Traian Dorz: Cununile slăvite

Cununile slăvite 1

Traian Dorz
Cununile slăvite

2 Traian Dorz

Coperta I: Ştefan ORTH

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a României
DORZ, TRAIAN
Cununile slăvite / Traian Dorz. - Sibiu: Oastea
Domnului, 2006
ISBN (10) 973-710-050-6 ; ISBN (13) 978-973-710-050-4

821.135.1-4

© Toate drepturile rezervate
Editurii «Oastea Domnului», Sibiu
str. Ch. Darwin, 11
tel. 0269/216677; fax 0269/216914

ISBN 973-710-050-6

Cununile slăvite 3

C U G E T Ă R I N E M U R I T O A R E

9

TRAIAN DORZ

CUNUNILE SLAVITE

Scurte cugetări duhovniceşti

Apare cu binecuvântarea
ÎPS Sale Dr. LAUREN IU STREZA,
Mitropolitul Ardealului

Editura «Oastea Domnului»
Sibiu, 2006

4 Traian Dorz

Tot ce i-am spus aici cu lacrimi
e adevăr, urmaşul meu,
mărturisit pe conştiin ă,
în Numele lui Dumnezeu.

Nu-mi lepăda nici o frântură
din tot ce- i spun acum şi- i scriu,
că tot ce nu-n elegi tu astăzi
vei în elege mai târziu.

Cununile slăvite 5

Cununile slăvite…
Cununile slăvite care sunt pregătite-n veşnicie
pentru acei ce pân’ la moarte, răbdând, vor fi biruitori
sunt răsplătirile ce Domnul, în sfânta Lui credincioşie,
le va-mpăr i în Strălucire, în Ziua Marii Sărbători.
Ferice-n veci va fi de-aceia ce-n Fa a Lui vor fi afla i
smeri i şi vrednici să le poarte
– o, cum vor fi încununa i…

*

Cununi slăvite sunt acuma cuvintele adevărate
şi-nvă ăturile alese pe care-n Domnul le primim,
căci ele ne îndrumă paşii mereu pe căile curate
şi ele ne înştiin ează să nu cădem şi rătăcim.
Ferice-n veci va fi de-aceia ce merg pe drumul lor
frumos!
Cu ce cununi o să-i primească –
la Sărbătoarea Lui – Hristos!

*

Cununi slăvite şi frumoase sunt binefacerile-ascunse
pe care sufletele sfinte le fac spre semenii uita i;
când toate-aceste binefaceri sunt de fiorul sfânt pătrunse,
ce rod de har şi mângâiere aduc în ochii-nlăcrima i!
Ferice-n veci va fi de-aceia ce se îmbogă esc mereu
cu faptele de dărnicie,
spre lauda lui Dumnezeu.

6 Traian Dorz

*
Cununi slăvite sunt copiii cei ce-n credin ă şi-ascultare
se nasc şi cresc spre bucuria lui Dumnezeu şi slava Sa;
e greu acum aceasta-n lume, dar nu e binecuvântare
mai mare ca aceasta care acei părin i o vor avea.
Ferice-n veci va fi de-aceia ce fii cereşti în Domnul cresc!
Cu ce cununi o să-i primească
Ierusalimul cel ceresc!

*

O, fiul meu, eu n-am dorin ă mai fericită pentru tine
decât să cau i cu-n elepciune şi cu credin ă ne-ncetat
să- i strângi cununile acestea – şi să le por i mereu mai bine,
ca-n Fa a Domnului cu ele să fii găsit încununat.
Ferice-n veci va fi de tine făcând aşa – urmaşul meu!
Cununa slavei cea mai scumpă
i-o va da ie Dumnezeu.

Cununile slăvite 7

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Iisus Hristos,
Marele nostru Dumnezeu şi Luminător,
Slavă veşnică ie!

Pentru că toate făgăduin ele Tale veşnice
sunt ca nişte cununi slăvite
pe care le ii deasupra capului fiecăruia dintre noi,
gata s-o aşezi pe fiecare pe fruntea asudată de munca sfântă
sau însângerată de spinii răbdării
a oricăruia care, prin acestea, se face vrednic
s-o primească
smerit.

Pentru că toate lacrimile singuratice şi tăcute,
vărsate pentru dragostea Ta
sunt mărgăritarele de mare pre
cu care Tu vei împodobi cel mai frumos
cununile slăvite ale acelor suflete
care au dat pentru Tine jertfa cea mai grea,
singurătatea şi tăcerea
iubirii lor.

Şi pentru că toate legămintele noastre neuitate
sunt ca un şir de lumini strălucite
de-a lungul drumului nostru spre cer
şi din împlinirea lor ne împleteşti
cele trei cununi slăvite,
topite în una singură,
şi o vei aşeza cu un sărut întreit
pe frun ile noastre – una –,
binecuvântându-ne:
în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Slavă veşnică ie,
Marele nostru Luminător şi Dumnezeu,
Iisus Hristos!
Amin.

8 Traian Dorz

Strânge sfaturile bune...
bu
Strânge sfaturile bune Strânge suflete smerite,
şi la suflet i le pune, pentru Domnul pregătite
că pu ini i le ştiu spune; ca nişte cununi sfin ite,
tu le caută pe-orice cale căci aceste flori curate
şi oricând le afli – ia-le, sunt de Domnul mai căutate
ele-s laudele tale. şi-n veci binecuvântate.

* *

Strângesfânta-n elepciune Strânge orice firimitură
şi în inimă i-o pune, de cuvânt şi-nvă ătură
şi-apăr-o cu rugăciune, izvorâte din Scriptură,
şi pe fruntea ta o scrie, căci pustia lumii-i lungă
şi-o păstrează-n cură ie, şi n-ai traistă, şi n-ai pungă,
că ea-i veşnic-avu ie. – să ai hrană să- i ajungă.

* *

Strânge- i faptele curate Strânge, fiul meu cuminte,
cum strângi nişte nestemate toate-a’ mele-ndemnuri sfinte
tot mai binecuvântate, ca pe nişte legăminte,
căci încununat cu ele căci cu pilda vie ii mele
tu, urmaşul vie ii mele, i le las – să- i fie ele
eşti ca cerul plin de stele. ca un cer cu mii de stele.

Cununile slăvite 9

1. ÎNAINTAŞI ŞI URMAŞI

1. Dumnezeu nu-i va uita niciodată pe marii înain-
taşi ai Soliei Sale către Omenire,
pe acei binecuvânta i bărba i vrednici ai credin-
ei Lui
care L-au iubit pe Domnul atât de mult
şi au făcut atâta pentru El!
Din pricina acestor înaintaşi, Dumnezeu a făcut fa-
ă de to i urmaşii lor un legământ de veşnică bunăvo-
in ă (Exod 20, 6).
Să nu-i uităm nici noi, fiindcă este sfântă porunca:
Aduce i-vă aminte de ei… (Evr 13, 7).

2. Faptele credin ei marilor noştri înaintaşi
şi meritele părin ilor noştri credincioşi
au ajuns nu numai temeiul pentru care Dumnezeu
i-a înăl at şi binecuvântat pe ei înşişi, pe acei care au
avut aceste fapte şi merite,
– ci ele devin apoi un veşnic temei pentru care sunt
primi i, asculta i şi ajuta i şi to i urmaşii acestora.

10 Traian Dorz

3. Din pricina părin ilor credincioşi, Dumnezeu
nu-i leapădă de tot nici pe urmaşii lor cei nevrednici.
Ci, pedepsindu-le vinovă ia, este gata totuşi să le
arate bunăvoin a prin care, dacă o vor în elege, vor do-
bândi iarăşi pacea cu El, aşa cum au avut-o părin ii lor.

4. Dragi părin i, dacă vă iubi i cu adevărat nu nu-
mai sufletele voastre, ci şi pe ale urmaşilor voştri,
lua i aminte la marele bine veşnic pe care li-l pu-
te i face, întorcându-vă voi la Dumnezeu şi devenind
fii ai Lui;
dacă voi Îl ve i iubi cu adevărat şi Îl ve i sluji vred-
nici pe Dumnezeu, El îi va sfin i şi pe copiii voştri (I
Cor 7, 14).

5. Atunci voi, fiind plăcu i lui Dumnezeu, din pri-
cina ascultării de Hristos, ve i atrage această dragoste a
lui Dumnezeu şi asupra fiilor voştri.
Ei se vor naşte sfin i.
Apoi vor învă a de la voi sfin enia
şi se vor deprinde s-o urmeze…
Dar chiar dacă n-ar vrea să facă acest lucru în zilele
vie ii voastre, va veni vremea când, mai târziu, în mijlo-
cul necazurilor lor, ei îşi vor aduce aminte de tot ce
le-a i arătat voi.
Atunci vor striga către Dumnezeu, aducându-I a-
minte de voi, părin ii lor credincioşi.
Iar El,
din pricina voastră,
Îşi va aduce aminte de ei şi-i va izbăvi (Deut 10, 15).

Cununile slăvite 11

6. Bunule Doamne, Te rugăm să ne aju i ca să tră-
im cu toată ascultarea inimii noastre în fa a Ta,
pentru ca şi noi să lăsăm copiilor noştri nu numai
pilda unei vie i vrednice,
ci şi un temei pentru care să poată şi ei cere bună-
voin a Ta în necazurile lor.

7. Căci Dumnezeu Însuşi este Acela Care are în
toată vremea ochii îndrepta i asupra Lucrării Sale,
păzind-o şi ajutând-o, ca să n-o lase pradă vrăjma-
şilor Lui.
Dumnezeu Însuşi are toată grija fa ă de cauza Sa,
ca să nu fie zădărnicită de nimeni şi de nimic…
Şi to i cei ce îi vor face vreun rău vor avea de-a
face cu mânia şi pedeapsa Lui.

8. Orice s-ar întâmpla cu mine – a zis Părintele
Iosif – eu nu am nici cea mai mică îngrijorare şi teamă
de viitorul Oastei Domnului.
Oastea este a Domnului şi Însuşi El va purta grijă
de ea.
Dacă n-ar fi fost a Lui, s-ar fi risipit de mult. Dar
fiindcă este a Lui, nimeni n-o va putea smulge din
mâinile Sale (In 10, 28)…

9. Când nimeni nu mai poate face nimic pentru
slobozenia alor Lui, Domnul Singur poate face totul.
Când asupritorul este peste măsură de pornit,
când puterea vrăjmaşă nu se mai teme de nimic,
când nici o rază de nădejde nu mai apare de
nicăieri,

12 Traian Dorz

când toată vlaga Lucrării Domnului pare nimicită,
când lucrătorii cei răi, îndărătnici şi dezbina i vor
umbla făcând numai rău
şi, ambi ioşi şi neîmpiedica i, vor semăna strică-
ciunea,
Dumnezeu Însuşi va avea grijă să le frângă lor gâ-
tul – la vremea sa fiecăruia – mai înainte de a putea ei
frânge Lucrarea Domnului.

10. Să ne ridicăm cu toată încrederea, toate rugă-
ciunile şi toate strigătele noastre, toate lacrimile şi toate
sfâşierile inimilor noastre îngrijorate de viitorul Lucrării
Domnului spre Dumnezeu, ca s-o izbăvească El.
Să-L chemăm să vină El, Domnul Însuşi, cu toată
graba, în apărarea Cauzei Sale – contra stricătorilor şi
în sprijinul Lucrării Lui…
Să-Şi facă El dreptate Numelui Său batjocorit,
aducând totdeauna izbăvirea şi biruin a şi Lucrării Sale,
şi Cauzei Lui.
Atunci când Domnul Îşi va înăl a Numele Lui, vor
fi înăl a i şi cei ce-L iubesc.
Când El Îşi va elibera Cuvântul Său, vor fi liberi şi
cei ce-L mărturisesc.
Şi când va birui Cauza Sa, se vor bucura şi cei care
luptă şi suferă pentru ea.

12. Acei oameni cu care Dumnezeu a făcut minuni
şi ai căror ochi uimi i de mirare şi înlăcrima i de recu-
noştin ă au privit puterea minunilor lui Dumnezeu des-
făşurată în fa a lor şi pentru ei


sunt şi vor fi datori cât vor trăi să nu mai uite nici-
odată lucrul acesta,
ci să-l vestească necurmat.

13. Oricine, în necazurile sale, s-a împărtăşit din
marile binefaceri, binecuvântări şi minuni ale lui Iisus
Hristos, Domnul nostru,
este dator să le vestească mereu şi tuturora, spre
slava lui Dumnezeu
şi spre îmbărbătarea acelora care vor mai ajunge
vreodată în astfel de stări,
ca să aibă credin ă,
să alerge şi ei la Dumnezeu,
să-I ceară şi ei ajutorul Lui şi, căpătând acest aju-
tor, să-L laude după cuviin ă (Ps 107, 21-22).

14. Şi cine să-I mărturisească marea putere a Dom-
nului dacă nu voi, cei care a i văzut binecuvântările Lui
şi le-a i gustat?
Voi, care a i fost mor i – şi numai El v-a putut învia;
a i fost pierdu i – şi numai El v-a aflat;
a i fost condamna i – şi numai El v-a eliberat;
a i fost în cea mai grea şi deznădăjduită stare – şi
numai El v-a umplut dintr-o dată inimile de bucurie şi
de lumină.
Ce mult Îi datora i voi slavă lui Dumnezeu!

