2. BISERICA
O R T H O D O X ! R O M N A
JURNAL PERIODICtl ECCLESIASTICC
i. - 1 8 8 2
,Predică cuventul"
U. Tim. IV, 2.
BUCURESCI
TIPOGRAFIA CĂRŢILOR BISEBL1CESC1
34, Strada Principatele-Unite, 34
1 8 8 2
3.
4. TA B E LA
de
Materiile ce să cuprindă în jurnalul „Biserica Orthodoxă. R om âni" pe anul al Yl-lea
al editaret 1882.
I
. . .CESTIUNI DE, ACTUALITATE
ii No.juxn.
Apelă către preoţii şi creştiniiVromânT-orthodoxî... I —
Preotul salariat de c o m u n ă . .................... „ —
Posiţia materială a clerului nostim.......................... „ —
Resumat de lucrările St. Sinoddinsesiunea detomna
a anului 1881.............................................................. „ —
Inaugurarea Tipografiei cărţilor Bisericeşci.......... „—■—
Starea monastirilor................................................. II —
PropunereaI. P. P. S. S. Metropoliţi şi P. P. S. S.
Epişcopi, pentruîmbunătăţirea posiţiunei preoţilor, tă
cutăîn Senatu............................................................... tî —
Poziţiunea protoereilor şi a proistoşilor................... „ — .
Poziţiunea preoţilor................................................. n —
Proiect de lege pentru întreţinerea clerului după ra
portulcomisiuneTSenatului.......................................... in —
Representaţiunea înaintea casei repreeentanţilor Un
gariei de £xcelenţia Sa P. S. Archiepiscopu şi Mitro
polit Miron Romanul în numele bisericei greco-orien-
tale Române în Transilvania şi Ungaria..................... IV —
Representaţiunea capitolului metropolitan greco-ca-
tolic din Blajul eţc.............................................................. » —
învăţământul secundar înTransilvania.................... » —
O nouă proba despre neplătirea salariilor la Preoţii
de pe la comunelerurale.............................................. * —
Proiect de lege pentru întreţinerea clerului şi a Bise
ricilor din comunele urbane şi rurale, votatu de Senat
împreună cu discuţiunile urmate................................. VI
5. No. ju ra . peg.
Acte de donaţie.................................................................. ^ 379
Idem.......................................................................... VÎ1 — ^46J
Idem...................................................................................... VIII — 510
Idem...................................................................................... IX — 569
Catedrala metropolitană din Iaşi.................................... VIII — 474
Poziţiunea Preotului rural.............................................. „ — 475
Deschiderea Congresului Bisericesc, dinBucovina... „ — 481
Observaţiunt asupra câtor-va articole din proectul
de lege pentru întreţinerea clerului şi a Bisericilor... XI — 625
O nuntă ortodoxă în Ierusalim..................................... VII — 398
Inconvenietele sistemului parochial.............................. XII — 726
Memoriul districtului Oltul.............................................. II — 116
Tabelu de numerul indivizilor ce au trecut la reli-
giunea creştină ortodoxă în cuprinsul Eparchiei Epis
copiei de Argeşiu de la anul 1875—1881....................... II — 128
Cuvântarea Pre Sfinţitului Archiepiscopu şi Mitro-
pulitu Dr. Silvestru MorariQAndrieviciu, la deschiderea
Congresului bisericesc al achidieceeel Bucovinei......... X — 609
Actu Sinodalii.................................................................... XII — 735
II.
SANTA s c r ip t u r a
Cetirea şi meditarca Sântelor scripturi......................... VIII — 465
11L
PARTEA ISTORICA
w Memoriu pentru cântările bisericesc! în România. .. 1 —11
Numerul Patriarchilor ortodoxă.................................... „ — 50
Ciril, părintele alfabetului cirilic.................................... II — 79
Idem..................................................................................... III — 15
Separaţiunea definitivă între Biserica orientală şi
occidentală în timpul Patriarchulul Machail Cerulariu IV — 205
înmormântările în Biserica veche................................ XI — 513
r-' Iulian Paravatul................................................................. „ — 518
Idem..................................................................................... X — 574
Idem..................................................................................... XI — 665
Numele ce se da primilorcreştini.................................. IX — 541
Aşa numita schismă bulgară........................................ X — 597
Inscripţia de la MonastireaRezboenI........................... XI — 649
Idem.................................................................................... XXI _ 689
VJ*
6. IV
PARTEA DOGMATICA
No. jurn. p*g-
Expiicarea simbolului credinţei din punctul de ve
dere dogmatic şi moral........................................................
Mistc-riul Botezului..........................................................
Idem.................................................................................... 111 - 1
Idem.................................................................................... " i w
Misterul Mir-ungereî........................................................
- I d e m ............... ................................................................ VI - 3 2 9
Misterul Eucharistieî........................................................ VII
Idem.................................................................................... VIII - 44«
PScatul contra St. Duchfi............................................... ^ “
V.
INVfiŢfiTURÎ PASTORALE
îndemnuri părintesc! către toţi orthodoxil.................. III -
Predica în Biserică.......................................................... * -
VI.
PARTEA OMILETICA
Primul discursal St. loan Chrisostom,contra adversa
rilor vieţeî inonachale.......................................................... VI — 366
Idem.................................................................................... VII — 430
Al doilea discursă contra adversarilor vieţeî monas
tice al St. loan Chnsostom.................................................. VITI — 487
S. Thasci CaeciliCypriani de dominica oratione. . IV — 250
Idem..................................................................................... V — 310
Idem..................................................................................... VII —- 440
Idem..................................................................................... VIII — 4#9
VIL
PARTEA LITURGICA
Oficiile bisericeşti............................................................. 11 — 73
Idem.................................................................................... III — 38
Idem .................................................................................... IV — 216
Idem .............................................. ..................................... V — 2«0
Diaconesele creştine......................................................... V — 286
Idem .................................................................................... VI — 334
Despre naşi la boteză....................................................... V — lî**i
7. κ .................... II — 110Buna vestire......................................................
Simbolismul pesceluî...................................................... ^48
Serbatori neinutabile...................................................... ^20
viu.
REGULAMENTELE ST. SINOD
Regulament pentru revisuirea şi editarea cărţilor bi
sericeşti .................................................................................. VI 321
Regulament pentru relaţiunile bisericel ale clerului
orthodoxu românii cu eterodoxi sau de altîi ritfi, şi cu
necredincioşii care trăescu în Regatul României........... VH — 385
IX.
MATERII DIVERSE
Programa facultăţii teologicegreco-orientale din Cer
năuţi .......................................... ........................................... III — 44
Idem..................................................................................... IX — 558
Circulare către top stariţiî şi stariţile de monastirî
din cuprinsul Eparchiei St. Mitropolii a UngiO-Vlachiel III — 54
Cronologia bisericescă...................................................... VII — 413
Discursii pronunţată cu ocasia venirel în Craiova a
P. S. Episcopii de Romnicu............................................... X — 623
X.
Sumarele şedinţelor St. Sinodu..................................... I — 263
Idem..................................................................................... II _ 279
Idem................................. .................................................... ΙΠ — 295
Idem...................................................................................... IV — 311
Idem................................................... ; ................................ V _ 327
Idem...................................................................................... VI __ 343
Idem...................................................................................... VII — 359
Idem..................................................................................- νΠ Ι — 375
Idem...................................................................................... IX _ 391
Idem...................................................................................... X __ 423
Idem....................................................................................... XI — 439
Idem....................................................................................... ΧΠ — 445
9. şi a 1da nutrimentul corespundetorii cu cerinţele lut,
cade asupra p a s t o r ilo r spirituali — asupra păstorilor
bisericesc!. ( Vu-T este bine constatatu ca omul, după
scurtimea vieţeî lui, nu pote cuprinde, seîi mai bine
disu nu pote avea deplina cunoscinţă despre tote ra
murile de sciinţî.
Astti-felii fiindii lucrul, pastorul spiritual trebue
a face usu de tote mijlocele ce potu a Ί piuie în po-
siţiune de a merge cu bună reuşită, şi a conrespunde
câtu se pote mai mulţii inareî şi grelei sarcini ce a
luaţii asupra şi. Şi acesta trebue a o face cu atâta
mai mult, cu câtii calea care duce la Împărăţia ceru
tul pe care trebue a şi conduce turma este îngustă ψ.
spintisă, — cu câtii moralitatea este de deci de mii de
ori mai greu de introdusti şi înrădăcinaţii 111 omenire,
de cât ori şi ce sciinţa omenescă, Acesta se atestă
nu numai de Sânta Scriptură şi Sânţii Părinţi ai bi-
sericei, ci şi de unul dintre păgânii cei mai înveţaţi
ai timpului seu — de filosoful Platon, care dice :
„Mie totU-de-una mi s a păruifi, si acum mi se p a re,
ca tâlc cele-Îalte sciinţe nu sunt aşa de grele ca sciinţa
de a fa ce p e omii virtuoşiiu.
între mijlocele de cari pote face usu păstorul,
pentru a putea pluti cu bunii succesfi pe ocenul cel
furtunosu şi a ieşi în urmă la limanul celu linii al
ostenelelor sele, suntii şi jurnalele bisericesci, cari ’i
punţi la disposiţiune parte din materialul necesarii,
de care voindti a se folosi, pote a ’şi mări capitalul
seti aciinţiticii şi moralii.
Der fiindu-eă unii jurnalii bisericescti, dupre po-
siţiunea bisericei nostre de astădi, nu se p<5te edita
tară concursul pastorilor şi al creştinilor, comitetul
10. redactor al acestui jurnalti, face şi acum unu căldu
rosul apelti la întregul clerfi şi poporu românii ortko-
doxti şi Ί rdga a’i da totii concursul spre a se putea
continua.
Materiile ce se vorîi publica, vor ii ca şi pana acum
totiidupre programul Sântului Sinodti, preveniutii prin
regulamentul specialii, tratându-se cât se va putea
mai multe cestiunî de actualitate şi relative la mo
rala practică.
întemeiaţi dar, pe biiie-voitorul concursii al cle
rului şi poporului românii orthodoxii, care credemii
că nu va face dificultăţi, comitetul redactorii, autori-
satu de Sântul Sinodti, începe editarea jurnalului
Biserica orthodoxă română şi pe anul al I-lea, de
la l-iii Ianuariii 1882.
Ua-dată cu acestea comitetul se crede datorii a în-
sciinţa pe onorabilii abonaţi că, deca în decursul
anului trecutii al editărei jurnalului, nu li s au trimis
numerele în fie-care lună, causa a foştii că comitetul
neavendti cu ce înteinpina cheltuelele, a foştii necesi
tată a mai amâna editarea numerelor din urmă pînă
la încasarea abonamentelor.Numerele însă, de şi mai
târziii, s’ati trimişii tote.
Sperămii însă ca, în acestu anu totul să fie bine şi
regulaţii, decă nu se va dice : „Eu sdntu a lut Pa vel,
etc a hă Chifu, iară eii a hă Apolos, ci cu toţii vomu
fi numai ăi Iul Christos, care singur este pacea şi
dragostea n6strău.
Fie d£r ca dragostea recomandată de Domnul
nostru lisus Christos să ne servescă de norma; căci
numai „ea — ne învaţă Sântul Pavel — nu prim esc?,
nu se sum eţesce, nu să portă cu necuviinţa, nu caută
11. ale stile, nu sd întărită, nu gândesce răul; “ numai ea
tute Ic sufere, le crede, le speră şi le rabdă. Dragostea
nici o-dini(5ra ηιι cade. Alt-fel, „de amil avea tută
sciinţa şi credinţa.;.... de ne-amîi da β klar corpu
rile spre ardere, nici unu folosii nu ne este (1. Car.
XII, 1 —8).
Preşedintele comitetului,
Arcliiereiil Silvestru B. Piteşt&iu.
12. Esplicarea Simbolului Credinţei
DIN PI'NCTELE DE PRIVIRE
D O G M A T I C I I S I M O E A L U
ARTICOLUL V.
„Şi a htvialti n l.rttîa ifi tlwpve tm/iliiri."
Făcendii, fraţii mei, profesiunea nostra de credinţă
şi 111 acesta privinţă, prociamandu actul învicrci
Domnului, noi constatămii spre sciinţa şi mantuirea
nostra câte-va adeverim absoluţii necesare.
Aşa, constatămii mai ânteiii adevenii istoricii alii
Tnvierei Domnului : Domnul şi Mantuitoriul nostru
lisus Christos a bine-voit, precum amu vedutu în ar-
ticulile precedente, a suferi în locul neamului ome-
nescti tot felul de schingiuiri, morte şi înmormântare;
acesta nu s’a negaţii nici-o-dată de nimine; Iudeii
contemporani, şi mai cu samă cărturarii şi fariseii,
se făliaii că aii pututii dohorâ pe acestii duşmanii alţi
lorii; Pliat raporteză imediaţii la Roma despre cele
petrecute cu lisus Christos Nazarincanul; Păgânii,
în totii timpul persecuţiilor, imputaţi ehreştinilor că
se închină ca lui Dumnedeft nnui om pe care Iudeii
l’au restignitii pe cruce; nici unii din inimicii chres-
tinismului n’att negaţii nici-o-dată faptul suferinţelor
şi a morţei Domnului. Timpul şi locul, când şi unde
a foştii înmormentatti se scie de tota lumea. Dar de
acestii faptii stă strînsii legaţii faptul înviere i; căci
a treia di după mortea Domnului, ştia deja totii Ieru
salimul că Christos a înviaţii; şi cu t6te mesurilc
perfide luate de cărturari şi farisei pentru întuneca-
13. fi E8PLICATEA SIMBOLUL!’! CREDINŢEI
rea adevărului, vestea despre minunea înviereî Doip-
nuluî sa respânditti ca fulgerul în fotă lumea cunos
cută pe atunci, în mai puţinii de unii anîi. Daca
acestii adeverii chiar ar ti isolatii şi de neniuneratele
împrejurări contemporane, din care am citatti numai
cate-va, credinţa despre învierea Domnului, devenită
astă-dî universală, ar ti de ajunsti, ar fi respunsul
fără replică, contra orî-făriu necredincioşii. Singură
numai formula de salutare, usitată la marea serbătore
a Paschăî : Christos a în viat! şi respunsul A devărat
a în viat! este de ajuns pentru încredinţarea fie-căruî
omu de bună credinţă; căcî, a mai nega faptul, ar
însemna că presupunemu pe totă lumea smintită. Din
aceste puţine observaţii ne putem încredinţa, fraţilor,
că nici unu adeverii istoricii nu este mai bine garan
taţii de câtii adeverul înorţeî şi înviereî Domnului.
