI
tra. In urma le vol traduce si interpreta, pentru ca aceste
sunt baza legislatiunil bisericesci, ca unele ce sunt si din-
tre cele maI vechi.
Origina Can6nelor Apostornor.
In literatura Istoriel Dreptulul Canonic s'a scris fOrte
mult asupra acestor canOne, unit sustinand autenticitatea
for apostolica, chiar cu tenacitate, altil combatand vechi-
mea for si dandu-le ca un resultat al seculilor al V si VI.
Scriitorii canonistI apusenl, in marea for majoritate, fie
condusl de idei cu totul objective, pentru aflarea adeveru-
lui, fie coprinsi de idea preconcepute, ca nu cum-va Ca-
nOnele Apostolilor Minute de ortodoxi sa se considere mai
vechi de cat Constitutiile apostolilor Constitutiones Sane-
torum ApoStolorum care sunt tinute de el cu sfintenie,
dupe cum not CanOnele Apostolice, de aceea le nega ori-
gina for apostolica, incercandu-se a proba sciintific, nu nu-
mat ca nu provin de la Apostoll, dar nici macar de la
barbatil apostolic! si nici de la urmatoril acestora. El in majori-
tate le consider& ca un resumat extras din alte canOne poste-
riOre ca cele din Antiohia si Halcedon. Canonistil vecht ori-
ental! din contra, ail susfinut mortis c& aceste canOne sunt
scrise de Climent Episcopul Rome!, dupe ordinul Aposto-
lilor. Numal cate-va pers6ne ma! vechi, insemnate, dintre
Oriental! sail indoit asupra originil directe apostolice a a-
cestor canOne. Discutiunea sciintifica asupra acestel cestiunl
fiind deschisa, sa incercam si no! a ne da pa.rerea nOstra.
asupra unor puncte. Daca cercetam cronologic, carI din
sf. Parintl si barbatil apostolic! ail vorbit si amintit in seri-
erile for despre existenta unor asemenea canOne, dupe care
se conducea in organismul el ierarhia bisericesca, in cele
trei secole primare ? atunc! aflam: a) ca in cestiunea dilei
Paschal, cand sa se celebreze de crestinI, a prevalat, in dis-
cutia urmata, in secolli primari, cuprinsul canonulul apos-
www.dacoromanica.ro

DESFRE CANOANELE SF. APOSTOLI 381
tolic VII, adica : de a se serba sarbatOrea Paschal dupe
echinoptiul de prima-vara.. Et -ctq ircUntorco4 7tpEcr6Ircepoc
Etixovoq dcyiav Tor., Iligx% tuipso Ivo laptvirjr; tarw.e-
pexC I.LETa TC4v 'Ivi3aicov inttaiTet, xs,07.tpEia-Ow=Daca un Epis-
cop sad un Presbiter sad diacon ar sevir§i diva sfinlel
Pasinainte de echinoptiul de prima-vara sa se caterisesca*.
Daca acest canon era scris pe atuncl, sad se pastra prin
traditie apostolica, pentru nol este egal, cad faptul a avut
loc. Din Istoria Bisericesca a lul Eusebiu scim positiv ca,
tot Orientul Occidentul din tdta, vechimea serba diva
Pascelor dupe echinoptiul de primavara, numal Biserica din
Asia mica, o serba in a patru-spre-decea di a lunel Ni-
san, in orl care di a septamanii ar fi calut 1). Biserica Ho-
mei sustinea ca ad luat acesta traditie c'Ex Maaxati
TIEZpou xai Tlab)sou, din invetatura lul Petru §i Pavel.* 2) lar
Orientalil sustinead ca ad luat acest obiceid cinocrio-
?+ixil; TraplUo-Ewc din predanie apostolica >. 2) Nu mal pu-
tin Si Bisericile din Asia mica dicead ca deprinderea for
de a serba Pascha in 14 ale lunel lul Nisan, in orl-ce di
ar fi *Tut, o tin §i el dupe un obiceid remas de la Sf.
IOn Evangelistul §i Filip Apostoli, care ad condus unul
biserica din Efes, iar altul, Filip, pe cea din Serapolul
4) Din acestea resulta ca trite Bisericile isl mentinead
serbarea dilel sf. Pasci dupe traditiile remase de la si. A-
postoli. Dar unde, in ce carte ni s'a pastrat acesta norma
apostolica, de nu in CanOnele apostolice, in special cano-
nul VII? Cu deosebire in secolul I-id §i al II-lea se reclama
de Biserica creOina, din necesitate, de a nu serbatori (pia.
Paschal °data cu Iudeii, spre a nu se contopi absorbi la
vto Eusebiu &xxXlcscaattxt iertopia, cart. V. cap. 23, Idem in
vieta sf. M. Constantin. III. 19.
2) Ve4I EwC6p.svo; rIatopict C. v. 24.
3) -POI Eusebiu. kva.A. `Ianidia Cart. V. cap. 24.
4) Vesll Policarp Epistola in Euseb. iatopla Cart. V. cap. 24.
si
('E-4
si
loot.
ri
.r1;
Fri-
plat.
')
'Book.
www.dacoromanica.ro

382 DESPRg CANOANBLE SF. APOSTOLI
inceput crqtinismul de Judaism, and ar fi Post socotitl
ca o secla numai a Iudaismului. In acest stop sf.
Apostoll, in special sf. Apostol Pavel, indemna In episto-
lele sale pe Galateni (paditi dilele tii lunile si timpil si a-
nii;, iar lnl Tit 'I spune: 4sli nu dea luare aminte la fa-
bulele IudeescT. ') Purtatorul de Dumneqea Ignatie, What
apostolic avenil prOspata. In memorie traditia apostolilor,
le impure Fiiipenilor, in epistola ce le-a adresat: 4E1 Tt4
seta 210P.AchtY1 intTati, to war, CTU:J.COX,X T411; loprii; tx4-
tc7.o Sixe-mt, xotvovb; iatt TCJV drzovcatvOncers Tbv Keiptva TOG;
cbrocraouc autos Daca cine-va ar s6virsi Pascha cu Iudeil
sat). ar primi simbolcle serbaril lor, este participator cu a-
cel ce afi o-morit pe Domnul si pe A postai lul, 2). A mai
hotarit sf. Parinti din tradilie apostolica, ca qiva Paschal
sa fie Duminica, si nu alta. trtjv icuptxxajv, t11v civtaTiccry.ov,
f3AcriAaa TrAiv iricpCoKuptax-rj xvpicc Taro iiu.tpay.
70 Tip Tor: UCT =MOO la.00.14 oirA lAiyuro xuptcon), TrpdYryi
f_Lipaa. Domnulul, a Invieril, tinparateF,a dilclors'a nu-
mit Duminica, ca Difanna limor. cad to:kinte de patima
star1in6sca, nu se numea Duminica, ci intaia qi.. 4) Prim
urmare stabiiirea Pascal de a se scrba dupt echinoptiul de pri-
mayara Duminica este aseqata dup6 o traditie i datinit a-
postolidi, yi care '1 cuprinsa In canonul VII al sf. Apos-
toll. Nu se 'gra pOte dar de nimenl 1aigadui Yechime* a-
Vadl Galat. C. IV. 10 pi Tit & L V. 14
2) Yell pi Epifeni in Greta, Cart. III Cap. 10.
Yedl Ignatie Epiat. e'atre Iffagnia. peg. 57. Mem knasbia la ika-
rivtul despr. Gina Duminicil eta.
La Grad de la irirea ereptiniamultd ntantirarea dilelor so faee asa:
Intoia lipseace, nnmindu-se Kopta4irda nude la latini pi la noI Du-
minica; apol dnpg Kuptaxii nrmescii a dona, a- treia, a patra, a sincea,
Vinerl pi Simlisat'a. NoI n'am nrmat pe Grecl in nnmerarea s6p-
ci pe LatinI, numindu-le Lug, MarVI,Xercuri et etc. Inainte
de cretinism la Grecl 4iva Kopiaxii se numea pct are nnmire se
intimpina pi in sf. Soriptur5,.
xeci
Qiva
$i
tr.
1)
cresting
fj to
rIjv /00)1, 4.4
')
dilator
www.dacoromanica.ro

DESPRE CANOANELE SF. APOSTOLI 383
cestui Canon 1). Discutiile urmate si mai tarcliu in Biserica
asupra serbarii Paschal. erati facute in stop de a im-
paca §i unifica unele schisme existente intre eretici si schis-
matici, mai ales din Asia mica, iar nu ca nu exista in ma-
rea majoritate a Bisericil determinate prin uz invechit deja
cflua serbarii Paschal. Nu se p6te dar invoca acest canon
de nimeni spre a sustinea cu probe ca CanOnele Aposto-
lilor ar fi scrise prin secolul al V si al VI, cum se incerch
unit. Din contra, in puterea acestei traditil cuprinse in ca-
non §i care-I din sorginte apostolica, s'a luat norma de
s'a hotarit qiva serbarii.
Dad. trecem la Canonul XLVI, si la XLVII, care se o-
cuph de cestiunea Botezului, a modului sevirsirei lui cum
§1 a valOrel si dad. se pOte repeta; apoi si aicea gasim
destule probe in seculil primari, c.. au existat asemenea
neintelegeri intre eretici, schismatici si ortodoxi. Aceste dou6
canOne citate se ocupa in special de modul primirei ere-
ticilor in sinul Bisericil Ortodoxe, dad. adica trebue, ina-
inte de a se enumera intre membrii el, sa se reboteze. De
aci discutie aprinsa intre Canoniti, ca si aceste canOne ar
fi mai posteriOre. Sa vedem cum sta lucrul: CanOnele in
cestiune coprind: t'EnicrxoTcov i TcpacrnupOY Ot.peux6iv
pintfrila 'II' a.,crictv wyliatpticrOat 'rcpocrT&TTOpLEV. Ti, yap
crup.p6virra4 Xptcrtor, Tcpat: Bekecip; tL, (.1.epk necaci) Etet'ircET-cou;
Episcopul sau presbiterul primind botezul sau prosfora e-
reticilor poruncim sa se caterisesca. Cad ce comunicati-
une este intre Christos cu Veliar? Sau ce raport intre cre§-
tin cu necrestinul?) Cel-l-alt Canon: 'Enicry.arcor.; t TcpscrpirrE-
po;, Tay xare &lipetacv Ixcorta P6C7CTLapcx, lay ctwoOev ficacriri,
Beckell a opinat ea acest canon apostolic ar fi fost facut dupe
canonul al Sinodului din Antiochia, iar Drey crede din contra ca,
acest canon a fost extras din Constantine Apostolice. Nol sustinem ea
atat canonul din Antiochia cat pOte ,Si col din Constantine Apostolice
an confirmat traditia bisericesca existenta In acest canon, ,Si prin ur-
mare l'a decopiat si desvoltat. (Vegi. Ilefele, vol. I. pag. 618).
dilei
8ei;xuE-
voUS
I-it
ii
www.dacoromanica.ro