15. Dumnezeu înal ă în locuri de cinste şi de stă-
pânire pe cine vrea El şi astăzi, în orice parte a lumii,
şi tot El coboară sau prăbuşeşte din aceste locuri pe
aceia care nu-I împlinesc voia Sa şi planurile Sale
pentru împlinirea cărora îi înăl ase.

14 Traian Dorz

16. Nimeni nu-şi poate lua o func ie de înaltă răspun-
dere singur, ci numai dacă i s-a dat din cer (In 19, 11).
De aceea noi suntem datori a-i privi pe aceşti
oameni totdeauna cu seriozitate şi cu respect.

17. De vreme ce un om este înăl at într-un loc de
mare răspundere, el are – sau trebuie să aibă – totdea-
una şi conştiin a răspunderii pe care i-o cere locul
însemnat ce-l ocupă. Căci dacă nu are şi dacă nu-şi for-
mează această conştiin ă, va avea grijă Acela Care l-a
înăl at acolo să-l şi coboare iarăşi.

18. Dar precum sunt unele vase pentru o întrebu-
in are bună,
iar altele pentru o întrebuin are rea,
tot aşa sunt înăl a i şi oamenii: ori pentru a face
binele celor buni,
ori pentru a pedepsi răul celor răi,
ori pentru înăl area şi propăşirea credin ei,
ori pentru cernerea şi încercarea ei.
Ca să îndrepte ce trebuie îndreptat şi ca să pedep-
sească ce trebuie pedepsit.

19. O, om, oricine ai fi tu, care eşti înăl at de
Dumnezeu până la vreo func ie înaltă, pentru o vreme,
să ştii că, cu cât stai mai sus, cu atâta ai o răspun-
dere mai mare fa ă de Acela Care te-a înăl at acolo şi
Care te ine încă.
Nu te îngâmfa ca şi cum prin puterea ta sau prin
meritele tale
ai sta unde eşti,


ci teme-te!
Căci Dumnezeu, Care te-a înăl at spre a-I împlini
un plan al Său
şi Care î i cere să- i faci conştiincios datoria pentru
care te-a înăl at,
poate foarte uşor să te coboare
sau să te prăbuşească iarăşi înapoi, într-o clipă.

20. Trimişii Domnului au căpătat puterea nu numai
să se împotrivească vrăjmaşului lor, diavolul, ci să-l şi
biruie.
Cine luptă cu încredere în puterea cea mare a lui
Dumnezeu totdeauna se întoarce biruitor, din orice con-
fruntare cu orice vrăjmaş.
Hristos este Veşnicul Biruitor – niciodată biruit.
Oricine stă şi luptă de partea Lui va fi sigur şi totdea-
una biruitor.
Slavă veşnică lui Iisus Biruitorul!
Amin.

* * *

Cuvinte în elepte

De po i crede, ai din toate un mântuitor folos;
totul este cu putin ă celui drept şi credincios.

16 Traian Dorz

2. ARME ŞI ROADE

1. Armele Duhului Sfânt sunt şi roadele Lui (Gal
5, 22).
Sunt şi virtu ile sufletului credincios – dar sunt şi
puterea lui.
Sunt meritul străduin elor noastre – dar sunt şi da-
rul lui Dumnezeu.
Când noi ne străduim cu smerenie şi sinceritate să
aducem aceste roade, Domnul Duhul Sfânt face din ele
armele noastre de apărare.

2. Neprihănirea este şi o armă de lovire, dar şi de
apărare (II Cor 6, 7).
Râvna este un mijloc prin care sufletul capătă nu
numai bucurie, dar şi roade.
Credin a neschimbată şi vie este nu numai un pu-
ternic scut de apărare împotriva săge ilor arzătoare ale
celui rău, ci este şi o mare putere biruitoare asupra
diavolului.


3. Coiful mântuirii, adică adăpostul dreptei învă-
ături, este nu numai apărarea min ii împotriva înşelă-
ciunii şi a rătăcirilor,
dar este şi puterea unei pătrunzătoare în elepciuni,
este o lumină şi un îndreptar folositor spre mântu-
irea multora.

4. Nimeni nu se poate dezvinovă i spunând că el
nu-L poate vedea şi că nu-L poate cunoaşte pe Dumnezeu,
când lucrările Sale grăiesc aşa de puternic despre
Domnul,
când sunt atâtea mărturii atât din afara noastră, cât
şi din lăuntrul nostru.
Şi când gândurile noastre care între ele se învino-
vă esc sau se dezvinovă esc, ele însele sunt o mărturie
puternică din lăuntrul nostru.
Care dintre noi se poate dezvinovă i că nu L-a pu-
tut vedea şi sim i atât în afara, cât şi în lăuntrul său pe
Dumnezeu?

5. Cunoscut este Dumnezeu – scrie Cuvântul Său
Sfânt –
şi cunoscută este voia Lui fiecărui om, căci este
descoperită prin mintea şi prin conştiin a sa fiecăruia,
în măsura în care fiecare are nevoie de această cu-
noaştere
şi o doreşte pentru mântuirea sa.
Numai dacă mintea omului voieşte să asculte de
Dumnezeu
şi dacă inima lui voieşte să-L urmeze.

18 Traian Dorz

6. Cunoscută îi este fiecărui om şi scurtimea vie ii
acesteia
şi cunoscută îi este şi apropierea mor ii sale.
Cunoscută îi este aşteptarea Judecă ii veşnice
şi cunoscută îi poate fi şi răsplata faptelor sale de
pe pământ.
Numai dacă sufletul lui vrea să ină seama cu folos
de tot ce cunoaşte
sau dacă nu vrea.

7. Dumnezeu ştie cât cunoaştem fiecare dintre noi
din poruncile şi voile Sale,
căci de Duhul Său şi de ochii Lui nu ne putem as-
cunde nimeni dintre noi, cum nu ne putem ascunde de
propriul nostru cuget.
De aceea răspunderea fiecăruia în fa a Lui ne ră-
mâne întreagă.

8. Putem să trăim nepăsători ca şi cum nici n-ar fi
moarte şi judecată, răsplată sau osândă veşnică nicio-
dată – dacă vrem.
Dar vine Ziua cea Înfricoşată de care nu ne vom
putea nici ascunde, nici feri, nici unul şi nicăieri.
Atunci va trebui să o vedem tremurând –
nici unul nu va scăpa de asta!

9. Vine îngerul fioros al mor ii, care ne va afla
oriunde vom fi
şi ne va târî la Judecata lui Dumnezeu, în care n-am
crezut (dacă n-am crezut)


şi ne va arunca în osânda Cuvântului Său pe care
l-am batjocorit (dacă l-am batjocorit)
şi în chinurile conştiin ei, în focul veşnic de care
am râs (dacă am râs).
Ce vei face tu atunci?
Şi ce- i va mai rămâne după aceea?

10. Dacă puterea lui Dumnezeu n-ar pune un hotar
peste care tăria apei să nu treacă,
sau puterea focului să nu se ridice,
sau zguduirea cutremurelor să nu-l depăşească,
sau întinderea groazei să nu se lărgească
şi pustiirile mor ii să nu-l treacă,
– cine li s-ar mai împotrivi?
Dar bunătatea lui Dumnezeu a pus acest hotar
tocmai pentru a apăra via a – care în orice clipă ar putea
fi nimicită fără apărarea Lui.

11. Ce va fi oare când mânia cea dreaptă a lui
Dumnezeu va porunci pedepsirea omenirii, îngăduind
puterilor Naturii dezlăn uirea întregii lor urgii împotri-
va acestei lumi ajunse la culmea nelegiuirilor şi a stri-
căciunii ei?
O, Dumnezeule Bun, ai milă şi atunci de noi!

12. Ce va fi oare când toate puterile naturii, care
sunt şi ele în mâna cea tare a lui Dumnezeu nişte unelte
ale mâniei şi ale dreptei pedepsiri a Lui...
ce va fi în Ziua cea Înfricoşată când ele se vor uni
ca să împlinească zdrobitor, grabnic şi cumplit porun-
cile nimicitoare asupra păcatului lumii

20 Traian Dorz

şi pedepsele judecă ilor înştiin ate de Cuvântul
Sfânt (Mt 24, 21-22; II Ptr 3, 7-12; I Tes 5, 2-3;
Apoc 16)?
Cine va mai putea sta atunci împotriva mâniei
acestora, ca să le oprească şi să le întoarcă înapoi,
când Însuşi Dumnezeu le-a poruncit dezlăn uirea?
De mânia lui Dumnezeu nu există decât o singură
scăpare: în bra ele lui Iisus.
Vino cu lacrimi de căin ă acum în aceste bra e ier-
tătoare!

13. Dacă nu vrei să vii acum la Domnul Iisus
Hristos,
ca să te împace cu Dumnezeu, Tatăl cel Ceresc şi
Sfânt, şi să- i dea, sub Crucea Lui, adăpostul mântuitor
de toată judecata şi pedeapsa viitoare – gândeşte-te.
Cine te va acoperi de ploaia focului, a grindinei şi
de căderea stâncilor?
Cine să- i vină în ajutor, dacă Singurul Mântuitor
Care te-ar putea ajuta este chiar Acela Care te osândeş-
te că nu L-ai primit?

14. Rugăciunea nu- i poate aduce decât folos,
oricând strigă către Domnul cineva pentru tine cu
credin ă şi oriunde cineva se roagă pentru sănătatea şi
mântuirea ta.
Dar este cu totul altceva când tu însu i, cu glasul tău,
cu lacrimile tale,
cu inima ta sinceră,
cu dragostea şi cu credin a ta strigi fierbinte către
Bunul Dumnezeu,


înfă işându-I cu adâncă sinceritate şi smerenie
cererile şi dorin ele pe care le ai.
Pe ce ştii că face altul, nu fi sigur niciodată. Fii si-
gur numai pe ceea ce faci tu însu i.

15. Nimeni altcineva de pe lumea aceasta nu poate
plânge în locul tău
şi nu se poate înfă işa atât de stăruitor înaintea lui
Dumnezeu
pentru trebuin ele tale, pentru iertarea şi mântuirea
ta – decât tu însu i.

16. Desigur, este bine ca oricine care crede în
Dumnezeu şi-L ascultă să se roage pentru iertarea şi
mântuirea ta.
Dar să plângă în locul tău pentru păcatele tale,
să se căiască şi să se pocăiască sincer pentru ele…
să se întoarcă la Dumnezeu din toată inima pentru
tine,
– nimeni altcineva pe pământ n-o poate face în aşa
fel ca tine însu i,
nimeni în aşa fel, încât să nu mai fii dator s-o faci
tu personal.
Nici nu lăsa niciodată şi nimănui grija asta, ca să
nu te trezeşti pierdut.

17. Numai dacă înso eşti şi tu însu i, cu partea
rugăciunii tale, rugăciunile celor ce strigă către Domnul
pentru tine,
abia atunci po i avea un folos adevărat din aceste
rugăciuni.

22 Traian Dorz

Altfel, dacă în timp ce al ii se roagă pentru tine,
sau postesc, sau se luptă pentru mântuirea ta,
ie nici nu- i pasă prea mult de aceasta, nu verşi la-
crimi şi nici nu- i deschizi gura sau nu- i întristezi inima,
– atunci oricât de fierbin i ar fi acele rugăciuni, s-ar
putea să nu- i folosească la nimic.
Atunci cele mai fierbin i rugăciuni ale altora pentru
tine s-ar putea să fie zadarnice (Ier 7, 16; I In 5, 16).

18. Nu te rezema niciodată numai pe ceea ce fac
al ii pentru tine, oricâte merite ar avea ei înaintea lui
Dumnezeu.
Nu te mul umi numai că ai plătit la biserică să se
roage pentru tine.
Nu rămâne numai la rugăciunea pe care o fac pen-
tru tine cei care se roagă fierbinte pentru iertarea şi
mântuirea ta,
pentru vindecarea şi izbăvirea ta.
Ci tu însu i zdrobeşte- i inima în lacrimi şi pocă-
in ă. Numai aşa vei avea folos de rugăciune.

19. Poate că se roagă şi părin ii tăi sau so ul tău
pentru tine,
ori copiii tăi, ori fra ii tăi,
ori păstorul tău duhovnicesc, ori cei ce te iubesc şi
se gândesc la tine,
– dar cazi şi tu însu i înaintea Domnului, cu ge-
nunchii tăi,
strigă şi tu către Domnul cu glasul tău
şi te roagă şi tu către El cu lacrimile tale.
Numai aşa să fii sigur că eşti izbăvit.


20. O, câte binecuvântări ale lui Dumnezeu nu
le-am pierdut noi numai din pricină că nu ne-am ridicat
glasul să le cerem cu credin ă şi cu răbdare!
Cât de bucuros ni le-ar fi dat nouă Tatăl nostru cel
Ceresc dacă I le-am fi cerut
– şi îndată ce I le-am fi cerut – dacă am fi avut
credin ă şi lacrimi!
O, Dumnezeul nostru Sfânt, dă-ne tuturor credin ă
şi lacrimi, pentru ca rugăciunile noastre să fie bine
primite la Tine.

