2. BISERfCA
ORTODOXA ROMANA
Revista Periodică Ecclesiasticâ.
Anul al XXVlI-lea. 1903—1904. ’ J~ /Si
t C > ' h ?>/<=>>!<A '
I^ fi-^ ^ vJLb^*---
1
1h > „Predică Cuventalu
// Timotei, IV. 2.
(s B I B L I O T E O A
M itropoliei M oldO T d
şi Bucovinei
.S T U O IU M *
" B U C U R E Ş T I
TIPOGRAFIA „COŢILOR BISEBICEŞTI-
1 9 04.
y >
v
} n/l
iu-j
atf
Im I
•p â I
3/eI
irl I
ua
hj~
aii
iră
n-
' Ί-
t v

4. 19
TABELA MATERIILOR
DIN
Reuista periodică ecolesiastică, „ Biserica Ortodoxă Romă nă “ pe anu
al XXIII/ea (1903— 1904), însoţită şi de numele autorilor.
PARTEA OFICIALĂ
Cuvînt înainte pag. 1. Epistole Ireniee pag. 121— 125. Statutele
Societaţeî Clerului Român „8olidaritatea“ din Eparchia Dunireî-de-Jc·
pag. 215—226. Dare de sdmâ pag. 227— 231. Raportul r C. Revi­
gor Ecclesiastic oătre P. rf. Episcop al Rîmniculul Noului Severin pag.
232—236. Un raport pag. 456—468 Act de fondaţiune pag 636 -
539. Raportul Revizorului Ecclesiastic al Eparhiei Dunărei de-Jos pag.
558 -574. Biserica Română din „Regina" pag. 692—696. Raportul P.
C. Protoiereu al jud. Făloift pag. 697—709. Raportul Protoiereuluî de
Vaslui pag. 822—827. Raportul Protoiereuluî de Tutova pag. 828 -
836. S6nţire de biserică pag. 1075—1078 Raportul Protoiereuluî jud.
Constanţa pag. 1307— 1313. Raportul Arcbim. Ungureanu preotul bi-
eerioel Române din Regina (America) pag. 1319—1320.
P. S. ARCHIEREU CALLISTRAT BERLĂDEANU
Papa Nicolaft I pag. 53—64 Creaţiuuea după Biblie şi tradiţiuoea
pop6relor veohl pag. 241—257, continuare în No. 5. pag. 49R— r *"
Câte-va cuvinte asupra vulgatel ţi a autorităţel el î- —
pag. 732- ''ΛΛ ' 'jjf. tJar^Uiao_94’7 --
1058—lr
U % ,î.u r . h » A * 1801-1306.
a, carii
î la ilu-
oşl, au
români
I după.
aptele
■'râlirl
nerje-
Mscâ
urpe
■6sta
oua
tin-
‘bil
jră
in-
0-
>

5. Dr. D R A G O M IR D E M ET RE ^C U
^ Istorionl Mitropoliei şi al Episcopiilor Moldove! pag. 65— 75, con­
tinuare în No. 2 „Episcopiile de Roman şi Huşi şi Monaatirile Mol­
dovei" pag. 167— 178. Biserica Română din Canada pag. 85—-105;
447—449. Arderea Monastirel Agapia pag. 450— 455. Arie, Arienii
şi Semiarieniî pag. 361— 377, continuare in No. 5, pag. 514— 532,
continuare în No. 6, pag. 653— 674, continuare şi fine în No. 7, pag.
788—804. Sacerdoţiul după Si. Părinţi al Bisericel pag. 860— 881.
iDisciplina Bisericdscă în epoca Bizantină pag. 1049 — 1057, urmare şi
Ifine în No. 10, pag. 1101 -1113. Sistem de Dog i atică la Bis. Ort.
a Răsăritului pag. 1249—1262. Rusia voeşte Patriarchat pag. 1282—
1286. Cuvîntare (Omilie) în Sfînta si marea Vineri la Crucificarea Dom­
nului 1321—1335.
C. ERBICEANU
Naum Rîmniceanu 1822. Tratat Important pag. 11— 27. Bibliogra­
fia Gr£că (fine) pag. 76—84. Bibliografia Gr£că, prefaţă pag. 126—
131. liatiTOr pentru literatura biseric&că şi naţională pag. 156— 166,
urmare în No. 3, pag. 274- 284, urmare în No. 4, pag. 405—415,
urmare în No 5, pag. 551— 557, urmare in No. 6, pag. 64i— 652.
Câte-va notiţe privitâre la Tudor Vladimireson pag. 189— 193. Note
dintr'an manuscript al Arhimandritului Chiriac Rîmniceanu pag. 210—
214. Material pentru Istoria Românilor, civilă şi bisericâscă pag. 258—
265, continuare in No. 4, pag. 378—394. Situaţia Bisericel Orthodoxe
de RSsărit pag. 481—495, continuare în No. 6, pag. 629 —641. Po­
pularitatea Mitropolitului Veniamin Costache, Mitropolitnl Moldovei pag.
601—611. Mitropolitul Veniamin şi răpirea Basarabiei în 1812 pag.
721—731. Patriotismul Mitrop. Veniamin Costache pag. 741— 748.
Pastoralis pag. 755—767. Câte va cuvinte asupra Mitropolitului Ga-
vrm Banulescn pag. 841—849. Dou6 poesil dedicate Mitropolitului Ve­
niamin Costache pag. 850—853. Despre Hotin, oraş în Basarabia a-
cnm, pag, 854—859. Poesie ce cuprinde decapitarea Domnitorului Gr.
Gbica pag. 882 886. MtSrtea Părintelui Nifon Ieroshiinonahul pag.
952- 958. Istoria veche a Românilor dela Traian pâcâ la al If-lea des­
călecat pag. 964—978, continuare în No. 10, pag. 1084—110U. Note
asupra Istoriei Bisericeşti a Românilor pentru secolul al XIX-lea pag.
989— 1005, continuare în No. 10. pag. 1119— 1132, oontinnare în No.
11, pag. 1272—1281, continuare în No. 12, pag. 1373— 1388. Enci·
clica Mitropolitului Teodosie pag. 1220—1238, continuare în No. 12,
nag. 1336— 1351. Către Preoţii Români în special pag. 1287—1290.
Dr. M. POPE8CU

6. V
şi a jurămintuim ou etrîmbătate pag. 179—183. Predică pag. 266— 273
Predică pentru puterea credinţei pag. 395 -402. Predică pentru pu­
terea lut Dumnezeu pag. 621 -628- Predică pag 779—787. Grigore
de Nazianz ca teolog pag. 901— 911. Predică asupra rugăciune! pag.
979— 988. învăţătura lui Grigore de Nazianz despre Trinitate pag.
1146— 1156. Predică la Duminica Vameşului şi a Fariseului pag.
1239— 1248. L'redioă la Sf. şi laminata di a Paştelul pag. 1389 —1391.
Dr. PETRU GÂRBOV1CEANU
Pentru MonastirI pag. 2—10. Patriarhal Ecumenic de Constantino-
pol şi Sfîntul Sinod al-Sfintei Biserici Autocefale Ortodoxe Române
pag. 184—188. Cronica Bişeric4acă pag. 194—209, continuare în No.
3, pag. 310— 333, continuare în No. 4, pag. 416—439, continuare în
No. 6, pag. 675— 691, continu&re în No. 8, pag. 912— 929, continu­
are în No. 9, pag. 1030— 1048, continuare în No. 10, pag. 1157—
1168, continuare în No. 11, pag. 1253— 1271, continuare în No. 12,
pag. 1422—1427. Baroabiţil în România pag. 403— 404 Principele
Nicolae pag. 533—535. Cimitirele pag. 547— 550. Trei monumente re­
ligiose istorice pag. 768—778. Congresul bisericesc pag. 805 —809.
Gradaţia Preoţilor pag. 810—811. Bibliografia romanică veche pag.
948— 951. Naşterea Domnului nostru Iisus Christos pag. 961— 963.
Anul 1904, pag. 1081— 1083. Predică despre Căsătorie pag. 1114— 1118.
B. MANGÂRU
Scurtă privire asupra cercetărilor eciinţel filosofice şi positive pag.
35 -52.
Ecou. Stavr. V. PREDEANU
Cuvînt la Duminica a doua după Paşti a Sf. Apostol Toma pag.
110— 116. Predică la Duminica a cincea după Paşti pag. 334—343.
Cuvînt la Duminica a IX-a după Pog. Sf. Duh pag. 575—583. Pre­
dică la Duminica a XXlX-a după Pogorîrea Sf. Duh pag. 1187— 1194.
Preotul AL. PETRESCU (Craiova)
Biblia românâscă dela 1688 pag. 132— 148; 285—291. Biserica Vlă-
ducenl pag. 812—821.
Diaconul I. POPESCTJ
Predică pag. 344—361. Discurs funebra pag. 469—472. Predică la
înălţare pag. 684—688. DouS discursuri funebre pag. 710— 719. 0-
miliile luî Afraate pag. 1212— 1219, continuare No. 12, pag. 1364—
1372.
Dr. BADEA CIREŞEANU
Cuvîntare funebră pag. 1801— 1306.

7. VI
Eoon. 6H. RADULESCU
Oficierea Indiotionnlnî la Bis. l’atriarohală din Constantinopol pag.
642—644.
N. DOBRESCU
Un document pag. 749—764. Un arhiereii greo mitropolit la Ro­
mânii din Ardeal pag. 887— 900.
I. MIHĂLCESUH
Raportul dintre Religiune şi Moralitate pag. 1006—1029; 1169—
1186; 1291— 1800; 1408-1421.
POPESCU GR. BREASTA
Predici la si. Ierarh Nicolae. pag, 1070— 1074. Predioă la Dumi­
nica lăsatului de sec pag. 1314— 1318. Predică la Duminica a 3-a din
post pag. 1428 —1432.
DONAŢIUNI
Pag. 117—120; 237—240; 362—360; 473—480; 689—600; 720;
837—840; 869—960; 1196—1200; 1079— 1080; 1433— 1434.
W /i

8. ANUL XXVII BISERICA ORTODOXA ROMANA No. |
CUVÎNT ÎNAINTE
«Biserica Ortodoxă Română > revistă oficială a sf.
Sinod al bisericii autocefale ortodoxe române intră
cu numerul acesta în al XXVIl-lea an de existenţă.
Nu mai încape nici o îndoială, că e un semn înbu-
curător faptul acesta .şi pentru literatura n6stră cu­
rat bisericiscă şi pentru clerul nostru. S ’au publicat
în acdstă revistă studii, cari privesc biserica ortodoxă
în general şi cea română în special; s’au publicat
studii dogmatice şi morale, speculative şi practice, aşa
cum prescrie regulamentul de fondaţie al acestei re­
viste. S’ar fi putut pote să se dea o desvoltare şi
mai mare unor anumite chestiuni religi0se, însă nu
t6te se fac de o dată. Nădăjduim, că încetul cu înce­
tul se va îmbrăţişa întregul cadru prevedut în regu­
lamentul de fondaţie şi se va da satisfacţie tutulor
cerinţelor Şi dorinţelor.
Cu privigherea de apr0pe a sf. Sinod şi cu con­
cursul cititorilor, revista va merge tot prosperând şi
va dobândi trăinicie pentru tot-d’auna. Şi una şi alta
e asigurată, aşa că intrăm cu deplină credinţă în a-
nul al XXVII-lea.
Comitetul.

9. P E N T R U M O N A S T I R Î
Anul trecut I. P. Sf. Mitropolit al Moldovei şi Su­
cevei a luat o canonică, disposiţiune, ca în monastiri
să nu vină ori şi cine fără rost. Se ştie, că mai a-
les în Moldova, la Văratic, Agapia şi Neamţul în
timpul verei vine lume f<3rte multă. Monastirile aces­
tea a& devenit adevărate staţiuni, către cari se în­
dreptă gândul acelora, cari vor să petrdcă câte-va
luni la aer curat şi la linisce. Nu mai încape îndo­
ială, că bun lucru e acesta pentru cei din lume, însă
strică forte mult monastirilor. I. P. Sf. Mitropolit e
convins adânc de acăsta şi de aceea a luat de o cam
dată măsura, că atât la monastirile de monahi, cât şi
la cele de monahii să nu vină de cât familişti. E
destul şi atât, căci greu lucru e de a rupe o dată cu
o deprindere.
Canonul 47 al sinodului VI-lea e categoric. El
spune: «Nici în monaştirea bărbătăscâ femee, nici în
cea femeiască bărbat, să dârmă. Ci afară de t6tâ pă­
timirea şi de scandal se cade a fi credincioşii şi a’şi

10. PENTRU MONASTIRl 3
îndrepta vieţa lor, către buna cuviinţă şi apropiata
Domnului; iar de va face cine-va acăsta, din cleric
de ar fi, ori mirăn să se aforisdscâ».
Pentru a mai uşura severitatea disposiţiunii acestui
canon s’au întemeiat cu timpul arhondaricurile, unde
pot fi priimiţi acei ce vin să viziteze monastirile. In
chiliile monahilor sau ale monahiilor nu e permis încă
în nici un chip să potă cine-va locui.
Se vede, că şi în trecut în ţara nostră, viăţa mo-
nahicăscă a avut 6re-care lipsuri, căci găsesc un chri-
şov de la Alexandru Ipsilante relativ la chinovii.
’L public aici, fiind-că pe lângă val6rea lui istorică,
presintă şi un mare interes de actualitate. Ia tă - h ^ '
. «Cu mila lui Dumnedeu fiind noi orlnduiţ] la acest dom­
nesc scaun al toteî ţerel Ungro-Vlahiel şi găsind tntr’acestă
ţâră haosul neorândueleî ca şi mal înainte de facerea lu-
mel, pentru anarhia de atâţia ani şi aflând Întunericul în­
tre judecători din lipsa luminel pravililor şi mii de mii de
greşeli la alişverişurl, pentru aceste pricini de mal sus nu­
mite, am socotit, ca mal Înainte decât t6te lucrurile, să
contenim anarhia locuitorilor, Împărţind la toţi cu ce se
cade şi să punem între judecători lumina povăţuirei prin
pravile, ce am alcătuit cu mare ostenelâ, dând nizam şi
cumpăna dreptăţel prin nart la cel ce fac alişverişurl şi În­
dreptând prin aceste ca la un trup şi la cele ce lucrăză
Împreună sufletului; năzuim acum chiar la lucrul sufletului,
ca un mâl mare la cinste, măcar că al doilea la orîndu-
la.Iă; al căruia suflet datorie mal mare fiind Închinăciunea
şi lauda ziditorului, ce se sevârşăsce în sfintele locaşuri şi
biserici, precum dice psalmistul, am socotit şi pentru aces­
tea a orlndui cele trebuinctose, cuviinci6se şi folosit6re şi
măcar că oblăduim acostă mică stăpânire, dar ne silim a
o îndrepta după asemănarea cel mari stăpâniri, fiind că dela
ea am luat şi fiinţa şi stăpânirea, precum <jice apostolul
'Pavel: «nu este stăpânire decât dela D-<Jeu, iproci» Deci