Alai departe, în acestii scurţii articul de credinţă,
noi constatarăţi adeverul înviereî şi din punctul de
vedere profeticii; căci totul ce se referă la lisus
Christos şi fundarea Bisericeî creştine, este prevedut
cu sute şi chiar cu mii de ani mai nainte, în Sântele
Scripturi ale vechiului Testamentii. Aşa, profeţii au
prespusu Naşterea Mântuitorului din fecioră, locul
naşterei, locul retragereî sale în viaţa privată, pre
dica şi minunile sale, patimile şi mdrtea sa de cruce;
asemine aii prespusii şi învierea sa cea de a treîa di.
•Şi când mărturisimu în simbolul credinţei că Dom
nul a înviată a treia di dupre scripturi, noî consta
tămu dilnicu şi în faţa liimeî întregi că t6te predice-
rile profeţilor suntu împlinite în persona Mântuitorului
si că prin urmare elti este trimisul lui Dumnecjeii,
Fiiul lut Dumnecjeii, Domnii alii tuturor celor vedute
14. KSPLIC'ABKA SIAJUOLL'LI Î CKEDINŢEÎ I
şi nevecjute. Maî constatamfi adeverii] îîivierei şi din
îuseşfprofeţiile Mântuitorului; caci Kltt a nriitfitri mal
nainte şi mortca, şi felini morţei ce era se .sufere; a
.spu.su şi despre învierea sa din morţi, şi ca acesta va
urma conformii îiitemplărei petrecute în vechiui Tes-
tamentu cu lona; adecă, că precum acesta a sfatii
în pântecele chitului trei dile, aşa şi Domnul va sta
treî dile în inima pamentului. Aşa dar, când
mărturisimii în simbolul credinţei mistrc că Mântui
torul ci înviat n tvp1.fi φ riupre scripturi, trebuie* să
rccunoscemfi în acesta împrejurare din viaţa Dom-
nuluî cea maî puternică dovadă, dată din partea lui
Dumnedeti însuşi, despre origina cerescă a înviţătu-
reî chreştineştî ce avem norocire a profesa. Trebue
să raţionămtt scurţii şi cuprindetoriu, că numai Dum
nezeii a pututtt să cunoscă lucrurile cu sute şi mii
de ani înainte de ivirea lor; că numai Klti pote face
minuni, ca învierea din morţi; că prin urmare, I)uin-
neejeii este celii ce a vorbiţii prin profeţit Vechiului
Testament; carele prin sine însuşi a prespusînvierea,
şi carele a şi înviatu precum a disîi, prin propria sa
putere. Şi ast-feliil să timu purure gata. un a ne îndoi,
ci a da respunsu. solidîi tuturor celor ce voescfi a ne
ispiti în privirea credinţei nostre.
In fine, celii mat mare adeverii ce constatăuni noi
prin acestii articul al credinţei, este adeverul înviereî
generale, care şi face ca artieulul nostru să tie înalţat
la rangul de dogmă. 111 cursul vieţeî sale pămentesci
lisus Christos de maî multe ort ’si manifestase pute
rea sa contra conipţiunet şi a morţel, ertând pecate.
vindecând bole şi înviiiulii din morţi; şi tocmai 111
aceasta şt esprima misiunea sa de Mântuitorii! şi
15. 8 EXPLICAREA SIM BO LULUI CREDINŢEI.
Kăscumpărătoriti. Neamul omeuescti, 111 unna păca
tului stramoşescii căduso sul) blestem u, corrupţiune
suHetcsca şi trupesca si m<Srte eternă. A fi scăpata
de aceste rele. era nevoia eea maî mare a omenireî;
şi Dunmedeii 111 nemărginita sa îndurare a aflaţii şi
aplicată mijlocul, prin trimiterea 111 lume a propriului
seu Fiiti, care era destinaţii a sejertvi 111 locul nostru.
Elii cclu fără de pecatu, — şi a sfărâma ast-feliti
puterea păcatului, precum şi tote relele ce decurgti
din elii. Apoi, dacă înaintea păcatului nu exista
morte, care dupre (lisa apostolului 1111 este de câtii
plată a păcatului, — negreşitti că după răscumpăra
rea de pecatii, natura omenescă trebuia să se resta-
bilescă Î11 primele sele condiţiuni şi prerogative;
111ortea trebuia să fie înlocuită prin viaţă, stricăciunea
prin nestricăciune şi blestemul prin bine-cuventare.
Ecă ce face Domnul şi Mântuitorul nostru lisus
Christos prin patimile, mortea şi învierea sa; aşa că
dupre apostolul îviindU din m orţi, elii se face ca o
pârgă, ca unu primii fructu alţi vieţeî eterne, câtii
din partea celor adormiţi. Căci, dacă m ortea a venit
p rin tru n otnil, învierea nu mai puţinii trebuia să vină
printrunU om ti; şi dupre cuinii în Adam toţi m oru,
aşa în lisu s Christos toţi vorii învia, fie-care în ordinea
sa : Christos mai âutăiu ca pârgă, apoi toţi cei ce
suntii ai seî, care aii credutu 111 venirea sa (I Cor.
15, 20—23).
Pentru a înţelege bine cumti, ca urmare a înviereî
lui lisus Christos, νοιιιϋ învia o-dată şi noi toţi, şi
cumti mortea va fi învinsă cu totul, trebuie a observa
că, dupre învăţătura Scriptureî, prin credinţa 111
Cliristos şi prin comunicarea cu Sântele Sele Mis-
16. E S P L IC A K K A S IM B O L U L U I C R E D IN Ţ E I
terii, noi ne facemti părtaşi personeîşi meritelor Dom
nului, ne facem, prin urmare, partaşî şi înviereî sele.
Ecă pentru ce Elii-însuşî învăţa : Eri Simţii învierea
.şi viaţa, cel ce crede în mine, de va şi muri, viii va fi
(loan 11, 25). Eii simţii pânea vieţeî, care s a pogorît
din ceriii j şi orl-cine va mânca dintr ansa va vieţui
eternii ,■şi pânea care o daii Eli, este însuşi corpul meii
pe care Iii daii pentru viaia lurnei (loan 6, 51). Cehi
ce mănâncă corpul meii şi bea sângele meu, întru nune
rămâne şi eu întru chi (loan 6, 57). Celii ce mănencă
corpul meii şi bea sângele meii, are viaţa eternă, şi eu
Iii voia învia în (Jitia cea de apoi (55).
Apostolul învaţă de asemine când vorbeşce despre
botezu : Câţi în Christos v ’aţl botezată, dice elii. în
Christos v’aţî îmbrăcaţii (Gal. 3, 27). Şi aiurea : Λ'ιι
sciţi voi că noi toţi cari amic foştii botezaţi în lisu s
Christos, ne-am botezata în mortea lui? Căci prin ( cu
fundările) botezului am fostă îngropaţi cu elii, ca să
murimn păcatului. Deci, dacă am murită cu lisu s
Christos, noi credem ă că vornic şi învia cu E lii; căci
şcimii că lisus Christos, înviindU din m orţi. nu va mat
muri şi că mortea nu mai ave nici o putere asupra
Lui (Rom. 6; 3, 4, 8, 9).
în temeiul unei asemine uniri cu Christos, not ore-
cumti suntemti şi înviaţi cu Elti (Col. 3. 1), dupre
cum, altă-dată, pecătuindii toţi în Adam părintele
nostru, am foştii supuşi toţi morţeî(Rom. 5; 12 — 19).
Cum că resultatul meritelor Domnului şi a strînsei
nostre uniri cu Elu, este învierea generală, nu putem
să avemu, fraţii mei, nici cea mai mică îndoelă. în
vierea generală este şi efectuată în principii, şi de o
cam dată în spirite, prin ştergerea păcatului şi stri-
17. 1 0
KSI’LlOAKE.V SIMBOLULUI CREDINŢEÎ
oarefi morţeî; ceea ce mal aşteptămtt. este învierea
generala a. corpurilor. Şi pe aceasta a nume o are în
vedere apostolul candu raţionezi cele următore :
„Dacăpi'edicămii că Christos sa seutatu din m orţi,
emu clicii unii dintre voi cil nu este, învierea morţilor?
Că. de nu este învierea morţilor,atunci nici Christos n a
înviaţii, si daca n a înviat Christos, atunci predica rea
nostru este zadarnică si. credinţa vostră, deşartă. Ba
mntemU încă si mărfuri mincinoşi al tul D wnnetţeil;
căci mărturisimfi despre Elii că a înviaţii pre Christos,
p re carete nu f a înviaţii dacă de sigurii, morţii, nu în-
viază. Căci, de nu înviază morţii nici Christos n a
înviaţii. Şi dacă n a înviaţii Christos, deşartă este cre
dinţa vostră, şi încă sunteţi în păcatele vostre. Atunci
si cel ce aii adormiţii în Christos sunhi perduft. De
sperăm în Christos numai în viaţa acâsta, suntemil mal
miserl de câtă toţi omenii“ (Corint. 15; 12— 19).
Mârturisindu, Fraţii mei, ast-feliii, şi cu credinţa
curata şi nestrămutata articolul simbolului, despre
care vorbimu, să nu ne temeinti nicî-o-dată de morte,
ştiindu câ va suna m ai curendu sail maî târdiu ora
cându morţiî audindu vocea Fiiuluî lui Duinnecjeu,
vor îmda. Să nu ne îndoimu despre reformarea na-
tureî înjstre trupeşei, şi să ne gr&bimii cu refonnarea
dupre Diunnedeu a vieţeî nostre temporale, pentru
ca să ne arătâmii, în cjioa cea mare a Domnului,
demni de tote bine-facerile sale, şi să ne facemtt par-
taşl vecLiiieeî fericiri în unire cu Domnul şi Mântui-
toriul nostru lisus Christos, căruia se cuvine mărire,
oilore şi închiuâciune îu vecii vecilor.
A h c h i e r e u l I n n o c e n t A I . P l o e ş t e n u .
18. Ο ν β V / .
. ;i3;λ-=·;· ‘ v f-^ ^
' 1 - r t b vi;:■ >:iV *1 ,^
* ? ." ·.<:· - r : ^ o
. ‘ ^ V *V ^
’ . ·. Λ ^ ?* ' "°> ·' i î - W
M E M O R I U
pentru
CÂNTĂRI LE B lSE R IC E SC f ÎN RO M AN IA 1
După ce Sântul Sinod întrun mod nemerit a resolvat in-
senmata cestiune a cmendăm şi tipărirei cărţilor bisericesci
si a înfiinţărc! tipografiei Bisericesc!, ni se întăcişcdă o alt;·
cestiune, iarăşi de mare însemnătate, atât pentru trebuinţele
de t<5te dilele ale bisericei nostre cât si pentru simţul nostru
naţional. Acesta este cestiunea cântărilor nostre bisericesci.
Precum este în genere cunoscut, cea mai mare parte a
serviciului divin în biserica orthodoxă se săvârsesce prin cân
tare. Tot aşa se urmeză şi prin bisericele creştine eterodoxe.
Şi este forte lesne de înţeles causa. Cântarea este mijlocul cel
mat propriii de a deştepta şi a nutri sentimentele cele no
bile, iar cântecul religios sentimentele cele creştinesci, care
cu deosebire în timpul serviciului divin, trebue să poseda su
fletele creştinilor adunaţi în biserică spre slava lui Dumnedeu
şi spre educarea lor spirituală.
De aceea din v^curile primitive ale crestinataţei, ba anca
chiar in legea veche, s’a întrebuinţat in serviciele divine cân
tarea, fie simplă, fie mal mult sau mai puţin meşteşugită. Cu
curgerea timpului cântarea bisericescă tot mai mult s a pir-
fecţionat. Pe lângă o mulţime de poeţi, carii aii compus fru-
(1) Acestu meuumrt s’a cotită de antoru în una din şedinţele Sântului Sin..,Iu, in
sesiunea de bimna a anului 1881.
19. 12 MKMORiC PENTRU rÂXTAKII.K BISKMCKSCI În ROMANIA
masele poeme ce se cântă în biserieele creştine, sart ivit şi
artistă musicnnţi, carii art cultivat şi perfecţionat modul cân
tării lor, şi art inventat note şart semne musicale, pentru sta
bilirea tonm-ilor întrebuinţate la cântare, pentru a nu se lilsa
cântarea biseric&că la bunul plac, şi a nu degenera prin abu-
surile cântăreţilor nepricepuţi. Ce este mal mult, s’art înfiinţat
scoli pentru predarea, conservarea şi propagarea cântărilor
bisericesci. Aşa de la v<*cnl al X-lea vedem între personalid
curţilor imperiale şi patriarchale de la răsăritul orthodox,
Deiniu’taril niuniţî .,domesticia şi m aiştricarii nu erart
dc cât musicanţil sail dascălii cântărilor bisericesci, carii în-
veţart şi conduceart chonirile cântăreţilor. Instituţiimea acesta
a cântăreţilor şi a scolclorde cântări bisericesci, de la biserica
Constantinopolitană. s’a. răspândit împreună cu biserica creş
tină şi în t<5te ţ<5rile ortliodoxe din Europa, Asia şi Africa.
