1902 07

BISERICA
ORTHODOXA ROMANA
Revista Periodica Eclesiastica
A
MINIM SINOD AL S-TEI BISERICI AUTOCEFALE ORTODOXE
ROMAN&
A N U L AL XXVI-lea, No. 7.
TABELA MATERIILOR
Pap.
1 Acte oficlale. 721
2 Deosebirl de credintA intre diferitele bi-
sericl cresttne 723
3 Credintele Religiose sl ideile morale ale
vechilor filosofT. 746
4 Programa analitica a Seminariilor. . 764
5 Vechlul Testament. Studiile Semitice in
general. Critica V. Testament. . . . . 777
6 Bibliogratia greed. 788
7 CAte-va notice asupra arhit. crestine. 801
8 Cronica Bisericesca 808
9 0 Evanghelie de la 1682. . . . . 825
10 Raportul P. C. ProtoiereA al jud. Vilcea
Cara P. S. Episcop al Rimnicului. . . 831
11 Donatiuni. 834
BUCURE*T1
TIPOGRAFIA CAR[ILOR BISERIGETI
1902..
,To=mW11
.
li
OCT01./IBRI.
. . ... ...
.
I
a.
1
. . . .
.11
c)141-er-Wiq
I
.
. . . . .
. .
. . . . . . =;
www.dacoromanica.ro

ANUL XXV I BISERICA ORTODOXA ROMANA No. 7.
ACTE OFICIALE.
La 12 Octombre a. c, a avut loc deschiderea se-
siunei de tOmna a Sf. Sinod cu solemnitatile obici-
nuite.
Dam aci decretul de deschidere al Sfintului Sinod
publicat in Monitorul Oficial No. 152 din i o Octom-
bre 1902.
CAROL I,
Prin gratia lui Dumnecleil §i vointa nationals, Rege al
Romaniei.
La toti de fatd .,si viitori, sdndiate:
Asupra raportului ministrului Nostru secretar de
Stat la departamentul cultelor si instructiund publce
sub No. 13.454 a. c.
Vedend jurnalul consiliului Nostru de ministri sub
No. 897, incheiat in sedinta sa de la 23 Septem-
bre a. c.
Potrivit art. 13 din c legea pentru alegerea Mi-
tropolitilor si Episcopilor Eparchioti, cum si a consti-
www.dacoromanica.ro

722 ACTS OFICIALE
tuirei Sfintului Sinod al Sfintei Biserici Autocefale
Ortodoxe Romane » .
Am decretat §i decretam:
Art. I Sus clisus jurnal se aproba.
Art. II. Sfintul Sinod al Sfintei Biserici Autoce-
fale Ortodoxe RoMane se convod, pe cliva de I2
Octombre a. c., in sesiune ordinary de tomna.
Art. III §i cel din urma.Ministrul Nostru secre-
tar de Stat la departamentul cultelor si instructiunei
publice ad interim este insarcina cu aducerea la in-
deplinire a presentului decret.
Dat in castelul Pele§, la 9 Octombre 19oz.
Ministerul Cultelor qi Instruetiunei
Publiee ad interim,
C. 1. Stoicescu
CAROL
°O,
www.dacoromanica.ro

DEOSEBIRIIE DE CREDIT TA NEE DIERITELE MSERIC1 CRESTINE,
(Studig Simbolic1).
Despre biserica.
In partea introductiva a studiulul privitor pe deosebirile
de credinta a diferitelor bisericl crestine, am veejut, ca in-
vetatura despre biserica este In deosebi dogma, asupra caria
diferitele bisericl crestine si in special bisericile protestante,
difer Intre dinsele prin invetatura lor. In acelas timp, am
vedut Iarasi ca invetatura despre biserica, find cea mai
controversata Intre diferitele bisericl crestine, ea seri./ ca
punct de plecare al tuturor diferentelor dogmatice , pentru
ca de acesta invetatura depinde, si to ea se resuma si co-
prinde tOta invetatura religiunel crestine. Mal mult chiar,
cele trel marl bisericl crestine: ortodoxa, papist* si pro-
testanta, avend dogma acestel invetatura, ca punct de ple-
care, fie-care din ele isl ail formulat sisteme deosebite de
invetaturi.
Invetatura acestor biserica, de si are forte multe puncte co-
mune, are In acelas timp si deosebiri diametrale. Se observa
insa mare apropiere Intre biserica ortodoxa si papistasa
1) Vedi Biserica Oothodoxa Romanit Anul XXVI No. 2 si 8.
www.dacoromanica.ro

724 DROSEBIRi DE CREDINTA
si marl diferente intre Inv6tatura acestor dou6 biserici de
o parte, si protestantism de alta.
In privinta originel bisericei crestine cu top sunt de a-
cord. 0 socotesc intemelata de Dumneclett prin Domnul
nostru Iisus Christos, Filul sett unit si Cuvintul lul Dum-
necleti, intrupat pentru a mantui pre om. Dar data cu totil
recunosc Bisericel aceeasi origins, difer asupra definitiunet
si coprinsulul el.
Se observe tnsa, ca diferitele bisericl crestine, nu discut
Intre dinsele cestiunea, daca. Domnul a Intemelat sari nu
biserica sa pre pamint, inzestrand'o cu proprietatI si puteri,
pe cart Sftnta Scriptura, intrebuintand un limbagiti alegoric,
le coprinde sub numirea de Mireasa Domnulul, Stal-
pul si intarirea adeverulul, lar simbolul Niceno-Con-
stantinopolitan o numeste Una, Sfinta, Catolica, adica
universala si Apostolica. Origina el divine find admisa
de tots, lar calitatile sale acestea recunoscute, cad i se dati
de Sfinta Scriptura si de hotarirea universala a bisericel,
tote acestea diferitele bisericl crestine nu indraznesc sa le
tagaduesch. TOta indoiala discutiunea si deosebirea intre
dinsele este asupra intrebarei: Care anume este acea bise-
rica intemeiata, de Domnul, pentru a da omului sfintenia
si mantuirea?
Biserica ortodoxa, fiind de acord intru acesta si cu bi-
serica papistasa, invata ca. biserica cea intemelata de Dum-
neclea este asezemintui acesta veclut, in care omul
crestin traeste si prin care se signreste si doban-
deste ma' ntuirea; fare insa a tagadui existenta bisericei
celel neveclute, adica legatura spiritual& si tainica a mem-
brilor drepll si virtost al bisericel si In genere a credin-
closilor cu Domnul. Protestantii, aprOpe sub tote formele
tor, mai to sustin, ca proprietatile si puterea recunoscuta
bisericei de Sftnta Scriptura si simbolurile credintel, nu se
raporta la asezemintul acesta veclut, ci adeverata biserica,
www.dacoromanica.ro

INTRE DIFERITE BISER. CRESTINE 725
este cea spirituals si nevecluta. Ea consta, clic el, din le-
gatura sfintilor prin credinta cu Domnul, in mod cu de-
savirsire talnic si neveclut. Adeverata biserica a lul Chris-
tos, dupa el, decl nu este asezernintul acesta veclut, ci un
asezemint spiritual si neveclut, o idee abstracts, a caril
realitate si desavirsire nu este in semnele *lute ale bi-
sericei d'aci de pre pamint.
Ast-fel intelesa biserica de protestant", se intelege deose-
birea cea mare intre el de o parte si ortodoxi si papistasi
de alta.
Dupa acestl din urma, biserica, fiind asez6mintul cel
veclut, ea cuprinde pe credinclosl si consta din cel unit"
intru aceeasi credinta, care se intretine si se cultiva prin
sacerdotill si talnele credintel. Ea nu consta din simpla
idee abstracts, credinta in sine in lisus Christos, ci acesta
credinta biserica ortodoxa si papistasa o socoteste ilusorie,
dad. nu se marturiseste de credinclosi in asez6mintul cel
*Tut at sell, biserica. Aci credinta este una cu credin-
closil si cu eel' ce o cultiva, intretin si predica. Credinciosl
dar, sacerdotiil. si misterele credintel, sunt cel ce compun
biserica, adica asezemintul cel *hit, diva ortodoxi si pa-
pistasi. Protestantil din contra, socotesc tote acestea ca
semne externe veclute. nu ca elemente esentiale si consti-
tutive ale bisericel celel adev6rate, intemelata de Domnul.
Dupa el Domnul a adus in lume credinta, adica ideea ab-
stracts sat' invetatura in care sa creJa cel ce voeste a se
mantui si. acesta este biserica sa. Se afla deci o deosebire
diametrala, intre modal cum, protestantil concep si martu-
risesc invetatura despre biserica si modal cum acesta se
marturiseste de ortodoxl si papistasi, si pentru claritatea
cestiunei, inainte de a intra in vederile si invetatura pro-
prie a ortodoxilor, papistasilor si protestantilor despre bi-
serica, o impartim to done: A) Inveratura propriii his
despre biserica si B) lnveratura despre Ierarchie,
www.dacoromanica.ro

726 DEOSEBIRY DE CREDINTA.
si vom examina. pe fie-care din acestea, dupe cum se mar-
turisesc, se predica si se trite leg de ortodoxi, papistasl si
protestantl.
A) Fiin(a Bisericel, sail Invep tura despre ea,
dupe ortodoxi §i papistasl.
Dupe credinta bisericel crestine ortodoxe de resarit si a
bisericel papale; (Biserica este si se numeste asezemtntul
cel sfint vedut si intemelat aci pre pamint, de Cuvtntul lul
Dumnedeti, intrupat pentru mantuirea si sfintirea Omenilor.
Acest asez6mint are putere si autoritate divine; el se corn-
pune din Omenil, earl ail una si aceeasI credinta si sunt
partasl acelorasi sfinte mistere. El se Impart In poporul
credinclos si clerul, care II pastoreste. Acesta isi are origina
sa neintrerupta, in mod succesiv, de la insusI Apostolil si
prin acestia de la Domnul nostru Iisus Christos.
Aceiasl definitiune si tot ast-fel determine biserica si car-
tile simbolice ale credintel. Simbolul Niceno-Constantino-
politan numeste biserica lui Christos: Una, &luta, Ca-
tolica, adica, universals si ApostolicA. Atributele acestea,
date bisericel de Sfintii ParintI al sinodulul II ecumenic,
sunt fOrte caracteristice si cu desavirsire In sensul, cum
biserica este intelesa si creduta de ortodoxI si chlar de
papistas11).
Biserica cea aclev6rata a lul Iisus Christos, simbolul ne
spune, ca este una. Prin acesta numire se arata unitatea
de credinta a credincIosilor ; ca toti cel ce o compun, trebue
sa alba si sa marturisesca una si aceeasi credinca. U-
nitatea bisericel trebue a se manifesta si intr'o unitate de
administratie, cult, discipline etc.; cu alte cuvinte biserica
1) Multi Intelegend in sensul restrams §i riguros atributele de mai sus adscrise
bisericei, exclud din sinul 0 pe schismatici qi eretici, pe cel *tut! In apostasie
i pe acela, cart ail fost excomunicati sail exclu0 de bisericg.. Asupra acestel
cestiuni 0, se vada Kritopol. Martin.. Ortod. II. 101. Winer Ewald. Kimmel qi
Niemeyer.
www.dacoromanica.ro

iNTRE DIFERITE RISER. CREVIINE 727
cea adeverata a lul Iisus Christos fiind una, ea trebue
sg fie aceeasi pretutindeni si in tot-d'auna, deose-
bindu-se credinclosit el prin aceiast credinta, cult, moravurl,
discipline si modul de conducere sag administratiune.
Aceiast biserica a lul Christos, cea adeverata, simbolul
credintel o numeste si not o credem si marturisim, ca
este sfinta. Atributul acesta insemna, ca ea este biserica
cea adeverata, curata si sfinta si in acelast timp organul,
prin care se da credinciosilor sfintenia. Ea find curata si
sfinta, care, ca si cel ce o compun, sa fie de asemenea cu-
rap si sfinti. Sfintenia ce ne o da Biserica, nol credem si
marturisim, ca se da credinclosilor prin Duhul cel Stint at
tut Dumnecleu, carele este in ea, o conduce si sfinteste pe
credinclost prin darurile sale, care lucreza in biserica, prin
sfintele mistere, cu cart credinclosit se impartasesc.
Aceeast biserica, cea una, adeverata si sfinta a lui
Iisus Christos, simbolul credintel ne spune si not credem
si marturisim, ca este catolica, adica universals 1). Nu-
mirea acesta data bisericel este istorica si denote unitatea
bisericel, ca adica, biserica cea adeverata, a lul Iisus Christos,
se cunOste prin aceea, ca ea este aceeas1 pretutindeni
si In tote timpurile, nealterata si nernodificata; cu
aceeast credinta, cult, mistere etc., spre deosebire de acele
biserici crestine ratacite sail eretice, cart schimbau credinta,
cultul, misterele, dintr'o di in alta si din loc in loc, pe cand
biserica cea adeverata era si este aceiast, in tOta lumea si
in We timpurile, dect universals.
Simbolul credintel mat adaoga bisericel celel adeverate a
tut Iisus Christos, pe langa atributele de mat sus si pe
acela de apostolica, carele este pans in liva de asta-d1
semnul vedut si evident, care o lega cu biserica cea d'an-
I) In limba nostra cuvintul acesta (originalul grec 7.aaoXt/A) in simbolul cre-
dinte1 este reprodus prin cuvintul slavon sobornicesca. Nu stim, daca acest cu
vint in limba slave, are aceiasT insemnare.
www.dacoromanica.ro