11. 4 PENTRU MONASTIRl
din chiisovele ce ni s’au arătat pentru sfintele mănăstiri ce
se află într’acăstă de D-deu păzită creştinescă ţera n0stră,
veclendu-le în fel de fel de stări, şi rlnduelele cele întoc­
mite de ctitori neurmate, am socotit, ca o mare datorie a
nostră, să le aducem la orînduiala cea d’întâiu.
«Aşa şi pentru Kinovie pnind mal mare strguinţă (fiind-că
aceste sunt şi se numesc adevărate mănăstiri) şi cetind cu
mare luare aminte rânduelele ce li s ail făcut pentru dîn-
sele, am lăudat rtvna cea de D-(JeCi iubită a acelor puru­
rea pomeniţi ctitori domni, am socotit că trebue şi noi, cel
ce ni s’aii încredinţat, cu mila Iul D-detl, ocârmuirea Dom­
niei şi acel ce ne-am luminat 6re*şl cum, după măsura sfintei
învăţături (la care înţelepciunea cea de sus ne-am învred­
nicit a ne împărtăşi) a alege şi întări cele bune ortnduell
cu cărţile n<5stre, iar cele ce nu s’au săvârşit a le împlini.
«Şi pentru ca să nu ne arătăm numai cu cuvîntul, că
Îngrijim pentru aceste, iar nu folosim în fapte, iată dar, că
Întărim t6te dreptăţile lor şi milele cele de mal înainte, nes-
cădend nimic, ce încă adăugăm la unele şi altele, le şi dăm
chiar acest dar, adecă a fi nesupărate şi în pace la orl-ce
cerere şi dare se va întâmpla, afară numai din cele rîn-
duite la şcole, folosit6re de obşte dări de bani, alcătuite cu
deosebit chrisov, fiind că acăstă dare am socotit’o a fi cu-
viinciosă de la mănăstiri; iar ca să se folosăscă din veni­
turile lor şi din milele domnescl şi să nu se piardă în zadar
îndestularea ce aâ din letarea dăjdiilor, ci pentru a cheltui
în trebuinţe cuviinci6se şi de suflet folositore, poruncim să
se urmeze aceste mal jos ortnduell:
«1. Kinoviarhul şi proestosul monăstirel fiind în loc de
tată al kinovie!, să p6rte grija cu dragoste părintăscă de
cel-l-alţî ce se sihăstresc împreună cu el, pentru t6te cele
trebuincitfse lor, împărtăşind pre toţi cu hrana de o potrivă
şi cu asemenea îmbrăcăminte,. cum şi la slujbe întâiâ el
să împlinescă cu fapta rîndulala supunerel şi să se facă pre
el pilda celor-l-alţl. Să fie împodobit cu viaţă cinstită şi
fără de prihană şi încă nefiind lipsit de sciicţa sfintelor
scripturi, ca să p<5tă povăţui pre cel-l-alţl fraţi tot-dauna
prin cuvîntul învăţăturel Ia cele spre mântuire şi să fie
destoinic a primi el singur gândurile celor-l-alţl fraţi, ce se
ispitesc, iar de nu, să aibă duhovnic cu praxis ajator la

12. PBNTRU M0RAST1RÎ 5
acest lucru, împlinind acăstă mare datorie duhovnicăscă,
grijind din totă puterea, ca să sporescă părinţii spre lucruri
bune, pentru buna orînduială a mănăstirii şi cea mai mare
decât t6te să p6rte grija de bună împodobirea sfântului lo­
caş şi să săverşăscă t6tă slujba bisericel de peste an, după
tipic, şi fiind-că el este în monăstire ca un cap toţi cei-
1-alţi să fie plecaţi ca unui tată şi să i să supue la t<5te,
pentru numele Domnului, ca unuia ce priveghăză pentru
sufletele lor.
«2. Fiesce-care monăstire să aibă skevoGlaka crescut
din monăstire şi în vrîsta betrâneţelor, înţelept şi cu minte
şi prin fapte cunoscut de credincios, la al căria mână să
se încredinţeze prin catastih curat, iscălit (însă nu de toţi
părinţii, pentru taină, ci de cel mai vrednici de credinţă)
tote od6rele monăstiresci şi veşmînturile şi cărţi i hris<5ve
şi seneturile monăstire! şi tot venitul m6năstirei să se a-
dune în mâna lui, purtând grija de tote, neatingendu-se de
nimica, spre a cheltui lucru obştesc numai la treba lui, său
să dea slobozenie la alţii a cheltui in zadar, nici să lase
a se strica cărţile bisericei şi sineturile de ş6reci i de molie,
că va da sema pentru t0te şi se va şi osîndi pentru ne-
purtarea de grijă. Pentru care lucru, trebue odată pe săp­
tămână să le caute t<5te, avend şi ajutor vre-unul din cei
vechi al monăstirei, crescut în m6năstire şi credincios, ca
întămplându-se vre-odată să cadă în bolă skevofilaka, ori
să m<3ră, să scie el tote până la cel mai mic lucru, spre
a nu se pierde nimic dintr’insele.
«3. Este de mare trebuinţă a avă şi iconom, nu străin,
nici venit de curând, ci şi el să fie crescut în monăstire şi
cu sciinţă de t6te ale monăstirei, vrednic de a chivernisi
t<5te ale mănăstire!, spre spor şi a împlini trebuinţa fieş-
căruia, să slujescâ cu credinţă şi în frica Iul D-deu, nea-
tingendu-se, ori cheltuind cele de obşte la trâba lui, săfli
vre unei rudenii a lui, şi pentru tote cheltuelele ce va fi
trebuinţă la obşte, să aibă el catastih curat, de t6tă luna,
ifi să-l dă la skevoâlakă, de la care trebue să iea şi tre-
buinctâsa, cheltuială pe t6tă luna, care catastih să se is-
căl^scă ?i de cel-i-a>1 părinţi ai mănăstire!, pentru credinţă,
ca să aibă archiereul locului din ce că se pliroforisăscă,
{fiind trebuinţă) de starea fie-căreî mănăstiri, fiind-că numai

13. b PENTRU MCNASTIRÎ
la acesta dăm voie ca să cerceteze acestea, ca nisce lucruri
cuvi6se şi afierosite la cuvioşî şi să nu se sfetâscă cuvîn-
tul la obşte, fiind-că dintr’acest lucru nu numai că nu se
face vre-un folos, ci se întâmplă de multe-orl de aduce şi
pagubă. Iar de se vor arâta, că n’aii ieconomisit bine, atunci,
din porunca n6stră, se va face cercetare, iarăşi cu scirea
archiereuluî.
«4. De vreme ce In anii trecuţi, din împrumuturile fără
de cuvînt aii încăput mănăstirile la grele datorii, pentru
ac6sta embodisîm, că de acum înainte sâ nu fie mănăs­
tirile slobode a se împrumuta fără de trebuinţă mare; însă
şi atunci făcendu-se zapis iscălit de skevoâlaka, i de eco­
nom, şi arâtându-se la păstorul cel mare şi el sciind din
socotelile dosolipsei datul şi luatul, că nu sunt îndestule ve­
niturile mănăstiresc! a iconomisi trebuinţele mănăstiresc!,
să dea voie a se împrumuta numai cu cât va fi trebuinţă
şi sâ intărâscă şi cu mâna sa zapisul şi să p6rte tdtă grija,
ca iarăşi din buna iconomie a veniturilor monăstiresci să
răsplătâscă datoria (căci ce! ce vor împrumuta cu a lor
numai iscălitură, se vor osândi şi vor plăti dintr’ale sale
cea-ce s’aft împrumutat şi ce! ce vor Împrumuta numai cu
iscălitura egumenului nu vor av£ nicî o putere a cere de
la monăstire); şi pentru ca să nu se facă pagubă şi ne­
dreptate la ce! ce se împrumută, voim să fie cunoscut acest
şart la toţî imprumutători! şi să aibă tot-d’a-una grijă ar-
chiereul locului pentru buna stare a mănăstirilor şi să nu
se lase nic! de cum a se schimba sââ a se înstrăina mo­
şiile mănăstiresc!. Oprim incâ de acum înainte a nu se da
în arendă veniturile moşiilor mănăstiresc!, pe dol-tre! an!,
ci numai pe un an, şi atunci de va av6 mănăstirea folos
mai mare, fiind-că mal bine este părinţi! monăstiresci, a
strînge veniturile moşiilor, ca să folosâscă mănăstirea, decât
ce) ce cumpără venitul. Şi de acum înainte mănăstirile să
nu mal aibă voe a cumpera moşii, ci mal bine este să lu­
creze cele ce au în mână şi să meremetisâscâ cele stricate,
şi de va râmâne vre-un prisos din veniturile mănăstire! să
se păzâscă pentru altă trebuinţă mal mare.
«5. Fiind-că capul tuturor răutăţilor este schimbarea adese
a egumenilor, şi ma! vârtos schimbarea Iu! skevofilaka,
carele este credinţa de pază od0reIor bisericesc!, aşijderea

14. PENTRU MONASTIRl 7
şi a economului, pentru acăsta voim, ca să fie aceştia în
dregătoriile lor In t6tă viaţa lor neschimbaţi, fiind-că aceştia
sunt ca o temelie la t6tă evtaxia şi nestrămutarea mănăs­
tirilor. Iar de va fi trebuinţa, din vre-o greşâlă mare, a se
sc0te aceştia, să nu se facă acesta aşa îndată şi fără de
chibzuire, ci prin anafora deobşte să se arăte pricina la
archiereul locului, şi acela cercetând cu deamânuntul, şi ln-
crediţându-se, că acele cuvinte sunt drepte, şi se pricinuesce
scandelă şi pagubă mănăstirilor, atunci, prin scirea N0stră,
are voie obştea să alâgă alţii, ca să-I puie în locul lor.
<6. Cum că se cade a priimi pe toţi cel ce vin la chi­
novie porunca Domniei n6stre cu glas mare dice: numai
să-ϊ cerceteze cu căduta cercare, de se fac călugări cu gând
de mîntuirea sufletului lor şi în firea lor fiind, Iar nu din
vre-o altă pricină năzuind. Să se întrebe încă acela ce vine
la chinovie, la ce slujbă au fost, şi ce meserie au avut?
că de va fi fost slugă şi ati lăsat pe stăpânul seu, său ostaş
fiind şi au fugit, pre unii ca aceştia mal bine este a le da
învăţătură şi a le deschide ochii, trimiţându-I la stăpânii
lor, precum şi apostolul Pavel a făcut, trimiţând înapoi pre
Ovidiu la Filimon; Iar de va fi cel ce vine la chinovie în­
surat, nici de cum să nu se primăscă, căci acela nu este
stăpân trupului βέΰ, fiind-că s’au împreunat o-daiă de Dum­
nezeii şi nu pote a se depărta de muierea lui, afară când
se va învoi cu muierea lui, şi -ş’atuncî prin scirea Păsto­
rului ţăreî să fie primit. Iar de va veni cinevaşl văduv fiind
avend copil nevârsnicl, se cade a fi înduplecat mal mult
la îngrijania copiilor lui, decât spre a se face călugăr, căci
acăstă stare de călugăr au dat voie Domnul a o face nes-
cine din proerisis, Iar dragostea către cel mal apr<3pe al
său, ati poruncit, ca un lucru de mare trebuinţă, şi ce este
mal aprfpe decât copiii? Să se iea aminte încă şi vârsta
celor ce vin la chinovie, căci cel nevârsnicl nu se cuvin
ase primi, ca să nu pricinuiască scandelă la obştie jucân-
du-se la lucrurile de sârguinţă, mal vârtos făcându-se îm-
pedicare la cel ce se sihăstresc, fiind-că ficlenul meşteşu-
gesce vârsta cea tîneră spre a o aduce la alunecare.
«7. Se cade cel ce au îmbrăţişat viaţa călugărăscă nu­
mai decât să taie mai înlâiti tătă înădirea alişverişurilor
ce ati avut mal înainte în viaţa lor. ca prin diata de m6rte

15. 8 PENTRU MONASTIRÎ
să aşeze bine ale lor, împărţind moştenirea lor la cel ce
aveaţi datorie să-l caute la bătrâneţe şi la rudeniile lor, orî
la alt cinevaşl ce li-se vor pără că este cu cale; îar ceea
ce le-va maî rămâne să o dea la monăstire, unde se vor
învrednici a se tunde şi să rămâie neclătite în vecî şi să
nu se supere monăstirea de acăstă, nu numai de rudenii,
ci nici de cel maî de apr6pe. încă şi el însuşi de se va
căi şi va vră să lea înapoi ceea ce aii dat la monăstire.
sâ nu p0tă, nici să se asculte măcar, ca un lucru ce s’au
afierosit lui Dumnedeti; acesta ca unul ce aii primit sără­
cimea de bună voia Iul, trebue sâ se mulţămăscă la bu­
catele de obşte, ce se pun înaintea Iul şi să se îmbrace
cu îmbrăcămintele cele de obşte, ce se împart la top, prin
blagoslovenia proestosulul, iar să nu se plângă şi să tân-
jască de prostimea lor, fiind-că s’au lepădat de lume şi de
cele ce sunt în lume; Iar de se va întempla a cădâ unul
ca acesta întru neputinţă şi b6lâ, atunci trebuie a i*se o-
rîndui şi hrana mal cuviincî0să, cu căutare în spital cel
de obşte al călugărilor, purtând grijă de el.
«8. Pentru cel ce se trimet la posluşanie, poruncim ca
să se câlătorăscă cu adeverinţa proestosulul, ca de se va
întempla, să-l întâlnăscă pe drum 0menl Domnesc!, săă aî
archiereulul, sâ p6tă a areta, că împlinesc posluşania su­
punere!. Trebue încă să mal scrie proestosul într’acea ade­
verinţă şi vremea cât are s’o facă afară, într’acea poslu­
şanie, cum şi locul un le se trimite, ca să nu metachiri-
s03că reii acele adeverinţe, şedgnd de-şl petrec filele afară
din monăstirl, spre vătămarea sufletelor lor, ca să nu pri­
cinuiască scandelă la cel din afară, rătăcind şi e! şi rătă­
cind şi pe alţii; şi pre unii ca aceştia, unde se vor găsi
să-I prindă şi să-ϊ înfăţişeze spre cercetare, ca să-şl iea
căduta certare.
«9. Nici de cum să nu fie slobozi cel ce s’aă închinat
metanie la o monăstire să se multe la alta, iar de va avă
vre-o pricină asupra proestosulul, să alerge la archiereul
locului, şi când arhiereul, va cun<3sce din cuvintele lor vre-o
vătămare sufletului lor, să icoaomisâscă mântuirea lor, or!
cu ce mijloc va socoti. Iar de-ί vor vedă archiereul că o
face din uşuriaţa minţel lor, şi suut nedestoinici, după una
şi a doua învăţătură trebuie pre unii ca aceştia, ce nu se