I)e la Constantinopol s’a lăţit cântarea şi musica bisericescă
în Bulgaria, o dată cu religia creştină în Rusia, în Serbia. în,
ţerile române.
In tdte aceste teri ortliodoxe, împreună cu căutarea şi cân
tăreţii bisericesc! aii esistat şi anume scole de cântări bise
ricesc! pentm propagarea lor şi continuarea din n&n în nem
fură întrerupere.
De şi istoria nu ne-a conservat noţiuni amărunte despre
cântările bisericesci la Români în secolele trecute, nici despre
scolele unde ele se predaţi, nici despre sistenud, dupre care
se predau ele şi se esecutaii prin biserici; totuşi din monu
mentele istorice găsite în ţdră şi din acele făcute de străini
despre ţera nostră, putem a ne convinge că la Români, de
când esistă religia si biserica creştină, tot-da-una a esistat si
cântarea bisericescă şi împreună cu densa sc/>le de cântărî
bisericesci. şi anume, pe la Metropolis episcopii, monastirî si
pe la scolele sătesci, ce unii dintre boerî înfiinţau pe la pro
prietăţile lor. Aşadin documentele istorice despre introducerea
unici în văcul al XYT-lea în Gţaiiţia, .yedeni că propaganda
iesuitică desfiinţaseacolotx5teinitimţimiilc bisericei ortKotîoxe^—
între altele şi scalele de cântări bisericesci, J h. cât biserica
rămăsese fără căntăreţL*» nrârm i mai
20. aveaţi de la cine învăţa. De aceea creştinii de la Pereniysl
trimisese cAţi-va dascăli sau diaci de ai lor, in Moldova, ca
să înveţe acolo cântările bisericesci. De acdstă lipsă şuieriaii
şi orthodoxiî de la Liov. Lipsa lor venind la aiului Domnului
Moldovei Alexandru Lăpuşneannl în anul 1558, el ’l-a în
demnat să urineze esemplul confraţilor lordela Peremysl si sa
trămită patru dascăli (diaci), ca să înveţe cântarea (jrecescă si
serbiiscă (slavonă) în Moldova (Π,ερκοβηοε iiotmo* irbuie Pccciii. p.
81). DeuridesevedecăînMoldova în v<5cul XVI-lea se cultiva
cântarea bisericescă în aniendouă limbele, grecă şi slavonă.
Dorotheit al Monemvasiei, carele pe la finele v^culul al
XVI-lea a călătoritîn România împreună cu patriarchul Iere-
mia al Constantinopoleî, enumerând în Sinopsul sau cronicul
seu, calităţile cele frunuSse ale Domnului Moldovei Petru
Şchiopul, dice între altele : „El iubea încă şi cântăreţii şi avea
un iscusit dascăl de cântări
Archidiaconul Pavel de Alep, descriind călătoria sa si a
Patriarchului Macarie prin România, se esprimă despre cân
tarea bisericescă din Muntenia aşa : „Formele de serviciu
bisericesc şi cântarea la Munteni sunt admirabile; căci ci
sunt creştini adeverat buni şi religioşi". In alt loc pomenesce
el de cântăreţii domnescî, carii servesc tot-d’a-una sau in bi
serica Domnescă sau în palatul Domnitorului. La strana
drdptă cântau grecesce, dră la cea stângă românesce. Des
criind serviciid divin de la curtea Dommsscă din Târgovescc
în dina de pascî, dice că canonulpascelor s’a cântat peptalticii
într’un mod plăcut; mai jos spune, că la procesie sa cântat
canonul pe psaltica grecesce si românesce. (Archiva istorică
Hâjdărt, t. I, pag. 87, 98, 104).
Principele Dimitrie Gantemir, descriind cercmoniele curţei
Domnescî a Moldovei şi cerenioniele din biserica Donmcsca.
pela începutulvecului al XVIIl-lea. pomenesce de ch««ml cân
tăreţilor moldoveni si de chorul cântăreţilor greci, carii cântau
în biserica curţeî, cei d’ânteni la strana dreptă. cei de al doi
lea la strana stângă. Tot el spune, ca cântarea in done limbi,
grecesce şi slovenesce, de către cântăreţi moldoveni si greet,
s’ar fi introdus in biserica Donmcsca, de la Vasile Vodă. m
21. se păzia şi pe timpul când el scrin (op. Dim. Cant. t. Π, descr.
Mold. p. 170, Buourcscî 1875).
In condica obiceiurilor leclu şi noi ale curţeî Domnescî
din Moldova, scrisa in anul 1762, între personalul curţeî
Domnesc! se pune si choral cântăreţilor Domnescî, compus
din protopsaltni a! doilea caninref şi pevefl (Letop. Mold,
t. ΠΙ. p. 03).
Biserica curţeî Domnescî era biserica cathedrală şi servea
de model pentru totc bisericele in privinţa podobelor şi a
cântărilor. Dupre modelul bisericei Domnescî era arangiat
personalul cântăreţilor pe la Mitropolii, episcopii şi monastirl.
Pe lengă fie-care protopsalt era un înuner de tineri aleşi,
numiţi peveţl (cântăreţi), cari şi el la rendul lor, învăţând şi
practicând serviciul de cântăreţ, deveneaii psalţl şi protopsalţî
la curtea Domnescă, sau la alte biserici însemnate. Asemenea
se urma şi la tote bisericcle cele mal însemnate. Fie-care pro
ducea cântăreţi pentru cele-l’alte biserici. Cu deosebire în
timpul Domniei Fanarioţilor, in principatele Române se
aduceai! de la Constautinopole cel mal buni cântăreţi la Bu-
curescl si la Iasî, iu cât serviciul divin era mal magnific în
România decât chiar lapatriarchiadeConstautinopole. Aceşti
cântăreţi eraţi datori să iormeze aici în ţdră noul cântăreţi
dintre tinerii Români, carii îndestulau bisericile, mal ales pe
la oraşe cu cântăreţi aleşi.
Fericitul întru amintire Ieromonachid Macarie, pe carele
cu dreptul îl putem numi primul dascăl al psaltikiel nostre
românesc! de astă-clî, şi carele a trăit pe la începutul vecului
present spune câ în timpurile trecute cântările bisericesc! aii
fost forte cultivate în ţera ndstră, şi cântăreţ! în abondenţă,
în cât iui mare dascăl de cântări, grec, anume, Anastasie
Rapsaniotul, venind in România ca să ’şi cautenorocul, „când
a veciut desevârsirea meşteşugului, iji a auclit prea ditLeea
firescă glăsuire a dascălilor de cântări din ndinul nostru (ro
mânesc) s’ati spăimentiit si singurjudecând că el nu este aicea
trebuincios, s’a întors şi a murit în ţera Iu!. Acest esemplu îl
aduce Macarie din timpurile cele mal înainte de densul. Dar
aduce şi unesemplu de aceeaşi naturădin (Jilele sale : „In tre-
1·* ΛΙm n iu i tu .· · » » · — _________________.
22. >ΙΕΜOKIϋ PENTRU CÂNTAΚΙI-Κ flfHKKICKtfCf ÎN ROMÂNIA If)
cutii Miii all venit în ţcrile nostre cel mai mitciii dascăl de
cântări al ncniuhn grecesc, carele cu fote că meşteşugul îl
avea ca cel d anteiu, ilar Ia dulcdfn glasului câini cânta cu
cel ile ni ulmului nostril, dascăli Romani, in simţirile ascul
tătorilor da un sălbatic sunet ca de o cucovae, p e leuga ncsce
râudurele bine g'lăsuitorc. ( 'are pană cc a murit 11 aii defăimat,
ci maî vârtos se minuna si lăuda /irosea glăsuire a Românilor
şi îndemânaticei Iesjic-i111orccrc, ccca-ce cu totâ întregimea si
cu firesca diile<5ţă se atinge de inimile ascultătorilor.u (vtufi
prefacia la Imiologion p. I X —XI).
Dar vine întrebarea : ce fel aii fost cântările bisericei
române'? Ce sistemă s’a urmat în scrierea şi cseciitarea lor ?
La acesta răspundem, eă cântările bisericei nostre aii fost acele
ale bisericei grecescî, sau ale marel biserici ( onstantinojwWi-
tane, şi sistema scriereî şi a esecutărei, a fost acea inventată
de compunetoriî poemelor şi cântărilor bisericesci în deosebite
timpuri, si modificată în urmă de alţii până la sistema psalti-
kiei modeme. Cel mal renumit dascăl de cântări, ca compo
sitor si al poemelor şi al cântecului Bisericei este St. loan Da-
mascliin, oare a trăit în vdcul al VTII-lea. EI a regulat cântecul
pe 8 glasuri sau octoiclnil, compuneud deosebite stihuri si
can<5ne, pe aceste 8 glasuri. El a introdus şi semnele pentru
a înlesni învăţătura cântărilor. Semnele Iul însă, precum se
crede, nu erai! de cât literele alfabetului grecesc, puse d’asn-
pra textului cântărilor în deosebite posiţiiuii. Aceste semne
primitive treptat s’ait modificat prin alte senuie noul, din care
eu timpul s’ail format cunoscutele semne sail, cum le numesc
Ruşii, cârlige ale psalticliiei vechi şi nouă. Organisatoml poli
tichiei vechi se crede a fi loan Cucuzel, carele cam pe la finele
văculul al XVIII-lea a fost mai ântâiii maistru, sau dascălii
al cântăreţilor împărătesei din Constantinoj)ole, şi apoi monah
la Muntele-Athonu. El a reg'ulat şi notele psaltichiei vechi,
eare cu varii adăosetim făcute de alţi maiştri de cântări de Ia
Conetantinopole au servit de normă până pe la începutul vta
cului present pentru cântările bisericesel în Constautinopolc
şi în ţările române.
Pentru păstrarea şi propagarea cântului bisericesc oriental
23. sc'pîlzia şi pe timpul când el scria (op. Dim. Cant. t. II, deecr.
Mold. p. 170, Bucurescî 1875).
In condica obiceiurilor vechi şi noi ale curţeî Domnescî
din Moldova, scrisă in anul 1762, între personalul curţeî
Domnescî se pune şi cliorul cântăreţilor Domnesc!, compus
din jji'ofojjsnhui, n i dodao cuutărcţ şi jjoveţî (Letop. Mold.
I ΠΙ. p. 03).
Biserica curţeî Donmescî era biserica cathedrală şi servea
de model pentru tc5te bisericele în privinţa podobelor şi a
cântărilor. Dupre modelul bisericei Domnescî era arangiat
personalul cântăreţilor pe la Mitropolii, episcopii şi monastirî.
Pe, lângă- fie-care protopsalt era un niuner de tineri aleşi,
numiţi peveţl (cântăreţi), cari şi el la rândul lor, învăţând şi
practicândserviciul de cântăreţ, deveneau psalţl şi protopsalţf
la curtea Domn^scă, sau la alte biserici însemnate. Asemenea
se urma şi la tote bisericele cele mal însemnate. Fie-care pro
ducea cântăreţi pentru cele-I’alte biserici. Cu deosebire în
timpul Domniei Fanarioţilor, în principatele Române se
aduceail de la Constautinopole cel mal buni cântăreţi la Bu-
curescl şi la Iaşi, în cât serviciul divin era mal magnific în
România decât chiar lapatriarchiadeConstantinopole. Aceşti
cântăreţi erau datori să formeze aici în ţâră noul cântăreţi
dintre tinerii Români, earn îndestulau bisericile, maî ales pe
Ja oraşe cu cântăreţi aleşi.
Fericitul filtru amintire Ieromonachul Macarie, pe carele
cu dreptul îl putem numi priinid dascăl al psaltikiel n<5stre
românesc! de astă-di, şi carele a trăit pe la începutul vecului
present spune câ în timpurile trecute cântările bisericesc! aii
fost forte cultivate în ţera ndstră, şi cântăreţ! în abondenţă,
în cât un mare dascăl de cântări, grec, anume, Anastasie
Rapsaniotul, venind în România ca să ’şî cautenorocul, „când
a vedut desevârşirea meşteşugului, şi a audit prea dulcea
firesca glăsuire a dascălilor de cântări din ηόηηιΐ nostru (ro
mânesc) s’au spăiuientat şi singurjudecând că el nu este aicea
trebuincios, s’a întors şi a murit in ţera lui. Acest esemplu îl
aduce Macarie din timpurile cele mal înainte de densul. Dar
aduce şi unesemplu de aceeaşi naturădin dilele sale : „In tre
24. MKMOKlC PENTRU CÂNTÂKJI,E HIHKKRKMCÎ ÎN ROMÂNIA 1Γ»
cuţii ani aii venit în ţările 11(intri* cel unu ânteiii da,scai de
cântări al ηέηιιιΐιιΐ greccsc, carele cu fote ca meşteşugul il
avea ca cel dânteiu, dar la dulceţa glasului când cânta cu
cel dc aî ulmului nostru, dăscăli Români, în simţirile ascul
tătorilor da lin sălbatic sunet ca de o cncovac, pe lengu nesce
rândurele bine glăsuitori*. Care până ce a murit n’aUdefăimat,
ci maî vertos se minuna si lauda iirisca glăsuire a Romanilor
şi îndemânatica lesne-intorcerc, eeea-cc cu t<5tă întregimea si
cu firesca dulcăfcă se atinge de inimile ascultata>rîior.u (veiji
prefacia la Irinologion p. IX—XI).