728 DEOSEBIRI DE CREDINTA
teia, compusa din Apostoll si top, cei ce au creclut cuvintelor
Domnului, legatura care s'a sustinut si perpetuat mal de-
parte, prin predica si ostenelile apostolilor si a urmatorilor
for in Tee, pana in oilele nOstre. Atributul insemna in a-
celas timp, ca biserica cea adeverata a lul Iisus Christos,
nu numal s'a consolidat prin predica si invetatura aposto-
lica, pe care acestia o primise de la Domnul, dar ca ea
avendu-sl origina de la Domnul, prin Apostoll pastreza in-
tacta si nealterata acesta invetatura apostolica pana in cliva
de asta-di. Numele el dar de apostolica, nu este arbitrar;
el s'a succedat continua si neintrerupt in mod canonic si
regulat, legand pururea acesta biserica, cu cea apostolica,
prin legatura si puterea data de Domnul sfintilor set apos-
toll si de acestia urmatorilor lor, ierarchlei, care a condus
si a avut pururea si are pana in cliva de asta-dl respun-
derea, despre pastrarea credintei si a tuturor asezemintelor
bisericei.
Ast-fel cred si marturisesc catolicitatea sail universalitatea
bisericel lul lisus Christos in principit, atat biserica crestina
ortodoxa de resarit, cat si biserica papala. Acesta din urma
insk se deosibeste in marturisirea sa de credinta, asupra
acestel cestiuni, in ceea ce priveste forma si organisarea
et administrative. Intru acesta biserica Romel a inaugurat
f6rte de timpuritl un sistem deosebit, pe care in decursul
timpuluI, it a cultivat si perfectionat, ajungend asta-di, pan&
a decreta si infailibilitatea episcopulul acestel bisericl; dar
despre acesta se va vorbi la locul cuvenit. Aci, precum am
aratat in principiti, ambele bisericl au si marturisesc aceeasi
credinta, despre fiinta bisericei celel adeverate si a semnelor
el caracteristice. Ambele o recunosc infailibilitatea bisericei,
intru cat priveste invetatura pastrata intacta si nealteratal).
1) i Inteacesta biserica Romel are reservele sale, identificand In sistemul s6rf
doctrinal infailibilitatea bisericel cu aceea a efultil sea capulul el Episcopul
Romel, pe care It cred a el este infailibil gi infailibilitatea Ins 41 el §i numal el
o represinta ci are dreptul a o rosti.
www.dacoromanica.ro

INTRE DIFERITE RISER. CRESTINE 729
Ambele marturisesc iconomia Dumnedee-ca si puterea ha-
rica, ce se db. 6menilor in biserica de Dumnegeu, prin
sfintele mistere.
In spiritul acestor atribute, recunoscute de simbolul Ni-
ceno-Constantinopolitan bisericel celei adeverate a lul Iisus
Christos, nol credem si marturisim, ca acesta biserica este
condusa in mod neveclut si pazita, a nu i-se altera
invetatura credintei, de catre Duhul Stint Pentru acesta
biserica, fiind stalpul si taria adeverului, ea prin pu-
terea Duhului Stint, carele este si lucreza intru ea, se pa-
zeste si se pastreza intacta si nealterata invetatura apos-
tolica, ce a primit'o si ast-fel credinclosii, call sunt to stnul
et, pot avea siguranta si incredere despre adeverul inveta-
turilor, pe earl el le primesc si cred si le marturisesc si
in acelas timp, ca prin pazirea acestel credinte dobandesc
to Biserica si prin Biserica mantuirea sufletelor lor, cad
in afara de biserica, care, In acest caz, este asemanata
cu corabia lui Noe, nu este mantuire.
Ast-fel ne invata a crede si a marturisi despre biserica,
tote marturisirile de credinta. In -We gasim cuvintele: « cre-
dem, a biserica este condusd si pazita de Duhul
cel sfint si in ea este viera si ma ntuirea credin-
cioqilor,.
In Marturisirea lui Dositeiti se dice: lAcesta este ade-
veratul Mangaitor, Duhul adeverului, pe care Christos it
trimite de la Tatal, spre a tnveta adeverul si a risipi si
goni tot Intunerecul din mintea credinclosilon> I).
Membril at bisericei celei adeverate a lul Iisus Christos,
aceeasi marturisire a credintel ne invata, ca sunt top cre-
dinclosii, adica top acela, cart all primit si marturisesc a-
deverata credinta in Iisus Christos, Mantuitorul nostru, in-
credintata bisericel de tnsusi Domnul, prin sfintii sel apostoll
si hotarita de sfintele sin6de ecumenice si locale).
1) Definitiunea a XII. Comp. i Actele Sinoduliff din Ierusalim (1672) Cap.
XII i Catihis Rom. I. 10-16
2) Comp. Definitiunea XI. Catihis. Rom. 1, 10 i 7.
www.dacoromanica.ro

Din tOte acestea resulta, di adeverata notiune despre Bi-
serica, si adeverata invetatura despre ea, este aceea, pe care
o crede si o marturiseste biserica cresting ortodoxa de re-
sarit si biserica papala. Singure acestea cred si marturisesc
adeverata credinta, din care result& evident, ca biserica este
un asezemint veclut, alcatuit pe basa credintel, predicate
de Iisus Christos, Mantuitorul si intemeetorul el si de sfintil
apostoll. i este asezemint veclut, caci si insusl internee-
torul bisericei, Domnul nostru Iisus Christos, nut si Cu-
vintul Jul Dumneclea, a luat trup veclut, trupul omulul;
a locuit ,i a petrecut intre Orneni si ast-fel a intemeiat
biserica sa, adunarea credinciosilor, pe credinta si inveta-
tura, ce el o predica prin viii graiu, petrecend in lume.
Urmatoril al acestel credinte, prima adunare, ce s'a al-
catuit, a fost aceea a Apostolilor si a celor ce ail creclut
cuvintelor Domnulul, decl intrunire omenesca vec,luta, acelor
ce ail creclut. Insasi marturisirea credintei s'a facut si de
el si se face si de nol credinciosil, in mod veclut, cad nu
este destul, ca cine-va sa alba credinta in mod tainic, in
inima sa, fail a da vre-un semn *Tut, ca are acesta cre-
dinta. Acesta a fost strein de spiritul si invetatura bisericel
lui Iisus Christos. Apol pe Tanga marturisirea credintel,
impartasirea cu sfintele taine, ce se dad credinciosilor, se
face in biserica tot prin semne veclute. Biserica se conduce
de ierarchia sa canonica, tot in mod veclut si origina a-
cestel ierarchil este dovedita in mod istoric, ca se urea ne-
intrerupt pana la Apostoli si Iisus Christos. Dar -mai presus
de tOte, membrii bisericel, adunarea credinciosilor, adica
aceia, Carl compun biserica, sunt el nevecluti ? Tot dar ce
compune biserica, alcatuita pe baza credintel, este veclut.
Pentru acesta, cu drept cuvint biserica crestina ortodoxa
de resarit si alaturl cu ea, biserica papala, crede si mar-
turiseste biserica lui Iisus Christos, asezemint veclut,
deosebindu-se intru acesta, credinta a sa de protestantl si
www.dacoromanica.ro

!DIME DIFERITE BISER, CRErINS 731
chiar de marturisirea, atribuita Patriarchulul de Constanti-
nopole, Ciril Lucaris (Cap. XI), In care biserica este definita,
mai mult in sensul credintel Calvinilor, de cat al ortodoxilor.
(Vecli lucrarile Sinod. lassy. Definit. XI).
Dar data credem si marturisim, ca biserica cea adeve-
rata a lul Iisus Christos este asezemintul veclut, adica
supus perceptiunel simturilor nOstre, de aci lards' nu trebue
a deduce, ca ea nu are nimic neveclut si ma! presus de
simturt Insusl Domnul nostru Iisus Christos, capul si in-
temeetorul ei, este neveclut si conduce biserica sa de ase-
menea, in mod tainic si neveclut. Nu numai harul, care
lucreza in biserica si sfinteste pe credinciosi este nevedut,
dar si unirea credintei mistre a credinciosilor cu Domnul,
este spirituals, nevecluta si ma! presus de perceptiunea
simturilor. Tot ce se urmareste prin credinta este neveclut,
dar lucreza si se desavirseste in aqez6n2intul cel ye glut,
biserica lui Iisus Christos. Ea dar are, pe land partea
sa vecluta si o parte nevecluta; s'ar putea lice, omeneste
vorbind, ca are o parte Dumnedeesca si alta omenesca.
Partea sa cea nevecluta, Dumnedeesca, ca si sufletul tru-
pulul, este units cu cea veduta in mod nedespartit, cad
ea nu este, de cat efectul credintel si manifestarea neapa-
rata, la care credinclosil aspira prin credinta lor.
Dacd cugetarn mal departe, asupra acestei legaturl tal-
nice si misteriOse a partilor vecluta si nevecluta a bisericei,
s'ar putea dice, ca precum in Cuvintul lui Dumnecieti cel
intrupat, adica in Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Chri-
stos, s'ail unit cele doue naturi in fiinta sa, tot ast-fel si
in biserica, sfinta si neprihd.nita sa Miresa, adunarea cre-
dinciosilor, biserica cea vecluta, este units in mod tainic
si misterios, cu capul el cel neveclut, Dumnecieul si inte-
meetorul el, care o conduce, o pazeste si prin Duhul sal
cel Sfint, trimis de la Tatal, lucreza pururea in biserica
sa. Precum dar, In Domnul nostru Iisus Christos, Dumnecleil-
www.dacoromanica.ro

omul, este unirea cea mat presus de fire a lul Dumnecleil
cu omul, ast-fel si biserica este unirea cea sacra si sfinta
a celor doue parti, ce o compun, nevecluta, adica Dum-
necleesca si veVuta, adica omenesca, din care cea nevecluta,
este cea datatOre de viata celei veclute, este principiul el;
iar cea vecluta este manifestarea externa a celei neveclute,
este organul necesar, pentru a se efectua prin el mantuirea
Omenilor.
Pentru acesta sfintii parintl at bisericel, in tote timpurile
si teologil pans in cliva de asta-c11, reflectand la biserica,
asezemintul Dumnezeesc, prin care se da credinclosilor
sfintirea si mantuirea, asezemint, intru care se afla harul
iconomiel si al Intelepciunel Dumnecleesti, pentru mantuirea
Omenilor, ne represinta tot- d'auna in scrierile for acest a-
sezemint, ca pre insult Cuvintul lul Dumnecleti cel intrupat,
pentru mantuirea nOstra, pururea fiind si petrecend cu not
In biserica sa.
Ast-fel find considerate si crecluta biserica, se Intelege
cu inlesnire, pentru ce credinciosil tuturor bisericilor pun
atata interes pe inv6tatura sail dogma credintel despre ea.
In ea coprinc,lendu-se sumaric, precum am aratat, Intrega
invetatura a sfintel n6stre religiuni si prin ea lucrand intre
credinclosi harul lui Dumnecleil se intelege, ca de la no-
tiunea drepta, sail gresita despre ea, depinde mai mult sail
mat putin si notiunea drepta sail eronata, despre insusi
religiunea cresting si mantuirea mistra. In acelasi timp se
explica si causa, pentru ce ea in We timpurile a fost obi-
ectul discutiunilor si pentru ce este si serve, ca punct de
plecare, pentru a cunOste pe top, cel ce se pretind adeve-
ratl credinciosi crestini, data adica el prin credinta for sunt
sail nu adeverati urmatori si pastratorl at invetaturel lui
lisus Christos, asa cum el a incredintat'o santilor set a-
postoll, precum si data sunt sail nu In sinul bisericel sale
celeI adeverate.
www.dacoromanica.ro

INTRE DIFERITE BISER. CRESTINE 733
Biserica, dupa invetatura teologilor scolastici, cart, pre-
cum este stiut, s'au ocupat si ail discernut Mote cestiunile
teologice, in tOte amanuntele lor, chiar cele mai subtile,
dupa ei, biserica luata Min general, este veduta, insa nu
in totul (tota est visibilis, sed non in totum). ET adaoga )
nici capul ei suprem Christos nu este vedut, nici Duhul cel
dint, care lucreza in ea nu este vedut. Ceea ce o face a
fi si a se numi sfinta, stalp si taria adeverului, sunt ye-
dute, dar si acestea se cunosc mai mult prin ochii cre-
dintel. Mai departe in invetatura despre biserica, ei ajung
la aceleasi conclusiuni, cars sunt admise, atat de biserica
crestina orto loxa de resarit, cat si de biserica Romei, mai
ales, care se faleste cu vederile si WA invetatura cuprinsa
in scrierile teologilor scolastici.
Dupa acesta invetatura biserica este considerata ca de-
positary a dogmelor credintel crestine si ca pastratOrea si
pazitOrea lor, avend cea mai desavirsita. autoritate In es-
punerea si predicarea lor, pazita fiind prin harul Dumne-
geese, de a nu putea gresi.
Ideea despre Biserica, asa cum o tnteleg si o profeseza
crestinii ortodoxi si papistasi, considerand'o adica ca age-
zemintal vedut, infiinrat aci pre pamlnt de Dam-
neder), §i cuprindend pre credinciosi, cari cred si marturi-
sesc aceeasi credinta, drepta si adeverata despre Dumnedeu
si mantuirea 6menilor, asa precum a predicat'o insusi Domnul
si Santii sei apostoll, fie acesti credinciosi buns sat rel,
drepti salt pecetosi, este combatuta forte mult si cu furie
de protestantl; mai ales In timpurile din urma. Baur, cel
mai Insemnat representant a scOlel teologice din Tubin-
gen, sustine sus si tare, ca. Protestantismul trebue a ad-
mite una din dot.* sail ca adeverata Biserica a lui lisus
Christos este societatea salt adunarea cea neveduta. a Sfin-
tilor, precum admit si sustin In genere tOte bisericile pro-
testante, salt ca. adeverata Biserica este cea veduta, aceea
www.dacoromanica.ro

734 DEOSEBIRi DE CREDINTA
care cuprinde pre tots aceia, cars o compun in mod extern
si veclut, pre toti aceia, earl sunt units tntre dinsii, martu-
risind cu buzele for aceeasl credinta, fiind partasi acelorasl
mistere si se supun conducerel uneI ierarchii. Si data a-
cesta este adeverata Biserica, fie-care dintre membrii, ce o
compun aci pre pamint este adeverat crestin').
Cuvintele lul Baur nu cuprind nici umbra de adever.
Lasand la o parte faptul, ca prin argumentarea sa, singur
intra in cercul vitios si se contraclice; cad nu pOte arata,
nici dovedi, pentru ce Biserica, Asezemintul cel veclut a
lui DumneVek infiinIat de Insusi Filul si Cuvintul sett, ye-
nit in lume si intrupat pentru a nOstra mantuire, nu ar
putea avea si cuprinde o parte veluta si concreta si alta
abstracts si nevecluta. Dar, ce insemna a Vice: trebue a
admite una din doue, on este biserica adeverata, cea ne-
veVuta (protestanta), sau cea vecluta, crecluta ast-fel si mar-
turisita de ortodoxi si papistasi ? Iar asupra acestel din
urma, cu rea credinta reduce totul numai la semnele si
formele veclute, ba Inca face si spirit prin cuvintele, ca
credinta trebue a se marturisi cu buzele, insinuand ideea,
ca ar fi destul, ca cine-va sa la parte la mistere si sa se
supuna ierarchiel si este adeverat crestin! Fie tine in-
telege valOrea si puterea unel ast-fel de argumentarl. Dar
pentru a nu remane nici umbra de indoiala, ca cuvintele
celebrului dascal al sceolei din Tubingen, ar cuprinde ceva
adeverat, sa insistam putin asupra lor.
Evident, ca nu fOrmele externe numai sunt, car! denota
adeverata biserica si pre adeveratul crestin. No! crestinii
ortodoxi cunOscem forte bine intelesul cuvintelor Domnulul,
carele a cis: cNu tot cel ce'ml (lice mie, DOrnne,
DOinne, va intra intru Imp6ra fia mea,, le avem
pururea inainte si deci stim ce temel sa punem pe fOrmele
1) Comp. Baur Der Gegenoatz 480.
www.dacoromanica.ro