16. PENTRU MONASTIRi 9
îndreptâză cu cuvînt, să li-se iacă şi certare, ca să nu dea
şi la cel-l-alţl rea pildă de nestatornicie. Oprim Încă şi pre
proestoşiî monăstirilor a primi vre-un călugăr tuns de alţii
în monăstirile. lor, fiind-că acâsta nu numai strică starea
călugărilor, cea făgăduită de el o dată pînă In sfârşit, ci
printr’acestea se aduce la monăstire tot felul de scandelă;
pentru acesta se cade să se pedepsâscă nu numai fugariul,
ca un ipotactis, ci mal vârtos cel ce primesc pre el, ca
unii ce pot opri neorînduiala şi se arâtă nebâgătorî de semă.
«10. Oprim a intra mireni în chinovie, ca un lucru cu
primejdie, măcar de se va arăta şi cu evlavie, ci încă să
fie oprit a nu obrăznici spre a metahirisi mirenii In mo-
năstirl cântece lumescl, ca să nu facă smintelă la buna o-
rinduiala călugărilor. Iar de se va întempla a intra, ori
căletor fiind, seu pentru evlavie, se. cade să şâ<Jă cu t6tâ
înţelepciunea, petrecând şi di şi n<5pte şi să iasă apoi ne-
atingându-se nimic de ale mânăstirel, ci mal vlrtos să a-
jutoreze şi să miluâscă pre sihastri, ca pe nisce săraci şi
rugători către D-deu pentru el şi pentru t6tă lumea; şi
acestea nu numai pentru chinovie le ortnduim, ci şi pentru
cele-l-alte monăstirl, ce nu sunt chinovie, ci sunt aşezate
pentru alte multe bunătăţi, fiin l-că cu aceste trebuincitfse
porunci Ni se pare Nouă, că nu numai nu facem vre un
lucru Inpotriva orinduelelor ctitorilor, ci tocă mal vîrtos
ajutorăm la scoposul lor, cea vrednică de laudă orinduială,
ca să p6tâ acest fel de monăstire să urmeze acestea fără
de cuvînt, carele s’au părut lor că este bun, folositor şi
mântuitor de suflet, iar nu cu pricină de lipsirea venitu­
rilor, să se scadă facerile de bine ce le orînduim, sâu să
fie lipsite monăstirile (la care sunt afierosite acestea) de a-
jutorul lor cel prin putinţă. De vreme ce egumenii acestor
monăstirl, când cheltuesc râu veniturile, seu când le mistu-
esc şi nu aâ dovadă nici de veniturile carl string, nici de
cheltuelele ce le fac, fiind că sunt numai singuri egumenii
skevofilaka şi economi, din care acâsta urmeză de multe
ori să se cheltuâscă facerile de bine cele orînduite de cti­
tori, şi să se isterisâscă monăstirile (la care sunt afierosite)
de ajutor şi să se stingă pomana ctitorilor din pricina a-
cestel rele economii; pentru acâsta, ca un lucru trebuincios,
poruncim să se păzescă tote cele mal sus numite ortnduell

17. 10 PENTRU MONASTIRl
atât de skevoGlaka i de econom): de Împrumutare, de
vinderea veniturilor, de cumpărături de moşii, de tunderea
călugărilor, şi eşirea la posluşanie, ca nisce lucruri ce sunt
spre ţinerea şi Întemeierea m6năstirilor, cu care nu numai
că se ţine şi se păzesce economia cea din afară, ci mal
vîrtos pentru binele moşiilor m6năstirel şi pentru urmarea
facerilor de bine cş mal sus s’ati numit.
«Acestea t6te chibzuindu-le împreună cu P. S. Sa părin­
tele Mitropolitul al Ungro-Vlahiel şi cu iubitorii de D (jeu
părinţii Episcop! şi găsind aceste lUcrurî folositore de obşte
şi la fitiş-care, hotărîm ca În vecî să se păzăscă cel mal
mic lucru, orînduind nazir acestei trebl pre mal sus nu­
miţi archierel. Deci rugăm şi pre cel din urma nOstră fraţi
Domni, cari din Pronia cea de sus se vor alege şi se vor
învrednici acestui scaun domnesc, să îngrijăscă pre maica
n6strâ cea de obşte, s-ta iul D-deii biserică, prin paza cea
cu deanaănuntul acestei de D iubită bună orindulală a
monăstirilor, de vreme ce aceste orlnUuell nu sunt ale nCstre
isvodirl, nici lucruri sc<5se din mintea n<5strâ, ci sunt ase­
mănate cu ale sfinţilor părinţi Vasilie şi Teodor Studitul,
Efrem Siru, i proci, cel ce scriii de orînduelile mdnăstirilor,
celor din năuntru şi celor din afară. Pentru acăsta, intru
Întărirea.acestora şi pentru paza cea nesmintită a acestora
t0te, fiind-că sunt destule blăstemurl, afurisenii şi Înfrico­
şări de legături nedeslegate în hrisOvele D-nilor celor mal
dinainte, nu le adăogăm şi noi, ci maî vertos nădăjduim că
Domnii cel pravoslavnici, prea mult prin dragoste, săii prin
înfricoşări de răsplătiri se vor îndemna spre a face bine,
de vreme ce unul este vrednic de laudă şi de cunună, Iar
cel-l-alt este lucru prost şi vrednic de defăimare. Deci pen­
tru acăsta s’a dat acest domnescul nostru hrisov, de faţă
fiind P. S. părintele Mitropolitul, iubitorii de D-ţJeu Episcopl
şi cel de bun năm credincioşi boeril cel mari al Divanului
Domniei m3le, întărind hrisovul acesta şi cu credinţa prea
iubiţilor fii al D-niel mele Constantin VV., Dumitraşcu VV,
etc».
D in citirea acestui chrisov fie-cine se p6te convinge
câ el e alcătuit în spiritul can5nelor sinbdelor ecume­
nice şi locale şi ale sfinţilor părinţi.
G.

18. NAUM RÎMNICEANU
1822. TRATAT I MP OR T ANT
Onorabili Părinţi! Aţi maî citit în Revista acesta
multe scrieri de ale unui coleg al vostru Naum Rîm-
niceanul şi care a murit în Monastirea Cernica, sub
numele de Nichita la 1837. Acuma vă maî dau spre
citire un tratat a lui Naum de cea maî mare valore
istorico-naţională a Românilor. Spre onorea Clerului
nostru Românesc şi iubitor de neam tot din condeiul
unui popă român au Ieşit asemenea înalte idei în fa-
v6rea şi ridicarea neamului nostru. Eu declar că
n’am întîmpinat în nici o scriere de ale Iul Naum, idei
aşa de măreţe şi de profunde ca conţinut din câte
s’au. scris sau de el sau de alţii pe acele timpuri tulbure
şirnesigure, adică pe la 1822, ca ac6sta. Partea I-a
a scriere! sale cum veţi vedea, este cam fantastică
şi^Î scrisă cu prevenire contra Grecilor fanarioţi; apoi
arfe şi inexactităţi de fapte şi date. De aceea ve pre­
vin ca citind’o sâ ve puteţi mal uşor da sama de
ce Naum a atacat atât de cumplit pe Grec!— pentru

19. 12 NAUM RÎMNICEANU
că el le cunoscea t0te tendinţele şi secretele lor politice,
şi ştia că eî, Grecii, voiau, a’şî însuşi lor România
de vor putea. Naum dar ca Român nu putfea suferi
şi privi nepăsători la ameninţarea proectată de Greci
şi la peirea şi stângerea or robia încă pe mulţi se­
cul! a neamului seu, pentru aceea ’ş! resbunâ venin-
du-i ocazia— Grecii acum să dusese din Principate,
or murise în resb<3ele de la Drăgâşani, Galaţi şi Scu-
lenî. Uni! se retrăsese în Ţara lor, luptându-se eroic
cu Turcii pentru libertatea Patrie! lor; între Român!
numai rămăsese acum de cât comercianţii, arendaşi!
şi proprietari! înrudiţi cu boeri! Români. Partea Il-a
însă a acestui tratat este un non plus ultra de însemnat.
Ν ’aţi avut adese ocasi! să întîmpinaţî aşa ide! se-
ri0se şi acestea scrise pe la 1822 şi îeşite din capul
unui popă profund, cugetător şi mare naţionalist.
No! astă-ψί încă maî mult trebue sâ-1 respectăm şi
chiar venerăm, pentru că în acest mic tratat ne vor­
beşte anticipat despre Unirea Românilor ca absolut
necesară existenţe! nostre ca popor, despre abrogarea
nobilimei or a blagorodnicilor, cu privilegiile lor, e-
galttatea absolută între cetăţeni, admiterea în funcţi-
unele Statului să fie de acum bazată pe merite reale
iar nu pe sânge or rase, neam, etc. învăţământul sâ
fie obştesc, iar nujprivilegiat. Tot Românul să ştie
şi sâ simtă că este în ţara lui liber şi independent,
că nobleţă stă în virtute, şi că acela este mai meri-
tos care va realisa prin cinste, viaţa corectă, relaiţii
oneste sociale, iubire de neam, nwi multe virtuţi.
Legile să fie pentru toţi absolut obligăt0re, iar recai-
I1

20. 13
citrantul or nesupusul şi resvrătitorul să fie pedepsit,
aspru, or cine ar fi. Sâ lipsască proiipendadele tim­
purilor vechi. Sâ se dea educaţie patriotică cetăţeni­
lor deopotrivă. In fine tote marele principii ale Re­
voluţiei mari a Francieî sînt în resumat puse în acest
tratat» ,în partea a Il-a.
Mai dă apoi Naum în scurt în V puncte un proect
de Constituţie, care trebue să fie respectată de toţi
şi considerată ca bază a formărei or regenerăreî so-
cietăţeî noi după eliberarea de Greci. Dacă acum ne
uităm îndărăt, mai ales noi betrîniî, carii am apucat
Regulamentul şi pote şi timpi înainte de el, atunci
cu surprindere ne mirăm şi uimiţi privim că mai t6te
aceste mari idei ale lui Naum s’au realizat gradat
în neamul nostru.
Onorabili părinţi I Citiţi şi recitiţi acest tratat alui
Naum şi iată pentru ce: Multe din ideile cuprinse în
acest savant resumat alui Naum pot fi luate de noi
ca teme or subiecte pentru predică, numai sâ fie ca­
pabil predicatorul de a-le pricepe, medita şi desvolta
în auzul poporului. De o cam dată ν'aş îndemna sâ
citiţi şi să explicaţi poporului ideile frumose şi ultra
naţionale cuprinse în acest tratat chiar prin Biserici;
pentru-că ideile cuprinse în acest tratat sînt şi creş­
tine şi morale ba încă şi luminătore pentru popor.
Am însemnat în acest scop şi de unde se începe
partea a Il-a a scrierei. In original scrierea este con­
tinuă, dar eu am făcut acesta deosebire, numai pen­
tru scopul ce ν’am spus. De o cam dată sâ ne bu­
curăm că din cler a ieşit un s6re luminos, ce cu mult

21. 14
înainte prin razile sale ferbinţî a încălzit şi aprins în
noi sentimentul patriotic decăzut şi ne-a îndemnat la
împlinirea datoriei n0stre cătră Ţară şi Tron.
C. Erbiceanu
PARTEA I-a
Nemul Dachilor (cunoscut în Istorie), cu mulţ! ani maî
înainte şi de întruparea Domnului şi Mântuitorului nostru
Iisus Christos, avendu-şi fiinţa şi starea sa, apururea au
fost oblăduiţi de Crai, însuşi stăpânitoril din nâmul lor, pă­
mânteni cu pravili şi obiceiuri ale pământului şi cu putere
ostâşască de răsboiti SDre apărarea fiinţei şi odihnei lor
ce! slobode în pământul lor, care putere răsboinică au sim-
tit-o îndestul şi acea puternică pă acele vremi împârăţie a
Rome!, ce au fost supus sub schiptţul seu tote cele-l-alte
nâmuri, iar pă acesta nu.— Pronia dumnedeiască care înalţă
şi pog6ră puterile pământenilor după adânci sfaturile sale,
ati supus după multe răsb01e şi pă acest nâm al Dachilor
la biruit6rele arme ale lui Traian, împăratul Romei.
Streinul pismaş al nâmuluî românesc nu sâ lndestulâză
că sâ râsfaţă aţâţa ani întru ale n<5stre, ci dându-ne cu
piciorul, voeşte să surpe şi din strămoşasca n<3stră slavă şi
luânduse a-i dovedi că nâmul românilor nu sâ trage din
Dachi, picând că acel nâm al Dachilor s’ati răsipit Intr’a-
dins, de cătră numitul biruitor împârat, în alte ţâr! streine
şi depărtate şi în locul lor au aşâqlat sălăşluire de nâm
râmlenesc din părţile Italiei, lăcuindu-sâ judeţul Romana-
ţilor şi de.aceia ati şi luat acestă numire judeţul acela, căci
s’ati locuit de Romani. Acâstă istorie este adevârată, dar
însă pizmaşul nu sâ lungeşte cu povestirea şi maî înainte
ci precurmă până aici, ca cu acâsta sâ p0tă dovedi stin­
gerea de tot a nâmuluî Dachilor; Iar adevârul urmâză aşa:
Că a^el împârat Traian vrând ca să nu maî cerce altă dată
împârătia Romei (precum şi însuşi el) acele rane ce le-ati
cercat de la acest viteaz şi răsboinic nâm al Dachilor; carele
şi ştia şi putea să ţie elefteria (libertatea) cu armele, pe câţi
ati putut pune în mână ϊ-ati şi râspândit prin kite ţări streine,

