2. B IS E R IC A
O R T O D O X A R O M A N A
s cMsbyOi- 1<Λ ’
Revistă Periodică Ecclesiasticâ.
B U G U R E Ş T I
TIPOGRAFIA „CĂRŢILOR BISERICEŞTII
1 8 9 5 .
A nul al XVIII-lea. 1894—95. * ^
>Q '*·
M itropolia Vjoldo -ei
şi Bucovjnei
*S T U D Γ U M- „Predică, cuvântul".
II Timotel, IV. 2.

3. nonulul Noului Testament de la timpurile reformatei încocc, pag. 788—751.
Istoria Textului Cărţilor Noului Testament, 813—.825; 945—956; 1033 1049.
DI. Dr. DRAGOMIR DEMETRESCU.
Starea morală şi religiosă a Omenirel la apariţiunea Liiniincl
pag. 237—260. Starea Creştinismului în secuiul I şi al 11-lea. pdg.Ntâ4—350.
Autoritatea tradiţiunel şi raţiunea, sail Credinţa şi Sciinţa, pa&^426=~4iî7~TtrîTşT
tinismul în timpul lui Diocleţian şi Constantin cel mare, pag1.530—643): 623—
642; 715—737. Omul cel vechiQ şi omul cel ηοΰ, p. 798—8 1 2 .AdevSrul, li­
bertatea şi am0rea, pag. 826—835. Reflexiunl morale asupra vieţel Domnului
nostru Iisus Christos, pag. 932—944. Abnegaţiunea şi Datoria, pag. 1023—1032.
Dl. GHEORGHE ERBICEANU.
Omenirea şi Religia, pag. 965—983.
DIACONUL IL1E TEODORESCU.
Predică la Sf. Dumitru, pag. 357—362. Predică la Duminica Slăbănogului,
pag. 368—373. Predică la 8 Noembrie, pag. 374—378. Predică la Sf. Ierarh
Mcolae, pag. 752—755 şi 840—844. Predică la Sf. Spiridon, pag. 756—759.
Predică la Naşterea Domnului, pag. 850—854.
DIAC. COMAN VASILESCU.
Cuvânt la înălţarea Domnului, pag. 351—356.
PREOTUL GH. LUCEANU.
Predică, pag. 363—367.
SH1MON. ANTONIE FOGŞĂNEANUL.
Un pelerinaj la Târnova, pag. 289—297.
PR. I. CONSTANTINESCU.
Tradiţie religiosă culisă din popor, pag. 467—468.
IEROMON. GHEDEON PLOEŞTEANUL.
Istoricul Sf. Munte Athos, pag. 553—564; 659—668.
Dl. AL. RESMIRIŢA.
Gâte-va cuvinte despre stilul bizantin, pag. 28—40. Arhitectura nostră bi-
seric6scă, pag. 154—172.
DDPE MONITORUL OFICIAL.
Regulamentul Consistoriilor Eparhiale, pag. 202—218.
‘ DUPE BISERICA ŞI SCOALĂ.
La unirea bisericilor, p. 836—839.

4. ANtJL XVIII BISERICA ORTODOXAROMANA Nr. I.
A C T E O F I C I A L E .
E pistola D. D . Miron Romanul, Metropolital Ro­
m ânilor O rtodoxî din Ungaria şi Transilvania, ca
respuns la încunoştiinţarea tăcută de I. P. S. Me-
tropolit Prim at al Românieî, că s’a ales în acostă
înaltă dem nitate.
Înalt Prea Sânţite Frate în Christos!
Am fost pănă în momentul de faţă prea neliniştit, pen­
tru că. Ia doue scrisori de presentare ale înalt Prea Sânţiel
V0stre, din 3 Iuliu şi 31 Decembrie 1893, ţinute în spiritul
adevărat al Bisericeî n<5stre Ortodoxe, V’am rămas dator
mal lung timp cu respunsul, care de mi-ar şi lipsi mo­
tivele interne ce le-am, era reclamat chiar şi de consi-
deraţiunile de bună-cuviinţă; V6 rog însS înalt Prea Sânţite!
ca în loc de a m6 condamna pentru acestă întârdiere,
să bine-voiţî a lua din capul locului la cunoştinţă: că
atât pentru ocupaţiunile grele ale oficiului meii, cât şi
pentru starea sănetăţel mele mult scăpătate, pot să (Jic
ruinate, mî-a fost pănă acum peste putinţă a lua firele
în mână, ca să Vfe respund, cum să cuvine, la acele scrisori
de mare val<3re şi stimă.
Chemarea şi venirea înalt Prea Sânţiel V<3stre la înalta
demnitate de Metropolit Primat al Românieî, care dem­
nitate rfimăsese fără titular în urma retragerel înalt Prea
Sânţituluî frate în Christos Iosif Georgian, este un fapt
istoric, care pe drept a fost întimpinat cu vil simpatii din
partea tuturor bisericilor ortodoxe provinciale; de aceea
oicţ eCi, când mi se dă acum puţintel regaz, nu pot să

5. ACTE 0F1CÎALB
mal rămâi total înderetru cu simjemintele mele sincere
de Iubire şi de bucurie, cari se născură în peptul m eu
îndată ce aflaiti, că organismul Bisericel Ortodoxe auto­
cefale din România este în partea sa cea mal importantă
complectat spre o mulţumire generală, şi că în persona
venerabilă a înalt Prea Sânţiel VOstre am câştigat şi eu
mal de apr6pe un prea bun frate in Christos, care nu
numai va şti conduce cu zel şi cu prudenţă destinele
Bisericel Ortodoxe din Regatul învecinat, ci în puterea
atributelor din vechime ale chiemărel sale şi a posiţiuneî
favorabile ce o are, va fi tot-deodatâ—precum sperez—
un mijlocitor bun între bisericile Ortodoxe din resărit şi
între cele situate mal spre apus, ca legăturile spirituale
şi canonice, sguduite prin relele timpurilor trecute, să
devină între bisericile diferitelor naţiuni tot mal strânse,
şi pentru curăţenia, lăţirea şi întărirea Ortodoxiei tot mal
valorise.
Gratulez deci din inimă curată înalt Prea SânţielV6stre
şi Bisericel Ortodoxe din România la acest eveniment plin
de speranţe, şi V6 rog să fiţi asiguraţi, că nu voiu lipsi
nici odată a V6 cuprinde în pi<5sele mele rugăciuni şi a
V6 păstra afecţiunile frăţeşti, respectul şi consideraţiunea,
Ia cari me simt în tot chipul preadeobligat, cerendu-V6
în mod reciproc dragostea şi buna-voinţa frăţească, cu
care mă void lăuda în sufletul meu tofc-deuna şi me void
întări în nisuinţele mele pentru prosperarea Bisericel Iul
Christos.
Sibiu, 2 4 Feoruarie 1 8 9 4 .
Al înalt Prea Sânţiel V<5stre devotat frate:
Metropolitul Românilor ortodox!
din Ungaria şi Transilvania
Miron Romanul m. p.
Adresa:
înalt Prea Sânţiel Sate, Domnului Domn Ghenadie, Mitropolit al
Ungro Vlakuft, Exarch al plaiurilor, Loeo-ţiitorul al Cesarieî Capa-
doctei, Primat al României fi Preşedinte al Sântului Sinod.

6. GHENADIE,
Cu mila luî Dumnezeii Arhiepiscop şi Mitropolit al
UngrO- Vlahieî, Exarch al Plaiurilor, Loco ţiitor al Cesariel
‘ Qapadokiel fi Primat al Românieî.
P. C. Protoiereu,
De şi prin circulara N6stră No. 3038 de la 4 Noembrie
1893 să punea în vederea P. C. tale disposiţiunile ce Chi-
riarhia a luat pentru buna purtare a Clerului, sîntem în-
cunoştiinţaţi, că de cătră unele pers<5ne bisericeşti nu să
execută acele disposiţiuni fără însă ca din partea P. C.
tale să avem rap<5rte cari să Ne arate pe ce! abătuţi, spre
a lua măsuri de îndreptare. Repetând cele comunicate cu
ordinul Nostru citat mai sus, îţi punem în vedere a căuta
s'ă execuţi cu scrupulositate şi prudenţă masurile luate de
Chiriarhie, căci în cas când vom constata abateri nerele­
vate de P. C. ta, t<5tă răspunderea va fi asupra P. C. tale.
In acelaş timp pentru aplicarea şi complectarea mgsurilor
din circulara amintită îţi punem în vedere:
1) Că preoţilor şi diaconilor de aci înainte nu le mal
este învoit în interesul bunel ordine clericale, de a merge
în trăsuri cu coşurile deschise, ci în tot de a una coşurile
la trăsuri vor fi ridicate.
2) Este interzis cu desăvârşire pereânelor din clerul de
Dumnetjeâ păţitei Ndstre Eparhii, a mal purta culi6ne
colorate, afară de Protolereil, sub-protolerei! şi Exarhil în
activitate, cari îşî păstrează colorul culi0nelor de pănă acum.
Cele-1-alte pers6ne bisericeşti, vor avea potcapicnl negru,

7. 4 ACTB OFICIALE
admis de us în biserica N6stră, până la reforma costu­
mului care se va face în curând.
Aceste explicaţiunl cari vor fi anexate la circulara No.
3038 | 93, P. C. ta vel îngriji a face ca să se aducă
întocmai la îndeplinire.
f G H EN AD IE.
Director: Dr. B. Cireşeanu.
G H E N A D I E .
Cu mila lui DumnefeU Arhiepiscop şi Mitropolit al
Ungro- Vlahiet, Exarh al Plaiurilor, Loco-ţiitor al Cesarieî
Capadokiet şi Primat al Românieî.
In unele părţi din de Dumne^efi pfl<jita N<5strâ Eparhie,
observându-se că servitorii bisericeşti neglijază efectuarea
serviciului Liturgiel mulţumindu se numai cu vecernia de
s£ră şi utrenia de dimin^ţă şi fâcându-se ast-fel vinovaţi
prin indeferenţa şi negiigenţa ce arată, din care nu p<5te
resulta de cât scădere pSgubitâre în chiar fiinţa bisericel,
Noi iţi facem cunoscut despre ac£sta şi îţi atragem aten­
ţiunea, ca pe viitor să nu se mal întâmple asemenea ca­
şuri, observându se următ0rele disposiţiuni ce am luat în
acostă privinţă:
1) La bisericile unde sunt trei preoţi, serviciul liturgiel
se va face în fie-care di.
2) Acolo unde sunt doi preoţi, liturgia se va efectua
de trei ori pe săptămână.
3) La bisericile unde nu este de cât un singur preot,
liturgia se va efectua in t6te sâmbetele şi duminicele cum
şi în «ţUele de sărbători.
Cu acostă ocasie vi se pune în vedere a avea t0tă aten­
ţiunea asupra ordinelor şi a măsurilor ce să ϊβϋ de Chi-
riarhie pentru că de la o bună şi conştiinctâsă aplicare
a lor depinde ajungerea scopului ce să urmăreşte.
f GHENADIE.
Director: Dr. B. Cireşeanu.

8. ACT! OFICIALE 5
G H E N A D IE ,
Cu mila lut Dumnezeu Arhiepiscop şi Mitropolit al
Ungro- Vlahiei, Exarch al Plaiurilor, Loco-fiitor al Cesariei
Capadokieî şi Primat al României.
Având informaţiuoî, că în serviciul liturgiel, ca şi în
servirile de ritual, de cătră unii servitori bisericeşti nu s8
observă regulele stabilite, ci să fac inovaţiuol, cari nu sunt
permise de sf. candne; Noi, pentru a pune stavilă acestor
greşite procedeurî şi în dorinţa de a vedea, ca regulele
stabilite să fie îndeplinite şi o uniformitate de servicii, să
domn£scă în t6te bisericile Eparhiei Ndstre pentru a nu
se simţi atinse simţimintele creştine pentru diversitatea ser­
viciului ; pentru acestea în puterea drepturilor ce avem ca
Chiriarh, decidem ca pe viitor să nu βδ mal săvârşească
neregule de pers<5nele bisericeşti şi luăm următ6rele dis-
posiţiunl:
1) Pomenirea în bserică când să Iese cu Sf Daruri să
se facă de cătră P. P. S. S. Arhierei şi de cătră preoţi aşa
cum să prescrie în Sf. Liturgic, iără a să face vr’o inova-
ţiune ; Iar Sf. Potir să nu să mal pună pe capul 6menilor.
2) La serviciul cununiei, Arhiereul şi preotul oficiant
va sta în dreptul Sf. Mesei cu respectul datorit şi în cu­
viinţa cerută de asemenea ocasiune.
3) Preoţii când vor merge cu botezul la I-iu a fie-cărei
luni vor observa să albă epitrahile curate, spre a face o
plăcută impresie privitorilor şi a atrage prin acesta respec­
tul datorit unor atari obiceiuri sfinte.
f GHENADIE.
Director: Dr. B. Cireşeanu.