TNTRE DIFERITE BASER. CRESTINE 735
externe, pe miscarea buzelor, aducere de jertfe, rugaciuni etc.,
cand ele sunt straine de inima si credinta celui ce se rOga.
Dar larasi avem in acelasi timp, pururea in vedere si cu-
vintele Domnului, care a dis ca.: , Gel ce va, face si va,
inve(a, acela mare se va ehiema intru impera Oa
lul Dumnedez1; precum si cuvintele: ca, trebue a do-
vedi credinta, ce o avem prin faptele nOstre». Ast-fel
faptele nu pot fi alt-ceva, de cat semnul vedut al credintel,
care este neveduta, si singure ele sunt, cart dovedesc Ca o
avem si ca ea rodeste in inima nOstra. Dar este ceva mat
mult. Dupa credinta nOstra a ortodoxilor, unirea cea tainica
si neveduta a credinciosilor cu Domnul, este scopul final,
la care tinde Biserica cea veduta. Acesta tainica si miste-
ribsa unire nu 'Ate sa se produca, adica sa se nasca si
sa alba loc, de cat numai in Biserica, adica in Asezamintul
cel vedut a lui Dumnedeu d'aci pre pamint. Numal aci ea
se pOte nasce, cresce si da r6de in inimile credinciosilor;
asa in cat credinta nOstra a ortodoxilor este, ca faptele sunt
earl dovedesc credinta, iar acestea nu se pot intelege si
nici nu pot exista in afara de Biserica, precum nici cres-
tinii in afara de Biserica nu pot sa existe.
Singura Biserica cea veduta, dupa credinta nOstra este
care cultiva, intretine si desvolta simtul religios; far adeve-
rata desvoltare si cultivare a acestui simt, dup. voea cea
sfinta a lui Dumneded, presupune necesarminte asezemintul
sail institutiunea veduta, in care sa se cultive Biserica sail,
societatea, in care credinciosil WO manifeste credinta for
prin acte de pietate si religiositate, semnul vedut al cre-
dintel for
Apol, dupa credinta nOstra, singura biserica cea veduta
este si pOte fi pastratOre sigura a adeverurilor credintel
si singura ea p6te inveta cu folos, autoritate si in mod
trainic adeverurile cele eterne a le credintel. Ea singura
este si pOte sa fie pururea isvorul cel nesecat, de unde
www.dacoromanica.ro

credinclosil in t6te timpurile si in tote imprejurarile vietel
lor, pot avea mangaerea si edificatiunea for morale, linistea
sufletesdi si pacea constiintel, cad de la biserica vor primi
cu Incredere adevarurile credintel mantuitOre de suflet.
Singura biserica, ca asezemint vedut at Domnulul, este
pentru credinclosl isvorul mantuirel prin puterea crucel;
cad numai ea, prin misteriile ce se savtrsesc intrInsa, face
pe credinclosi partasl harulul Dumnedeesc, ii Intareste in
credinta, It edifica moralminte, il indemna la pietate si re-
ligiositate si it tine ast-fel pururea intru legatura harica,
cea datatOre de vieta cu Domnul.
Singura biserica cea veduta este tesaurul cel sigur si in-
vetatorul cel adeverat si infailibil al adeverurilor credintel,
pentru-ca numal in ea, dupa cuvintul si promisiunea Dom-
nului este si se afla Mangaitorul, Duhul cel Sfint, Duhul
AdeveruluI, carele o povatueste si prin ea pe top credinciosii
la tot adeverul (Comp. loan XVI, 2) si ast-fel biserica lul
Christos apare, precum dice Apostolul Pavel, in epistola sa
catre Timoteiti, stalp si intarirea adeverului (I Timot.
III, 15). Singura biserica, fiind In legatura de a pururea cu
Domnul nostru lisus Christos, este datatOre de viea si de
mantuire, cad pentru acest stop a Intemelat in lume bise-
rica sa El a dat puterea si taria de a resista vecinic si
portile iadului sä nu alba asupra el nici o putere. Ea sin-
gura deci pOte transmite intacte si nealterate adeverurile
vietei eterne, inspirand credinciosilor cea mat desevirsita
incredere si convingere, despre vrednicia de credinta a a-
cestor sfinte dogme si adeverurl eterne
Pentru a incheea Intelesul, cum biserica crestina orto-
doxa de resarit si biserica apusului crede si marturiseste
invetatura despre biserica, in sensul cum acesta invetatura
a fost pururea predicate in biserica lui lisus Christos, lar
nu cum o tnteleg protestantii, putem intreba, unde s'a pas-
trat acesta credinta si tine a predicato, data nu biserica,
www.dacoromanica.ro

iNTRE DIFERITE BISER. CRE§TIN E 737
asezemantul cel vedut al Domnului ? Dad, ar fi remas, ca
fie-care sa conserve si sa alba in inima sa, in mod tainic
si abstract acesta credinta si biserica insas1 sa fie consi-
derate si ea, ca o idee si notiune abstracts, atuncl cum
s'ar fi conservat si predi cat adeverurile credintel? Care ar
fi fost organul autorisat si asezemantul sail institutiunea in
diept, care sa hotarasca in mod autoritar si decisiv ade-
verul si sa curme orl caret discutiuni ? in zadar s'ar cauta
acesta in biserica cea nevecluta, in societatea sfintilor, pre-
cum cred protestantil. Singura biserica cea vecluta a putut,
in tote timpurile si va putea in vec, ca asezemant Dum-
cleesc veclut sa fie depositara cre 'intei, invetatorul adeverat
al el si organul autorisat, care sa hotarasca cu putere si
in mod decisiv, asupra tutulor discutiunilor si neintelege-
rilor, ce se pot ivi.
Dar protestantii, pentru a's1 sustine cu fanatism inveta-
tura profesata de el despre biserica, recurg la tot felul de
expediente. In numerul acestora cel mat puternic este ur-
metorul; el ctic: invetatura despre biserica nu e aceeasi la
nici una din bisericile crestine. Nu convin done asupra a-
celeeasi notiunl depre ea. El merg pana acolo, in cat sa
sustina, ca chiar bisericile: crestina ortodoxa de resarit si
papala, tnteleg in mod deosebit si diferit acesta invetatura.
El gresesc, sail sunt de rea credinta. Invetatura de cre-
dinta si marturisirea acestor doue biserici, in princip, pre-
cum am aratat, este aceeasi. Ele nu se deosibesc intre din-
sele ; tota deosebirea aparenta, care se observe la biserica
Romei, se datoreste sistemulul ierarhic, care s'a desvoltat
in acesta biserica si despre care vom vorbi in urma.
Invetatura ambelor acestor biserici, expusa mai sus, nu
difera nici de invetatura, care a fost si a domnit pururea
de vecuri chiar de la inceput in biserica; pentru-ca, dace
acesta invetaurasi biserica insasi nu a fost de la inceput obiec-
tul discutiunilor si al cercetarel, este ca prin hotarirea !uata
Biserica Ortodoxa Roman'. 2
www.dacoromanica.ro

738 DEOSEBIR1 DE CREDINTA
la Nicea si Constantinopol si prin atributele, ce s'au dat si
recunoscut bisericel de simbolul Niceno-Constantinopo-
litan, dupa care biserica cea adeveratl a lul Christos este
una, sfinta, catolica, adica universals si apostolica,
risipit URA nedomirirea. Tote simbOlele posteriOre si
parerile sfintilor parinti si ale teologilor, au trebuit sa ur-
meze in sensul acestor atribute si calificatiune, recunoscute
bisericei pe basa invetaturel, pastrata de la inceput despre
ea. Pentru acesta, la toti sfintil printi al bisericel veclem
convingerea si credinta ferms, ca biserica este depositara
harului si Inv6Vatorul infailibil al credintel; ca ea este sin-
gura pastratOre si propoveduitOre autoritarit si negresibila
a credintel crestine. Ori-ce invetatura, in afara si deosebita
de acesta despre biserica, nu este. in sensul si vederile sfin-
tei nOste biserici crestine ortodoxe de resarit.
Resumand cele vise, invetatura bisericei crestine orto-
doxe a resaritului si a bisericei papiste, despre fiinta bise-
ricei este: «Biserica este asezemintul Dumnecleesc vedut,
intemeiat in lume de Domnul si Miintuitorul nostru Iisus
Christos, pentru ca prin el, cu puterea harica a Duhului
Stint, care se Wa si lucreza in biserica, credinciosil ce o
compun sa fie pururea, in legaturd harica si spirituals cu
Domnul, intemeietorul ei si O. se pita invrednici de man-
tuire, pentru a fi Ortas vietei celei vecinice intru impera-
tia lul Dumnedeil.
B). Invqatura bisericel ortodoxe si a bisericel
papiste despre Ierarcbie.
Inv6tatura despre ierarchia bisericel, find in cea mai
stransa legatura si nedespartita cu invetAtura, despre fiinta
bisericei, ortodoxii si papistasil o consider, nu numal ca o
complectare a celei dintaiu, dar ca o parte esentiala si ne-
desp'artita a O.
Despre ierarchie; biserica crestina ortodox5 a resaritulut
s'ati
s'afi
www.dacoromanica.ro

INTRE DIFERITE BISER CRESTINE 739
si biserica Romel, cred si marturisesc intr'un glas, ca bi-
serica crestind are un sacerdotiti cu putere desevtrsita asu-
pra bisericel, carele, prin Apostoll isI are continutl si ne
intrerupt origina, fiinta si puterea sa de la Insasi Mantui-
torul si intemeetorul bisericel, Domnul si Mantuitorul nostru
Iisus Christos. Iar existenta acestul sacerdop cu putere de-
sevirsita asupra conducerel bisericel, se impunea necesar-
minte, pentru-cd biserica, ca asezemint vedut, fiind socie-
tatea credinclosilor, units prin aceeasl credintd, evangelicd,
trebuia a fi con dusa de povetuitorl si administratd cu pu-
tere desevirsita asupra el.
Ac6std, putere asupra Bisericel sale Domnul a dat-o sfin-
tilor set Apostoli, cOrt Cate yeti lega si vett
deslega aci pre pAmtnt, vor fi legate si deslegate si in ce-
ruri). Iar despre invierea sa, suflOnd asupra for si dicen-
du-le: 4Luatl Dull Stint), a reinoit aceleasi cuvinte, clan-
du-le ast-fel for Mt& puterea desevirsita asupra conducerel
bisericel sale. Apostolic la rindul lor, pe toti aceia, cars. 'I
trivesteati, spre a conduce si administra biserica, spre a fi
povetuitorl si pastorl al el, sail a avea vre-o atributiune
Ore-care in conducerea bisericel, pe top acestia 'I investeat
cu putere deosebitd, pe care le-o transmitea prin rugaclu-
nile, ce faceail asupra acestora, invocand harul Duhulul
Sfint si prin punerea manilor, adica prin chirotonie.
Ast-fel vedem, ca Apostolil prin rugAciuni si punerea ma-
nilor au comunicat celor sapte diaconl alesi harul Duhulul
Stint si le-a dat puterea, de a lucra in biserica lul Dum-
nedeti. Tot ast-fel 'I vedem constituind preoti si episcopl,
pentru a conduce si pastori pe credinclosl, dandu-le for pu-
terea apostolica, pe care el o primise de la Domnul si ast.
fel s'a urmat de la inceput si s'a continuat neintrerupt
sacerdotiul In biserica crestind, cu puterea de a lega si des-
lega tote" cele ce se intampla`,;In4isericA.
tSacerdotiul, dice MArturisireaLm5stra ()dodo)* s'a o-
qicendu-le:
www.dacoromanica.ro