-c/v pteuolucruivov TC rei a7E6C.:97 I:CV Ai f3xTrciaTi. 7.10ccipaicrOco,
4); yeAeov tav crra.)p%.,v xxi T6 V to Kupisv ata-
zpivwv tEpix4 tiLvi3-).-EpiwyEpiscopul sail presbiterul data va
boteza din nou pe eel ce are botezul adeverat, sail nu va
boteza pe eel ce-I spurcat de necredinciosl, sa se cateri-
sesca, ca deric,lend crucea si mOrtea Domnulul si nedeo-
sebind pe preoti de preotii mincinosh. Ambele aceste ca-
none, intre allele prescriii si modul primiril ereticilor in si-
nul Bisericil. De aid criticit canonistI apuseni au luat mo-
tiv de a combate autenticitatea Canemelor apostolice. Dis-
cu(ia in acesta cestiune, clic el, ail avut loc pe timpul lul
Stefan Papa RomeI si a lul Ciprian precum si a Episco-
pilor din Asia, a celor (:in jurul luI Flavian al Cesariei;
prin urmare CanOnele au trebuuit sa fie scrise dupe ter-
minarea discu(iel, care a avut loc mai tare iu, pe la 255
sail 256 1). Din lstorie cunOscem ca pe timpul Apostolilor
erail ereticil Simon Magul, Illenandu si aderentil lor, caril
intrebuintail obiceiurl crestinesci, precum un botez fals,
in stop de a trece si el drept crestint Despre acestia ne
amintesc atat cat si Eusebiu si alcii. 2) CanOnele a-
ceste pot fi considerate ca formulate contra acestor eretici,
caril caulau ca botezul fals celebrat de el sa aiba valOre
si in Biserica cresting, pentru aceia clintre el, cad' voiail
sa reintre in sinul Bisericil Ortodoxe. In Constitutille A-
postolilor, cart suet scrise tot in orient si in grecesce ci-
tim : TO PTCTtal.kx TO -cCov itpEnx67r/ x8_' /.T0 ea TO EL; rip
x'x T7ly tiTtosroAtzlp, FA.3-icrxx. b.vBotezul ereticilor este ne-
primit in Biserica, dupe Inveratura a,postolica, Noi
intrebam care este si unde se cuprin ae acea invetatura
1) Vedi Histoire des Concilles d'apres les doc invents originaux, par
le Dr. Carles-Ioseph-Hefele, Vol. I. pag. 98.
2) VedI Ensebiii 'ExxX. Earopicx. Cart. III-a C. 126. Epifanie Eres.
24. Theodoret Med. A. II. et.
3) Vedi Const. Apost. Cart. V1. C. 15.
mit uil
IPineu,
9ivxrov
fax)erialav,
www.dacoromanica.ro

apostolic& de nu in canOnele apostolilor? Tertu lian a trait
pe la finele seculului al II, el ne raporteza acest fapt 1).
Tot acesta ne spune Agripin Episcopul din Chalchedon,
care a trait tot pe la finele secolului al II: (Ilavt2t; To64
tE ot7crofiv cipEaiw; 7rps7zpxo.ivo.); Et; Tip ixxityrsiccv
8tt iliovrricrrt;, gv pin-m.11x, xxi To0To iv 116v73 xcteo/ocr)
)01f:sic!. UnIpzit Toti cel venitl din orl-ce eres in Biserica
se boteza, pentru ca o credinta, este un botez, acesta
numal In biserica Catolica (universals) exista,. La tine se
raporta acest pasaghl, data nu la o traditie scrisa sati orals
la un uz preexistent in Biserica pe acel timp? Iar Cipri-
an succesorul lui Agripin se pronunta si mal categoric, in
Sinddele Minute in anii 254, 255 si 258: (06 Tcp60-vcrov
yvWvalv, 06 ixxa netAco, Urcb r v TcpoyevEcrripcov
tr.oiv I.LET4 iti7714 axpt5Eix; SEoz.tp..7.cri.sivyre Nu sentinta pros-
pata i nici acum stabilita, ci din vechime aprobata cu
IAA acurateta de catre cei Inainte de no1,. 2) tine erail a-
cel vechi mai Inainte de Ciprian, caril au lasat hotarit in
Biserica moclul primirel ereticilor in crestinism, de nu A-
postolii barbatit apostolici?
flefele ne raporta urmatorul fapt positiv, privitor la ve-
chimea candnelor apostolice, ass. ca asta.-11 nu se mai pOte
nega ea aceste canOne ail existat scrise pe la finele seco-
lulu! al III. Iata faptul : Nous avons raconte dans le pre-
sent volume qu'en 1738 Scipion Maffei decouvrit et publia
trois anciens documents, dont le premier etait la traduc-
tion latine d'une lettre strife sur Meletius par les eveques
egyptiens, Hesichius et Phileas et cette lettre a ete ecrite
pendant la persecution de Deocletian, c'est-h-dire entre les
annees 303-305; elle est adressee a Meletius lui meme,
et on lui reproche surtout d'avoir ordinne de pretres dans
des diocesses strangers. Cette maniere de faire est, lui dit-
11) Vedi Tertulian de Baptis. cap. XV.
2) Vecli Ciprian Epistola catre Iovian.
fivrrtietv,
TT
SE vio
ix-
www.dacoromanica.ro

on, opposee aux regles ecclesiastiques (aliena a more di-
vino et regula ecclesiastica), et Me talus sait tres-bien lui
meme que c'est une lex patrum et propatrum, in alienes
paroeciis non licere alicui episcoporum ordinationes cele-
brare. Maffei lui-meme presume que les egyptiens ont ici
en vue le 35 Canon, et son sentiment est celui de tout
lecteur impartial) 1). Ast-fel dar avem si eocumente care
probeza existenta acestor canOne la inceputul secolului al
IV ca existente si vechl deja.
Cat despre candnele 21, 22, 23 si 24 care trateza des-
pre scopire, in zadar se incerca criticil apuseni de a trage
§i din acestea argumentul, ca aceste canOne ar fi fost for-
mate dupe ce Origen s'ar fi scopit. Noi gi.i.din chiar in Sf.
Scripture un text positiv ce vorbesce despre scopire, 2) §i
care act oribil a existat si la popOrele mai vechi de cat
crestinismul 3). Mai corect este sa admitem ca. Origen, de
§i genial, n'a lipsit insa ca om de a fi supus grqalelor,
pentru care fapt in urma de ,.,i s'a cait, a fost condam-
nat si caterisit din preotle, tocmai pentru acesta calcare
a canOnelor existente. Alt-fel n'are sens condamnarea si
caterisirea Jul 4). Pamfil care a scris apologia lui Origen,
recunOsce ca a fost caterisit in Sinodul din Alexandria pen-
tru ca s'a evnuhisit singur. Ast-fel tocmai condamnarea
lui Origen presupune existenta canOnelor apostolice prin
care se oprea scopirea. De altmintrelea ar fi absurda con-
demnarea lui prin o lege facuta ad-hoc, on posteriOra, pen-
1) Find-ca mai la vale cram in traducerea Romana 60, cercetarea
witicilor apuseni asupra acestor canone, dup6 Hefele, de acea nu mai
traducem aicea adsta pericopa, pentru ca o va intalni cetitorul in cn,
rind.
2) Veq.i Matei cap. XIX. vers. 12.
3) Vecli Strabon Cart. XIII. cap. IV qi Eustatie in Eliada Cart. L
vers. 44.
4) Veq.i Euseb. 'ExxX. EatopCa Cart. VI cap. 8. Idem Suieerns cuvin-
tul 'copciirtic.
www.dacoromanica.ro