9. SCRIEREA LU I M ELETIE SIRIG
CONTRA CALVINILOR ŞI A LU Î CIRIL LUCARIS
Compusă prin ordinul Sinodului ţinu t tn laşi /a 1642.
Του μακαρίτου Μελετίου Συρίγου, διδασκάλου και πρωτοσυγ-
γέλου της εν Κωνσταντινοπόλει Μεγάλης Εκκλησίας, Κατά των
Καλβινικών χεοαλαίων και έρωτήσεων Κύριλλον του Λ,ουκάρεως
άντίρρηοις.
Καί Δ,οσιθεου Πατριάρχου 'Ιεροσολύμων Έγγειρίδιον κατά της
καλβινικής φρενοβλ^βίας.
Τυποθέντα διά δαπάνης τε και έπιτροπής του πανεκλαμπροτάτου,
εδσεβεστάτου καί γαληνότατου Αυθέντου και Ήγεμόνος «τάσης
Όυγκροβλαχίας, Κυρίου, Κυρίου Ίωάννου Κωνσταντίνου Μπα-
σαράμπα βοεβόδα. Επιμελείς δέ και διορθώσει τοϋ λογιωτάτου
νοταρίου τής Μεγάλης Εκκλησίας Κυρίου Μηχαήλ Μάκρη, τοΟ
έζ Ίωαννίνων.
Έν τη περιφήμω πόλει Μπουκουρέστη αής Όυγκροβλαχίας.
Έν Ιτει Σωτήριοι 1690. Κατά μηνα Σεπτέμβριον.
A Fericitului Meletie Sirig, profesor şi Protosinghel a
Bisericel Mari în Conetantinopol, Combaterea capitulilor
calvinice şi a întrebărilor lui (Jiril Lucaris.
Şi Manualul Iul DoaitheiU Patriarhul de Ierusalim asu­
pra smintelel calvinice
Imprimate prin cheltuiala şi prin îndemnul prea stră­
lucitului, prea piosului şi prea luminatului Domn şi E-
gemon a t6tă Ungro-Vlahia, Domnul Domn loan Constantin
Basarab Voevod. Cu îngrijirea şi corectarea prea învăţa-

10. SCRIEREA Π?ϊ MELETIE SIRIG 7
tuluî Notar al Mareî Biserici, Domnul Mihail Macri, din
Ioanina.
In renumitul oraş Bucureştii Ungro-Vlahiel.
Iu anul Mântuirel 1690, în luna Septembrie.
După stema ţârei să ceteşte de desupt următ<5rea E·
^ pigram ă:
Πρδς τδν έκλαμπρότατον, εύσεβε'στατον καί ύ·]/ηλΛτατον
Αύθέντην και Ηγεμόνα ποίσης ΌυγκροβλαχΙας, Κύριον Ίωάννην
Κωνσταντίνον Β?σαράμπα β&εβόδα.
Έ ξ ’Ουγκροβλαχίας Κωσταντΐνος μόνος ουτος
Ο'.ακας 6ς ταύτης νυν διεπει μακάοως
Φύλτης έκ πατίρος Μπασαράαπων ών μεγακύδων
Καντακουζινών μητρόθεν ήγεμόνων,
Χαλκοτυπεΐ τό δ δνειαρ έελδομένοισι έρωτα
Πνεύματος, οττι τελεί σύμβουλον εύσεβιής.
Έσθλου θειοφίλουθ’ 'Ιερουσαλύμων Πατριάρχου.
"Ενθεον ου σπουδή τούνομα Δοσίθεος,
ΝαΙ μεν έπιστασίης πόνος ήτέ μεληδών
Του γεγον’ άτρεκέως. Παν 8έ φιλοψυχέως
Κωνσταντίνος έδωκεν ϊος πόρον 6Βραγκοβάνος
Άγλαίης άνθος, καί χαρίτων τρόφιμος
Τοίου γαρ νοός, ή δε χειρός τούργον δεετο έσθλής,
Χριστού έζ άγάπης, σκιοναμένης ίρενον.
Χρύσανθος Ιερομόναχος καί άρχιμανδρίτης του αγίου τάφου
6 Νοταρας.
„Cătră prea strălucitul, prea piosul şi prea înălţatul Domn
şi Egemon a t<5tă Ungro-Vlahia, Domnul loan Constantin
Basarab Voevod.
Constantin din Ungro-Vlahia, acesta ! singur, care con­
duce frânele cu fericire a aceştia acum, fiind de origină
dupg tată din Basarabii renumiţi, după mumă din Ege-
monil CantacuzinI, imprimă acest ospăţ plăcut spiritului
celor ce voesc, pentru că este simbol de religiositate. Prin
îngrijirea cea îndumnezeită a bunului şi Iubitorului de
Dumneijeti Patriarh, cu numele Dositeiu; da, osteneala co-
fectărel îngrijind’o exact s’a făcut; Iar t<5tă pornirea cea de

11. 8 SCRiEKBA L I I M tfLBTIB SIRIG
suflet Iubit6re o a dat Constantin Brâncoveanu, fl<5re stră­
lucită, şi nutritor de daruri. Căci de ast fel de minte şi
de mân& nobilă a avut trebuinţă lucrul, din dragostea
cătră Christos respendeşte folos.
Chrisant Ieromonahul şi Arhimandritul Sfântului Mor·
m2ntt Notara.
Altă epigramă tot cătră Basarab.
ΕΙς τ&ν 'ϊφηλότατον αύθέντην καί Ηγεμόνα.
Πανεοχλεής κοίρανος ’Ουγκροβλαχίας
’Εκ Βασιλίων Ευσεβών γέννα λαμπρά
Προγούνων, Κωνσταντίνος δ Βασαράμπας
Έν ίδίαις δαπάναις χρησιμωτάτην
Πέλουσαν, τήνδε τυτ ογραφεΤ τήν βίβλον.
Σπαντωνής δ δικαιόφό^ αξ τής μεγάλης έκκλησίας καί διδάσ-
χαλος των âπίστημών τής έν Κωνσταντινοπόλει σχολής.
La acelaş prea înălţat Domn şi Egemon.
Intru tot renumitul Domn al Ungro-Vlahiel, semănţă
strălucită din strămoşi împăraţi pioşl, Constantin Basarab,
ou cheltuelele sale imprimă acâstă carte, care este f<5rte
de folos.
Spandone dicheofilaxul marel Biserici şi profesor de
ştiinţl în şcdla din Constantinopol.
Altă epigramă în on6rea lui Meletie Sirig, autorul cărţel*
Εις τον Συρίγον διδάσκαλον, ο διαληφθής Χρύσανθος.
Νυν πλεόν ή τό πάροιθεν άνώνθη δόγματα θεία
ΠνεΟμα θεοϋ Συρίγου προς στόμα χρησμοδεόν.
’Οφθαλμούς δ’άνέρων φιλαλήθως ούτος άνοίξας,
Εύσεβίης δέλτον τήνδε λιπών όσίως.
La Profesorul Sirig, amintitul Chrisant.
Acum mal mult de cât mal înainte a descoperit dumne-
(Jeeştele dogme, dumne^eescul Sirig prin gura Înv6ţăt0re.
Deschizând acesta ochiil bărbaţilor Iubitori de adevăr, lă­
sând cu piositate acostă carte, scris0re de religiositate.

12. l u w i k a CA LV IN ILO R ŞI A LUI CIR1L LUCARIS y
| î ■“
Iu tăîa prefaţă la cartea luî Meletie Sirig, scrisă
de D ositeiti P atriarhul Ierusalimului cătră Constan­
tin B asarab şi în care-ϊ laudă virtuţile sale dom­
neşti şi-ϊ descrie am ănunţit geneologia sa atât după
tată, cât şi dupS mamă, Dositelu susţine, că Ba­
sarabii sîn t de viţă dupg tată băştinaşi români, îar
dup8 m am ă ’şî trag origina din Impferaţiî Bisantinî,
dintre cariî n u m iră pe cincî dintre eî, începând cu
A lexie C om nen sec. XI.
Dosoteîu cu mila luî Dumnezeii Patriarh, al mareî şi
sfinteî Cetăţî Ierusalimului, prea piosului, prea străluci·
tulul, prea glorificatului şi prea Înălţatului Domn şi E-
gemon a tdtă Ungro-Vlahia, Domnului Domn loan Con­
stantin Basarab Voevod, în Sfântal Spirit iubit şi mult
dorit fiiu al modestiei n6stre, bine-cuventăre apostolică şi
salutare in Christos.
Cărţile şi contractele între <5menl, care cuprind conven-
ţiunl, sfâtuirl şi promisiuni, n’ar fi necesare, dacă răutatea
6menilor nu le-ar reclama. CândAvraam a comperat peş­
teraîndoităunde eraţi atunci contractele? Şi când Patriarhul
Iacob a convenit asupra păcel cu ginerele seu Laban de­
vine martur muntele din pietre. De aceea φοβ Scriptura
la Facere, capitulul 31: „Şi a chlemat Laban pe acesta
muntele m&rturiel, iar lacob l’a numit martur pe munteu.
Unde eînt legile ? Unde Codicil ? Unde Nuvelele ? Unde
Chris6vele ? Atunci nu eraţi de acestea, căci predomina
credinţa, bunătatea şi simplitatea. In urmă însă a'aii făcut
d’improtivă. De aceea în munte convorbind Dumne^eă cu
Moisi patru-deci de ^ile, el mal întâi a scris placele, cu
a cărui cuvânt le-a predat; căci a prev8<jut în ce luciţi
era să cadă omul şi învaţă pe Moisi ca şi el asemenea să
facă spre îndreptarea 6menilor. Moisi învSţând acestea de
la Dumnezeii a scris de la început, prin inspirare divină,
Facerea, Eşirea şi cele-l-alte, aşa că având omul legisla-
ţmnea uşor putea uita ş'a fost pierdere la mântuirea lui.

13. 3 0 SCRIEREA LUÎ MELETIE SIRIG
Şi fiind-că Dumnedeti a dat acâstă ordine şi a părtit’o»
suflă- Spiritul cel întru tot sfânt ce s’a pogorît în chip de
limbi de foc în mintea întru tot lăudaţilor Apostoli şi aft
scrie Evangelia Mântuire!, pentru ca sâ avem la îndămănă
amintirea celor <Jise şi săvârşite de Mântuitorul, c& acestea
sînt în special căuşele a tot adevărul, ce contribue la cu­
noştinţa desăvârşită a Credinţei Ortodoxă, prin care de*
venim clironoml al vieţel de veci; căci fără de acostă
credinţă este cu neputinţă a plăcea Iul Dumnezeii.
Dar fiind-că nu este cu putinţă să se nimicească răiele
ci din contra este o necesitate pentru bine, s’a întâmplat
în poporul vechitt profeţi mincîunoşl, Iar în Biserică β’βϋ
furişat învăţători falşi, carii aii introdus eresil pernictâse,
negând pe Stăpânul ce l-a recumpărat şi mulţi le-aii urmat
pierderea lor, şi prin el calea adevărului de mulţi s’a blas-
femat, însă izbâaditorul dreptului şi al adevărului Dumne-
deti, a rădicat îndoite arme ale dreptăţel spre sfărâmarea
mândriei eretice, adecă pe pascalii Bisericel, ca să combată
minciuna prin Sântele Sin<5de şi prin învăţăturile lor; Iar
pe conducătorii Ortodox! ca să le confirme. De aceea prea
pioşil Autocratori pentru aceste pricini aii convocat Sindde,
care să hotărască asupra nedumeririlor ivite. Αύ confir­
mat cele hotărîte cu sacre, cu edicte, cu epistole, cu or­
dine şi cu alte mijl6ce. Şi în timpurile n<5stre, migma (a-
mestecatS) erorilor, <}ic nepiositatea lui Cal /in s’a res-
pândit şi s’a întărit, Iar fericitul întru amintire Vasilie
Voevodul a adunat Sinod în Iaşi şi a învoit fericitului
Meletie Sirig ca să compună cartea presentă spre desăvâr­
şita lor nimicire. Şi fiind-că acum este nevoe în Biserică
de ea, pentru pricini urgente, a rămas afacerea la strălu­
cirea ta să o dai la lumină prin tipar, şi să o protejezi
dând’o în dar Bisericel Universale Ortodoxă.
O ast fel de lucrare este proprie ţie, nu numai pentru
ortodoxia ta es2?lentă şi virtutea ce locueşte în tine, în care
te-ai educat şi trăeştl, fiind ca o statuă de virtuţi şi ic<5nă,
dar şi pentru sângele Domnesc şi împărătesc ce al stră­

14. moşesc şi din vechime şi din tată şi din mamă. Căci nea­
mul tSîl după părinte este Domnesc şi vechlu, pentru că
strămoş al vostru a fost reposatul întru amintire Basarab
Voevod, care a fost renumit şi prin cuvânt şi prin faptă,
săvârşind multe şi bune şi la Biserica—muma lui—şi a-
supra supuşilor Domniatulul lui, după cum istoriile de Ia
voî povestesc, şi mulţi alţi Domni după el prea pioşl, Iar
mal ales cel de puţin timp înainte care a domnit glorios,
Matei Voevod, care mult şi îmbelşugat a ajutat Sfântul
Mormânt şi cu mâna sa bogată a înzestrat multe Biserici
şi în Valahia şi în alte locuri, al cărui tron şi religiositate
cătră Dumnezeii o a chirotonisit Înălţimea ta.
Dar şi neamul tăti după mumă esteşi împărătesc şi teosevic,
căci aflu cinci Imperatorl strămoşi de al tăi, Alexie Com-
nen, care a împărăţii în anii de la Christos 1,081 ş’a
născut pe loan Comnen, care a avut de fiii pe împăratul
Manuel, şi fiică pe care a avut’o soţie loan Cantacuzin
(cum <Jice Honiat în tomul al treilea (voi.)al Cronicului),
care a săvârşit multe şi mari expediţii, pe timpul împărăţiei
fratelui femeel. Urmaş al acestui loan a fost împăratul Can-
tacuzin, şi acesta loan. Iar filul acestuia, apoi şi împăraţi
Matelu Cantacuzin (după cum istoriseşte însuşi loan Can·
tacuzin în a patra carte a istoriilor lui, în capit. XXVIII).
Αύ fost aceşti cinci Autocratori nu numai împăraţi dar
şi Arhierei, în acelaş chip, dupre cum Biserica cântă des­
pre cel întocmai cu Apostolii Constantin. Pentru că Alexie
s’a luptat în deosebite moduri pentru Biserica Ortodoxă.
1) A anatematizat pe Nil minclunosul monah ce <}icea:
căaeve s’a îndumnezeit corpul ce l’a luat Mântuitorul. II) Pe
PavlicianI pe carii loan Zimischi ϊ-a adus din Orient şi l-a
colonisat în Filipopol, acest autocrator Alexie numai cu
slătuirile luî, având încă conajutător şi pe Arhiereul de
Filipopol şi pe Evstratie Metropolitul NîceeT. a întors pe
cea mal mare parte de la erezie la Ortodoxie. III) Pe Va-
■ilie, şeful eresiel Bogomililor Yn nm de viii la Ipodrom şi
a nimicit din temelie eresia lui. IV) A ordonat Iul Evtimie
v ; CONTRA CALVINILOR Ş» A LUÎ C1RIL LDCARIS 11