740 DEOSEBIRI DII CREDINTA.
randuit de insusi Iisus Christos. El a dat sfintilor sei apos-
toll tOta puterea si autoritatea asupra bisericei, Iar acestia
prin punerea manilor si invocarea harulul Duhului Sfint,
adica prin chirotonie au transmis-o urmatorilor lor, tar a-
cestia celor ce i -au succedat. Ast-fel s'a urmat pururea In
biserica lut lisus Christos si ast-fel se urrneza pans asta-chi.
Cei-ce urmeza a intra In sacerdotiii, se vestesc intru acesta
demnitate prin chirotonie, si prin acesta ciobandesc puterea
de a lucra in biserica sfintele mistere, pentru mantuirea cre-
dinciosilor si a-I inveta cu putere :,-,i incredere adeverurile
credintei ').
Instituirea acesta diving a sacerdotiului In biserica, nu
contravine catusi de putin cuvintelor din Apocalips si din
epistola apostolulul Petru, unde crestinil sunt numiti neam
ales, imperatie sacra, adica preotesca, natiune sftnta, popor
al Jul Dumneclen . . . . cad tot ast-fel era numit si po-
porul Iudeil in Vechiul Testament 2), si cu t6te acestea 'si
avea sacerdotiul sell deosebit, pe care Moisi, carele numeste
ast-fel pe poporul Iudeil, '1 fixase pentru Aaron si descen-
til seI.
Atributiunile sacerdotiului in biserica lul Iisus Christos sunt
servirea spirituals, adica predicarea cuvintulut, administrarea
misterelor si puterea de a lega si a deslega pecatele, care
se intampla intre credinciosi. lerarchia este povetuitorul si
Invetatorul autorisat intru ale credintei; el este in acelas Limp
si mijlocitorul intre cre linciosl si capul nevegut al bisericei,
Domnul nostru Iisus Christos. El apartine administratiunea si
conducerea tutulor afacerilor bisericestl. Ea are in acelas timp,
in fata lul Dumnecleti si a credinciosilor respunderea, pentru
pastrarea intacta si nealterata a credintei si pentra pecatele
credinclosilor. Pentru acesta cu drept cuvint glasul ierarchiel,
este glasul autorisat, care represinta de drept si canoniceste
1) Veci Intreba ea 109. Corn. Hotarirea Sinodulul Trid.r tin. Sed. XXIII, 1, 6,
1) Comp. Exod XIX, 5-6.
www.dacoromanica.ro

rIsITRE DIFERITE BIER. CRt 'TINE 741
biserica lul Iisus Christos. Ea este organul prin carele, pre-
cum recunosc sfintil parintI al bisericei si teologii tutulor
timpurilor, ba chiar si unit dintre protestantl, In numerul
carora se pote cita Mohler, biserica hotaraste in mod au-
torisat si infailibil.
Ast-fel a fost considerate de la inceput ierarchia si tra-
ditiunea acesta, pastrata ab antiquo in biserica, se urmeza
pang. asta-41 in sfinta nOstra biserica cresting. ortodoxa., unde
glasul ierarchiel bisericei universale, este glasul bisericel ce-
lei adeverate a lul Iisus Christos 1).
Credinta bisericei crestine, dupg. exemplul pe care 1-a
veclut chiar la sfintil Apostoli, carl fiind vorba de interesul
general al bisericel, s'a adunat cu totil, spre a chibzui si
hotari 2), a fost in Vote timpurile, ca glasul intregeI ierarchii
a bisericei, este singurul, care pOte hotari decisiuni asupra
invetatureI credintei si asupra tutulor credinclosilor biseri-
eel' si hotarirea sa acesta, luata in sinod ecumenic, adica
universal, nu pOte sa. fie gresita, cad se Ia., ca si hotnrirea
sfintilor apostoli, prin conlucrarea Duhului Sfint, ca-
rele conduce cu hand seh in mod nevedut biserica 2).
Aci este locul a observa, ca. ierarchia bisericei crestine,
intrunita in sinod ecumenic sail universal, spre a hotari
asupra cestiunilor de credinta, nu este mandatara credin-
closilor din diferitele biserici, cars sunt representate la acel
sino 1 prin ierarchi lor, precum sustin mare parte din teo-
logil protestantilor, ci ea represinta biserica lul Christos, in
puterea dreptulul Divin (Jure divino), conform drepturilor
si puterel, ce i s'a dat prin cherotonie asupra bisericel. In
acelas timp ea nu este chemata, spre a descoperi si inventa
dogme si InvetaturI noul ale credintei crestine, ci numal a
1) Intru acesta biserica Romel in timpurile posteri6re a desvoltat un sistem
doctrinal deosebit, precum se va vedea, dupa care glasul episcopulul Romel este
maI pre sus de cat acela al ierarchiel intregeI biserici a lul Christos, adica. de
cat chiar both:riffle sinOdelor ecumenice.
3) Comp. Fapt. Apost. Cap. XV.
3) Comp. Fapt. Apost. Cap. XV vers. 28. 3f, Vasile eel Mare. Epist. 114.
www.dacoromanica.ro

742 DEOSEBIR1 DE CREDINTA
hotari si a precisa in mod autoritar si infailibil credinta si
invetatura deja existanda, pe basa traditiunel pastrata in
biserica de la Domnul si sfintil set Apostoll. Ea are me-
nirea de a arata credinclosilor drepta credinta, pe care tre-
bue a o crede si marturisi tote bisericile crestine de pre-
tutindenl si hotarand acesta credinta, ea nu greseste, cacl
este povetuita si condusa in hotarirea sa de Duhul Out,
dupa cuvintele si fagaduinta data de Domnul sfintilor sel
Apostoll. lar acesta povetuire a Duhului stint se face, Vice
Dositeitl in Marturisirea credinte1 crestine, nu direct, ci prin
sfintil parintl si maril dascall, carl au strelucit in biserica
lul lisus Christosx.. tar in alt loc al Marturisirel sale Vice:
Duhul cel sfint al lul Dumnelet, lucrand pururea si nein-
trerupt, prin sfintii parintl si maril dascall a! bisericel, carl
ail servit cu credinta biserica, o pazeste pre ea de ori §i
ce fel de gresell) 1).
Ast-fel infailibilitatea acesta a bisericel, manifestata prin
glasul ierarchiei bisericel universale, este, se We Vice, ne-
gatives, cacl nu are misiunea de a descoperi noul dogme
si invetaturi, precum am aratat ma! sus, nici %MO de a
abroga sail desfiinta invetaturI deja revelate si recunoscute
In biserica, precum gresit sustine eruditul teolog Wladimir
Guette 2), ci numai de a afirma In mod autoritar, cum tre-
bue a se intelege Invetatura credintel si traditiunea deja
existents In Biserica, prin explicarI Clare si formule precise.
lar acesta afirmare si precisare se face, dupa credinta 'As-
tra, sub conducerea harului Duhulul Sfint, de care sfintil
parintl sunt inspirat1 si care se arata in hotaririle for prin
cuvintele: PArutu-s'a Duhului Stint si noua, sari prin
cuvintele: acestea .hotara' nd am sub-scris.
lerarchia bisericel, investita cu acesta putere si autori-
tate in biserica WI lisus Christos, dupa credinta bisericel
t) Comp. Definitiunea XII si hotlrirea Sinod. Iasi II, 12.
2) Comp. Marturisirea sa de credinta. XXXVII.
www.dacoromanica.ro

INTRE DIFERITE BISER. CREVTINE 743
crestine ortodoxe a resaritului si a bisericei papale, coprinde
trel trepte sail grade ierarhice: a Episcopulul, a Presbite-
rulul si a Diaconulul, unite intre dinsele prin puterea ha-
rica a sacerdotiului, carele se incepe in diaconie, devine
lucrator In preotie si se desevirseste in episcopat; dar de
la inceputul bisericei aceste trepte sail grade ale ierarchiel
bisericesti le vedem separate si ne confun date Intre din-
sele.
Din aceste trepte ierarhice episcopal hirotonisindu-se de
catre episcopi, este centrul puterel spirituale si capul ye-
glut al bisericel, incredintate archipastoriel sale. Pentru a-
cesta el este conditiunea indispensabila, sine qua non, pen-
tru existenta bisericei, pentru-ca in el, precum am aratat,
se desevIrseste sacerdotiul si el este carele hirotoniseste pe
preotl si diaconi, dintre cart acesti din urma, diaconib sunt
ajutOrele preotilor si episcopilor in servirile for liturgice,
bar preotib primesc de la episcop prin cherotonie puterea
spirituals si pastorals asupra bisericei si credincIosilor, ce
li i se incredinteza, putend si el sevirsi misterele, a fara de
acela al preotieb si al sfintirei Sfintului Mir, reservate epis-
copulul, de si ungerea cu Sfintul Mir la botez, In biserica
crestina ortodoxa a resaritulul, se permite a o face si preo-
til, drept, care In biserica Rome! este reservat numai epis-
copulul.
Acestea fiind gradele sail treptele ierarchiel in biserica
lul Iisus Christos, numirile de archiepiscopi, mitropoliti, e-
xarchl, patriarchb, papi etc., apartin sistemulul administra-
tiv al bisericel, care s'a desvoltat in decursul timpulul si
asupra caruia difer Intre dinsele biserica crestina ortodoxa
a orientulul de biserica Rome!. Diferenta acesta se resuma
in deosebi asupra drepturilor de intaetate suprema si in-
failibilitate, recunoscFite de biserica pap ala episcopulul Ro-
me! si asupra celibatulul preotilor.
Intru cat priveste Intaetatea suprema si infailibilitatea,
www.dacoromanica.ro

744 DEOSEBIRi DE CREDINTA
biserica crestina ortodox& a resaritului o recunOste si o mar-
turiseste numal sinOdelor ecumenice. cNici odata, (lice Kri-
topol, nu s'a audit in biserica crestina cea adeverata a lui
Christos, ca un om muritor si plin de pecate sa fie recu-
noscut si sa se numesca capul bisericeb. (Kritopol. Mar-
turisirea ortodoxa. Cap. XXII). Biserica Romei insa, fOrte
de timpurift, inteuna a tins de a concentra in episcopul
Romei taa puterea si autoritatea administrative a intregei
biserici. In deosebi insa de la sec. IX si a manifestat a-
cesta tendinta a sa in mod OAR si a voit prin tot felul
de mijlOce, a supune autoritatea sale administrative intrega
biserica. Nereusind asupra orientului, Papa sa -a reservat a-
cesta putere asupra bisericilor din occident, investit fiind
in cele din urnal chiar si cu infailibilitatea la sinodul din
Vatican 1870, pe care teologil acestei biserici se silesc a o
justifica in tot modul prin cuvintele sfintel Scripturi, prin
hotaririle sinOdeIor, in deosebi incepend cu sinodul Triden-
tin, carele in sedinta XIV si in altele au recunoscut epis-
copului Romel puterea supreme asupra intregei biserici (Su-
premam in Eclesia universa potestatem) si prin scrierile
teologilor, earl au a partinut bisericilor din occident.
In cat priveste celibatul, biserica crestina ortodoxa a re-
saritului, nu-1 socoteste ca contrar si nepotrivit cu vieta
preotesca. Pentru acesta ea permite, celor ce voesc a se
cherotonisi preoti si diaconi, a se casatori inainte de a in-
tra in sacerdotiti, opreste insa a doua casatorie celor che-
rotoniti, dupa traditiunea cea veche, pastrata de la inceput
in biserica, conform cuvintelor Apostolului Pavel din epis-
tolele sale titre Tit si Timoteiti 1).
Insusl biserica Romel a pastrat acesta traditiune si prac-
tice bisericesca mult timp si numal de la Gregoriu VII e-
piscopul Romei, a interzis casatoria tutulor treptelor ierar-
chice pand la ipodiacon, considerand'o ca nepotrivita cu
1) Compark Sf. Epifaniti Eresia 39 I Tim. III, 2. Tit. I. 6.
www.dacoromanica.ro

iNTRE D1FERITE RISER. CRE§TINE 745
inalta demnitate a sacerdotiulul. Cu timpul dispositiunea
luata de Gregorid a devenit lege in intrega biserica a Ro-
me' 1).
Asupra acestel cestiuni biserica universals insa s'a ros-
tit, Inca din timpul sin6delor ecumenice si cestiunea a fost
agitata chiar la primul sinod ecumenic. Hotartrea luata de
sin6de este aceia, care Si pans asta-c11 se pastreza cu sfin-
tenie de biserica crestina ortodoxa a r6saritului, anume d'a
se permite treptelor ierarchice inferi6re, pans la preot in-
clusiv, o singura casatorie si acesta Inainte de cherotonie.
Acesta este invetatura bisericilor crestine ortodoxe a re-
saritulul si a bisericei Romei, asupra bisericei si a ierar-
chiel, pe care, precum am clis, o considers indispensabila,
pentru fiinta si existenta bisericei, nedespartits de biserica
si cu puterea si autoritatea desevisita asupra el, conform
traditiunel pastrata de la inceput, de la insusI Domnul prin
sfintil seI Apostoll, traditiune, care s'a pastrat intacta, In-
tru cat priveste sacerdotiul si puterea sa sacerdotala in bi-
serica, prin excelenta, numal de biserica crestina ortodox&
a resaritulut
Dar este timpul sa vedem, ce cred si marturisesc si pro-
testantl despre biserica si ierarchia bisericesca; despre a-
cesta insi in numerul viitor al Revistel.
D.
1) Comp. Sinodul Tridentin. Sed. XXII. Belarmin. De clreric. Cap. 18-22.
<=c)*Oc>
www.dacoromanica.ro

Credintele ReligiOse i ideile morale ale vechilor filosofi,
Ve4I Biserica Ortodoxl Romana, No. 5, an. XXVI.
Dupe aparitiunea crestinismului filosofia pagana, n'a in-
cetat d'a fi cultivate. Chiar in cele secole repre-
sentanti acestei filosofii, voind a reinsufleti paganismul si
a'l reinvia prin filosofie, au purtat resboiil crancen cresti-
nismului. Un Porfiriu, Iamb lic, lerocle, Cels, Proclu si alti,
sunt cunoscuti tuturor timpurilor, ca inimici cei mai neim-
pacati ai invetaturei evangelice. Cu tote acestea si el, cu
tote ura for contra crestinismului, cu toti au marturisit
necesitatea revelatiunel, pentru a putea patrunde tainele
credintei si stiinta diving. ET Insai in loc de a priimi ajutorul
si lumina, pe cari le oferea evangeliul, au preferat a recurge
la misterele paganismului, la Theurgil, la magie si la cre-
dinta, cä pot comunica cu spiritele si geniile infernuluT.
N'a trecut lush' mult si ei Insusi au recunoscut gresala, In
care se aflail.
in lupta for inversunata contra crestinismului si in dis-
putele for cu apologeti crestini, dupe ce ail luat cunostinta
de cartile sfinte ale crestinilor, ail revenit asupra multor
idel de a be lor, au indreptat multe si au parasit multe din
vechile for credinte pa.gane si chiar filosofice. Se 'Ate zice,
ca toti au admirat idea despre un Dumnezezi creator, dar
d'anteiii
www.dacoromanica.ro

CRRDINTELE RELIGIOSE 747
le a placut mai bine sa admita, ca si Platon, ca Dumnezeil
a incredintat conducerea si guvernarea lumei multimei zei-
lor, la earl' se inchina si pe cari 'I adora lumea pagana.".
Ast-fel se explica, pentru ce ei purtail deopotriva rasboiii
crestinilor si Tudeilor, cari refusail a se inchina si a venera
pe acesti zei.
In lupta lor acesta s'au silit a explica, in sens alegoric
tote fabulele Theogoniei pagane, au apropiat chiar morala
lor, de cea coprinsa in cartile sfinte a le crestinilor, ba ce
este mai mult, Iulian in zelul seu, pentru reinvierea paga-
nismului, a voit sa introduce la preoti pagani aceiasi dis-
cipline, care era in crestinism si Cate altele, dar in zadar.
Cu totii marturiseau si credead in nemurirea sufletului, dar
acesta credinta se perdea in multimea fabulelor pagane.
Priimeau multe din invetaturile lui lisus Christos, fare a'l
marturisi. Eraii convinsi in inima si sufletul lor despre ero-
rile, in cari se aflad cu ideile lor filosofice. Rosiaii a le
profesa la lumina zilei, cu tote acestea, in zelul si iubirea
pentru paganismul si cultul zeilor strabuni, preferail a re-
mane intru a le lor si a respinge cu obstinatiune lumina
evangelica. Necontestat, ca au profitat in multe din inve-
tatura lui Iisus Christos, dar voit a o priimi, fie ca in
interiorul constiintei lor, precum se pcite ceti din scrierile
lor, erati convinsi despre adeverul evangelic si sublimitatea
invetaturel crestine.
Dar este timpul sa venim la fondul cestiunei: Ideile si
credintele religiose si morale ale vechilor filosofi, pentru
a vedea, ca ei nu s'aii putut ridica la invetatura, descoperita
none de FiTul lui Dumnezell, carele s'a intrupat pentru a
nostra mantuire si a ne face cunoscut pe adeveratul Dum-
nezeil. Se va invedera in acelas timp, ca dace straluceste
vre-o umbra de adever, in credintele si ideile lor, acesta
este cu desa."virsire departe de adeverul absolut, facut cu-
noscut muritorilor prin glasul Fiiului lui Dumnezeii. Iar
www.dacoromanica.ro