22. «AUM RÎMNICEANU 1 0
făcând apichie (colonie) de râmlenl în Romanaţî după cum
s’ati dis, dar cea mal multă parte, au apucai de au trecut peste
muntl în vecinul păment al Ardeiului, de unde Radu Vodă.
Negrul (cel ştiut în istorii) strângend pă al nâmuluî său
Dachi la letul 1241 de la Christos, au eşit Iarăşi în ţară
pogorându-se maî Intăî la judeţul Muscelului unde au făcut
oraşul Câmpului Lung, aşezându-şl acolo domnescul seu
scaun şi cel de atunci Ban al Craloveî ce se afla stăpân
pă acele cinci judeţe de peste Olt, supuindu-se Iul s’au în­
tins cu vreme domnesca stăpânire a Raduluî Vodă şi a
celor din urma lui In tdtă lăţimea pământului ţărel din
munţi şi până în apa Dunărei, şi de la venirea Radului
Vodă Negru s'au schimbat şi numirea nemulul nemal nu­
mindu-se Dachi, ci Români; dar însă nu că s’aCi stins prin
acăsta nemul Dachilor, ci s’au unii cu Românii ce s’au
găsit în ţeră şi unindu-se au luat acesta noue numire.—
Dovada acestui cuvînt este că şi acum se află o mulţime
dintr’acel- neam al Radului Vodă rămaşi de atunci cu lă-
cuinţa în ţera Ardeiului, numindu-se şi eî lot cu acestă
numire noue, Români şi tot de o limbă, carii nici odată
nu s’au strămutat de acolo şi nici putem dice că acel Tra­
ian au făcut apichie (colonie) de romani şi în ţera Ardeiului,
pentru că nu se vede în Istorie.
Cu tote acestea ori din nemul Dachilor, ori din nemul
Romanilor de vor <]ice că ne tragem totu se arată nemul
nostru cu bună dovadă mal cinstit şi mal slăvit de cât
nemul pizmaşului împotrivitor ce însu-şl s’au făcut defăi­
mare şi ocară nemulul elinesc, din care se fălesc că se trag
măcar că şi pă acel neam elinesc istoriile nu ni-I arată
de vre un nem mare, precum Grecilor li se pare şi se fă­
lesc, ci de un nem mic, lăcuit într’o prea mică părticică
din Europa, ce este acum sub stăpânirea împărăţiei puter-
niceşti, cu numirea de Rumeli şi împărţit in multe mici
domnii, avend necontenite gâlcevurl înlre dînşil, bez nemul
Machedonilor ci se află tot pă acel pămînt pe cari el Π
avea de n6m barbar, Iar nu elinesc şi în urmă le-au fost
stăpânitorl. Acest năm elinesc după cum chiar istoria lor
pe larg arată au fost din Început un năm sălbatec, hră-
nindu-se cu ghindă şi cu p0me de copaci, până când viind
la dînşil alţii din ţinutul Eghiptulul pribeghiţl, l-au fost

23. 16 NAUM RÎMNICEANU
stăpânit făcendii-se căpetenii lor, l-aii dumesnicit, l-au În­
văţat dogmele idoleşti (căci nici acestea nu le ştia fiind cu
totul proşti şi sălbatici) le-au aşezat capişte, î-ati dăsbrăcat
dă peile hîarâlor sălbatice ce purta, îmbrăcându-1 precum
purtau 0meniî dumesnici, l-au scos din visuinî şi din scor­
burile copacilor de 1-au adunat în sâlăşluirl de oraşe şi sate,
când şi el cu vreme omenindu-se şi înstreinându se din
tr’înşil la Eghipet au luat de acolo luminări de învăţătură,
le-au lucrat cu silinţă şi le-aii mai sporit şi In câtă vreme
au stătut cel maî aleşî al lor (carii cu adevărat aii fost
vrednici de t6tă cinstea şi lauda împodobiţi cu omenire,
cu învăţătură şi cu bune măsuri şi rînduell) ati putut şi e1
să şl apere acel mic. nâm al lor de către lăcomia celor
mal mari şi mal puternice nămurl, Iar după ce dobitocia
obştii aii călcat pe cel aleşi al lor şi l-aii stins cu totul,
pă unii omorându-I In pământul lor, pă alţii sărăcindu-î
desăvirşit de averea lor şi pă alţii silindu-I sâ fugă şi să-şl
găsască scăparea şi liniştea la alte nămurl streine, atât In
partea răsăritului, cât şi în Italia unde aii năzuit cel mal
mulţi de aii lăcut şi apichie (colonie) şi acea apichie aii nu­
mit-o Elada cea mare luminând cu învăţăturile lor părţile
apusului, după cum istoriile ne arată; atunci dobitocia lor l-aii
încercat în cele mal dese şi urite desghinărl şi râsb01e între
el, până când I-ati adus şi la cea de apoi nevoe, de şi aii
căpătat stăpân pă nămul Machedonilor şi după acela pă
nâmul Romlenilor, care I-aii Îngrădit în hotarele cunoştinţei
şi a măsurilor celor drepte, curăţându-I de grâţa fireştii lor
neastâmpărftrl. După curgere de mulţi ani, mutându-se sca­
unul împărătesc de la Roma la Bisanţiu cu numirea de
nea romi şi corcindu-se Grecii (ce die că se trag din nâ­
mul elinesc) cu Romanii, tot aşa s’au numit Împărăţia,
adică a Romeilor ce se Înţelege a Romanilor, Iar nu a Gre­
cilor.—Dar cu t<3te acestea năravul lor avăndu-l Încuibat
subt suflet, după ce aii umplut istoriile cu multele şi ne­
număratele lor nelegiuiri, în cea după urmă ati căutat ia­
răşi să-şi mal capete stâpânu ca să-I pue la orîndulală şi
să-I astâmpere şi aii dobândit tocmai pe acela pe carele
dumnezeiasca Pronie le-aii hărăzit spre lecuirea turbărel
lor, de î-a£i ţinut până acum In zăbala robiei şi ocoliţi In
hotarele cunoştinţei şi ale înfrânărel, lu cât şi dogmele le-

24. ge! să le ţie neprihănite măcar de nu se află Întocmai Ia
ce! maî aleş! ai lor, car! dogme aprope de căderea împă­
răţie! lor, era să le şi vîn4& la Soborul de la Florenţia
pentru politiceşti interesuri; li se împuţinase şi lumina în­
văţăturilor, Încă de când împărăţia lor plecase spre cădere
( !ar nu după cum se îndreptăză el dicend: că din pricina
robi! lor la Turc! ş’aâ perdut învăţăturile, pentru că Turci!
în adevăr nu s’ati amestecat nici la dogmele biserici!, nic!
4 la învăţăturile lor. Cum ar putea cine-va şi să creadă că
nămul grecesc se trage din cel Elinesc, In vreme ce în
,i curgere de văcur! multe, s’au corcit mal întăl cu Mache-
donii, ce le-au tost stăpânitori, apoi cu Romanii şi în urmă
de la robirea Ţarigradulul şi a nemulul lor până acum,
cu Turcii.— Şi dovadă luminosă că şi acum se corcesc
necontenit cu Turcii, este chiar mărturia lor, jăluindu-se şi
prin grâift şi în scris că Turcii le hrăpesc muerile şi fetele
apururea de le batjocuresc; şi Iarăşi altă dovadă este că
o mulţime de Rumeliţl ce s’aîi încuibat In ţăra Românescă
şi în Moldova şi au iăcut stare bună, acela însuşi mărtu­
risesc că însurându-se in ţera lor nu petrec mai mult cu
* soţiile, de cât tre!, patru luni, apoi lăsându-le acolo se iu-
streinăză după chivernisală, unii în ţările acestea şi alţii
în alte ţări ne mal întorcendu-se înapoi la locul lor, ca să
nu cadă în unghiele Turcilor şi vedem că peste mulţi ani
s’ati pomenit fie-şi-care dintr’înşil cu tete măritate la ţăra
lor şi cu feciori unii rămâind acolo şi alţii viind după pă­
rinţi pentru chivernisală, numindu se de copil ai lor de cari
el nu ati nici o ştiinţă, nici pulea intr’acea puţină vreme
cât zăbovea cu soţiile lor, după Insurare să semene aţâţa
copil. Şi iarăşi nu putem <Jice că acăstă ticăl6sâ sămînţă
de copi! va fi tot din nemul lor, de vreme ce este ştiut că
acolo, acest chip de desirînare nu este. slobod la Ghăurl
fără numai la Turci —Iar mal virtos în Ţarigrad, unde se
’ β cea mal mare biserică a Iul Christos, maica şi tnvă-
ţât6rea tuturor bisericilor şi isvorul darurilor, că după ce
acăstă nelegiuire se unneză acolo mai cu prisos, apoi în-
drăsnesc a călca şi dogmele pravoslavil şi tainele bisericeşti,
inlesnindu-şl năvala dobitoceştilor lor poite cu nimiahuri
turceşti, când biserica le stă mprotrivă. Putem crede dar
«irâ Îndoială că de tot s’a stins acea puţină sămtaţă eli-
Biaerica Ortodoxă Rom&uă *
___— ___ naum rîmm cean u17

25. 1 » NAUM RÎMMCEANU
nâscă la diastiină de atâtea vâcurl, tot pitrocindu se tntr’o
mulţime de sâmînţă streină a stăpânilor lor, în cât nu nu­
mai din elini, ci nici din cele-l*alte nâmuri din urmă cu care
s’ati corcit, nu pot sft şl dea samă grecii din cine se trag.
Osebit de acâsta putem (Jice că în cursul de patru sute
de ani aprope, mulţime de greci turcindu-se (după cum şi
lor le este ştiut) ati sporit cu săminţa lor nâmul turcesc
In Rumeli şi cu acâstă amestecătură au cuvînt şi Turcii
să dicâ că se trag din nâmul elinesc. Nu ne mal râmâne
dar alt cuvînt spre dovadă, fără numai pentru că se află
locuind pe acele locuri elineştl (ale cărora şi numirile s’au
stins) şi cu care locuri pot a se făli şi felurimea dobito­
celor ce se află acolo. Insă şi acâstă pohvală a lor că s’or
fi Irăgend dintr’acel vechi elini nu le face nici o cinste,
ci mal vîrtos necinste şi hulă, dovedindu-se pă sine-şî, că
sunt fiii celor ce ati ucis pe învăţătorii şi luminătorii lor,
precum şi jidovii se cunosc şi de Sfînta Scriptură se măr­
turisesc de fiii celor ce ati ucis pre prooroci şi pre toţi
cel trimeşl la dînşil.
N’ati contenit grecii a se sili în tot chipul, să potâ do­
vedi în lume că este nâm mare, locuit tn Europa cu tra­
gere din elinii cel vechi, ca cu acâsta dOr vor putea, să
dobândâscă şi el dreptăţile ce aCi alte nâmuri, dar cunos-
cură silinţa lor zadarnică şi înţeleseră că Europa într’aalt
chip judecă pentru dtnşil, că adică şi de ati fost el o 'ini-
Oră nâm-, dar căden I robi supt biruitorele arme ale oto-
maniceştil împâraţil, de sunt aprOpe de patru vâcuri, ati
Încetat încă de atunci a mal fi şi a se maî numi nâm şi
că în locul lor se cunosc Turcii de nâm locuit tn Europa,
arătându-se în tote geografiile de Europa, Turrhia, iar nu
Grechia. In protriva nemulul Românilor şi al Moldovenilor
şi dă se vede subt stăpânirea Pcrţeî otomaniceştl, dar a-
câstă stăpânire este cerută şi prin mită de însuşi ei, numai
cu chip de protecţie, tocmită şi aşedată prin contracturi,
de acela şi ati oblăduirea prin căpiteniele lor, prin pravill
şi obiceiuri ale pământului lor şi ale pronomil după cum
se vâd, care de a se păzi apururea nebântuite maî ati şi
altă protecţie împrotriva nestatorniciei turceşti ca să se pOtă
ţinea legăturile contracturilor în fiinţa lor. Acâstă drâptâ
judecată a Europei mal cu prisos au învăpăiat pisma gre-

26. NAUM BiM'ICEANU 19
cilor asupra acestor pămînturî Moldavia şi Valahia, carii
după ce cu fireştile lor intrigi resbiseră mal înainte la du­
hurile turceştî şi-Ί înşelaseră a-I socoti de credincioşi, au
hrăpit pâinea din mâinile pământenilor moldoveni şi români
orînduindu-se el căpetenii Intr’aceste două ţâri, apoi după
ce au supt cu mare lăcomie şi ca vrăjmăşie tot laptele
pân la sînge, au cutezat nelegiuiţii să lucreze două răsvrătirl
mari Împotriva tuturor sfintelor dreptăţi şi celor dumne^e-
eştl şi ale nemurilor, să facă adecă mal întâi o obştâscă
a lor apostasie Împotriva puterel turceşti, ca să o surpe
să o desrădăcineze şi să Iea el împărăţia, Iar când acâsta
nu o vor putea sevîrşi, atunci să lucreze pe cea de a doua
să stăpânâscâ adică el desevîrşit Moldavia şi Valahia, stin­
gând nâmul pământenilor şi numind aceste două eparhii
noua Grechie.— Pisma şi râutatatea l-au îndemnat de făcură
tâlhărâsca lor pornire mal întăl între aceste două pămân­
turi, de le despulară de totă starea şi le stinseră, închipu-
iră Maratona şi Termopilas, dâlurile cu viile, trimiserâ pro­
clamaţii în tâtă Romelia, unde qlieea că le trâmbiţâză trâm­
biţa elefteriel nemulul şi acea trâmbiţă in loc de elefterie
le trâmbiţă peirea, fiind-că cu acea trâmbiţare deşteptară
puterea otomanicâscă ca să Ia sabia în mână spre apărare
şi spre sdrobirea lor. De prisos este a ne întinde cu po­
vestirea mal înainte, pentru că ori câte vom grăi le grăim
la urechile celor ce le ştiu tote, pOte şi mal bine de cât
noi şi le sunt şi în Ziua de astâ-Zl înaintea vedere!, încă
şi tOtă Europa vădendu-le, stă la mirare ce trebuinţă ur-
mâză ca să ne întOrcem cu cuvtntul Iarăşi la nâmul ro­
mânesc şi să le arătăm mijlocul cel folositor pentru Între­
marea lor; şi să-l deşteptăm ca să cunOscă că fiinţa lor
nu este Încă perdută ci îndată se va înpicluroga când vor
hotărî ca prin înfrăţită unire, să se depărteze de nâmul
cel strein şi să-şi deştepte duhurile cu luminile Învăţăturilor.
PARTEA H-a
Acest nâm al românilor măcar că In trecutele vâcurl
se afla Zăcând subpt nesimţire şi nedomerire după duhul
cel de atunci, măcar că era ţinut cu strînsa legătură a unul
lanţ de an! Îndelungaţi subpt tirania a două deopotrivă si-