15. ---J...... /* . «.U...*
1 2 - MBLET1S SIRIG________________ _
a scris asupra tuturor eresurilor Panoplia Dog­
matică, cartea cea mal frum<5să ce este în Biserică. V) Pe
loan Furni şi Egumenul Ganulul şi pe Nichita Seidin din
Iconiâ a hotârît şi au scris asupra ioovaţiunel adausului
la simbolul credinţei. Dar însă şi el însuşi discutând cu
Episcopul Mediolanulul pentru adaus a avut reuşită şi vic­
torie pentru Ortodoxie. VI) Conlucrând cu Godefred şi cu
şefii Apuseni asupra păgânilor, nu numai a eliberat din
Bitinia pănă în munlele Favru poporul Ortodox, dar încă
şi pe uscat şi pe mare făcând împreună expediţie şi dând
şi ban! f6rte mulţi a eliberat Siria, Finicia şi Palestina,
şi însuşi oraşul sfânt Ierusalimul, tăind pe Turci. Dacă
Apusenii n’ar fi voit să calce convenţiunele cu Alexie în
Antiohia, n’ar fi ajuns la îngrijirea la care aii ajuns în
urmă, sfărâmarea totală, ci ar fi ajuns la creştere şi reu­
şită mare. Iar câte a săvârşit pentru străini şi şc6le, or-
fanatrofii şi ptohotrofil cu greii găseşte cine-va a-1 compara,
loan Comnen stăpânind nu numai pe Perşii din Orient,
dar încă adese a bătut şi pe Sârbi şi pe Unguri şi pe Italieni
în diferite moduri, având asociat ic6na Născăt0rei de Dum­
nezeii, după cum altă dată Moisi a bătut pe AmaleciţI cu
tipul cinstitei Cruci; de aceea după învingere intrând cu
triumf în Cetatea împărătească avea ic6na Nâscet<5reî de
Dumnedeii pusă într’o trăsură nouă, precum când va Dag
Chivotul, şi ţineaţi de hăţurile cailor de la trăsură mag­
naţii, Iar el mergea înainte pe jos, ţinând cinstita Cruce
pe umeri, reamintind pe Mântuitorul Christos, după cum
Dag juca înaintea Chivotului, aducând mulţămirl Iul Dum­
nezeii pentru isprăvile lui. A supus cu putere şi Cilicia şi
Siria şrtrecând şi Eufratul voia să sfarăme pe barbari şi
să se închine Sfântului Mormânt al Domnului. Şi ar fi
reuşit în dorinţă, dacă nu i s’ar fi pus împedecare m<5r-
tea, carea i s’a întâmplat, să se retragă cruţând s6rta Ro-
meilor. Cine pdte să spună triumfurile împăratului Manuel
asupra Şerbilor, Ungurilor, Italioţilor, Sicilioţilor şi Turci,
lor? care şi asupra cuvântului: „Părintele meii mai mare

16. CONTRA CALVINILOR Şl A LUÎ CIR1L LUCARIS 13
de cât mine este“, adunând Sinod a hot&rît asupra el Or­
todox şi a sfărîmat pe blasfematorl. II) Pe unii carii blas-
femau asupra preasfântului Mister al sfintei Evharistil Î-a
anatematisat prin Sinod şi a dovedit sinodiceşte, că în prea
sfântul mister acel Christos este şi cel ce aduce fi cel ce
se aduce. Avem martur vrednic de credinţă la acesta pe
Nicolai Episcopul Methonel la începutul Combaterilor lui
asupra lui Sotirih. III). Pe Antonie marele Drungariu al
Vinglel l’a îndemnat şi a scris asupra adausului din Simbol.
Despre loan Cantacuzin ce trebue să spunem ? Fiind-că
sinodic a combătut şi însuşi cele relative la Varlaam şi
Achindin şi Grigoran şi loan Patriarhul Constantinopo-
lulul. II) A scris mal mult de cât ori-cine asupra păgâ­
nilor. III) A combătut capitulile Iul Prohor urîtorul de
Dumnedeu şi a demonstrat prin sfinţii Părinţi, că este
făcută şi dumnezeiască graţie şi dumnezeiasca lucrare. Dar
încă şi minunatul şi bravul Mateîu Cantacuzin a lăsat
urme vrednice de virtute, în cât nu este atâta de renumit
pentru neam, pre cât pentru bravura şi virtutea şi învă­
ţătura ce poseda asupra a t<5tă arta liberă şi ştiinţa. Pen­
tru că la începutul desvoltărel vârstei lui, pe timpul îm­
părăţiei părintelui seu s’a arătat învingător renumit şi
asupra altora, Iar mal ales asupra Perşilor. II) Făcendu-se
şi şef armatelor Romeice, cu mare înţelepciune şi bărbăţie
în unul şi acelaş timp a ucis singur el pe trei puternici
şi înfricoşaţi vrăjmaşi al săi. III) După ce a primit şi
sceptrul împărăţiei de la părintele seu, s’a făcut o bucurie
nemăsurată în tot poporul pentru virtutea lui. IV) De
loan Paleologul detronat de măreţia autocratoricâ, cu multă
tărie de suflet a suferit tdte atacurile grele îndreptate a-
supra sa şi V) Liniştindu se îotr’uo loc, liber de griji, pen­
tru ascultare părintească, a lăsat de ajunse semne de vir­
tute şi erudiţie. între care este minunata interpretare ce a
făcut la cântarea cântărilor şi la înţălepclunea lui Solomon,
şi la alte multe, aducând prin acăstea mal mult folos în
t<5tă lumea, de cât la tronul împărătesc. Deci aceşti cinci

17. 14 SCRIEREA LUI MELETIE SÎRIG
Imperatorî şi strămoşi al voştri făcând de acestea, nu cu
raţiune e& die şi împăraţi şi Arhierei ? De aceea şi toţi
cinci se fericesc în Sinodicul Ortodoxiei, împreună cu îm ­
păraţii cel asemenea lor. Iar cel dupe aceştia strămoşi toţi
aii fost Consuli, Generali şi Domni şi consilieri de Domni,
după cum a fost şi pururea amintitul tăii strămoş, Con­
stantin Cantacuzin, marele postelnic, al cărui renume s’a
respândit mal în tdtă lumea. Demnitatea părintească o
reaşază fericitul tăU moş Şerban Voevod şi o întăreşte
harul lui Dumnetjeft în strălucirea la.
Deci fiind-că însuţi eşti Iubitor de virtute şi prea pios
şi prea evlavios cătră Biserică—mama ta, apoi în neamul
ιδϋ de Ia început şi Domnesc şi mal ales împărătesc, şi de
ast-fel de Domnitori, dupe cum dovedeştecuvântul, era deci
de caracterul t£u să tipăreşti şi acăstă carte, care combate
eresurile secolului present; de aceea cu dreptul te-al în­
voit şi la cererea mea pentru Christos (care este Biserici),
pentru că în secuiul present să te connumerl în Biserica
universală Ortodoxă, având lauda în ea împreună cu pioşil
şi luptătorii Domni şi împăraţi al credinţei catolice (uni­
versale), Iar în seculil viitori să dânţueştl cii el în Biserica
celor întâi născuţi înscrişi în ceruri, ca harul Dumnezeului
nostru Iisue Christos, căruia să cuvine mărirea pururea
şi în secuii nesfârşiţi. Amin.
In anul mântuire! 1690, în luna lui Mal, din Âdrianopol.
Dosotheîu.
In acostă a două prefaţă Dositeîu descrie istori­
cul ivireî Protestantismului, mal în special al Cal-
vinismuluî ce se lăţise şi între Românii maî cu s&nă
din Transilvania şi prin partea de sus a Moldovei
şi Lituania. După acesta arată căuşele oonvocăreî
Sinodului din Iaşî sub Vasilie Lupu Voevod şi Me-
tropolitul Moldovei Varlaam. Istoriseşte formarea,
traducerea din latineşte şi corectarea Mărturisirel

18. Contra calvinilor şi a luî ciril lucaris 15
Ortodoxă de cătrâ Meletie Sirig, autorizat pentru
acesta înadins de membrii Sinodului din iaşi. Vor­
beşte de apariţiunea scriere! Iul Ciril Lucaris—
Πίστις της Ά.νατολυ·/.η; Έκκλητίας— Credinţa Bisericei
de Me-sărit, imprimată pe numele seu la Geneva şi
n fine despre obligaţia pusă de Sinodul din Iaşi luî
iMeletie Sirig de a combate acele 18 capitule şi
patru întrebări, cuprinse în cărticica editată sub nu­
mele luî Lucaris. Arată apoi, că scrierea acesta a
luî Meletie Sirig este oficială şi că-ϊ cea mai bună
combatere a Calvinismuluî. Cartea a fost compusă
de Sirig în limba veche Greacă, şi că în urmă a
fost tot de el tradusă în limba vorbitdre grecească.
Scopul a fost pentru a putea uşor fi tradusă de Ro­
mâni în limba românească spre folosul lor sufletesc
şi spre a se feri de veninul Calvinesc. Este curios
ceea ce spune Dositeîu în acestă prefaţă, susţinend
că în Moldovalahia erau mulţi, dintre nobili mat
ales, elinizând forte bine, îâr acesta pe la 1640!
Cât de mult se înşală cel ce cred, că între Români
cunoştinţa limbeî greceşti s’ar fi introdus de pe
timpul Fanarioţilor, dupS 1720! Declară la sfârşit
marea facere de bine din partea Domnitorului Va-
lahieî Constantin Basarab, pentru Biserica Ortodoxă
în genere, prin publicarea cu cheltuiala sa a c&rţel
luî Meletie Sirig, rămasă pănă acum ne publicată
din causa cădereî luî Vasilie Lupu, precum şi îm­
părţirea el în dar. Dositeîu dă Domnului Con­
stantin Brâncoveanu titlul d e: Zelos apărător al
credinţei Ortodoxă. Iată acum şi textul acestei în-
samnate prefeţe:
Dosoteiu, cu mila luî Dumnezeii Patriarh al marel μ
sfintei Cetăţi a luî Dumnezeii Ierusalimul fraţilor şi fiilor
cetitori ai acestei cărţi a modestiei nâstre în Christos, har
de sus spre lucruri mântuităre.
Multe şi diferite nenorociri s’au întâmplat în univers în
deosebite timpuri şi anî, cari au înjosit neamul omenesc

19. 16 SCRIIRBA LUI MELET1B SIRIG
fttrte mult, dar nici una nu l’a aruncat Ia pământ şi îm­
prăştiat ca asprimea eresurilor, care răsărind din însuşi
0menil, ca din fler rugina, nu numai pe inventatorii a-
cestor rSutftţl pe Eresiarhl, I ad nimicit, aruncându-ϊ cu
totul de la faţa lui Dumnezeii; dar şi pe cel de apr<5pe
şi pe cel de departe, fâcâudu-ϊ din fii al luminel, fii al în­
tunericului. De aceea Sfânta Scriptură une ori ÎI asamănă
ca fiarele curi6se şi sâlbatice, altă data cu furtunele mari
şi vijelii Iuţi, cu marea turbată şi cu chiţii mari, cu focul
ce consumă materie multă şi cu rîurile ce lasă râpl peri·
cul0se, cu b61ele grele ale racilor şi cu alte rane produ*
cSt0re de m<5rte, cu lepra şi cu veninul şerpilor otrăvitori,
cu resb(5ele şi părţile Iadului, şi cu multe alte asemănări.
Nu d<5ră că şi acostă eresie produce în sufletele 6menilor
aceleaşi pedepse, câte pot să facă t6te acelea la corpurile
acelora, la care permite Dumnezeii a le mujca. Pentru că
nici o pedeapsă nu este egali*, saâ analogă sail, să se com­
pare, fiind-că este temporală, cu cel nemuritor şi etern,
cu trupul muritor şi cu nemurirea sufletului; dar cu modul
acesta a voit Scriptura să ne dea a înţelege măcar puţin
ne’ntrerupta pedeapsă acelor ce s£ vor munci în fundul
Iadului. Pentru că t0te întristările şi supărările şi t<5te
slăbiclnnile şi rănile şi t<5teveninurile omorît<5re şi dinţii şi
ghlarăle fiarelor şi gurile lor sînt vremelnice, şi nu vatămă
mal mult după m0rte, mal ales adese şi folosesc, dar zgu­
duirea eresiel este fără încetare şi resbolul fără vre-o pace,
de şi pentru scurt timp. De aceea acel sfinţi părinţi, carii
aâ îuflorit din generaţie în generaţie, cu t0te că în alte
persecuţii ale Bisericel erai liniştiţi şi se îngrijaft de el,
numai în eresie mişcatt t<5tă dr^pta lor mâDie, făceaţi
lungi drumuri, s’aă dus afară de marginile patriei lor,
iăcându-se rdsboitari în loc de 0menl liniştiţi, pentru ca să
înjosască mândria şi să oprească pornirea unul eres atât
de îngâmfat şi desfrânat. Acesta deci şi în timpul şi în
veacul acesta al şasă-spre·(Jecelea de la întruparea econo­
mică a Mântuitorului nostru Iisus Christos, cu tdte că s’ati

20. CONTRA CALVINILOR Şl A LUÎ CIRIL LUCARIS 1?
armat ca lupt&torl (5menl apţi şi asociaţi al diavolului, vorbesc
de Luter şi Calvin, carii aii ridicat resbol asupra tuturor dog­
melor Bisericel lui Christos şi au cugetat, dupfi cum si mal
înâinte aA percurs mal tdte părţile Apusului, ca ast-fel eâ’şl
înplinească dorinţa lor şi asupra Bisericel de Resărit, în
cât cu mândrie cavalerească se laudă că au învins’o, şi mal
ales înainte de a începe a o combate. Pentru ca aâ publicat
că adică este de aceeaşi părere cu blestematul de Calvin,
al cărui nume cu sila l’a audit abia. Şi pentru ca să în­
ţeleagă şi poporul simplu a lui Dumne<jeA mal bine aclstă
cestiune, să începem ceva mal de departe.
Papa Romei Leon al X*lea în anul de la Christos 1517,
pentru unii adică pe cari-I hotărîse să se ducă în contra
păgânilor, a trimis în tot Apusul Indulgenţe, ca să adune
bani spre a da nutriment soldaţilor; si aşa a făcut (cu
tdte că unii spun istoria în alt chip, noi însă o povestim
după cum o expun unii într’un mod mal serios) un 6re care
Albert arhiepiscop de Mugundia. ca să aleagă un om vred­
nic, ca să-l dea indulgence pentru Germania, spre a aduna
de acolo bani în deajuns; Iar acest Albert a trimis în acest
serviciu pe un 6re·care Dominican loan BertzeliA num it;
s’a întâmplat ca în Germania să fie un doctor, din ordinul
Augustinienilor, de neam Sax, cu numele Martin, cu gradul
preot, cu familia Luter, şi supărându-se pentru unele pri­
cini, a predicat prin Biserici multe aspre şi în contra In­
dulgenţelor Romei, φοέηά şi strigând în t<5te modurile, c4
Papa n’are acostă putere şi că aceste sînt pretexte de jaf
şi avariţie; a găsit şi un instrument pe un <5re-care cu
numele Frederic Dace de S&ronia, tfinâr şi sensual şi în­
găduit de Luter la tdtă nereligiositatea şi fără de legea, şi
l’a ajutat şi extern în opinia lui, şi în sfârşit, a viclenit şi
a pus (Frideric) pe BerzeliA ca să apere Indulgenţiile, Iar
pe Luter din protivă ca să le combată. Aurind acestea
Papa Leon, a chemat pe Luter la Roma, Iar acela îngrijat
să nu sufere ceva r6A, n’a ascultat să se ducă, de aceea
PiiciieaOrttdM*awâii. 1