* * *

Cuvinte în elepte

Îndrumarea şi credin a sunt surori de-aceeaşi mamă:
când credin a-i o comoară,
îndrumarea-i ine seamă.
De sunt drepte, duc la via ă;
de sunt strâmbe, la pierzare.
Scumpe sunt credin a dreaptă
şi-n eleapta îndrumare.

24 Traian Dorz

Şi vântul şopteşte
Şi vântul şopteşte – şi norii zâmbesc,
şi zarea luceşte – şi razele cresc,
şi frunzele cântă – şi zorii doresc,
şi noaptea suspină:
– Iisus, Te iubesc!

Dar vântul înceată – şi noaptea s-a stins,
şi zarea surâde – şi raza s-a-ncins,
şi frunza suspină – şi totu-i învins
de taina iubirii
– Iisus necuprins!

Şi iarăşi grădina se uscă de jar,
şi inima arde de singură iar,
şi umbra-mi rămâne lipită de zid,
şi uşa tot singur,
– Iisus, o deschid!

Coboară-mi lumină din zorii târzii,
deschide- i spre mine cărări aurii
şi-mi umple cuprinsul cu dragi simfonii;
e ceasul, e clipa,
– Iisus, ca să vii!


3. MEDITA IE ŞI TRĂIRE

1. Medita ia înseamnă adâncirea Cuvântului lui
Dumnezeu.
Adâncirea înseamnă cunoaşterea Domnului Iisus.
Cunoaşterea înseamnă trăirea în Duhul Sfânt.
Trăirea înseamnă părtăşie şi împreună-lucrare cu
Dumnezeu (I Cor 3, 9)
şi roadele doveditoare ale acestei Taine dumne-
zeieşti (Gal 5, 22).

2. Nimeni nu poate ajunge la o înaltă şi vrednică
părtăşie şi împreună-lucrare cu Dumnezeu fără o lim-
pede cunoaştere a Lui,
cunoaştere căpătată prin adâncirea şi meditarea stă-
ruitoare asupra Cuvântului Său şi a Voii Sale.

3. Cum să poate cineva face voia lui Dumnezeu
sau învă a pe al ii s-o facă,
dacă el însuşi n-a adâncit mai întâi cu rugăciune
Cuvântul Sfânt?

26 Traian Dorz

Şi dacă nu şi-a deprins prin medita ie mai întâi el
însuşi mintea,
spre a cunoaşte bine care este voia lui Dumnezeu
cea sfântă, plăcută şi desăvârşită?
Cum poate cineva să cunoască gândul lui Hristos
din Cuvintele Sale,
dacă nu cugetă liniştit
şi nu s-a obişnuit să adâncească în fiecare zi în e-
lesul acelui Sfânt Cuvânt?

4. Medita ia este cheia de aur cu care deschizi
încăperile minunate ale tainelor Sfintei Scripturi.
Acolo sunt ascunse nebănuite bogă ii de frumuse e
şi de lumină.
Dar numai cei ce ostenesc pentru dobândirea lor
merită să le afle.

5. O, câte ceasuri fericite petreci, când privirea şi
inima ta cea nouă i se desfată,
privind şi sim ind, din adâncirea Sfintelor Scrip-
turi, haruri mereu mai proaspete şi mari, prin medita i-
ile asupra Cuvintelor voii Domnului!
Este ca şi când, printr-un fir ceresc, ai primi comu-
nicarea tainelor dumnezeieşti de la El,
care te învăluie în o tot mai fericită şi dulce lumină
şi bucurie, îmbogă indu- i mintea şi inima.

6. O, de ce mare dar se lipsesc acei care nu se obiş-
nuiesc să se aplece în linişte şi în rugăciune
şi nu-şi fac timp să cugete în tăcere şi singurătate
asupra cuvintelor lui Dumnezeu!


Medita ia şi liniştea sunt cele două stări în care ne
vorbeşte Dumnezeu.

7. Acei care noaptea stau să gândească la atâtea
lucruri zadarnice şi vinovate şi nu caută să cugete la
Legea Domnului,
meditând asupra îndrumărilor către fericirea trăirii
ei, se lipsesc de cele mai cereşti binecuvântări.
Din cauza aceasta este atât de goală şi de searbădă
via a şi vorbirea atâtor oameni,
dintre care mul i se cred credincioşi.

8. Sufletul meditativ şi smerit capătă cea mai
limpede încredin are asupra dreptarului învă ăturii să-
nătoase (II Tim 1, 13), după care să umble luminos.
Acela, cunoscând drept în elesul Adevărului des-
coperit, se îmbogă eşte tot mai mult fa ă de Dumnezeu,
îmbogă indu-i şi pe al ii (II Cor 6, 10)…

9. Acela care în „medita ia” sa nu este călăuzit de
învă ătura sănătoasă (Tit 1, 9)
şi de un cuget smerit şi evlavios, acela, dimpo-
trivă, cu cât „meditează” mai mult, cu atâta se încurcă
mai rău.
Din aceste „medita ii” vinovate ies apoi răstălmă-
cirile şi abaterile de la adevăr
şi ies falsele crezuri şi toate celelalte dezbinări
păgubitoare.
Vai de cine se apropie de Cuvântul lui Dumnezeu
fără smerenie şi fără sinceritate.

28 Traian Dorz

10. Nimic nu poate fi mai plăcut înaintea lui Dum-
nezeu decât ascultarea smerită şi evlavioasă a voii Sale.
Cu nimic nu-L putem bucura mai mult pe Dum-
nezeu decât cu o smerită şi grabnică dorin ă de ascul-
tare a Cuvintelor Lui.
Pe calea unirii cu fra ii. Şi pe urmele înaintaşilor
sfin i.

11. Ascultarea noastră din inimă este cea mai plă-
cută jertfă pe care I-o putem aduce Domnului
şi nici o altă jertfă nu o poate înlocui sau întrece pe
aceasta (I Sam 15, 22).
În locul unei inimi ascultătoare, nimeni nu va putea
pune înaintea lui Dumnezeu, nimic şi niciodată, ca să-I
poată fi la fel de plăcut.

12. De câtă bunăvoin ă se învredniceşte fiul, sau
robul, sau ucenicul care arată o evlavioasă ascultare de
Dumnezeu, oriunde ar fi el!
Când într-o casă se găseşte un astfel de suflet as-
cultător, chiar întreaga casă este iubită din pricina lui.
Când o întreagă familie este aşa, ea va fi o binecu-
vântare a întregii cetă i unde se află
sau chiar a întregii ări…

13. Niciodată n-am putea dori ceva mai fericit pen-
tru poporul nostru decât să-şi primească şi să-şi păstreze
totdeauna un evlavios duh al ascultării de Hristos.
Căci din această mare binecuvântare şi binefacere
curg toate celelalte binefaceri sfinte,
cu un belşug şi cu o durată veşnică pentru to i.


14. O, poporul meu, în mijlocul căruia au strălucit
lumini pe care pu ine popoare le-au avut,
poporul meu şi neamul meu, în mijlocul căruia au
răsărit cuvinte de foc şi pentru care au curs râuri de la-
crimi sfinte şi îngereşti,
poporul meu, câte chemări stăruitoare ale dragostei
lui Hristos ai auzit,
dar nu le-ai ascultat!
O, de câte nenorociri ai fi putut fi scăpat şi tu,
ca Ierusalimul cândva,
dacă ai fi cunoscut şi tu vremea cercetării tale,
vremea când te cerceta dragostea lui Dumnezeu…
dar n-ai cunoscut-o!
O, cetatea mea şi familia mea, pentru care s-au
înăl at spre cer atâtea rugăciuni şi jertfe
şi către care au venit din cer atâtea dovezi de milă
şi de iubire,
Dumnezeu să nu te lase să mori în neascultarea ta.

15. Preabunule Doamne, Te rugăm, ascultă-ne ori-
când ne rugăm cu lacrimi amare şi fierbin i
pentru to i cei dragi ai noştri
care totuşi nu voiesc şi nu voiesc
să Te asculte!
Nimic nu ne doare mai adânc decât această rană ca-
re nu se mai vindecă…
nu ştim până când nu ni se mai vindecă…

16. De câte ori privim la aceste scumpe fiin e cu
care suntem de acelaşi sânge,
de aceeaşi carne şi de acelaşi os

30 Traian Dorz

şi gândim la starea lor, la viitorul care îi aşteaptă,
fără să asculte şi să iubească voia Ta,
…de câte ori vedem că încă o zi trece, iar ei rămân
în aceeaşi rea stare, inima ni se rupe de durere...
Ce am mai putea face pentru ei, Doamne, când ori-
ce cuvânt de chemare le-a ajuns de nemaisuferit?
O, Dumnezeule, ai milă nesfârşită fa ă de ei…
Ai o milă mai mare şi mai îndelungată decât neas-
cultarea lor.
Şi mântuieşte-i, Doamne, totuşi şi pe ei.

17. Nici un păcat nu poate fi mai întâi şi nici mai
mare decât călcarea legământului făcut cu Dumnezeu.
Şi făcut lui Hristos.
Căci atunci când inima omului se apleacă spre gla-
sul ispitei,
atunci cel dintâi rău şi cel dintâi pas
este călcarea legământului sfânt.

18. Toate Tainele Bisericii vii, toate aceste sfinte
acte pecetluite cu Duhul Sfânt sunt legămintele noastre
cu Dumnezeu.
Să nu le uităm nici o clipă!
Şi să le inem cu cea mai sfântă temere de Dum-
nezeu.
Toate acestea sunt legăminte cutremurător de sfin-
te, pe care fiecare dintre noi le-am făcut într-o veşnică
măsură
– sau le facem cu Dumnezeu…
Dar vai, pe cât de uşor le fac, pe atât de uşor le şi
calcă mul i dintre noi.


Şi vai veşnic de călcătorii legământului cu Dum-
nezeu.
Când marele şi sfintele noastre legăminte cu Dum-
nezeu au ajuns atât de dispre uite şi de călcate în pi-
cioare de cei mai mul i,
cum să nu vină mânia lui Dumnezeu peste cei neas-
cultători şi peste tot viitorul lor,
cum să nu vină dreapta pedeapsă meritată de la
Dumnezeu?
Căci numai din pricina călcării acestor mari legă-
minte vin toate pedepsele,
atât peste cei care cred în Dumnezeu,
cât şi peste ceilal i.
O, Dumnezeul nostru, Te rugăm, ajută-ne să ne
inem în sfin enie tot legământul pus în fa a Ta.
Amin.

* * *

Cuvinte în elepte

Dacă-ncredin area min ii nu aduce după ea
şi pe-a inimii – e semnul că o parte-a ei e rea.

32 Traian Dorz

4. DEPĂRTARE ŞI AMINTIRE

1. Câtă vreme cineva, înstrăinat fiind, îşi mai aduce
aminte,
– oricât de departe ar fi
şi oricât de demult s-ar fi dus –
tot mai poate afla iarăşi drumul înapoi…
Fericit este oricine află drumul înapoi, spre Tatăl.
Dragostea îl va îmbră işa totdeauna. Numai să nu vină
prea târziu.

2. Când cel înstrăinat s-a rupt total de rădăcina lui,
de familia lui,
de fra ii şi apropia ii lui
şi de locul dragostei lui dintâi,
– atunci nu va mai sim i niciodată în inima lui
dorul arzător de a mai întoarce iarăşi înapoi la ei.
Şi acesta va muri străin, aşa cum şi merită.

3. Când fiul unor părin i a ajuns atât de departe şi
de sus, încât s-a rupt nepăsător de orice amintire a co-
pilăriei lui


şi nu-şi mai aduce aminte, nici nu vrea să-şi mai
aducă, de părin ii lui,
– atunci nu mai află nici timp, nici prilej de nimic
pentru ei.
Atunci poate sta ceasuri, sau zile, sau ani întregi cu
străinii, cu prietenii, cu distrac iile, cu păcatele şi cu
oricine,
– dar nu mai găseşte nici câteva minute pentru o
scrisoare sau pentru un drum spre părin ii lui;
şi nu există o depărtare mai amară ca asta nicăieri
pe lume.

4. O, cât de nenorocită poate fi starea unui suflet
care nu-şi mai aduce aminte!
Starea unui suflet împovărat de păcate,
înlăn uit şi robit de patimi şi ispite,
ruinat de destrăbălări şi neînstare de nici un gând
sau cuget curat, recunoscător şi frumos fa ă de cei căro-
ra le este dator atât de mult.
Acesta a ajuns o pricină de râs şi de plâns,
de batjocură şi de ruşine
şi totuşi nu-şi mai aduce aminte de starea sa, ca să
se trezească îngrozit şi să se ridice.

5. Vai de cel care, fiind tată sau mamă, s-a rupt de
copiii săi sau de so ul său
şi nu-şi mai aduce aminte de fiin ele pe care el le-a
adus la via ă,
dar pe care tot el le-a nefericit apoi, luându-le tot
ce le era mai de pre : dragostea sa caldă, grija sa ocro-
titoare, inima lui scumpă.

