Cununile slăvite de Traian Dorz se concentrează pe importanța credinței și a valorilor spirituale, evidențiind legătura dintre înaintași și urmași în cadrul credinței creștine. Autorul subliniază că faptele meritorii ale părinților pot influența pozitiv destinele copiilor lor și invită cititorii să strângă învățăturile și sfaturile divine pentru a le lăsa ca moștenire. În final, se afirmă că Dumnezeu își va proteja cei ce cred și se încred în el, chiar și în momentele dificile.

1. Cununile slăvite 1
Traian Dorz
Cununile slăvite

2. 2 Traian Dorz
Coperta I: Ştefan ORTH
Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a României
DORZ, TRAIAN
Cununile slăvite / Traian Dorz. - Sibiu: Oastea
Domnului, 2006
ISBN (10) 973-710-050-6 ; ISBN (13) 978-973-710-050-4
821.135.1-4
© Toate drepturile rezervate
Editurii «Oastea Domnului», Sibiu
str. Ch. Darwin, 11
tel. 0269/216677; fax 0269/216914
ISBN 973-710-050-6

3. Cununile slăvite 3
C U G E T Ă R I N E M U R I T O A R E
9
TRAIAN DORZ
CUNUNILE SLAVITE
Scurte cugetări duhovniceşti
Apare cu binecuvântarea
ÎPS Sale Dr. LAUREN IU STREZA,
Mitropolitul Ardealului
Editura «Oastea Domnului»
Sibiu, 2006

4. 4 Traian Dorz
Tot ce i-am spus aici cu lacrimi
e adevăr, urmaşul meu,
mărturisit pe conştiin ă,
în Numele lui Dumnezeu.
Nu-mi lepăda nici o frântură
din tot ce- i spun acum şi- i scriu,
că tot ce nu-n elegi tu astăzi
vei în elege mai târziu.

5. Cununile slăvite 5
Cununile slăvite…
Cununile slăvite care sunt pregătite-n veşnicie
pentru acei ce pân’ la moarte, răbdând, vor fi biruitori
sunt răsplătirile ce Domnul, în sfânta Lui credincioşie,
le va-mpăr i în Strălucire, în Ziua Marii Sărbători.
Ferice-n veci va fi de-aceia ce-n Fa a Lui vor fi afla i
smeri i şi vrednici să le poarte
– o, cum vor fi încununa i…
*
Cununi slăvite sunt acuma cuvintele adevărate
şi-nvă ăturile alese pe care-n Domnul le primim,
căci ele ne îndrumă paşii mereu pe căile curate
şi ele ne înştiin ează să nu cădem şi rătăcim.
Ferice-n veci va fi de-aceia ce merg pe drumul lor
frumos!
Cu ce cununi o să-i primească –
la Sărbătoarea Lui – Hristos!
*
Cununi slăvite şi frumoase sunt binefacerile-ascunse
pe care sufletele sfinte le fac spre semenii uita i;
când toate-aceste binefaceri sunt de fiorul sfânt pătrunse,
ce rod de har şi mângâiere aduc în ochii-nlăcrima i!
Ferice-n veci va fi de-aceia ce se îmbogă esc mereu
cu faptele de dărnicie,
spre lauda lui Dumnezeu.

6. 6 Traian Dorz
*
Cununi slăvite sunt copiii cei ce-n credin ă şi-ascultare
se nasc şi cresc spre bucuria lui Dumnezeu şi slava Sa;
e greu acum aceasta-n lume, dar nu e binecuvântare
mai mare ca aceasta care acei părin i o vor avea.
Ferice-n veci va fi de-aceia ce fii cereşti în Domnul cresc!
Cu ce cununi o să-i primească
Ierusalimul cel ceresc!
*
O, fiul meu, eu n-am dorin ă mai fericită pentru tine
decât să cau i cu-n elepciune şi cu credin ă ne-ncetat
să- i strângi cununile acestea – şi să le por i mereu mai bine,
ca-n Fa a Domnului cu ele să fii găsit încununat.
Ferice-n veci va fi de tine făcând aşa – urmaşul meu!
Cununa slavei cea mai scumpă
i-o va da ie Dumnezeu.

7. Cununile slăvite 7
În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Iisus Hristos,
Marele nostru Dumnezeu şi Luminător,
Slavă veşnică ie!
Pentru că toate făgăduin ele Tale veşnice
sunt ca nişte cununi slăvite
pe care le ii deasupra capului fiecăruia dintre noi,
gata s-o aşezi pe fiecare pe fruntea asudată de munca sfântă
sau însângerată de spinii răbdării
a oricăruia care, prin acestea, se face vrednic
s-o primească
smerit.
Pentru că toate lacrimile singuratice şi tăcute,
vărsate pentru dragostea Ta
sunt mărgăritarele de mare pre
cu care Tu vei împodobi cel mai frumos
cununile slăvite ale acelor suflete
care au dat pentru Tine jertfa cea mai grea,
singurătatea şi tăcerea
iubirii lor.
Şi pentru că toate legămintele noastre neuitate
sunt ca un şir de lumini strălucite
de-a lungul drumului nostru spre cer
şi din împlinirea lor ne împleteşti
cele trei cununi slăvite,
topite în una singură,
şi o vei aşeza cu un sărut întreit
pe frun ile noastre – una –,
binecuvântându-ne:
în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Slavă veşnică ie,
Marele nostru Luminător şi Dumnezeu,
Iisus Hristos!
Amin.

8. 8 Traian Dorz
Strânge sfaturile bune...
bu
Strânge sfaturile bune Strânge suflete smerite,
şi la suflet i le pune, pentru Domnul pregătite
că pu ini i le ştiu spune; ca nişte cununi sfin ite,
tu le caută pe-orice cale căci aceste flori curate
şi oricând le afli – ia-le, sunt de Domnul mai căutate
ele-s laudele tale. şi-n veci binecuvântate.
* *
Strângesfânta-n elepciune Strânge orice firimitură
şi în inimă i-o pune, de cuvânt şi-nvă ătură
şi-apăr-o cu rugăciune, izvorâte din Scriptură,
şi pe fruntea ta o scrie, căci pustia lumii-i lungă
şi-o păstrează-n cură ie, şi n-ai traistă, şi n-ai pungă,
că ea-i veşnic-avu ie. – să ai hrană să- i ajungă.
* *
Strânge- i faptele curate Strânge, fiul meu cuminte,
cum strângi nişte nestemate toate-a’ mele-ndemnuri sfinte
tot mai binecuvântate, ca pe nişte legăminte,
căci încununat cu ele căci cu pilda vie ii mele
tu, urmaşul vie ii mele, i le las – să- i fie ele
eşti ca cerul plin de stele. ca un cer cu mii de stele.

9. Cununile slăvite 9
1. ÎNAINTAŞI ŞI URMAŞI
1. Dumnezeu nu-i va uita niciodată pe marii înain-
taşi ai Soliei Sale către Omenire,
pe acei binecuvânta i bărba i vrednici ai credin-
ei Lui
care L-au iubit pe Domnul atât de mult
şi au făcut atâta pentru El!
Din pricina acestor înaintaşi, Dumnezeu a făcut fa-
ă de to i urmaşii lor un legământ de veşnică bunăvo-
in ă (Exod 20, 6).
Să nu-i uităm nici noi, fiindcă este sfântă porunca:
Aduce i-vă aminte de ei… (Evr 13, 7).
2. Faptele credin ei marilor noştri înaintaşi
şi meritele părin ilor noştri credincioşi
au ajuns nu numai temeiul pentru care Dumnezeu
i-a înăl at şi binecuvântat pe ei înşişi, pe acei care au
avut aceste fapte şi merite,
– ci ele devin apoi un veşnic temei pentru care sunt
primi i, asculta i şi ajuta i şi to i urmaşii acestora.

10. 10 Traian Dorz
3. Din pricina părin ilor credincioşi, Dumnezeu
nu-i leapădă de tot nici pe urmaşii lor cei nevrednici.
Ci, pedepsindu-le vinovă ia, este gata totuşi să le
arate bunăvoin a prin care, dacă o vor în elege, vor do-
bândi iarăşi pacea cu El, aşa cum au avut-o părin ii lor.
4. Dragi părin i, dacă vă iubi i cu adevărat nu nu-
mai sufletele voastre, ci şi pe ale urmaşilor voştri,
lua i aminte la marele bine veşnic pe care li-l pu-
te i face, întorcându-vă voi la Dumnezeu şi devenind
fii ai Lui;
dacă voi Îl ve i iubi cu adevărat şi Îl ve i sluji vred-
nici pe Dumnezeu, El îi va sfin i şi pe copiii voştri (I
Cor 7, 14).
5. Atunci voi, fiind plăcu i lui Dumnezeu, din pri-
cina ascultării de Hristos, ve i atrage această dragoste a
lui Dumnezeu şi asupra fiilor voştri.
Ei se vor naşte sfin i.
Apoi vor învă a de la voi sfin enia
şi se vor deprinde s-o urmeze…
Dar chiar dacă n-ar vrea să facă acest lucru în zilele
vie ii voastre, va veni vremea când, mai târziu, în mijlo-
cul necazurilor lor, ei îşi vor aduce aminte de tot ce
le-a i arătat voi.
Atunci vor striga către Dumnezeu, aducându-I a-
minte de voi, părin ii lor credincioşi.
Iar El,
din pricina voastră,
Îşi va aduce aminte de ei şi-i va izbăvi (Deut 10, 15).