27. 20 NAUM RÎMNICEANU
luit6re nâmuri şi gemea cu amar şi gârbovit desăvîrşit în
cât nu putea să răsufle, să se mişte şi să vadă mal departe,
măcar că subpt o aşa vrednică de jale împilare aflându-se
aii socotit cel streini de limbă (Iar nu de dogmă.....) că
nâmul românilor este nâm slab, dăşărat, neputernic şi ne­
simţitor, măcar că puţinătatea românilor vedea că cu laptele
amundorora ţârilor maicel lor, i se sugea şi stngele, dar Insă
fireşte, Ore cum aştepta răsăritul unul s0re, carele cu stră­
lucirea razelor sale aii luminat nâmurile cele din vecinătate
şi pre lăcuitoril lumeî cel nouă şi simţea că va veni degrab
un minunt al deşteptărel întru care trebuia sâ scuture de
pre ochii sâ! somnul care-1 cuprinsese. Nâmul românilor
nu este lipsit de Duh!.... nu este un n6m jinduit de iste­
ţime! Nu este nâm ne simţitor!, ci pentru că din vreme în
vreme s’ati smerit sub răcnetul leului şi aii ajuns în cele
după urmă a fi jertfa altarului celor ce supt chipul compă­
timire! aii dat în sfîrşit de faţă nesaţul lor, drept acela
românii se hulesc. Greşaşte nâmul cel de lipitOre a gre­
cilor de va mal socoti că români! s’ati zidit de o Pronie
deosebită ca să fie organele trufii lor, jungherile lăcomiei
lor, şi greşaşte aşa de mult în cât sunt nevrednici vieţeî lor.
Un nâm carele cum Zic. gemea subpt greutatea lanţului
grecesc şi subpt umbra fierului celuî ce pe tOtă Ziua se vop­
seşte In roşu cu stnge omenesc,· nâm carele aevea vedea
dreptăţile vecinilor sâl întru întregimea lor, Iar dreptăţile
sale hrăpite de către viclenii linguşitori. 0re ar fi răbdat
sâ stea gârbov până-’n sfîrşit? Ore nu ar fi cerut de la in-
nâltime o prefaci re? Şi cerând Ore nu ar fi dobândit? Pri­
cina nu era atâta grea de a se sâvîrşi; era trebuinţă de
puţină, unire şi prefacerea cea spre folosul lor, era gata a
se sfeti. Abea au cugetat românii să se un6acă, abia s’aii
gătit spre o glăsuire şi iată fără zăbavă şi fără cât de puţin
val aΰ desrobit târa cea drâptâ a maicii lor din gura celor
streini, carii cu fătărnica lor linguşire şi cu cea fără de
milă sugere storcându-o, o uscaseră şi de puţinul slnge ce maî
rămăsese într’însa (că laptele lipsise) era hotlrît spre creş­
terea fiilor lor! Ţara acela Zic care din nenumeraţl ani sta
strînsă Intru încleştarea dinţilor greceşti şi măcar de s’ati
slobozit în isvor de hrană !n gura românilor (care am nă­
dejde că vor şti sâ o păstreze ca să nu cadă Iarăşi subpt

28. NAUM RtMNlCEANU 21
robie) şi de aâ Început a face lucrarea sa cea firăscă spre
înpiclorogarea românescului trup, dar însă fiind-că (după
Parimie) unul este nici unul, urma şi era de mare trebu­
inţă a se desrobi şi cea-l-altă, spre a se alcătui totimea tru­
pului românesc, de a se arăta vrednic numelui ce p6rtă
şi de a se vedea pre sine, de sine-şî au aflat mijloc de care
se cuvine a vorbi altă dată.........
Acum Românii au trebuinţă de unire mal mult de cât
altă dată. Corabia cea putredă şi despre tote părţile găurită
a n6mulul românesc, astă-φί are trebuinţă de un corăbier
iscusit, carele sâ ştie a o purta după bătaea vîntulul care
astâ-di depretutindinea suflă inponcişat şi acăsta este unirea.
Unirea ştiu că aâ zidit stâlpi neclătiţi şi neunirea vedem
că au sevîrşit atâtea derâpânărl, câte sunt şi răutăţile el.—
Unirea este de mare lipsă la rana cea cangrenisată a trupu­
lui românesc; Unirea se cuvine a fi doftorul seii, unirea le­
cuirea sa şi prin unire va ajunge la cele mal dulci picături
ale fericire!.—Hrănăscă-se trupul românesc cu dulcele ospăţ
pe care i-1 găteşte unirea,—Ajungă-I desbinarea cea amară
care sau fost încuibat într’însul prin intrarea linguşitorilor
subpt streşinile lor. In scurt nămul românilor are trebuinţă
prea mare de acestă fiinţă spre care-1 povăţueşte şi firea cu
însuşirile sale şi dogma cu întocmirile sale adică de unire.
Românilor!!! Ajunge vă punerea de fii pe carii pân’acum
îl încuibaţi tn locaşul vostru şi el în loc de mulţămire v’au
făcut astâ-dî de a-ţl remas ticăl0se leşuri ale defăimare! lor,
v’ati pustiit nimestiile, v’au prădat bunurile şi v’au lăsat
săraci şi chiar de cele sfinte ale altarului vostru; Ajungă-vă!
Ştiu că în oraşul nostru cel frumos aţi întocmit şc6lâ lău­
dată, a-ţî înzestrat-o cu zestrile fiicelor maîcel v6stre şi nă­
dăjduiţi sâ culegeţi r6dele osândii vostre.— Dar ore într’a-
cela şcdlă se află vre-un fiu de româncă? ba! ci numai pul
de vulpi şi malaci de bivoli, carii luminându-se s’au în­
gâmfat, îndestulându-se s’au turbat înbulbându-se, în cele
după urmă â& rădicat arme în potriva maicel v6stre, in
potriva v0strâ şi a fiilor voştri; lată punerea de fii de alt
năm! Tinerimea românăscă, adică cea din blagorodnicl, ’şl
avea Învăţători (ca să nu (Jic linguşitori) prin casele lor, Iar
cea din năm mal prost scumpla hârtia târgului scriind fo­
iţe spre deprinderea buchilor la şc6lele cele prăfuite ale
limbel n<3stre.

29. 22 NAI3M RÎMNICEANU
Românilor l ! Aveţi fraţi din maica v6stră, carii destoinic!
sunt a sluji in ocolul ţărel încă şi maî înainte de va fi tre­
buinţă, nu-ϊ maî daţi la spate! nu-î lăsaţi în părâduire şi
rugină! Daţi-le rînd, pre carii sunt vrednici dintr’înşil că­
utaţi ca mal mult să sporăscă! pe cel cari sunt mal proşti
nu-1 desnădSjduitf ci iscusiţi-1 ca să vi se facă vase de bună
trăbă! Punerea de fii (fireşte privindu-se) cât de bună de
ar fi,' tot este mal greţosă de cât răutatea fiilor celor ade­
văraţi; aţi vă<Jut-o In faptă; aţi cunoscut-o în fiinţă şi o veţi
simţi şi în văcul viitor pentru-că amărăciunea care ni s’aii
pricinuit de către punerea de fii, atâta v’aîi amărit gâtlejul,
cu cât prea cu anevoe Ί veţi îndulci şi v’aft pricinuit a-
cestă colică care p0te să vă lase mal bolnavi de cât sînteţl.
Dar nu cum-va vre-un român cu suflet mic va socoti că
numai cu unirea pOte să folosescă astă-dl de cât altă dată
în orizontul ţărel româneşti? Greşaşte de va cugeta aşa! U-
nirea trebue să fie legată strlns pentru tot-d’auna, că fără de
' dtnsa nu pOte fi!
Fiţi dar uniţi într’o glăsuire şi statornici Intru tote spre
folosul Patriei, că voi sunteţi Patria!
Unirea de toţi se laudă, dar nu de toţi se primeşte şi în
lucrare, ci numai că se cinsteşte cu buzele. Trupul omului
alcătuit fiind de mădulărî, se slujaşte cu ele şi se ajută la
tote trebuinţele. Intâmplându-să a pătimi vre unul, fie ma-
car cel mal mic deget, tot trupul pătimeşte turburându-să
şi îndată cele-Ialte mădulărî alărgă spre ajutorul celui ce
pătimeşte şi cu acăsta să dovedeşte câta unire aâ mădulârile
trupului între ele şi cât de tare sunt legate a sluji unul al­
tuia şi a pătimi unul pentru altul. Aşijderea şi un nem de
Omeni sălăşluitori, tot într’un pământ să socoteşte ca un
trup alcătuit de mădulărî, cari de vor fi legate strâns cu
sfânta legătură a unirei, a ajuta adică unul pă altul, a sluji
unul altuia şi a folosi unul pă altul, fiind toţi un trup, un
suflet, o cugetare şi o glăsuire, p0te atunci a se apăra de
ori ce rea cugetare şi năvălire streină, care cu ochiul cel
pismaş pândeşte a baga încă întru b<5la cea politicăscâ. le­
tonele ne arată câte nămurl după vremi, întărite fiind cu
acătă sfântă legătură s’au apărat de tOtă bântuirea streină
şi s’aâ Înălţat la mare putere şi slavă.
Nămul nostru românesc, fiind un trup prea ticălos îa~

30. NAUM RÎMNICEANU 23
tocmit adică de un cap strein şi de mădulărî forte împon-
cişate se văd de fotă lumea la ce mare beznă a periclunel
şi de fotă jalea, vrednică pustiire l’aa aruncat lătul «1821»;
din pricină că nici capul au voit vre o dată binele mădu-
lărilor, dar nici mădulările au voit acea sfântă legătură a
să ajutora unul cu altul.
Inponcişarea mădulârilor este născută şi crescută în masa
fantasiilor, blagorodiel ţereîromâneşti, căci aceşti blagorodnicl,
(boerî, nobili) nesocotind că cea adevărată blagorodie ’şl are
fiinţa sa, nu în părerile bunătăţilor trupeşti, ci întru îmbu­
nătăţirile cele sufleteşti, adică în frica lui Dumnedeu, în lu­
minări de învăţături, in petrecere de învăţături, de viaţă cin­
stită şi neprihănită, în îndemnări, sfătuirl .şi povăţuirl spre
cele de folos, cătră apr6pele seu patriot, în vrednicii de
slujbe credincîose, în dragoste curată şi nefăţarnică, cătră
toţi patrioţi şi in silinţă cu fotă râvna cătră cele folosifore
Patrii, care fote acestea să câştigă, Iar nu să pog0ră de
moştenire, nici să hărăzăşte.
Dar el nebăgându-le în samă acestea şi mulţămindu-să,
numai â dice că să trag după naşterea trupăscâ din cutare
şi din cutare, adică că au eşit din sălaşul fantasiilor şi
zadarnicilor păreri ale strămoşilor, ş’au făcut de sine-şl şi
privileglurl prin cari se dea, să cunoscă ceilalţi simpatrioţl
al lor (ce nu să trag dintr’acele fantasii) ce va să dică
blagorodie, adică că blagorodcic (nobil) este acela care pote
să înjure pe cel mal mic patriot, când va voi şi el sâ nu să
Înjure de nimeni; să necinstăscă şi să nu să necinstăscâ;
să bată şi sâ nu să bată; să siluăscă şi să nu să siluăscă;
sâ păgubăscâ şi să nu să păgubăscă; să defaime şi să nu
să defaime şi cele-lalte aseminea.—Cu aceste urîte şi vred­
nice de fotă hula fantasii, osebindu-se de sine-şl blagorod-
nicil din trupul nămulul şi fâcendu-se o sistimă trufaşă şi
cu totul slobodă de netăgăduitele datorii şi legături ce să
cuvinea să albă cu simpaţrioţil lor, au aţâţat fotă scârba
urîclunea şi nestinsa vrajbă a nemulul asupra lor, cu cât
şi el s’ati arătat mal cu asprime şi cu multe chipuri de
posomorâte silnicii şi defăimări, câtrâ fraţii lor patrioţi.—
Fantasia blagorodie! cuprinzând cu totul slabele şi nelumi­
natele lor duhuri, I-ati făcut sâ uite că sunt 6menl ca şi
ceilalţi supuşi, adică la fote nenorocirile şi stricăclunele

31. 2 4
fireî omeneşti şi că cel mulţi sunt mal destoinici a se a-
păra de eâlb&tâcia celor mal puţini, ci împotrivă socotind
câ toţi ceilalţi sunt patrioţi neblagorodnicl, sunt zidiţi de
o ait& dumnedeire, numai pentru ca sâ fie organe măririi
lor, materie trufiei şi desfătărilor lor, jucărie patimilor lor
şi jărtvă lăcomiei lor, de acela şi nici un chip de tirani-
c£seă pornire, nici mijloc de sălbatică jăfuiie n’au lăsat
de a-I pune tn lucrare cu deadinsul desfâtându-să şi îm-
bogăţăndu-să cu stngele simpatrioţilor.—Nu p6te nimeni
să acopere acest mare şi luminat adevăr, fiind că s’a dat
de faţă tn cunoştinţa şi altor nămurl mari şi slăvite! Nu
să pot ascunde lucrătorii, sărăcii nămulul românesc, fiind
că să pot arăta şi cu degetul. Osebindu-se blagorodnicil
din trupul patrioţilor şi călcând cu picerile pă fraţii lor,
Încă el n’ad rămas fericiţi, pentru că interesele lăcomiei
rasvârtindU'l şi pă dănşil, aft fost siliţi a să alătura pă
iCngă streinii stăpânilor!, ce avău deplină tiranicăscă putere
să facă ori ce vor voi şi aşa blagorodnicil ţărel ajunsâse
la altă ticăloşie necinstită căci la fraţii lor simpatrioţl să
arată ca nişte Dumneaei, omorându-ϊ şi ponosluiudul, Iar,
la streinii i stăpânitorl cu o fOrte prOstă cucerie zmerenie şi
linguşire, tn cât nu să deosebea din cele mal mici slugi,
făcănd încă şi acelora destule colachil tn cât blagorodnicul
cel sălbatic şi mândru cătră simpaţrioţil lui, de multe ori
să vedea smerindu-să la un Baş Ciohodar:
Streinii vrdjmaşl al nămulul nostru şi la vedere oblădu-
itorl al ţărel, pândind cu neadormită privighere, tote vre-
mile Indămânate şi vrând să să folosască din slabele duhuri
ale blagorodnicilor ati adunat mulţime, din cel mic! pă câţi
atk cunoscut Iubitor! de slavă deşartă şi amestecând printre
dănşil şi din streini, Ί-aO băgat intre blagorodnicl, înâlţân-
dU’I tn proti pendadă cu barbe ce este semnul cinstii şi
treptil cel mal mari şi cu care să cunosc că sânt negreşit
blagorodnicl. Şi după ce aâ Imulţit numărul blagorodnici­
lor şi Ι-aO cuprins pă toţi In întunecatul sălaş al zadarni­
cilor fantasii, apoi cu sataniceştile duhuri din Fanar ri’afi
contenit a aţâţa resvârtirl Intre dânşii ca să să Indemneză
tneu-şl să să lupte, sâ să răsbolascâ, să să pârascâ şi să
se sdrobăscă Intre el.—Le-aft văndut pânea lor pă bani
adică maneupurile ţărel şi el neguţăforindusă cu ele s’aâ.