34 Traian Dorz

Nici banii săi, nici pâinea sa şi hainele sale şi nici
nimic pe lumea asta
nu va mai putea înlocui în via a lor ceea ce le-a luat
el plecând.

6. Ce neferici i sunt to i cei care ar trebui să-şi
aducă aminte de unde au plecat –
şi nu-şi mai pot aduce…
Care ar trebui să-şi aducă aminte de părin ii lor
bătrâni şi neputincioşi care i-au crescut
şi de care acum le este ruşine şi greu să-şi mai
aducă aminte...
Aceştia au decăzut mai adânc decât nişte animale
sau fiare care totuşi îngrijesc de ai lor.

7. Înlătură, Doamne, de peste mintea tuturor aces-
tora tot ce mai împiedică aducerea lor aminte
şi tot ce opreşte şi împiedică inima lor şi întoar-
cerea lor la cei de lângă care n-ar fi trebuit să se poată
rupe niciodată.
Ci fă-i să vină cu toată graba,
cu toată pocăin a
şi cu toată dragostea lor la Tine şi la cei dragi unde
sunt atât de dori i.

8. Cât de rar po i întâlni la aceeaşi fiin ă omenească
şi o inimă neprihănită, şi nişte mâini pricepute!
Şi o minte talentată, şi nişte purtări frumoase!
De cele mai multe ori, aceste virtu i sunt foarte
despăr ite unele de altele pe pământ.
Unde este una, mereu lipseşte cealaltă.


9. Numai la oamenii aleşi de Dumnezeu pentru o
chemare deosebită, Duhul Sfânt uneşte aceste două în-
suşiri frumoase [şi ele se întâlnesc] la aceeaşi fiin ă,
– acestea fiind neapărat şi condi iile pe care le cere
Dumnezeu unui vas al Său, unui suflet sfânt cu care El
va lucra împreună pe pământ:
inimă neprihănită şi mâini pricepute.
Nici una din marile lucrări ale lui Dumnezeu nu s-a
putut face decât cu astfel de oameni.

10. În toate vremile mari,
în toate împrejurările mari
şi pentru toate marile hotărâri ale Sale, Domnul
Dumnezeu a ales, a pregătit şi a folosit numai slujitori
neprihăni i şi pricepu i.
De aceea toate lucrările Domnului au fost rodnice
şi durabile,
căci numai neprihănirea şi în elepciunea sunt în
stare a face ceva temeinic, frumos şi bun.

11. Pentru dobândirea amânduror acestor virtu i,
omul trebuie să se roage,
să lupte
şi să muncească.
Numai aşa se pot şi dobândi.
Şi numai aşa se pot şi păstra.

12. Fericite sunt vremile şi locurile unde au trăit
sau mai trăiesc,
învă ând şi îndrumând,
astfel de oameni. Şi cu inima neprihănită,

36 Traian Dorz

şi cu mâini pricepute.
Şi cu o sim ire curată, dar şi cu o putere în eleaptă.

13. Prin astfel de oameni a propăşit Lucrarea lui
Hristos pe pământ – şi numai prin astfel de oameni.
Prin ei a fost împrăştiat întunericul păgânismului –
şi numai prin ei.
Prin ei a fost înnobilată arta, ştiin a, literatura, mu-
zica – şi numai prin ei.
Prin ei s-a răspândit adevărata cultură sănătoasă,
prin ei s-au aşezat în eleptele rânduieli prin care
morala, şi dreptatea,
şi bunul sim , şi cinstea,
şi pacea, şi iubirea
au adus şi au păstrat omenia între oameni pe pă-
mânt, de-a lungul istoriei
şi de-a lungul „geografiei”.

14. Ferice de poporul şi popoarele care au avut şi
mai au oameni neprihăni i şi pricepu i.
Ferice şi mai degrabă de cei care i-au ascultat, i-au
pre uit şi i-au urmat când i-au avut sau cât îi mai au.
Un astfel de popor pre uitor al aleşilor săi este
totdeauna binecuvântat
şi moşteneşte totdeauna un tezaur pre ios şi un vi-
itor fericit.

15. Dar vai de acel popor care, avându-i,
în loc să-i pre uiască şi să-i urmeze, îi dispre uieşte
şi îi prigoneşte


şi caută să-i trimită – prin moarte, cât mai curând, cu
mâinile goale – înapoi la Dumnezeul Care i-a trimis la ei.
Ce viitor mai poate aştepta pe un astfel de popor?

16. Păcatul, la fel cu satana din care s-a născut, este
nu numai un vrăjmaş al lui Dumnezeu, prin cuvântul
cel batjocoritor şi potrivnic,
– ci este şi un mare tâlhar care umblă mereu numai
să fure şi să pângărească tot ce este al lui Dumnezeu
sau este vrednic de închinare.

17. Oriunde se iveşte o lucrare scumpă pentru Dum-
nezeu şi un altar curat pentru Hristos
sau o părtăşie dulce pentru Duhul Sfânt,
acolo vrăjmaşul cel tâlhar îşi trimite îndată iscoa-
dele sale prin care, armele lui: prefăcătoria şi lăudă-
roşenia,
ori promisiunile mincinoase şi răstălmăcirile in-
teresate,
ori dragostea amăgitoare şi batjocoritoare a lucru-
rilor sfinte,
– toate aceste arme blestemate el şi le foloseşte cu
viclenie, ca mijloace de nimicire.

18. O, dragi suflete credincioase,
oricât de grea ar fi starea în care ar ajunge, în vre-
mea vie ii voastre, moştenirea cea scumpă a lui Hristos
şi sfin enia Templului Său,
– voi să nu vă pierde i niciodată nici nădejdea şi
nici timpul,
ci să face i în toată vremea tot felul de cereri şi de
rugăciuni Domnului (Ef 6, 18).

38 Traian Dorz

Nu înceta i să-i aduce i aminte lui Dumnezeu de
scumpa Lui moştenire pustiită,
de sfântul Lui locaş care era cândva atât de plin de
cântări, dar care astăzi geme plin de apăsarea păcatelor;
– nu înceta i până ce Domnul va veni şi vă va răs-
punde.

19. Nu înceta i strigătele voastre până când Dom-
nul Îşi va aduce iarăşi aminte cu duioşie de dragostea şi
de grija Lui fa ă de tot ce este sfânt, dar care este astăzi
într-o stare atât de tristă…
Nu înceta i până când duioasa Lui iubire va birui,
îndepărtând de peste noi pedepsele dreptă ii Sale.

20. Ce grea este noaptea aceea în care nu se mai
poate zări chiar nici o lumină!
Ce grozavă poate fi închisoarea aceea din care nu
mai po i avea chiar nici o scăpare!
Ce deznădăjduită e acea prăpastie din care nu mai
po i zări chiar nici o ieşire…
Starea care, ca o lespede de mormânt, te închide, te
sugrumă fără să po i scăpa…
Dumnezeule al Îndurării, numai Tu mai po i fi
atunci singura noastră salvare.
Te rugăm, fii salvarea noastră totdeauna!
Amin.


Fii puternică şi mare
Fii puternică şi mare
în Hristos, credin a mea,
nici nu ştii azi ce mai are
încă Dumnezeu să- i dea!
Nici gândeşti cu ce-ndurare
bunătatea Lui mai vrea
să- i prefacă noaptea-n soare,
– ai Iubirea,
crede-n ea!

ine steagul sus, purtându-l,
ochii intă la Iisus,
sfânt şi drept să- i fie gândul,
hotărât cuvântul spus;
neschimbat urmează- i rândul,
neclintit unde-ai fost pus,
El te va-năl a, năl ându-L,
– ai Nădejdea,
ine-o sus!

Nu ceda un iot din drumul
Adevărului frumos,
oricât te-ar călca duiumul
veacului necredincios;
toate vor pieri în scrumul
unui prăpăd nemilos,
– vină focul, crească fumul,
– tu fii sigur
în Hristos!

40 Traian Dorz

5. AMENIN ARE ŞI IZBĂVIRE

1. Ce îngrozitor de grea este într-adevăr starea care
te înghite ca o mlaştină sau ca un balaur,
starea din care nu mai vezi nici o scăpare.
Dar nu deznădăjdui nici chiar atunci.
Mai este o salvare la Dumnezeu! El are totdeauna
încă o uşă de salvare.
Dar crede atât de puternic cum cere minunea pe
care o aştep i.

2. Dar în cele mai grele din stările sale, sufletul ne-
norocit de tot nu mai găseşte nici o putere, nici să se
roage, nici să plângă, nici să mai îndrăznească o nă-
dejde.
Ci stă pierdut, copleşit, leşinat – aşteptând să fie
înghi it.
O, atunci, Doamne, fă numai Tu totul!

3. Căci sufletul doborât de tot nici măcar conştiin a
n-o mai are clară,


când sufleteşte el este mort înainte de a muri tru-
peşte,
fiindcă noaptea grozavă şi grea, noaptea desăvâr-
şită a prăbuşirii l-a cuprins, acoperindu-l şi îngropându-i
tot mai adânc întreagă fiin a sa – şi cea duhovnicească,
şi cea sufletească, şi cea trupească.
Vai de cel ce a ajuns astfel! Acesta şi-a pierdut pâ-
nă şi speran a – singura frânghie de salvare cu care l-ar
fi ridicat din valuri Dumnezeu.

4. Atunci puterile credin ei, adică înflăcărarea, râv-
na şi dragostea, nu mai pot fi cum trebuie,
iar răul şi nenorocirea se întind şi se adâncesc
peste tot.
Cangrena roade ucigător totul, până când pierzarea
nu mai poate fi nici ocolită, nici amânată.
Ce mântuitoare binefacere este o rămăşi ă curată,
sănătoasă şi vie în această Lucrare!

5. Rămăşi a aceasta este conştiin a acelei lucrări
duhovniceşti
– şi totul depinde de lupta pe care o dă ea atât cu
răul dinăuntru, cât şi cu cel din afară,
atât cu duhurile vrăjmaşe, cât şi cu vrăjmaşii
văzu i,
care în ceasul cel mai slab dau năvală cel mai tare,
din toate păr ile, cu gând să nimicească totul.

6. O, Doamne Dumnezeul nostru Cel nemărginit de
bun,
Te rugăm, ai cea mai multă milă de noi când sun-
tem în stări de grea nenorocire

42 Traian Dorz

şi când răul ne cuprinde şi ne întunecă de peste tot.
Oricare ar fi cauza nenorocirii noastre, Te rugăm,
Doamne Iisuse, nu ne părăsi de tot, căci chiar atunci
avem cea mai mare nevoie de ajutorul Tău.

7. Preabunule Doamne, noi ştim că suntem nespus
de vinova i în fa a Ta,
căci numai din pricina neascultării noastre vine
peste noi nenorocirea;
dar vezi, Doamne, starea noastră care este de multe
ori atât de grea, încât nu mai avem putere nici să ne mai
rugăm sau să mai nădăjduim în ajutor.
Nu ne lăsa, Preabunule Doamne, să ajungem nicio-
dată până la stări deznădăjduite,
pentru ca să nu ne pierdem cu totul şi pe totdeauna.

8. Sunt multe piedici în calea rugăciunilor noastre
până la Dumnezeu.
De aceea, dacă rugăciunea nu este puternică, stă-
ruitoare şi mereu înaltă, adeseori nu poate birui pie-
dicile potrivnice şi nu poate ajunge până la Dumnezeu
(Dan 10, 12-13).

9. Cea dintâi piedică în calea rugăciunii noastre
este adesea lenevirea duhului nostru
şi îndoiala inimii noastre.
Ne rugăm adesea şi nu avem încrederea puternică
(Iac 1, 6)
şi nădejdea cu care trebuie să ne adresăm lui Dum-
nezeu.
Nu avem credin a biruitoare, fără de care pu ină
nădejde mai rămâne rugăciunii noastre.


10. O altă piedică în calea rugăciunii noastre este
oboseala şi părăsirea noastră.
După cel mai mic efort duhovnicesc,
după cea mai mică luptă de rugăciune,
obosim îndată, slăbim şi părăsim îndată lupta…
Uităm Cuvântul Domnului care ne îndeamnă să ne
rugăm neîncetat şi să nu ne lăsăm (Lc 18, 1).
Atunci cum să ne pre uiască Dumnezeu rugăciunea
noastră, când noi îi dăm aşa de pu in pre ?

11. Mai sunt apoi şi alte piedici în calea rugăciu-
nilor noastre, mai ales aceea că ne rugăm cerând ceea
ce nu este permis, ceea ce este împotriva voii lui Dum-
nezeu…
Sau cerem ca să întrebuin ăm rău (Iac 4, 3).
Sau cerem ceea ce ne-ar fi spre rău, dacă am primi.
În astfel de cazuri, răspunsul cel mai bun pe care
ni-l dă Dumnezeu este neprimirea rugăciunii noastre;
orice alt răspuns ne-ar fi numai spre rău.

12. Rugăciunea este o luptă pentru grăbirea biruin-
ei Lucrării Domnului,
un ajutor pentru desăvârşirea altora,
pentru statornicia lor,
pentru mai marea stăruin ă a noastră în împlinirea
voii lui Dumnezeu (Col 4, 12).
O astfel de rugăciune este totdeauna binecuvântată
şi primită.