11. Cununile slăvite 11
6. Bunule Doamne, Te rugăm să ne aju i ca să tră-
im cu toată ascultarea inimii noastre în fa a Ta,
pentru ca şi noi să lăsăm copiilor noştri nu numai
pilda unei vie i vrednice,
ci şi un temei pentru care să poată şi ei cere bună-
voin a Ta în necazurile lor.
7. Căci Dumnezeu Însuşi este Acela Care are în
toată vremea ochii îndrepta i asupra Lucrării Sale,
păzind-o şi ajutând-o, ca să n-o lase pradă vrăjma-
şilor Lui.
Dumnezeu Însuşi are toată grija fa ă de cauza Sa,
ca să nu fie zădărnicită de nimeni şi de nimic…
Şi to i cei ce îi vor face vreun rău vor avea de-a
face cu mânia şi pedeapsa Lui.
8. Orice s-ar întâmpla cu mine – a zis Părintele
Iosif – eu nu am nici cea mai mică îngrijorare şi teamă
de viitorul Oastei Domnului.
Oastea este a Domnului şi Însuşi El va purta grijă
de ea.
Dacă n-ar fi fost a Lui, s-ar fi risipit de mult. Dar
fiindcă este a Lui, nimeni n-o va putea smulge din
mâinile Sale (In 10, 28)…
9. Când nimeni nu mai poate face nimic pentru
slobozenia alor Lui, Domnul Singur poate face totul.
Când asupritorul este peste măsură de pornit,
când puterea vrăjmaşă nu se mai teme de nimic,
când nici o rază de nădejde nu mai apare de
nicăieri,

12. 12 Traian Dorz
când toată vlaga Lucrării Domnului pare nimicită,
când lucrătorii cei răi, îndărătnici şi dezbina i vor
umbla făcând numai rău
şi, ambi ioşi şi neîmpiedica i, vor semăna strică-
ciunea,
Dumnezeu Însuşi va avea grijă să le frângă lor gâ-
tul – la vremea sa fiecăruia – mai înainte de a putea ei
frânge Lucrarea Domnului.
10. Să ne ridicăm cu toată încrederea, toate rugă-
ciunile şi toate strigătele noastre, toate lacrimile şi toate
sfâşierile inimilor noastre îngrijorate de viitorul Lucrării
Domnului spre Dumnezeu, ca s-o izbăvească El.
Să-L chemăm să vină El, Domnul Însuşi, cu toată
graba, în apărarea Cauzei Sale – contra stricătorilor şi
în sprijinul Lucrării Lui…
Să-Şi facă El dreptate Numelui Său batjocorit,
aducând totdeauna izbăvirea şi biruin a şi Lucrării Sale,
şi Cauzei Lui.
Atunci când Domnul Îşi va înăl a Numele Lui, vor
fi înăl a i şi cei ce-L iubesc.
Când El Îşi va elibera Cuvântul Său, vor fi liberi şi
cei ce-L mărturisesc.
Şi când va birui Cauza Sa, se vor bucura şi cei care
luptă şi suferă pentru ea.
12. Acei oameni cu care Dumnezeu a făcut minuni
şi ai căror ochi uimi i de mirare şi înlăcrima i de recu-
noştin ă au privit puterea minunilor lui Dumnezeu des-
făşurată în fa a lor şi pentru ei

13. Cununile slăvite 13
sunt şi vor fi datori cât vor trăi să nu mai uite nici-
odată lucrul acesta,
ci să-l vestească necurmat.
13. Oricine, în necazurile sale, s-a împărtăşit din
marile binefaceri, binecuvântări şi minuni ale lui Iisus
Hristos, Domnul nostru,
este dator să le vestească mereu şi tuturora, spre
slava lui Dumnezeu
şi spre îmbărbătarea acelora care vor mai ajunge
vreodată în astfel de stări,
ca să aibă credin ă,
să alerge şi ei la Dumnezeu,
să-I ceară şi ei ajutorul Lui şi, căpătând acest aju-
tor, să-L laude după cuviin ă (Ps 107, 21-22).
14. Şi cine să-I mărturisească marea putere a Dom-
nului dacă nu voi, cei care a i văzut binecuvântările Lui
şi le-a i gustat?
Voi, care a i fost mor i – şi numai El v-a putut învia;
a i fost pierdu i – şi numai El v-a aflat;
a i fost condamna i – şi numai El v-a eliberat;
a i fost în cea mai grea şi deznădăjduită stare – şi
numai El v-a umplut dintr-o dată inimile de bucurie şi
de lumină.
Ce mult Îi datora i voi slavă lui Dumnezeu!
15. Dumnezeu înal ă în locuri de cinste şi de stă-
pânire pe cine vrea El şi astăzi, în orice parte a lumii,
şi tot El coboară sau prăbuşeşte din aceste locuri pe
aceia care nu-I împlinesc voia Sa şi planurile Sale
pentru împlinirea cărora îi înăl ase.

14. 14 Traian Dorz
16. Nimeni nu-şi poate lua o func ie de înaltă răspun-
dere singur, ci numai dacă i s-a dat din cer (In 19, 11).
De aceea noi suntem datori a-i privi pe aceşti
oameni totdeauna cu seriozitate şi cu respect.
17. De vreme ce un om este înăl at într-un loc de
mare răspundere, el are – sau trebuie să aibă – totdea-
una şi conştiin a răspunderii pe care i-o cere locul
însemnat ce-l ocupă. Căci dacă nu are şi dacă nu-şi for-
mează această conştiin ă, va avea grijă Acela Care l-a
înăl at acolo să-l şi coboare iarăşi.
18. Dar precum sunt unele vase pentru o întrebu-
in are bună,
iar altele pentru o întrebuin are rea,
tot aşa sunt înăl a i şi oamenii: ori pentru a face
binele celor buni,
ori pentru a pedepsi răul celor răi,
ori pentru înăl area şi propăşirea credin ei,
ori pentru cernerea şi încercarea ei.
Ca să îndrepte ce trebuie îndreptat şi ca să pedep-
sească ce trebuie pedepsit.
19. O, om, oricine ai fi tu, care eşti înăl at de
Dumnezeu până la vreo func ie înaltă, pentru o vreme,
să ştii că, cu cât stai mai sus, cu atâta ai o răspun-
dere mai mare fa ă de Acela Care te-a înăl at acolo şi
Care te ine încă.
Nu te îngâmfa ca şi cum prin puterea ta sau prin
meritele tale
ai sta unde eşti,

15. Cununile slăvite 15
ci teme-te!
Căci Dumnezeu, Care te-a înăl at spre a-I împlini
un plan al Său
şi Care î i cere să- i faci conştiincios datoria pentru
care te-a înăl at,
poate foarte uşor să te coboare
sau să te prăbuşească iarăşi înapoi, într-o clipă.
20. Trimişii Domnului au căpătat puterea nu numai
să se împotrivească vrăjmaşului lor, diavolul, ci să-l şi
biruie.
Cine luptă cu încredere în puterea cea mare a lui
Dumnezeu totdeauna se întoarce biruitor, din orice con-
fruntare cu orice vrăjmaş.
Hristos este Veşnicul Biruitor – niciodată biruit.
Oricine stă şi luptă de partea Lui va fi sigur şi totdea-
una biruitor.
Slavă veşnică lui Iisus Biruitorul!
Amin.
* * *
Cuvinte în elepte
De po i crede, ai din toate un mântuitor folos;
totul este cu putin ă celui drept şi credincios.

16. 16 Traian Dorz
2. ARME ŞI ROADE
1. Armele Duhului Sfânt sunt şi roadele Lui (Gal
5, 22).
Sunt şi virtu ile sufletului credincios – dar sunt şi
puterea lui.
Sunt meritul străduin elor noastre – dar sunt şi da-
rul lui Dumnezeu.
Când noi ne străduim cu smerenie şi sinceritate să
aducem aceste roade, Domnul Duhul Sfânt face din ele
armele noastre de apărare.
2. Neprihănirea este şi o armă de lovire, dar şi de
apărare (II Cor 6, 7).
Râvna este un mijloc prin care sufletul capătă nu
numai bucurie, dar şi roade.
Credin a neschimbată şi vie este nu numai un pu-
ternic scut de apărare împotriva săge ilor arzătoare ale
celui rău, ci este şi o mare putere biruitoare asupra
diavolului.

17. Cununile slăvite 17
3. Coiful mântuirii, adică adăpostul dreptei învă-
ături, este nu numai apărarea min ii împotriva înşelă-
ciunii şi a rătăcirilor,
dar este şi puterea unei pătrunzătoare în elepciuni,
este o lumină şi un îndreptar folositor spre mântu-
irea multora.
4. Nimeni nu se poate dezvinovă i spunând că el
nu-L poate vedea şi că nu-L poate cunoaşte pe Dumnezeu,
când lucrările Sale grăiesc aşa de puternic despre
Domnul,
când sunt atâtea mărturii atât din afara noastră, cât
şi din lăuntrul nostru.
Şi când gândurile noastre care între ele se învino-
vă esc sau se dezvinovă esc, ele însele sunt o mărturie
puternică din lăuntrul nostru.
Care dintre noi se poate dezvinovă i că nu L-a pu-
tut vedea şi sim i atât în afara, cât şi în lăuntrul său pe
Dumnezeu?
5. Cunoscut este Dumnezeu – scrie Cuvântul Său
Sfânt –
şi cunoscută este voia Lui fiecărui om, căci este
descoperită prin mintea şi prin conştiin a sa fiecăruia,
în măsura în care fiecare are nevoie de această cu-
noaştere
şi o doreşte pentru mântuirea sa.
Numai dacă mintea omului voieşte să asculte de
Dumnezeu
şi dacă inima lui voieşte să-L urmeze.