21. IS SCRIEREA LUI MELETIE SIRIG
Papa a pus pe învăţaţii lui şi aâ f*:ut diferite combateri
la învăţătura lui Luter, caterisind mal înt&I şi anatema-
tesind pe om. Iar Luter iritat de acestea s’a pus prin di·
ferite capitule nu numai s& învinuească în multe pe Ar­
hiereii Romei, dar încă reclama şi Sinod, în care Z'cea să
se examineze cestiunea sa, susţinând că Sinodul este mal
presus de toţi şi chiar de cât Papa. Iar acăsta cu speranţă
a credinţei catolice (ortodoxe) prin înţelepciunea lor, şi
era fapta lor adevărată ca să se lupte şi să se ostăşască
cu puternica filoeofie a secuiului acestuia, asupra credinţei
apusene, tentând şi cu cuvântul şi cu puterea externă pe
Ruşii Ortodox! şi în Polonia şi în Lituania şi în Podolia
şi în Ucraina, ca să incline spre inovări, găseau pretexte
că să va justifica şi el şi va inpuţina şi puterea Romei.
Papa însă cu t6te că cunoştea, că de s’ar face Sinod după
modul Sfintelor SincSde din Biserica Catolică, încetează
Luter de a inova, dar încetează şi puterea cea mare a a-
celula, după cele hotărîte în Sinodul din Constandia de la
anul 1404(?) al mântuirel, a preferat să-I rămână puterea
Iul, şi Luter dacă nu va voi a se corecta, să scrie. Şi în
adevăr s’a încercat să se adune Sinod, dar neputându-se?
a lăsat să se întâmple însă multe împrejurări temporale,
şi a trecut la mijloc 22 de ani. Luter combătând modul
Sinodului, n’a venit la el; şi aşa n’a încetat de la por­
nirea lui, n’a menajat însă dogmele Bisericel papistaseştl
ca vechi şi neinovate, nu s’a mărginit numai la combaterea
acestor indulgenţe, ci dedându-se cu pizmă a devenit străin
şi cu totul alt-fel interpretător a dogmelor Bisericel apu.
sene. S’ati luptat Papii t:mpulul aceluia şi Regii Germa­
niei în contra eresiel, au făcut discuţii şi rugăminţi, dar
Luter, având Papa putere de inviolabil, s ’a apucat de
inovările lui, a ars cărţile Iul, el însă a scris Iarăşi f<5rte
multe, turbând asupra misteriilor, asupra cinstirel Sfin­
ţilor şi a Sfintelor ic6ne şi în genere asupra a t<5tă tra"
diţia Bisericel, având co^lucrător pe Generalul Augusti-
nianilor numit Staumbitz, şi pe mulţi alţii ce l’ati urmat.

22. CONTRA CALVINILOR Şi A LUÎ CIRIL LUCARIS 19
Iar la anul 1535 s’a arătat şi un altul <5re care loan cu
numele, fiind bastard al unul preot latin, cu familia Calvin,
şi luând dogmele iul Luter, a format un eres, care este o
amestecătură din t<5te eresurile din veac. Deci au făcut şi
alţi învăţăcel şi a atras pe diferiţi, şi mari locuri a Apu­
sului şi din părţile noidice la opinia lui. Dar nu le-aii
fost destul aceasta, ci au voit ca să arunce veninul lor
ucenicii şi în Biserica Răsăritului. Şi dar Ia 1633, pe când
era patriarh la Constantinopol Ciril Lucaris, apare de odată
o cărticică în Constantinopol, imprimată în Geneva din
AlpI, cuprinzând optsprezece capitule în greceşte si patru
întrebări, pe numele Patriarhului Ciril, ca şi cum ar fi com­
punerea lui Ciril şi Zicea că acăsta este credinţa Bisericel
Răsăritului, cu t6te că acăsta era care conţinea eresia
Calvinică. Cuprindea la început şi o epistolă în latineşte,
care arăta ca acăstă (cărticică) era ediţia lui Ciril* Acăstă
carte a produs în societatea din Constantinnpol multă con*
fusie şi multă întristare. Mai întăl pentru că Ciril a fost
18 ani Patriarh în Constantinopol, şi tot pe aţâţa ani
Papă în Alexandria, şi nici odată nu s’a cunoscut că s’ar fi
depărtat de la evsevie. ci încă că şi de pe amvon a învăţat,
şi în combaterea ce a avut Theofan al Ierusalimului cu
Apusenii, carii căutau să înstrăineze sfintele locuri de la
Ortodox!, a fost apărător aprig, şi ajutător celui al Ieru­
salimului, şi apoi să i ştie ortodoxii de acest fel, şi să
audă defălmându- se renumele şeii, s’aii turburat. Şi Iarăşi
văZând, ca Ciril a trăit încă şase ani după apariţia cărţi·
celei şi să nu scrie nimic contra capitulilor, şi prin acăstă
tăcere să dea presupunere societăţel, se întristau. In finea
finelor fiind presenţl în Constantinopol şi al Alexandriei şi
al Ierusalimului, pe timpul lui Ciril din Veria Patriarhul
Constantinopolulul, făcând Sinod i au lepădat, dar răul n’a
rămas pănă aici, fiind-că unii ce se anunţaţi de apărători
a credinţei Catolice (Ortodoxe) prin înţelepciunea lor, şi
era fapta lor adevărată ca să se lupte şi să se ostăşaşcă
cu puternica filosofic a secuiului acestuia, asupra credinţei

23. 2 0 SCRIEREA LUI MELETIE STRIG
apusene, tentând şi cu cuvântul n cu puterea externă
pe Ruşii Ortodox! şi în Polonia şi în Lituania şi în Podolia
şi în Ucraina, ca să închine spre inovări aveaţi pretexte
îndemânatice, că adică Patriarhul lor era Calvin. De a-
ceea mişcându-se spiritul Ducelui Moldovlahiel, Vasilie
Voevod Lupul (originar din Albanitohor, ce este situat în
Misia şi pe lângă Dunărea, avându-ş! neamul lui mal vechiâ
din Macedonia) de Pronia divină, a scris la Polonia şi la
Chiev şi la marele Sinod din Constantinopol, nu·! părea
Γδύ de cheltuell, ci a împrăştiat bani pentru Christos f6rte
mulţi, şi a întrunit Sinod local în laşi, pe timpul lui Par-
tenie cel bătrân, Patriarhal Constantinopoluiul, fiind pre-
senţl delegaţi şi de la Constantinopol şi de la Chiev, şi
însuşi Metropolitul Roşiei Petru Movilit, cel Iubitor de
Christos şi în adevăr preasfinţii. Şi dar aft anatematisat
aceste capitule şi pe scriitorul lor şi când s’a terminat
Sinodul şi s’a pacificat Roşia pentru present; ψΐβηΐ Voevod
Vaeile, de şi a făcut multe milostenii la Patriarhia Con­
stautinopolului, şi la Monaetirile ce sînt la Aton, şi a fost
dat şi patruzeci şi două mii de galbeni ungureşti şi a
scăpat de datorii Sfântul Mormânt şi a făcut şi multe al­
tele de felul acestora, i s’a părut însă şi acăsta însămnatâ,
şi a îndemnat împreună cu preasfântul şi preaevlaviosul
Patriarh al împărăţiei Constantinopoluiul Partenie cel bă­
trân pe <}isul dascal Meletie ca să compună cartea pre-
sentă. Supnnăndu-se acesta şi scriind’o, a combătut cele 18
capitule şi cele patru întrebări ale lui Ciril, a împrăştiat
t6tă machinaţiunea calvinăscă, şi a apărat cu foc în formă
de manual t6tă dogma evsevifaă şi ortodoxă. Cartea însă
era necunoscută şi nimărul vedută; căci scoţându-se din
scaun Vasilie Vodă a rămas şi cele ale lui Sirig în ne-
regularitate şi mal ales în sărăcia conaţionalilor acelor ce
să tem de Domnul. Trebue să ştim, că cam pe la 1670
a anului mântuirel, Consulul din Constantinopol a Rega­
tului Franţiel a cerut dc la unii Arhierei şi chiar de la
Patriarhi opinia Bisericel de Răsărit, despre care mulţi aâ

24. CONTRA CALVINILOR ţ i A LCÎ CIRIL LUCARIS 21
scris şi aii publicat’; şi dar şi de la SfântulSinod din Con­
stantinopol. Atunci şi noi am compus manualul combă-
tător a greşelelor Calvinice; deci noi aflând’o şi pe acesta
8& ştiţi şi causa pentru ce căutati ast fel de scrieri CelţiI
(Francesil). Apoi venind în anii mântuire! 1680 în Vlaho-
Bogdania (Valahia şi Moldova), ni s’aâ rugat Ortodoxii
din Ardeal ca să le dăm unele scrieri ca să p<5tă să res-
pundă Calvinilor, care-I supărau prea mult şi gândindu-ne
ca să-I ajutăm cu harul lui Christos, am găsit presenta
carte a fericitului Sirig, ce am spus mai sus. Şi cetind’o
mal de multe ori, am aflat’o de ajunsă la tot respunsul
unor ast-fel de eresil. Mal întăi este Ortodoxă şi în totul
de acord cu Biserica Ortodoxă; al doilea, că respunde la
t6te cele necesare, şi cu cuvânt bisericesc combate ori·ce
proposiţie eretică, şi o împrăştie ca pe o pânză de palangen.
Al treilea, că fericitul acela scriind’o mal întăi în Elineşte,
a tradus’o apoi în limba vorbitdre să p0tă fie-care creştin
ca să albă din ea mare ajutor, şi mal ales mulţi din Va·
lahia şi Moldova nobili, care elenizază i6rte mult în limbă,
o vor traduce uşor în limba Valahă, ca să se facă folos
obştesc în t6tft Biserica, am publicat deci acesta şi în manua­
lul nostru în un tom, şi voind ca să o punem sub tiparul
nod al nostru de mai înainte, n’am putut şi din nestator­
nicia timpului şi din sărăcia n<5stră. Intre acestea Mirele
Bisericel, cel unul născut fiu al lui Dumnedeft, îngrijindu­
se de poporul s&fi, a bine-voit şi a domnit prea strălucitul,
prea religiosul şi prea înălţatul Domn a t<5tă Ungro-
Vlahia Domnul Domn loan Constantin Basarab Voevod,
şi ăst fel fiind şi de neam bun şi de educaţie religidsă şi
de o purtare virtu6să şi mal cu sămă zelos credinţei Or­
todoxe, îndată ce l-am anunţat acăsta, ajutând în fav6rea
lui Christos, a primit cu bucurie cererea şi a hotărît să se
imprime cartea cu cheltuiala Strălucire! Sale, şi să se Îm­
partă Ortodoxilor în dai· din partea înălţime! Sale. Primind
deci cartea, rugaţi-vă cerând de la Domnul nostru Iisus
Christos sănătate, pace stabilă şi mântuire Strălucitului

25. 2 2 SCRIEREA LUÎ MELETIE SIRIG
Domn şi bine-f&cător obştesc. Cetiţ’o cu îngrijire şi înţe­
lepciune sufletească, ca având cunoştinţa Ortodoxă a cre­
dinţei universale nestrămutată, să câşt;gaţî viaţa eternă cu
harul Mântuitorului nostru Dumnezeii, căruia să cuvine
mărire în veci, Amin.
In anul Mântuire! 1690, în luna Mai, la Adrianopol.
Viaţa luî Meletie Sirig ne interesază pe noi Românii,
pentru mal multe cuvinte: I) Că este născut la 1585 în
Creta, de unde era şi familia Diaconului Coressi, şi mulţî
alţi învăţaţi şi profesori de al Academiilor Domneşti din
Iaşi şi Bucureşti. Să ştie, că în secuiul al XVII-lea şi
parte din al XVIlI-lea stăpâneau Genovesil Creta, şi de
aceea Iubitorii de studiu dintre Greci aveau totă uşură­
tatea şi îndemânarea de a se duce în şc0lele Occiden­
tului spre a’şl complecta studiile. Aşa s’a întâmplat şi cu
Meletie Sirig. Acesta după ce ş’a făcut studiile începetore
în Creta a trecut în Italia şi acolo şi le-a complectat în
Veneţia şi Patavia. II) Inturnându-se în Patrie a fost hi­
rotonit preot, însă din causa devotamentului seu pentru
Ortodoxie a fost condemnat la morte de Guvernatorul Ve­
netian, de unde fugind s’a stabilit în Constantinopol ca
predicator. Fiind om erudit i s’a dat titlu de teolog al
Bisericel din Patriarhatul de Constantinopol. Cu ocasia
convocărel Sinodului local din Iaşi de cătră Vasilie Lupu
Voevod şi Varlaam Metropolitul, Meletie Sirig este trimis
la Iaşi împreună cu alţi Arhierei la 1639, pentru a lua
parte la Sinod, unde a stat până la 1642. ΙΠ) In timpul
acesta a revădut şi tradus în limba vorbit6re greacă Măr­
turisirea Ortodoxă, compusă de Petru Movilă şi presen-
tatâ în latineşte Sinodului din Iaşi. Σάθα în Νεοελληνική
φιλολογία la pagina 257 (jice: Συγκροτηθείσης έν Ίασίω το­
πικής συνόδου έθεωρήθη άκριβώς καί διΟλισθη ή υπό Μγίλα
έκταθεϊσα ομολογία. Καί άλλα μέν άφαιρέσαντες, ετερα δέ ποοσ-
θεσαντες άνεκάΟϊ)ραν άυτήν πάσης μέμψεως καί ώρισαν Ινα ίγ καί