13. Rugăciunea este un mare sprijin pe care îl
putem da mai-marilor noştri în munca şi în lupta lor,

44 Traian Dorz

o mare binefacere pentru cei care au însărcinări
deosebite în lucrarea lui Dumnezeu (II Cor 1, 11).
O, cât de des ar trebui să folosim această ru-
găciune!

14. Rugăciunea poate întoarce, prin voia lui Dum-
nezeu, multe planuri ale celor răi, spre mântuirea şi
biruin a noastră (Flp 1, 19).
Şi ne poate grăbi revederea cu cei pe care îi iubim
şi îi dorim (Flm 22).
Numai să nu încetăm a ne ruga niciodată (I Tes 5, 7).
Să ne rugăm mereu fierbinte şi plini de credin ă
(Iac 5, 15).

15. Sufletul care a umblat vreme îndelungată în în-
tunericul apăsării şi al durerilor,
în cel al umilirilor silnice şi al răpirii drepturilor
sale
sau în cel al batjocoririi sălbatice şi abuzive,
sufletul acela îşi adună în lăuntrul său atâta putere
de a răbda şi atâta voin ă de a răzbi,
încât rugăciunile lui îndelungi, stăruitoare şi puter-
nice nu pot să nu le învingă până la urmă.

16. Duhul rugăciunii credincioase, oricât de apăsat
şi nedreptă it ar fi, nu se roagă ca arătarea Domnului –
în apărarea şi ajutorul lui – să se facă în răzbunare, în
mânie sau în judecată,
ci în strălucire.
Căci numai strălucirea este o arătare vrednică de
Dumnezeu.


Strălucirea mărea ă şi slăvită este cadrul vrednic de
Chipul Domnului.
Căci în strălucire neapropiată locuieşte Domnul (I
Tim 6, 16; Fapte 26, 13-15).

17. O, credincioşi slujitori ai lui Hristos din toate
timpurile, nu uita i că şi voi trebuie să-L arăta i pe
Dumnezeu prin faptele şi cuvintele voastre în chipul cel
mai strălucit.
Dacă vorbi i despre Hristos, căuta i să vorbi i des-
pre El cât mai strălucit…
Dacă scrie i despre El, scrie i cât mai strălucit.
Dacă umbla i cu El şi pentru El, umbla i strălucit…
Şi răsplata voastră va fi în strălucirea Lui.

18. Căderea poate fi de multe feluri.
Poate fi o cădere în păcat… Aceasta este starea cea
mai rea... Starea cea mai fără Dumnezeu. Starea cea mai
deznădăjduită.
Cea mai fără de lumină şi fără de mântuire.
Aceasta este adevărata moarte (Ef 2, 1-5).
Toate celelalte căderi nu-s atât de grele ca asta.
Dumnezeu poate salva chiar şi din asta. Dar ade-
sea, cel care a căzut aşa nu se mai roagă niciodată.

19. Poate fi o cădere în ispită…
într-una din multele ispite pe care vrăjmaşul sufle-
telor noastre le seamănă în calea vie ii noastre de cre-
din ă ca pe nişte curse viclene şi ucigaşe (II Tim 2, 26).
Din această stare se poate scăpa uşor, dar trebuie
neapărat o mare credin ă.
Şi adeseori – o răscumpărare pe măsura căderii.

46 Traian Dorz

20. Poate fi o cădere în lenea duhovnicească,
în nepăsarea fa ă de lucrarea lui Dumnezeu,
în nepăsarea fa ă de rugăciune, în nepăsarea fa ă de
cercetarea bisericii şi a fra ilor…
În izolare de fră ietate şi de Biserica lui Hristos.
În împu inarea credin ei,
în răcirea dragostei,
în slăbirea râvnei…
Multe pot fi căderile omului duhovnicesc; dar, da-
că se poate ridica cu lacrimi de căin ă, şi cu rugăciune
fierbinte, şi cu inima zdrobită, Sângele lui Hristos îl cu-
ră ă din nou.
Dar îi porunceşte: Să nu mai păcătuieşti, ca să nu i
se întâmple ceva şi mai rău.
Doamne şi Dumnezeul nostru, Te rugăm, nu ne
lăsa să cădem.
Iar dacă am căzut, ajută-ne să ne ridicăm îndată, cu
lacrimi şi cu pocăin ă.
Amin.

* * *

Cuvinte în elepte

Numai cinstea şi credin a î i dau inima senină
şi nădejdea neclintită fa ă de-orice-ar fi să vină.


6. CĂDEREA ŞI RIDICAREA

1. În multe feluri poate fi căderea unui suflet.
Dar ori de ce fel ar fi nenorocirea căderii unui su-
flet credincios
sau a unei lucrări duhovniceşti,
totdeauna ridicarea sa poate veni numai într-un
singur fel şi într-un singur loc şi anume:
de la puterea lui Dumnezeu – şi din puterea lacri-
milor şi a îndreptării sincere şi smerite.

2. De la Dumnezeu Singur îi poate veni omului
ridicarea şi din celelalte, orice căderi şi nenorociri tru-
peşti,
dacă sufletul se îndreaptă cu toată credin a spre El,
cerându-I ajutorul Său grabnic,
şi dacă aşteaptă răbdător venirea izbăvirii Lui.

3. Împăcarea poate veni cu adevărat numai când
fiecare din cei cerceta i, recunoscându-şi partea lui de
vină, se va cură i şi îndrepta prin pocăin ă.

48 Traian Dorz

Când tot ce a fost rău în ei şi între ei va fi înlăturat
deplin,
şi când ei, înnoi i prin focul şi prin lacrimile că-
in ei, sunt făcu i vrednici iarăşi de încrederea Domnului
Iisus Hristos, ca El să le poată încredin a din nou pacea
Lui şi încrederea Sa.

4. Dezbinarea vine din pricina depărtării noastre
de iubirea ascultării şi de smerenia umblării după voia
lui Dumnezeu în care ar trebui să fi rămas fiecare din-
tre noi.
Da, numai din pricina depărtării de Domnul şi de
voia Lui vine dezbinarea şi depărtarea acelora care,
prin trufia inimii lor şi prin rătăcirea min ii, se pot
rupe de fra i,
şi se pot ridica împotriva ascultării fră eşti,
şi pot strica învă ătura de la început.

5. Atunci când Dumnezeu se îndură de cel căzut în
dezbinare, ca să-i trezească pocăin a şi hotărârea de
îndreptare,
atunci cel dintâi lucru pe care îl face robul Dom-
nului este că urăşte păcatul
şi se depărtează hotărât şi pe totdeauna de păcat.
Numai acestea sunt semnele adevăratei îndreptări.

6. Iar următorul pas pe care îl face – şi chiar în
acelaşi timp, cu toată fiin a sa smerită, într-o puternică
izbucnire de lacrimi, de râvnă şi de încredere –
este că omul acela face sincer şi fierbinte înnoirea
legământului său cu Dumnezeu…


Înnoirea hotărârii şi mai puternice de a nu se mai
depărta niciodată de ascultarea lui Dumnezeu.
Prin aceasta, el pecetluieşte frumos smerita lui
îndreptare.

7. Binecuvântat este şi binecuvântat să fie acel
suflet
sau acel popor al lui Dumnezeu
care, făcând acest fericit salt spre Lumină şi spre
Adevăr, nu mai recade apoi niciodată de la harul în care
a fost primit şi aşezat de Hristos.
Nu privi i niciodată îndreptat pe acela ce nu face
astfel!

8. Deşi litera Cuvântului Sfânt este atât de lumi-
noasă,
deşi sunetele limbii în care sunt spuse cuvintele
Domnului sunt aşa de clare şi de frumoase pentru ori-
care dintre noi,
– totuşi Glasul Domnului din Cuvântul Lui este aşa
de pu in cunoscut, aşa de slab ascultat şi aşa de rar
în eles cum trebuie.
De aceea sunt o sută şi o mie de feluri în care este
răstălmăcit.

9. Îndrumătorii gloatelor, neîn elegând ei înşişi
Glasul Domnului din Cuvintele Lui, îşi spun prin ele
glasul lor.
Necunoscând gândul Domnului din Cuvântul Lui,
îşi pun în el gândul lor…

50 Traian Dorz

Neurmărind foloasele lui Hristos, toarnă în inimile
ascultătorilor duhul lor…
Şi vai, iată roadele dureroase şi amare.

10. Ai milă Tu, Doamne, tot mai mult de biata
gloată creştină cu numele, dar şi mai vinovată cu fap-
tele decât păgânii.
Căci creştinii sunt vinova i nu că n-au ştiut glasul
Tău, ci pentru că, ştiindu-l, l-au răstălmăcit şi sugrumat
cu o minte înşelată şi înşelătoare
şi cu o inimă îmbolnăvită de păcat şi vinovată de
neascultare.

11. Când sufletul omului se împotriveşte mereu la
orice chemare, Dumnezeu nu luptă la nesfârşit cu el.
Când trufia inimii omului rămâne nesupusă la orice
înştiin are, vine o vreme când Domnul îl lasă.
Când voin a omului nu ascultă nici un îndemn bun,
Dumnezeu nu-i mai trimite nici unul.
Iar după aceasta vine sigur numai iadul.

12. Când lăcomia fiin ei omului după slava lumii
nu se satură
şi când pofta firii, lăudăroşenia vie ii şi îndărătnicia
neascultării pun stăpânire totală pe inima omului,
atunci Dumnezeu îl lasă pe om în voia pornirilor
unei min i blestemate
şi astfel omul ajunge plin de orice fel de nelegiu-
ire… De desfrânare, de viclenie, de răutate, de pizmă, de
ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de tot răul…


Căci nu trebuie o mai mare nenorocire decât mintea
blestemată.

13. Dumnezeu ne-a înzestrat cu puterea liberei
voin e nu numai să ştim deosebi clar voia lui Dum-
nezeu şi binele de rău
– dar să o şi facem.
Şi o facem aşa de uşor când cu adevărat noi avem
şi voin a să o facem!

14. În această voin ă spre a face voia lui Dum-
nezeu, luptând contra pornirilor rele din inima noastră
firească,
stă tot meritul nostru
şi toată datoria noastră.
În această luptă şi muncă se arată valoarea noastră,
pe măsura eforturilor pe care le facem spre acele
fericite realizări care sunt roadele Duhului Sfânt şi
trăirea voii lui Hristos.

15. Prin această luptă şi muncă, noi avem biru-
in ele sfinte;
şi, pe măsura biruin elor cât mai strălucite pe care
le avem în această luptă dusă neîntrerupt şi până la
moarte, avem răsplata cerească.

16. Acei care şi-au putut îndruma şi stăpâni echi-
librat voin a lor au ajuns în elep i prin înfrânarea lor…
Iar cei care s-au lăsat birui i de patimi au ajuns
nebuni şi pierdu i.

52 Traian Dorz

În aceste două feluri se împart to i oamenii de pe
pământ.

17. După realizările sau prăbuşirile în munca şi
lupta dintre bine şi rău, vor fi răsplăti i oamenii sau vor
fi pedepsi i.
Vor fi răsplăti i sau pedepsi i nu totdeauna în via ă,
dar totdeauna în moarte.
Nu totdeauna şi de către oameni, dar totdeauna de
către Dumnezeu.

18. Iată cât de aten i urmăresc ochii Domnului tot
ce se petrece înaintea Fe ei Sale
şi astăzi, şi pretutindeni, şi tot ce se face în Nu-
mele Său.
Cât de mult ine El la sfin enia Casei Sale şi cum
răsplăteşte El fiecăruia dintre cei care merg în adunarea
Lui, după cum merită fiecare (II Cron 6, 30).
Cine n-a văzut încă, vine vremea curând să vadă.

19. Cu ce frică sfântă ar trebui să ne înfă işăm noi
to i, întotdeauna înaintea Domnului Dumnezeu, în locul
Său şi în adunarea Sa, unde stă El!
Cum ar trebui să vorbim şi să tăcem acolo!
Cum ar trebui să mergem şi să stăm acolo în fa a Lui!
Cum ar trebuie să mărturisim şi să ascultăm cu-
vintele Lui!
Cum ar trebui să ştim mereu şi să nu uităm nici-
odată că Dumnezeu Însuşi stă acolo, binecuvântând şi
judecând!


Ca să ne învrednicim de binecuvântarea, şi nu de
judecata Lui.

20. Fereşte-te de adunările păcatului şi ale des-
frânării.
De ale neascultării şi de ale rătăcirilor,
de ale minciunii şi de ale batjocoririi.
Ca nu cumva, pe neaşteptate, să vină acolo mânia
lui Dumnezeu în vreun fel peste ei.
Să nu te afle şi pe tine în mijlocul acelora, ca nu
cumva să pieri cu ei.
Dumnezeule al Milei, dă-ne vegherea şi rugăciunea
prin care să fim izbăvi i de ispită şi ispititor.
Amin.

* * *

Cuvinte în elepte

Doar credin a poate face să trăieşti folositor,
să po i suferi-n tăcere
şi să po i muri uşor.