18. 18 Traian Dorz
6. Cunoscută îi este fiecărui om şi scurtimea vie ii
acesteia
şi cunoscută îi este şi apropierea mor ii sale.
Cunoscută îi este aşteptarea Judecă ii veşnice
şi cunoscută îi poate fi şi răsplata faptelor sale de
pe pământ.
Numai dacă sufletul lui vrea să ină seama cu folos
de tot ce cunoaşte
sau dacă nu vrea.
7. Dumnezeu ştie cât cunoaştem fiecare dintre noi
din poruncile şi voile Sale,
căci de Duhul Său şi de ochii Lui nu ne putem as-
cunde nimeni dintre noi, cum nu ne putem ascunde de
propriul nostru cuget.
De aceea răspunderea fiecăruia în fa a Lui ne ră-
mâne întreagă.
8. Putem să trăim nepăsători ca şi cum nici n-ar fi
moarte şi judecată, răsplată sau osândă veşnică nicio-
dată – dacă vrem.
Dar vine Ziua cea Înfricoşată de care nu ne vom
putea nici ascunde, nici feri, nici unul şi nicăieri.
Atunci va trebui să o vedem tremurând –
nici unul nu va scăpa de asta!
9. Vine îngerul fioros al mor ii, care ne va afla
oriunde vom fi
şi ne va târî la Judecata lui Dumnezeu, în care n-am
crezut (dacă n-am crezut)

19. Cununile slăvite 19
şi ne va arunca în osânda Cuvântului Său pe care
l-am batjocorit (dacă l-am batjocorit)
şi în chinurile conştiin ei, în focul veşnic de care
am râs (dacă am râs).
Ce vei face tu atunci?
Şi ce- i va mai rămâne după aceea?
10. Dacă puterea lui Dumnezeu n-ar pune un hotar
peste care tăria apei să nu treacă,
sau puterea focului să nu se ridice,
sau zguduirea cutremurelor să nu-l depăşească,
sau întinderea groazei să nu se lărgească
şi pustiirile mor ii să nu-l treacă,
– cine li s-ar mai împotrivi?
Dar bunătatea lui Dumnezeu a pus acest hotar
tocmai pentru a apăra via a – care în orice clipă ar putea
fi nimicită fără apărarea Lui.
11. Ce va fi oare când mânia cea dreaptă a lui
Dumnezeu va porunci pedepsirea omenirii, îngăduind
puterilor Naturii dezlăn uirea întregii lor urgii împotri-
va acestei lumi ajunse la culmea nelegiuirilor şi a stri-
căciunii ei?
O, Dumnezeule Bun, ai milă şi atunci de noi!
12. Ce va fi oare când toate puterile naturii, care
sunt şi ele în mâna cea tare a lui Dumnezeu nişte unelte
ale mâniei şi ale dreptei pedepsiri a Lui...
ce va fi în Ziua cea Înfricoşată când ele se vor uni
ca să împlinească zdrobitor, grabnic şi cumplit porun-
cile nimicitoare asupra păcatului lumii

20. 20 Traian Dorz
şi pedepsele judecă ilor înştiin ate de Cuvântul
Sfânt (Mt 24, 21-22; II Ptr 3, 7-12; I Tes 5, 2-3;
Apoc 16)?
Cine va mai putea sta atunci împotriva mâniei
acestora, ca să le oprească şi să le întoarcă înapoi,
când Însuşi Dumnezeu le-a poruncit dezlăn uirea?
De mânia lui Dumnezeu nu există decât o singură
scăpare: în bra ele lui Iisus.
Vino cu lacrimi de căin ă acum în aceste bra e ier-
tătoare!
13. Dacă nu vrei să vii acum la Domnul Iisus
Hristos,
ca să te împace cu Dumnezeu, Tatăl cel Ceresc şi
Sfânt, şi să- i dea, sub Crucea Lui, adăpostul mântuitor
de toată judecata şi pedeapsa viitoare – gândeşte-te.
Cine te va acoperi de ploaia focului, a grindinei şi
de căderea stâncilor?
Cine să- i vină în ajutor, dacă Singurul Mântuitor
Care te-ar putea ajuta este chiar Acela Care te osândeş-
te că nu L-ai primit?
14. Rugăciunea nu- i poate aduce decât folos,
oricând strigă către Domnul cineva pentru tine cu
credin ă şi oriunde cineva se roagă pentru sănătatea şi
mântuirea ta.
Dar este cu totul altceva când tu însu i, cu glasul tău,
cu lacrimile tale,
cu inima ta sinceră,
cu dragostea şi cu credin a ta strigi fierbinte către
Bunul Dumnezeu,

21. Cununile slăvite 21
înfă işându-I cu adâncă sinceritate şi smerenie
cererile şi dorin ele pe care le ai.
Pe ce ştii că face altul, nu fi sigur niciodată. Fii si-
gur numai pe ceea ce faci tu însu i.
15. Nimeni altcineva de pe lumea aceasta nu poate
plânge în locul tău
şi nu se poate înfă işa atât de stăruitor înaintea lui
Dumnezeu
pentru trebuin ele tale, pentru iertarea şi mântuirea
ta – decât tu însu i.
16. Desigur, este bine ca oricine care crede în
Dumnezeu şi-L ascultă să se roage pentru iertarea şi
mântuirea ta.
Dar să plângă în locul tău pentru păcatele tale,
să se căiască şi să se pocăiască sincer pentru ele…
să se întoarcă la Dumnezeu din toată inima pentru
tine,
– nimeni altcineva pe pământ n-o poate face în aşa
fel ca tine însu i,
nimeni în aşa fel, încât să nu mai fii dator s-o faci
tu personal.
Nici nu lăsa niciodată şi nimănui grija asta, ca să
nu te trezeşti pierdut.
17. Numai dacă înso eşti şi tu însu i, cu partea
rugăciunii tale, rugăciunile celor ce strigă către Domnul
pentru tine,
abia atunci po i avea un folos adevărat din aceste
rugăciuni.

22. 22 Traian Dorz
Altfel, dacă în timp ce al ii se roagă pentru tine,
sau postesc, sau se luptă pentru mântuirea ta,
ie nici nu- i pasă prea mult de aceasta, nu verşi la-
crimi şi nici nu- i deschizi gura sau nu- i întristezi inima,
– atunci oricât de fierbin i ar fi acele rugăciuni, s-ar
putea să nu- i folosească la nimic.
Atunci cele mai fierbin i rugăciuni ale altora pentru
tine s-ar putea să fie zadarnice (Ier 7, 16; I In 5, 16).
18. Nu te rezema niciodată numai pe ceea ce fac
al ii pentru tine, oricâte merite ar avea ei înaintea lui
Dumnezeu.
Nu te mul umi numai că ai plătit la biserică să se
roage pentru tine.
Nu rămâne numai la rugăciunea pe care o fac pen-
tru tine cei care se roagă fierbinte pentru iertarea şi
mântuirea ta,
pentru vindecarea şi izbăvirea ta.
Ci tu însu i zdrobeşte- i inima în lacrimi şi pocă-
in ă. Numai aşa vei avea folos de rugăciune.
19. Poate că se roagă şi părin ii tăi sau so ul tău
pentru tine,
ori copiii tăi, ori fra ii tăi,
ori păstorul tău duhovnicesc, ori cei ce te iubesc şi
se gândesc la tine,
– dar cazi şi tu însu i înaintea Domnului, cu ge-
nunchii tăi,
strigă şi tu către Domnul cu glasul tău
şi te roagă şi tu către El cu lacrimile tale.
Numai aşa să fii sigur că eşti izbăvit.

23. Cununile slăvite 23
20. O, câte binecuvântări ale lui Dumnezeu nu
le-am pierdut noi numai din pricină că nu ne-am ridicat
glasul să le cerem cu credin ă şi cu răbdare!
Cât de bucuros ni le-ar fi dat nouă Tatăl nostru cel
Ceresc dacă I le-am fi cerut
– şi îndată ce I le-am fi cerut – dacă am fi avut
credin ă şi lacrimi!
O, Dumnezeul nostru Sfânt, dă-ne tuturor credin ă
şi lacrimi, pentru ca rugăciunile noastre să fie bine
primite la Tine.
* * *
Cuvinte în elepte
Îndrumarea şi credin a sunt surori de-aceeaşi mamă:
când credin a-i o comoară,
îndrumarea-i ine seamă.
De sunt drepte, duc la via ă;
de sunt strâmbe, la pierzare.
Scumpe sunt credin a dreaptă
şi-n eleapta îndrumare.

24. 24 Traian Dorz
Şi vântul şopteşte
Şi vântul şopteşte – şi norii zâmbesc,
şi zarea luceşte – şi razele cresc,
şi frunzele cântă – şi zorii doresc,
şi noaptea suspină:
– Iisus, Te iubesc!
Dar vântul înceată – şi noaptea s-a stins,
şi zarea surâde – şi raza s-a-ncins,
şi frunza suspină – şi totu-i învins
de taina iubirii
– Iisus necuprins!
Şi iarăşi grădina se uscă de jar,
şi inima arde de singură iar,
şi umbra-mi rămâne lipită de zid,
şi uşa tot singur,
– Iisus, o deschid!
Coboară-mi lumină din zorii târzii,
deschide- i spre mine cărări aurii
şi-mi umple cuprinsul cu dragi simfonii;
e ceasul, e clipa,
– Iisus, ca să vii!