32. NAUM RÎMSICEAND 2 5
îmbogăţit cu sărăcia şi stingerea norodului şi aşa blagorod­
nicil după ce intre dânşii nu a0 nici o dată pacea şi nu
pot trăi fiind rasvârtiţî, apoi au căzut în cea desăvărşită
uriciune a patrioţilor aducendu-1 la dăsnădâjduire. Acâăta
aG silit pă Teodor Vladimiresco cu laudată râvnă a Patriei
sale, să strângă pă cel obidiţi şi năpăstuiţi fii al patriei şi
să ceră dreptăţile obştii ţărel. Nici cea duranediască, nici
cea firescă Pravilă nu pote osândi pă un nem, căci ’şl cere
obşteştile dreptăţi! Blagorodnicil sunt datori a fi apururea
supuşi la Pravilile şi dreptăţile patriei; Iar patrioţii nu sunt
datori a să aduce jărtva trufiei, lăcomiei şi desfătărilor lor.
Blagorodnicilor!!! Cun0şteţl odată adevărul că nu puteţi
fi blagorodnicl, pănă nu veţi fi mal întâi patrioţi! Nu pot
face blagorodnicil Patrie, ci Patria face pă blagorodnicil
Patrioţii vă plăteşte ca să privegheaţi pentru dânşii, sâ
grijiţl pentru folosurile lor; să-I Iubiţi şi să-I cinstiţi ca pă
nişte fraţi, Iar nu pentru ca să-I huliţi, sa-1 defăimaţi şi
să-I despueţl.—Depărtaţivă de duhurile streine şi desnârâ-
vindu-vă vă îndreptaţi ca să puteţi trăi cu patrioţii voştri,
după cum şi Dumneded voeşte, biserica şi credinţa porun­
ceşte şi firea ne învaţă. Priviţi în oglinda anului «1821»
şi înţelegeţi la ce prăpastie v’au adus streinii şi câtă mare
desghinare este intre patrioţi şi între cel ce să numesc bla­
gorodnicl! Nu vă paraponisiţi la acâsta, pentru că inşi-vă
sunteţi pricina, aducându-1 la desnădâjduire! Cunoşteţl bla-
gorodia cea adevărată, acea ce sâ urmăqlă şi în Evropa,
Iar nu cea după fantasie, căci fantasiele să râsipesc îna­
intea adevărului! Nu socotiţi pă patrioţii voştri de dobi­
toce, ati trecut vremea dobitocii. Acum fii patriei au do­
bândit simţiri şi de era a sâ mal zăbovi cu dobândirea,
dar voi I-aţl grăbit spre deşteptare şi firea povăţueşte pă
fie care simţitor, să să apere de cele vătămătore; de acela
dar voi îndreptaţi ca nu cumva obida şi dâsnădâjuirea nă­
mulul să nască alţi Teodori!..
Patrioţii să vă cun6scă de blagorodnicl, când veţi fi u-
n iţi cu dânşii; cinstindu-să, iubinduse şi folosindusă de voi
Iar nu voi sâ vă arătaţi blagorodnicl cu trufii, defăimări
şi'nebăgări de sâmâ catră el, căci in adevăr să ştiţi că nu
veţi mal fi!...
Fraţilor patrioţi români, parte bisericăscăşi parte mire-

33. 26 NAUM RÎMNICEANU
nâscă, cuvântul acum este pentru tot nâmul nostru (Împre­
ună şi cu blagorodnicil ce să vor îndrepta şi să vor uni
cu noi într’o cugetare şi într’o glăsuire! Patimile ce am
cercat să ne slujască nouă Intru deşteptare! Am înţeles cu
toţii că dezghinările trupului nemulul nostru au dat vreme
şi putere vrăjmaşilor streini ca să ne stingă cu totul. Ve­
niţi dar in numele Domnului să ne înviem nâmul şi să
ne întocmim patria, că încă nu ne este vremea trecută,
nici nădăjdile perdute!...
Dumnedeul păcel şi al unire! să fie în veci în mijlocul
nostru şi înaintea lui să întărim cu înfricoşat jurământ în­
dreptarea patriei n6stre printr’aceste ponturi.
A). Precum la suirea pă scară, cea din tăi suire este
departarea de la pământ, aşa şi îndreptarea n6strâ să-şi
albă începerea din departarea cu totul· de streini cu carii
sâ nu mal avem de acum înainte nici un fel de înclinare
nici aevea, nici prin taină, precum şi el aseminea să fie
cu totul depărtaţi în veci de noi şi neîmpărtăşiţl de t6te
dreptăţile nâmulul nostru cele politiceştl, cele fireşti şi' ale
pământului, şi lepădaţi de t6te adunările şi sfaturile n<5stre,
râmâind pentru dânşii a sâ hrăni în ţeră cu negustoria şi
meşteşugurile mâinilor ce vor fi de folos Patriei, supuşi la
praviliie şi obiceiurile pământului, sau cu-lucrarea pămân­
tului plătind dajdie la visteria ţerel.
B). Blagorodnie să să numâscă numai acela ce să arată
cu mal multă dragoste şi cinste după cuviinţă cătră sim-
patrioţil lui şi cu mal multă slujbă cătră obşteştile folosuri
ale patriei Iar că să trage din cutare, saâ din cutare saii
că s’au suit la trâptă mare, nimic să nu ajute pă cel tru­
faş, silnic şi cu mândrie cătră ceilalţi.
C). Să fie drumul deschis tuturor patrioţilor de ori ce
trâptă saâ stare va fi, ca fieş care cu învăţătură, cu silinţă
şi cu vrednicia sa folosind obştea, să dobândâscă de la Pa­
trie cea după cuviinţă cinste şi înălţare stărel lui, ca cu
acest mijloc să sâ Indemneze toţi fiii patriei a se sili spre
sporire la învăţături şi slujbe vrednice, fiind încredinţaţi
că’şl vor lua răsplătirea ostenelii lor, după cum să urmâză
şi la celelalte luminate nâmuri ale Europei, Iar să nu fie
trecuţi cu vederea, depărtaţi şi călcaţi cu picerile de bla-
gorodia ce ati fost până acum.
D). Dregătoriele să sâ dea Ia pământenii cel mal cinstiţi

34. NAUM RÎMNICEANU 27
şi cu frica lui Dumnezeu, Iubitor de dreptate şi cu râvnă
cătră folosurile obşteşti, cari se fie datori a să arăta cu
libov (iubire, dragoste) părintesc cătră supuşii lor, şi supuşii
lor Iarăşi sâ fie datori a să arăta cătră el cu căzută su­
punere, cinste şi evlavie.
E). Totă silinţa să să pue pentru întemeierea şc0lelor
ţărel cu dăscăli de tot felul de Învăţături, ca să să lumi-
neză fii patriei.
F). Din totejudeţile ţărel să să trimătă la scaunul stăpâ-
nirel câte doi deputaţi de obştea judeţilor, cari ca nişte e-
pitropl al simpatrioţilor lor, să să afle faţă la tote sfaturile
obşteşti dându-şl şi el cuvântul şi părerea pentru cele ce
folosesc judeţilor lor.
G), Cu sfatul şi primirea a tot nemul românesc să să
alcătuiască pravilă a ţărel, întemeiată în cele mal sus a-
rătate şase ponturi şi adaugită cu câte altele să vor mal
chibzui folositore ţărel. Acea pravilă în veci să să socotăscă
că este capul cel poruncitor In ţara n<5slră şi la acea să
arâte desăvârşită supunere, tot nămul românesc de totă
starea fără osebire cum şi cher puterea cea săvârşitore a-
dică stăpânirea, acela care milostivul Dumnezeii prin aju­
torul preaputerniculul protectorului nostru ne va aşăza.—
Iar călcătorul pravilii de ori ce stare şi trăptă vor fi să să
pedepsascâ negreşit, făcend pâră asupra-ϊtotnămul românesc.
Acăstă bună întocmire a patriei, veniţi fraţilor să o În­
tărim cu unirea, ndstră să-I zidim turn neclătit râvna n6stră
cătră folosurile obşteşti.—Cu toţii să fim un suflet, o cu­
getare şi o glăsuire pentru totă obştea; să ne fie legătura
veclnică printr’acăstă scrisore iscălită de toţi cu jurăment,
în numele prea sfintel şi de viaţă făcătorel Troiţe, Iar cel
ce să va dovedi cugetând numai pentru al săli In parte,
folos depărtându-să de râvna folosurilor obşteşti; sau că
cercă a să folosi cu vre o vătămare a obştii, sau ci vedînd
vre o vătămare obştăscâ cât de mică nu o va arăta de
faţă şi nu’şl va uni glasul şi strigarea lui cu ceilalţi, unul
ca acela socotindu-se între călcătorii de lege, să fie lepădat
de numirea patriotului şi neînpărtăşit de folosinţele ce să
cuvine a dobândi un adevărat patriot şi în osânda dumne-
4eeştil judecăţi după legătura jurământului săti.
1822 Iunie 20. C. E.

35. D I S C I P L I N A A R C A N A
Urmare. Υβφ Biserica Orthodoxă Română No. 12, anul XXVI.
Pe la sftrşitul secolului al II tot! apologeţii creştini încep
să păstreze cea mal mare**tăcere !n scrierile lor, asupra
misterilor şi mal cu sămă asupra misterului botezului şi al
cumenicăturel. Acesta se observă la Atenagora, la Minuciu
Felix şi la toţi apologeţii cari ati urmat până mal târditi.
Tăcerea lui era intenţionată căci nu voeau să se expue din
nou bajocurilor scriitorilor păgâni şi nici nu găseau că se
cade să răspundă la calomniile lor.
Rothe *) susţine că calomniile la cari eraO expuse miste-
riile creştine proveneau numai din causa că disciplina ar-
cană era stabilită şi ştiută deja, însă, acăstă părere a sa,
a fost combătută de teologii Însemnaţi din acel timp. Se
p6te admite, că disciplina arcană a provocat pe păgâni ca
să reînolască cu mal multă putere calomniile lor contra
creştinilor şi că prin acăsta apologeţii se vedeaii siliţi ale
răspunde, dar deja viaţa retrasă a creştinilor şi modul ascuns
In care el executaţi serviciul divin, progresul pe care îl fă­
cea creştinii, le procurase material Îndestulător pentru ură
şi atac. Calomniile ce se adresaţi creştinilor dataii de mal
multă vreme, de cât voeşte Rothe a crede. Iustin le cun6şte
deja, după cum dovedeşte acăsta Credner *), apoi mărturi­
*). De disciplina arcani.
2). Allgemeine Lit. Zeitnng.

36. DISCIPLINA ARCANÂ 29
sirile Iul Plioius (cibus promiscuus et innoxius) şi nu mal
puţin cele expuse de Origen *), care arată că tote aceste
calomnii sunt opera Iudeilor, cari att început să le lăţescă,
imediat ce creştinismul s’a Înfiinţat. Tertulian 2) crede că
acestea datăzâ de pe vremea imperatorului Tiberiu.
Iustin Martirul, descriind misterile, face prin acesta o es-
cepţie de la regula generală, însă e acusat atât de Origen,
cât şi de Tertulian.
Teologul Credner caută să explice acesta în modul ur­
mător. El dice: apologeţii de mal târdiu numai aveau nic!
un motiv ca să descrie în mod detaliat unele acţiuni bi­
sericeşti, pentru că deja combătuseră punt cu punt tote
imputaţiunile ce se făceai! creştinilor. La acăstă aserţiune
a lui îl răspunde Harnack3), arătând că dacă apologeţii n’ar
fi avut de cât numai acest motiv de a păstra tăcerea, atunci
admiterea unei discipline arcane In sensul strâns al cuvîn-
tului n’ar fi mal avut nici o raţiune. Dacă însă nu este
aşa şi dacă acăstă disciplină obliga cu atât mal mult pe
creştini la o tăcere absolută, după cum mărturiseşte Tertu­
lian, Origen şi Constitt. App., atunci şi din acest punt de
vedere esplicaţia dată de Credner este neîndestulătore şi nue
istorică. El trebuea sâ se servâscă de o ast-fel de argumen­
tare, pentru că nu recunoşte caracterul specific al discipli­
nei arcane şi o identifică cu un cult secret, Iar începutul
ei îl fixeză la sfirşitul secolului apostolic.
Existenţa unui cult mistagogic se probeză până la evi­
denţă din scrierile Iul Tertulian, Clemente, Origen, cum şi
din cele dintâi şăse cărţi ale Constitt. App., acesta o do­
vedeşte Rothe în deajuns. Nu mai puţin se p6te vedea şi
din cuvintele întrebuinţate de scriitorii cel vechi, cari, mai
tote, sunt împrumutate de la misteriile păgâne*), cum şi
*), Origen c. Celens VI.
*). Apolog VII; ad Nation. I, 7.
s|. Harnack, Der Cfcxistliohe Gemeindegottesdienst.
*). ’Αμύητος, σομώστης, μ,οστιχή λατρεία, τελετή etc.