DESPRE CANOANELI3 SF. APOSTOLI 387
tru ca legile de felul acesta putere retroactive In fap-
tele omenesci.
Respectiv de continutul candnelor 51 si 53, care tra-
t6za despre nunta si abtinerea de mancari idolesci, gasim
iarasi destule locuri in Sf. Scripture, din care se .constata
ca crestinit primary cunosceati din Invetaturile &range lice
si de la Apostoli, din scrierile lor, cum trebuiall sa vie-
tuiasca si de ce sa se. ferescA la#e de pagani. Asa aposto-
lul Pavel Invata: (Nu atinge, nici gusta, nici pipai cad
aunt trite spre stricaciune prin intrebuintare 1). In Faptele
Apostolitor se opresc expres crestinii de a manca din idolotite.
Cat despre casatorie apol ea este orinduita. de Christos si
practicata de unil din Sf. Apostoll si barbatil Apostolici;
mai scim ca in secolii primary a existat si eresiile Mani-
heilor, Catarilor etc. carit abjectati casatoria, si pentru ca.
existat Candne in Biserica lul Christos, care prescrieau In
cestiunea casatoriei modul si sevirsirea el ca mister, pre-
cum si de a se feri de contactul intim cu paganil In ceea
ce privea chipLl vieuiril; tocmai pentru aceea au si fost
considerati ca eretici si lepadati din Sind Bisericii, top cel
ce nu paziail cu sfintenie prescriptiunile canonice din Bi-
serica. Tot ast-fel se respunde si la obiectia ce s'ar face
asupra canOnelor 34 si 37 apostolice. Cel intaia ne vorbesce
de flin(a until superior In ierarhia Bisericesca... (Episcopii
unel natiuni trebue sa cundsca pe cel Intaiu mntre el si a-1
socoti ca cap In timpurile primari chiar In secolul al
II existail Bisericit Netropole de fapt Ca cea din Ierusalim,
Efes, Tesalonic, Filipi etc. etc.. pe care le Inflintase Apos-
tolii si In special Sf. Apostol Pavel. Dad, .Insa, lipsesce
Inca in CanOne cuvintul Metropolit MirrporroA( 4--aveM Insa
expresie equivalentA In CanOne ca .r6v iv ctUtoi4 TrpiOtov-si
6 rijc namc iniaxorro4 care insemna In realitate Metropo-
') Co1os. Cap. II v. 21 i 22.
www.dacoromanica.ro

388 bESPRE CANOANELE SF. APOSTOLI
litul Provinciel sail a natiunei. In Provinciile Romane in
care se respandise cre$inismul, Episcopul Capita lei Pro:
vinciel, care se numea si Metropola, avea o insemnatate
de precadere asupra celor-l-alti Episcopl din oraple mai
mid sail mai marl, existente in acea provincie. Este si na-
tural ca Metropola civila sa fie mai insemnata de cat cele-
1-alte orw, pentru ca in ea era concentrate autoritatile
Romane, de catre care se administra Ora Provincia. Dupe
norma Romana sail modulat si Biserica §i acesta pentru
a se upra administratia Bisericesca a acelei Provincii. Cu
timpul divisiunile teritoriale ale imperiulul Roman, mai a-
les in Orient, ail servit in majoritatea lor, de punct cle ple-
care in Biserica creOna, la formarea circumscriptiunilor
ierarhice a Parohiei, Episcopiel, Metropoliel, Exarhatelor si
Patriarhatelor. Din cele dise urmeza dar, ca de §i la in-
ceput nu exista numirea de Metropolt, pentru ca Biserica
find persecutata nu '*i putea publica organismul sea pe
fats, totu0 de fapt §i real exista o organisatie dupe care
se administrail Bisericile in diferitele Provincii Romane.
4a dar existenta veche a acestor canOne se justifica pe
deplin, si nu se 'Ate admite, ca ele ar fi un elaborat al
secululul al V sat al VI. De aseminea considerat in spe-
cial si continutul canonulul 37, care dice: «de done on
pe an sa se faca Sinod de EpiscopI si sa judece intre el
dogmele Evseviei si sä resolve neintelegerile Bisericesci in-
timplatOre.... .» Nici acest Canon nu 'Ate fi privit ca un
eflux al secolilor al IV sail al V, pentru ca e peste putinta
a se admite ca timp de 300 de ani n'atl existat intre mem-
bril Bisericil nici neintelegeri, nici judecati, nici schisme,
nici eresil. Istoria Bisericesca a secolilor primarl ne pro-
cula sute de date positive in sustinerea tesei nOstre 1). Cine
1) Ve41 'Exxkla. latopCa. it K. KovtoiOvOu Vol. I. idem Meletie 'Exxk.
latopLa Top.. I.
www.dacoromanica.ro

ci in competinta carora cadea dreptul ci indatorirea de a
aplana neintelegerile dintre membril Bisericii, dintre clerici,
a apara doctrina crectina atacata de eresiarhi, de pagani
ci Iudei cu atata invercunare? Respunsul ni-I da ci Sf.
Scripture ci traditia ci continutul canonulul 38 Apostolic:
.t[Hrtuov vliv lxv.A.icriacrum65v Tcpayli.,i-ccov 6 iakr;torto; i.xl.cto TO
cppov.c& xxi 8totylvm airca, t;i4 Oso5 Ipopiiivtoc Asupra tutu-
ror afacerilor Bisericesci Episcopul sa aibti ingrijirea ci sa
le administreze ca ci cum Dumnedea ar privi asupra-1...,.,
SinOdele eparhiale on Provinciale ci acele locale ail fost
infiintate dupe modelul Sinodulul Apostolic tinut in Ieru-
salim Sinodul era in vechime si legatura dragostil si a
unirei Bisericilor disperse pe atunci. Ca asemenea Simide
au avut loc, avem multe dovedi in scrierile parintilor pri-
marl ci in traditia Bisericii. Asa scim ca s'aii tinut Sin6cle
in Asia, in Europa, mai ales in Apus, in Africa etc. 1) Ter-
tulian ne spune ca: t Aguntur praeterea per Graecias illas
certis in locis Concilia 2).
Terminam aicea cu obiectiile ce ni se fac de catre ca-
nonistic apuseni, tincicInd a combate vechimea CanOnelor
Apostolice. Exemplele ce am adus ci modul cum le
am combatut basati pe date si fapte credem, ca sunt su-
ficiente celor ce se vor interesa de a cumisce de apr6pe
valOrea si vechimea CanOnelor Apostolice. Metodul de a-
parare aratat mai sus, pOte fi intrebuintat cu succes la
on ce obiectie s'ar incerca cine-va sa ridice in acesta ces-
tiune; numai se cere de la aparator cunoscinte precise, ci
cat mai multe, de anticitatile crectine ci de istoria seculi-
lor primare. Am dat aceste exemple din CanOnele Sf. A-
postoli, pentru ca adversarii for le combat tocmai pen-
tru continutul acestor canOne. Dar cum am veclut, o-
1) Ve4 Ingle, Histoire des Conciles. Vol. 1. pag. 77-92.
2) Vedi tratatul WI de Jejuniis. Cap. XII.
www.dacoromanica.ro

390 DESPRE CANOANSLE SF. APOSTOLI
biectiile for pot fi usor resturnate prin date si fapte posi-
tive.
Tree acum la istoricul CanOnelor Sf. Apostoll, aratand
evolutiunile prin care ail trecut acestea in decursul vecu-
rilor.
CanOn&le ApostoliceKavdve4 ttliv elTicov 'Arcoarawv Ca-
nones Sanctorum Apostolorumsunt scrise in limba greca'.
In acesta limba compus t6te canOnele secolilor pri-
mart si tOta legistatiunea bisericesca, ce poseda Biserica.
Ortodoxa, mostenita de la Sin6dele Ecumenice, locale si,
de la sf. Parinti. Acesta-1 limba N. Testament, cu putine
esceptiuni, si in ea si cu ea, s'a predicat crestinismul in
lume. Biserica primara pretutindenea, fie in Orient fie in
Occident, avea predica, serviciul divin si tOte afacerile bi-
sericesci in limba greca, secult intregi. Mat tardiu pe tim-
pul lut Tertulian probabil s'a introdus in Occident limber
Latina in serviciul Bisericil.
Cu timpul apot s'a tradus Sf. Scriptura si In alte limbi
si s'a sevirsit serviciile ecclesiastice in limbile popOrelor
respective. Pana la inceputul secolului al VI in Biserica
Romel nu existail canOnele Bisericil Universale traduse in
latinesce, ci se folosiati de elein limba originals. Dionisie
Exiguul, this si cel mic, Trac de origins, apartineal Bise-
ricil din Illyria, a tradus pentru intaia data din Grecesce
in latinesce 50 din CanOnele Sf. Apostoli, cam pe la 500.
Manuscriptul dupe care a tacut traducerea, pare a nu le
fi continut pe tOte cele 85 de can6ne. P6te ca chiar de.
ar si fi fost, in manuscriptul, dupe care a facut traduce-
rea Dionisie Tracul, tOte Ca/Allele, in numer de 85, nu
le-a tradus, pentru ca in unele din cele urmatOre se le-
gisleza in mod mal democratic Constitutia veche a Bise-
ricil si care nu convenea spiritului Bisericil Ro-
mane. In Yechile manuscripte se observa a In marea for
majoritate, mat ales In Orient, numerul de 85 este cu sfin-
s'ati
crestine,
www.dacoromanica.ro