25. Cununile slăvite 25
3. MEDITA IE ŞI TRĂIRE
1. Medita ia înseamnă adâncirea Cuvântului lui
Dumnezeu.
Adâncirea înseamnă cunoaşterea Domnului Iisus.
Cunoaşterea înseamnă trăirea în Duhul Sfânt.
Trăirea înseamnă părtăşie şi împreună-lucrare cu
Dumnezeu (I Cor 3, 9)
şi roadele doveditoare ale acestei Taine dumne-
zeieşti (Gal 5, 22).
2. Nimeni nu poate ajunge la o înaltă şi vrednică
părtăşie şi împreună-lucrare cu Dumnezeu fără o lim-
pede cunoaştere a Lui,
cunoaştere căpătată prin adâncirea şi meditarea stă-
ruitoare asupra Cuvântului Său şi a Voii Sale.
3. Cum să poate cineva face voia lui Dumnezeu
sau învă a pe al ii s-o facă,
dacă el însuşi n-a adâncit mai întâi cu rugăciune
Cuvântul Sfânt?

26. 26 Traian Dorz
Şi dacă nu şi-a deprins prin medita ie mai întâi el
însuşi mintea,
spre a cunoaşte bine care este voia lui Dumnezeu
cea sfântă, plăcută şi desăvârşită?
Cum poate cineva să cunoască gândul lui Hristos
din Cuvintele Sale,
dacă nu cugetă liniştit
şi nu s-a obişnuit să adâncească în fiecare zi în e-
lesul acelui Sfânt Cuvânt?
4. Medita ia este cheia de aur cu care deschizi
încăperile minunate ale tainelor Sfintei Scripturi.
Acolo sunt ascunse nebănuite bogă ii de frumuse e
şi de lumină.
Dar numai cei ce ostenesc pentru dobândirea lor
merită să le afle.
5. O, câte ceasuri fericite petreci, când privirea şi
inima ta cea nouă i se desfată,
privind şi sim ind, din adâncirea Sfintelor Scrip-
turi, haruri mereu mai proaspete şi mari, prin medita i-
ile asupra Cuvintelor voii Domnului!
Este ca şi când, printr-un fir ceresc, ai primi comu-
nicarea tainelor dumnezeieşti de la El,
care te învăluie în o tot mai fericită şi dulce lumină
şi bucurie, îmbogă indu- i mintea şi inima.
6. O, de ce mare dar se lipsesc acei care nu se obiş-
nuiesc să se aplece în linişte şi în rugăciune
şi nu-şi fac timp să cugete în tăcere şi singurătate
asupra cuvintelor lui Dumnezeu!

27. Cununile slăvite 27
Medita ia şi liniştea sunt cele două stări în care ne
vorbeşte Dumnezeu.
7. Acei care noaptea stau să gândească la atâtea
lucruri zadarnice şi vinovate şi nu caută să cugete la
Legea Domnului,
meditând asupra îndrumărilor către fericirea trăirii
ei, se lipsesc de cele mai cereşti binecuvântări.
Din cauza aceasta este atât de goală şi de searbădă
via a şi vorbirea atâtor oameni,
dintre care mul i se cred credincioşi.
8. Sufletul meditativ şi smerit capătă cea mai
limpede încredin are asupra dreptarului învă ăturii să-
nătoase (II Tim 1, 13), după care să umble luminos.
Acela, cunoscând drept în elesul Adevărului des-
coperit, se îmbogă eşte tot mai mult fa ă de Dumnezeu,
îmbogă indu-i şi pe al ii (II Cor 6, 10)…
9. Acela care în „medita ia” sa nu este călăuzit de
învă ătura sănătoasă (Tit 1, 9)
şi de un cuget smerit şi evlavios, acela, dimpo-
trivă, cu cât „meditează” mai mult, cu atâta se încurcă
mai rău.
Din aceste „medita ii” vinovate ies apoi răstălmă-
cirile şi abaterile de la adevăr
şi ies falsele crezuri şi toate celelalte dezbinări
păgubitoare.
Vai de cine se apropie de Cuvântul lui Dumnezeu
fără smerenie şi fără sinceritate.

28. 28 Traian Dorz
10. Nimic nu poate fi mai plăcut înaintea lui Dum-
nezeu decât ascultarea smerită şi evlavioasă a voii Sale.
Cu nimic nu-L putem bucura mai mult pe Dum-
nezeu decât cu o smerită şi grabnică dorin ă de ascul-
tare a Cuvintelor Lui.
Pe calea unirii cu fra ii. Şi pe urmele înaintaşilor
sfin i.
11. Ascultarea noastră din inimă este cea mai plă-
cută jertfă pe care I-o putem aduce Domnului
şi nici o altă jertfă nu o poate înlocui sau întrece pe
aceasta (I Sam 15, 22).
În locul unei inimi ascultătoare, nimeni nu va putea
pune înaintea lui Dumnezeu, nimic şi niciodată, ca să-I
poată fi la fel de plăcut.
12. De câtă bunăvoin ă se învredniceşte fiul, sau
robul, sau ucenicul care arată o evlavioasă ascultare de
Dumnezeu, oriunde ar fi el!
Când într-o casă se găseşte un astfel de suflet as-
cultător, chiar întreaga casă este iubită din pricina lui.
Când o întreagă familie este aşa, ea va fi o binecu-
vântare a întregii cetă i unde se află
sau chiar a întregii ări…
13. Niciodată n-am putea dori ceva mai fericit pen-
tru poporul nostru decât să-şi primească şi să-şi păstreze
totdeauna un evlavios duh al ascultării de Hristos.
Căci din această mare binecuvântare şi binefacere
curg toate celelalte binefaceri sfinte,
cu un belşug şi cu o durată veşnică pentru to i.

29. Cununile slăvite 29
14. O, poporul meu, în mijlocul căruia au strălucit
lumini pe care pu ine popoare le-au avut,
poporul meu şi neamul meu, în mijlocul căruia au
răsărit cuvinte de foc şi pentru care au curs râuri de la-
crimi sfinte şi îngereşti,
poporul meu, câte chemări stăruitoare ale dragostei
lui Hristos ai auzit,
dar nu le-ai ascultat!
O, de câte nenorociri ai fi putut fi scăpat şi tu,
ca Ierusalimul cândva,
dacă ai fi cunoscut şi tu vremea cercetării tale,
vremea când te cerceta dragostea lui Dumnezeu…
dar n-ai cunoscut-o!
O, cetatea mea şi familia mea, pentru care s-au
înăl at spre cer atâtea rugăciuni şi jertfe
şi către care au venit din cer atâtea dovezi de milă
şi de iubire,
Dumnezeu să nu te lase să mori în neascultarea ta.
15. Preabunule Doamne, Te rugăm, ascultă-ne ori-
când ne rugăm cu lacrimi amare şi fierbin i
pentru to i cei dragi ai noştri
care totuşi nu voiesc şi nu voiesc
să Te asculte!
Nimic nu ne doare mai adânc decât această rană ca-
re nu se mai vindecă…
nu ştim până când nu ni se mai vindecă…
16. De câte ori privim la aceste scumpe fiin e cu
care suntem de acelaşi sânge,
de aceeaşi carne şi de acelaşi os

30. 30 Traian Dorz
şi gândim la starea lor, la viitorul care îi aşteaptă,
fără să asculte şi să iubească voia Ta,
…de câte ori vedem că încă o zi trece, iar ei rămân
în aceeaşi rea stare, inima ni se rupe de durere...
Ce am mai putea face pentru ei, Doamne, când ori-
ce cuvânt de chemare le-a ajuns de nemaisuferit?
O, Dumnezeule, ai milă nesfârşită fa ă de ei…
Ai o milă mai mare şi mai îndelungată decât neas-
cultarea lor.
Şi mântuieşte-i, Doamne, totuşi şi pe ei.
17. Nici un păcat nu poate fi mai întâi şi nici mai
mare decât călcarea legământului făcut cu Dumnezeu.
Şi făcut lui Hristos.
Căci atunci când inima omului se apleacă spre gla-
sul ispitei,
atunci cel dintâi rău şi cel dintâi pas
este călcarea legământului sfânt.
18. Toate Tainele Bisericii vii, toate aceste sfinte
acte pecetluite cu Duhul Sfânt sunt legămintele noastre
cu Dumnezeu.
Să nu le uităm nici o clipă!
Şi să le inem cu cea mai sfântă temere de Dum-
nezeu.
Toate acestea sunt legăminte cutremurător de sfin-
te, pe care fiecare dintre noi le-am făcut într-o veşnică
măsură
– sau le facem cu Dumnezeu…
Dar vai, pe cât de uşor le fac, pe atât de uşor le şi
calcă mul i dintre noi.

31. Cununile slăvite 31
Şi vai veşnic de călcătorii legământului cu Dum-
nezeu.
Când marele şi sfintele noastre legăminte cu Dum-
nezeu au ajuns atât de dispre uite şi de călcate în pi-
cioare de cei mai mul i,
cum să nu vină mânia lui Dumnezeu peste cei neas-
cultători şi peste tot viitorul lor,
cum să nu vină dreapta pedeapsă meritată de la
Dumnezeu?
Căci numai din pricina călcării acestor mari legă-
minte vin toate pedepsele,
atât peste cei care cred în Dumnezeu,
cât şi peste ceilal i.
O, Dumnezeul nostru, Te rugăm, ajută-ne să ne
inem în sfin enie tot legământul pus în fa a Ta.
Amin.
* * *
Cuvinte în elepte
Dacă-ncredin area min ii nu aduce după ea
şi pe-a inimii – e semnul că o parte-a ei e rea.