748 CREDINTELE RELIGIOSE
ideile for morale sunt cu desavirsire slabe si putut edifica
moralmente masele, necum poporele si oinenirea intrega.
AprOpe mai tote cestiunile marl, cari cuprind fondul
religiunei, au fost atinse de vechi filosofi in scrierile lor.
La ei vedem invetatura despre un Dumnezeil, despre Pro-
videnta sa, despre nemurirea sufletulul, despre pedepse
si recompense in o viata fiitore si expuse f6rte multe prin-
cipii morale, dar precum marturisesc mari apologeti al' bi-
sericei crestine din secolele primare ale crestinismului, tot
ce acesti filosofl au putut spune apropiat de adever, au
imprumutat din Vechiul Testament si din contactul for cu
lumina evangelica.
Tata ideile acestora asupra marilor cestiuni, ce am enu-
merat mai sus: Asupra invetaturei despre un singur Dum-
nezen si Providenta sa, in invetaturile filosofilor nu exista
de cat indoeli, nesiguranta si contradictiuni, proba intru
acesta este atitudinea si purtarea marelui Ciceron, carele
ne incredinteza indestul, despre cele de mai sus. Ciceron,
carele citise cu multa atentiune scrierile tuturor filosofilor
si avea taa puterea posibila de a afla adeverul, cad era
un geniu extraordinar, el confruntand si comparand intre
ele opiniunile filosofilor asupra acestei cestiuni, incepe
tractatul seu Despre Natura Zeilor, marturisind ca sistemele
sunt asa de opuse unele altora, in cat nu stie de care sä
se tind sau pe cari sa prefere. El se margineste intru a
examina, daca exist sail nu exista Zel, dar lard sa i vind
in minte vre-odata, ca nu exista de-cat unul si ca acesta
ar fi cel ce conduce si guverna lumea. In cestiunile sale a-
cademice, dupd ce vorbeste si afirma existenta Providen-
tei, adaoga : intru acesta totul este ascuns. Un voal gros
de intuneric impiedica spiritul omului, on -cat de subtil ar
fi el, de a putea patrunde si nu se pate ridica nici la cer,
nici a patrunde in adancimile pamintului ').
1) Ceatiuni Academice Cart. IV, 38.
n'ail
www.dacoromanica.ro

CREDINTELE RELIGIOSE 749
In visul lui Scipione si in alte cate-va locuri este ade-
verat, ca Cicerone aminteste despre un Dumnezeu, ca un
fel de intaetate (principal), care guverna lumea, insa cu-
vintele sale acestea sunt asa de confus exprimate, in cat
to miri, ce a voit a intelege cu acesta, mai ales cal ideea
emisa este cu desavirsire slabita in descrierile, ce face
Despre Natura Zeilor. Asa in-cat, precum el insusi observa
ideile si sentimentele unui filosof, nu se pot judeca dupa
ore -cars cuvinte sporadice, ci dupa un principal sistematic
si constant, cand el afirma cu convingere tot-d'auna si in
acelas fel ideile sale ').
Invetatura filosofilor despre Dumnezeil, on -ce s'ar zice,
este cu desavirsire neclara si neprecisa. gasit forte
multi deisti, adoratori ai for in zilele nOstre, sa-i crecla
ca forte ortodoxi si invetatura for despre Dumnezeil su-
blima, dar nu este mai putin adeverat, ca alaturi si in
pararel cu acestia, critica din zilele nostre, considers de
atei. Sunt doue extremitati de o potriva intre dinsele jus-
tificate, pentru multi pOte, not insa nu le vom urma.
Tinend o cale de mijloc, urmam pe critici cei moderati.
«Tap filosofi cei vechi, zice abatele Olivet, ail pronuntat
credinta for in existenta lui Dumnezeil, dar reducend a-
cesta credinta la adeverata ei valOre, ea in gura lui Strabon
sail in aceia a lui Epicur, insemna: Cred in existenta unei
naluri neinsufielile. In aceia a Stoicilor, insemna.: Cred in
existenta unui inteligent, de-,si material. In aceia
a lui Anaxagora sail Platon, insemna: Cred in exiztenfa
unui spirit infinit, care a format lumea, dar carele n' a
treat -o, nici n'o guvernd, si am putea zice, ea la aceste
trei clase, cu mid deosebiri, se pot reduce tote sistemile
si credintele vechilor filosofi, cu privire la Dumnezeil.
Lasand pe cele doue d'anta.lil la o parte si examinand
sistemul lui Platon, ca cel mai apropiat sail cel mai putin
1) Tusculan. Cart. V. Cap. 10.
principiii
'I
www.dacoromanica.ro

eronat, am putea cu drept cuvint sa ne intrebam : Ce idee
ne da el despre Providenta ? Fara indoiala el credea, ca
Dumnezeil dupa ce a fa' cut lumea si credinta sa era, ca
el a facut-o, adica a format-o dintr'o materie eterna pre-
existenta, a format dupa aceia si alte fiinte inferiore, carora
a lasat grijea de a produce fiintele cele vii si a le guverna.
Acestor fiinte inferiore el le da numele de Dumnezel si
for le atribuea guvernarea universului si grijea destinulul
nostru. Mai mult chiar el voia, ca acestor fiinte sa se a-
dreseze chiar si cultul nostru religios.
Cat priveste idea despre un Dumnezeil, parinte al lu-
meT, Platon si cei-ce au admis-o, nu numal ca n'o reco-
manda omenilor, dar o considera chiar ca forte greil de
conceput si in acelasi timp periculos de a o face cunoscut
tuturor Omenilor. Numai ast-fel deci se explica, pentru ce
Platon a fost unul dintre aparatori si sustinatori politeis-
mului si aT idololatriel. Pentru acesta ideile sale, despre
unitatea unul principiil divin, putut intru nimic influ-
enta religiunea nici moravurile multimei.
Pe de alta parte ideea Pitagorienilor si a Stoicilor, de
a identifica pe Dumnezeil cu lumea, socotindu-'l ca un
suflet al ei, nu putea folosi omenirea nici macar atat, cat
aceia a lul Platon. Multi din el '1 considerail ca un ani-
mal infinit, Tar cat priveste Providenta sa totul depindea
de la fatalitate, cad stiut este, ca tot Stoicul, in mandria
si egoismul seil personal, se considera maT presus chiar
de divinitate.
Despre Dumnezeul luT Aristotel, zice eruditul Bruker,
ce putem face cu el, sail intru ce ne ar folosi ? El nu a
creat lumea, nici n'o guverna, nici nu se amesteca in gu-
vernarea el. El nu difera de o marina, el nu cere cult,
Tar omeni nu pot astepta nici un bine de la el. Trebue
deci a'l pune la olalta, cu zei cel inerti si lenesi aT lul
Epicur. Iata ce a putut produce cele maT marl genii ale
anticitatei clasice.
n'ail
www.dacoromanica.ro

Socrat, Platon, Cicerone, chiar Plutarch si alts filosofi,
vorbesc despre Dumnezeil, cand la singular, cand la plural.
In casul anteiti insa ei nu dail nici o notiune clara si de-
terminate despre un Dumnezeil Ore-carele. Prin singularul
for ei inteleg mai tot-d'auna pe un zeil din multimea zei-
lor si nici odata un Dumneza suprem si unic, fiind-ca un
ast-fel de zeil, dupe ei, nu se putea concepe, nici ocupa
de lume si omens.
Multi dintre admiratori filosofilor vechi si au dat multa
ostenela in zilele nOstre, ca sa colecteze la olalta tote
locurile, unde ei vorbesc la singular despre Dumnezeil,
voind sa dovedesca cu acesta, ca vechi filosofi au profesat
ideea despre unitatea lul Dumnezeil, ca un principiii pri-
mordial al tuturor lucrurilor, insa." putut ajunge la nici
un resultat, cadi neputend dovedi providenta unui Dumne-
zet unic, existenta insusi a lui Dumnezeil nu se putea
dovedi.
In acelas timp se observe ca, pe cand deisti timpurilor
nostre se silesc din tote puterile sa dovedesca, ca vechi
filosofi au admis si au profesat ideea despre un Dumnezeil
suprem, cam in acelas sens, precum au profesat-o Iudei
si precum o profeseza crestini, tote ceta materialistilor se
ridica in cor cu putere, contra unei ast-fel de pretentiuni
si sustin, cä aces dintre filosofi, cars au vorbit despre un
singur Dumnezeil, au inteles prin acesta totza, natura in-
trega sau lumea, pe care ei au divinisat-o inchi-
nat. Ei dovedesc acesta prin multe locuri din scrierile lui
Varon, Ciceron, Pliniu, Maxim de Madaura si prin faimosul
imn al lui adresat zeului Pan. Prin tote acestea ei
dovedesc, ca credinta vechilor filosofi despre Dumnezeil
era panteisld, Isar nu monoteistd.
In adever materialist intru acesta ail mare dreptate.
Nici unul din vechi filosofi nu a profesat invetatura despre
un Dumnezeli creator, si din momentul ce in invetatura
n'aii
si i-s'ail
Orfefi,
www.dacoromanica.ro

for lipseste acesta idee, este greil d'a presupune si d'a
ajunge la notiunea despre unitatea lul Dumnezeil. ET au
putut ajunge, precum am vezut, la ideea d'a considera
pe Dumnezeti ca suflet al lumei, dar si aci, fiind-ca dupre
credinta lor, tote partite lumei erail in miscare, el credeail,
ca tote sunt insufletite sail prin o multime de fiinte deose-
bite, sail prin un mare suflet respandit in lumea intrega.
Si intr'un cas si intr'altul tote aceste fiinte sunt parti ale
divinitatei si for li-se cuvine adoratiune si cult. Ast-fel era
invetatura Stoicilor si a Pitagorienilor despre unitatea lul
Dumnezeil si intru acesta se 'Dote zice, ca ei erail de per-
fect acord cu politeismul profesat de lumea intrega pa-
OM. Cudworth este ultimul, se pote zice, carele dupa
ce a facut sfortari uriase, ca sa gasesca la vechi filosofi
dogma despre un Dumnezeil suprem, a ajuns sa sustina
in cele din urma, ca acest Dumnezeil era totul, universul
§i de aceiasT parere sunt astazi aprope tots deisti.
Ast-fel fiind invetatura vechilor filosofi despre Dumne-
zeil, la ei cuvintul de providenta, daca se vede cate-odata
intrebuintat, este un non sens, se intrebuinteza in mod
abusiv. Daca Dumnezeil dupd ei este sufletul lumei, mis-
carile sale sunt tot asa de necesare, ca-si circulatiunea
sangelui si bataile inimei, pentru intretinerea corpului si
pentru acesta Stoici sustineau destinul sail fatalitatea. Alti,
vorbind despre providenta, nu pot in nici un chip a fi de
acord intre dinsi sail a o precisa. Uni o marginesc numal
asupra miscareT generale sail la mersul si existenta con-
tinua a universulul. Alti o extind asupra fie-carui individ,
coprinzend aci chiar si faptele omenilor, asupra carora alti
nu voiail sa auda, ca zei au vre o grije. Pentru acesta
multi din ei despretuiau rugacTunile catre zei si on si ce
fel de cult. Porfiriu, care credea ca si Stoici, ca Dumne-
zeul suprem este sufletul lumei, inveta in acelas timp, ca
acestuT zeil nu i-se pate aduce nici o jertfa si nici adresa
insuisi,
www.dacoromanica.ro

vre o rugaciune, ci numal zeilor inferiors. Cels si Iu lian
se tinead de invetatura lul Platon, alti de a lul Aristotel,
asa In cat se pOte zice, ca parerile for erad atat de di-
verse si disparate, in cat nu se putead colationa cel putin
doue la un loc. Plutarch, in tractatul sed despre contra-
dictiunile Stoicilor, exprima si enumera.' forte ingenios di-
feritele idei si credinte ale filosofilor, cu privire la provi-
dentd, el insa nu se uneste cu nici una. Epicur la rindul
sed a preferat maT bine sa inventeze zei cel inerti si le-
nesT, lasand mersul tuturor lucrurilor in sorta intamplarel,
de-cat sa pund pe om sub stapanirea necesitateT, dar stiut
este, ca. Epicur intru acesta nu era aprobat maT de nimini.
A trebuit mai bine ca opt sute de aril' de munca ome-
nirei si geniilor filosofice a le popOrelor vechi, pentru ca
sa pata ajunge la aceste idel. S'ad discutat intre
s'ad silit in tote chipurile, ca sa explice natura tuturor
lucrurilor. ET ad opinat in tot felul, dar n'ad putut ajunge
la nici un resultat practic, la nici o conclusiune sigurd,
pe care s'o primesca posteritatea si sa '1 servesca de norma.
Cat timp de munca si discutiune ar fi trebuit Inca, pentru
ca invetatura for sa fie drepta si adeverata, Tar scrierile
for sa fie capabile de a lumina si edifica posteritatea ? Se
intelege mult si forte mult timp, insa tote munca si tad
truda ar fi fost zadarnica, probe, ca filosofia chiar pang
in zioa de asta-zi, in afard de razele luminose si bine-face-
-tore a le crestinismului, nu a putut ajunge la nici un re-
sultat si cu atat mai putin la adeverata lumina si adever.
In tot-d'auna filosofia dand lectii de morale omenirel, pare
a suposa ideea despre unitatea lui Dumnezed, insa nici
°data putut-o concepe dupe adeveratul ei inteles.
Tot-d'auna au confundat-o cu erorea, ori de cate-ori au
voit a rationa asupra lumel si originei ei. Chiar pang as-
vorbind despre un singur Dumnezeii considera acesta,
ca o traditiune primitive si veche. Au voit tot-d'auna sa.
Biserica Ortodoxa Roman& 3
dinsi,
n'ail
td-zi,
www.dacoromanica.ro