37. 30 DISCIPLINA AECANÂ
din separarea membrilor societăţel creştine în esoteric! şi
exoteric!, credincioşi şi catecumen!. Potrivit aceste! împăr­
ţiri şi serviciul divin se despărţea în două părţi, având de
basă cu deosebire misterul cumenicâture! şi al botezului.
In predica ce se ţinea catecumenilor se păstra, faţă de dînşil,
cel maî mare secret cu privire la cele două sacramente a-
rătate, cum şi la simbolul creiinţe! şi Tatăl nostru; la a-
cestea din urmă, numai până în momentul primire! bote­
zului. Nu numai Chrisostom In predicile sale ţinute In biserică,
dar chiar cu mult mai nainte Origen întrebuinţa expresiu-
nea: ϊσασιν ol μεμνημένοι şi tot acelaşi lucru veneaii să a-
rate şi latini!, între cari şi Augustin, sub cuvintele «norunt
fideles» sati alt-fel de alusiun!. Când însă se termina pre­
dica la care puteau să asiste atât păgânii cât şi catecumeni!
şi începea aşa numita missa fidelium, atunci erati înlătu­
raţi toţi acel ce nu erati încă botezaţi şi prin urmare nu
puteau să asiste la acăstă parte a serviciului divin. Momen­
tul se făcea cunoscut prin strigătul Diaconilor: Μή τις των
κατηχουμένων, [/.ή τις των άκροωμενων, [χή τις των άπίστων, μή
τις των ετερόδζων *).
Afară de acăsta scriitori! catolici mal arată că nu numai
misterul botezului şi al cumenicâture! era ţinut ascuns faţă
de ce! nebotezaţi, dar şi dogma despre trinitate. In acăstă
privinţă el se reazimă pe omiliile Iu! Maxim de Turin, pe
scrierile Clementine, pe scrierile lui Areopagita etc. După
aceştia, dogma trinităţel nu era explicată noilor veniţi de
cât după primirea botezului şi se proceda cu aşa mare re-
servâ, în cât nici chiar numele de Sf. Treime nu se pro­
nunţa, ci era ocolit prin expresiun! ca «τρςμβααρία τις έπο-
νομασία». Origen şi Ciril din Alexandria, cu Wte că învăţa
pe catecumeni dogma trinităţel, însă le cerea să păstreze
cel mal mare secret faţă de păgâni. E drept însă că apo­
logeţii discutau pe faţă în scrierile lor acăstă dogmă, căci
nu vedeau nici un pericol din partea păgânilor.
2). Constitt. App. 8. 12.

38. DISCIPLINA ARCANÂ 31
Faptele istorice clin viaţa Mântuitorului formaţi obiectul
principal al predicilor misionare, Insă cestiunile proprii chris-
tologice acestea erau ţinute în ascuns; despre acesta măr­
turiseşte Ilariu din Pictaviu şi Constituţiunile Apostolice.
In luptele christologice nu se mal ţinea socotălă de acesta şi
pentru acest motiv imperatorul Marcian, In anul 452, se
simţi nevoit să dea două decrete, prin care interzise de a
se mal vorbi în public şi de a se maî face cunoscut păgâ­
nilor şi Iudeilor secretele christologice «οικονομία». In strânsă
legătură cu acăsta era şi învăţătura despre chemarea şi a-
legerea conducătorilor Bisericel. învăţătura despre păcatul
original, pare că nu era ţinută tn mod aşa secret.
învierea morţilor şi recompensa eternă erau făcute cu­
noscut tuturor şi folosite ca un mijloc pentru a atrage pe
păgâni Ia creştinism; cele-l-alte învăţături eschatologice erau
ţinute în secret, aşa: judecata cea din urmă, învăţătura des­
pre eternitate şi pedepsele Iadului, despre intervenirea sfin­
ţilor etc*). Aceste Învăţături Origen le socoteşteîntre «occulta
dei». In omiliile sale, cari erau ascultate şi de păgâni, când
vorbea despre aceste cestiunl se întrerupea, spunând că ele
sunt cunoscute numai de cel botezaţi. In scrierile sale, ca
de exemplu în comentariul asupra epistolei către Romani,
când trebuea să vorbăscă despre ceva de acest fel, el Zice
numai că acestea sunt Învăţături secrete, car! nu trebue
sâ fie încredinţate cărţilor8).
Cât priveşte misterul botezului şi al cumenicătureî şi des­
pre acestea spun scriitorii catolici că numai felul cum se
oficiaţi se ţinea In secret, nu numai partea liturgică, dar şi în­
văţătura despre aceste două sacramente forma obiectul dis­
ciplinei arcane. El Iau în ajutor pe Augustin şi scrierile Iul
Dionisiu Areopagita, cari spun că esplicarea însemnătăţel şi
a substanţei acestor două mistere trebuea să rămâe necu-
!). Origenes o. Cele; tn ep. Rom. şi înalte scrieri ale sale.
*). Origenes in Rom., ooonlta dei neo ohartnlae comittenda myst eria

39. 32 DISCIPLINA A RCA ΝΑ
noscută pentru toţi cei ce nu erau creştini. Se mal reazimă
şi pe Origen, care vorbind despre cuvintele: «Acesta este
carnea mea şi sîngele meu» dice: «Cel care este introdus
tn misteril, cun6şte carnea şi sîngele Cuvîntulul Iul Dum­
nezeii. De aceea nu trebue sâ, ne optim maî mult la ceva
ce este cunoscut celor ştiitor! şi nici p6te sâ se facă cu­
noscut celor necunoscători *)».
Hirotonia, saâ chemarea Sf. Spirit asupra celor aleşi, pare
câ şi acăsta se efectua tn ascuns, căci conciliul din Laudi-
cea dispusese tn mod sever, ca acăsta să fie ţinută în mod
secret chiar faţă de catecumeni. Acelaşi lucru îl constată
şi Chrisostom. Ceea ce am spus de hirotonie, se p<5te 4*ce
şi de penitenţă. Augustin, vorbind despre penitenţă se ex­
primă ast-fel: Dacă «sacerdotes» au dreptul de a erta pă­
catele fie la botez, fie la penitenţă, aici nu se p6te face
nici o deosebire, dec! şi misterul penitenţei era ţinut în
ascuns.
Simbolul credinţei face parte din disciplina arcană nu din
causa conţinutului săti, căci aici se cuprind învăţături des­
pre creaţiune, despre viaţa iul Iisus, înviere şi viaţa eternă,
care formaţi obiectul predicilor misionare. Simbolul era ţi­
nut secret în ce priveşte forma sa, pentru ca să se p0tă
deosebi ortodoxii de eretici. In instrucţiunea ce se da ca-
tecumenilor li se comunicaţi multe pârti din Învăţăturile
conţinute In Simbol, fără să Ii se facă cunoscut în forma
sa întrăgă. Simbolul tn Întregul lui şi în forma stabilită, li
învăţaţi catecumeni! numai în momentul când lncepeati să
primăscă învăţături asupra botezului şi li se poruncea în
mod strict să nu comunice nimănui ceea ce ati învăţat. în­
văţătura li se da în mod oral şi el o repetat! de mal multe
ori până o învăţaţi îndeajuns şi fără nici o greşală sati schim­
bare de cuvinte. Nu era permis ca să-l scrie, pentru uşu-
1). Origenes in Levit. 9, 10.
■

40. DISCIPLINA ARCANA
rinţa de a-1 învăţa mai repede, pentru ca nici unul din cei
nepoftiţi să nu p<5tă ajunge tn stăpânirea textului. Nimen1
nu era primit la botez, dacă nu ştia exact Simbolul şi pen­
tru acesta era examinat mal dinainte şi de maî multe ori.
Nu numai partea logmatică era ţinută tn secret, dar şi
partea liturgică, felul In care se îndeplineaţi sacramentele
şi aici catolicii cad de acord cu protestanţii. Se spune, că
atunci când sf Lucian celebră In lnchisdre sf. Taine, creş­
tinii, cari erau Închişi împreună cu dînsul, se adunară n
aşa mod împrejurul lui, ca ast-fel cel-l-alţl, cari erau presenţl,
dar încă nebotezaţi, să nu vadă modul cum se efectua. Se
găsesc exemple îndeajuns, cari probeză că şi aceste forme
exteriore, cari însoţeau serviciul divin şi sacramentele, erati
cât se p6te de mult ferite de ochii celor ce încă nu erau
demni de a le vedea şi cunOşte. Multe din aceste forme
sunt tot aşa de vechi ca şi Biserica şi dateză chiar din
secolul apostolic, de aceea au fost păstrate cu cea mai mare
sfinţenie. Era absolut interdis de a se scrie modul în care
se efectuau sacramentele sau serviciul divin, sau acţiunea
dumnezeiască pe care acestea o producea asupra drept cre­
dincioşilor. Ciril din Alexandria, in una din catichesele sale,
fâgădueşte catecumenilor că le va explica în întregul lor
Însemnătatea fie-cărei ceremonii premerg6t6re botezului şi
le va arăta ţinuta şi ordinea cum trebue să mergă după
botez la altar şi să primâscă sf. Cumenicătură. După botez el
le explică pregătirea morală internă şi starea suiletescă In
care trebue să se afle cel ce căuta să cunOscă cele-l-alte
mistere. însemnătatea misterilor o arătă Crisostom destul
de lămurit, când el dice : «Se chemă misteriu pentru mo­
tivul că noi nu cugetăm numai la aceea ce cade sub ochii
noştri, ci pentru că noi, în acel moment, cugetăm cu to­
tul la alt-ceva, de cât vedem. Pentru acest motiv se de*
osibeşte un credincios de un necrediclos. Die eu botez,
acela cugetă, propriii dis. numai la apă. Eu însă nu cuget
Biserica Ortodoxă Română ®

41. 34 DISCIPLINA ARCANÂ
numai la aceea ce se vede, ci la curăţenia sufletului prin
Spirit. Acela crede că numai corpul meii va fi spălat, eii
tnsă cred că şi sufletul se curăţeşte şi se sfinţeşte. Este
tocmai ca şi cum do! <5men! ar avea o carte înaintea lor.
Acel care nu p6te să citescă, vede numaî semne curtose,
din care el nu înţelege nimic. Aceluia Insă care a învăţat
să citescă, acele semne îl vorbesc clar şi lămurit. Tot aşa
şi cu privirea la sacramente: «Necredincioşii aud şi li se
pare că n’au audit; credincioşii tnsă, cari au căpătat cu­
noştinţă prin sf. Spirit, văd însemnătatea celor ce staft aici
ascunse». In acest mod vorbeşte Chrisostom şi aprtfpe tot
aşa şi Augustin. El se adresâză către catecumeni spunSndu-le:
«Vo! chiar acum aţi audit că Christos ne’a dat carnea şi sîn­
gele săii spre folosinţă. Voi nu aţi înţeles tote. Vo! Insă
cari sunteţi botezaţi şi credincioşi o ştiţi acesta, tnsă acel
car! sunt încă catecumeni saâ auditori, pot să audă, pot
Insă sft şi pricăpă? P6te că s’a gândit vre unul atunci când
s’a citit evangelia şi s’a întrebat: «Ce va fi acesta, că el
<Jice: Carnea mea este o mâncare?» De unde însă impo­
sibilitatea de a pricepe aceste cuvinte? Stă Închis! Tu nu a!
nevoe de cât să voeştl şi ţi se va deschide. Vino, fă mărturi­
sirea de credinţă şi acostă întrebare va fi deslegată! Cre­
dincioşi! pricep deja acâstă sentinţă a Mântuitorului. Tu
însă eşti catecumen saâ auditor şi de aceea eşti surd».
Tot In acest mod vorbesc şi ceî-l-alţî părinţi bisericeşti.
Μ . P

42. SCURTĂ PHIVRE
ASUPRA
CERCETĂRILOR ŞCIINŢEI FILOSOFICE Şl POSITIVE,
Din Secolul XVII, XVIII şi XIX, în domeniul supra-natural.
(Vedî Biserica Ortodoxă Română, anul XXVI, No. 12).
IV .
Obiectul filosofieî este căutarea adevărului, şi a-
prope t6te greşelile cari sunt în lume şi cu deose­
bire cele maî periculdse şi-au luat nascere din acostă
deşartă cercetare. Cicerone, în scrierea sa <.De di-
vinatione» remarcă acest fapt: iN ih il tam absurdum
d id potest, quod non dicatur ab aliquo philosopho-
rum », tradus liber ar fi: «Nu există vre-o absurditate
care să nu fi fost spusă de vre un filosof ore-care».
In adevăr, ultimul resultat, la care au ajuns filosofii,
a fost îndoiala. Sistemele, după cari s’au condus în
•cercetarea adevărului, aii fost multe, t6te, însă, se
reduc numai la treî mai principale.
Omul are trei mijl6ce de a cun6sce: simţurile,
sentimentul şi raţionamentul. La aceste trei mijloce
corespund treî sisteme de filosofie. Unii au pus prin­
cipiul certitudine! în simţuri sau. sensuri: este sistemul

43. 36 SCURTĂ PRIVIRE ASUPRA
lui Locke, Condillac, Helvdtius, Cabanis— sistemul
materialist. Resultatul a fost scepticismul şi partisaniî
lor au finit prin a se îndoi de existenţa materiei chiar.
Alţi filosofi au căutat basa certitudineî în impre-
siunile interne. Dar sentimentele nostre ne având ra­
port necesar de cât cu noi înşine, aceşti filosofi aii
fost forţaţi a ajunge ca sâ se îndoiască de realitatea
obiectelor exteribre. Sistemul acestora este idealismul,
început de Kant şi modificat de discipolii sei. Ca şi
cei precedenţi, ei ajung la un scepticism pur.
Al treilea sistem este dogmatismul, sau. sistemul
acelora carii fondăzâ certitudinea pe raţionament. In­
ventat de Descartes, şi adoptat de şc61a qe se înte-
me6ză pe principiile sale, strigând sus şi tare că a
găsit piatra filosofală sau că a tăiat nodul gordian,
acest sistem a fost combătut, şi cu drept cuvînt de
spirite forte alese. De 6re-ce în aparenţă ar presenta
6re-cari semne de adevăr, vom arăta că în fond şi
acest sistem nu e mai puţin periculos şi mai puţin
sceptic că cele două dintâiu, cari nu mai au nevoe
de combatere, de 0re-ce aderenţii lor le-ai părăsit
de mult.
D e s c a rte s .
«Se filosofa de trei mii de ani asupra diferitelor
principii, şi se ridică într’un colţ de pămînt un om,
care schimbă întrăga filosofie de până aci, şi care
pretinde sâ dovedăscă că toţi aceia, cari aii fost
înainte de el, nu au înţeles principiile naturei. Şi în
adever întru cât-va s'a ţinut de promisiune, de (fre­
ce aduce lumini nouă asupra lucrurilor naturale, pe
care lumini toţi cei-l-alţi' dinaintea lui n’ati fost în
stare să le dea. Cu t<5te acestea el lasă în principiile,
pe cari caută a le stabili, multe obscurităţi pentru
spiritul omenesc. Aceea-ce ne spune el, de exemplu,

44. CBRCET: SCIINŢEl F1L0S. ŞI POSITIVE 37
despre spaţiu şi despre natura materiei întâmpină
multe dificultăţi şi îmi pare că în argumentarea lui.
stă mai multă pasiune de cât adevăr. Ce exemplu
mai mare putem avea de slăbiciunea naturei ome-
nesci?» ’).
înainte de a examina principiile sale şi metoda sa,
trebue amintit că un sistem de filosofie nu este de
cât căutarea mijlocelor prin care noi putem ajunge
la cunoscinţa unui adevăr 6re-care, dar care adevăr
sâ fie sigur; căci dacă n’ar exista adevăruri sigure, sau
dacă nu s’ar sci caracterile după care putem cunosce
aceste adevăruri, n’ar mai fi trebuinţă de filosofie şi
de raţiunea omenăscă. Nu s ar mai putea nega ni­
mic, nic! afirma ceva— t6te spiritile ar înota într’o
îndoială eternă, bâşbâind prin întuneric.
Prima chestiune, ce trebue. pusă ori-cărui filosof,.
este întrebarea următore: în ce constă fundamentul
certitudinei? Descartes singur îşi pune acăstă între­
bare, şi în cercetărilor sale găseşte că nici un filosof
până la dînsul n’a răspuns la cestiune într’un mod
satisfăcător. Vom cita cuvintele sale proprii:
«Cei dintâiu şi cei mai principali filosofi, de la
cari noi posedăm scrieri, sunt Platon şi Aristot, între
cari nu este altă diferinţă, de cât că cel dintâiu, ur­
mând drumul tras de dascălul seu Socrate, a măr­
turisit cu multă inocenţă că el n’a dovedit nimic
sigur, şi este mulţâmit sâ scrie lucrurile cari i-se par
mai aprbpe de adevăr; pe când Aristot, lipsit de
francheţa celui dintâiu, al cărui şcolar fusese timp de
două-ijeci de ani, şi pe ale cărui principii le adoptase
şi le profesa pe d’antregul, n’a făcut alt-ceva decât
le-a schimbat forma, şi în loc de a le da ca îndoi0se,
după cum făcuse profesorul său, el le dă adevărate
şi sigure> *).
*) Nioole, Trăite de la faiblesse de l’homme, XXXIV.
* *) Les Prinoipes de la philosophic, par Ren6 Descartes 169&.