Dar vine. întrebarea : ce fel aii fost cânturile bisericei
române? Ce sistema, s’a urmat în scrierea şi csecutarca lor ?
La acesta răspundem, cucântările bisericei nostre aii fost acele
ale bisericei grecesc!, salt ale mare! biserici C■<>1istaiitinopi>H-
tane, şi sistema scricre! şi a esecutărei, a fost acea. inventată
decompunătorri poemelor şi cântărilor bisericesc! în deosebite
timpuri, si modificată în urmă tie alţii pâini la sistema psalti-
kieî modeme. Cel mal renumit dascăl de cântări, ca compo
sitor şi al poemelor şi al cântecului Bisericei este St. loan Da-
maschin, care a trăit în vdcnl al VlII-lea. El a regulat cântecul
pe 8 glasuri sau octoichul, compunend deosebite stihuri şi
can<5ne, pe aceste 8 glasuri. El a introdus şi semnele pentru
a înlesni învăţătura cântărilor. Semnele lui însă, precum se
crede, nu eraţi de cât literele alfabetului grecesc, puse d’asu-
pra textului cântărilor în deosebite posiţiuni. Aceste semne
primitive treptat s’aii modificat prin alte semne nou!, din care
cu timpul s’ail format cunoscutele semne sau, cum le numesc
Rusii, cârlige ale psalticliie! vechi şi nonă. Organisatorul psul-
tichic! vechi se crede a fi loan Cucuzel, carele cam pe Li finele
vecului al XVIU-lea a fost mai ânteiu maistru, sail dascălii
al cântăi'eţilor împărătesei din Constantinopole, şi apoimonah
la Muntele-Athonu. El a regulat şi notele psalticliiei vechi,
care cu varii adăosetur! făcute dc alţi maiştri de eântan de la
Constantinopole aii servit de normă până pe la începutul ve-
culul present pentru cântările bisericesci în Constanţi110jm»lr
şi în ţările române.
Pentru păstrarea şi propagarea cântului bisericesc oriental
25. la Români, au contribuit mult, monastirile din orient care
,iveau în România monastiri date sub administraţia lor,
si unde veneau si petreceau egumeni şi călugăr! greci; de
asemenea Domnii Fanarioţi, toţi deprins! la Constantinopole
eu cântul psalţilor patriarchies, pentru care mulţi din aceşti
Domni, la venirea lor la domeniile principatelor, îşi aduceau
ai psalţl greci.
Trebue să însemnam aici, ca cântarea bisericei ortliodoxe,
de si în originea el a fost aceeaşi : cea constantinopolitană,
care ca dintr’un centru mare bisericesc, împreună cu religia
creştină, şi cu organisarea bisericescă, s’a transportat în tote
ţerile ortliodoxe ale Enropel : Bulgaria, Serbia, România şi
Rusia: dar cu timpul, din causa diferinţel limbelor, a înpre-
jurăriior politice, a geniului musical al popdrelor, cântările
bisericesc! au suferit forte mari prefaceri.
Aşa Rusia, primind de la Constantinopole religia ereştină, a
primit tot-uă-dată de acolo şi tot personalul bisericesc : epis-
cop, preoţi, cântăreţi şi tote cântările de la Constantinopole.
Psalticliia bisericei grecesc! s’a introdus si acolo, precum
amtâ multe cărţi vecin de psaltichie, puse pe textul slavon al
sticliirilor, troparelor, condacelor etc., ce se cântă în biserică:
psaMchiele acestea se întind în epoca de la vdcul al X-lea
până la vecul al XIV-lea.
In urmă, căderea Rusie! sub jugul Tătarilor, căderea im
periului Bizantin sub jugul turcilor, autocefalia bisericei ru
sesc!, au isolat cu totul pe Rus! de biserica Constantinopolei.
Se adaogă la acesta ignoranţa cea adânca ce a domnit secole
în Rusia, şi resbdele intestine dintre Cnejii, carii îşi disputau
domniile şi împărţise ţera întru o mulţime de Cneaziate. Din
aceste cause cântarea, ca şi totii disciplina bisericescă, a ajuns
în cea mai marc confusie şi dcsordine. S’a format pe fondul
psalticliiei grecesci o psaltichie stranie cu totul, s’afi schimo
nosit semnele grecesc!, s’aii inventat uă mulţime de alte semne
cu forme si numiri forte curidse, pe care Ruşii în genere le
numesc câ rlige, iar cântarea pe aceste semne o numesc cân
tare cârligata saiî p e câ rlige (kriucovoe pienie). Intre numi
rile teclmice ale acestei arte de psaltichie rusescă se găsesc
26. ΜΚΛίυιιιΰ puntul' cAntAju l e m s e k i c e s îÎ i. uo m ân ia 17
cl. cs. crtţa, tare ca tunetul, luminata, xcrpdtca sau smeârea,
nodul, praf/ia, luntrea, lunirea hido/tft, area huninota, w h
en άμα, frumosa, /idorcsea, Una, iapa sail măgăriţa, n/tuuecata,
grozava, treî nori, paclnica, clătinatorea şi altele, pc cari nici
ηη musicant astă-cli nu lc maî pote descifra, ci numai Lipo
venii îşi mai bat capul cu densele, scriindu-le şi nmnoindu-.se
a cânta pe ele cântecul lor bisericesc cel sălbatic, spre a ii
în t.<5tcficlell principiului de conservare in totid a dafinelor
vechi biseiicescî. Tot în acele cărţi vechi dc psaltichie rusescă.
se mai găsesc termeni, ca : leghi, putere, Iiabiiva, nenenaîca
aliata, homona. Cele d’ântâiu clone cuvinte, simpli termeni
musicali, cântăreţii ruşi lc cânta împreună cu textul cântărilor.
După esemplul lor adăogim, şi noi până astădi la cântarea
„Sfinte Dumnedeule“ cuvântul: putere, alţii :puternice, alţii :
puterilor. Cei-Γalţi patru termeni următori, arată deosebite
silave ce se aclăogart printre silavele cuvintelor eântarei. după
mocla grecilor, ceea-ce la Ruşi nu făcea, ele cât încurca şi în
tuneca înţelesul cuvintelor. Nenenaîca rusescă nu este alt ceva,
de cât cratima grecescă, cunoscută şi la noi şi întrebuinţat;»
mai ales la finele chinonicilor. Pe lângă nenenaîca rusescă
psalticliia grecescă obicinuită la noi, mai avea tereremuri, şi
tototole; dar în psalticliia rusescă ele nu se găsesc; căci alt-
minterea ei ar pomeni si de itrereîcu şi de totoroîca ; dar se
vede că ele au fost ereaţiune a psalţilor mai din urmă de la
Constantinopole, pe când psalticliia rusescă se stabilise şi îşi
luase forma sa definitivă. Cânturile psaltieale rusesci erau
mult mai lungi de cât cele grecescî. Aşa comparând cuvân
tul aliluia cântat în amândouă felurile, grecesce si rusescc.
în cel d’ântâiu găsim vocala A ele la început repeţitâ numai
de 3 ori, iar în cea rusescă de 12 ori; de asemenea vocala a
de la urmă în grecesce repeţitâ de 4 ori, iar in cea rusescă
de 30 ori.
Judecând după semnele psalticliiei rusesci, care erau varii,
după locuri şi autori, ele nu înseninau tonuri fixe, mari sau
mici, ci erau un fel de ieroglife, care făceau alusiuncla seiutr
figuri de cântare, care figuri, cine-va trebuia sa lc înveţe din
aut de la un cântăreţ espert. De unde se înţelege, ca cânta
27. 1 8 m em ortO p e n t r u c â n t ă r i l e b is e r ic e s c ! în r o m â n ia
rea era espusă capriciului şi talentului cântăreţului, mal mult
sail maî puţin abil. De aici a si urmat acea nepomenita cou-
fusie în cântare şi greutatea de a o învăţa şi de a păzi uni
formitatea în cântare. Acostă anomalie a cântăreî bisericesc!
în Rusia s’a continuat până în văcul al XVII-lea.
Rusii din partea sud-vestică a imperiidul aii păstrat mal
bine vechia cântare a bisericei ortliodoxe, dusă acolo de la
Slavii de Sud, împreună cu cartea (literatura) bisericescă,
formată în Bulgaria. Pentru care şi cântarea dusă la el din
Bulgaria, p<5rtă până astă-dt numele de cântai*ea bulgară.
Ea de asemenea se bas<*ză pe cele 8 glasiul ale bisericei
orientale, însă esecuţia ei este mult mal simplă dc cât aceea
meşteşugită a psalticliiei grecesc! şi rusesci. Ea de asemenea
este melodică, şi s’a păstrat tradiţional prin practica biseri-
cdscă şi prin au(lire de la unii la alţii.
Ruşii aceştia·fiind mal în contact cu ţările civilisate ale
apusului, şi mal de apr<5pe cu Polonia, şi chiar încorporaţi
la ea, la dânşii s’au înfiinţat mal ânteiu scoli, şi s’aîi format
bărbaţi învăţaţi, şi mal cu deosebire în cler. Kievul a stră
lucit mai ânteiu prin cultură. Mitropolitul Petru Movilă a
înfiinţat acolo prima scdlă teologică sistematică, carea a pro
dus pe cel mal renumiţi bărbaţi al bisericei rusesci, carii
apoi au luminat şi Moscova şi tot imperiul Tarilor. Tot aicî
maî ânteiu s’a simţit trebuinţă de a reforma cântările biseri
cesci şi a găsi o sistemă de a înlesni învăţarea lor şi păstrarea
nealterată. De aceea el lăsând la o parte tdte psalticele greco-
rasescl aii adoptat notele liniare ale musicel occidentale. Spre
a răspunde mal bine scărel tonurilor celor 8 glasuri biseri
cesc!, el în loc de 4 linii, au adoptat 5 linii. Cântărilor aii
păstrat forma melodică a cântărilor bisericei orientale, şi pe
aceste note liniare aii început a pune pe rând tdte cântările
bisericesc!. Semnele acestea sail notele de cântări, fiind-că
s’an ivit mal ânteifl în Kiev, s’atl şi numit : seninele de kiev
(kievscoe znaniia). Tot acolo s’a ivit şi ântâiul manual deînvă
ţământul acestor noul note ale cântăreî bisericesc!. In jumă
tatea ânteia a vecului al XVTI-lea notele acestea liniare s’afi
făcut cunoscute şi s’aii răspândit în t<5te bisericele din Rusia-
28. MEMORIU PENTRU CÂNTĂRILE BISERICESCI ÎN ROMANIA 1 '.)
Micit şi clin Galiţia sau Rusia-Roşic. Pc la jumătatea vdcnluî
al XVII-lca Rusii învetaţi in Kiev. strCinutândn-sc în Rusia-
Mare, aii dus cu sine acolo .şi cărţile de cA.nt.irf pe note pre
cum şi meşteşugul musical cel noii, şart semiografia liniara
adică notele pe linii. Nicon, mitropolitul Novgorodiilui, .şi în
urmă patriarh al Moscovei, fiind f<5rte iubitor de cântarea
bisericescă, cel ânteiu a fost, carele a apreţuit însemnătatea
noueî metdde de a cânta şi de a inveţa ai*ta cântăreî după
noua metodă; de aceea făcându-se patriarh, a lăţit acesta
metodă prin t<5tă Rusia, împreună cu alte reforme mari pe
tărâmul bisericesc.
Cu t(5tă improtivirea ce au întâmpinat in urmă reformele
bisericesc! ale lui Nicon, cu tote câ el a căilut jerfă intrigilor
politice, şi ale ignoranţilor, cu totă desbinarea de orthodoxie
şi cu tot protestul aşa numiţilor vechî-credincioşî, adică Li
povenilor, contra reformelor bisericesci ale.lui Nicon, cânta
rea pe note liniare a remas introdusă în biserica Rusiei. Sub
Pctru-cel-Mare, când catedrele erarchice cele mai însemnate
din Rusia erau ocupate de bărbaţi formaţi 111 Academia
moviliană de la Kiev, şi după ce s’a înfiinţat cârmuirea
bisericescă sinodală, în locul cel patriarchate, tote cântările
bisericesc! de peste întregul an s’au pus pe note liniare, şi
s’au introdus prin biserici şi prin sc<51e, ca toţi Hă le pdtă in-
veta şi cânta; eră cântările câiligate, s’au. psalticliia veche
rusescă au r6mas 111 păstrarea Lipovenilor, cari aii foraiat
diferite secte schismatice 111 sinul bisericei rusesci, ca unul
din argumentele validităţe! epitetului ce el îsî daii dc : ..ve-
chiî-credincioş! chreştin! ruşla
Acesta cântare nouă rusescă, precum am cliseste melodica,
basată pe cele 8 glasiul ale bisericei orientale antice. Dc si
tonurile principale ale suişului şi pogorîşulu! glasului sunt
aceleaşi ca şi în cântarea greclscă şi românescă, însă le
lipsesc multiplele mic! variaţii ale glasului printre intervalele
principale, prin care sc dcosibesce psalticliia nostră actuala,
şi maî ales cea veche grecescă. Acesta însă identitate funda-
mentală a melodiei ruscscî si a celei grccesci şi românesc1 **·
observă nuuiai de omeni speciali în artă, iar la audul pers/»-
29. 2 0 MEMORlC PENTBU CANT.XlULE 15ISER1CESCI ÎN ROMANIA
nelor neciinoscStore, ele nu par a avea nici o analogie între
densele, ci cu totul deosebit una de alta.