DESPRE CANOANELE SF. APOSTOL1 391
tenie tinut, iar canOnele apostolice sunt puse in fruntea
tuturor colectiunilor de Can One. Cea mai veche colectiune
este acea cunoscuta sub numele de 'Ax0A0uOix Taiv xathwv
Consequentia Canonum, sirul canOnelor 1). In acesta co-
lectiune nu se cuprind canOnele Sf. Apostoli. Acesta lipsd
insa nu infringe intro nimic vechimea si autenticitatea lor,
pentru urmatOrele dovecli: 1) Istoricul Eusebiu le cunoscea
pentru ca rechemat a lua Episcopia de Antiohia se abtine
in puterea Canonulul Apostolic 14, numindu-1 aTCOCTTOALX6V
Xe(V6Va canon apostolic 2). 2) Iar marele Constantin scrie
catre Eusebiu: t Am cetit pe deplin epistola si canonul sci-
intil bisericesci si am inteles pe deplin pazirea lul; cleci in-
telepciunea to a cunoscut poruncile lul Dumneleii ca s5.
pazescd Canonul apostolic si bisericesc » 3) La ce
canOne Ore face alusie atat Eusebiu cdt si M. Constantin
de nu la CanOnele Apostolice ? 3) Apoi Alexandra Episco-
pal Alexandriei in Enciclica sa catre Biserica din Constan-
tinopol, in cestiunea lui Ariu, pe la 312, numesce aceste
CanOne Apostolice. 4) 4) In fine, Sinodul I Ecumenic in Ca-
nonul XV, Sinodul Ecumenic al III in Canonul VIII, Sino-
dul local din Constantinopol, pe la 495, pe timpul lui Nec-
tarie in Canonul II si in urmAtOrele SinOde, in tote, aceste
can6ne ail fost considerate ca Apostolice. 5) TOte aceste
date si fapte probezd existents canOnelor, clise ale Apos-
tolilor inainte de Colectiunea 'Ax0).ou9ict Taw xavOvo.)v. In or-
dinal Imparatului Theodosie, pe la 431, catre Irineti Epis-
1) -Vecli Fantanele qi codicil dreptului Bisericesc Ortodox de Const.
Popovici pag. 43.
2) Vecli vita Constantini cart. III. cap. 61 i 62.
3) VeclI opera citata. cap. 61 si 62.
a) Vec,11 Theod. 'exel. iaTopix. Cuvint. J. cap. 4.
5) Ve41 memoriile lucrate in Constantinopol despre Agapiu qi Ba-
gadiu in Harduin. Concil, Tom. I pag. 975 qi Pidalion pag. 36. idem
II api caw rpcciw ispaumbv Tilc txxXliatac 6x&p.tin, inch K. Oiv.ovoxou pag.
212 etc.
www.dacoromanica.ro

392 MISPRE CANOANELE SF. APOSTOLi
copul Tirilor aceste canOne se numesc ale Apostolilor 'A-
TCOCTI.OXIX0k "4 Vac. 1) Stefan Episcopul Efesulul, care a tost
fate la falsul Sinod din Efes participat si la Sinodul
al IV Ecumenic din 451, a eclat o sinopsa de canOne
X6v4e; xxvovexc4v, si In care sunt in frunte canOnele Apos-
tolice, In num& de 85. Un manuscript din aceste sinopsa
se afla. si In Biblioteca Cesariana. 2) Probabil ca aceste co-
lectie sail alta anteriOra acestia a Post intrebuintata si de
Sinodul din Halcedon. ) lustinian Imperatul cofirmand co-
dicile de canOne al Bisericil Orientate, cu tdta religiositatea
recunOsce canOnele acestea ca venite traditional de la A-
postoll: aTok tapoi); xxv6vo.); TE 3=6; 6ptvot5u.evot stxt
isp0041JVIII:Cd Cd/TOTZTOCI xxl 6rrivitat To; 0'401.116,6u vapcasUmacrt
'ArcOcrco1ot ;tat 6t 'Aitot otripet; 17.)Xstvro xsti. Linriitrce.v.ro) Sfin-
titele CanOne pe carl Apostolil, cel ce cu dreptul se canta
si se inchina ca insusl vedetorl si scriitorl al cuvintulul
lul Dumnedeil predat si sfintii parintI pastrat
si le -au explcat). 4) In colectiunile de canOne ale Bisericil
Orientale, incepand cu a lul .IOn Scolasticul, patriarhul Con -
stantinopolulul 565-577, in tOte se gasesc In truntea tu-
turor manuscriptelor aceste 85 de canOne. Biserica Ortodoxa
a pretins si admis din tOta vechimea ca preceptele coprinse
in aceste canOne sunt venite traditional tocmal de la A-
postoll. Dad. tOte aceste canOne au origina apostolica, sau
unele sunt din secolul al II sail al III, acesta-1 alta cesti-
une, asupra caria respundem in scurt. Fiind trase princi-
piile orgnizatore ale Bisericil prin aceste canOne, s'a pu-
tut cu timpul sa se mal introduce la acele principil gene-
1) ).-:uvoatuy auX)soril roll I. pag, 646 qi Easzifir.6),ov
pag. 610.
2) Vet),I ztin rptcby teoxctx v &than bra K. Ootowilloo pag. 214.
3) Vedi Tic; iv xcaocria, covoa. rpiit;-, 5 sv au)./sop) luv,..awv cop. II
pag. 149.
4) Yedi (1):A;,. pi6), Top_ 11 pag. 41. idem Nuvellele 7 113.
le-ad
Ve41 Seat.
ti -a
le-ad
ii.),2p4 11
www.dacoromanica.ro

rale si alte candne privitOre la cestiuni secundare si re-
clamate de imprejurari. Asa le-a recunoscut Orto,loxismul
ca avend autoritate apostolica. Daca ele sunt scrise de Cli-
ment Episcopul Romel, on de Climent Alexandreanul, a-
cest i putin importa in disci*. Ele de fapt au existat in
traditia orala, alt-fel nu se pOte sustinea existenta ierarhiel,
administratia si disciplina din Biserica, si earl necontradis
au avut fiinta. Unde exista o societate, orl Biserica orga-
nisata, trebue sa fie o lege, ca organ dupe care se misca.
Pentru nol este important sa scim ca ele au existat in
cele tree secole primarl si eh la inceputul secolulul al IV
er' considerate ca vechi si cu fiinta in Biserica, dupe care
se administra.
Iala acum si cercetarile canonistilor apusenl asupra aces-
tor CanOne, dupe cum le resuma Canonistul Mee, in vol.
I sub nume de < Apendice,, de la pag. 609 pana. la 615.
Dail acesta critica canonich in tot coprinsul el, find de
mare pret.
«Dupe ce ni spune, cum am aratat cal Dionisie Tracul
a tradus pe la aceste candne in numer numal de 50,
pentru Episcopul Stefan din Salone, apol continua, ca dupe
aceste candne a mai tradus canOnele din Niceea, din An-
gira, din Constantinopol, Halcedon etc. Nol mai posedam
Inca nu numal acesta colectiune, dar chiar si prefata ce
le precede si care este adresata lui Stefan. Cuvintele din
acesta prefata: Canones qui dicitur Apostolorum, lasa a se
subintelege ca. Dionisie cel mic avea ore care indoeli a-
supra originil apostolice a acestor candne, ceea ce se do-
vedesce Inca mai mult prin ceea ce adauge: quibus plu-
rimi consensum non proebuere facilem. D-r Drey, care a
scris cel mai bun tratat asupra acestor candne apostolice,
crede ca. In cuvintul plurirni trebue sa intelegem aci pe
Harduin Collec. Conc. tom. I, pag. I Mansi Collect. conc. torn.
L pag. B.
Biserica Orotdox Roman& B.
5.0
1) 0
www.dacoromanica.ro

Greci, caci traducerea lul Dionisie era intaia traducere la-
tina a acestor canOne 1). Acest ultim punct este exact, dar
nu trebue a conclude ca textul grec a acestor canOne n'a
fost cunoscut in Occident, i in special in Italia, unde in
acea epoca atata lume vorbea grecesce. Cu tote acestea
nu trebue sä admitem ca in acesta frasa a lul Dionisie:
Quamvis postea quaedam Constituta Pontificum ex ipsis
canonibus assumpta esse videantur, ar fi vorba de Papa;
Cuvintul Pontifices insemna aici Episcopii mai cu sema i
in special pe Episcopii Greci, caril in Sinodul for se ser-
veati de canOnele dise apostolice, pentru a0 redija propriile
for decrete 2). Cam dupe 50 de anT dupe Dionisie cel mic,
Ion ScOlasticul, din Antiochia, care in 565 ajunge Patri-
arh de Constantinopol, publica o colectiune de canOne gre-
cesci OUVTar.7. xco6vwvCollectio canonum, care cuprindea
de asemenea canOnele Apostolice; dar in loc de a fi in nu-
met. de 50, eraii in numer de 85. 8) Acesta, colectiune exista
Inca; ea a fost imprimata in volumul al II in folio, in Bi-
blioteca Juris Canonici a lul Voellus si Iustellus (Paris 1661.
Redaclia acestor canOne Apostolice aci este atribuita lul
Climent Episcopul Romei, i IOn Scolasticul ne da a in-
elege a colectiuni de can6ne mutt mai vechi cuprindea
de aseminea cele 85 CanOne Apostolice.
Este uor de a constata ca exemplarul grec tradus de
Dionisie cel mic, era cu totul din alt isvor, de cat acel a
1) Obsery ca la inceput in tag Biserica eral Intrebuintate CanO-
nele in originale, acesta nu se pOte nega, si dar argumentul acesta
Cade de la sine.
2) Gresesce Hefele end admite ca pe la 500 Episcopul Romei avea
recunoscute prerogativele ce decurg din Primatul papal. Acesta o face
intentionat, spre a sustinea vechimea primatiei papale, desvoltate en
deosebire dupe secolul al IX,
9 Acesta-i din tag vechimea num6rul CanOnelor admire In Biserica
Ortodoxsa, si dar Dionisie cel mic, or n'a avut un text complect al Ca-
nonelor, or avendu-1 nu le-aii tradus pe tote, pentru c5, nu convenea
en praxa si tendintele Bisericii de Roma.
www.dacoromanica.ro