32. 32 Traian Dorz
4. DEPĂRTARE ŞI AMINTIRE
1. Câtă vreme cineva, înstrăinat fiind, îşi mai aduce
aminte,
– oricât de departe ar fi
şi oricât de demult s-ar fi dus –
tot mai poate afla iarăşi drumul înapoi…
Fericit este oricine află drumul înapoi, spre Tatăl.
Dragostea îl va îmbră işa totdeauna. Numai să nu vină
prea târziu.
2. Când cel înstrăinat s-a rupt total de rădăcina lui,
de familia lui,
de fra ii şi apropia ii lui
şi de locul dragostei lui dintâi,
– atunci nu va mai sim i niciodată în inima lui
dorul arzător de a mai întoarce iarăşi înapoi la ei.
Şi acesta va muri străin, aşa cum şi merită.
3. Când fiul unor părin i a ajuns atât de departe şi
de sus, încât s-a rupt nepăsător de orice amintire a co-
pilăriei lui

33. Cununile slăvite 33
şi nu-şi mai aduce aminte, nici nu vrea să-şi mai
aducă, de părin ii lui,
– atunci nu mai află nici timp, nici prilej de nimic
pentru ei.
Atunci poate sta ceasuri, sau zile, sau ani întregi cu
străinii, cu prietenii, cu distrac iile, cu păcatele şi cu
oricine,
– dar nu mai găseşte nici câteva minute pentru o
scrisoare sau pentru un drum spre părin ii lui;
şi nu există o depărtare mai amară ca asta nicăieri
pe lume.
4. O, cât de nenorocită poate fi starea unui suflet
care nu-şi mai aduce aminte!
Starea unui suflet împovărat de păcate,
înlăn uit şi robit de patimi şi ispite,
ruinat de destrăbălări şi neînstare de nici un gând
sau cuget curat, recunoscător şi frumos fa ă de cei căro-
ra le este dator atât de mult.
Acesta a ajuns o pricină de râs şi de plâns,
de batjocură şi de ruşine
şi totuşi nu-şi mai aduce aminte de starea sa, ca să
se trezească îngrozit şi să se ridice.
5. Vai de cel care, fiind tată sau mamă, s-a rupt de
copiii săi sau de so ul său
şi nu-şi mai aduce aminte de fiin ele pe care el le-a
adus la via ă,
dar pe care tot el le-a nefericit apoi, luându-le tot
ce le era mai de pre : dragostea sa caldă, grija sa ocro-
titoare, inima lui scumpă.

34. 34 Traian Dorz
Nici banii săi, nici pâinea sa şi hainele sale şi nici
nimic pe lumea asta
nu va mai putea înlocui în via a lor ceea ce le-a luat
el plecând.
6. Ce neferici i sunt to i cei care ar trebui să-şi
aducă aminte de unde au plecat –
şi nu-şi mai pot aduce…
Care ar trebui să-şi aducă aminte de părin ii lor
bătrâni şi neputincioşi care i-au crescut
şi de care acum le este ruşine şi greu să-şi mai
aducă aminte...
Aceştia au decăzut mai adânc decât nişte animale
sau fiare care totuşi îngrijesc de ai lor.
7. Înlătură, Doamne, de peste mintea tuturor aces-
tora tot ce mai împiedică aducerea lor aminte
şi tot ce opreşte şi împiedică inima lor şi întoar-
cerea lor la cei de lângă care n-ar fi trebuit să se poată
rupe niciodată.
Ci fă-i să vină cu toată graba,
cu toată pocăin a
şi cu toată dragostea lor la Tine şi la cei dragi unde
sunt atât de dori i.
8. Cât de rar po i întâlni la aceeaşi fiin ă omenească
şi o inimă neprihănită, şi nişte mâini pricepute!
Şi o minte talentată, şi nişte purtări frumoase!
De cele mai multe ori, aceste virtu i sunt foarte
despăr ite unele de altele pe pământ.
Unde este una, mereu lipseşte cealaltă.

35. Cununile slăvite 35
9. Numai la oamenii aleşi de Dumnezeu pentru o
chemare deosebită, Duhul Sfânt uneşte aceste două în-
suşiri frumoase [şi ele se întâlnesc] la aceeaşi fiin ă,
– acestea fiind neapărat şi condi iile pe care le cere
Dumnezeu unui vas al Său, unui suflet sfânt cu care El
va lucra împreună pe pământ:
inimă neprihănită şi mâini pricepute.
Nici una din marile lucrări ale lui Dumnezeu nu s-a
putut face decât cu astfel de oameni.
10. În toate vremile mari,
în toate împrejurările mari
şi pentru toate marile hotărâri ale Sale, Domnul
Dumnezeu a ales, a pregătit şi a folosit numai slujitori
neprihăni i şi pricepu i.
De aceea toate lucrările Domnului au fost rodnice
şi durabile,
căci numai neprihănirea şi în elepciunea sunt în
stare a face ceva temeinic, frumos şi bun.
11. Pentru dobândirea amânduror acestor virtu i,
omul trebuie să se roage,
să lupte
şi să muncească.
Numai aşa se pot şi dobândi.
Şi numai aşa se pot şi păstra.
12. Fericite sunt vremile şi locurile unde au trăit
sau mai trăiesc,
învă ând şi îndrumând,
astfel de oameni. Şi cu inima neprihănită,

36. 36 Traian Dorz
şi cu mâini pricepute.
Şi cu o sim ire curată, dar şi cu o putere în eleaptă.
13. Prin astfel de oameni a propăşit Lucrarea lui
Hristos pe pământ – şi numai prin astfel de oameni.
Prin ei a fost împrăştiat întunericul păgânismului –
şi numai prin ei.
Prin ei a fost înnobilată arta, ştiin a, literatura, mu-
zica – şi numai prin ei.
Prin ei s-a răspândit adevărata cultură sănătoasă,
prin ei s-au aşezat în eleptele rânduieli prin care
morala, şi dreptatea,
şi bunul sim , şi cinstea,
şi pacea, şi iubirea
au adus şi au păstrat omenia între oameni pe pă-
mânt, de-a lungul istoriei
şi de-a lungul „geografiei”.
14. Ferice de poporul şi popoarele care au avut şi
mai au oameni neprihăni i şi pricepu i.
Ferice şi mai degrabă de cei care i-au ascultat, i-au
pre uit şi i-au urmat când i-au avut sau cât îi mai au.
Un astfel de popor pre uitor al aleşilor săi este
totdeauna binecuvântat
şi moşteneşte totdeauna un tezaur pre ios şi un vi-
itor fericit.
15. Dar vai de acel popor care, avându-i,
în loc să-i pre uiască şi să-i urmeze, îi dispre uieşte
şi îi prigoneşte

37. Cununile slăvite 37
şi caută să-i trimită – prin moarte, cât mai curând, cu
mâinile goale – înapoi la Dumnezeul Care i-a trimis la ei.
Ce viitor mai poate aştepta pe un astfel de popor?
16. Păcatul, la fel cu satana din care s-a născut, este
nu numai un vrăjmaş al lui Dumnezeu, prin cuvântul
cel batjocoritor şi potrivnic,
– ci este şi un mare tâlhar care umblă mereu numai
să fure şi să pângărească tot ce este al lui Dumnezeu
sau este vrednic de închinare.
17. Oriunde se iveşte o lucrare scumpă pentru Dum-
nezeu şi un altar curat pentru Hristos
sau o părtăşie dulce pentru Duhul Sfânt,
acolo vrăjmaşul cel tâlhar îşi trimite îndată iscoa-
dele sale prin care, armele lui: prefăcătoria şi lăudă-
roşenia,
ori promisiunile mincinoase şi răstălmăcirile in-
teresate,
ori dragostea amăgitoare şi batjocoritoare a lucru-
rilor sfinte,
– toate aceste arme blestemate el şi le foloseşte cu
viclenie, ca mijloace de nimicire.
18. O, dragi suflete credincioase,
oricât de grea ar fi starea în care ar ajunge, în vre-
mea vie ii voastre, moştenirea cea scumpă a lui Hristos
şi sfin enia Templului Său,
– voi să nu vă pierde i niciodată nici nădejdea şi
nici timpul,
ci să face i în toată vremea tot felul de cereri şi de
rugăciuni Domnului (Ef 6, 18).

38. 38 Traian Dorz
Nu înceta i să-i aduce i aminte lui Dumnezeu de
scumpa Lui moştenire pustiită,
de sfântul Lui locaş care era cândva atât de plin de
cântări, dar care astăzi geme plin de apăsarea păcatelor;
– nu înceta i până ce Domnul va veni şi vă va răs-
punde.
19. Nu înceta i strigătele voastre până când Dom-
nul Îşi va aduce iarăşi aminte cu duioşie de dragostea şi
de grija Lui fa ă de tot ce este sfânt, dar care este astăzi
într-o stare atât de tristă…
Nu înceta i până când duioasa Lui iubire va birui,
îndepărtând de peste noi pedepsele dreptă ii Sale.
20. Ce grea este noaptea aceea în care nu se mai
poate zări chiar nici o lumină!
Ce grozavă poate fi închisoarea aceea din care nu
mai po i avea chiar nici o scăpare!
Ce deznădăjduită e acea prăpastie din care nu mai
po i zări chiar nici o ieşire…
Starea care, ca o lespede de mormânt, te închide, te
sugrumă fără să po i scăpa…
Dumnezeule al Îndurării, numai Tu mai po i fi
atunci singura noastră salvare.
Te rugăm, fii salvarea noastră totdeauna!
Amin.