Noua arta musicalii in Rusia s’a lăţit repede în vdcul al
XYIII-lca. Afară de cliorul de la capela imperială, şi «le cel
sinodal, s’ai'i format choruri pe la curţile magnaţilor, pc la
mitropolii, episcopii si pc la alte biserici însemnate. Ruşii însă
nu s'aii mulţumit ca chorurile lor care erau compuse din
multe persiSne-, să cânte melodic, sau unison, ci simfonic sau
armonic. Acesta însă n a fost uşor, si de multe ori în loc de
armonie sau simfonie eşia o cacofonie; căci cântările erau
scrise imisonie, sau pentm un glas.
Pe la începutul secolului acestuia împăratul Alexandm,
visitând guberaele de miază-nopte, a avut. nemulţumirea de
a audi acest fel de cacofonie prin biserici, şi a dat ordin a se
lua mCsurî pentm introducerea armoniei în cântările biseri-
cct el, Bortnianski, maestrul capelei imperiale, — un musicant
taientos, foi*mat în Italia, — a înveţat mal înteiu armonia
pe cântăreţii din Petersburg·, de unde apoi ea s’a răspândit
si prin cele-alte gubernii. Bortnianski spre a înlesni introdu
cerea armoniei în cântarea bisericescă a compus o mulţime
de cântări bisericesci pe patru şi mal multe partituri musicale,
cu note deosibite pentm fie-care partitură, aşa câ t«5te la un
loc încliee cea mal sublimă armonie musicală. Cântările lui,
şi mal cu s<£mă numerosele lui concerturi, sunt atâtea cap-
d’opere musicale, care se cântau nu numai în biserici, dai· şi
plin case şi adunări de către musicanţl laici.
Cu tote acestea în urmă s’a observat că câtăţile lui Bort
nianski, şi mai ales concertele, sunt prea artificiale, şi musica
lor de şi fdrte plăcută şi încântătore, nu corespunde cu sim
plitatea şi duleeţa aceea naturală, ce cer caninele de la
cântarea bisericescă, şi de aceea ele aii început a se părăsi,
şi rar se întrebuinţ<*ză prin biserici.
De aceea Livov, alt maestru al capelei imperiale şi succe
sor lui Bortnianski, părăsind calea deschisă de Bortnianski
pentm dcsvoltarca şi perfecţionarea cântărilor bisericesc!’şi-a
luat de bîisă cărţile musicale antenore, publicate dc Sinod,
cu cântarea melodică antică, şi pe acelea le-aii transformat
30. MKMOKiO ΡΚΝΊΊίΐ: CÂNTĂRII,Κ UISKKIC'KKCI ÎN ROMÂNIA 21
în cântare armonică, adăogând la ele* paiviturile eu note.
cerute pentru închcerea armoniei musicalo.
Aceste nou! opere musicale aprobate de Sinod, servesc in
trită Rusia ca cărţi musicale bisericesc! pentru trite cliorurile.
Tot-o-dată pe lângă densele se întrebuinţdză şi cărţile «le
musică melodică, pentru acele biserici care nu aii eliorurt, ci
numai cAte unul sail doul dascăli. Trebue să aclaog aici. că
cântarea annonică sau simfonică, aşa de tare s’a înrădăcinat
în poporul rusesc, că chiar cântecile ordinare el le cântă în
armonie mal mulţi. De asemenea în bisericele cart nu aii
choruri, pe la sate şi oraşe mici, adesea-ort se văd perwînc
particulare, cari art glasuri bune, mai ales în timpul liturghiei
adunând-se pe lângă dascălul bisericei, şi cântând tote cân
tările liturghiei cu o armonie frirte plăcută.
Incheeni istoricul cântărilor bisericei rusesci prin aceste
observaţii ; 1) că în acostă biserică sunt două felini de cân
tări : cântarea melodică si cântarea simfonică; 2) că în
biserica rusescă îngrijirea principală pentru cultura cântului
bisericesc o are împăratul, carele are în palatul săli o scriiă
de model pentru cultura musicel bisericesc!, si chorul cel mai
perfect, carele este admirat de toţi, câţi art avut ocasîunea al
asculta; 3) că Sinodul bisericei rusesci privighiază, ca cân
tarea bisericescă să progreseze şi se nu se abată de la calea
prescrisă de canrine şi «le părinţii bisericesc!, în regulele ge
nerale de composiţie şi esecutare, si nici uă cântare nu se ad
mite în biserică fără aprobarea Sinodului.
In ţările slavice de la sud, Bulgaria şi Serbia, cântarea
bisericescă de timpuriti a luat două direcţiuni, una greces<-a
pentru bisericile catedrale unde se întrebuinţa limba grcca.
alta naţională, pe la bisericele unde se întrebuinţa limba slava.
Cântarea acesta slavă este cunoscută sub numirea de buh/um
sail sevbescă, şi se întindea prin trite ţările sudice, unde acesta
limbă se întrebuinţa prin biserici, si aniune: Bulgaria, Serbia,
ţările române şi Galiaţia. Ea de asemenea avea de basă cele
8 glasuri ale bisericei orientale. Melodia însă s’a desvoltat iu-
tr’un mod tradiţional, litră artă, eu turnuri produse de geniul
musical al fie-căreî naţionalităţi. Rămăşiţe ale acestui cânt
31. 2 2 MEMORlC PENTRU CÂNTĂRILE BISERICESCI ÎN ROMANIA
slavonesc, numit altniinterea bulgăresc sau scrbesc, dupre
cum şi limba veche slavonă, ce se întrebuinţa în bisericii se
numea când bulgară când serbescă, s au păstrat In Ro
mania până astă-ςΐΐ în iuicle cântări religi<5se, bisericesci şi
populare. Astil-felii este : Canonul F lorielor, care in Mol
dova se cântă până acum prin biserici; iar în Muntenia
il cântă copiii în ajunul Duminiceî Stâlpărilor, când umblă
cu stâlpărilc pc la case vestind sosirea acestei sărbători.
Dc asemenea Mărim urile sau viliceniele dc la polielcul săr
bătorilor. Melodiele acestea la greci sunt necunoscute. Din
tre cele populare vom numi cântările de stea : Treî C raî de
In Răsărit, Nunta din Cana-galilca, Aurfiţî aceste tute, In
Vetleem s'a născut Christos, Astă-ςΙϊ cel p rea lăudat, O diece
p rea învăţate, sau cântul caticlictic. Tote acestea sunt o rămă
şiţă preţiosă din timpurile antice despre modnl cântăreî usitat
la Români, când se întrebuinţa în biserica ndstră limba sla
vonă, şi care mod de cântare s’a perpetuat îndelung* şi după
introducerea limbeî române prin biserici, până ce apoi fu
înlocuit cu cântarea după psalticliia grec<5scă, maî ales după
introducerea psalticliiei aşa numită nonă, care a înlesnit învă
ţarea şi răspândirea cântăreî după psalticliie în t<5tebisericile
române din târguri şi sate. Cântarea aceea veche slavonă s’a
continuat prin unele monastirî ale Moldovei împreună cu
limba slavonă până în văcul present, însă în forma ce a luat
acestă cântare în Galiţia în v^cul al XVII-lea, şi puse pc note
liniare. Dovadă servesc manuscrisele de cântări, ce s’au păs
trat prin bibliotecele unor monastirî române. Voiil aminti
d. es. cărţile manuscrise slavone de cântări pe note liniare
din monastirea Doljesci, din ţinutul Roman, aduse la acestă
monastire de Artemon Egumenul monastirei Horecca, din
Bucovina, carele cu o sută de ani în urmă, la ocasia luăreî
Bucovinei de Austria, s’a strămutat în Moldova, la monasti-
rca Doljesci. împreună cu călugării, cu cărţile şi oddrcle
monastireî Horecea. Tot acostă cântare slavonă, s’a continuat
in monastirilo N6mţu, Secu, Verona din Moldova, însă numai
la strana stângă, până la anul 1860, de către gălugăril ruşi
ce petreceati în acele monastirî. Ac<5stă cântare slavonă se
32. MEMORIU PENTRU CANTABILE BISERICESCI IN ROMANIA 2.»
mai continuri. si astă-dî în Bucovina, în biHcricilc creştinilor
ruteni de acolo, si este cunoscută sub numirea de cântare
bulgară.
Melodia acesta veche slavonă, într’o formă maî apropiată
de cântarea grec&scă şi cu nuanţe ale cântecului naţional, se
menţine până astă-dî la Şerbi şi la Românii din Banat şi din
Transilvania pe unde psalticliia grecdscă nu este in us, nici
cunoscută măcar.
Nu de mult am avut ocasiunea a asculta pe un român bă-
năţian, cumse cântă la el cântările bisericesci. El ’ml-a cântat
Irmdsele de la Nascerea Donmuluî. Cântarea era tot pc gla
sul ânteiu, ca şi la noi, ceva însă mai trăgănată, şi esecutata
cu un ton plângător, carele ’ηιΤ-a amintit o cloină populară,
ce o auream în copilăria mea la ţdră, şi care se începe cu
cuvintele :
„Oleleo frate rSsleţ!
Ce nu vii să ne mal vecii!“
Tot el îmî spunea, că în copilăria lut, la biserica româna
din Lipova, în Banat era un cântăreţ bun, carele, când cânta
Irmosul de la oda a 7-a: „Cuconilîn buna credinţa fiind cres-
„cuţi, nebunesca poruncă a tiranului celui păgân nebăgând o
„în s£mă, de gr<5za focului nu s’au spăimântat·4.... le intona
cu atâta arddre, în cât bătrânii plângeau, aducendu’şî aminte
de persecuţiimele ce au suferit el pentm păstrarea bunel
credinţe a lor strămoşesc!.
însemnăm că bulgarii în timpurile din urmă aii introdus
la denşil psatichia grecdscă modernă, aplicând’o la limba lor,
precum am făcut noi. 1
“Să revenim la cântarea biseric£scă din România nostra.
Am vSdut că în ţerile ndstre românescl, în Moldova şi Mun
tenia, din vechime se obiclnuia doue forme de cântări : erau
sciute cântări, cari se cântauîn grecesce dupre moda grecescâ:
şi altele în slavonesce, după moda slavonă antică.
Paisie Patriai*hul de Alexandria şi Macarie al Antioehiei, n-
la mijlocid vecului al XVII-lea, attându-se în Moscova, intr ·»
cuventare adresată din partea lor Ruşilor in biserica in iliua
de Crăciun, îndemnându’i să înveţe grecesce si se cânte cel
33. 2 4 ΜΚΜΟΚΙΓ PKNTRU ΓΛΧΤλΗΠ.Κ IiISKKK’K S ri ÎX ROMANIA
puţin uncle cântări grecesce. aduce esemplul altor naţiuni
ortliodoxe prccuni: Gruzii. Serbii, Bulgarii, Muntenii, Moldo
venii. cari toţi cânta in bisericile lor grecesce Sânte Duiune-
(/ctilc fi chem vicu l (hotiice irb-<ic ba Poccm iWockba 186 /, p.
116). Obiceiul acesta d e a cânta câte cc-va grecesce prin
biserici chiar si la cele de ţcră pe la sate, s’a perpetuat pana,
în dilclc nostre. Noi toţi ani apucat cântându-se şi pc la sate
uncie cântări grccesci la liturghie, precum : ('hcruvieul,
Axionul etc. Pe la mijlocul vecului al XVIII-lca sc cânta în trei
limbi : orceesee, slavonesce şi românesce, prccuni arată Cata-
vasierele tipărite atunci, ca cărţi de cântări bisericesci, d. cs.
Catavasicrul tipărit la Râmnic iu anul 1759 dc episcopul
Grigorie al Râmnicului. Dintr’iui manuscris dc cântări biseri
cesci scris tot in vecul al XVIII-lca dc un preot moldovcn de
ţcră. popa Toder de la Bodeseî, se vede că pe atunci, cântă
rile duminicale din ( )etoihu sc cântau slavonesce, precum şi
podobiele. 1)ar la urmă sunt scrise şi cântări grecesci, anum e:
Aoiois· u th eo s; A gios, A gios, A gios k irios S a va otli; S e gn in ti-
m en ; C hristos a nosh (T ro p a ru l la p a s c î). Cât de nescmuită
şi bizară trebui' să ti fost cântarea g’reedscă esecutată dc ne-
procopsitul dascălii român de la ţcră, putem judeca după
dicerile grecesc! scrise de cl într’iui mod forte schilod : „Hs.
anistis ce nicrotlianatot thanatos hatinisns ketis ctizemis imis
zoi c-1iaristomenos“.
Aşa dar în România aii foştii din vechime si până nu dc
mult done feluri de cântări : una grecdscă şart cultă, pe care
o putenul numi şi boerdscâ sau nobilă, şi alta slavonă si apoi
româncscă. ameudoue inculte, pe care lc putem nunii cântare
vulgara sau ţcrănescă, pentru care rămăşiţele ci, prcctmi am
spus mai sus. aii r£mas piuă astă-dî în poporul de jos.
Melodia grccescă s’a continuat în Moldova şi Muntenia,
întocmai ca la Constantinopole, şi a primit aici aceleaşi va
riaţii şi prefaceri, cărora a fost ea supusă la Patriarchia dc
Constantinople. Anume ea a degenerat mult din puritatea
sa antică şi sub influenţa cântecului turcesc a căpătat figuri
şi forme cu totul streine dc cântarea bisericescă. Turcirea
cântăriiorilor bisericei chrestine ortliodoxe în v<?cul trecut a
34. ' mers aşa departe, în cat ţîn biserica sc· andean acelea*! ma-
T neUfşi taximuri âle cântecului turcesc, cu care resună l>os-
forul'Ui primbâril<rşr desfătările turcilor cu caicele.