54 Traian Dorz

Har ceresc, condu-mă tu
Har ceresc, condu-mă tu
numai spre iubire,
ce să fac şi ce să nu,
ea să-mi dea de ştire,
ce să in şi ce să las,
ea să mă înve e,
zi cu zi şi ceas cu ceas,
vreau a’ ei pove e!

Apa Ta mi-o vreau izvor,
Fa a Ta-mi vreau soare,
pe aripa Ta să zbor
floare după floare,
plânsul Tău în ochi mi-l vreau,
leagăn, Sânu- i dulce,
duhul numai ie-mi dau
seara să se culce.

Vino, Doamne, numai Tu
şi mi-ndrumă bine,
ce e vrednic şi ce nu,
eu să-mi ştiu re ine.
– Tot ce-i drept şi luminos,
azi şi-n veşnicie,
Har ceresc al lui Hristos,
numai Tu-mi spui mie!


7. ÎNFĂ IŞAREA ŞI JUDECATA

1. Vor fi judeca i şi to i aceia care se vor lăsa is-
piti i să vorbească în chip batjocoritor despre lăcaşul
Domnului, din pricina celor nevrednici de slujba Lui
din el (Rom 14, 4-12).
Tu, în Casa Domnului, să nu judeci pe nimeni,
decât pe tine şi păcatele tale.
Acolo este Dumnezeu tocmai ca să judece – nu te
aşeza în locul Lui.
Ci stai în pocăin ă, la locul tău, ca să nu fii judecat.

2. Mâna cea în eleaptă a lui Dumnezeu ne-a alcă-
tuit chipul cel văzut,
iar dragostea Lui veşnică ne-a alcătuit chipul cel
veşnic şi nevăzut, adică fiin a noastră spirituală.
Din via a Lui s-a desprins suflarea de via ă care
ne-a înviat.
Şi Puterea Lui a pus în noi mişcarea.
Să ne judecăm totdeauna, spre a avea şi înfă işarea
cea corespunzătoare pe care ne-o doreşte El.

56 Traian Dorz

3. Din însuşirile nevăzute ale lui Dumnezeu ne-am
primit oricare dintre noi în elepciunea şi virtu ile,
talentul şi geniul.
Din voin a Lui avem voin a
şi din inteligen a Sa este conştiin a pusă în noi.
Nici o altă fiin ă dintre creaturile Sale văzute nu
mai este înzestrată atât de minunat
– pentru că toate celelalte sunt lucrările Sale,
dar noi suntem fiii Lui.

4. Cât de mare cinste este pentru noi că ne tragem
din Dumnezeu!
Că suntem fiii Perfec iunii,
adică fiii a tot ce este Înalt, Curat şi Bun,
Adevărat, şi Vrednic, şi Frumos…
Că suntem direct fiii Aceluia în Care toate acestea
sunt desăvârşite.

5. Şi ce dovadă mai puternică ar fi că suntem fiii
Atotputernicului Creator, decât faptul că noi înşine am
primit puterea de a crea, asemănându-ne astfel direct cu
Tatăl şi Creatorul nostru?
Ce altă creatură a mai primit o astfel de putere?
Prin harul Tatălui nostru şi prin moştenirile dăruite
din El, câte minuni am creat şi creăm încă!

6. Dar, vai, ce trist, ce ruşinos, ce înjositor este din
partea unora dintre noi că înadins nu vor să-şi re-
cunoască
şi să-şi cinstească această origine dumnezeiască,
ci în chip nebunesc aleg mai degrabă să spună că se
trag dintr-o altă creatură, nespus de inferioară,


dintr-un animal urât şi lipsit complet de orice
ra iune,
de orice însuşire bună,
de orice sâmbure de lumină, prin structura sa, de la
originea sa
şi din toată specia sa.

7. Cine ar putea crede sincer această prostie defăi-
mătoare pentru to i oamenii, că noi ne tragem dintr-o
maimu ă?
De unde să le fi putut da acest „părinte” puilor lui
însuşiri pe care el niciodată nu le-a avut
şi nici nu le va avea niciodată?
Numai marele mincinos, diavolul, a putut scorni şi
crede lucrul acesta
de care până şi copiii cei sănătoşi râd.

8. O, frate om,
oricine ai fi tu şi de oriunde ai fi de pe pământ,
gândeşte-te că tu nu po i fi puiul unei creaturi josnice şi
urâte, inconştiente şi neputincioase,
căci tot ce moştenim prin naştere în fiin a noastră
este înalt şi frumos,
inteligent şi puternic,
superior şi liber…
Noi nu putem avea alt tată decât pe Dumnezeu,
Suprema Frumuse e, Inteligen ă şi Puternicie.

9. Privind spre Dumnezeu, ştim îndemnul înăl ării
spre tot ce este Perfect.
Dar privind spre maimu ă – spre ce putem fi în-
demna i?

58 Traian Dorz

10. Avem obliga ia fa ă de originea noastră să tră-
im într-un chip vrednic de Tatăl din Care ne tragem.
Să ne avântăm spre tot ce este mai înalt,
nu numai prin progresul tehnicii şi prin înăl area în
Cosmos, ci mai ales prin cultura şi morala noastră,
care ar trebui să înainteze cel pu in egal cu tehnica.

11. Să ne lepădăm de tot ceea ce este josnic, dacă
vrem să ajungem cu adevărat până la cel Preaînalt,
– şi să nu ne prăbuşim până la cel prea josnic.

12. Pentru cel care aşteaptă în stări nebănuit de
grăbite, în locul cel mai greu, o minune izbăvitoare,
orice clipă este grea.
Pentru un astfel de suflet, orice secundă este mult
şi orice întârziere poate fi nimicitoare.
De aceea strigătele lui se înmul esc pe măsură ce
vremea trece
şi cresc în tărie pe măsură ce şi primejdia creşte.

13. În multe privin e, adeseori altele sunt gândurile
şi căile lui Dumnezeu decât gândurile şi căile omului.
De multe ori, tocmai tăcerea şi odihnirea în care ni
se pare că stă Dumnezeu este cea mai potrivită lucrare
din partea Lui pentru noi.
Mult trebuie să se zbuciume în zadar un credincios
al Domnului până ce află acest adevăr!

14. De multe ori, tocmai primejdia de care ne
temem şi de care nu ne-a scăpat Dumnezeu era ceea ce
atunci lipsea stării noastre.


Pe o cale mai aspră şi mai grea, ea trebuia să aducă
în via a noastră tocmai binele cel mai mare şi mai
folositor pentru noi.
Numai că asta am aflat-o în urmă – şi nu întâi.

15. De multe ori, fiin a sau lucrul care era comoara
cea mai de pre a inimii noastre
– şi pentru care ne rugăm lui Dumnezeu să nu ne-o ia –
ar fi fost cauza unei veşnice nenorociri pentru noi,
dacă nu ne-ar fi fost luată atunci de Dumnezeu.

16. Avem o foarte mare nevoie de o totală în-
credere în în elepciunea şi în bunătatea hotărârilor lui
Dumnezeu
ori de câte ori avem rugăciuni stăruitoare pentru
izbăviri grabnice înaintea Lui.

17. Când, printr-o via ă de adâncă ascultare fa ă de
Dumnezeu,
noi ne-am deprins a avea acelaşi fel de a voi cu El,
atunci şi toate rugăciunile noastre sunt împlinirea
gândurilor noastre (I In 5, 14).

18. Când noi trăim o prea puternică via ă firească,
iar în rugăciunile noastre cumpănesc prea greu
dorin ele fireşti,
– atunci ştie Dumnezeu că multe din acele rugă-
ciuni e mai bine să nu ni le asculte.
Mai bine să nu ne răspundă la acele rugăciuni,
mai bine să nu Se „obosească” să ni le împlinească
Dumnezeu.

60 Traian Dorz

19. Când o dragoste a inimii noastre este o primej-
die pentru mântuirea noastră, atunci Domnul ne-o ia.
Căci, dacă odorul inimii noastre nu ne-ar fi luat, ar
ajunge pentru noi mai târziu o pricină de ruşine şi de
nimicire.
Prin înlăturarea răului mai devreme, Domnul ne
scapă, să nu ajungem într-un rău şi mai mare…

20. O, pentru cât de mul i ar fi fost mai bine dacă
erau prinşi la prima lor ho ie…
şi să fi fost pedepsi i la primul lor păcat…
şi să fi fost descoperi i la prima cădere…
Mul i n-ar fi ajuns să meargă cu îndrăzneală pe
calea cea rea până mult mai târziu, când n-au mai putut
fi salva i de nimeni.
Bunul nostru Dumnezeu, ai milă de to i şi ne scapă
mai degrabă de răul pe care ni-l credem bine.
Amin.

* * *

Cuvinte în elepte

Cine ca un şchiop păşeşte va ajunge chiar aşa;
credinciosul cel „ca lumea”
în curând va fi ca ea.


8. PERMIS ŞI NEPERMIS

1. Prin rugăciuni stăruitoare, uneori po i smulge
din mâna lui Dumnezeu chiar şi ceea ce El n-ar fi voit
să- i dea; ceea ce El nu- i permite.
Dar, vai, de câte ori după aceea vei regreta că ai
cerut cu stăruin ă ceea ce ai primit!
Şi că ai smuls din mâna Lui ceea ce era nepermis!

2. Pricina multor nenorociri de ale noastre a fost că
am cerut prea stăruitor ceea ce cunoşteam că n-avem
drept să avem;
şi asta ne-a fost spre rău.
O, de câte lacrimi, şi griji, şi necazuri am fi fost
scuti i dacă n-am fi cerut
şi dacă n-am fi primit
multe din cele ce le doream!…

3. Pu ini din cei care lucrează şi luptă contra lui
Dumnezeu îşi dau cu adevărat seama de grozăvia şi ne-
bunia faptelor pe care le săvârşesc.

62 Traian Dorz

Mul i dintre cei care fac planurile cele mai vino-
vate şi întreprind ac iunile cele mai potrivnice contra
lui Dumnezeu
nu-şi dau cu adevărat seama de crima pe care o
săvârşesc.
Dar în măsura în care îşi dau seama – răspund.

4. Într-adevăr, cum spune psalmistul, cei ce fac ră-
ul şi-au pierdut mintea… sunt inconştien i.
Fiindcă omul cu mintea sănătoasă, atâta timp cât
are mintea la locul ei, nu poate face răul.
Mintea lui sănătoasă nu-l lasă pe om să facă rău.
Omul face răul numai într-un moment de eclipsare
a min ii sale.

5. Nimeni n-ar face răul dacă i-ar fi mintea lui
totdeauna atentă, sănătoasă şi la locul ei.
Omul alunecă numai când nu este atent.
Păcătuieşte numai când nu cugetă curat.
Luptă contra lui Dumnezeu numai când îşi pierde
dreptarul şi controlul unei min i sănătoase.
Nimeni nu se angajează într-o astfel de nesocotită
faptă când are în întregime un control sănătos al unei
min i limpezi.

6. Multe pot fi cauzele care eclipsează o parte a
min ii omului – sau care i-o pot chiar întuneca de tot –
cauzele care îi pot anula omului pentru un timp sau
pentru totdeauna judecata lui sănătoasă.
În toate cazurile însă, această pierdere a min ii are
la temelie unul din păcatele de moarte.


7. Trufia îl face pe om să-şi închipuie că puterea sau
în elepciunea care i se pare că o are într-un moment dat
e mai mare şi mai durabilă ca a tuturor.
Pe omul mic, importan a care i se dă – sau care şi-o
dă el însuşi – îl ame eşte şi îl întunecă.
Şi atunci ridică pumnul sau piciorul.
Amenin ă sau loveşte pe semenii săi,
asupreşte pe supuşii săi,
batjocoreşte pe binefăcătorii săi
şi îndrăzneşte să se ridice până şi împotriva Fă-
cătorului şi Binefăcătorului său din ceruri.

8. Un om trufaş, prin faptele sale, ajunge asociatul
diavolului în lupta contra lui Dumnezeu.
Face pact de tovărăşie cu diavolul spre acelaşi
scop: lupta contra lui Hristos.
Acest om sau acest fel de oameni
organizează apoi lupta contra lui Dumnezeu, contra
Numelui Său şi contra alor Săi.
Şi duce această luptă cu toate mijloacele pe care
le are,
pe care le răpeşte sau le inventează,
spre a-L nimici pe Dumnezeu din toate cele din
afară şi dinlăuntru ale oamenilor.

9. Acei pe care, din pricina neascultării lor, Dum-
nezeu îi lasă în voia min ii lor stricate sunt în stare de
orice rău.
Mintea lor stricată îi duce la cele mai cutremurătoare
şi monstruoase crime şi nelegiuiri (Rom 1, 29-30).

64 Traian Dorz

10. Câtă vreme omul mai trăieşte încă
şi îşi mai poate recunoaşte prăbuşirea în care se
află,
ca să se poată căi şi îndrepta atât de adânc, în fa a lui
Dumnezeu şi a oamenilor, pe cât de adânc a păcătuit,
– mai poate fi o salvare.
Atunci, dacă poate face saltul salvator până la sin-
ceritatea unei ascultări totale de Hristos, pentru întreg
restul vie ii sale,
sufletul acela poate fi salvat…
Altfel, niciodată.
Niciodată!