39. Cununile slăvite 39
Fii puternică şi mare
Fii puternică şi mare
în Hristos, credin a mea,
nici nu ştii azi ce mai are
încă Dumnezeu să- i dea!
Nici gândeşti cu ce-ndurare
bunătatea Lui mai vrea
să- i prefacă noaptea-n soare,
– ai Iubirea,
crede-n ea!
ine steagul sus, purtându-l,
ochii intă la Iisus,
sfânt şi drept să- i fie gândul,
hotărât cuvântul spus;
neschimbat urmează- i rândul,
neclintit unde-ai fost pus,
El te va-năl a, năl ându-L,
– ai Nădejdea,
ine-o sus!
Nu ceda un iot din drumul
Adevărului frumos,
oricât te-ar călca duiumul
veacului necredincios;
toate vor pieri în scrumul
unui prăpăd nemilos,
– vină focul, crească fumul,
– tu fii sigur
în Hristos!

40. 40 Traian Dorz
5. AMENIN ARE ŞI IZBĂVIRE
1. Ce îngrozitor de grea este într-adevăr starea care
te înghite ca o mlaştină sau ca un balaur,
starea din care nu mai vezi nici o scăpare.
Dar nu deznădăjdui nici chiar atunci.
Mai este o salvare la Dumnezeu! El are totdeauna
încă o uşă de salvare.
Dar crede atât de puternic cum cere minunea pe
care o aştep i.
2. Dar în cele mai grele din stările sale, sufletul ne-
norocit de tot nu mai găseşte nici o putere, nici să se
roage, nici să plângă, nici să mai îndrăznească o nă-
dejde.
Ci stă pierdut, copleşit, leşinat – aşteptând să fie
înghi it.
O, atunci, Doamne, fă numai Tu totul!
3. Căci sufletul doborât de tot nici măcar conştiin a
n-o mai are clară,

41. Cununile slăvite 41
când sufleteşte el este mort înainte de a muri tru-
peşte,
fiindcă noaptea grozavă şi grea, noaptea desăvâr-
şită a prăbuşirii l-a cuprins, acoperindu-l şi îngropându-i
tot mai adânc întreagă fiin a sa – şi cea duhovnicească,
şi cea sufletească, şi cea trupească.
Vai de cel ce a ajuns astfel! Acesta şi-a pierdut pâ-
nă şi speran a – singura frânghie de salvare cu care l-ar
fi ridicat din valuri Dumnezeu.
4. Atunci puterile credin ei, adică înflăcărarea, râv-
na şi dragostea, nu mai pot fi cum trebuie,
iar răul şi nenorocirea se întind şi se adâncesc
peste tot.
Cangrena roade ucigător totul, până când pierzarea
nu mai poate fi nici ocolită, nici amânată.
Ce mântuitoare binefacere este o rămăşi ă curată,
sănătoasă şi vie în această Lucrare!
5. Rămăşi a aceasta este conştiin a acelei lucrări
duhovniceşti
– şi totul depinde de lupta pe care o dă ea atât cu
răul dinăuntru, cât şi cu cel din afară,
atât cu duhurile vrăjmaşe, cât şi cu vrăjmaşii
văzu i,
care în ceasul cel mai slab dau năvală cel mai tare,
din toate păr ile, cu gând să nimicească totul.
6. O, Doamne Dumnezeul nostru Cel nemărginit de
bun,
Te rugăm, ai cea mai multă milă de noi când sun-
tem în stări de grea nenorocire

42. 42 Traian Dorz
şi când răul ne cuprinde şi ne întunecă de peste tot.
Oricare ar fi cauza nenorocirii noastre, Te rugăm,
Doamne Iisuse, nu ne părăsi de tot, căci chiar atunci
avem cea mai mare nevoie de ajutorul Tău.
7. Preabunule Doamne, noi ştim că suntem nespus
de vinova i în fa a Ta,
căci numai din pricina neascultării noastre vine
peste noi nenorocirea;
dar vezi, Doamne, starea noastră care este de multe
ori atât de grea, încât nu mai avem putere nici să ne mai
rugăm sau să mai nădăjduim în ajutor.
Nu ne lăsa, Preabunule Doamne, să ajungem nicio-
dată până la stări deznădăjduite,
pentru ca să nu ne pierdem cu totul şi pe totdeauna.
8. Sunt multe piedici în calea rugăciunilor noastre
până la Dumnezeu.
De aceea, dacă rugăciunea nu este puternică, stă-
ruitoare şi mereu înaltă, adeseori nu poate birui pie-
dicile potrivnice şi nu poate ajunge până la Dumnezeu
(Dan 10, 12-13).
9. Cea dintâi piedică în calea rugăciunii noastre
este adesea lenevirea duhului nostru
şi îndoiala inimii noastre.
Ne rugăm adesea şi nu avem încrederea puternică
(Iac 1, 6)
şi nădejdea cu care trebuie să ne adresăm lui Dum-
nezeu.
Nu avem credin a biruitoare, fără de care pu ină
nădejde mai rămâne rugăciunii noastre.

43. Cununile slăvite 43
10. O altă piedică în calea rugăciunii noastre este
oboseala şi părăsirea noastră.
După cel mai mic efort duhovnicesc,
după cea mai mică luptă de rugăciune,
obosim îndată, slăbim şi părăsim îndată lupta…
Uităm Cuvântul Domnului care ne îndeamnă să ne
rugăm neîncetat şi să nu ne lăsăm (Lc 18, 1).
Atunci cum să ne pre uiască Dumnezeu rugăciunea
noastră, când noi îi dăm aşa de pu in pre ?
11. Mai sunt apoi şi alte piedici în calea rugăciu-
nilor noastre, mai ales aceea că ne rugăm cerând ceea
ce nu este permis, ceea ce este împotriva voii lui Dum-
nezeu…
Sau cerem ca să întrebuin ăm rău (Iac 4, 3).
Sau cerem ceea ce ne-ar fi spre rău, dacă am primi.
În astfel de cazuri, răspunsul cel mai bun pe care
ni-l dă Dumnezeu este neprimirea rugăciunii noastre;
orice alt răspuns ne-ar fi numai spre rău.
12. Rugăciunea este o luptă pentru grăbirea biruin-
ei Lucrării Domnului,
un ajutor pentru desăvârşirea altora,
pentru statornicia lor,
pentru mai marea stăruin ă a noastră în împlinirea
voii lui Dumnezeu (Col 4, 12).
O astfel de rugăciune este totdeauna binecuvântată
şi primită.
13. Rugăciunea este un mare sprijin pe care îl
putem da mai-marilor noştri în munca şi în lupta lor,

44. 44 Traian Dorz
o mare binefacere pentru cei care au însărcinări
deosebite în lucrarea lui Dumnezeu (II Cor 1, 11).
O, cât de des ar trebui să folosim această ru-
găciune!
14. Rugăciunea poate întoarce, prin voia lui Dum-
nezeu, multe planuri ale celor răi, spre mântuirea şi
biruin a noastră (Flp 1, 19).
Şi ne poate grăbi revederea cu cei pe care îi iubim
şi îi dorim (Flm 22).
Numai să nu încetăm a ne ruga niciodată (I Tes 5, 7).
Să ne rugăm mereu fierbinte şi plini de credin ă
(Iac 5, 15).
15. Sufletul care a umblat vreme îndelungată în în-
tunericul apăsării şi al durerilor,
în cel al umilirilor silnice şi al răpirii drepturilor
sale
sau în cel al batjocoririi sălbatice şi abuzive,
sufletul acela îşi adună în lăuntrul său atâta putere
de a răbda şi atâta voin ă de a răzbi,
încât rugăciunile lui îndelungi, stăruitoare şi puter-
nice nu pot să nu le învingă până la urmă.
16. Duhul rugăciunii credincioase, oricât de apăsat
şi nedreptă it ar fi, nu se roagă ca arătarea Domnului –
în apărarea şi ajutorul lui – să se facă în răzbunare, în
mânie sau în judecată,
ci în strălucire.
Căci numai strălucirea este o arătare vrednică de
Dumnezeu.

45. Cununile slăvite 45
Strălucirea mărea ă şi slăvită este cadrul vrednic de
Chipul Domnului.
Căci în strălucire neapropiată locuieşte Domnul (I
Tim 6, 16; Fapte 26, 13-15).
17. O, credincioşi slujitori ai lui Hristos din toate
timpurile, nu uita i că şi voi trebuie să-L arăta i pe
Dumnezeu prin faptele şi cuvintele voastre în chipul cel
mai strălucit.
Dacă vorbi i despre Hristos, căuta i să vorbi i des-
pre El cât mai strălucit…
Dacă scrie i despre El, scrie i cât mai strălucit.
Dacă umbla i cu El şi pentru El, umbla i strălucit…
Şi răsplata voastră va fi în strălucirea Lui.
18. Căderea poate fi de multe feluri.
Poate fi o cădere în păcat… Aceasta este starea cea
mai rea... Starea cea mai fără Dumnezeu. Starea cea mai
deznădăjduită.
Cea mai fără de lumină şi fără de mântuire.
Aceasta este adevărata moarte (Ef 2, 1-5).
Toate celelalte căderi nu-s atât de grele ca asta.
Dumnezeu poate salva chiar şi din asta. Dar ade-
sea, cel care a căzut aşa nu se mai roagă niciodată.
19. Poate fi o cădere în ispită…
într-una din multele ispite pe care vrăjmaşul sufle-
telor noastre le seamănă în calea vie ii noastre de cre-
din ă ca pe nişte curse viclene şi ucigaşe (II Tim 2, 26).
Din această stare se poate scăpa uşor, dar trebuie
neapărat o mare credin ă.
Şi adeseori – o răscumpărare pe măsura căderii.