Cel ânteiu psalţ^carele a introdus in psaltikie turcisumrilc,
precuin^iiii^piuie-cuviosul nostru dascal dc căutări Macarie,
în prefaţa Irmologiului (p. VILI), a fost Petru Lampadarie
Pcloponesianul seu Moraitul.
Acestă direcţie nebisericc-scă a cântăreî s'a continuat şi
tot mâi mult s’a depărtat dc la veciiia melodie biscncescă.
atât în Constantinopole şi în tot orientul orthodox cât şi la
noi, tot v£cul trecut, şi parte si în v<5cul present. ( 'uviosul
Macarie vorbind de acostă epocă de cădere a cântului bise
ricesc dice : „Până în dilcle lui Petru Lampadarul Moraitul
o asedare de cântare era în tfSte părţile; eră el puţin eşind
din diurnul celor vechi, si <>reşî-ee strein semănând in ma
ţiîemele lui, cei după dânsul, puţini de nu toţi, 1111 numai câ
cu totul le-au dejghinat, dar şi scliimonosituri din cap şi din
trup, art început a face când cântă în sânta biserică. Şi dc
la aceştia şi incoce art început a se urî cele aşedate şi biseri
cesci, si pre cele de Prea-Sântul-13uli insuflate, ale numi
greţose şi plicticose, si cu 1111 cuvent art început a se cânta
cântece lumesci, şi de multe ori a se audi în sânta biserica
chiar acelea pe care le cântă turcit în cafenele si prin adu
nările lor, si pretiitindenea a se audi si a se striga: cântăm
nouî si profora de Ţarigrad, cântări 110ui şi ifos de Ţari-
grada (p. X).
Rătăcirea acesta a psaltikiei grecesci a provenit în mare
parte şi de acolo, câ semiografia veche sau arta de a preda
înscris melodia cântărilor bisericesci, era forte neperiecta;
ea 1111 putea precisa eu esactitate tonurile musicale, ei făcea
numai nisce indicii mat mult sau mai puţin generale, si ese-
cutarea lor depindea da la priceperea si talentul psaltului.
Acesta am observat’o şi mal sus. unde am vorbit de vechia
jisaltikie rusescă. Defectul acesta al psaltikiei grecesci Vait
simţit si psalţiî de la Constantinopole de mult şi unit dintre
ci sau încercat a l înlătura. Macarie numind vechia semiugra-
fle <jr<(( şi iu/csniciiisit, arată şi numele psalţilor greci, carii
35. Ml . H i l l IT..
încercat a o perfecţiona. Aşa art fost noul protopsalt
Cliriwinth, şi preotul Balasie contimporan (în vcenl trecut).
Apoi protopsalţii bisericei marlloan şi Daniil. După ei Petru
Lampadariu. Semiog’raiîia introdusa de denşii art fost nun
lesnieidsă; totuşi ea nu precisa tactul, variaţia tonurilor, an
samblu sat! întregimea melodiei, (*ra dulcdţa cântăreî era
ne-apropiată (Macarie ibid. p. VIII).
Aceste defecte ale psaltikie! şi ale semiografieî el observân-
j du-le la începutul acestui secol, şi dorind ale pune capăt, trei
^jman cântăreţi de la Constantinopole, anume: ArchierenlCltri-
+<ant, Grigoriy protopsaltul şi Cliurnniz SkevofUaxul bisericei
NV ce! mari, au întreprins îndreptarea canîaJTlSr biscricoRCT şi
perfecţionarea semiografieî musicale. După ce art lepădat din
cântările bisuricescî figurile cântecului turcesc, au alcătuit si
o nouă sistemă de semiografie. Au ales din semnele sau notele
veche! psaltikii numai pe cele trebuitore none! sisteme, şi
le-au dat însemnări de tonuri precise, ca notelor musicel
evropiene modeme. Art determinat semne pentru tonuri,
' pentru tact, pentru diferitele variaţmnl ale glasului, semne
despărţitdre pentru păstrarea ansamblului melodie! etc.
■—:At!estă nouă sistemă de psaltikie, după ce s’a aprobat şi
publicat în Constantinopole, a fost fdrte bine apreciată şi
adoptată în tot orientul ortodox si în ţările ndstre române.
Am clis mai sus că la no! erart două feluri de cântări : una
cultă sau boerescă—cea grecescâ; alta necultâ, ţărănăscă.—
cea slavonă şi apoi cea românăscă. Acăstă din urmă a fost
cultivată cu deosebire în monastirile române, care compu
neau chinoviile n<5stre şi care au fost reservate monackis-
muluî român, unde n’a străbătut influenta grecăscă, nic!
limba grecdscă, ca în monastirile cele închinate, unde totul era
grecesc. După ce, de la vdcid al ΧΥΠ-lea, aii început a se
tipări -cărţile serviciului divin în limba română, acolo cânte
cul slavonesc a început a se aplica la textul cântărilor româ
neşti. Predarea acestui cântec se făcea într’urt mod practic
din audire în biserică, şi prin predarea din aud de la cântă
reţii bătrâni celor tineri. Urme de semiografia veche pentru
cântarea slavonă saii română nu s’a păstrat nici s’a desco-
36. ΜΚΜ ΟΚίϋ PEN TRU CÂN TĂRILE B IS E R IC E S C ! ÎN ROMANIA 27
perit panii acum unde-va în ţerile nostre. Un singur catava-
sicr (lin v^cul al XVII-lea am găsit, acel amintit mai sus,
edat la Râmnic, în care se vede sense cil mâna de un cân
tăreţ, ore-care semne de psaltikie puse ped’asupra rândurilor.
Semnele aceste sunt foite sărăcăcidse şi puţine, anume : o
linie drepţii orizontal;! (—), un semn de scurtare (“"), o cruce
intriga (*+"), o cruce jumătăţită (_L), im cârlig, ca un început
al semnului hon o trăsură dreptă perpendicularii Ia
stîrsitul frasei ( |). Cel puţin acesta însamnâ, câ pc atunci
cântăreţii se încercau a înlesni altora modul de a înveţa cân
tările românesc!.
In cliinoviele n<5stre, monaehii cântăreţi, de şi nu cântau
grecesce, dc cât puţine cântări, eî se ocupau serios cu culti
varea psaltikiei grecesci şi cu aplicarea ei la cântarea roniâ-
n&scă. Cântarea monastir<?scă se (leosibea prin dideeţa şi
linitatea melodiei, prin simţul pietăţei, şi era ferită de tote
turcismurile psalţilor greci. Esemplul acesta Iad urmat şi unii
dintre psalţii români laici. Ei aii scris multe cântări româncsd
pe psaltikia veche. Dar pe de o parie nefiind încuragiaţi şi
ajutaţi pentru tipărirea cărţilor lor musicale; <Sră pe de alta
parie temendu-se de persecuţia Grecilor, ce dominau în ţcră
si urart tot ce e românesc, scrierile lor s’att perdnt cu mortea
lor. Curiosul Macarie dascălul, vorbind despre acosta dice :
„Mulţi şi din psalţii cei clesevărşit din ncniul nostru s’au arc-
tat cu rivnă în vremi, ca să facă câte ce-va în limba nostra,
precum fericitul întru pomenire Arsenie Ieromonahul Cozia-
nul, Calist proto-psaltul sântei Mitropolii a Bucurcseilt>r şi
Şerban proto-psaltul curţeî Domnescî. Carii nu numai Anas-
tasimatarul Melos, claeruvicele, pricesnele tc5te, eatavasiclc,
imuisclc tote şi altele, dar şi partea cea maî multă a papadi-
kiei (eăntările puse pe semne) o au prefăcut românesce cu
totă dcsSverşita alcătuire, minunaţi dascăli şi alcătuitori ai
vremet lor, stând, în cea veche musichie. Insa una pentru
greutatea şi alta pentru zavistia celor ce nu pot sa vad.i
sporirea şi să autjă pre acestea în limba graiului nostru,
d’împreună cu m<5rtealoraii perit şi ostenelele lor'4(ibid p. IV).
Macarie spune şi despre sine, ca el mai întâiu a înveţaί
37. 2S MKMQRlC PENTRU ΓΛΝ ΤλΚ ΙΙ.Κ filSERlCbSt ·1 IN ROMANIA
căutările biseriecsei dupre. psaltikia veche, si mişcat din dra
goste către limba materna, nu puţine căutări româncsei le-aii
compus pe acea psaltikie, ca sa înlesnescă tbrmarea cântăre
ţilor români. Dar după ivirea psatikiei cei none, el a părăsit
tote ostenelele sale de mai nainte, şi s’a apucat cu marc plă
cere a le lucra dupre sistema cea nouă. Sa 1 ascultăm pre el
insul cum sc esprimă despre psaltikiea cea veche si cca nouă :
„Tot-dauna avend rivnă ca sa prefac căntările bisericesci în
"•raiul patriei, în toţi anii vieţeî de una şi acesta m’ani ţinut
şi fără pregetare, cu multă silinţă si cu multă scumpctatc mai
iiitaiu cercând socotelele tuturor dascălilor atât a Ţarigrăde-
nilor precum şi a Sfiatagoreţilor, nu puţine cărţi am şi prefăcut
dupre asedarea alcătuire! celor vechi. Insă cu tote că din
multa silinţă şi îndeletnicirea, găsisem chipurile predărei.
orc-cum mai lesniciosă, prea puţin spor am putut face. Fără
cuvent neapropiat dc adever, o zadarnică ostcnclă si o înde
lungată perdere de vreme fiind tot drumul alcătuire! celor
vechi. Şi întru aceleaşi întărit aflăiidu-mă, cănd am audit ca
sc lucreză un nou metod al prefacere! acestora, am fost întru
nedomirire î Tar după ce am vedut pre tote acestea întru o
adeverată şi nemincin(5să întocmire eu nestrămutarc si întru
desevărşita lor înfiinţare, cu cuvent, cu adever, fără cea mal
puţină scădere, în filosoficesc-ă si lesniciosă îndemânare şi
înfiinţască lucrare, am proslăvit pc pre sfîntul Duh, carele a
insuflat acestă lucrare în dilele nrfstre, am lăudat ostenelele,
oserdia. înţelepciunea şi cugetele cele cu dreptă socotdlă ale
bunilor dascăli, şi îndată lăsend pe cele fără cuvânt şi în puţină
vreme cunoscând tot cugetul cu care senii aflătorii nictho-
dului înfiinţarea alcătuire!, mam şi apucat de prefacere şi
din di în di sporind cu luarea aminte si cu silinţă am prefă
cut tote cărţile sistemei (prefaţa la Thcoreticon).
La începutul vecului present era forte greii de a lucra cc-va
pentru Români şi romănesce. In principatele n(5strc atunci
totă intiligenţa era grecescă şi grecizată. Sc<51a era grecescă,
in clasele superiore se vorbea şi scria grcc/sce, Domnii eraii
greci, boerii asemenea greci sail pămenteni grecizaţi, în Mun
tenia chiar mitropoliţii şi episcopii craii greci. Puţine inimi bă-
38. MEMORIU L O T R U CÂNTĂRILE BISKKICKSCÎ i ROMANIA 2!)
teaii rom ânesce, puţine glasuri înăbuşite se andean românesc!
dintre clasele supcriore. Romanţ remascsc numai tiranul şi
cu ]>opa lui.
I)ar idcclc cele m ari ale revoluţiunei francesc sguduind pc
tcStc poporcle Europei, cu încetul au dcseeptat şi pe Români
şi i-aţi în pins către cultura lor naţională iu tote ramurile.
Dorinţa· dc a avea scolă românescă, biserică romănenea,
literatură românescă, domni români şi boeri români, s’a des-
voltat repede si s’a pus începutul unei none epoci a româ
nismului nostru.
Grecilor însă, care erau deprinşi a domina societatea nostra,
a o ţinea în cătuşele ignorantei si a o csploata în profitul lor,
nu le-a plăcut dc fel acostă tendinţă de desvoltare naţionala
română si ci o aii combătut cu disperare. Obiectul persecu
ţiuncă grecesci a fost mai întâii! scola românescă. pe care ei
o aii combătut prin tote calomniele şi intreacle posibile. Se
ascultăm cum ne descrie dascălul Macarie persecuţia grecescă
asupra scalei române : „când s’a început ânteiu a se parailosi
în Rucuresci sciinţelc filosofici in limba nostră, pre dăscăli şi
prin divanurî ’i-ait purtat înrăutăţiţii pentru ea să’i împcdicc.
şi în tote dilele cu cetele adunându-se şi întrarmaţi cu limbi
plini de otravă în tote părţile alerga pentru ca să facă pririrt
si turburărî, umblând în tot chipul, ca şi pre dăscăli cu multe
supărări să i împcdicc şi pre ucenici să i slăbescă din osârdie,
şi vedend că cu acestea 1111 pot întuneca lumina. 1111 se ruşina
prea înrăutăţiţi! de a lipi pe pereţi noptea stihuri cu lătrături
turbate, 111 care îşi arata pisma si tofeă urăciunea ce hrănea
în visteria inimelor lor, asupra neamului si asupra stăpâni r<»-
rilor si pricinuitorilor acestui folos si cu acestea sc dcsplcs-
. n ia(!) în iuimelc lor, ca si bcşica cc se face pe apa din
, * jq>umcu. (Prefaţa Irmolog§ p. XII).