754 CREDIN ELE RELIGIOSE
se ridice mai presus de ea, dar a cazut in cele mai marl
si grosolane erorl.
Dar se va zice, Parinti Bisericei, teologi chiar al diferi-
telor timpuri si alaturi cu el critici diferitelor secte, amin-
tesc in scrierile for multe locuri, in ca' se vorbeste aprope
cu claritate despre un singur Dumnezeil si se desvolta o
Invetatura mai mult sail mai putin clara. Multi chiar ca o
legenda traditionala sustin, ca dogma invetaturei despre
un singur Dumnezeil s'a conservat mai mult sail mai putin
clara, in sinul tuturor poporelor, apol s'ar putea Inca obi-
ecta. cum este cu putinta a pretinde, ca cele mai marl
genii a le anticitatei ail lucrat si au muncit pentru a o dis-
truge, in loc a o cultiva si clarifica. S'ar putea ore pre-
supune, ca el sa fi fost mai orbiti, de cat poporul, care
a conservat acesta credinta ?
La tote acestea respunsul este forte simplu si in acelas
timp convingetor. Acest fenomen ne-ar putea surprinde,
daca nu '1-am vedea repetindu-se si reinoindu-se chiar
pang in zioa de asta-zi sub ochii nostril.
Sunt multe secole, de cand a aparut lumina evangelica.
Alaturi cu ea filosofia si a urmat cursul ei. Care a fost si
este resultatul trudei si al cercetarilor el, chiar pana in
zioa de asta-zi, daca nu sa intunece si mai mult, prin tot
felul de digresiuni si divagatiuni, invetatura cea clara si
luminosa a bisericei crestine despre un singur Dumnezeil,
providentiator si mantuitor al lumei. Chiar pand in zioa de
asta-z' filosofiei se pot aplica memorabilile cuvinte ale ma-
relui Cicerone: «Eil nu cunosc, zice el, ca sa" existe ceva
mai absurd si mai extra-ordinar, adica excentric, care sa
nu fi fost zis de vre-unul din filosofi, deci sa nu ne miram
intru nimic de cele-ce, el sunt capabili a spune».
Daca parinti bisericei nu a rare-ori au recurs la cuvin-
tele si ideile filosofilor, pentru a le aduce ca marturie
ganilor, fie-cine Intelege puterea si taria aeestui argument
pa-
www.dacoromanica.ro

apologetic, in causa ce el o aparail. Cuvintele filosofilor le
servea de minune causa, aratand in acelas timp, ca licariri
despre luminaiadeverului, au existat chiar si la fruntasi
paganilor. De aci insa nu resulta, ca opiniunile si ideile
invocate eraii intru tote de perfect acord, cu invetatura
profesata si propoveduita de sfinti parinti. Prin invocarea
cuvintelor filosofilor el voiau pur si simplu a dovedi o a-
propiere intre invetatura, ce predicail si doctrina geniala
a filosofilor, atat de respectata de el, atat si nimic mai
mult.
Resumand invetatura dogmatica despre Dumnezeil a fi-
losofilor se pote zice, ca notiunea vaga si obscure a in-
vetatureI despre un singur Dumnezeil, conservata, am putea
zice, in sinul tuturor poporelor vechi, ea nu a fost intru
nimic cultivate de filosofi. El contribuit nici macar la
conservarea el perpetua, din contra el au afectat mai mult,
ca poporul sa se departeze de ea, caci nu vedem pe nici
unul din filosofi, sa o is ca basa a sistemului sell de cer-
cetare si sa se silesca a o explica. El s'ail silit in tot
felul a o ataca, prin cele mai multiple si variate specula-
tiuni, fiind ca o religiune populara era diametral opusa
vederilor for filosofice. Acesta a. fost atitudinea filosofie
vechi, fata de cestiunea ce ne preocupd si cam tot acesta
este atitudinea el chiar si 'Ana in zioa de asta-zi.
Dace de la invetatura despre Dumnezeil trecem la aceia
despre nemurirea sufletului si a pedepselor si recompense-
lor dupre mOrte, in scrierile filosofilor 'vechi gasim aceiasi
confusiune si labirint. Socrat, Platon, Cicerone, Plutarch
si alti se marginesc pur si simplu a afirma, ca acesta este
o traditiune veche si universala in omenire. El marturisesc
In acelas timp, ca invetatura acesta este un puternic sti-
mulent pentru om, a'l indemna la virtute si a'l pazi de
crime. Insusi Cels, cu tot epicureismul sal, nu despretuia
n'ail
www.dacoromanica.ro

invetatura despre nemurirea sufletulul si se observa, ca el,
cu totd ura ce avea contra crestinilor, nu condamna zelul
for intru predicarea acestei invetaturT ').
Dacd insai uni din filosofiT cei vechT, nu desaprobail ne-
murirea sufletulul, nisi unul din el nu a desvoltat acesta
invetatura. Nimenl nu a considerat-o ca basa datos riilor
omenesti. Nimeni nu s'a servit de ea, pentru a o consi-
dera ca sanctiune a legilor morale. Din contra mai toff,
unul mai mult de cat altul, silit a inabusi sail a risipi
acesta credinta prin faptul, ca uni o negad, alti nu puneail
nici un temeiu pe ea, Tar alti pentru ca., in desvoltarea si
explicarea acestei invetaturi, se dedead la tot felul de absur-
ditati. Cel mai credinciosi chiar nu puteail oferi nici o proba
convingetore, despre eficacitatea si folosele uneT ast-fel de
invetaturi.
Cinici, scola Cirenaica, Epicurieni, Insusi Academicieni
si alti, pare ca erail IntelesT, spre a considera fabule
viata viitore si nemurirea sufletulul. Stoici, la rindul for
si ei nu erafi de acord intre dinsi asupra acestei invetaturi,
uni o admiteail, far alti o negail cu desavirsire. Aristotel,
dupd ce mult timp a stat la indoiald, a sfarsit pronuntan-
du-se contra ei. Chiar Cicerone nu este ferm in credinta
sa, cu privire la nemurirea sufletulul: «and citesc pe
Platon, zice el, si cuget la cele scrise de acesta, despre ne-
murirea sufletulul, sunt de parerea sa. Dar din momentul
ce pardsesc cartea si incep a cugeta asupra materiel, tota
credinta mea dispare si nu mai still In ce trebue sa crez».
El adaoga, ca pentru a se hotari in credinta sa, a recurs
la credinta comund a tuturor natiunilor, Tar nu la argu-
mentele filosofilor 2). Chiar Socrate, cu putin inainte de
mortea sa, avea credinta, ca invetatura despre nemurirea
sufletulul nu era probata. El avea decT indoeli despre a-
1) Origen. Contra luI Cels. Cart. III. Cap. 16. Cart. VIII. Cap. 49,
2) Ciceron. Tascul. Cart. I. Cap. 8.
s'ad
,ca
www.dacoromanica.ro

cest adever in momentul, and nu mai avea nici o ne-
cesitate de a fi convins. Insusi Platon nu credea in ne-
murirea sufletului, de-cat pe basa traditiunei si a opiniunei
unanime admisa de legluitori 1).
Insusi Pitagora, care credea in transmigratiune, nu Eon-
sidera sufletul nemuritor, de-cat numai prin faptul,
presupunea etern, ca si Dumnezeil. Era de acord cu Stoici,
pentru ca si acestia credeall sufletul, ca o parte din di-
vinitate, care dupa un numer ore-care de evolutiuni, tre-
buia a se reinforce iarasi la divinitate si a fi absorbit de
ea. Aceiasi credinta o aveati si Indieni, caci este stiut, ea
Pitagora a Imprumutat invetatura sa acesta de la ei, cu
singura exceptiune, ca nu recunostea sufletului o existents
individuals si prin acesta '1 facea imposibil de pedepse
si recompense.
Acel dintre filosofi, cars au crezut, ca sufletele celor
clrepti vor fi fericite intr'o viata viitore si deci s'ail a-
propiat intru cat-va de adever, el nu s'ail putut ridica la
invetatura despre pedepsa celor rei in viata viitore,
marginit cu toti la ideea stereotipa, ca zei fiind bine fa-
cetori din natura lor, nu pot face reil Omenilor. Daca
Socrat si Platon enunta cate-odata ideea, ca cei rei vor
suferi pedepse eterne in tartar, acelasi Platon is in de-
radere tot ce poeti spun despre infern si sustine, ca frica
despre aceste pedepse nu are alt resultat, de-cat de a
mari mai mult lasitatea intre omen'.
Resultatul final al invetaturel tuturor filosofilor asupra
acestel cestiuni, nu a fost de-cat disputa continua con-
tradicliunea. Et au contribuit mai mult, de a detrage pe
credinciosi de la acesta credinta si traditiune universals,
de-cat de a-i edifica inteensa, fie ca o vedean apoteozata
in paganism si in cultul eroilor. La Greci, in tote timpurile
1) Comp. Scrierea sa Fedon Cartea X. Despre Republicg.
cal
suit
si
si
www.dacoromanica.ro

758 CREDINTELE RELIGIOASE
chiar si in zilele lui Socrate, forte putini erau, cars credeail
in viata fiitore, lar Romani, in timpurile lul Cicerone, pre-
cum el ne afirma.", credeati si mai putin inteensa. Polibiu,
de-si nu face mare cas despre acesta credinta, recunOste
insa ca necredinta in ea a Grecilor a avut efecte forte de-
sastrose pentru moravurile lor. Juvenal, la randul seii, face
aceiasi observatiune pentru Romani. La acestea tote re-
flectand multi din filosofi timpurilor nOstre, recunosc ca
trebue a bine-cuvinta revelatiunea evangelica, care a dat
acestel cestiuni adaverata solutiune, ridicand la dogma a
credintei invetatura despre nemurirea sufletului, precum si
despre pedepsele si recompensele, ce ne astepta in o viata
fiitore si despre care in zadar s'a indoit filosofia tuturor
timpurilor 1).
Resurnand ideile si invetaturile filosofilor asupra acestel
cestiuni, putem zice: Daca ei ar fi respectat traditiunile
vechi si asa de universale in omenire, asupra acestel ces-
tiuni si ar fi rationat in mod sincer si cu intentiunea vadita
de a folosi omenirea, de sigur ar fi ajuns la alte conclu-
siuni si s'ar fi apropiat mai mult de adever. Dar in schimbul
unel ast-fel de atitudini, ei marginit mai mult la dis-
cutiuni si tot felul de subtilitati, ajungend ast-fel la ideile
si conclusiunile cele mai eronate. In loc de a lumina ces-
tiunea si traditiunea unanima a credintel tuturor popOrelor,
ei s'ati au negat-o cu desavirsire, sal) au negligeat-o, sau
in fine voind s'o aprofundeze, ail produs in spirite cea
mai mare confusiune.
Dar daca invetatura si credinta vechilor filosofi, in dogma
despre unitatea Dumnezeesca, revelatiune si nemurirea su-
fletului sunt nu numai gresite, dar cu desavirsire confuse
si departe de invetatura evangelica, cu privire la aceste
dogme, sa vedem daca ei sunt mai apropiati cu invetatu-
rile si preceptele for morale de morala evangelica.
1) V&A euvintul suflet in Enciclopedia TeologicA.
s'au
www.dacoromanica.ro

CREDINTELE RELIGIOASE 759
Fostail mai fericiti in cercetarile si preceptele for mo-
rale vechi filosofi ? Iata punctul esential, dupa care se pOte
judeca avantagiile si folcisele, pe cari filosofia veche le a
putut aduce omului.
Cei cari au cultivat regulele si preceptele mo-
rale, au fost fara indoiala legiuitori, deci legile morale ale
diferitelor natiuni, sunt documentul cel mai sigur, despre
cunostintele morale, cu cari au fost inzestrati vechi intelepti
ai lumei. De-si legile civile, trebue s'o marturisim, nu sunt
indeajuns, pentru a regula si servi drept norma tuturor
actiunilor omenesti, este insa absoluta necesitate, ca aceste
legi sa fie drepte, intelepte si resonabile, caci altmintrelea
ele, in loc de a purifica moravurile, din contra contribuesc
mai mult a be corumpe.
Dintre legiuitori vechi cunostem, ca Minos se lauda, ea
primise legile sale din chiar gura lui Joe; Numa, ea le
primise de la Nimfa Egeria; Solon si Licurg se pretindead,
ea sunt initiati si instruiti in legiuirile for de care Apolon.
SA vedem dar acesti pretinsi inspirati ai Zeilor, ce au putut
produce ei.
De sigur consecintele si efectele unei morale se cunosc
si se judeca dupa resultatele, pe cari dat. Sublimi-
tatea legilor Greciei se pot dar judeca dupa moravurile
acestui popor. Daca privim timpurile gloriose a be repu-
blicei Grece si in deosebi Atena, aci vedem o populatiune
reu alcatuita, desarta, usuratica, ambitiosa, gelosa,
resata, incapabila de a se conduce prin ea insasi si ne-
putend suferi, ca sefi sei, norocul pe care ea '1 impartara
cu ei, cu un cuvint un popor nedrept catre aliati sei, in-
grat si nerecunoscetor pentru sefi sel, crud care inimici
sei, neuman catre sclavi sei si dedat la tot felul de liber-
tinagiti si neorindueli.
Daca privim pe Spartani, ce vedem ? Era ei o natitme ?
Un popor organisat ? ET nu cultivati pamintul, despretuiaii
d'anteiti,
'lute-
le-ad
www.dacoromanica.ro

tote productiunile faceau un merit de a trai fie-care
dupa capriciul seri. Emu ei cel putin o societate ? La eI
legaturile familiei, a mariagiului, a paternita.lei, respectul,
iubirea si prietenia sociala eraii necunoscute. Femeile chiar
nu aveati nici o legatura sigura, fata de soti lor, chiar
copii parea a nu apartine parintilor. Aci patria poseda
totul, pretinde totul, reclama totul, dar in schimb nu da
nimic si nici chiar promite ceva si ast-fel se explica pentru,
ce o ast-fel de legiuire nu a putut face pe aceI omeni nici
mai virtosi, nici mai fericiti si cu atat mai mult in rapor-
turile lor cu vecini si cu cei-lalti omeni, ceea ce cu drept
cuvint marturisesc Xenofont sl Plutarch, ca n'a putut sa '1
incante. Si cu drept cuvint, cad el descriind cruzimea si
perfidia Spartanilor, mal ales catre iloti si sclavi lor, se
exprima cu indignare si protesteza contra unor ast-fel de
moravuri.
Cam aceleasi eraii si moravurile celor alti greci. Asa
in-cat se pOte zice, ca chiar timpurile lor gloriOse, jude-
cate dupa moravuri, eraa cele mai degradate.
Legile lui Licurg, asa de laudate de eel' vechi, ba inca
si de multi in timpurile moderne, sacrificaii cu desavirsire
virtutile morale. Singura lor virtute consta in aceia, ca
supunea totul pentru binele public. Platon la randul sal
marturiseste, ca legile. sale tindeati mai mult a face din
omeni eroi, de-cat cetateni drepti, dar alaturi cu acestia,
cine nu stie cat de urati eraii Spartani pentru viclenia lor.
Apol pentru a desvolta eroismul iarasi, cine nu cunoste
cum se exercitaa uni contra altora, a se lupta si bate cu
cruzime; deprinsi a trata pe sclavi lor cu cea mai ex-
trema cruzime, vedem pe Spartani si Atenieni tratand tot
ast-fel si populatiunile celor-alte orase a be Greciei, pe
unde el deveneati stapani. Spartani In cruzimea lor mer-
geat pang acolo, in-cat ucideati de stand pe copii, ce li
se pareaa debili saa defectuosi. Laudele, pe cari Platon
si
www.dacoromanica.ro