11. Locaşul Domnului este totdeauna plăcut când
sufletele, pătrunse de evlavie, se duc în el să admire
slava Domnului.
Şi când – atâta timp cât stau acolo – sunt pătrunse
de cutremurul sfânt al Prezen ei Sale Preasfinte,
toate sufletele petrec cu Dumnezeu. Şi fiecare simte
Prezen a Lui după măsura sensibilită ii şi cură iei sale.

12. În locaşul Domnului, atmosfera trebuie să fie
totdeauna înăl ătoare,
rugăciunile fierbin i şi lacrimile uşurătoare,
cântările pline de frumuse e şi inimile străbătute
de fior,
căci lumina plină de o blândă duioşie a lui Hristos
umple sufletele cură ite, revărsând tuturor bucuria ce-
rească şi binecuvântările Lui îmbelşugate.
Numai atunci totul este înăl ător şi dumnezeiesc…


13. Când inima conducătorilor şi a poporului s-a
stricat de la cură ia dragostei fa ă de Dumnezeu, – tot
farmecul sfânt s-a dus.
Când au început să uite şi să calce cu to ii sfintele
Domnului legăminte, făcute cândva pentru a fi veşnice
cu Dumnezeu, totul e decăzut.
Şi întunericul se lasă peste to i, în plină zi.

14. Când în via a şi în inima tuturor încep a-şi face
loc tot mai larg iubirile cele mai străine de Dumnezeu,
lumina bucuriilor se stinge.
Când paşii lor pornesc tot mai îndrăzne pe căile
păcatelor păgâneşti, atunci toată Fa a Domnului şi tot
Duhul Său sunt întristate neîncetat între ei
– şi, în urmă, îndepărtate de tot…

15. Istoricul Iosif Flaviu scrie că numărul celor
ucişi de romani în timpul războiului din anul 70 a fost
un milion trei sute treizeci şi şapte de mii patru sute
nouăzeci de vie i.
Iar numărul celor lua i în robie, o sută şi una mii
şapte sute de oameni…
Templul a fost nimicit şi totul a fost ars…
…Iată pre ul neascultării.
Iată plata păcatului!
Iată lec ia cutremurătoare la care trebuie să me-
dităm şi noi!

16. Oameni care să fie plini de încrederea în Dum-
nezeu chiar în orice împrejurări sunt foarte pu ini.
Sunt foarte pu ini acei oameni în inima cărora lo-

66 Traian Dorz

cuieşte statornic şi liniştit o încredere nezdruncinată în
Dumnezeu.
Adică acei oameni care, nici chiar în cea mai grea
primejdie, să nu-şi piardă încrederea în izbândă,
nici nădejdea în biruin ă,
nici pacea în răbdare
şi nici bucuria liniştită în voia lui Dumnezeu.

17. În stări de mari primejdii, vitejii Domnului îi
încurajează şi îi întăresc pe to i ceilal i care, adesea,
sunt pierdu i de tot.
Nimeni nu poate socoti cât aur valorează astfel de
oameni plini de încredere, în locurile cele de grea în-
cercare
şi în vremurile de mare întuneric,
la răscrucile de mari întâmplări ale istoriei oame-
nilor.

18. În jurul unor focuri puternice şi-au încălzit
sufletele mul i pierdu i…
În locuri uscate şi pustii, mul i înseta i s-au adăpat
zilnic din curajul şi încrederea oamenilor viteji, înno-
indu-şi astfel puterea şi rezisten a,
adăpându-se din izvoarele limpezi şi mereu proas-
pete ale încurajării şi încrederii celor ce se bizuiesc pe
Domnul cu toată tăria lor.

19. În mijlocul mul imii ajunse în fa a unui vrăjmaş
mai puternic…
sau în vremi de mare primejdie…
sau în stări de mari lipsuri,


– în care cei mai mul i îşi pierd mintea,
sau răbdarea,
sau îndrumătorii
şi ajung în panică –
o, ce mare bine este atunci pentru to i un om viteaz
şi încrezător, liniştit şi cumpătat!
Cât de mult ar trebui să-I cerem lui Dumnezeu
astfel de oameni!
Câte nenorociri nu se pot ocoli,
câte vie i nu se pot salva
şi câte bunuri nu pot fi câştigate printr-un om vi-
teaz, în elept şi hotărât!
Dumnezeul nostru, Te rugăm, dă poporului Tău şi
poporului nostru totdeauna astfel de suflete mari.
Amin.

* * *

Cuvinte în elepte

A credin ei bucurie rară e, da-n veac rămâne;
bucuria necredin ei scurtă-i azi – amară-i mâne.

68 Traian Dorz

Nu mai plânge i, ochi iubi i
Nu mai plânge i, ochi iubi i,
lacrimă amară,
Fa a Scumpă ce-O dori i,
tot pe norul ce-l privi i,
Se va-ntoarce iară.

Nu mai plânge, suflet drag,
lângă ărmul mării,
în curând, al Nun ii Steag
î i va străluci pe prag
ceasul Cununării…

Nu mai plânge cu amar,
inimă zdrobită,
peste-al tău cernit hotar,
în curând veni-va iar
lună strălucită.

Fă- i mai vrednic sfântul spor
pentru Cel ce Vine,
căci, grăbit, plecatul dor,
pe acelaşi dulce nor,
va grăbi la tine.

Fa ă scumpă, nu purta
văl de văduvie,
că-n curând, pe fruntea ta,
dulce te va săruta
So de Veşnicie!


9. ÎNCREDEREA ŞI BIRUIN A

1. Numai acela în inima căruia locuieşte necurmat
încrederea în Dumnezeu,
doar singur acela poate.
Poate avea mintea echilibrată şi cuvântul liniştitor,
fa a încurajatoare şi spiritul prezent
în clipele şi în împrejurările de mare spaimă şi
primejdie pentru to i.

2. Crezând puternic în izbândă, omul încrezător şi
vede limpede calea spre ea.
Văzând limpede, poate avea un duh liniştit şi un
cuvânt dătător de putere şi de speran ă.
Iar mul imea, care mai mult simte decât în elege,
i se alătură acestuia într-un salt salvator ca printr-o
înviere.

3. O, cât de mult suntem şi noi datori să le fim
recunoscători vitejilor poporului nostru…
Şi cât de mult trebuie să ne rugăm Bunului Dum-

70 Traian Dorz

nezeu ca să ne trimită mereu astfel de suflete mari, în-
elepte şi încrezătoare,
căci totdeauna este atâta nevoie de ele, fiindcă lup-
ta credin ei totdeauna poate ajunge într-un loc
sau într-un moment primejdios.

4. Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Slăvit,
Te rugăm, nu lăsa niciodată şi nicăieri pe pământ
mul imile fără izvoare de îmbărbătare,
fără înflăcăra i îndrumători, curajoşi şi în elep i, în
ceasul lor greu
şi la răspântiile lor grele.

5. Te rugăm, Doamne, mai ales pentru vremurile şi
pentru sufletele ajunse în mari primejdii şi întuneric,
să nu le laşi, – ci trimite-le celor care gem în robia
asupritorilor tovarăşi plini de încredin are şi de tărie
sufletească temeinică, plini de o în eleaptă şi salvatoare
judecată,
pentru ca să oprească la timp prăbuşirea în deznă-
dejde şi în moarte a celor chinui i.
Şi a le reaprinde în inimi iarăşi via a prin speran ă.
Căci dacă au puterea speran ei, oamenii îndură cu
răbdare, neînchipuit de mult,
rezistând şi luptând până la sosirea mântuirii lor.

6. Când poporul Domnului a trebuit să treacă prin
pustia care era şcoala lor, încercarea lor şi cură irea lor,
atunci, pentru ei, Domnul a fost, ani îndelunga i,
noaptea stâlp de foc, iar ziua stâlp de nor…
Noaptea – nu numai spre a-i conduce prin întune-
ric, dar şi spre a-i încălzi prin frig.


Ziua – nu numai spre a-i purta pe drumul mereu
necunoscut, ci şi spre a-i umbri de căldura dogoritoare
a soarelui pustiei (Exod 13, 21-22).
Aşa este mereu Domnul pentru to i ai Lui.

7. Hristos este – pentru Biserica Sa, pentru Oastea
Sa şi pentru fiecare fiu al acestei Biserici şi Oştiri – nu
numai Căpetenia credin ei, dar şi Desăvârşirea faptelor
(Evr 12, 2).
Este nu numai Cel care ne luminează cum să facem
ce trebuie făcut,
dar ne şi ajută, făcându-ne în stare să facem acestea.
El este nu numai învă ătura călăuzitoare pentru noi,
ci şi puterea apărătoare de rătăciri.
Este nu numai un Soare luminător, ci şi un Scut
împotriva vrăjmaşului nostru.

8. Nimic pe lumea asta nu poate da unui om o
bucurie şi o încântare asemenea aceleia pe care o dă
Hristos.
Nimic nu se poate nici asemăna cu ea
– şi comoara ei cu nimic nu poate fi nici înlocuită
şi nici schimbată.
Cine o are cu adevărat şi-o apără şi şi-o păstrează
cu orice pre .

9. Nici un om din lumea aceasta nu va putea spune
niciodată că Dumnezeu, fa ă de el, n-a fost binevoitor.
Fiindcă nu este nimeni care, cercetându-şi sincer
via a sa în fa a cerin elor voii lui Dumnezeu, să nu
recunoască şi să nu vadă

72 Traian Dorz

că, fa ă de dânsul, Dumnezeu S-a purtat mult mai
binevoitor de cum s-ar fi căzut.

10. Adeseori nu po i vedea bunăvoin a lui Dumnezeu
fa ă de al ii, fiindcă nu le cunoşti cele ascunse ale lor.
Dar fa ă de tine o po i vedea totdeauna, căci pe ale
tale cele ascunse le ştii. Şi ştii ce ai fi meritat pentru ele.
Chiar şi acel om peste care a venit mânia lui Dum-
nezeu, totuşi chiar şi el,
cu destul de îndelungat timp înainte şi după,
vede şi ştie că Dumnezeu i-a fost binevoitor.

11. E adevărat că peste Sodoma şi peste Ierusa-
lim au venit cumplite pedepse de la Dumnezeu până
la urmă…
Dar înainte de acestea, câtă vreme nu răsunase
zadarnic pe uli ele şi în pie ele lor chemările şi avertis-
mentele dumnezeieşti!

12. Cât de lungă şi cât de îngăduitoare a fost într-a-
devăr bunăvoin a lui Dumnezeu fa ă de cei lovi i!
Ea a aşteptat îndelung, trecând cu mult şi peste
timpul de la care se putea vedea bine că nu mai poate fi
nici o nădejde de îndreptare… nici măcar una.

13. Atât de îndelungată vreme Domnul te-a răbdat,
te-a aşteptat şi pe tine,
ca şi pe mine, ca şi pe al i semeni ai noştri, să te
întorci din calea cea rea,
să o rupi cu păcatul şi cu neascultarea ta şi să te
predai Lui.


Şi poate n-ai făcut-o nici până azi.
O, de când era timpul să faci asta!

14. Cât de binevoitor S-a arătat El fa ă de tine, chiar
şi în acest timp, neîndepărtându-Se încă mânios de tine
şi neîncetând să te cheme,
ci continuând să te iubească şi să te cerceteze; a
aşteptat neîncetat să- i vină odată mintea sănătoasă…
Nu-i aşa că bunăvoin ă şi mai mare încă a avut
Dumnezeu fa ă de to i?

15. Nu este om pe lumea aceasta căruia Hristos să
nu-i fi acoperit o sumedenie de păcate.
Chiar şi celor care nu vor să se lase de calea lor cea
rea, ci cu îndrăzneală vor să meargă până la moarte pe
calea pierzării,
chiar şi acelora Dumnezeu le-a arătat atât de multă
îngăduin ă şi milă, acoperindu-le atât de multă vreme
şi în atât de multe locuri
faptele lor vinovate şi ruşinoase…

16. Aceasta nu pentru că nu L-ar fi vătămat nelegiu-
irile făcute şi nu L-ar fi îndurerat această rea stare,
ci pentru ca, prin bunăvoin a arătată fa ă de bietul
păcătos nenorocit şi căzut, să vadă el, în sfârşit, cât de
bun este Dumnezeu chiar şi cu el
şi să se trezească, părăsindu-şi calea sa nefericită şi
pierzătoare venind cu pocăin ă la mântuire.

17. Tâlharul, dacă ar vrea să-şi aducă aminte câte
păcate i-a acoperit Dumnezeu înainte de a-l lăsa să fie

74 Traian Dorz

descoperit, s-ar prăbuşi înaintea lui Dumnezeu, de ruşi-
ne şi de recunoştin ă.
Desfrânatul, la fel;
mincinosul şi înşelătorul, tot aşa;
vânzătorul şi prefăcutul, asemenea;
ucigaşul şi clevetitorul, to i-to i, la fel.
Dar oare câ i recunosc asta – şi să se întoarcă
înainte de a fi prea târziu?