Q Ţ°t aceiaşi persecuţie şi rentate aii manifestat grecii şi
Aţ nC/ contra tendinţei românilor de a-'şi face psaltikie roiuâncsca
şi a produce psalţi români, Cnnoscători de technic;i acestei
» U ^>îirte, şi a forma o cântare bisericescă curăţită de turcism urile
v grecesci. Tot Macarie ne spune urmetorcle despre conduita
grecilor eu psalţii români, ca „de niî~va cânta cinc-Va cân-
σ '»
39. tece si amestecături de pestrefuri în sfânta biserică, nu este
primit nici dascal, ini1 dtr va canta chiar alcătuiri tureescî,
macar să nu scie nimic bisericesc,„acela. estc^şi-jmmit şi lău
dat şi desevcşit sicu ifos turcescdeŢarigrad“^Şi nial departe:
„de ar fi cel din n&oul grgceser c'ilt'd^Hcălos, de ar cânta
eăpresee, dc ar gângăni ca dobitocele, de s’ar schimonosi cât
de mult, pentru că este din n&nul acela, îndată este şi daseal
şi desăversit şi cu ifos de Ţarigrad; iară românul de ar avea
meşteşugul si iscusinţa lui Orfevs, şi glasul nu al luî Cucuzel,
ci al Archangheluhu Gavriil, pentru că este român, îndată
’î dau titlu că nu este nimic, cântă vlachica, n’are profora de
Ţarigrad şi ’î împletesce miî de defăimări“ (ibid. p. X).
După ce s’a introdus psaltikia cea noue, psalţii greci din
România iarăşi voiait a face şi pe acesta monopolul lor, pre
dicând că şi acesta numai de la dăscăli elinî se p<5te înveţa.
Tot Macarie ne spune şi despre acesta când dice : „ved că un
desert dintre psalţii greci până acolo se sue cu nesimţirea, în
cât îndresnesce să scrie că „tot cel ce va voi să înveţe acdştă
sistemă, să caute ca să o înveţe de la daseall elinî, pentru că
tote cele-l-alte nemuri urmând europeilor nu pot să ’şl aducă
glasul pe treptele scărilor, şi m’am mirat de satanic£sca lor
λ mândrie“ (ibid.).
Cu t(5te ppintirele grecesci contrarie, psaltikia românescă
j^ji triiunfatjAjungând la scaunul Mitropoliei Ungro-Vlachiel
• unarclupăstor român, Dionisie Lupid, îndată după înfiin
ţarea scolel române din BucurescI pentru sciinte, a înfiinţat
în Mitropolie şi scola de cântări bisericesc!, şi a numit la ea
* învăţător j>e dascalul Macarie, de cai-ele de multe orî ani
amintitpînă acum, poruncindu-I a preface şi a preda românesce
tote cărţile de cântări bisericesci după psaltikia nouă, ceea ce
a şi făcut Macarie neîntârdiat şi curând a dat la lumină în
anul 1823 cele din ânteiu treî cărţi ale sale de psaltikie, ro
mâne, anume : Anastasimatariul, Irinologiul şi Theoreticonul.
Aceste cărţi prime s’ait tipărit la jViena, unde s a dus îususî
Macarie, din causă câ în ţ<*ră nu erau meşteri tipografi cari
să facă semnele dc psaltkie. Acostă ediţie se deosibesee prin
eleganţa caracterelor şi a tiparului de tote cele ce s’aii filcutpe
40. m e m o r ii) p e n t r u c â n t ă r i l e b îs e r ic e s c i în r o m â n ia 31
urma în ţ,0ră. In anul 1827, Macarie a tipărit in Bucuresci,
cu seninele din tipografia lui Petra Efesiul tomul dc utrenie
cu banii din fondul scolelor, din ordinul Domnitorului Gri-
fforic Gliica. Cărţile acestea de psaltikie ale lui Macarie auO ' 1
devenit normă pentru cântarea românescă bisericescă si aii
fost bine primite în amândoue principatele si după ele s’au
condus psalţii români. După ele s’aii predat cântările in scu
lele de cântări. Mitropolitid Veniamin, căruia Macarie a de
dicat una din primele sale cărţi de psaltikie şi anume : Anas-
tasimatariul, îndată după ivirea psaltikiei cei noue o a introdus
în biserica Moldovei, înfiinţând în Mitropolia sa o «cola dc
cântări după metkoda none. In acea scdlă s’au predat cântă
rile bisericesci grecesce şi românesee şi tot aşa se cântau si
în biserica mitropoliei în amendoue limbele, la strana dropta
grecesce, la stânga românesce. Esemplul mitiOpoliei aii urmat
episcopiele Moldovei. Macarie ne spune în prefaţa Anastasi-
matarului că mitropolitid Dionisie s’a îndemnat de esemplul
lui Veniamin, de a adopta psaltikia cea nouă şi a înfiinţa scula
de musică în Bucuresci.
Macarie de la Bucuresci s’a dus la mouastirea Xcmţiiliii
unde a învăţat pe călugări sistema noue a cântărilor bise
ricesci.
In jumătatea de pe urmă a vecului al XYIII-lea după re
formele introdusă de stareţul Paisie în organisarea monasti-
rilor române, mouastirea Nemţului a devenit cea mai îuseu i-
nată lavră română, care a dat direcţiune tuturor monastirîlor
românesc! din amândoue principatele române.
Intre altele acolo a fost cea mai însemnată scola de cântări
bisericesci după melodia slavonă şi română. Stareţul Paisie
a introdus acolo pentru cântarea slavonă melodia pe note
musicale, ce se cânta în Galiţia si în Rusia apusană.
Intre dăscălii dc cântări române formaţi în monastirea
Neiiiţului este cunoscut Icromonacliid losif dascălul, de carele
amintesce si Macarie înr prefaţa Irmologiului (ρ. λ";, numc-
răndid între alţi dăscăli însemnaţi, ce s’au ostenit cu tradu
cerea cărţilor bisericesci în timpurile de deseeplare a simţului
naţional. Dascalid de cântări Iosif a lăsat o mulţime de c-âutiin
41. românesci puse pc psaltikie, care însă nu s'aii dat la lumina.
Aceste trei mart scdle de cântări : a Iul Veniamin în laşî,
a lui Dionisie Lupul in Bucuresci, cea din mouastirea Neam
ţului, condusă dc Iosif si apoi de Macarie, aii contribuit la
romanisarea cântăreî bisericesci, la fixarea melodiei prin re-
o-ulc stabile şi raţionate, dând teoria saii gramatica musiccî
bisericesc! şi aplicănd semnele noue! psaltikiî maî la t.(5te
cântările bisericesci.
In aceste scole s’au format cel d’ânteiu şi maî renumiţi psalţi
români in Moldova si in Muntenia, dintre care unii trăesc şi
astădl. Iară ei la rândul lor aii format pe alţii, şi a înbunătăţit
şi complcctat operele de psaltikie anteriore. Iconomul Ioniţă
marele eclisiarc al mitropoliei din Iaşi, pc la anul 1837, din
îndemnul Archimandritulul Isaia Socol&nul, a tradus jje psal
tikie română slavele şi idiomelele triodulul spre ale preda
elevilor seminariului. Cartea acesta se află în manuscris. Pe la
anul 1840 Irodiaconul Nectarie Friinul psaltul episcopiei dc
Huşi, aii aşedat pc psaltikie tote cântările sfintei liturghii, din
care unele, precum : cheruvicul şi axionul se cântau până
atunci tot grecesce. Cartea s’a tipărit în monstirea Ndmţuluî.
Tot el în anul 1846, ca Arcliiereu Tripoleos, a edat în ti
pografia Mitropoliei din Iaşi tomul utrenii, în care cântările
utrcnei simt mai prescurtate de cât în tomul Iul Macarie. Cel
maî renumit însă dintre psalţii din scola lui Veniamin este be-
trenul psalt Diniitrie Sucevcnul. actualul protopsalt al mitropo
liei Moldove!.El a î 11lauîătăţiFmiilt Cărţile de cântăribisericesc!
ale luiMacaric: Anastasimatariul cu theorcticonul si irmolofiiid,) σ »
prin ediţia sa din anul 1848 în Iaşi, in tipografia mitropoliei.
A prelucrat şi publicat în anul 1856 în tipografia monastirci
Xemţnlui, în trei volumurt, tote idiomelele şi slavele anuale,
sub titlu de „Idiomelariu şi Doxastariu“ : carte ftirte preţiOsă
pentru cântarea bisericescă si care este cunoscută şi răspân
dită în t.(5tă România, mal ales în Moldova.
In Muntenia cel mai însemnat dascal de cântări bisericesci
române după Macarie a fost cunoscutul şi stimabilul Anton
Pauu. Am vedut că la începutul secolului present erau în Ro
mânia doua curente bine determinate in melodia cântărilor
42. MEMORIU PENTRU CÂNTĂRILE BISERICESC! ÎN ROMÂNIA 3 3
nostre bisericesc!. Uniil românesc, carele represinta geniul
cântăreî românesc! şi carele se păstrase mal mult tradiţional
prin monastirî şi scdlcle populare, si carele la urma s a resu-
mat în cântările lucrate pe psaltikie şi publicate de nemuri
torul dascalul Macarie. Alt curent era acel grecesc, carele re
presinta şi continua melodia grecescă a Constantinopole! şi
carele a avut în frunte’! psalţi renumiţi a! Orientului creştin
grecesc. Ast-fel a fost serdarul Dionisie Foţino, autorul Isto-
peî Românilor, ţi carele a lăsat foite multe cântărî bisericesci,
compuse de densul pe psaltikie grecescă, şi pe care compu
neri Anton Panu le laudăf<5rte_ nnjlt^_şipe_earc i^ice că el
(Panu) le a pus în cunoştinţa publicului român, er pe Fotino
îl niunesce : Bunul s6il dascălu. Alt cântăreţ grec renumit
a fost Sinesie Iviritul, călugăr de la Muntele Atlios, carele a
venit în Bucuressc! şi a compus şi el cântări grecesc!. După
introducerea psaltikiei cel noue pe la 1816, a venit in Bucu
resci un renumit psalt grec, Petru Efesiid, carele a şi înfiinţat
scola grecescă de psaltilde noue, la biserica S-lu! Nicolae din
Şelari, unde a învăţat pe români psaltikia grăcă după sistema
nouă. Voia să ’şl publice cântările sale în Bucuresci, pentm care
a şi isvodit întâia dată tiparul de psaltikie nouă şi a înfiinţat
şi tipografie, dar cheltuelile făcute cu acesta, împregiurărilc
politice şi prefacerea urmată în ţeră cu revoluţia de la 1821,
l’au anuicat în miserie, în care s’a consmnat trăind până la
1840. In scola hi! Efesiu s’a format şi Anton Panu, precum sin
gur spune în introducerea de la cartea sa numită „Bazul theo
retic şi practic al musicel bisericesci“ (p. XXVII—XXXIII).
Panul este mare admirător al psalţilor greci şl al produselor
lor. El singur spime că a învăţat in scdla lui Efesiu, si ca a fost
tlirector în tipografia aceluia, unde el a şi publicat cel ânteiu
axion în românesce, şi a conlucrat împreună eu un alt grec,
carele din serdarul Panaiot Enghirliul, călugărindu-se deve
nise Monachul Pangratie Proto-psaltul sântei Mitropolii,
la traducerea cântărilor grecesc! în românesce. Adică Petru
Efesiu, Panaioti Enghirliu şi Anton Panu, s’au apucat sa
traducă românesce psaltikia grecescă.Ce! doi d ânteiu au
$
43. murit; <5r Panu a continuat opera începută, si a adus’o ]a
săvârşire.
Fructul ostenelelor de 25 ani ale hu Panu, precum el insul
spune în introducerea menţionată (p. XXXVII—XXXIX), se
resumă în m-mătorele opere musicale publicate între anii
1841—1848.
1) Bazul teoretic şi practic al musiceî bisericesc!, sau gra
matica melodică. Ea are la urmă şi un program despre mo
dul predăreî psaltikiei în seminarul;
2) Anastasimatariul îndouit, adică zabavnic şi grabnic;
3) Irmologhion sail catavasieriul grabnic;
4) Privighieriul şi Mânicătoriul;
5) Paresimieriul;
6) Cheruvico-Kinonicariul;
7) Doxastariul în două tomuri;
8) Calofoniconul;
Iată dai·, că Anton Panu, a îndestrat psaltikia românescă
cu un curs întreg, spre a se forma psalţi perfecţi în acostă
artă. Panu singur spune, că cântările sale simt unele simple
traduceri din greceşce£d. e. Doxastariul, după al Iui Dionisie
Fotino), altele prelucrate sau compuse de densul. Nu se p<5te
tăgădui meritele lui Anton Panu pe tărâmul literature! mu
sicale bisericesci. El între altele ne-a lăsat cea mal perfectă
teorie sau gramatică a psaltikiei nouă. Nu putem însă să nu
regretăm, că cântările lui, nu âu didcdţa melodiei române,
formate în România şi care distinge pe cântările lui Macarie,
care sunt mult maî plăcute gustului român, ca product al
simţului românesc, clironomisit de la străbuni prin multe se-
cule. Panu în tinereţele sale a călătorit prin Bulgaria şi Rusia
Spiritului seu poetic iau plăcut unele turnuri ale melodiilor
locale de pe acolo şi le-au adoptat în cântările sale, care nu
puţin le-a abătut de la gustul melodiei naţionale române. El
singur spune, câ fie-care neam are melodia sa proprie după
firea limbel, a glasului şi clima locului (întrod. nota b.
p. xvm).