26. λεγηται Ομολογία της καθολικής Εκκλησίας. „Intrunindu-se
în Iaşî Sinod local s’a revădut cu scumpătate şi s’a lă­
murit Mărturisirea Ortodoxă depusă de Movilă. Şi unele
s’aâ eliminat, iar altele s’au adaus şi o au curăţit de tdtă
hulirea şi au hotărât ca să fie şi să se numească Mărtu-
turisirea Bisericel Generale (Catolice)**. Iar Dositei Patri­
arhul dice: Καί δή καί την ’Ορθόδοξον λεγάμενην 'Ομολογίαν
.ήν συνέγραψαν Ρώσσοι καί Κυέβου Πέτρος, ουτος έδιόρθωσε προ­
τροπή έν Γιασίω συνόδου. „Şi în adevăr şi <Jisa Mărturisire
Ortodoxă pe care au compus’o Ruşiî şi Petru al Chievulul,
acesta a cercetat’o prin îndemnul Sinodului din Iaşi“ .
Fabricii în scrierea sa Ελληνικής βιβλιοθήκης, în tomul XI,
la pagina 4 7 4 să exprimă aşa despre Meletie Sirig: „Idem
Meletius deinde misus a Patriarcha C.pol. in Moldaviam,
Tecensiut expolivitque εκθεσιν τής των Ρώσων πίστεως Petri
Mogilae, metropolitae Kiioviensis. „Apoi Meletie a fost
dup£ aceea trimis de Patriarhul Constantinopoluiul în Mol­
davia a revS^nt şi prelucrat expunerea credinţei Ruşilor
a Iul Petru Movilă, Metropolitul Chievulul“. Ζαβίρα în o-
pera sa Ελληνικόν θέατρον la pagina 447 dice: ’Eveκρίνε
-καί έπεκύρωσε τήν παρά Πέτρου του Μογίλα συγγραφεΐσαν 'Ομο­
λογίαν είς τήν έν Ίασίω σύνοδον. ,,Α apreciat şi confirmat
Mărturisirea scrisă de Petru Movilă, to Sinodul din Iaşl“.
IV) A scris acesta carte contra Calvinilor şi din care s’a
inspirat de sigur şi Varlaam Metropolitul şi ş’a scris res-
punsurile sale la eresiile Calvinilor din Transilvania. A-
cestă carte a fost tradusă de el în limba vorbiWre gr£că
din cea veche în care a compus’o, cu scop de a fi tradusă
în Vlahobogdania de cătră Români, între carii dice Me­
letie că sînt mulţi, mal ales dintre boerî, carii ştiâ limba
grecească. In fine V), Acest Sirig a mal tradus din limba
greacă ‘veche în cea vorbitOre In s titu te le lu î Iu s tin ia n
şiResumatul delegi al împăraţilor Leon şi Constantin prin
îndemnul Iul Vasilie Vodă Lupu. Iată textul Iul Dositeîu
asupra acestor traduceri: Καί τά ’Ινστιτούτα του Ιουστινιανού
CONTRA CALVINILOR ŞI A LUÎ CIRIL LUCARIS 23

27. 2 4 SCR1ERBA LI)! MBLBTI· SIRIG
καί τήν νομικήν έπιτομήν Afovtc; και Κωνσταντίνου Βασιλέων
τής έλληνικής γλώττης μετήνε-,-κεν είς τήν πεζήν φράσιν,
προτροπή του Βασιλείου Βοεβόξα. „Şi Institutele Iul Iustinian şi
Resumatul de legi a Iul Leon şi Constantin împăraţilor
din limba elenică le-aii tradus în limba vulgară, prin în­
demnul Iul Vasilie Vodă". Acesta nl-ο spune şi Ζαβιρα în
cartea citată, adaugând că a tradus şi Nuvelele, pag. 4?47:
Μετέφρασε τάς νεαρας του ’Ιουστινιανού, τήν νομικήν έπιτομήν
Αεόντος καί Κωνσταντίνου των αύτοκρατόρων δΐ έπιταγής Βα­
σιλείου Ήγεμόνος τής Μολοαβίας έκ τής Ελληνικής είς τήν
πεζήν φοάσιν. ,,Α tradus Nuvelele Iul Iustinian, Resumatul
de legi al Iul Leon şi Constantin autocratorilor, din ordinul
Iul Vasilie Domnului Moldovei din elenă în limba vorbi-
t6re“. Tot acesta ne spune şi Satha în opul citat, pagina
260, de cât greşeşte picând că Resumatul de legi ar fi
fost tradus de Meletie Sirig după îndemnul iul Constantin
Basarab Voevod, pentru că Meletie Sirig m0re la 1664,
Iar Constantin Basarab Voevod să sue pe tron pe la 1689,
după cum ne istoriseşte Dionisie Fotino în tom. Π, pag.
271; prin urmare este un anacronism, şi nu se p6te ad­
mite socotinţa luî Satha. Εϋ presupun cu multă probabi­
litate, că Eustatie Logofătul când a scris în româneşte le­
gile Iul Vasilie Lupu şi chiar şi scrierea sa asupra celor
şapte Misteriî, s’a folosit de traducerile Iul Meletie Sirig
In limba vulgară, atât la combaterea Calvinismulul prin
cartea sa şapte Misteriî, cât şi la scrierea legislaţiei luî Vasilie
Lupu. Trebue însă să admitem, ceea ce este prea natural,
că Eustatie Logofătul ştia greceşte, limba ordinară în care
se scrieati pe atunci cărţile greceşti, dar nu era tot atât
de stăpân şi pe limba veche greacă, şi dar a avut nevoe
de o traducere din limba greacă veche în cea vorbit6re,
spre a putea utilisa acest material de legi bizantine şi a
compune codicile Român, numit al Iul Vasilie Lupu. Meletie
Sirig era în stare a face acesta, pentru că ştia perfect şi
latineşte şi italieneşte şi alte limbi, şi stând între Români

28. COTRA CALVINILOR ŞI A SUÎ CIRIL LUCARIS 25
mal mult timp a învăţat probabil şi limba Română. Satha
şi ceî-l-alţî literaţi Greci îl recunosc pe Meletie Sirig ca
cel maî erudit bărbat al secuiului, şi cunoscător de mal
multe limbî—και είδήμων πολλών γλωσσών.
Aceste sînt cuvintele pentru care viaţa luî Meletie Sirig
ne înteresază pe noî Românii, pentru că este strâns legată
de cele maî însemnate evenemente petrecute la noî în
jumătatea secuiului al XVII-lea şi â participat la ele, pe­
trecând mal mulţî anî în laşul Moldovei
Viaţa lut Meletie Sirig scrisă de^Dosiieîu Patriarhul
Ierusalimului.
Ieromonahul Meletie Sirig, este săm ânţa şi odraslă a
Handaculul din Creta, a învăţat şc61a începăt<5re şi cu­
noştinţele enciclice la Meletie Vlasto Ieromonah; apoi du-
cându-se în Italia a învăţat şi logica la Teofil Coridaleu,
Iar retorica, matematica şi ştiinţele fisice la Padova. Intor-
cându-se în patria lui este hirotonit preot la Chitiră, pen­
tru că în Creta nu era Episcop Ortodox, căcî stăpânea
Veneţienil. învăţând în Biserică la Handache cuvântul lui
Dumnezeii cu înţălepcîune şi ortodox, era spionat de un
boer, sub pretext că nu’şî rădică potcapicul seu când vor­
beşte cu el. A fost şi Egum la Monastirea situată la Lima­
nurile bune, ce se amintesc în Faptele Apostolilor, în care
venind spre închinare Generalul Cretei, a învoit fraţilor
lor ca să liturgisască în biserica MSnăstirel, dar ducându-se
guvernatorul din monastire, Meletie n’a lăsat pe Ortodox!
să servească înainte de a face aghiazmă în Biserică. Ceea
ce boerul amintit care-l urmărea, cu numele Constantin, spu­
nând Generalului, şi luându se hotărîre ca să ucidă pe
acest bărbat al lui Dumnezeii, fiind înştiinţat acesta fuge
în Alexandria, de unde vestindu-l Ciril Lucaris Patriarhul
Constantinopoluiul, vine aicea la 1630, şi avânduşî lo­
cuinţa la Hrisopigi a predicat în Biserică cuvinte morale
teologice, ba încă formând şi şe61ă a predat ştiinţl şi li­

29. 26 SCRIFRiA IIT MELETIE SIRIG
teratură celor ce voîaâ, pănă la 1639. Pe timpul bătrâ­
nului Patriarh de Constantinopol Partenie a fost trimis la
Iaşi cu Porfirie al NiceeI şi atl format acolo Sinod local
cu episcopl Ruşi, prin îngrijirea pururea pomenitului Va­
silie Voevod. Venind în Constantinopol Ia anul 1644 şi
ne vorbind dup6 plăcerea Patriarhului de atunci din Con-
tantinopol, Partenie al II-lea, ci ceea ce era drept, să
retrage la Iaşi; chemându-se din cause de nevoe la Con­
stantinopol şi mal ales în speranţa Iul Panaghiot inter­
pretul Cesarulul şi care era ucenic al seâ, dar înţelegând
mânia ce ne'npăcatâ a Patriarhului βδ duse în Ohio şi în
orăşelele de acolo, şi după suspendarea lui şi alungarea din
scaunul Patriarhal vine Iarăşi în Constantinopol, pe timpul
lui Ioanichie, locuind în casa sa de mal înainte, la Hri~
sopigi. Venind la patriarhat Iarăşi Partenie să retrage la
Trigla, orăşal în Âpamia Bitiniel pănă la anul 1651. Mu­
rind Partenie este rechemai de Ioanichie şi se aşază Iarăşi
la Hrisopigi. Apoi dupe doi aul s’a strămutat îa Elpida
la Contoscale până la 1660. Dar fiind-că atunci s’a întâm­
plat un foc mare, pe care l’am însemnat în cartea a Xl-a
a celor ce aâ fost Patriarhi în Ierusalim, s’a strămutat la
Galata, unde petrecând a trecut de la noi la 1664 a anului
mântuirel April în 17, φύβ Duminică, fiind în vrânetă de
78 de ani. Corpul lui l’ati adus unii la Trigla la Mănăs­
tirea Sfinţilor Părinţi şi l’aii îngropat acolo. Sînt încă doi
ucenici de al Iul, Arsenie Ieromonahul şi spiritualul boe-
rilor din Constantinopol, pusnic ca şi dascalul seti, um­
blând în viaţa lui Christos, şi Ioanichie Porfiritul, care a
fost întâiul dragoman a Regatului German la înalta P6rtă
Otomană, acum încă trăind, vieţueşte mal mult de cât ori
cine cu înţelepciune şi religiositate, căci prea escelează şi în
virtuţile politice e genial, şi este f6rte zelos pentru Mântui­
torul şi de o cugetare de respectat pentru Biserica Orto­
doxă. A scrie (Sirip) presenta carte asupracapitnlilor Iul Ciril
Lucaris şi a întrebărilor lui şi predice ia t6te Duminicile
de preete an, şi trei tomuri la diferite texte a S-tel Scrip-

30. I C p i i
turî, şi vieţele a multora ce s’afi marţirisat pe timpul seu,
ba încă şi ceea ce să numeşte Mărturisirea Ortodoxă, pe
care au compus’o Ruşii şi Petru al Ohievp.luî, acesta a
corectat’o dupe permisiunea Sinodului din Iaşi. A tradus
în greceşte şi interpretarea lui Origen din limba latină la
epistola cătră Romani şi a Iul loan Cantacuzin împăratul
Romeilor asupra păgânilor şi Institutele lui Iustinian şi
resumatul de legi al lui Leon şi al Iul Constantin împă­
raţilor Ie a tradus din limba elină în cea vorbit6-e, după
îndemnul lui Vasilie Vodii. Cel ce voeşte a cun<5şte şi
viaţa sa ce fel era, comparând’o cu ori-care ar voi din
ale Sfinţilor IerarliI, este egală, şi nu o va afla de loc mal
interi<5ră.
C. f.
CONTRA CALVINILOR ţi A LUI CIRIL LUCARIS 27

31. Câte-va cuvinte despre stilul bizantin.
PRIVIRE GENERALÂ ASUPRA
ARCHITECTURE!, SCULPTOREI ŞI P1CTUREI BIZANTIN
Sînt păreri cum că stilul bizantin este numai aşa dis
stil bizantin, dar în realitate el nu este de cât o ameste­
care de motive orientale şi forme clasice. Acesta e o pă­
rere greşită. In adev£r, stilul bizantin în mal t<5te speciile
de artă a împrumutat motive orientale, Iar în pictură şi
sculptură cu deosebire şl-a apropiat forme clasice greco-
romane, dar t0te aceste nu’l pot ridica dreptul sett de
originalitate, dreptul de stil de şc61ă şi acesta tocmai din
causa timpului şi împrejurărilor în cari a luat naştere.
Inrîurirea puternică a Creştinismului, înrîurire care a
fost în stare să schimbe faţa întregel stări sociale nu se
putea să nu dea, să nu impună o nouă direcţiune artei,
care pănă acum înflorise împrejurul şi sub patronaglul
templelor păgâne, dar care de aici înainte punându-se în
serviciul ideilor evangelice cădea nemijlocit sub controlul
bisericel şi trebuia să urmeze calea indicată de ea. Fana­
tismul primilor creştini cerea de la artişti producţiun! cari
nu numai să se deosibească de cele păgâne; dar produc-
ţiunl artistice cât să p<5te mal ideale şi mal potrivite cu
învăţătura evangeliel. Artistul, şi el creştin, nu numai că
voia să împace cerinţa timpului, dar singur fiind pătruns
de acelaş fanatism religios nu se putea ca opera să nu

32. cAt e -v a c u v in t e d e r p r b s t il u l b iz a n t in 2 0
aibă imprimat acel sentiment de care artistul era însufleţit,
să nu p<5rte acel tras deosebit care să caracterieeze în de·
ajuns stilul bizantin şi fiind stabilit principiul, că mijlocul
social are influenţă hotărâtdre asupra artelor nu se p0te
ca şi acele motive orientale şi acele forme clasice să nu
fi suferit în creştinism cel puţin acele schimbări pe cari
le-a suferit sculptura veche trecând de la Greci la Romani
şi prin urmare arta bizantină să nu albă dreptul de ori­
ginalitate de stil. Dacă unele specii de artă aii ajuns la
un mal mic, ori mal mare grad de desvoltare acesta a
provenit din diferite cause, cari au împedicat ori facilitat
mersul lor şi pe cari le vom vedea mal departe.
Primii creştini, să ştie, se adunau prin catacombe şi sub­
terane spre a se ruga. Dupe ce însă Creştinii au lost toleraţi
şi în urmă recunoscuţi căutară să albă şi temple cores-
pundet<5re cultului. Primele temple creştine cari au fost
în Asia nu se deosibesc de cât prin 6re-cari adausuri de
templele păgâne şi chiar prin secolul al IV-le şi al V-le
între templele rotunde ca Sf. George din Salonic sau Sf.
George din Erza ţi templul rotund al Vestei de la Tivoi
nu se vede de cât 6re-care deosebire. Pe de altă parte forma
bazilicel romane în italia ca şi în Grecia era primită şi
admisă cu dre-cari modificări şi deci nu în acest timp
vom putea afla tipul propriu al stilului bizantin. Pănă
acum arta bizantină să servea tot de acele forme vechi
pe oari caută pe cât posibil să le acomodeze cu spiritul
şi cerinţele Creştinismului
Dar acâsta nu putea dura mult timp, căci creştinii ne
mal fiind împedecaţl de nimeni, religiunea creştină fiind
recunoscută de stat şi el voind a avea temple cât să pdte
mal bogate şi mai frumdse nu cruţaţi nimic, iar artiştii
întrecându-se în producţiunile lor, ajunseră a crea tipul
Bisericel Bizantine care nu se mărgifti numai în Grecia şi
Asia mică, dar se respândi şi în părţile apusene ale Europei.
Ast-fel, în Biserica Sf. Sofii şi Teotocos în Constantinopol,
Catolicon din Atena şi Sf. Marcu în Veneţia, caracterul
propriu al stilului Bizantin reese atât de lămurit şi nimeni
nu’i va tăgădui originalitatea şi frumuseţea care provin nu
atât din întrebuinţarea liniilor ovale (curbe) pe cât din
concepţiunea planului în sine şi din măestria legăturel li­
niilor drepte cu cele (curbe) ovale, adică trecerea de la
păreţil drepţi al Bisericel la iorma rotundă a turlei şi a