DESPRE CANOANELE SF. APOSTOLi 395
lul IOn Scolasticul, cad. ele diferia esential intre ele si pen-
tru continutul textului si pentru modul de enumerare a
canOnelor. Ast-fel se explica ca. Dionisie cel mic, n'a cu-
noscut de cat 50 de canOne apostolice. S'a presupus ca
la inceput n'ar fi fost puse in circulatie, in adever, de cat
50 de canOne, si ca cele-l-alte 35 n'ar fi fost aJaugite de
cat mai tarclit. Ori cum ar fi, este sigur ca. daca Dionisie
cel mic, n'a insirat aceste 35 de canOne, acesta nu-I cu
privire la Roma, dupe cum a pretins Petru de Marca, cad
nici unul din aceste canOne nu este de natura a lovi atata
Biserica Roma* cat Canonul 46 din seria tradusa, care
contrar practicei romane, declara invalid on ce botez con-
-fait de eretici.
Cand IOn Scolasticul deveni Patriarh de Constantinopol,
.el dadu putere de lege Colectiunil sale, si prin urmare la
cele 85 de CanOne Apostolice, ce ea cuprindea, si la 792
Sinodul din Trula declara in Canonul seti al II nu numai ca
,cele 85 de canOr-i- apostolice avea putere de lege, dar inch.
ca trebuiau' considerate ca in adever proveneati din origina
apostolica. 1) Este prea adeverat ca CanOnele Apostolice re-
comanda (canonul 85) de a se observa Constitutiunile (A-
postolice, de care se vorbesce in ultimul Canon apostolic);
.dar fiind-ca aceste Constitutil ail fost de timpuriii. ciuntite,
Sinodul nu le putea admite. CanOnele Apostolice insa nu
se indoeati de origina apostolica si a Constitutiilor. 2) Si-
nodul din Trula find Ecumenic, cum se scie, in Biserica
Greek apostolicitatea celor 85 de canOne trebuea sa de-
vina pentru tot-d'auna un articol de credinta pentru Bise-
rica de Orient.
In Occident a fost alt-fel. In epoca cand Dionisie ceI
1) Noi nu primim asemenea argumentare apriori, and este vorba dts
un fapt constatat, a adea. aceste CanOne existatt la finele secolulul al
treilea tote necontradis.
2) Conferg. Harduin L c. tom. III pag. 1559.
www.dacoromanica.ro

mic traduces pentru Episcopul Stefan colectiunea in cesti-
une, Papa Ghelasie dadu faimosul seu decret «de libris non
recipiendis (despre cartile neprimite). Drey vorbesce de a-
cesta (p. 214), insa intr'un mod, ce are nevoie de rectifi-
cat. Urmand in acesta socotinta comuna, el lice ca Sino-
dul din Roma in care Ghelasie a publicat acest decret se
tinu in 494; dar not vom vedea mai departe (in volumul
al II a acestei carp) ca acest Sinod s'a tinut mai tarcliti,
adica la 496. Drey se crede obligat de a impartasi alts o-
piniune, pe care not o credem falsa, si dupe care Ghele-
sie ar fi declarat in chiar acest decret, ca catiOnele Apos-
tolice era apocrife. Acesta opinie nu este de sustinut de
cat cand se consults textul original al acestui decret; pen-
tru ca textul primitiv ast-fel cum it dati vechile manus-
cripte nu coprinde pasagiul in care se face vorba de Ca-
nOnele Apostolice 1). Acest loc a putut fi de sigur adaogit
mai ta,reliu, cu multe altele, si probabil de Papa Hormisdas
(514-523), cand el facu o noun redactie a decretului luf
Ghelasie. Daca Dionisie cel mic n'a publicat colectiunea
sa de cat dupe edarea decretului propriti a lui Ghelasie
in 496; se explica afunci, ca acel decret nu vorbesce ni-
mic de acesta colectiune. Dionisie cel mic n'a venit la Roma
pe cand traia Ghelasie, si nu l'a cunoscut personal, ceea
ce ne spune el intr'un chip lamurit in prefata colectiei sale
asupra decretelor papilor. 2) Se explica de asemenea pen-
tru ce, in o alts colectiune de canine, pe care o face Di-
onisie mai tarcliii, si a caria prefata not o avem, el nu
insira de cat CanOnele Apostolice, si se multamesce de a
scrie acesta insemnare: «quos non admisit universitas, ego
quoque in hoc opere praetermisi. Pe care nu le admite lu-
mea, eu cu tote acestea le pun in acesta lucrare in frunte).
1) Confers Ballerini edit. opp. s. Leonis. m. torn. III. pag,
n. Mansi Colect. Conc. torn. VIII. pag. 170.
2) Harduin tom. I. pag. 3.
III. si
CLVII'.
www.dacoromanica.ro

DESPRE CANOANELE SF. APOSTOLi 397
(Vgl. Bickell s. 75). Dionisie cel mic compuse in adever,
acesta noua colectiune la o epoca, cand papa Hormisdas
a fost declarat deja, ca canOnele apostolice ere] apocrife.
(Bickell a. a. o)
Cu tote acestea, aceste Can One, si in special cele 50 ale
lui Dionisie cel mic, nu cadura cu totul in discredit in Oc-
cident; ele fury din contra mai apreciate, pentru ca in-
taia colectie a lui Dionisie se bucura de o mare autoritate;
si asa trecura ele si in alte colectiuni si in special in a-
ceea a lui Pseudo Isidor, si in 1054 Humbert, legatul Pa-
pei Leon al IX, facea declaratia urmatOre: Clementis liber
id est itinerarium Petri apostoli et canon( s apostolorum
numerantur inter apocrifa, exceptis Capitulis quinqua-
ginta, quae decreverunt regulis orthodoxis adjugenda. Gra-
tian facu d'asemenea in decretul seu imprumuturi din cele
50 de canOne apostolice, si asa ele obtinura incetul cu in-
cetul putere de lege. Dar multi din istorici si in special
Hincmar de Reims, facura ca Dionisie cel mic si ridicara
indoeli asupra originil apostolice a acestor canOne; De la
seculul al XVI, erati toti de acord a recunOsce ca aceste
documente nu erati autentice, afara de jesuitul frances Tu-
rianus, care era de o parere contrara; Tot acesta a voit
a apara autenticitatea decretalelor false. Dupe centuriatoril
de Magdeburg mai sunt mai ales Gabriel d'Aubespine,
Episcopul de Orleans, Petru de Marca, celebrul Arhiepiscop
si Anglicanul Beveridge caril ocupat de canOnele A-
postolice si au probat ea ele n'ati fost realminte compuse
de Apostoll, dar ca ele au fost 'Acute in parte in at II si
mai ales in al III secol. Beveridge privea acesta colectiune
ca o adunare de canOne vechi, decretate de SinOdele din
secolul al II si al III. Calvinistul Dalleus privea colectiu-
nea ca o lucrare a unui falsificator, care a trait in se-
colul al V pana al VI. Dar Beveridge l'a combatut inteun
chip asa de convingetor, ca de la acesta epoca, opiniunea
sail
www.dacoromanica.ro

398 DESPRE CANOANELE SF. APOSTOLT
acestuia devine mult timp, cu putine modificarl, aceea a tu-
turor invetatilor. Beveridge plea din acest princip, ca Bi-
serica, chiar si cea din seculil primarl, a trebuit sa aiba.
o colectiune de Can One, si arata ca, de la inceputul seco-
lulul al IV, Episcopi, SinOde si alte autoritatl citeza ades
ca documente ip uz, Canonul Apostolic « xscvd) -ncar0446;,,
pe care el it numesc Si ecclesiastic ix4X-riataarmk sau vechill
etpx6.-4, asa fac, pentru exemplu Conciliul din Niceea, Alexan-
dru Episcopul Alexandriel si Imperatul Constantin etc. etc. 1).
Dupe Beveridge, aceste citate fac alusie la canOnele apos-
tolice, si probeza ca ele erail deja in intrebuintare la in-
ceputul secolulul al IV.
Lucrarea Dr. V. Drey, facuta cu atata eruditie si simt
critic, a adus noul resultate. (Neue Unterschungen fiber
die Constitutionen und Canones der Apostel, Tubing. 1832,.
Doctorul a probat: 1). Ca in Biserica primitive, n'a fost
in intrebuintare nici o colectiune de CanOne Apostolice.
2). Ca expresiunea de canon apostolic zavc;y) dorogioM46:,
nu arata de loc existenta unel colectiunl de canOne apos-
tolice. Ea se raporta la ordonantele Apostolilor, care sunt
in Sf. Scripture (de exemplu, aceea ce clic el asupra drep-
turilor si datoriilor Episcopilor) sau ca ea (coleclia) nu in-
semna de cat acesta: «Exista in acest punct o regula si
o practice generals, care se ridica pane la timpul aposto-
Mor», dar nu o lege express scrisa. (Vgl. Drey a. a. o. s.
379. ff. Bickell a. a. o. s, 81. und. s. 5) .
Tata resumatul conclusiunilor lui Drey: Mal multe din
CanOnele apostolice sunt, respectiv de fond, fOrte vechl si
se ridica pane la timpurile apostolice, dar ele au fost corn-
puse in o epoca malt mal recenta, Si nu s'ar putea cita
de cat cate-va, care, imprumutate constitutiilor apostolice,
1) Vgl Bickel'. gesch. des Kirchenrechtes s. 82. unde Osesc re-
unite tote citatele luate din vechii autori.
'se
www.dacoromanica.ro

sunt in adever mai vechi de cat conciliul din Niceea. Ma-
joritatea ail fost compuse in secolul al IV si chiar in al
V, si nu sunt alt-ccva de cat repetitil si variatiuni facute
dupe decretele Simidelor din acea epoca, in special de la
Sinodul de Atitiochia din 341. Unele din ele, (c. 30,
81, 83), sunt mai recente chiar de cat Sinodul al VI, ecu-
menic tinut la IIalchedon, si se pOte recunOsce Ca sunt
compuse dupe canOnele din acest Sinod. S'ail facut doue
colectii de Canine Apostolice, intaia catre jumatatea seco-
lului al V, a doua, care cuprindea 35 de cam5ne mai mult
de cat cea-l-alta, la inceputul secolului al VI. Dupe aceste
conclusii Drey face tabloul urmator. (s. 403. ff).
Caminele apostolice sunt extrase:
1). Can. 1, 2, 7, 8, 17, 18, 20, 27, 34, 46, 47, 49, 51,
52, 53. 61, 64 si 65, din cele Base carti a Constitutiilor
apostolice, compuse in a doua jumetate a secolului al III.
in Orient si in special in Siria.
2). Can. 79. din a VI1I-a carte a Constitutiilor aposto-
lice, fiind mai moderna de cat cele d'intaiii case carti, dar
call cu tote acestea a fost unity cu a 7-a carte inainte de
325, la cele Base carti d'intaiii.
3) Can. 21, 24 si 80 din Sinodul de Niceea.
4) Can. 9-16 inclusiv, can. 29-32, 41 inclusiv si 76
din Sinodul de Antiohia tinut la 341.
5) Can. 45, 64, 70 si 71. din Sinodul de Laodiceea.
6) Can. 75, din al VI Canon al Sinodului din Constan-
tinopol, tinut la 381.
7) Can. 28, de la Sinodul din Constantinopol, tinut In 394.
8) Can. 30, 67, 74, 81, 83, de la al IV Sino-1 ecu-
menic.
9) Can. 19, este o imitatie al canonului al VI din Neo-
cesareea.
10) Can. 25 si 26 sunt de la marele Vasilie.
11) Can. 69 si 70 din pretinsa scrisOre a SF. Ignatie calre
Filipeni
www.dacoromanica.ro