45. 38 SCURTĂ PRIVIRE ASUPRA
După Descartes prin urmare 0menii, maî înainte
de dînsul, n’au avut mijlocul de a ajunge la cunoş­
tinţa adevărului. Dar şi drumul, pe care el însuşi cârcă
a afla adevărul, nu e de loc solid. El mărturiseşte că
în tinereţile sale a primit multe teorii false, pe cari
le-a luat ca adevărate. Dar de la o vreme, de când
a dovedit acăsta, s’a decis ca să lepede t6te teoriile
de mai înainte şi să se desbrace de ori-ce opiniune
care nu era a lui proprie. In urmă începe căutarea
adevărului în spiritul săti propriei, înlăturând t6te cre­
dinţele care se basati pe autoritatea altora şi nu dă
nimic ca sigur de cât aceea-ce el crede că este com­
plect demonstrat de raţiunea sa. Cu t6te astea el are
încă credinţa că i-e imposibil de a afla adevărul, şi
deci tot mai bine este de a se îndoi mai întâiîi. Iată
aşa dar acest mare spirit constrâns de a se afunda
într’o îndoială universală. Cu cât se forţăză de a
scăpa de ea, cu atât se afundă mai mult în acest
abis. Acest spirit, unul din cele mai mari cari aii
apărut în lume, întreprinde cercetarea adevărului prin
propriile sale forţe, şi ajunge ca să nu p6tă proba
nici chiar dacă el există. Şi cu t6te că el nu năgă,
nu afirmă, sati nu deschide măcar gura fără a sta
în cea mai vădită contradicţiune cu principiile sale,
totuşi entusiaştii vor forma şc0lă şi principiile pe cari
Descartes le-ar fi negat de atâtea ori, dacă ar fi
mai trăit, vor dura mult în viitor şi lumei ’i-va plăcea
să se înşele, după cerinţele modei.
M a l ebranche.
Descartes, întreprincjend o luptă contra întregului
trecut filosofic, reuşi să provbce o mişcare generală
în spiritele timpului. Aceştia căutară să deschidă dru-
' muri nouă, şi este de remarcat că nici un om cu
adevărat superior n’a adoptat pe d’antregul ideile pe

46. CERCET. SCINŢEl FILOS. SI POSITIVE 39
cari autorul «Meditaţiunilor» a căutat sâ le substitue
ideilor lui Aristot. Eî înţeleseră că sistemul lăsa în
raţiune un haos, şi în zadar se sforţară a-ϊ da o nouă
viăţă, fiind-că, plecând întotd’auna de la acelaş prin­
cipiu ca şi Descartes: considerând pe om isolat de
orî-ce supra-natural, eî nu putură, cu t6te sforţările
lor, să găsăscâ un fundament solid certitudineî.
Cel maî ilustru din discipolii săi, Malebranche, cu
cercetările sale dete peste un adevăr f6rte important,,
că adică inteligenţa umană nu este şi nu p6te să fie
de cât o părticică din inteligenţa divină; că Dum­
nezeu singur este adevărata sa lumină şi că, sepa­
rată de Creatorul, acăstă inteligenţă omenescă se
perde în întunericul cel veşnic.
Dacă el ar fi cugetat la mijlocul prin care Dum­
nezeu luminăză spiritul nostru şi se comunică însuşi
nouă, prin care noi înşine ne transmitem lumina pe
care o primim de la El, de sigur că atunci, în loc
de a face un sistem nou cum s’a silit, ar fi intrat în
adevărata filosofie, care nu e de cât Religiunea, de
6re-ce ea ne învaţă că «Cuvîntul este adeverata lu­
mină care luminâză pe fie-care om, venind în acâstă
lume» *). Acest singur cuvînt al Sf. Scripturi ar fi
de ajuns sâ explice totul în acăstă privinţă; dar el
nu s’ar aplica decât omului pe care l-a făcut Dum­
nezeu, omul natural, omul social, şi Malebranche nu
are în vedere, urmând pe Descartes, de cât un om
inventat de dînsul, un om contra naturei, adică cu
totul isolat. Acest fapt l-a împedicat de a înţelege
tbtă întinderea şi profundimea cuvintelor Sf. Scripturi,
pe cari le citarăm. El nu vedu de cât jumătate din
ceea-ce trebuia sâ vadă. Recunoscu că omul nu e
nimic de cât în legăturile sau raporturile sale cu di­
*) loan I, 9.

47. 4 0 SCURTA PRIVIRE ASUPRA
vinitatea, dar perdu din vedere ca omul are rapor­
turi necesare şi cu semenii seî. Urmând acest drum
el se isolăză tot maî mult şi termină prin imposibilitatea
de a găsi certitudine! o basă puternică. Calea sa prin­
cipală şi convingerea proprie era că orî-ce inteligenţă
particulară trebue sâ se ataşeze către inteligenţa di­
vină pentru a afla adevărul, dar în acelaş timp pentru
a ajunge la cunoştinţa luî Dumnedeu trebue să .plece
de la nişte principi! de a căror siguranţă să fie pe
deplin convins.·
Prin urmare, pentru a ajunge la general el vrea
să plece sau să îa ca autoritate Ceva particular,
ceea-ce, în caşul de faţă, e paradoxă. Malebranche,
ca şi Descartes, mărturiseşte că este imposibil de a
eşi din îndoială, maî înainte de a avea siguranţa că
Dumnedeii există, dar în acelaş timp el nu se p6te
asigura de existenţa luî Dumnedeu de cât plecând
de la nişte principii sigure, despre a căror existenţă
şi posibilitate n’are altă probă de cât părerea sa
personală.
In adever este f6rte important şi chiar instructiv
pentru noi, când vedem că un filosof de forţa luî
Malebranche cârcă a instrui pe 0menî cum se cerce­
teze adevărul cu propria lor raţiune, şi care după
grele sforţări şi nenumărate raţionamente, sleit de
muncă şi părăsit de speranţe, spune în fine: «M ărturi­
sesc că-mi este imposibil a vedea în mine însumi,
nici prin mine însumi, esenţa vre-unui lucru, nici
existenţa sa; mărturisesc că nu ştiu ceea-ce sunt, nici
dacă sunt; m ai adaog încă că n aş putea şti acest
lucru de cât dacă aş avea siguranţa că Dumnedeu
există, care nu pdte şi nici nu voeşte să me înşele;
mărturisesc că pentru a cunâşte cu certitudine exis-
tenţa lu î Dumnedeii, trebue ca m ai înainte să am
sigure m ai multe lucruri, cari ’mi-sunt necesare pen-

48. CERCET. SCIINŢSÎ FILOS. ŞI POSITIVE
tru a proba acâstă existenţă, şi recunosc că aceste
lucruri ar f i îndoîose dacă nu există Dumnedeii.
leită, filosofici, mea,, iată, unde m’a, condus raţiunea,
singură, ai unde me iasă!» *).
In adevăr, Malebranche ca filosof nu putea să mărgâ
maî departe, fiind-că n'ar fi putut eşi din acest abis
de cât prin credinţă. Observăm, însă, un fapt carac­
teristic: 6meniî cu spiritul maî înalt, maî puternic şi
maî pătrundetor sunt aceia cari au fost mai uîmiţî şi
maî înspăimântaţi de slăbiciunea raţiunei umâne, pre­
cum şi de pericolul de a supune adevărul judecâţei
lor. Din contră omenii condamnaţi de natură a ră­
mâne incapabili pentru totă viaţa lor, spiritile măr­
ginite şi întunecate pun o încredere peste măsură în
raţiune şi mai ales în raţiunea lor. Nici odată nus'a
silit să declare mai cu grabă că pricepe un lucru,,
de cât acela care n’a priceput şi n’a vedut în viaţa
lui ceva în mod clar. Aşa a fost în totd’auna, aşa
este şi multă speranţă nu avem că va fi alt-fel în
viitor. Acesta este Un defect general, datorit imper-
fecţiunei nature! omenescî şi nedeşlipit şi crescut mai
ales la pers6nele stăpânite de orgoliu şi egoism.
L e ib n it z .
Pe când Malebranche propaga în Franţa ideile sale
câte odată atât de profunde şi adevărate asupra me-
tafisicei, un alt filosof tot aşa de important şi ilustru
punea în uimire lumea savantă din Germania prin
puterea sa de judecată şi prin profunzimea ideilor
sale. Trebue privit ca un îndemn general şi ca o
sforţare unanimă în t6tă Europa din partea spiritelor
alese, pentru a afla limita până unde se pot întinde
marginile raţiunei omenescî şi pentru a găsi calea
>) Recherche de la v6rit6 t. II, libr, III, ch. II, p. 22—29.

49. 42 SCURTĂ PRIVIRE J SUPRA
drâptă ce duce la adevăr. Dacă succesele nu cores­
pund totd’auna dorinţelor lor, causa trebue căutată
tocmai în slăbiciunea nature! omenescî. Şi în adevăr,
în t6te aceste cercetări pare că vedî mâna celuî a
tot puternic care cu cât vede mândria omenăscă înal-
ţându-se, cu atât le înjoseşte şi le ridiculisăza inves-
tigaţiunile. Şi un fapt e de observat: tot ceea-ce e
bun şi adevărat în filosofie se găseşte deja ca dogmă
în Religiune, sau este vre-o consecinţă trasă din a-
ceste dogme. îndată ce filosoful ese din doctrina re-
ligi0să şi caută a-şî lua independenţă, îndată şi de­
şertul se presintă înainte-ϊ, oferindu-ϊ rătăciri de tot
felul.
«Ordinea naturală, dice sf. Augustin, cere ca ori
de câte ori voim să învăţăm ceva, autoritatea să
precedă raţiunea» *). Filosofia, din contră, voieşte sâ
încăpă prin raţiune, şi îată pentru ce dânsa nu ne
p6te învăţa alt-ceva de cât să ne certăm şi să ne
îndoim.
Am vedut în ce abis au cădut Descartes şi Ma­
lebranche urmend acâstă cale, şi s’au vădut forţaţi
să declare ca, sprijinindu-se pe principiile lor, nu pot
fi siguri de nimic, nici chiar de existenţa lor. Nu
trebue să ne mirăm dacă maî tânjiu vom vedea pe
înşişi filosofi combătând sistemul lui Descartes. în­
suşi Leibnitz nu numai că nu are vre-o opinie fa­
vorabilă de acest sistem, dar chiar îl atacă, privindu-1
ca f0rte periculos ·). După Leibnitz ori-ce realitate
■trebue să se sprijine pe un lucru care cu adevărat
-există, pe Bumnedeu; în care subsistă realitatea a-
devărurilor eterne; aşa dar dacă Dumnedeu nu există,
nici o realitate nu p6te subsista, pentru a putea fi
*) Naturae ordo sie se babet at cam aliqaid dieoimas, rationem prae-
•oedat auctoritas. De morib. Eccl, cap. Π.
*) Remarqaes Critiques.

50. siguri de o realitate 0re-care, sau pentru a putea
afirma cu siguranţă că ceva este, trebue ca mai îna­
inte sâ fim siguri de existenţa lui Dumnedeu. Fără
Dumnezeu, mai dice Leibnitz, nu numai că n’ar exista
nimic, dar nimic n’ar fi posibil; aşa dar, pentru a
sci cu certitudine că un lucru este posibil şi cu atât
maî mult că un lucru există în mod real, este ne­
cesar ca maî înainte să fim siguri că Dumnezeu
există.
Dar dacă certitudinea orî-cărui adevăr depinde de
certitudinea existenţei luî Dumnedeu, cum se va de­
monstra că Dumnedeu există? Căci ori de la ce prin­
cipiu se va pleca, acel principiu trebue sâ fie îndoios,
şi dacă principiul va fi îndoios, de sigur că şi con­
secinţele nu vor fi mai puţin îndoîose; prin urmare
nici odată existenţa luî Dumnedeu nu se va putea
proba şi deci nicî odată nu se va putea eşi din în­
doială. Iată unde ajungem, când în loc de a sprijini
raţiunea umană pe credinţă, o basăm numai pe ra­
ţionament sau pe ea însăşi.
Am mai putea adăoga pe Bacon, pentru a vedea
şi părerile Englezilor; pe Pascal care în «Cugetările»
sale ne spune că aţi batejoc de filosofie este a face
adevărată filosofie» *); pe Bossuet, deşi, după cât
ştiu, n’a tratat nici odată certitudinea în mod expli­
cit; pe Nicole şi Euler de ale căror tratate m’am
servit; dar şi cu aceste adaose n’am putea ajunge
de cât tot la ceea-ce ne spune Augustin, câ adică:
«Naturae ordo, sic se habet ut cum aliquid discimus,
rationem praecedat auctoritas>.
Rămâne stabilit prin urmare că pe târîmul supra­
natural, ori de câte ori raţiunea omenăscâ a voit sâ
caute adevărul independent de religie, de asentimentul
_______________CERCgr. SOINŢEÎ FILO8. şi positive 43
*) Pansâes de Pascal t. I, art p. 274.