33. 3 0 c At b -v a c u v in t e d e s p r b s t il u l b iz a n t in
bolţilor τ), lucru care în arhitectură are aşa de m are im ­
portanţă şi care a făcut pe cel din apus să cheltuiască
multa piatră, punând contraforţe bisericilor stilului rom an,
pănă atl ajuns ca problema s& fie resolvată, de stilul gotic
l) Să crede că condiţiunl climaterice ca : Inmina, căldura sau
irigai au făcut ca poporele părţilor calde, ale Asiei să prefere în
arhitectură formele ovale, rotunde, far pe cel din Europa, liniile
drepte. Acesta pare greşit. Crearea stilurilor şi prin urmare com­
binarea diferitelor linii în planul fundamental, în scheletul con-
strucţiuneî na a atârnat în primul loc de la voia, capriciul sau
fantasia artistului, pe cât de la condiţiuuî pur constructive, de la
materialul de care localitatea dispunea şi numaî pe urmă, târziu,
la aceste forme constructive s’au adaugat felurite ornamente, cari
au determinat mal bine caracterul cutărul sau cutăruî stil. Lo­
cuitorii Asiei calde, al Africei de nord aveaQ. destulă piatră, dar
nu aveau lemnul trebuitor şi erau nevoiţi să facă acoperişul tem­
plelor şi chiar al caselor din piatră. Regilor asirienl le dedea
mâna să albă grinzi şi lespezi mari de piatră pentru acoperirea
palatelor lor, cari din acostă causă nu erau de cât nişte încăperi
înguste şi lungi, dar creştinilor le trebuia temple mal mari, m aî
spaţi0se ce nu s’ar fi putut acoperi în acest mod şi a trebuit să se
găsească alt mijloc prin care spaţii întinse să p6tă fi acoperite
numai cu piatră fără ajutorul lemnului. Asirienil găsesc în timpuri
f0rte depărtate forma construirel arcului şi bazaţi pe acesta formă
de construcţie tot locuitorii Asiei mal târziu perfecţionâză rid ica­
rea şi încheerea bolţilor cari corespund atât de bine şi care sîut
întrebuinţate cu atâta succes în stilul bizantin. Din contra în lo­
calităţile unde lemnul era în cantitate mare, arhitectul nu prea
’şl a bătut capul ca să facă bolta de piatră, ci aQoperea Bazilica
tot cu grinzi de lemn. Veţiend însă, că acest material să strică şi
mal ales este espus focului (acesta s’a dovedit cu prisos în timpul
mare! schimbări a pop0relor prin faptul invaeiunilor barbare) cău-
tară să înlocuiască lemnul prin piatră. Tot stilul roman al biseri­
cilor apusene nu presintă de cât încercarea arhitecţilor de a face
bolta cel doi pereţi lungi al bazilicel şi pentru ca aceştia să nu
se dărâme sub greutatea ei, adaugă pe dinafară un alt rând de
păreţi, cari dispar cu timpul fiind înlocuiţi pe la anumite locuri
prin contraforţe, deci stâlpi groşi ce se văd lipiţi de păreţi sau pe
la colţurile clădirilor. In fine stilul gotic găseşte mijlocul arcu­
rilor încrucişate în cât bolta orl-cât de naltă şi largă să p0te sus­
ţinea fără ajutorul corpului păreţilor. Din acâstă causa precum
şi din economie păreţil aprope dispar în stilul gotic şi sunt în­
locuiţi prin ferestre, Iar pictare ne mal avend loc pe păreţi se
transportă pe ferestrele ce înlocuise păreţil şi aşa se capătă în
apus pictura pe sticlă care dacă acolo are cuvântul de a fi, la noi
ar fi greu a o justifica.
Forma ascuţită a uşilor şi ferestrelor gotice nu este de cât tot
0 consecinţă inevitabilă a formei constructive a întregei clădiri.

34. CÂTE-VA CUVINTE DESPRE STILUL BIZANTIN
prin legătura arcurilor crucişe- Deci (1) planul în forma
cruce! drepte ca la St. Marcu în Veneţia, apoi cu colţurile
teşite ca la Stavropoleos şi în fine cu aceste colţuri deve­
nite rotunde cum sînt mal t6te bisericile n<5stre, variată,
acostă formă la infinit, (2) ridicarea cilindrului boitei pe
cele patru arcuri aruncate uu cruciş ca în stilul gotic, ci
de la un punct de razem direct la altul, (3) felul construc.
ţiel bolţel şi acoperişul atât de pitoresc şi variat al turlei
unit cu o bogată ornamentaţie fac trăsurile destinctive ale
stilului bizantin şi în acelaş tim p frum useţa lui.
A id e locul a observa variaţiile ce a suferit acoperişul
cupolei bizantine: mal întăi în linii drepte şi ascuţită (a)
cu tim pul ceva mal ridicată având vârful rotunzii (b) se
înalţă din ce în ce mal m ult (c) şi dă naştere pe de o
parte formei semicirculare (d) Iar la noi în Rom ânia
sub influenţa stilului rusesc (e) să capătă o nouă formă
mal puţin pronunţată în unele locuri ca d. e. la Biserica
Zlătari din Bucureşti (f) mal bine pronunţată ca la Bise-
ricele din Moîoova sail ca la Radu Vodă în Bucureşti, etc.
L—
J
i i N

35. 32 cAt b - v a CUViNTB d s s p r e s t il u l b .z An t in
Dacă arhitectura Bizantină creazii tipuri frum6se şi neperi-
t6re nu tot aceea să p<5te «Jice şi despre sculptură. Sculptura
bizantină nu numai nu a putut face Ş3<5lă, dar să p6te <Jice
cu drept cuvânt, că mai n’a existat. Causa este lămurită
de sine. Creştinii ca să nu se asemene prin nimic cu în­
chinătorii de idoli, evitai! nu numai a face statul, dar
chiar a înfăţişa prin pictură chipul Mântuitorului. Sculp­
tura bizantină n’a primit de cât relieful şi acesta nu prea
pronunţat cum d. e. este bustul Malcel Domnului şi în­
chinarea magilor ce se găsesc în amvonul unei biserici
din Salonic aparţinând secolului al IV-lea. La sculptura în
relief mic pe plăci de os şi mal apoi sculptura crucilor,
aici s’a mărginit sculptura bizantină şi deci în acâstă artă
ea n’a putut Bă facă şc<51ă. In afară de biserică sculptura
de şi exista, probă statua împăratului Teodosiu şi statua
lui Justinian, representaţl sub forma unei zeităţi olimpice;
dar în acele timpuri nici o artă nu putea să se desvolte
de cât sub auspiciile religiunel. Astă-(Jî, dintre bisericele
Ortodoxe, cea rusească a introdus sculptura, însă nu în
scopul de a fi adorate chipurile sculpturale, ci mal mult
ca ornament arhitectoral al Bisericel. Aşa sînt irontâuele
în haut relief de la Templul Mântuitorului în Moscova,
de la Catedrala Sf. Isaac din St. Petersburg, Iar în Bise­
rica Academiei de arte frum6se din Petersburg sînt sta-
tuele în marmură ale celor patru evangeliştl cu aimbolele
lor şi dou6 statuete a Sf. loan şi Sf. Nicolai.
La noi sculptura nu este admisă de cât sub forma de
bas-relief ca ornament a diferitelor vase sfinte şi obiecte
bisericeşti precum şi ca îmbrăcăminte de ic0ne, în care
cas faţa sfântului rămăne picturală, aşa că întrâgă acâstă
sculptură cu drept cuvânt nu este de cât o îmbrăcăminte
şi nu are de scop înfăţişarea mal vie, mal reală a figure!,
dar serveşte mal mult ca pod<5bă, ca bogăţie mal tot-d^una
de o esecuţie cât s& p0te de slabă din punct de vedere
artistic
Restignirea Domnului nu p6te fi considerată ca sculp-
') Sînt anele biserici în Oltenia ca de es. biserica Toţi Sfinţii
din R.-Vâlcea unde tâmplă fiind de zid, presint& 6re-can imagini
Bcalptur&re (capete de îngeri) dar aceste chipuri de gi zugrăvite
în colorea feţei, totuşi na a& menirea a fi adorate ca ic0ne, ci
•ervesc numai ca ornament arhitectoral.

36. CÂTK-VA CUVINTB DESPRE STILUL BIZANTIN 33
tură. Ea nu este de cât o imagine picturală, retezată (sc<5să)
din scândura de lemn pe care a fost zugrăvită, şi precum
dacă am tăia binişor pe contur o imagine, un desemn de
pe o hârtie şi l’am sc<5te, el nu încetează de a fi tot desemn,
—un chip de pictură dacă l’am tăia pe contur de pe pânza
pe care e zugrăvit el nu încetează de a fi o pictură—, tot
aşa în chipul Mântuitorului râstignit nu este de cât o lu­
crare de pictură, şi pentru singurul cuvânt, că acostă ima­
gine pictorală este aşezată pe cruce ar fi greşit a o asemăna
ou crucifixul Romano-catolic, care este o lucrare în totul
sculpturală.
Am ve<Jut că arhitectura era nu numai primită de creş­
tinism, dar avea chiar nevoe de ea, şi prin urmare fiind
încuragiată a putut crea un tip deosebit de construcţie bi­
sericească, un stil. Sculptura din contră, ne găsindu-şî un
razem în ideile religi<5se, remâne apr<5pe necunoscută pănă
la renaşterea italiană, când tot sub patronagiul Bisericel,
însă al Bisericel papale, acέstă artă la un mare avânt In
adevăr, sculptura n’a fost primită de primii creştini şi mal
târziu de Biserica Orientului, nu d<5r pentru motivul că
arta nu era în stare a se acomoda cu spiritul religiunel, din
contra, ea ca complectare a arhitecturel religi0se, are pu­
terea de a adauga f<5rte mult la impresia ce templul trebue
să facă asupra credinciosului, dar pentru primii creştini
eraţi prea recente acele serbStorî, scandal6se de multe ori,
ale statuelor păgâne pe de o parte, Iar pe de alta pentru
creştinii dintre evrei porunca a II-a era aşa de expresă:
„Să nu’ţl faci ţie chip cloplitu etc., în cât sculptura cu
nici un chip n’a putut fi admisă.
Pictura prin forma sa mal puţin reală să potrivea mal
bine cu spiritul ideal al religiunel creştine, şi de aceea cu
t6tă oposiţia de la început şi de mal târdiu, ea a tost ad­
misă de Biserică.
De şi acostă artă existase în timpuri depărtate la Egip­
teni, Iar mal în urmă la Greci şi la Romani, ea nu putuse
face un mare progres din causă că şi unii şi alţii, atât în
religie cât şi la curţile împărăteşti, preferaţi sculptura care
vorbea mal direot simţurilor lor şi se părea mal trainică,
pe când pictura se mărginea la decorarea pereţilor saâ la
acoperirea unul spaţiti gol, cum d. e. să vede în cata­
combele egiptene şi pe pereţii caselor pompeene. Prin ad-
Bbwlc» Ortodox! R asial, 8.

37. 34 CÂTE VA CUVINTE DESPRE STILUL BIZANTIN
miterea el în biserică, pictura capătă un sprijin puternic,
mulţumită cărui desvoltându-se din ce în ce mal mult,
ajunse ca astă-dl să trăiască ca artă de sine însăşi.
Religiunea însă şi îu special Biserica de răsărit dând
sprijinul ββύ picture! îl indică şi anume direcţiunea, ÎI
pune anumite condiţiunl, şi în aceste împrejurări naşte
stilul picturel bizantine.
Trăsurile caracteristice ale picturel bizantine ca şi ale
arhitectural nu pot fi căutate în primii secoll al creştinis­
mului, pe de o parte, fiind că cel întăi creştini aveaţi <5re-
cum t£mă de a înfăţişa chipul pers6nelor sfinte alt-fel de
cât în mod simbolic (Mântuitorul erarepresentat sub forma
păstorului care aduce <5ia cea rătăcită), Iar ceva mai târdiii,
când încep a înfăţişa însuşi chipul pers<5nelor sfinte, in­
fluenţa artei clasice este atât de puternică în cât chipul
Malcel Domnului cel mal vechiu care s’a păstrat, aparţi­
nând începutului secolului al II-lea, are în totul înfăţişarea
unei matrone romane. Chipul Mântuitorului începe numai
de la secolul al IV-le şi de la acostă dată putem t^ice în­
cepe a se accentua caracterul bizantin în pictura bise­
ricească.
Insă pentru a înţelege mal bine trăsurile caracteristice
ale picturel bizantine cum şi meritele el, va trebui să cu-
n0ştem mal întăi greutăţile prin cari ea trecea, neajunsu­
rile cu cari avea a lupta, şi cari, dacă pe multe locuri 1-ati
fost o piedecă, apoi adese*orl l-atl fost de ajutor.
O mare piedecă pentru desvoltarea eî, eraţi timpul, îm­
prejurările gingaşe în cari lua naştere. Biserica nu putea
de cât treptat şi cu multe restricţiunl să primâscă o ima­
gine nouă, un chip, o producţiune nouă artistică şi acesta
zădărnicea nu puţin desvoltarea artei, dar cea mal mare
greutate cu care ea avea a lupta eraţi neajunsurile tecnice.
Modul de a desemna, de a retuşa şi reda relieful şi co­
loritul aşa, ca chipul să apară cât se p<5te mal viti, mal
adevărat, acăsta constitue partea tecnică a picturel, ajutată
bine înţeles de materialele trebuit6re şi de cunoştinţele
necesare asupra anatomiei obiectului sail figure! ce zugra­
vul voeşte a înfăţişa.
Acăstă pr rte, partea tecnică annme era f<5rte slabă, cu
deosebire în primul perind (sec. IV pănă la VI), şi acesta
pe de o parte din cauea lipsei de cunoştinţa anatomiei oare