CREDINTALE RELIGIO ASS 761
si alti le au adus legilor lul Licurg, sunt departe de a
putea brava absurditatea, ce ele coprindeau. Impudicitia
chiar contra natures era permisa si tolerata pretutindeni
in Grecia, ca si in tad lumea pagana, Tar filosofi, in loc
de a o combate, 'si faceau un merit, de a o tolera si nu
a rare -orT chiar a o apara.
Acelasi lucru '1 aflam si la Romani. Cicerone si alti, cu
tota stima, ce au avut pentru vechile legs a le Romanilor,
marturisesc, ca ele fost nici maT intelepte, nici maT
dulci, de-cat ale Grecilor, de unde si acestea fusesera luate.
Legea, care permitea creditorilor de a lua In sclavie pe
debitori lor, de a-I pedepsi cu morte, sau a-T taia in bu-
calf chiar, legea, care da parintilor dreptul asupra vietei
fiilor si puterea de a-T vinde, legea care obliga pe parinti
de a hrani pe copii numai de parte barbatesca si pe cea
maT mare dintre fete, legea care permitea d'a ucide copii
diformi, incontestabil, ca era o desonore pentru omenire.
Un popor, care permitea divortul cu atata usurinta si po-
ligamia, prostitutiunea si tot felul de desordini contra na-
turei, suicidul si cruzimea contra sclavilor de sigur, ca nu
se pote lauda cu legile sale.
Cine nu stie, care era conditiunea si sorta sclavilor la
Roma ? Ea nu se deosibea de aceia a animalelor. and
ei era batrani,- bolnavi, sail in neputinta de a folosi pe
stapani lor, cei maT multi ucideaii, Tar cel blanzi be lasail
sa piara de f6me, in vre una din insulele Tiberulul.
In tota Italia erau InchisorT suterane, Ipentru a-T detine.
In procese tot-d'auna 'T facea sa marturisesca prin tot felul
de torturi. Cu un cuvint sOrta si viata sclavilor depindea
de capriciul stapanilor. In scrierile lui Dionisiu de Ali-
carnas un plebeu reprosind senatorilor, ca au tratat po-
porul ca pe niste sclavi, vorbeste de tot felul de torturi,
la cart acestia erail supusi. In amfiteatre, in piete, la por-
tile cetatei, pe strade si drumurl, sclavii erail expusi si se
n'ail
'I
www.dacoromanica.ro

parea, ca el drept la viata, alaturi cu semeni lor.
Tacit in analele sale ne istoriseste, ca un roman, care
avea 400 sclavi, fiind asasinat, top' au fost ucisi, fie ca nu
era nici o probes despre vinovalia for 1). Era vechiul us
contra caruia multi senatori au reclamat in zadar. In scrie-
rile lui Juvenal vedem cum o femee furiosa, care in capriciul
eT, cere mortea unui sclav, intreba daces sclavul este om 2).
Fates de sclavi se pote zice la Romani, ca-si la Greci,
virtutea cea mare, cunoscuta sub numele de umanitate era
necunoscuta.
Ce au facut vechi filosofl saii legiuitori, fats de acesta
stare a omului sclav? Si uni si alti s'ail multamit a o
suporta si a o considera ca o necesitate socials. In Grecia
mai mult de-cat trel din patru parti a le populatiunei erail
sclavi, iar in Italia numerul for era si mai mare. In Atena
la 21,000 de cetateni, eraii 400,000 de sclavi. La Roma
Titu Minuciu, cavaler Roman avea singur 400 sclavi, iar
Pliniu ne spune, ca un ore-carele Ciciliu avea 4000 2).
Daces crestinismul n'ar fi facut nici un alt servicin ome-
nirei, de-cat numai acela, ca.' a indulcit si incetul cu incetul
a suprimat sclavia, singur chiar acest serviciil se pote con-
sidera, ca cea mai mare bine-facere pentru omenire, caci
a recunoscut sclavului umil si injosit dreptul de viata si
de egalitate, fates de semenul sell, cetaten, stapan sail cre-
ditor, Tar filosofia nu s'a injosit a se ocupa de acesta vitals
cestiune si de a aduce vre-un folos acestor fiinte neno-
rocite.
Aceleasi nepotriviri intre omeni si raporturi sociale erail
si la poporele maT vechi ca Egipteni, Chinezi, Indieni si
Persi, de unde Greci maT anteiu au imitat multe si de la
acestia in urrna si Romani. Chiar si Ebrei nu erail in totul
1) Tacit. Analele. Cart. XIV, Cap. 43.
2) Juvenal. Satira XI, vers. 222.
3) Pliniu. Cartea XXXIII. Cap. 10.
www.dacoromanica.ro

CREDINTELE RELIGIOASE 763
scutiti de acesta stare generala, care apasa asupra tuturor
societa.'tilor omenirei, inainte de aparitiunea crestinismului.
Dar sa fim drepti. Multi dintre filosofi au vezut acest
reii social si nu a rare-ori ail ridicat glasul for contra
dar cum legile '1 suportail, ei marginit la aceste pro-
teste platonice, fara Insa a se gandi si a cugeta la refor-
marea moravurilor prin legi si precepte morale, drepte,
intelepte si umanitare.
Ciceron, care cunostea, putem zice mai bine, de cat ori
care altul, legile Romanilor si ale Grecilor, recunOste, ca
legile omenesti, atat acelea cari ordonail, cat si cele cari
opresc, nu sunt de ajuns pentru a duce pe om la fapte
bune sati a'l pazi de fapte rele. El adaoga, ca ar fi o ne-
bunie sa-si inchipuesca cine-va, ca." legile si institutiunile
poporelor nu ordond de-cat lucruri drepte si intelepte 1).
Si tot el marturiseste, ca legile celor 12 table sunt mai
pretiose, de-cat tote cartile morale ale filosofilor. De alta
parte marele istoric Erodot, adese ori in scrierea sa spune,
ca.' daca s'ar lasa omenilor libertatea d'asi alege obiceiu-
rile, cari li s'ar parea for cele mai bune, de sigur, ca ei
n'ar alege si nu ar preferi pe a le tarei si nemului lor.
Dar sä asculta'm si marturia filosofilor asupra preceptelor
si maximelor for morale.
(Urna6z5, finitul).
C.
1) Cicerone. De Legib. I. Cap. IV qi XV.
lul,
s'an
www.dacoromanica.ro

PROGRAMA ANALITICA A SEMINARIILOR,
Urmare. Vegl Biserica Orthodox5. Rom AAA No. 6, anu. XXVI.
§ II. De la 313-1054.
Triumful crestinismulul. Biserica in timpul lul Constantin
cel-Mare §i a fiilor lul; in timpul lilt Iulian Apostatul, Teo-
dosie, Justinian I.
Respandirea crestinismului in Africa, Asia si Europa §i
in special creOnarea Galilor, Germanilor §i Slavilor
Nenorocirile causate de navalirile barbarilor.
Eresurile.
Eresul lul Arie §i Sinodul I ecumenic (dogma despre Fiul).
Arianismul dupg. Sinodul I in Apus.
Eresul lui Machedonie §i Sinodul II ecumenic (dogma des-
pre sfintul Duh).
Pelaghienismul. SemipelaghienitPelaghienismul §i Sino-
dul Cartagenel (dogma despre Gratie).
Eresul lul Nestorie §i Sinodul III ecumenic.
Eresul monofisitilor si Sinodul IV ecumenic (dogma des-
pre cele doue firs in Iisus Christos); secte monofisite : Ia-
cobitii, Coptii, Armenil.
Monotelitil. Sinodul VI ecumenic (dogma despre cele dou6
voinll in lisus Christos).
Eresul Iconocla§tilor. Sinodul VII ecumenic.
Eresul Pavlicienilor.
www.dacoromanica.ro

PROGRAMA ANALITICA A SEMINAR)ILOR 765
Cultura teotogied.
cc5lele teologice in secolul al 1V si al V: sc(51a alexan-
drink si representantil el mai insemnatl; scOla anthioheana
si representantii el mat insemnati; sc(51a siriana.
Cultura teologica in Apus in secolul al IV si a V.
Starea culture! teologice in Resarit in secolul al VIVIII.
Causele decaderil el. Idem in Apus.
Cultura teologica in Resarit si Apus secolul IX si al X.
Patriarhul Fotie. Alcuin.
Organisarea Biserieei.
Raportul dintre Biserica si Stat to secolul al IVIX In
Resarit si Apus.
Ierarchia bisericesca. Casatoria si celibatul clerului. Ce-
libatul in Apus si urmarile lul.
Patriarhil. Sim5dele ca forma supremg de o carmuire in
Biserica. Patriarhul de Constantiefopol fate cu cel-alt! pa-
triarhi. Incercarile Papilor pentru suprematie.
Serviciul divin; observatiuni despre serviciul divin to
Resarit. Particularitatl introduse in Apus: azime, organe si
missae privatae.
Vieca cresting. Posturile, Monahismul la Resarit si Apus.
Vteta cresting to Apus in secolul at IXXI.
Disciplina bisericesca. Escomunicarea, interdictia, ju-
decata publica. Congregaiile in Apus.
Causele schismel intre Biserica de Resarit si Apus: Fi-
lioque, pretentia papei la suprematie. Cestiunea Bulgara.
Despartirea celor doue Biserici (1054).
§ III. De la 1054-1453.
a) Biserica ortodoxa.
Incercarile de unire in ambele Biserici, in special cea de
sub Mihail Paleologul si de la Florenta.
Raporturile dintre patriarhl. Actiunea sim5Jelor locale.
Imperatil si alegerea patriarhilor. Averile bisericesci; intre-
tinerea clerulut
Grija imp6ratilor si a patriarhilor pentru inflorirea culturii
teologice. Scriitorii mai insemnatl in vecul Comnenilor si
Paleologilor.
Eresul Bogomililor, oiigina si invetatura lor.
www.dacoromanica.ro

766 PROGRAMA ANALiTICA A SEMINARIILOR
CUitta li vieca ereltind.
Pastrarea serviciulul divin §i forma veche. Serbatorl nouT.
Decaderea morals a clerulul §i mirenilor, desvoltarea su-
perstitiilor. Starea monahismulul. Severitatea vietel in mo-
nastirile studite §i de la Aton.
De Ia 1054-1517.
b) Biserica Rome!.
Caracterul activitatel misionare la Apus.
Lupta Papilor cu monarhil. Certa pentru investiture.
Monahismul la Apus in secolul at XIXV. Ordine mo-
nahale, ordine cavalerescl.
C it I t.
Nout abaterl: imparta§irea sub o singura forma. Statuele
in Biserica.
invecd turd. Secte.
Directiunea teologiel la Apus. Secta Catarilor, Albigentilor
§i Valdensilor. Indulgentele §i escomunicarea.
Preycitiri pentru reformii.
Nemultamirea generals in Biserica de Apus si tendintele
de o reforms: Wicleff, Hus, Savonarolla.
aa sa VI.
(1 era pe sdptet.mand sad 25 leetil pe an).
Istoria Universals bisericesca de Ia 1453 pane adT.
Biserica ortodox&
Caderea Constantinopolulul sub Turd.
Biserica sub Mahomed II §i urma0 set. Firmanul dat
patriarhulut Ghenacjie. Incercarile Turcilor de a converti pe
crqtini la Mahomedanism. Incercarile papilor de a trage pe
ortodocsi la romano-catolicism.
Enciclica tut Pius at IX si respunsul patriarhilor orien-
tall.
Ortodoxia §i protestantismul. Patriarhul Ieremia contra
protestantilor. Istoria lul Ciril Lucaris. SinOde contra lati-
www.dacoromanica.ro

PROGRAMA ANALITICA A SEMIMARIILOR 767
nilor si protestantilor: Constantinopol 1634; Iasi 1642; Con-
stantinopol 1756.
Ierarehia 0 administratia bisericescci.
Drepturile, puterea si insemnatatea patriarhului de Con-
stantinopol.
Patriarhul Samoil I (1764-1780) si reforma introdusa
de el in administratia patriarhala.
Starea ierarhica dupa Samoil I.
Starea actuala a ierarhiei- Constantinopolitane. Alegerea
patriarhului si drepturile sale. Intretinerea patriarhiei.
Cultura teologieci.
Cultura teologica in timpul dominatiunii turcescl. Lipsa
de stole. .
c61e teologice: in Halki, Atena, Rusia, Ierusalim si Cer-
nauti.Scriitoril mai insemnati in epoca de la 1453 incOce.
CU/t11/ li vieta ereftina.
Constringerea crestinilor in efectuarea serviciului divin
Pastrarea ritualulul bisericesc neatins. Predica.
Scurta privire istorica asupra starel Bisericil in Rusia,
Serbia, Bulgaria, Munte-Negru, Bosnia si Herzegovina.
Biserica Papal&
Reforma lui Luther. Respandirea protestantismului in
Europa. Ulrich Zwingle si invetatura lor.
Calvin si invelatura lui.
Calvinismul in alte tee.
Secte protestante pana la pacea de Vestfalia: anababtistii,
socinienil si arminienii.
Beforma in Anglia.
Henric al VIII (1509-1547). Intemeerea Bisericil epis-
copale sub Eduard (1547-1553). Biserica anglicana sub
Elisabetha (1558-1603).
Biserica romano-cp.tolica in lupta cu protestantismul.
Sinodul de la Trident. Ordinul iesuitilor. Alte ordine.
Starea comunitcirilor protestante.
Misiunile protestante intre pagani si societatea biblca..
www.dacoromanica.ro