400 DESPRE CANOANELE SF. APOSTOLf
12) Ceva mai putin de o treime din canOnele Aposto-
lilor sunt de origina necunoscuta.
In Istoria sa de dreptul Canonic (Geschichte des Kirchen-
rechts s. 84), Bickell adoptand niajoritatea conclusiilor Jul
Drey, gasesce cu dreptul eh acest istoric n'a dat o ve-
chime asa de inapoiata originil can6nelor Apostolice. Cand
pentru exemplu, presupune ca. canonul 30 apostolic este
extras din canonul II at Sinodulu! al IV Ecumenic tinut
la Halcedon, ca Canonul 81 Apostolic vine din canonul
3 si 83 apostolic din al 7 Canon al acelui Sinod; Bickell
face reflexiunile urrnatOre. Cele trei Can One din HalchEdon
despre care cestiunea, are in adever 6re-care analogie cu
canOnele apostolice, dar acesta analogie este eeparte de
a fi suprindetOre, si nimic nu probeza ca unele ail servit
de model altora. De altmintrelea, nu trebue uitat, ca ara-
tand ceea ce este de facut cand un episcop este neascul-
tator (tripla citare) Sinodul din Halcedon vecjend cele din
Sinodul c'e Efes (431) si de Constantinopol (448), citeza
ca autoritare canOnele pe cari et le numesc eccleSiastice si
Dumnedeesci. Dec! aceste canOne nu sunt alt-ceva, de
cat canonul 74 apostolic, care singur prescrie chipul dupe
care trebue sa se conduca in acel caz. Bickell citeza Inca
un loc din actele sesiunil a 7 a Sinodului din Efes (431)
in care Reginus, Episcop de Cipru, apeleza (intr'un me-
moriu din care nol nu posedam de cat traducerea latina) la
canOnele Apostolilor Icanones apostolicorum» si la difini(iile
Sinodului din Niceea. « difinitiones Nicaenae Synodi,» pentru
a proba ca biserica sa este independenta de cea din An-
tiochia 1). Daca, de ceea ce not nu ne indoim, Reginus vo-
esce a vorbi aicea de can6nele apostolice, si o parte din
canonul 36 (dupe numerarea lul Dionisie), este evident ca
aceste canOne erail atunci in intrebuintare. Ceea ce do-
1) Mansi tom. IV pag. 1485Harduin torn. I pag. 1617,
www.dacoromanica.ro

DESPRE CANOANELE SF. APOSTOLI
vedesce in ca Sinodul din Constantinopol iinut la 394
grin aceste cuvinte: Ah & XI.VOVE; &coptacircc
pare a face alusie la canOnele apostolice.
Drey cauta, este cert, a interpreta xxv6vEc aTtol-roXotot
canOne apostolice, in sensul de mai sus, dar este proba-
bil ca aicea-i vorba despre canOne formulate si scrise, si
nu numai simplu de o veche practica bisericesca. In ade-
ver a) nu exista o veche practica bisericesca, care se pres-
crie de a cita de trel on pe Episcopii neascultatori, b) la
o epoch ash de recenta, cand exista deja colecliuni de Ca-
fickle, era mai natural de a cita aceste canOne, de cat o
simply tradqie bisericesca; c) Nu s'ar fi pus pe aceeasi li-
nie definitiones Nicaenae Synodi si Canones apostolici, data
-aceste canOne n'ar fi fost positiv formulate; d) Fiind-ca a-
ceste Sin6de vechi citatt deja canOne pe care le numesc
apostolice, si cari, not am vequt, erail deja in uz, trehue
dar cu dreptul a incheea ca nu canOnele apostolice ail fost
facute dupe CanOnele acelor Sin6de, ci din contra, aceste
mai posteriOre dupe cele mai vechi.
Ast-fel dupe cum not deja. am cps, Drey a presupus ca
un mare numer de canOne apostolice au fost facute dupe
cele din Sinodul de Antiohia, tinut la 341, si Bickel este
in acest punct de parerea sa, (Bickel s. 79. f). Nu s'ar
putea nega ca socotinIa lui Drey ar parea cam fundata;
ear ni se pare ca ea n'ar fi cu totul neatacabila; Cestiu-
nea nu este Inca terminate, si posibil va fi cu putinta de
a se probe ca canOnele acestui, Sinod din Antiochia au
fost facute dupe canOnele apostolice. Cea ce not suntem
in plecare a lice despre Sinodul din Niceea, ca in canOnele
1, 2, 5 si 15 se face asemenea alusie la CanOne vechi in
intrebuin(are in Biserica. POte ea Sinodul punea in numa-
rul CanOnelor apostolice numerile in cestiune, care aveall
Mansi tom. III pag, 853, Harduin torn. I pag. 957.
www.dacoromanica.ro

402 DESPRE CANOANELE SF. AP0ST0L1
curs on recunOscere in Biserica inainte de a fi enumerate
in colectiunea nOstra actuala. Acesta ipotesA se gasesce in-
tArita intr'un mod sigur printr'un document, asupra caruia_
a fost atrasa atentiunea lui Galland 1), pe care Drey si Bi-
ckel l'a negligeat. Noi am istorisit in volumul present ca.
in 1738 Scipion Maffei a descoperit si publicat trel vechi
docummente dintre care cel intalu era traducerea latina a.
unei epistole scrise asupra lui Meletius prin Episcopil E-
gipteni Hesyeticus. Fileas etc. Acesta episto1a a fost scrisa pe-
timpul persecutiei lui Diocletian, adica intre anil 303-305;
ea este adresat5. lui Meletius chiar si 'I se imputa ca a.
hirotonit preoti in diocese streine. Acest mod de lucrare
este, i se spune, opusa.' regulilor bisericescialiena a. more-
divino et regula ecclesiastica; apol Meletius recunOsce in-
susi ca este o lege qlex patrum et propatrum, in alienis,
paroeciis non licere alicui episcoporum ordinationes cele-
brare >. (Routh reliquiae sacrae, torn. III pag. 381, 382). In
susi Maffei presupunea ca Episcopii Egipteni aveati in ve-
dere in acesta cestiune canonul 34 apostolic, si parerea
sa este ca si a on cui cetitor impartial.
Textul grec a canOnelor apostolice se gasesce in mal,
multe manuscripte vechi, de asemenea si in acele care cu-
prind Constitutiile apostolice (atuncl aceste sint puse la fine
intr'un capitol particular), (cartea VIII c. 47), precum si in
manuscriptele vechilor colectiuni de canOne.
In vechile colectiuni de CanOne sunt de ordinar in nu-
met. de 85, cea ce corespunde numerulul acelora, ce se
afla in exemplarele lui Dionisie cel mic si a lui I6n sco-
lasticul 2). Din protiva cand sunt unite in manuscripte cu
1) Biblioth. vot. pp. tom. III. pag. 381 si 382.
9) Nol notam cu tote acestea ca Ion Scolasticul, dg de dou6 on nu-
m6rul 51, dar num6rul intaiti 51, este de un coi4inut cu totul necu-
noscut si strein, confer. Bibl. Juris Con. Voelli et Justeli, tom. II pag_
569, titlul 34.
www.dacoromanica.ro

Constitu(iile apostolice, ele sunt impartite in 76 de numere 1)..
De aceea nu trebue sa uitam ca in vechime numerul Ca-
nem elor si a chipului cum ail fost repartite a variat mull.
Cele 50 de canOne apostolice traduse de Dionisie cel
mic, au fost publicate pentru intaia data in Colectiunile-
Sin6delor de Merlin, editate in 1532 si se afla in noua
colectie a lui Harduin (Harduin torn. I. pag. 33. etc.) si
Mansi (Tom. I. pag. 49 etc). Textul grec a fost editat pen-
tru prima data de Grigorie Haloander in 1531; In 1561
Gratianus Hervetus a publicat o editie mat bung. Acesti
dot din urma autori impart canOnele in 84 si divisiunea
lui Hervey a fost primita de Harduin (Tom. I. pag. 9 et.)
Mansi (Tom. I. pag. 29 etc. si Bruns. (Bibliotec. eccles.
torn, I. pag. I. etc. confer. Bickell a. a. o. s. 72 0. Not
de asemenea am adoptat numerul de 85 primind pentru
cele 50 de la inceput enumerarea lut Dionisie cel mic. Pen-
tru mat mare lamurire not am pus ambele numerari una
langa alta; Mai intaiii a lui Dionisie Tracul, apol cea a lui
Hervey si Harduin, Mansi si Bruns, cu atat mat mult, cu
cat tote citatiile nOstre au fost facute pang. aicea, dupe a
doua numerare. Not am luat asemenea de la acesti din
urma autori textul for grecesc, care se afla ici colea deo-
sebebit de textul pus la finele Constitutiunilor. Tradu-
cerea latina a celor 50 de can6ne de la inceput este a lut
Dionisie cel mic, iar cea a celor 35 este a lui Cotelier
Acestea, sunt relatiile ce ne dg. canonistul Hefele asupra
discutiilor ce au avut loc despre canOnele Sf. Apostoli intre
apuseni.
Din cele ce am dis in acesta tratare resulta ca canOnele
Sf. Apostoll in numer de 85, cum le tine din tOta vechi-
1) Confer. ediia Patrum apostolicorum opp. torn. I. pag. 442 cit de
Catelier, Meltzer a restabilit numerul de 85 in noua sa editie a Con-
stitutiilor apostolice. 1853 pag. 238.
2) V&A' acest text in editiile Constit. Apost. de Caliler yi Welzen_
2)
www.dacoromanica.ro