46. 46 Traian Dorz
20. Poate fi o cădere în lenea duhovnicească,
în nepăsarea fa ă de lucrarea lui Dumnezeu,
în nepăsarea fa ă de rugăciune, în nepăsarea fa ă de
cercetarea bisericii şi a fra ilor…
În izolare de fră ietate şi de Biserica lui Hristos.
În împu inarea credin ei,
în răcirea dragostei,
în slăbirea râvnei…
Multe pot fi căderile omului duhovnicesc; dar, da-
că se poate ridica cu lacrimi de căin ă, şi cu rugăciune
fierbinte, şi cu inima zdrobită, Sângele lui Hristos îl cu-
ră ă din nou.
Dar îi porunceşte: Să nu mai păcătuieşti, ca să nu i
se întâmple ceva şi mai rău.
Doamne şi Dumnezeul nostru, Te rugăm, nu ne
lăsa să cădem.
Iar dacă am căzut, ajută-ne să ne ridicăm îndată, cu
lacrimi şi cu pocăin ă.
Amin.
* * *
Cuvinte în elepte
Numai cinstea şi credin a î i dau inima senină
şi nădejdea neclintită fa ă de-orice-ar fi să vină.

47. Cununile slăvite 47
6. CĂDEREA ŞI RIDICAREA
1. În multe feluri poate fi căderea unui suflet.
Dar ori de ce fel ar fi nenorocirea căderii unui su-
flet credincios
sau a unei lucrări duhovniceşti,
totdeauna ridicarea sa poate veni numai într-un
singur fel şi într-un singur loc şi anume:
de la puterea lui Dumnezeu – şi din puterea lacri-
milor şi a îndreptării sincere şi smerite.
2. De la Dumnezeu Singur îi poate veni omului
ridicarea şi din celelalte, orice căderi şi nenorociri tru-
peşti,
dacă sufletul se îndreaptă cu toată credin a spre El,
cerându-I ajutorul Său grabnic,
şi dacă aşteaptă răbdător venirea izbăvirii Lui.
3. Împăcarea poate veni cu adevărat numai când
fiecare din cei cerceta i, recunoscându-şi partea lui de
vină, se va cură i şi îndrepta prin pocăin ă.

48. 48 Traian Dorz
Când tot ce a fost rău în ei şi între ei va fi înlăturat
deplin,
şi când ei, înnoi i prin focul şi prin lacrimile că-
in ei, sunt făcu i vrednici iarăşi de încrederea Domnului
Iisus Hristos, ca El să le poată încredin a din nou pacea
Lui şi încrederea Sa.
4. Dezbinarea vine din pricina depărtării noastre
de iubirea ascultării şi de smerenia umblării după voia
lui Dumnezeu în care ar trebui să fi rămas fiecare din-
tre noi.
Da, numai din pricina depărtării de Domnul şi de
voia Lui vine dezbinarea şi depărtarea acelora care,
prin trufia inimii lor şi prin rătăcirea min ii, se pot
rupe de fra i,
şi se pot ridica împotriva ascultării fră eşti,
şi pot strica învă ătura de la început.
5. Atunci când Dumnezeu se îndură de cel căzut în
dezbinare, ca să-i trezească pocăin a şi hotărârea de
îndreptare,
atunci cel dintâi lucru pe care îl face robul Dom-
nului este că urăşte păcatul
şi se depărtează hotărât şi pe totdeauna de păcat.
Numai acestea sunt semnele adevăratei îndreptări.
6. Iar următorul pas pe care îl face – şi chiar în
acelaşi timp, cu toată fiin a sa smerită, într-o puternică
izbucnire de lacrimi, de râvnă şi de încredere –
este că omul acela face sincer şi fierbinte înnoirea
legământului său cu Dumnezeu…

49. Cununile slăvite 49
Înnoirea hotărârii şi mai puternice de a nu se mai
depărta niciodată de ascultarea lui Dumnezeu.
Prin aceasta, el pecetluieşte frumos smerita lui
îndreptare.
7. Binecuvântat este şi binecuvântat să fie acel
suflet
sau acel popor al lui Dumnezeu
care, făcând acest fericit salt spre Lumină şi spre
Adevăr, nu mai recade apoi niciodată de la harul în care
a fost primit şi aşezat de Hristos.
Nu privi i niciodată îndreptat pe acela ce nu face
astfel!
8. Deşi litera Cuvântului Sfânt este atât de lumi-
noasă,
deşi sunetele limbii în care sunt spuse cuvintele
Domnului sunt aşa de clare şi de frumoase pentru ori-
care dintre noi,
– totuşi Glasul Domnului din Cuvântul Lui este aşa
de pu in cunoscut, aşa de slab ascultat şi aşa de rar
în eles cum trebuie.
De aceea sunt o sută şi o mie de feluri în care este
răstălmăcit.
9. Îndrumătorii gloatelor, neîn elegând ei înşişi
Glasul Domnului din Cuvintele Lui, îşi spun prin ele
glasul lor.
Necunoscând gândul Domnului din Cuvântul Lui,
îşi pun în el gândul lor…

50. 50 Traian Dorz
Neurmărind foloasele lui Hristos, toarnă în inimile
ascultătorilor duhul lor…
Şi vai, iată roadele dureroase şi amare.
10. Ai milă Tu, Doamne, tot mai mult de biata
gloată creştină cu numele, dar şi mai vinovată cu fap-
tele decât păgânii.
Căci creştinii sunt vinova i nu că n-au ştiut glasul
Tău, ci pentru că, ştiindu-l, l-au răstălmăcit şi sugrumat
cu o minte înşelată şi înşelătoare
şi cu o inimă îmbolnăvită de păcat şi vinovată de
neascultare.
11. Când sufletul omului se împotriveşte mereu la
orice chemare, Dumnezeu nu luptă la nesfârşit cu el.
Când trufia inimii omului rămâne nesupusă la orice
înştiin are, vine o vreme când Domnul îl lasă.
Când voin a omului nu ascultă nici un îndemn bun,
Dumnezeu nu-i mai trimite nici unul.
Iar după aceasta vine sigur numai iadul.
12. Când lăcomia fiin ei omului după slava lumii
nu se satură
şi când pofta firii, lăudăroşenia vie ii şi îndărătnicia
neascultării pun stăpânire totală pe inima omului,
atunci Dumnezeu îl lasă pe om în voia pornirilor
unei min i blestemate
şi astfel omul ajunge plin de orice fel de nelegiu-
ire… De desfrânare, de viclenie, de răutate, de pizmă, de
ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de tot răul…

51. Cununile slăvite 51
Căci nu trebuie o mai mare nenorocire decât mintea
blestemată.
13. Dumnezeu ne-a înzestrat cu puterea liberei
voin e nu numai să ştim deosebi clar voia lui Dum-
nezeu şi binele de rău
– dar să o şi facem.
Şi o facem aşa de uşor când cu adevărat noi avem
şi voin a să o facem!
14. În această voin ă spre a face voia lui Dum-
nezeu, luptând contra pornirilor rele din inima noastră
firească,
stă tot meritul nostru
şi toată datoria noastră.
În această luptă şi muncă se arată valoarea noastră,
pe măsura eforturilor pe care le facem spre acele
fericite realizări care sunt roadele Duhului Sfânt şi
trăirea voii lui Hristos.
15. Prin această luptă şi muncă, noi avem biru-
in ele sfinte;
şi, pe măsura biruin elor cât mai strălucite pe care
le avem în această luptă dusă neîntrerupt şi până la
moarte, avem răsplata cerească.
16. Acei care şi-au putut îndruma şi stăpâni echi-
librat voin a lor au ajuns în elep i prin înfrânarea lor…
Iar cei care s-au lăsat birui i de patimi au ajuns
nebuni şi pierdu i.

52. 52 Traian Dorz
În aceste două feluri se împart to i oamenii de pe
pământ.
17. După realizările sau prăbuşirile în munca şi
lupta dintre bine şi rău, vor fi răsplăti i oamenii sau vor
fi pedepsi i.
Vor fi răsplăti i sau pedepsi i nu totdeauna în via ă,
dar totdeauna în moarte.
Nu totdeauna şi de către oameni, dar totdeauna de
către Dumnezeu.
18. Iată cât de aten i urmăresc ochii Domnului tot
ce se petrece înaintea Fe ei Sale
şi astăzi, şi pretutindeni, şi tot ce se face în Nu-
mele Său.
Cât de mult ine El la sfin enia Casei Sale şi cum
răsplăteşte El fiecăruia dintre cei care merg în adunarea
Lui, după cum merită fiecare (II Cron 6, 30).
Cine n-a văzut încă, vine vremea curând să vadă.
19. Cu ce frică sfântă ar trebui să ne înfă işăm noi
to i, întotdeauna înaintea Domnului Dumnezeu, în locul
Său şi în adunarea Sa, unde stă El!
Cum ar trebui să vorbim şi să tăcem acolo!
Cum ar trebui să mergem şi să stăm acolo în fa a Lui!
Cum ar trebuie să mărturisim şi să ascultăm cu-
vintele Lui!
Cum ar trebui să ştim mereu şi să nu uităm nici-
odată că Dumnezeu Însuşi stă acolo, binecuvântând şi
judecând!

