Susanna, also called Susanna and the Elders, is a narrative included in the Book of Daniel by the Catholic Church, Oriental Orthodox Churches and Eastern Orthodox Churches.
Latvian - The Epistle of Ignatius to the Philadelphians.pdf
Corsican - Susanna.pdf
1.
2. CAPITOLU 1
1 In Babilonia stava un omu chjamatu Joacim:
2 Pigliò una moglia, chì si chjamava Susanna,
figliola di Chelcia, una donna assai bella, è
chì teme u Signore.
3 I so parenti eranu ancu ghjusti, è insignanu
a so figliola secondu a lege di Mosè.
4 Or Joacim era un grande omu riccu, è avia
un bellu giardinu in a so casa ; perchè era più
onoratu chè tutti l'altri.
5 La même année, deux des anciens du peuple
furent nommés juges, comme l'Eternel parlait,
que la méchanceté venait de Babylone par les
anciens juges, qui semblaient gouverner le
peuple.
6 Quessi stavanu assai in casa di Ghjoacim ; è
tutti quelli chì avianu un tribunale li venevanu.
7 Quandu a ghjente si n'andò à meziornu,
Susanna si n'andò à marchjà in l'ortu di u so
maritu.
8 È i dui vechji a vidianu entra ogni ghjornu è
marchjendu ; cusì chì a so brama s'infiammò
versu ella.
9 Et ils pervertirent leur esprit, et détournèrent
l'œil, afin qu'ils ne puissent pas regarder le
ciel, ni s'en souvenir des jugements justes.
10 È ancu s'è tutti dui eranu feriti da u so
amori, ma unu ùn osava mustrà à l'altru u so
dulore.
11 Perchè s'eranu vergogna di dichjarà a so
brama, ch'elli vulianu fà cun ella.
12 Eppuru fighjulavanu diligentemente di
ghjornu à ghjornu per vedela.
13 L'unu disse à l'altru: Andemu avà in casa,
perchè hè l'ora di cena.
14 Allora, quand'elli eranu surtiti, si separanu
l'un da l'altru, è, vultendu, ghjunsenu à u
listessu locu ; È dopu ch'elli s'eranu
dumandatu l'un à l'altru a causa, ricunnoscenu
a so brama; dopu, anu stabilitu un tempu
inseme, quand'elli puderanu truvà a sola.
15 È s'hè cascatu, mentre ch'elli fighjulavanu
un tempu adattatu, si n'andò cum'è prima cù
duie serva, è vulia lavà in u giardinu, perchè
era caldu.
16 È ùn ci era un corpu, salvu i dui anziani,
chì s'eranu piattati, è a fighjulavanu.
17 Allora disse à e so serva : Portatemi oliu è
palle per lavà, è chjude e porte di u giardinu,
chì mi possu lavà.
18 E fecenu ciò ch'ella li avia mandatu, chjusu
e porte di u giardinu, è si n'andò à e porte di u
giardinu per piglià ciò ch'ella li avia urdinatu;
19 Quandu e serva sò sorti, i dui vechji
s'arrizzò, è corse à ella, dicendu :
20 Eccu, e porte di u giardinu sò chjuse, chì
nimu pò vede, è simu innamurati di tè ;
dunque accunsente à noi, è giace cun noi.
21 S'è tù ùn voli, tistimuniaremu contru à tè,
chì un ghjovanu era cun tè, è per quessa avete
mandatu da tè e to serve.
22 Allora Susanna suspirò, è disse : Sò strettu
da ogni parte ; perchè s'e aghju fattu sta cosa,
hè a morte per mè ; è s'ellu ùn la facciu ùn
possu scappà di e vostre mani.
23 Hè megliu per mè di cascà in e to mani, è
ùn fà micca, chè di peccatu davanti à u
Signore.
24 Allora Susanna gridava à gran voce, è i dui
vechji criavanu contru à ella.
25 Allora corse quellu, è apre a porta di u
giardinu.
26 Allora, quandu i servitori di a casa anu
intesu u gridu in l'ortu, si precipitonu à a porta
privata, per vede ciò chì li era fattu.
27 Ma quandu i vechji avianu dichjarata a so
faccenda, i servitori s'eranu assai vergognati,
perchè ùn ci hè mai statu fattu tali
dichjarazione di Susanna.
28 U lindumane, quandu u populu era riunitu
versu u so maritu Joacim, i dui vechji
ghjunsenu ancu pieni d'imaginazione maligna
contr'à Susanna per fà a morte ;
29 È disse davanti à u populu : Mandate à
chjamà Susanna, a figliola di Chelcia, a
moglia di Ghjoacim. È cusì anu mandatu.
30 Allora ghjunse cù u so babbu è a mamma, i
so figlioli è tutti i so parenti.
31 Ora Susanna era una donna assai delicata,
è bella à vede.
32 È questi omi gattivi urdinò di scopre a so
faccia, (perchè era cuperta) per esse pieni di a
so bellezza.