38. CÂTE*VA CUVfNTB DESPRE STÎlUL BIZANTIN 3 5
reese maî cu s<5mă din neobservarea proporţiilor scheletu­
lui, îar pe de alt& parte lipsa colorilor de oleiO (acestea s’ail
descoperit numaî în secolul XIV în Ţerile de jos) era o
causâ puternică care făcea ca coloritul feţei în pictura bi­
zantină să nu fie destul de natural. Colorile cu cleift nu
permit acea combinaţie variată şi infinită a colorilor cu
οΐθΐύ şi de aceea coloritul feţei este redus la un amestec
de câte-va colori condiţionale. Pe de altă parte pictura cu
clei de şi nu schimbă coloritul (nu se îngălbineşte cum
se întâmplă cu pictura din diua de astă ψ), dar ea nu putea
fi pusă pe pereţii exteriori al templului, şi de aceea în
pictura bizantină să întrebuinţează f<5rte mult mozaicul
care presintă, ca material, o mare resislenţă contra lu-
minel, căldurel şi pltfel. întrebuinţarea mozaicului deci, face
şi ea un tras caracteristic al artei bizantine.
Acum dupe ce am vădut neajunsurile tecnice ale artei
bizantine să vedem şi meritul el, precum şi trăsurile ca­
racteristice, pentru a trece apoi la fasele de înflorire şi de­
cadenţă prin care a trecut.
Mosaicul constă din nişte pietricele mici cu forma pa-
trată a căror suprafaţă este acoperită cu o col0re de zmalţ
(emaliu) sail cu aur, şi din combinarea colorilor acestor
pietricele aşezate una lângă alta se formează chipul dorit.
Cel întăi şi cel mal mare merit al artei bizantine este,
că în creştinism ea a creat şi a stabilit cele întăi imagini,
cele întăi tipuri ale Nâscet6reî de Dumnedeu, ale Mântui­
torului, ale Apostolilor şi celor-l-alţl Sfinţi, cari pe une
locuri să păetrează şi pănă astă-^1, Iar altele s’ati transmis
pănă la noi de şi în copil f6rte slabe.
Un tras caracteristic care să observă la cea întăi privire
în arta bizantină (tras oriental) este bogăţia şi întrebuin­
ţarea aurului. Templul bizantin este împodobit cu fel de
fel de ornamente (multe orientale împrumutate de la Arabi).
In pictura bizantină hainele sînt cu fel de fel de flori, iar
iluminarea cu aur (suflarea hainelor cu aur) precum şi
aureola şi fondurile de aur ale mozaicurilor bizantine sînt
trasuri proprii numai acestui stil ]).
l) Sub influenţa acestui tras distinctiv al artei bizantine aurul
să găseşte întrebuinţat şi în Italia de Perugino învăţătorul Iul
Rafael şi chiar la Rafael însuşi în primele Iul opere ca „Religia",

39. 3 6 cAtb-v a cuvinte d e s p r b stilu l BIZANTIN
Influenţa clasică în poea dată figurilor precum şi în a-
rangiarea hainelor, a draperiilor foimăză Iarăşi un tras
distinctiv al picturel bizantine, dar acesta este limitat de
cerinţele Bisericel, care cere înainte de tdte bună •cuviinţă
şi nu permite goliciunea, afară de unele caşuri, când ea este
espusă nu cu scop de a fi admirată, dar pentru a fi com­
pătimită.
Observarea strictă a îmbrăcămintei, costumelor, potrivit
cu persdnele representate, fără ca aceste a să fie prea mult
lăsate la fantasia pictorului se arată Iarăşi ca tras caracte­
ristic al picturel bizantine, Iar mal pre sus de t<Ste artistul
bizantin sub influenţa propriei sale convingeri religi0se,
fiind pătruns de acest simţ, chiar atunci când plăsmuia
chipul unul sfânt, nu se putea ca în lucrarea sa să nu se
restrângă sentimentele de cari sufletul lui era animat. De
aici resultă, că pictura bizantină să p0rte în trasurile fie­
cărui sfânt acea smerenie, acea cuvioşie, acel ceva Dum-
nedeesc care formează caracterul βέύ distinctiv şi cel mal
de'căpetenie. Nu sepdtenega că se găsesc artişti contim­
porani, cari să redea cu f0ite multă putere felurite sim­
ţuri sufleteşti, felurite idei, dar deosebirea e, că pe când
artietul de astă-^I (fără îndoială un bun artist) obţine a-
cest resultat în urma multor observaţiunl şi studii psicho-
logice, artistul bizantin obţinea acăstă apr<5pe inconscient.
După desvoltarea şi înflorirea eî, arta picturel bizantine
să p6te împărţi în patru epoce: epoca de desvoltare saă
archaică, (sec. 4—6); epoca de înflorire de la Justinian
pănă la lupta contra ic<5nelorîn sec. VlII-lea; epoca renaş­
tere! (sec. IX şi X) şi în fine epoca de decadenţa.
In epoca de desvoltare să vede o f<5rte mare înrîurire
a clasicismului. Artistul se uită, admiră încă acele forme
frum0se, acel desemn perfect al statuilor păgâne, şi ar voi
cu ajutorul acestora să creeze şi chiar crează unele tipuri
ale bisericel după prescripţinnile el, dar tecnică lui sad
mal bine <Jis, tecnică picturel este atât de slabă, atât de
neputincI0să faţă cu aceea a sculpture! vechi, în cât tdtă
dorinţa lui de a le reda în pictură formele clasice rămâne
zadarnice. A?n d e. el îufăţişază pe Maica Domnului în
costum de v etala romană. Poea este cât să p<5te de fru-
m<5să într’un mod aşa de uscat, ţăpân, în cât cu drept
cuvânt acest period p6rtă numele de archaic.
Sunt păreri cum că nu neştiinţa artistului ar fi causa

40. CĂTE-VA c u v i n t e d e s p r e s t i l u l b i z a n t i n 87
acelor chipuri uscate, plane, fără viaţă, fftrft nici un relief,
ci că învăţătura religiunel crejtine cerea acesta. Să pare
greşită acesta opiniune, şi Iată de ce: Dacă artistul ar fi
mănuit bine arta sa, cu t6te restricţiunîle bisericel, in lu­
crul lui, tot s’ar fi veclut urme de talent şi acesta fără voia
sa. Έββιηρίθ să pot aduce multe. Dacă am da unul bun
cântăreţ să esecute o bucată pr<5stă de mugică, ori cine,
care va cun<5şte ceva în acâstă artă va φοβ: Iată o cân­
tare pr6stă, dar lată un bon cântăreţ. Pentru ce? Pentru
că pe de o parte vocea Iul îl va trada, iar pe de altă parte
cunoştinţele şi gustul lui involuntar îl vor sili să amelio­
reze, să îndulc£scă tonurile nepotrivite ale cântărel, şi tot
ast-fel va face în arta sa un sculptor, un pictor etc.
Să p6te ca biserica să fi cerut înlăturarea umbrelor prea
tari în care cas artistului îl remâneaii umbrele acele uş6re
nesimţite cu cari să p6tă căpăta f<5rte mult relief, dar cum
φββϊ, nu biserica era de vină, ci arta încă în desvoltare.
Tot ceea ce s’a dis de pictura acestui period să p<5te
φοβ şi despre mozaic, mulţumită durabilităţel căruia ni s’ati
păstrat mal multe imagini din acest period, între cari cea
mal de remarcat este în Biserica S t Vitali în Ravena, unde
Domnul Christos este închipuit pe globul pământesc, fară
barbă şi având la drepta şi la stânga câte un înger.
In secolul al VI-lea pănă la al V lII lea pictura bizan­
tină ajunge apogeul seu. In acest interval nu numai că
nu perde acea espre ie de evlavie, nu numai că tecnică
să îmbunătăţeşte simţitor dar prin faptul, că multe din
întâmplările însemnate din viaţa Mântuitorului şi a apos­
tolilor să depărtase în timp, pictorul capătă mal multă
libertate şi un câmp mal întina în alegerea şi representarea
evenimentelor însemnate religi0se, şi aici artistul este m are:
el să inspiră, el crează acele neperit6re tipuri, din cari
multe în forme p6te mult mal slabe, dar aA ajuns pănă
la noi.
Acestui period aparţine pictura şi mozaicurile Sf. Sofii
din Constantinopol cu adaosul unor imagini din secolul
al IX'lea dupd oe icdnele au fost primite de biserică. Pe
una din bol.ele galeriile- Sf. Sofii să află în mozaic des­
cinderea Sf. Duh asu p,·a Apostolilor ’).
x) Mosaicurile din Sf. Sofic an fost desemnate de a ti acoperite de
Turci de cătră un călător trances şi se află reproduse în „L’A rt
bizantin" de Bayet.

41. 3 8 CATE-VA cuvinte d i spre STILUL BIZANTIN
Apostolii sînt aşezaţi la egală distanţă, umbrele sînt
destul de tari şi relieful apare destul de bine, tn cât nu se
p0te compara cu periodul precedent.
Lupta contra icdnelor (sec. VIII) opreşte pentru un
timp orl-ce progres al picturel. Cu secolul al IX-lea pic­
tura fiind admisa în biserică, reînoeşte, să perfecţionâză mal
mult şi să îmbogăţeşte prin adăogarea de noul sujete. Pănă
în acest secol nu cutezase zugravul a representa patimile
şi răstignirea Domnului. Trasurile feţei Sfintei Feci6re sta­
bilite din epoca precedentă să continuă aceleaşi, şi din a-
cest secol în Sf. Sofie să găseşte chipul Malcel Domnului,
având de o parte şi de alta pe Sf. Petru şi Pavel. In Mu-
seul Luvru (Paris) e o miniatură tot din acest secol, re-
presentând tot pe S ta Feci0ră. De unde pănă acum Domnul
Christos era representat ca copil sail ca tfinâr, cu secol· il
al X-lea el este închipuit ca bărbat, purtând barbă.
Frnm6sa şi bogata în producţiunl pictură bizantină des­
făşură o influenţă puternică nu numai asupra Asiei şi po·
p6relor mal noi creştinate, ca Slavii, dar chiar asupra Italiei
în care se găsesc atâtea urme de artă bizantină şi chiar
în Germania *) se găsesc tipuri rari de pictură bizantină,
cari Ia cea întăi aruncătură de ochi se pot deosebi de
cele-l-alte şcoli.
Slăbirea Imperiului Bizantin prin turburările din lăuntru
şi ameninţările musulmanilor din afară, aduc ca consecinţă
logică slabirea artelor bizantine, Iar după cucerirea Con-
stantinopolulul, pictura îşi găseşte asii în monastirile gre­
ceşti şi cu deosebire în Monastirea Athon. De la secolul
al X-lea producţiunl noul în acostă artă nu se mal semna­
lează, Iar dacă sînt, apoi f<5rte slabe.
Zugravii copiază din ce în ce mal slab aceleaşi tipuri,
aceleaşi sujete din epoca înflorirel şi recun<5şterea artei
bizantine. Aceşti pictori atât în Grecia, cât şi în Asia βύ
deplină conştiinţă de slăbiciunea lor, de aceea nu schimbă
nimic din ceea ce priveşte posa şi costumele vechilor ima­
gini, numai d<5r că le mal înfloresc pe ici pe colea. El
daţi asemene chipurilor ceva din evlavia chipurilor vechi,
dar din causa neştiinţel de a desemna, acest tras care
’) O imagine a Sf. Teodor în stil bizantin ce se afla într’o bi­
serică din Germania am pntat să o văd la Dl. Oamisir.

42. CÂTE-VA CUAINTE D«!SPRB s t i l u l b i z a n t i n 3 9
formează un merit al artei bizantine la dânşii devine a-
pr0pe ridicul. Lipsiţi de studii deosebite, ba de multe ori
chiar de talent, aceşti zugravi să tem ca cu timpul să nu
dispară chiar cele mal elementare cunoştinţe ale artei pic­
turel şi se apucă să Ie stabilească, să le scrie. In scrie
sail prin tradiţie ajunsese pănă la eî ştiinţa că in timpuri
depărtate—Egiptenii, Iar apoi sculptorii greci şi romani a-
veaii ca măsură a înălţime! omului lungimea craniului şi
pe când după anatomie scheletul are o lungime de 7 ju ­
mătate lungimi de craniu, zugravii pun înălţimea omului
de 9 capete, causă pentru care figurile sfinţilor represen-
taţl în acăstă epocă sunt toţi lungi şi subţiri. Greşesc a-
şemenei adesea asupra celor-l-alte proporţii ale figurii omu­
lui. Indicaţiunile lor asupra cutârul sau cutăru! sfânt, cum
trebue a se zugrăvi ’) sunt atât de mărginite şi incom-
plecte, în cât numai din aceste indicaţiunl să p<5te vedea
ce fel de zugravi eraii cel ce le însemnau. Ele sa mărgi­
nesc cele mal multe a arăta torma barbel şi a părului ca
şi cum tot caracterul, t<5tă expresia sfântului ar sta nu­
mai în barbă. Afară de câţl-va sfinţi nu pomeneşte nimic
despre ochi, faţă, frunte, statură, costumul în care trebue
închipuit cutare sail cutare sfânt, când să ştie că au fost:
unii militari, alţii călugări, alţii arhierei, pustnici etc.
Posa frum<5să, clasică a figurilor devine o schimonosire,
(cum se vede şi la mulţi din zugravi! noştri astă- di), feţele
pe multe locuri perd chiar acea espresie de evlavie a
chipurilor vechi, şi prin faptul că aveau la îndămână
culorile de oierii, iconele de acest fel se împrăştie în t<5tă
lumea, ordoxâ. Erau uitate şi nici unul din aceşti zugravi
nu mal ştiaâ unde şi cui aparţine originalul ce el copia. El
credea orbeşte că chipul ce el copiază este adevărat al
cutăru! stânt, fără să-şl dea seamă că şi aceea era o copie
după o copie, şi că la fie-care copiere se adaogă o canti­
tate de slăbiciune şi neştiinţă a meşterului. Panselin însă,
un om cu vederi mal superi0re şi înzestrat cu un talent
deosebit, nu’! place să copieze fie-ce. El alese ceea ce i
se păru maî bine, mai corect, mal natural şi pentru acăsta
el preferă a’şl alege mo lele iconiţele în miniatură de pe
vechile manuscrise, cari fără îndoială aparţineai! vechilor
') P. S. Ghenadie de Romnic Iconografia.