Cu tâte acestea el în aplicarea melodiei la cântare frîrte
mult a sacrificat melodia română celor străine. Panu a fost
44. MEMORltf PENTRU CÂNTĂRILE BISERICESC’! ÎN ROMANIA 3 5
cel (fântâni profesor de cântările bisericeşti în serninaful din
Bucuresci până la mortea sa. Metodul lui de cântare -răs
pândit şi a devenit predominant, mai ales în Muntenia/ ■·« /
/ Aşa dar, noi astă-dî în România avem două nuartţe destul
li de pronunţate în cântarea biseriedscă: una a lui Macarie, care
Ι/ predomină mal ales în Moldova, şi alta a lui Panu cu mul-
|| te turnuri streine melodiei vechi române. Acostă nuanţă prc-
11 domină mal ales în Muntenia.
In anul 1856, episcopul de Buzău Filoteiu, a făcut o nouă
ediţie de cântări bisericesc!, anume a edat Anastasimaturinl
şi Irmologiul. Ediţia acăsta este o compilaţie din cântările lui
Macarie şi ale lui Panu, şi anume: Anastasimatariul întreg al
lui Macarie, iar Irmologiul, cea mai mare parte al lui Panu.
In anul 1875, Oprea Dimitrescu, profesorul de cântări la
seminariul din Râmnic, ucenic al lui Panu, vedând lipsa cea
mare de cărţi pentru predarea cântărilor, a edat în Râmni
cul-Vâlcel o mică broşură, ca manual de cântări, întitulată
„principi elementari al musicel bisericeşti şi prescurtare din
Anastasimatariu“ in-4°, 68 de file. Carte f<5rtesărâcăciosă şi
defectudsă, dai* din lipsă de altele maî bune, cu ea se servesc
astă-dî în seminaril la predarea cântărilor. Tot Oprea Dimi
trescu publicase în anul 1873 o prescurtare din cântările lui
Panu pentru utrenie şiliturghie, sub titlu de „Antologia mu·
sico-eclisiastică.“
In acelaşi an, 1875, reposatul arcliiereii Ghenadie, fost
episcop de Argeş, sub numirea de „Albina musicală,“ a pus
pe note o mare parte din cântările prosomiace, sau podobni-
ce ale bisericei ndstre. Autoriul, menţinând în totul şi fără
nici o schimbare notele musicale ale textului original elin, s’a
cercat a modifica şi crea textul român întocma dupa metrid
silabic al textului original. încercarea este forte laudabilă, şi
ar avea de resultat a înlesni mult cântarea şi învăţarea pro-
somielor, precum este acăsta şi în greceşce. Insă acesta în
cercare n’a reuşit, şi ostenăla a fost puţin preţuită, pe de o
parte pentru că textul cântărilor din acăstâ carte numai este
acel din cărţile, pe care se cântă şi se citcşce în biserica, iar
pe de altă parte pentru că autorul a introdus multe cuvinte
45. noul, ueobiclniiite în cărţile bisericesci. Acostă reformă mu-
sicală a prosomielor ş’ar avea locul numai atunci, când tex
tul mctric s’ar introduce în cântările prosomiace, la revista
ce are a se face cărţilor n<5stre bisericeşcî. Atunci ideia repo-
sntulul arcliiereii, s’ar realiea şi osten^lalui musicală va fi bi
ne preţuită. Va fi bine, ca Sântul Sinod să înt<5rcă luare a-
mintea comitetului redactor al cărţilor bisericesci la reforma
metrică a prosomielor, după metodul originalului grecesc şi
după metodul „prochoduiul Domnului“ acel prelucrat româ-
nesce de dascălul Macarie, şi carele este astă-dî în us în tote
bisericile din România.
Spre a complecta istoricul cântărilor ndstre bisericeşcî tre
bue să spimem ceva şi despre starea lor în Bucovina. Acolo
cântarea bisericescă s’a păstrat prin opractică tradiţională în
starea în care se afla acostă cântare în Moldova cu osută de
am în urmă, adică la timpul când Bucovina s’a despărţit de
Moldova. Biserica acesta curând după înstrăinarea Bucovinei
s’a isolat cu totul de biserica Moldovei, din care făcuse parte.
Mitropolitul Moldovei GavriilCalimach, înanul 1781, prinde
claraţia sa de la 24 Aprilie, a fostsilit a renunţa lajurisdicţia
sa asupra bisericei din Bucovina, şi ea a fost proformă pusă
sub jurisdicţia mitropoliei sârbesc! de la Carloveţ. Cu t<5te
acestea, biserica Bucovinei ş’a păstrat indepedenţa sa naţio
nală, şi în fine în anii din urmă fu rădicată la rangul de mi
tropolie de sine stătătdre. RSnduelele bisericei şi cântarea ro
mână s’au păstrat acolo acele vechi moldovenesc!, cu t<5tăîn
grijirea. Ce este mal mult, cântarea bisericescă acolo a fostfe
rită de orî-ce influenţă, sau prefaceri, cărora a fost ea supusă
în România prin reformile psaltikiei grecesci. Acolo a ajuns
necunoscute chiar semnele psaltikiei, atât vechi cât şi cele
noul, şi cântarea românescă s’acontinuatşipăstratprin prac
tica bisericescă şi prin învăţarea în şc<51ă din aurite. Acolo
de mult s’a înfiinţat pelângă seminariuodeosebită scdlă pen
tru formarea cântăreţilor români şi ruteni, având fie-care lim
bă deosebiţi profesor! pentru cântare. In anul 1866 fu nu
mit profesor de cântările bisericesc! române şi de rânduelele
bisericesc·!, Doctorul în teologie şi membru al consistoriului,
46. MEMORltf PENTRU CÂNTĂRILE BISERICESCI ÎN ROMAXM -»7
prea venerabilul protopresbiter Sanmil Andrievicî Morariu,
actualul mitropolit al Bucovinei şi Dalmaţiei, Dr. Silvestru
Morariu Andrievicî. El, spre a înlesni predarea cântărilor bi
sericesc! române şi spre ale face accesibile tutulor muzican
ţilor, a pus pe note musicale liniare cântărilorbisericesci cele
maî importante şi maî necesare, şi în anul 1879, le-aii ti
părit într’ocarte de 97pagine în-4°, întitulata: „Psaltikia bi-
seric£scâ aşezată în note musicale." Ea este precedată, de ms-
ce scurte regule pentru cunoscerea şi aplicarea notelor la cân
tare. Opera acestaeste de mare preţ : a) Pentru înlesnirea ce
a produs la învăţarea cântărilor române; b) Pentru ca a dat
putinţă de a sci pretutindenea, cum se cântă in biserica Bu
covinei ; c) Pentru că ori ce musicanţ pdte să le studie şi să
le cânte. Autorul, a aşedat cântările pe note, după cum le-a
învăţat el în tinereţe şi le-a practicat timp îndelungat ca pa-
rochti la satul Ceahor, apr<5pe de Cernăuţi, în curgere dc 20
de ani, şi fără a cundsce semnele psaltikiei ndstre, şi a sc fo
losi de cărţile ndstre de psaltikie. De aceea cântările acestea,
ca tdte cântările păstrate tradiţional şi ne lucrate de artă, au
numai defectul, că adeseori este sacrificat melodiei accentul
cuvintelor textului. Acăsta s’a întâmplat şi la noi, d. e. cu ca
nonul florielor, cănd el ânteiu s’a pus pe semne de psaltikie,
cântat după usul tradiţional. Observăm, câ mitropolitul Bu
covinei este fdrte iubitor de cântarea bisericescă. El, si as-
tă-φί, ca mitropolit, tot-d’a-una cântă axionid împreuna cu
clerul în mijlocul bisericei, pe solea d’înaintea icdnelor îm
părătesei. In scdla de cântări, ce este atacată la mitropolia
Bucovinei, învaţă vre-o 40 de elevi, bâeţi de la ţară, cântu
rile bisericesc! şi tipicul, spre a putea în urmă deveni cântc-
reţî pe la biserici. Pe lângăînvăţământul gratis, ei au şi burse
pentru întreţinerea lor. Melodia cântăreî bisericesc! româ
ne din Bucovina este aceiaşi ca şi la noi. Aceleaşi 8 «danuri,
aceleaşi prosomil sail podobil, aceleaşi variaţiunl ale tonuri
lor. Deosebirea este că ea a păstrat mal nealteratâ melodia
vechilor cântăreţi români până şi în defectele el, precum sa
crificareaaccentelorlimbel şi trăgănarea. Se aud adesea unele
47. turnuri antice, ne maî uzitate la noi, sau conservate nu
mai în «ciute cântări speciale.
Să revenim acum iarăşi la starea cântărilor bisericesc! clin
România, j
De la începutul secolului până acum noi am arătat numai
progresul acel laudabil ce s’a făcut pe tărenml desvoltărci
cântului nostru bisericesc naţional, prin oserdia unor persone
vrednice de totă stima nostră. Vine acum rândul să vorbim
si de tristul regres ce s’a făcut şi se face de un timp in ra
mura cântului bisericesc.
Scolele de cântări : a lui Veniamin şi a lui Dionisie, a con
tinuat încă sub succesorii lor, mitropolitul Grigore în Munte
nia şi Meletie in Moldova, apoi ele au decădut, şi treptat s’au
desfiinţat. Predarea psaltikiei însă a continuat a se urma prin
seminariî; dai· şi aci au mers decădend, din lipsa de profe
sori competing în ramul acesta. Pe lângă aceea elevii semi-
naiielor se pregătesc pentru preoţie, dăscălia sau psalţia tre
bue să ocupe alte persdne; pe când preotul servesce în altar,
cântăreţii trebue să’şi facă serviciul lor la strane. Scolele de
cântări sunt destinate amune pentru serviciul bisericesc din
afară de altar. Insă aceste sc<51e de cântări bisericesci ne maî
existând in România, cântarea bisericescă iarăşi a început a
se prosti şi a rămânea necultivată.
Căuşele acestei decadenţe sunt multiple. Vom arata pe cele
maî principale :
1) Cea mai principală este lipsa de mijl<5ce. Mitropoliele,
episcopiele şi monastirile, unde aii fost şi imde ar trebui să
fie scdlele de cântări, cu secularisarea averilor, s’au redus la
strictul necesar pentru existenţa clilnică. Ba în multe părţi
budgetul nu dă nici măcar acest strict necesar pentru servi-
ciele bisericesci, intre alţii, cântăreţii simt vrednici de jălit cu
întreţinerea ce li se dă de la Stat.
2) Cântăreţii mai înainte erait bine plătiţi şi întreţinuţi pe
la mitropolii, episcopii şi monastirî, ca toţi artiştii distinşi.
Pe lângă aceea el erau scutiţi de dări, de t(5te angăriele, şi
onoraţi cu ranguri boerescl. Era prin urmare o clasă de
Omenidistinşi, şi asiguraţi în traiul lor. Până si cântăreţii sau
48. MEMORIU PENTRU CÂNTĂRILE BISERICESCI ÎX ROMANIA 3 0
dascălii simpli dc la ţera, în privirea neapăratului lor servi
ciu bisericesc, căpătai! cel puţin pămăntul de hrană gratis dc
la proprietari, şi dc la Stat scutire de bir şi de alte havalele.
De aceea tinerii din popor, săraci, credcau o norocire de a
deveni cântăreţi, sail psalţi, până şi dascăli la o biserică, de
ţeră, şi căutaii sc<51e, ca să înveţe cântările bisericesci şi să
’şi deschidă o carieră în vieţa lor. Boerii pe la proprietăţile
lor îşi aveaii biserici frumdse si cu îngrijire întreţinute; ei
frecuentart cu osirdie serviciele religidse bisericesci, şi sc m-
treccart de a avea psalţi şi cântăreţi cât de buni, şi ingrijau
de traiul lor, ca de nisce Omeni forte trebuitori.
Reformele introduse cu repegiune, resturnând basele socie-
tăţel nostre anteridre, art stricat şi organismid bisericesc. In
tre altele, scolele de cântăreţi s’art desfiinţat, cântăreţilor li
s’au luat tOte scutirile şi avantagele anteriOre; celor de la sate
nu li s’au dat nici pământuri de hrană, nici salare, si s’art
redus la aceeaşi posiţiune socială, ca si toţi cel-alţl săteni. Nu
simt scutiţi nici de recrutaţie, nici de gardă. Din acăstă causă
lipsa de cântăreţi pe ce merge se simte mal tare, şi prin
oraşe, şi mai vârtos pe la sate.
3) Un spirit răii de ireligiositate se întinde cu paşi repedi
asupra societăţel nostre. Clasele inteligente aii părăsit bise
rica, lăsând’o ore-cum numai pentru poporul de jos, carele şi
el la rândul seu, imitând esemplul celor mai mari, pe care el
îl crede cu patru oclil, si desperat de multele lui asupriri si
de miserie, se mânie şi pe Dumnedeu. şi nu se duce la bise
rică. In acest spirit de indiferenţii şi antipatie către religiune
sc cresc tinerii, chiar prin sc<51ele nostre. Nici profesorii cei
mal mulţi, nici elevii nu se mal duc la biserică. Serbătorile,
în timpul serviciului religios, copiii de pe la scole sunt ocu
paţi de oficert şi de profesori cu eserciţiele militare, ceea-ce
s’ar putea face în alt timp.
Esemplele rele de la superiori corump şi pe cei inferiori.
Se înţelege de la sine, că si cântarea bisericescă merge de
părând şi nu se cultivă. Dascălii de cântări acei buni se perd,
şi alţii nu sunt spre a i înlocui. Dacă se ivesce câte imul eu