33 Per quessa, i so amichi è tutti quelli chì a
vidianu pienghjenu.
3. 34 Allora i dui anziani s'arrizzò in mezu à u
populu, è li pusonu e mani nantu à a testa.
35 È pienghjendu, guardò versu u celu, perchè
u so core hà cunfidatu in u Signore.
36 È l'anziani dissenu : Mentre andavamu
solu in l'ortu, sta donna hè entrata cù duie
serva, è chjude e porte di u giardinu, è mandò
e serva.
37 Allora un ghjovanu, chì era piattu, ghjunse
à ella è si stende cun ella.
38 Allora noi chì stavamu in un angulu di u
giardinu, videndu sta gattivezza, curriamu
versu elli.
39 È quandu avemu vistu inseme, l'omu ùn
pudemu micca tene : perchè era più forte di
noi, è hà apertu a porta è salta fora.
40 Ma dopu avè pigliatu sta donna, avemu
dumandatu quale era u ghjovanu, ma ùn ci
vulia à dì : ste cose tistimuniemu.
41 Allora l'assemblea li crede cum'è quelli chì
eranu l'anziani è i ghjudici di u populu ; cusì
l'anu cundannatu à morte.
42 Allora Susanna gridò à gran voce, è disse :
O Diu eternu, chì cunnosci i sicreti, è
cunnosci tutte e cose prima ch'elli sò :
43 Sapete ch'elli anu datu un falsu
tistimunianza contr'à mè, è, eccu, deve more ;
mentri ùn aghju mai fattu cose cum'è questi
omi anu inventatu maliziosamente contru à
mè.
44 È u Signore hà intesu a so voce.
45 Dunque, quandu era purtata à morte, u
Signore hà risuscitatu u spiritu santu di un
ghjovanu ghjovanu chì si chjamava Daniel.
46 Chì gridava à gran voce : Sò chjaru da u
sangue di sta donna.
47 Allora tuttu u populu u vultò versu ellu, è
disse : Chì significheghjanu queste parolle chì
avete dettu ?
48 Allora ellu stava à mezu à elli disse : Siate
cusì stupidi, o figlioli d’Israele, chì avete
cundannatu una figliola d’Israele senza
esaminazione nè cunniscenza di a verità ?
49 Riturnate à u locu di ghjudiziu, perchè anu
datu un falsu tistimunianza contru à ella.
50 Per quessa, tuttu u populu vultò in fretta, è
l'anziani li dissenu : Venite à pusà à pusà à
mezu à noi, è fateci vede, chì Diu t'hà datu
l'onore d'anzianu.
51 Allora Daniele li disse : Mettete questi dui
da parte l’un da l’altru, è li esamineraghju.
52 Allora, quand'elli sò stati divisi l'un da
l'altru, chjamò unu di elli, è li disse : O voi chì
vi invechjate in u male !
53 Perchè avete pronunziatu un falsu
ghjudiziu, avete cundannatu l'innocentu è
lasciate liberi i culpabili ; ancu s'ellu dice u
Signore: Ùn uccidere micca l'innocenti è i
ghjusti.
54 Avà dunque, s'è vo l'avete vistu, dimmi :
Sottu à quale arburu li avete vistu chì si
accumpagnava ? Chì hà rispostu: Sottu à un
arbulu di masti.
55 È Daniele disse : Va bè ! t'hai mentitu
contr'à u to propriu capu; perchè ancu avà
l'ànghjulu di Diu hà ricevutu a sentenza di
Diu per taglià in dui.
56 Allora u mettiu da parte, è urdinò di purtà
l'altru, è li disse : Ô seme di Canaan, è micca
di Ghjuda, a bellezza t'hà ingannatu, è a
lussuria hà pervertitu u to core.
57 Cusì avete trattatu cù e figliole d'Israele, è,
per paura, sò stati cun voi;
58 Avà dunque dimmi : Sottu à quale arburu
li avete purtati in cumpagnia ? Chì rispose :
Sottu à un lecciu.
59 Allora Daniele li disse : Va bè ! Avete
ancu mintutu contr'à u vostru propiu capu,
perchè l'anghjulu di Diu aspetta cù a spada
per taglià in dui, per pudè distrughjevi.
60 Allora tutta l'assemblea criò à gran voce, è
lodau à Diu, chì salva quelli chì si fidanu in
ellu.
61 Et ils s'élevaient contre les deux anciens,
car Daniel les avait reconnus coupables de
faux témoignage par leur propre bouche :
62 È, secondu a lege di Mosè, li fecenu cum'è
ch'elli vulianu fà per malizia à u so vicinu, è li
messe à morte. Cusì u sangue innocente hè
statu salvatu u stessu ghjornu.
63 Per quessa, Chelcia è a so mòglia
gloriavanu à Diu per a so figliola Susanna, cù
Joacim, u so maritu, è tutta a so parentela,
perchè ùn si trovava micca in ella a disonestà.
64 Da quellu ghjornu, Daniel hà avutu una
grande reputazione in vista di u populu.