43. 4 0 c At k -v a cu v in t b d e s p r p stil u l biz a n tin
maeştri. Aici el găsea o composiţie (arangiament) mal plă­
cut, un desemn mal corect şi ajutat de simţul culoritulul
(simţ care e o particularitate deosebită a ochiului, mal
desvoltată la unii, mal puţin desvoltată la alţii), având la
îndămână şi colorile de οΐβΐύ pe care cel vechi nu le aveaţi,
el în adevăr readuce pentru un moment la viaţă acâstă artă şi
p6te multe din ic<5nele ma! bune ce le avem vor fi copil după
originale reînviate de dânsul; dar tot meritul lui Panselin
se mărgineşte aici. Έ1 reînvie puţin partea tecnică a pic­
turel, dar nu crează nimic ηού, nu e în stare să întrupeze
prin talentul Iul, prin credinţa lui de creştin, nici una din
acele idei măreţe cari formează baza credinţei şi moralei
creştine, operă care va trebui de acum să aparţină noilor
biserici ortodoxe, între cari şi Biserica Română are o înaltă
menire în ceea ce priveşte arta picturel bisericeşti, dar
unde să cere atâta prudenţă spre a nu ne mărgini nici
la acele jalnice chipuri din trecut; dar nici a ne avânta
fără nici un scrupul şi a primi orl-ce producţiunl artistice
neconforme cu spiritul bisericel, numai pentru motivul că
sînt originale.
A. Resmiriţă.
Bucureşti 1894 Feyruar 10.

44. Material pentru Dreptul Bisericesc Român.
Câte-Ya cuvinte «asupra adm inistraţiei Bisericeşti
pe timpul Zaverei (Eteriel) 1821.
Metropolitul Dionisie Lupu împreună cu Episcopul de
Argeş Ilarion să retrăsese la Braşov. Cel-l-alţl Episcopi se
retrăsese pe la monastirî, Tar afacerile spirituale ale Me·
tropoliel eraţi gerate de un Episcop Grec, care se sub­
semna: „o του άγιου Όυγγροβλαχίας έπίτροπος: Τρωάδος Βε-
νέοικτος—Episcopul Sfinţitului Ungro-Vlahiel, al Troadel
Benedict/4. Până acum n’am dat peste acest nume. Să
vede că Metropolitul Dionisie ne având nici timp şi pro­
babil nevoind a primi, din causa împrejurărilor primej-
di<5se, nici unul din Episcopi, nici cel de Rîmnic şi nici
cel de Buzefi administrarea provisorie, a însărcinat pe cine
a găsit momentan cu acostă afacere. Nu putea să fie Me-
tropolia fără de un Arhiereii timp de doi ani apr6pe, pen­
tru că pe lângă că erau cereri de serviciu bisericesc din
partea orăşenilor, apoi să reclamaţi dilriic deslegări în di­
ferite alte cestiunl curat administrative bisericeşti. Pentru
aceea chiar şi în timpul Zaverei întâlnim un Arhiereă,
care sta în Metropolie şi săvârşea lucrările urgente în nu­
mele Metropolitulul.
Pentru a se cun<5şte ca dovedită acâstă trebuinţă de un
representant bisericesc în locul Metropolitulul retras de
restriştea vremel, transcriu aicea următârele documente:

45. MATERIAL
Cu plecăciune sărut dreapta Preasfinţiei tale.
I) Părinte, îatft din porunca Dumnealui Paşa Coşoveî ţi
se trimite acostă înştiinţare, ca să şti) că acest ostaş, a-
nume Nichita, s’aii învoit cu o fată, anume Lisandra, din
mahalatia Sfântului Ilie; de acâsta te pofteşte pe Preasfinţia
ta a porunci Protopopului mahalalei a li se da răvaş de
cununie, ne având nici un fel de pricină. Acâsta vel şti.
Iscălit: Vasilie Silic} Paşă cu două tuluri.
I Sigilul I
Vturcesc /
Epitropul Metropolitulul pune mal jos resoluţia următâre:
Cucernice Protop<5pe Voîcule, să did răvaş de cununie.
1821 August 20.
Iscălit greceşte: cO του άγιου Όυγγροβλαχίας έπίτροπος,
Τρωάζος Βενέδικτος.
Iar Protopopul tot pe acea fiţuică dă următ<5rea po­
runcă:
Părinţilor ot Antim. să cercetaţi pentru aceşti 0menl ce
voiţi să-I însoţiţi, unde nefiind nici un cusur între el sâ
aveţi voe a-î cununa.
Iscălit: Prot. Votcu Iconom.
Cu smerită plecăciune sărut dreapta Preasfinţiei tale.
II) Preasfinţite Părinte, din porunca Dumnealui Paşa
Coşoveî ţi se trimite acostă carte, fiind-că un ostaş învo-
indu-se cu o fată de aici, ce ati fost slujnică aici în politia
Bucureştilor, fiind cu voia fetei şi Dumnealui Paşa aşa
bine-voind, ţi se porunceşte a i se da cartea protopopului
mahalalei, fiind şi cu voia Preasfinţiei v6stre.
Iscălit·: Vasilie Silic, Paşă cu două tuluri.
I Sigilul
turcesc /
Epitropul Metropoliel porunceşte:

46. PENTRU DRBPTUL BISERICESC ROMAN 43
Părinte protop<5pe, să dai răvaş de cununie acestora,
ce voesc a se lua intru căsătorie.
1821 Avgust 16.
Ό έπίτροπος Όυγγροβλανιάς Τρωάοος.
Cu plecăciune sărut dreapta Preaosfinţiei tale.
III) Părinte ! Iată din porunca Dumnealui Paşel Coşoveî
larftşl ţi se mal trimite, că un ostaş anume Grigorie învo-
indu-se cu o fată de aici din mahalaua Anthim anume
Dumitra, te poftite p6 Preasfinţia ta, că poruncind pro­
topopului mahalalei să li se dea răvaş de cununie, nea·
vând nici un fel de pricină, acesta vel şti.
Iscălit: Vasilie Silic, Paşă cu două tuluri.
| Sigilul |
V turcesc /
EpitropiaMetropoliel porunceşte:
Cucernice protop6pe Volcule, să taci răvaş de cununie,
1821 Avgust 20.
Ό του Όυγγροβλαχιάς έπίτροπος : Τρωάδος Βενέδικτος.
Cu merită plecăciune sărut măna Sfinţiei tale.
IV) Părinte, Iată Iarăşi ţi se mal trimite înştiinţare a
D-sale Paşel Coşoveî, că un cazac anume Viadina, învo-
indu-se cu o fată anume Elena, din mahalafla Antimuluî,
cu voia talcă-sefi i mahalagiilor, nefiind nici un fel de
pricină după urmarea numitei, ci Sfinţia ta bine-voind
dă-le răvaş şi voe la preoţii mahalalei da a-ϊ cununa. A-
căsta şi noi scriem.
1821 Sept. 3.
Paşă cu două tuluri: Vasilie Silie.
I Sigilul
turcesc /

47. MATERIAL
AoeştI soldaţi eraţi creştini în armata turcească din Bu­
cureşti, şi carii nu puteau ,să se căsătorească fără voia
şefului armatei locale, care era pe atunci un Paşă cu nu­
mele Coşoveî. Aceste ţidule erati pe atunci t<5te formalităţile
actelor civile la căsătorie. Paşa poruncea şi Vlădica Troa-
dos esecuta prin protopop porunca.
Altă formă de căsătorie.
„Adeverim noi preoţii de la Sfânta Mănăstire Anthim
pentru acest om, anume Petre Hom şi fata anume Safta,
precum că sînt 6menl făr’ de nici o pricină, şi cere voe
a se însoţi, flăcăii şi cu fata, <5menl săraci, vier slugă la
ojupfineasă Ecaterina Cărăcaşol.
1821 Decemvrie 6.
Εΰ popa Miva părinte, martur. Εύ popa Theodor, martur.
Pe acâstă mărturie Protopopul Volcu dă voe.
„Părinţilor ot Anthim, fiind-că arătaţi că sînt <5menl făr’
de pricină, să aveţi voe a l cununa, urmând poruncilor
ce νδ sînt ştiute, că la urmare să nu fie vre-un cusur de
orî-ce pricină. Acesta. 1821 Decemvrie 6.
Prot. Votcu Iconom.
Să constată l -ίύ, că se făceaţi cununii în postul Naş-
terel Domnului (Crăciunului). Al II-lea, că preoţii, dup6
inetrucţiile ce aveaii de mal înainte, dădeati înscris, că
cununanţil nu erati opriţi de lege a intra în căsătorie şi
acesta pe răspunderea lor.
Altă formă de căsătorie pentru ţiganii robi.
(Originalul Greceşte).
Prea respectate aghie Protopâpe Voicule, sahitândiA-vă cu
evlavie v8 sărut drSpta.
Fiind-că aducătorul aceştia voeşte să se cunune mâne,
pentru că este în serviciul curţel n6stre aicea, şi situaţia

48. p e n t r u d r e p t u l b is e r ic e s c r o m â n
luî cunoscută, vS rog pentru hatârul meu, să i se dea
răvaş după obiceîu, şi pentru hatârul mefi din ale mele
ve trimit o rubla şi vă rog s’o primiţi.
Sînt al respectabilităţei tale slugă plecată,
Iscălit: Gheorghe Grădişleanu.
Protopopul dă poruncă şi-ϊ cunună. Să înţelege, că după
ce a luat rubeaâa, pentru că după cât ştiu, în Moldova
eraύ pecturzle în locul revaşelor din Muntenia; însă atât
acolo cât şi aicea nu se presenta cine-va la căsătoria cătră
preoţi, fără vre-o găină ori curcan, Iar la protopop, pe
lângă curcan ori miel, apoi mal era şi o dare în bani, le­
gală. Să înţelege ca quantul atârna de obrazul omului,
dar ceva trebuea să dea. Apoi mal erau şi dările cătră
casa milelor şi sc61elor asupra celor ce se căsătoreai! dintre
bogaţi. Bogataşil erati divisaţl în mal multe clasa la că­
sătorie.
Încă mal înainte de acăstă epocă preoţii bisericilor ηόβ-
tre ţineaţi condici mitricale de născuţi, căsătoriţi şi morţi,
şi pe care anual le trimitea Protolerieî din circumscripţia
respectivă. Aşa d. e. dau aicea porunca Metropoliel Un-
gro-Vlahiel din 1820, Decemvrie 22, prin care se obligă
preoţii a transcrie botezurile, cununiile etc.
De la cantoria Sfinte! Mitropolii.
După stăpâneasca poruncă a Preasfinţiei Sale părintelui
Metropolit, de care sînt însărcinat a da condici pe la t6te
mănăstirile şi bisericile ce atl enoril de fac botezuri şi cu­
nunii, sînt datori toţi preoţii a îndemna, după izvodul ce
l'am făcut, într’acăstă condică, cum şi dietele şi foile de
zestre ce să vor întâmpla într’acăstă mahala, de aceea po­
runcesc a se urma.
1820 Decemvrie 22.
Isoălit: David C. M.

49. 4 6 MATfiRÎAL
Leat. Lima. Numele, sin outare. Naşa. Biserioa. Popa.
Aceste rubrici trebuia a le umplea preotul ce săvârşa
una din taine ori îngropa. Din acostă condică să constată,
că actele stărei civile t<5te, ba încă şi testamentele şi zes-
trele să ţineau în vechime de preoţi şi numai de ei pănă
la introducerea noului codice 1865. Testamentele ca şi foile
de zestre se ţineaţi, pentru cuvântul, că judecăţile de di-
vore—desfacerile căsătoriilor—ca şi executările testamen­
telor se judecaţi de cătră Dicasterii ori Consistorii, şi dar
aveaţi trebuinţă la judecată de aceste acte părţile împri­
cinate, mai ales asupra cestiunilor materiale. Mai însâmnă,
spre ştiinţă, că numirea de Cantoria Metropoliel este îm­
prumutată de la Ruşi. când Gavriil Bănulescu, Exarh al
Rusiei în Principate, între anii 1792 şi 1808— 1812 s’a
încercat să reformeze Dicasteriile Ierarhiei n<5stre dupe
sistemul rusesc. Cantora în'Rosia dirigea instituţiile râmase
din timpul Patriarhatului, un fel de sucursală a Sf. Sinod *)
U n act în care se am inteşte familia Vladimirescu.
Salut cu dor in Domnul pe, Nobleţă ta.
Nu ştiti dacă lista celor ce erau să se onoreze cu ran­
guri s’a închis deja, şi dacă decretul Domnesc pentru a-
cestea s’a dat, şi în acelaşi timp socotindu-mS dator cătră
un Pitar Nicolai Vladimirescu din Craiovă, pentru servi­
ciul la Metropolie pe timpul fericitului Metropolit Nectarie,
dupS a căruia recomendare s’a cinstit cu gradul de Pitar
de cătră Domnul Caragea, după cum şi mal în urmă pen­
tru serviciile lui cătră Episcopia Rîmnicului în afaceri de
judecată, hotărnicii de moşii şi altele asemenea, la care
funcţiona şi este însă pănă astă-^i, cu cinste şi cu plă­
cere servind. Am voit să-l recomând nobleţei tale ca să
raportaţi din partea mea cătră înălţimea sa, dacă ar crede
') Veţjî I. Si Berduicov. Curs de Drept Bisericesc, tradus de
P, S. Silvestru B&lănescu, Episcop Huşilor.

50. şi ar bine-voi să-l cinstească cu gradul de Sărdar, pentru
mângăerea familiei sale şi încurajarea sa şi la alte ser­
vicii pe viitor cătră Episcopie. In acelaşi timp recomând
şi pe acest de acum Pitar Nicolai Trestianu, casierul Sfintei
Metropoliî, ca unul ce să p<5rtă bine în funcţia încredinţată
lui, rugându-νδ dacă credeţi să raportaţi, dacă mal este
timp, şi despre acesta înălţime! Sale, ca să bine-volască
să-l înainteze de asemenea şi pe el.
i 2 Ianuarie.
(Scrisorea Metropolitulul Neofet al II lea pe când era Episcop
de Rîmnic-Noul-Severin, originalul greceşte In Biblioteca mea).
Acest nume de Vladimirescu presupun c& este o rudă
de a Iul Teodor Vladimirescu, martirul naţionalitâţel Ro­
mâne. Me întemeez pe cuvântul că-ϊ contemporan, că-I de
peste Olt de origină şi că dorea să ajungă şi el la rangul
de Sărdar ca şi Tudor. Să mal constată, că recomandările
oficianţilor Metropoliel să făcea de Metropolit şi aceste pe
la anul ηού sad la Sf. sărbători mari.
C. £.
PENTRU DRBPTUL BISERICESC ROMĂN 4 7