mea Biserica Orto loxa de Rasarit, daca nu sunt scrise de
Argil Apostoli insasl, sunt insa cin traditie apostolica, sint
invetaturi apostolice, date diferitilor Episcopi si pastorl ale
Bisericilor infiintate de ei, si care s'a phtrat ca ceva sfint
de are barbatiI apostolicl. Daca acestia nu le-ar fi scris,
cad nu putem sustinea documentul ca sunt scrise de Cli-
ment Episcopul Romer, precum nici de Climent al Alexan-
driei, barbatil urmatorl acestora, incepand cu jumatatea
secolului al II, a trebuit sa se scrie spfe a nu se altera
orI uita sau neglija. De la acesta data avem amintirl in
sf. Parintl, despre existenta unor norme ecclesiastice. Daca
trite aceste canOne 85 aii fost scrise c e o data, sail mite
numal parte din ele, acesta este indifi rent. Pentru not este
o convingere, asedata pe monumente sigure, ca aceste Ca-
nOne au existat la finele secolulul al III-lea.
art+"4-
C. E.
si
www.dacoromanica.ro

CONCILIUL DE LA FLORENTA
...-=--
In articolile anteriOre, publicate in acesta revista, am-
arAtat tote incercarile de unire, care s'aii facut pant la
conciliul de la Florenta, precuin si resultatele dobandite.
Cea mai insemnata incercare de unire s'a facut Irish la
acest concilifl, la care ia parte cel mai marcanti membri
atat al Bisericil orientale cat si at celei occidentale. Am
spus ca in clioa de 24 Noembre 1437 ail plecat catre Italia.
Patriarchul si Imperatorul, impreura cu clericii bizantini,
dusi find de corAbiile papale, care venisera spre aces_t scop
la Constantinopole. La Venetia ail fost fOrte bine primit1
de Doge impreuna cu inaltii demnitari al republicel. In a-
cest timp Papa deschisese conciliul de la Ferrara, 8 Ia-
nuarie 1438, si pronunta dupe putin timp, escomunicarea
contra conciliulul de la Basel, care nu se supusese ordi-
nelor sale. La invitarea pe care Papa, prin trimesul sell,
Cardinalul Albergati, o facu Grecilor ca sa." ia parte la con-
ciliul deschis la Ferrara, el aderara si in qioa de 28 Fe-
bruarie plea Imperatorul cu suita sa spre Ferrara si cat-va
limp mai tarcliii si Patriarchul. Primirea ce li s'ati facut
aid a fost din cele mai marete. Oficial conciliul de unire
www.dacoromanica.ro

406 CONCILIUL DE LA FLORENTA
a fost deschis in dioa de 9 Aprilie 1438 in biserica Sf.
Gheorghe.
Atat Patriarchul cat si Imperatorul se asteptail ca re-
presentantil Bisericil occidentale sa fie f6rte numerosi la
conciliu si asa li se spusese de catre delegatil papalI; tot
asemenea ei credeail, ca tots principil EuropeT ail trimes
delegatii lor, care sa-1 represinte, fapt care nu s'a petrecut
ast-fel. La prima sedinta a conciliulul nu a luat parte de
cat cinci archiepiscopi, opt-spre-dece episcopi si lece su-
period si cea mai mare parte dinteinsii erail sati italieni,
sail supusi aT Papel; iar dintre principil Europel, afara de
ducele de Burgund, n'a luat nici unul parte, nici personal
nici prin representanti. Numerul clericilor insa cu timpul
a crescut, cad o parte din episcopil adunati la Basel im-
preuna." cu cardinalul Cesarini parasire. acest
-venira la Ferrara.
La prima sedinta de deschidere, Patriarchul find bolnav
putut lua parte, insa recunoscea prin o epistola a sa,
. conciliulul si isi esprima don*, ca occiden-
talil si maT cu seina ceT din Basel sa se grabesca a lua
parte la conciliii de unire, cad tine nu va recun6sce a-
cesta va fi escomunicat. i Papa nu se arata maT pre jos
de cat Patriarchul.
Indata dupe deschiderea conciliulul el dete o bulk scrisa
in limba greca si blink prin care anunta crestinatatii so-
sirea Grecilor la Ferrara si deschiderea conciliulul de unire.
conciliul trebuea sa incepa acum a lucra si de aceea Papa
propuse O. se alega de o parte si de alta cate o comisiune
si sä discute impreuna asupra punctelor de deosebire dintre
-ambele Biserici. Grecih la inceput nu admisera acesta pro-
punere si numal dupe multa staruinta din partea Impera-
torului cedara. Scriitorul Syropul spune ca Grecil ail primit
propunerea PapeT numal find de lipsa de cele nece_
*are pentru hrana si se pOte ca o parte din adever sa
conciliii si
-n'a
sift"(
www.dacoromanica.ro

CONCILIUL DE LA FLOEENTA 407
esiste in cele spuse de scriitorul bizantin. E just, ca Grecil
all avut sä sufere multe lipsuri si miseril cat timp all stat
in Italia. Se stabilise ca intretinerea sa li sa platesca in
bani si ast-fel fie-care persOna de un rang mai Malt pri-
mea Cate patru fiorinT de our pe tuna, iar servitoril for
ate trel. Imperatorul primea trei-deci de fiorini mai mult,
Patriarchul doue-deci si cincT, iar principele Demetriu dolfe-
geci. Suma era destul de mica, cad nu trecea peste septe
sute de fiorini pe tuna, insa, s'au din causa lipsel, sail
din causa politicel curtii papale, acesti bani se plateau
fOrte neregulat. Asa la 20 Octombre 1438 nu se plAtise
deja de patru luni, in Aprilie 1439 de trel luni, iar in
Iulie, adia in timpul cand s'a incheeat unirea, erail in in-
tardiere cu cinci lull! si jumatate 1). Deci, se pOte crede, a
si aceste lipsuri all contribuit mult in a sili pe represen-
tanii Bisericil orientale, ca sa admita propunerile occi-
dentalilor.
In fine se alese cate o comisiune compusa din 10
representanti de fie-care Biserica, care comisiune avea in-
datorirea sa cerceteze si sa discute asupra punctelor de
deosebire dintre ambele Biserici si in acelasi timp sa'si
espue si parerea for asupra mijlocelor pe baza carora s'ar
putea efectua unirea. Din partea Bisericib orientale all fost
ales! : Marcu Eugenicu, archiepiscopul de Efes, Visarion,
archiepiscopul de Nicea, episcopi! de Monembasia, Lacede-
mon si Anchialos, dol demnitarl ai mare! bisericl din Con-
stantinopole marele Chartofilax Balsamon si marele ecle-
siarch si istoric Syropul, impreuna cu doi superior! si un
monach; iar din partea celel occidentale erail: Cardinalil
Iulian si Albergati, archiepiscopul Andre! de Rodus, dome-
nicanul si Magister sacri Palati km Turrecremata si
alti vase pe tang acestia. Imperatorul voind sa alba si
1) Gibbon's Geschichte des rtimischen Weltreiches, XI; pag. 714
www.dacoromanica.ro

408 CONCILIUI, DE LA FLORENTA
representantul sell in acesta comisiune delega din partea
sa pe principele Manuel Iagaris, care era si singurul laic
ce a luat parte la lucrari. Din partea bizantinilor, aces cari
aveau sa is cuvintul oficial, erati Marcu Eugenicu si Vi-
sarion, acestia erail si cel mai talentati 1).
Discutiunile avura Joc in biserica franciscanilor din acest
ores si au fost deschise de cardinalul rulian Cesarini prin
o cuvintare bine simtita, prin care el arata import anta uni-
rei si cum fie-care dinteinsii sa tintesca a ajunge la acest
resultat. Acestuia ii respunse archiepiscopul Marcu Euge-
nicu, care chiar de la inceput accentua greutatea sarcinei
ce luase comisiunea, si dete probe de independenta sa
de caracter si de francheta ce'l caracterisa. El declare ca
in discutiunile ce vor urma nu va atinge chestiunile cele
mai insemnate, care alcatuesc deosebirea dintre cele dou6
Biserici, cad dorinta Imperatorului este, ca aceste cestiuni
sa se discute in adunarile generale ale Conciliului. Acesta.
cuvintare a sa nu a placut in totul occidentalilor, cari in-
telesesera de la prima data ca vor avea a face cu persOna
integra si demna si prin urmare lucrurile vor merge mai
greil de cat se asteptati. Lui Marcu Eugenicu i-a replicat
tot Cesarini si dupe dinsul a luat cuvintul Visarion, ara-
tandu-se ca un iscusit diplomat.
In una din intrunirile celor douo comisiuni, Cardinalul
Iulian stabili punctele de deosebire dintre cele dou6 Biserici,
aratand ca acestea aunt patru: Invetatura despre purcede-
rea Sf. Spirit, cestiunea azimelor, invetatura despre purga-
toriti si primatul papal. Imperatoru] nu permise orienfalilor
sa discute cu occidentalii de cat asupra purgatorulul si
asupra primatului papal si ast-fel se incepura discutiunile
mai intaiu asupra purgatorului. Cella intre ambele Bise-
rid in privihta focului curatitor a inceput pentru prima
Hefele. Coneiliengesehichte VII, pag. 675.
si-o
1)
www.dacoromanica.ro