768 PROGRAMA ANALITICA A SEMINARLLOR
Neunirea intre comunitati. Pietismul. Secte noul : Kwakerii,
hernguterii, metodistii, menonistil schweden-borgienii.
Starea Bisericii papale.
Noua politica a Statelor apusene contrail pretentiunilor
Pape!.
CAderea puterei pa pale.
Directiuni religiOse contrare Bisericil romane esite din
stnul el.
lansenismul, misticismul si quietismul.
Dogme noul: imaculata conceptie a NascetOrei de Dum-
infailibilitatea papel Sinodul de la 1870.
Miscarea vechilor catolici.
Clasa VII.
(1 ore pe sdptamAnd sad 25 lectiunI pe an).
Istoria bisericeT romane.
Inceputul si respandirea crestinismului in Dacia.Cres-
tinismul si vieta bisericesca a Romanilor din Iliria si din
provinciile dunarene. Biserica la Romani pana la internee,-
rea Principatelor.
Organisarea bisericel romane dupa intemeerea Principa-
telor.Intemeerea Mitropoliilor si a Episcopiilor. Monahis-
mul si monastirile, ca: Vodita, Tismana, Prislopul, Cozia,
Curtea-de-Arges, Neamtu, Putna, etc.
Rolul bisericel romane in consolidarea nationalitatei si
In desvoltarea culture! si literature! romane.
Raporturile bisericel romane cu Patriarchia de Constan-
tinopol si cu ierarchia Romanilor din Transilvania, pana la
finele secolulu! at XVII.
Incercarile facute pentru respandirea romano- catolicismulul
si a calvinismului to Romania. Neisbanda lor.
Sinodul de la Iasi. Marturisirea ortodoxa. Petru Movila.
Influenta slavonismului si a elenismulul in limba si lite-
ratura bisericesca.Traducere de cart' si pravile biseticescl
In romanesce.
Ierarhii literati mai insemnatl din secolul al XVII, ca:
§tefan, Varlaam, Dositeia, Mitrofan.
Unirea unei ON a bisericei ortodoxe din partile romane
nedell,
www.dacoromanica.ro

PRRGAMA ANALITICA A SEMINARIELOR 769
de peste Carpati, cu biserica romano-catolica. Starea si des-
voltarea bisericei ortodoxe de la unire rana. asta-cli. Andreiti.
aguna.
Date le mai insemnate ale desvoltarei bisericei UngroV1a-
hiei de la 1700-1859.
Situatia clerului inferior si superior. Antim lvireanul, Fila-
ret al liamnicului, Grigore Mitropolitul Ungro-Vlahiei si con-
timporanul sea Veniamin Costache. Institutiunile pentru cul-
tura si educarea clericilor.
Starea bisericei din Bucovina dup. 1775 pand in timpul
de fata.
Situatiunea bisericei in Basarabia de la 1812 pana in
timpul de fata.
Biserica romanA de la 1859-1866. Secularisarea averi-
lor monastiresci; Sinodul; starea episcopatului. Ierarchil mal
insemnali din acest timp.
Biserica romana de la 1866 Ona in present: Sinodul,
autocefalia, restaurarea de monumente bisericesci, Facultatea
de teologie, legea clerului, reorganisarea seminariilor.
Teologia dogmatica cu citire din Marturisirea Ortodoxa.
Clasa VI.
(8 ore pe sept'amana, :75 lectiunT pe an).
Definiciunea,. Obiectul, impartirea, importanta si rapor-
tul theologies dogmatice cu cele-alte sciinte.
Despre religiunea cresting. Basele religiunei cres-
tine.Revelatiunea :Sf. Scriptura si Traditiunea; isvdrele
traditiunel; criteriele revelatiunel (minuni si profetil).
Dovedirea existentel lui Dumnecled prin argumente: is-
toric, cosmologic, teologic, ontologic si moral.Combaterea
ateismului si materialismulul.
Dumnecletz in sine: Dovec,I1 despre existenta lui Dum-
necleil in Sfinta Scriptura si Traditiune;atributele generale.
Sfinta Treime: Raporturile persOnelor dumnecleescl in-
tre sine.Divinitatea fie -cares persOne.Attibutele speci-
ale.Invet'a tura bisericei romano-catolice despre Filioque.
Combaterea O.
Dumnecleii Creatorul. Crearea lumel; creatiunea lu-
mei spirituale.
Biserica Ortodoxit Romani 4
www.dacoromanica.ro

770 PROGRAMA ANALITICA A SEMINARIILOR
Crearea omului: Origina lul dupa materie; origina su-
fletului;insusirile sufletului omenesc.
Raporturile Jul Dumnecleu cu lumea. Starea origi-
nal, a omului si caderea lui(pecatul original); urmarile
pecatului original.
Provedinra Realitatea provedintel ;Provedinta
si libertatea omului.
Dumnecleil 31.1,ntuitorul: lisus Christos, ca Mantuitor
al lumei. Necesitatea rescumperarel omenirel. Scopul veni-
res Iisus Christos, Pregatirea nemului omenesc spre a
primi pe Rescumperatorul. Iisus Christos: Dovedile despre
Dumnedeirea lul, basate pe invetatura si actele sale. Mo-
dul rescumperarel.Servirea profetica, arhieresca si Imp&
ratesca a lui lisus Christos.
Inveratura despre Gratin, diving. Necesitatea Gra-
tiel. Gratia si libertatea omului. Credinta si faptele
bune.
Despre biserica. Biserica ca organ prin care se impar-
tasesce omului sfintirea. Invetatura despre biserica crestina.
Atributele adeveratel biserici crestine: una, stints, soborni-
cesca si apostolica.Biserica ortodoxa orientala adeverata
si singura biserica cresting.Invetatura despre primatul pa-
pal si infailibilitate Combaterea
Despre mistere ca mijloc pentru impertasirea Gratiei,
Origina for dumnedeesca Enumerarea, materia, forma, mi-
nistrul si subiectul lor.Diferinta In invetatura despre mis-
ter la diferite confesiuni crestine.
Dumnecletz ca judecator si resphi titor. MOrtea tru-
pesca.Starea sufletului dupe mOrte.
Judecata particulars. V eneratiunea sfintilor, re-
liquiilor si icOnelor bisericesci. Invetatura bisericei ro-
mano-catolice despre Purgatoriii. Combaterea acestel in-
veta turf.
A doua venire a MAntuitorului: sfirsitul lumel. In-
vierea mortilor.Judecata de a poi ;resplata si starea drep-
tilor dupe judecata de apol.
lnstragiuni.La fie-care invkaturii dogmatics se va expnne °Tar
doctrina bisericei ortodoxe. Se va intorce deosebita atentiune asupra di-
ferintelor cart exist& intre inve0tura bisericei ortodoxe a celoralte
confesinni cregtine.
lui
-
si
el.
www.dacoromanica.ro

PROGRAMA ANALITICA A SEMINARIILOR 771
Mora la crestina.
Clasa VII.
(2 ore pe gptAnana, 50 lec(iT pe an)
Definitiunea nioralei crestine. Importanta si divisiunea el.
Mora la crestina si morala filosofica.Superioritatea moralel
crestine fats cu cele-alte sisfeme de morala. Raportul din-
tre teologia morala si teologia dogmatica.Legatura dintre
credints si morala.
Legea moral& Deosebirea el de legile fisice. Deosebi-
rile in intelegerea binelul si reulul. Insuficienta legel morale
naturale in omul *hit. Felurile de legl. Legea revelatk
legea lul Moisi,legea evangelica. Superioritatea legel evan-
gelice Iubirea ca principiti de Opetenie al moralei crestine.
Sfaturl evangelice. Legile omenescl.Idee despre legile o-
menesci in genere. Felurile si obligatiunea lor. Legile bise-
ricesci. Legs civile. Libertatea morala. Argumentele pe carl
se sprijina,.Consciinta.Uiferite staff ale consciintel mo-
rale.
Virtutea si feluri e el. Pecatul si felurile lul. Viciul. Ten-
tatiuni. Recompense yi pedepse.Acte pretinse indiferente.
(Adiaphora).
Datorii ecitre Dumnequit.
Cultul intern. Credinta ca virtute. Eresie, schisms, a-
postasie, superstitie, indiferentism, scepticism, necredinta.
Speranta ca virtute.Increderea prea mare in sine, spe-
ranta deserts, disperarea.
Dragostea ca virtute. Egoismul. Prea marea lubire de
cele pamintescl.Fanatismul.
Cultul extern Rugaclunea. Rugaciunea in comun. Mer-
gerea la biserica.. Respectarea clilelor de s6rb4tOre.
Jura, mintul. Fagaduinca (votal).
Datoriite ereftinutui eittre sine,
Consciinta do sine si umilinta crestina.Mandria.
Datoril catre suflet.Cultivarea mintel, a inimel si a vo-
intei. Formarea caracterulul moral.
Rolul frumosulul In vieta intelectualL
Datoril dire corp. Sandtatea.Sinuciderea ; Duelul.
www.dacoromanica.ro

772 PROGRAMA ANALITICA. A SEMINARDLOR
Crestinismul si bunurile lumei. Crestinul si nenorocirile.
On Orea si lubirea de slava deserta. Avutia, avaritia, risipa,
saracia.
Alegerea unei ocupatiuni in vieta.
Datoriile creftinului ceitre apropele.
Iubire si . dreptate, sinceritate, compatimire, facerea de
bine.Respectarea bunurilor aprOpelui. Dragostea catre
dusmani Vicii contrare: nedreptatea, dusmania, preface-
toria, lingusirea, inselaclunea, cruclimea, zavistia, resbunarea.
Pilda rea, clevetirea, furtul, omuciderea; jocurile de noroc.
Datoriile omului ca membru al societatel. Familia si in-
semnatatea el morala. Casatoria si datoriile sotilor.
Datoriile parintilor catre copil si vice-versa.
Rudele si raportul dintre ele. Servitorii. Combaterea ide-
ilor contrare familiel si vietei conjugate.
Datorii catre Stat.
Statul in insemnatatea lui morala. Datoriile cetatenilor
catre Stat si ale Statului catre cetatenl. Socialismul; com-
baterea Jul pe basa invetaturel crestine..
Datorii ceitre patrie li near.
Patriotismul. Datoriile crestinilor dire biserica. Mila ca-
tre animale.
Dreptul bisericesc.
Clasa VII.
(2 ore pe separnama, 60 lectil pe an).
Definitiunea, divisiunea si metodul dreptulul bisericesc.
Raportul intre dreptul bisericesc si legile civile. IsvOrele
dreptulul bisericesc. Codicil mai insemnatl al bisericei or-
todoxe, si in special al bisericei romane, ca isvOre ale drep-
tului bisericesc; in deosebi, legea organica a Sfintului Si-
nod, regulamentul si decisiunile lul, legea clerulul mirean,
regulamentul el. Legea Casei bisericesci si regulamentul el.
Biserica ca societate crestina. Intemeietorul si capul el. Pri-
matul papal si combaterea lul. lerarhia bisericesca: Trep-
tele ierarhice, calitatile, drepturile si obligatiunile el dupe
www.dacoromanica.ro

PROGRAMA ANALITICA A SEMINARIILOR 773
dreptul divin. Patriarchs, exarhl, mitropolitl si episcopi; drep-
turde si datoriile lor; titlurile si modul de adresa ale mem-
brilor ierarhiei in raporturile dintre egal si egal, inferior si
superior si cu autoritatile civile.
Calitatile cerute candidatilor de preotie dupe dreptul bi-
sericesc si legile ter& Defensorii eclesiastici si revisoril e-
parchiall. Alegerea archiereilor titularl in Romania. Alegerea,
investitura si instalarea mitropofitilor si episcopilor eparchioti
in Romania Protoierel si sub-protoierel; drepturile si dato-
riile lor. Despre parochi, preop supranumerari si diaconi,
referinta intre el; drepturile si datorille lor Corespondent%
parochiala. Cantaretit si paracliseril, drepturile si datoriile loj.
Juramintul preotilor inaintea instantelor judecatoresci.
Laicii ca membri al bisericei crestine ; datoriile si drep-
turile lor.
Monahismul. Conditiunile cerute de a intra in monahism
si disciplina monachala.
Sin Ode: Sinodul ecumenic si cel local. SinOdele celor-alte
biserici ortodoxe. Despre sinodul bisericel nOstre romane.
Judecata- bisericesca dupe sfintele canOne, dupe legile si re-
gulamentele bisericei nOstre. Consistoriile eparchiale in bi-
serica romans si atributiunile lor. Cas.torie: casatoria reli-
giOsa si civil& ; piedicile cars se opun casatoriel; enumerarea
acestor piedicl, intre carl, in special, gradele de inrudire si
cunOscerea lor.
Dispense le la casatorii. Divortul in biserica ortodox& ro-
mans.
Avutul bisericilor parochiale si filiale. Dreptul bisericel
de a primi donatiunl si administrarea acestor avuturi. Des-
pre epitropia bisericilor. Drepturile si datoria epitropilor.
Dreptul ctitoricesc dupe legea clerulul si dupa usul Orel.
Dreptul preotilor si restrictiunea in ceea ce privesce usu-
fructul paminturilor si altor bunuri bisericesci.
Raportul intre biserica si Stat. Deosebirea acestor rapor-
turi la diferite biserici. Drepturile si datoriile Statului catre
biserica. Toleranta religiOsa in Romania.
Instracfirml. Legea clerulul mirean qi regulamentele el; legea or-
ganics a sfintului Sinod, regulamentele gi decisiunile lui; se vor citi
si interpreta de profesor orl de cite on dispositiunile lor star in le-
&mit"' cu cestinnile de drept bisericesc prevNute in acesta programs.
www.dacoromanica.ro

1902 07

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Viewers also liked

Viewers also liked (20)

Similar to 1902 07

Similar to 1902 07 (20)

More from Dalv Alem

More from Dalv Alem (12)

1902 07