18. Dumnezeu Şi-a oprit ani îndelunga i, plin de
durere şi de îngăduin ă, plata dreptă ii Sale împotriva
celor care păcătuiau cu tot mai mare îndrăzneală.
Domnul suferea, văzându-i mereu săvârşind cu tot
mai multă neruşinare fărădelegile lor, şi i-a răbdat, aş-
teptându-i.
Dar toate acestea numai până într-o zi.
Până în ziua care pentru unii a venit, iar pentru al ii
nu-i departe, ci e aproape să vină.

19. Există o margine peste care nici o îndelungă
răbdare a lui Dumnezeu nu mai trece.
Atunci Dumnezeu scoate la iveală totul (Isaia 47, 3).
Iar nelegiuitul îndrăzne trebuie să plătească totul.
Chiar şi cele acoperite în urmă, timp îndelungat, de
răbdarea lui Dumnezeu.

20. Dragă suflete care spui că eşti credincios în
Dumnezeu şi cunoşti Cuvântul cel aspru al Lui împotri-
va oricărui păcat,
– oare la al câtelea păcat încă nedescoperit eşti şi tu?
Şi câte crezi că- i mai poate acoperi şi răbda Dum-
nezeu?


La a câta desfrânare eşti,
la al câtelea furt,
la a câta be ie
şi la a câta neascultare de Dumnezeu?
Teme-te, căci asta poate fi ultima! Vino acum, dar
chiar acum, în clipa asta, şi, prăbuşindu-te îngrozit la
picioarele Lui, mărturiseşte-I cu durere zdrobitoare pă-
catele tale şi pune legământ să nu le mai faci.
Din durerea pocăin ei şi din legământul cură iei să
te naşti din nou, alt om.
Dumnezeu să- i ajute!
Amin.

* * *

Cuvinte în elepte

Cu cei fără credin ă şi frică de Hristos,
din tot ce faci şi umbli,
– să n-aştep i vreun folos.

76 Traian Dorz

10. TEAMĂ ŞI POCĂIN Ă

1. Dacă nu te întorci la Dumnezeu şi nu părăseşti
păcatul, ce vei face în clipa descoperirii şi a judecă ii
lui Hristos?
Ce vei face în clipa întâlnirii cu Dumnezeu, şi cu
ruşinea păcatelor făcute,
şi cu dispre uirea Cuvântului Său,
ori cu batjocorirea Duhului Sfânt,
şi cu călcarea în picioare a Sfântului Său Sânge,
şi cu legământul tău?
Ce vei face, ce vei face atunci cu toate câte sunt
asupra conştiin ei tale, împovărând-o (Evr 10, 29)?
Ce vei face cu ele?

2. Nu există nici un cetă ean mai de pre pentru o
ară decât acela cu adevărat credincios!
Nici un alt fiu al unei patrii pământeşti nu-i poate fi
atât de folositor şi de necesar acesteia ca acela care este
mai întâi un fiu credincios al Patriei şi al Împără iei lui
Dumnezeu.


3. Un credincios adevărat, nu numai prin cinstea
prin care umblă şi munceşte
sau prin cură ia şi hărnicia vie ii şi faptelor sale
este un model frumos şi un îndemn în mijlocul
altora.
Dar el luptă neîncetat şi prin rugăciunile lui înain-
tea lui Dumnezeu pentru bunăstarea ării sale,
pentru conducătorii ei,
pentru vremi de pace şi belşug în ea
şi pentru izbăvirea de năvălirea altor neamuri.

4. Noi suntem convinşi că nici un alt mijloc nu
există pentru ca ara noastră să ajungă la un înalt nivel
luminos şi fericit decât prin Hristos;
noi vom continua să lucrăm totdeauna şi să ne
rugăm neîncetat pentru mântuirea întregului nostru
popor;
noi vrem să luptăm, cu orice sacrificii, până la ca-
păt, ca şi ara noastră să ajungă la fericita stare a ascul-
tării de Hristos. Lucrând pentru ea, lucrăm pentru copiii
şi urmaşii noştri.
Şi numai prin Hristos putem cu to ii a ne bucura de
cel mai fericit trai.

5. În mijlocul ării noastre a ridicat-o Dumnezeu
şi din mijlocul poporului nostru s-a născut Oastea
Domnului, cu mijloacele specifice naturii şi credin ei
poporului nostru, atât de dulci şi de apropiate,
şi în dreapta învă ătură a Bisericii strămoşilor
noştri,
– pentru ca to i să o sim im cu totul pentru noi.

78 Traian Dorz

6. Această mişcare duhovnicească, adânc patriotică
prin năzuin ele ei sociale
şi adânc evanghelică prin solia sa,
credem că este singura cale pentru cea mai puter-
nică trezire şi formare a conştiin ei sfinte, şi demne, şi
fericite în poporul nostru.
Prin ea se poate face saltul fericit spre o trăire la
cel mai înalt nivel moral a individului şi a societă ii
noastre.
Întreg sufletul poporului nostru a sim it şi simte
aceasta.

7. Nu numai noi, dar to i fra ii noştri care doresc cu
adevărat ridicarea patriei noastre până la starea supe-
rioară, demnă şi fericită nu trebuie să încetăm niciodată
a ne ruga lui Dumnezeu
şi a lucra, şi a lupta cu toată puterea noastră pentru
acest scop,
adânc încredin a i că în felul acesta noi ne îm-
plinim nu numai o sfântă şi mare datorie fa ă de
Dumnezeu,
dar şi datoria cea mare – tot aşa de mare şi sfântă –
pe care o avem fa ă de aproapele nostru,
fa ă de ara şi poporul nostru în care trăim (Mt 22,
36-40).

8. Va veni vremea când adevărul acesta va deveni
strălucit pentru to i.
Va veni vremea când fiii lumina i ai poporului nos-
tru vor dovedi ce înalt rod patriotic a avut şi are Lu-
crarea Oastei Domnului pentru ara noastră.


Atunci to i vor vedea limpede cât de necesară a
fost ea,
dar şi cât de mare pagubă şi rău s-a pricinuit însăşi
ării şi poporului nostru prin împiedicarea şi prigonirea
ei atâta vreme.

9. Abia atunci se va vedea cu adevărat cât de ne-
în eleşi au fost luptătorii care, prin ea, erau atât de
devota i cauzei poporului nostru
şi cât de departe s-ar fi ajuns spre viitorul fericit,
dacă ar fi fost ajuta i să facă lucrul lor neîmpiedica i.
Atunci se va vedea, cu uimire şi cu durere, cât de
departe au văzut aceştia înainte,
– dar cât de prigoni i pe nedrept au fost ei.

10. Atunci Dumnezeu va face dreptate memoriei
lor, iar jertfele lor, unite cu cele ale celor mai cura i fii
ai poporului şi ai lui Dumnezeu,
vor lumina mintea şi drumul urmaşilor, însufle in-
du-i pentru Tatăl Sfânt, Căruia ei şi-au închinat şi via a,
şi moartea lor,
– adică pentru grăbirea venirii timpului fericit când
în toată ara noastră
şi în toate ările lumii
să locuiască numai slava.
Adică numai Hristos.

11. O Doamne, Dumnezeul Biruin ei şi al Luminii…
Tu, Care cunoşti gândul înalt din care s-au născut
Ideea şi lupta Oastei Tale,
Tu, Care ştii jertfele şi lacrimile acestei Lucrări în
lupta dusă pentru ca Tu să fii adus la trăirea ării noastre

80 Traian Dorz

şi ara noastră până la trăirea Ta,
binecuvântează, Te rugăm, Lucrarea Oastei Tale şi
dăruieşte-i putere de muncă,
de luptă şi de rugăciune,
până când acest gând al Tău va fi realizat în chip
fericit pentru urmaşii noştri şi viitorul nostru.

12. Doamne, ridică mereu luptători şi lucrători har-
nici, uni i, în elep i şi viteji Oastei Tale Sfinte,
oameni plini de un evanghelic patriotism, prin care
Tu, Doamne, să po i lucra, spre a face ca şi în ara noas-
tră să locuiască slava…
Slava şi lumina fericită a trăirii în demnitate şi în
cinste,
în adevăr şi în unitate,
în frumos şi în credin ă pentru totdeauna.
Fă ca toată ara noastră şi tot poporul nostru să
ajungă o lumină şi o bucurie pentru toate celelalte
popoare.

13. Cea mai mare nenorocire din lumea aceasta
este starea de trăire în păcat,
adică în neascultare de Dumnezeu,
în vrăjmăşie cu Cuvântul Său Sfânt şi cu Duhul
Său. Dar cea mai fericită eliberare este când un întreg
popor se ridică din păcat.

14. Cea mai mare lipsă a oricărui suflet este lipsa
lui Hristos, adică lipsa darului şi a harului Său
şi lipsa Duhului Său (Rom 8, 9),
adică lipsa vie ii şi a luminii, care este El (In 8, 12).


Toate celelalte nenorociri şi lipsuri care vin apoi,
de orice fel, în via a unui suflet sau a unui popor
decurg numai din acestea două: din nenorocirea
păcatului şi din lipsa lui Hristos.

15. Cine ascultă de Dumnezeu, prin chiar asculta-
rea aceasta, este iertător şi răbdător,
înfrânat, blând şi cumpătat.
Trăind în felul acesta, omul poate să treacă pe lân-
gă toate nenorocirile, căci nu va cădea în ele,
fiindcă virtu ile sale şi puterea lui Hristos îl vor
apăra.

16. Pe cel bun, iertarea nu-l va lăsa să cadă în
certuri şi bătăi, în procese şi în dezbinări…
Răbdarea nu-l va lăsa să cadă în mânie, în pizmă şi
în răzbunare.
Înfrânarea nu-l va lăsa să cadă în desfrânări, în
stricăciuni şi în risipă.
Iubirea nu-l va lăsa să cadă în ură, în rătăcire şi în
tulburare…
Virtu ile lui sunt şi apărarea, şi ajutoarele sale.

17. Nenorocirea cea mai mare nu este doar atunci
când omul a căzut în păcat…
ci este mai ales atunci când cel căzut este lipsit de min-
tea şi de voin a cea bună, de dorin a de a se ridica din el.
Aceasta este adevărata şi marea nenorocire.
Căci, când omul le are pe acestea două, adică min-
tea şi voin a, ele îl vor putea ridica din orice cădere.
Harul lui Dumnezeu ajută totdeauna mintea şi vo-
in a bună a omului, de ridicare.

82 Traian Dorz

18. Când omul e nenorocit e, desigur, un mare rău.
Dar când e şi lipsit – aceasta este un rău şi mai mare.
Dragă suflete, te rog, cercetează-te foarte nepărtini-
tor, [să vezi] care este şi starea ta fa ă de acest adevăr!
Cercetează-te fa ă de Cuvântul lui Dumnezeu şi
fa ă de propria ta conştiin ă,
dacă nu cumva şi tu te afli căzut într-un păcat de
moarte sau în mai multe.
Iar în nenorocirea aceasta, dacă nu cumva eşti total
lipsit şi de călăuzirea min ii tale spre lumină,
şi de a voin ei tale spre îndreptare.
Dacă te afli în această pierzătoare stare, strigă în-
dată la Dumnezeu să Se îndure de tine!
Strigă să- i dea mintea cea curată şi voin a cea pu-
ternică prin care să te ridici din această stare de moarte
şi pierzare.

19. Căile Domnului se înva ă.
Se înva ă tot aşa cum se înva ă şi orice alte căi în
care omul umblă sau trebuie să umble.

20. În învă area căilor Domnului, omul are mul i
învă ători.
Ele se înva ă începând din familie, din copilărie, de
la mama, de la cei care-l cresc…
Apoi din educa ia şcolii şi a căr ilor.
Apoi din experien a încercărilor, a minunilor şi a
trăirii sale personale.
Doamne, înva ă-ne mereu căile Tale pe to i!
Amin.


Când i-e greu
Când i-e greu, adu- i aminte
c-a fost şi uşor odată
şi că iarăşi o să fie,
– n-avea inima-ntristată!

Când i-amar, adu- i aminte
că i-a fost cândva şi dulce
şi că iarăşi o să- i fie,
nu te prăbuşi sub cruce!

Când i-e dor, adu- i aminte
că ai fost şi împreună
şi că iar vei fi, nu- i pierde
liniştita voie bună!

Când eşti dus, adu- i aminte
că doar ieri ai fost acasă
şi că iarăşi vei fi mâine,
– ine- i inima voioasă!

Când eşti sus, adu- i aminte
că ai fost şi jos pe scară
şi că iar po i fi, – ia seama,
– nu ştii ce-i până deseară!

Cât trăieşti, adu- i aminte
c-ai să mori pe ne-aşteptate,
– umple- i zilele cu fapte
şi cu umblete curate!

Traian Dorz: Cununile slăvite

Traian Dorz: Cununile slăvite

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (14)

Viewers also liked

Viewers also liked (15)

Similar to Traian Dorz: Cununile slăvite

Similar to Traian Dorz: Cununile slăvite (17)

More from ComoriNemuritoare.RO

More from ComoriNemuritoare.RO (6)

Traian Dorz: Cununile slăvite