CONCIL. DE LA FLOR. 409
Ora in anul 1252, cand Domenicanil din Constantinopole
acusara pe Greci, ca el nu recunosc o stare de curatenie
a sufletelor dupe merte si apol in tot timpul cand s'a tratat
cestiunea uniril, purgatoriul a fost recunoscut ca un punct
de diferinta Latinil recunosceati, contrar credintel Bise-
ricil orientale, ca pe Tanga activitatea Bisericil, maT esista
dupe mOrte si un foc curatitor, care contribue la mantui-
rea phcatosilor, ce se caiesc de faptele for cele rele. El
insa nu recunosceail o stare de mijloc pentru cel drepti
si pentru eel phcatosi si pretindeati ca acestia erail jude-
call nu la judecata cea maT de pe urma, ci indata dupe
mOrte 2).
Discutiunile se continuara in lunile Iunie si Julie fare
ca sa se Nth ajunge la resultate satisfacetOre. Din partea
occidentalilor luara parte la discutiuni Cardinalul lulian,
loan Turrecremata si Andrei de Rodus, iar dintre orientali,
Marcu Eugenicu, Visarion si protosincelul Gregoriti din Con-
stantinopole. Grecil sustinura, ca cel pacatosi dupe mOrte
se all& in stare de durere si nu recunosceati nici un alt
foc curatitor, de cat focul cel etern al iadului; iar in ce
privesce judecata eterna, el aratara ca acesta se va efectua
numal dupe invierea corpurilor, pentru ca si acestea sa
participe la pedepsa. Asa dar, pedepsa deplina nu o pri-
mesc cel pacatosi de cat dupe inviere. Cel drepti aseme-
nea vor primi intrega recompense pentru faptele for cele
bune tot dupe invierea corpurilor, pans atuncl vor remane
in o stare de fericire insa necomplecta.
Pe cata vreme Marcu Eugenicu s'a aratat neinduplicat
In sustinerea parerilor Bisericil orientale, Visarion din con-
tra se arata mal reconciliant. Occidentalib insa voeatl sal
tot, sail nimic si imperatorul ne dorind ca scopul pentru
1) Pichler Geschichte der Kirschlichen Trennung I pag. 392.
2) Teodor Frommann Kritische Beitriige, pag. 11.
Biserien Ortodox& Roman& 4.
-----__
www.dacoromanica.ro

lO CONCIL. DE LA FLORENTA
care venise aid sa ramaie nerealisat, ceru atat de la Marcu
Eugenicu, cat si de la Visarion sa-i presente fie-care cate
un tratat asupra credintel Bisericil orientale in acesta pri-
vinta. Ambele aceste tratate dogmatice tot dupe dorinta
esprimata de imperator au fost contopite in unul singur.
De sigur ca nu acesta voeau Latina si de aceea nici nu
se arata multumiti cu resultatul acestei lucrari, cari li se
presenta. Imperatorul e nevoit atunci sa convOce pe mem-
brii Bisericil sale la mai multe consfatuirl si prin rugaciuni
si amenintari sa-i hotarasch a admite parerea, care con-
venea occidentalilor, adica urmatelrea: Sufletele dreptilor se
folosesc, indata dupe mOrte, de intrega fericire pe care o
merita; dupe inviere insa se mai adaoga Inca ceva si a-
nume glorificarea corpului, care va straluci ca si sOrele
Syropul spune lamurit, cal ceea ce a facut pe compa-
triotil sei ca sa primesca acesta parere nu a fost convin-
gerea, ci stramtorarea banesca, cad Papa, sub pretext de
lipsa nu le daduse inch suma lunara la care se obligase.
Deci bite discutiunile urmate pana acum condus la
nici un resultat, cad in decretul de unire de la Florenta
se vede trecuta invetatura Bisericil occidentale neschimbata.
Incepend din Iulie si pana in Octombre timpul a fost
perdut in zadar. Imperatorul astepta, conform fagaduelil
data de Papa, ca principii Occidentului sa trimeta repre-
sentantil for la conciliu si de aceea el isl perdea vremea
ocupandu-se cu vinatOrea. La Base mile departe de Ft -Nara.
se stabilise 'On Paleologul inteo mon-tstire frumOsa si spa-
tiOsa si aid, dand friu liber pasiunei ce avea de vinatOre,
ultase si de nevoile Bisericil sale si de acelea ale impe-
riulul bizantin. In acest timp nenorocitil de clerics greci,
sufereaq cu multa resignatiune nevoile exilului si ale sa-
raciel. El doreati sa scape cat mai curind de aid, dar ere].
Hefele Coneiliengeschichte VII, rag. 679.1)
n'an
www.dacoromanica.ro

CONCIL. DE LA FLORENTA 411
legatl cu un lant. intreit. Orasul Ferrara nu'l puteati parasi,
de Ere -ce la portile lui li se cerea un pasaport de la su-
perioril tor; statul venetian se obligase ca sa opresca pe
fugarl si sa -' trimeta inapoi si in fine, dad, ar fi reusit
cine-va sa ajunga in patrie acolo it astepta afurisania, pe-
depse banesci si chiar batai,, cu biciul in public, de care
nicl chear demnitatea preotesca nu-1 putea apara 1). In acesta
stare se pilau representantil Bisericil orientale la Ferrara si
el trebueail sa alega intre Rime si satisfactia dorintelor im-
peratorulul. Marcu Eugenicu impreung cu archiepiscopul
de Eracleea presupunand mal dinainte resultatul la care se
va ajunge incercase sa fuga si sa se inapoieze in patrie.
Lipsa for insa a fost simtita numal de cat si imperatorul
trimese Omeni dupe dinsil, earl ii si sosi la Francolino.
Punendu-li-se in vedere ordinele esprese ale Imperatorului
el ail fost nevoiti sa se inapoieze.
De acesta lips& de activitate a conciliului to' cel de
fats erail nemultumiti. Imperatorul vedea ca astepta in
zadar sosirea principilor streinl sail a representantilor a-
cestora si de aceea se decise sal activeze lucrarile. In a-
cest timp sosesce si Mitropolitul Kievului Isidor cu o suits
numerOsa, din care o mare parte a &Out prada ciumel
care bantuia cu furie orasul Ferrara.
Nevoile dilnice, ciuma, dorinta de a se inapoia cat mal
curind in patrie, Vote acestea silesc pe loan Paleologul, ca
sa grabesca inceperea discutiunilor. El convoca pe repre-
sentantii Bisericil orientale la o consfatuire pentru ca sa se
intelega, dac& incepend discutiunea cu adaosul (Filioque3.
va trebui mat intaiil sa se discute dad. acest adaos din
punctul de vedere dogmatic este sail nu contrar credintil
crestine, sail sa se discute de este sail nu permis sa se
1) Syropul pag. 141, 142, 204, 221 citat de Gibbon Gt-bchichte des
romischen Weltreiches XII, pag. 75.
www.dacoromanica.ro

412 CONCIL. DE LA FLORENTA
faca adaosuri in simbol. Majoritatea a lost de parere ca sa
se incepa discutiunea cu partea a doua si acesta propu-
nere a lost facuta. de Marcu Eugenicu §i de invetatul Ge-
mistiu Pletho. Tot de asta data ail fost alesi sase barbati
dintre dinqii, earl sä ia parte activa la discutiuni si earl
sa apere vederile Bisericii orientale. Ace Oa ail lost: Marcu
Eugenicu, Visarion, Isidor al Kievulul, Gemistiu Pletho,
Balsamon si Syropul, ins& Syropul refuzand, a fost ales
in locul seu Teodor Xanthopul. Din partea occidentalilor
au fost ale0: Cardinalii Iulian Cesarini si Nicolae Alber-
gati, archiepiscopul Andrei de Rodus, episcopul de For li,
domenicanul Ioan de Ragusa sail Montenegro, §i alti teologi 1).
In gioa de 8 Octombre 1438 s'a tinut prima §edinta in
capela palatulul papal. Cel dintaiii care a luat cuvintul in
acesta sedinta a fost Visarion. Cuvintarea lui a fost forte
lunga asa ca in acea di nu s'a mai putut face nimic, de
Ore-ce, cand a terminat, incepuse a se insera. In acest
discurs el aduce laude membrilor conciliului §i tuturor a-
celora earl doresc unirea ambelor Biserici. A doua di nu
s'a mai putut tine nici o sedinta din causa ca imperatorul
n'a mai voit s& ia parte, superat find, Ca in prima di
servitorii papall nu-1 lasasera sa intre calare in salile pa-
latului papal §i sa asiste ast-fel la sedinta. El a luat acesta
ca o insult& §i Papa a trebuit dea satisfactia pe care
o cerea si numai dupe acesta s'a putut continua lucrarile.
i.edinta a doua a avut loc in c,liva de 11 Octombre, ins5.
nici de asta data nu s'ail putut incc discutiunile, de Ore
ce tot timpul disponibil a lost ocupat de cuvintarea archie-
piscopului Andrei de Rodus. In §edinta a treia de la 14
Octombre incepe adeverata activitate a conciliului §i se
continua in cele-l-alte §edinte. Grecil urmeza dupe planul
stabilit deja. El incep discutiunea cu intrebarea, daca Bi-
1) Hefele Conciliengeschichte pag. 681.
sa-I
www.dacoromanica.ro

1897 04

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (16)

Viewers also liked

Viewers also liked (20)

Similar to 1897 04

Similar to 1897 04 (20)

More from Dalv Alem

More from Dalv Alem (16)

1897 04