53. Cununile slăvite 53
Ca să ne învrednicim de binecuvântarea, şi nu de
judecata Lui.
20. Fereşte-te de adunările păcatului şi ale des-
frânării.
De ale neascultării şi de ale rătăcirilor,
de ale minciunii şi de ale batjocoririi.
Ca nu cumva, pe neaşteptate, să vină acolo mânia
lui Dumnezeu în vreun fel peste ei.
Să nu te afle şi pe tine în mijlocul acelora, ca nu
cumva să pieri cu ei.
Dumnezeule al Milei, dă-ne vegherea şi rugăciunea
prin care să fim izbăvi i de ispită şi ispititor.
Amin.
* * *
Cuvinte în elepte
Doar credin a poate face să trăieşti folositor,
să po i suferi-n tăcere
şi să po i muri uşor.

54. 54 Traian Dorz
Har ceresc, condu-mă tu
Har ceresc, condu-mă tu
numai spre iubire,
ce să fac şi ce să nu,
ea să-mi dea de ştire,
ce să in şi ce să las,
ea să mă înve e,
zi cu zi şi ceas cu ceas,
vreau a’ ei pove e!
Apa Ta mi-o vreau izvor,
Fa a Ta-mi vreau soare,
pe aripa Ta să zbor
floare după floare,
plânsul Tău în ochi mi-l vreau,
leagăn, Sânu- i dulce,
duhul numai ie-mi dau
seara să se culce.
Vino, Doamne, numai Tu
şi mi-ndrumă bine,
ce e vrednic şi ce nu,
eu să-mi ştiu re ine.
– Tot ce-i drept şi luminos,
azi şi-n veşnicie,
Har ceresc al lui Hristos,
numai Tu-mi spui mie!

55. Cununile slăvite 55
7. ÎNFĂ IŞAREA ŞI JUDECATA
1. Vor fi judeca i şi to i aceia care se vor lăsa is-
piti i să vorbească în chip batjocoritor despre lăcaşul
Domnului, din pricina celor nevrednici de slujba Lui
din el (Rom 14, 4-12).
Tu, în Casa Domnului, să nu judeci pe nimeni,
decât pe tine şi păcatele tale.
Acolo este Dumnezeu tocmai ca să judece – nu te
aşeza în locul Lui.
Ci stai în pocăin ă, la locul tău, ca să nu fii judecat.
2. Mâna cea în eleaptă a lui Dumnezeu ne-a alcă-
tuit chipul cel văzut,
iar dragostea Lui veşnică ne-a alcătuit chipul cel
veşnic şi nevăzut, adică fiin a noastră spirituală.
Din via a Lui s-a desprins suflarea de via ă care
ne-a înviat.
Şi Puterea Lui a pus în noi mişcarea.
Să ne judecăm totdeauna, spre a avea şi înfă işarea
cea corespunzătoare pe care ne-o doreşte El.

56. 56 Traian Dorz
3. Din însuşirile nevăzute ale lui Dumnezeu ne-am
primit oricare dintre noi în elepciunea şi virtu ile,
talentul şi geniul.
Din voin a Lui avem voin a
şi din inteligen a Sa este conştiin a pusă în noi.
Nici o altă fiin ă dintre creaturile Sale văzute nu
mai este înzestrată atât de minunat
– pentru că toate celelalte sunt lucrările Sale,
dar noi suntem fiii Lui.
4. Cât de mare cinste este pentru noi că ne tragem
din Dumnezeu!
Că suntem fiii Perfec iunii,
adică fiii a tot ce este Înalt, Curat şi Bun,
Adevărat, şi Vrednic, şi Frumos…
Că suntem direct fiii Aceluia în Care toate acestea
sunt desăvârşite.
5. Şi ce dovadă mai puternică ar fi că suntem fiii
Atotputernicului Creator, decât faptul că noi înşine am
primit puterea de a crea, asemănându-ne astfel direct cu
Tatăl şi Creatorul nostru?
Ce altă creatură a mai primit o astfel de putere?
Prin harul Tatălui nostru şi prin moştenirile dăruite
din El, câte minuni am creat şi creăm încă!
6. Dar, vai, ce trist, ce ruşinos, ce înjositor este din
partea unora dintre noi că înadins nu vor să-şi re-
cunoască
şi să-şi cinstească această origine dumnezeiască,
ci în chip nebunesc aleg mai degrabă să spună că se
trag dintr-o altă creatură, nespus de inferioară,

57. Cununile slăvite 57
dintr-un animal urât şi lipsit complet de orice
ra iune,
de orice însuşire bună,
de orice sâmbure de lumină, prin structura sa, de la
originea sa
şi din toată specia sa.
7. Cine ar putea crede sincer această prostie defăi-
mătoare pentru to i oamenii, că noi ne tragem dintr-o
maimu ă?
De unde să le fi putut da acest „părinte” puilor lui
însuşiri pe care el niciodată nu le-a avut
şi nici nu le va avea niciodată?
Numai marele mincinos, diavolul, a putut scorni şi
crede lucrul acesta
de care până şi copiii cei sănătoşi râd.
8. O, frate om,
oricine ai fi tu şi de oriunde ai fi de pe pământ,
gândeşte-te că tu nu po i fi puiul unei creaturi josnice şi
urâte, inconştiente şi neputincioase,
căci tot ce moştenim prin naştere în fiin a noastră
este înalt şi frumos,
inteligent şi puternic,
superior şi liber…
Noi nu putem avea alt tată decât pe Dumnezeu,
Suprema Frumuse e, Inteligen ă şi Puternicie.
9. Privind spre Dumnezeu, ştim îndemnul înăl ării
spre tot ce este Perfect.
Dar privind spre maimu ă – spre ce putem fi în-
demna i?

58. 58 Traian Dorz
10. Avem obliga ia fa ă de originea noastră să tră-
im într-un chip vrednic de Tatăl din Care ne tragem.
Să ne avântăm spre tot ce este mai înalt,
nu numai prin progresul tehnicii şi prin înăl area în
Cosmos, ci mai ales prin cultura şi morala noastră,
care ar trebui să înainteze cel pu in egal cu tehnica.
11. Să ne lepădăm de tot ceea ce este josnic, dacă
vrem să ajungem cu adevărat până la cel Preaînalt,
– şi să nu ne prăbuşim până la cel prea josnic.
12. Pentru cel care aşteaptă în stări nebănuit de
grăbite, în locul cel mai greu, o minune izbăvitoare,
orice clipă este grea.
Pentru un astfel de suflet, orice secundă este mult
şi orice întârziere poate fi nimicitoare.
De aceea strigătele lui se înmul esc pe măsură ce
vremea trece
şi cresc în tărie pe măsură ce şi primejdia creşte.
13. În multe privin e, adeseori altele sunt gândurile
şi căile lui Dumnezeu decât gândurile şi căile omului.
De multe ori, tocmai tăcerea şi odihnirea în care ni
se pare că stă Dumnezeu este cea mai potrivită lucrare
din partea Lui pentru noi.
Mult trebuie să se zbuciume în zadar un credincios
al Domnului până ce află acest adevăr!
14. De multe ori, tocmai primejdia de care ne
temem şi de care nu ne-a scăpat Dumnezeu era ceea ce
atunci lipsea stării noastre.

59. Cununile slăvite 59
Pe o cale mai aspră şi mai grea, ea trebuia să aducă
în via a noastră tocmai binele cel mai mare şi mai
folositor pentru noi.
Numai că asta am aflat-o în urmă – şi nu întâi.
15. De multe ori, fiin a sau lucrul care era comoara
cea mai de pre a inimii noastre
– şi pentru care ne rugăm lui Dumnezeu să nu ne-o ia –
ar fi fost cauza unei veşnice nenorociri pentru noi,
dacă nu ne-ar fi fost luată atunci de Dumnezeu.
16. Avem o foarte mare nevoie de o totală în-
credere în în elepciunea şi în bunătatea hotărârilor lui
Dumnezeu
ori de câte ori avem rugăciuni stăruitoare pentru
izbăviri grabnice înaintea Lui.
17. Când, printr-o via ă de adâncă ascultare fa ă de
Dumnezeu,
noi ne-am deprins a avea acelaşi fel de a voi cu El,
atunci şi toate rugăciunile noastre sunt împlinirea
gândurilor noastre (I In 5, 14).
18. Când noi trăim o prea puternică via ă firească,
iar în rugăciunile noastre cumpănesc prea greu
dorin ele fireşti,
– atunci ştie Dumnezeu că multe din acele rugă-
ciuni e mai bine să nu ni le asculte.
Mai bine să nu ne răspundă la acele rugăciuni,
mai bine să nu Se „obosească” să ni le împlinească
Dumnezeu.

60. 60 Traian Dorz
19. Când o dragoste a inimii noastre este o primej-
die pentru mântuirea noastră, atunci Domnul ne-o ia.
Căci, dacă odorul inimii noastre nu ne-ar fi luat, ar
ajunge pentru noi mai târziu o pricină de ruşine şi de
nimicire.
Prin înlăturarea răului mai devreme, Domnul ne
scapă, să nu ajungem într-un rău şi mai mare…
20. O, pentru cât de mul i ar fi fost mai bine dacă
erau prinşi la prima lor ho ie…
şi să fi fost pedepsi i la primul lor păcat…
şi să fi fost descoperi i la prima cădere…
Mul i n-ar fi ajuns să meargă cu îndrăzneală pe
calea cea rea până mult mai târziu, când n-au mai putut
fi salva i de nimeni.
Bunul nostru Dumnezeu, ai milă de to i şi ne scapă
mai degrabă de răul pe care ni-l credem bine.
Amin.
* * *
Cuvinte în elepte
Cine ca un şchiop păşeşte va ajunge chiar aşa;
credinciosul cel „ca lumea”
în curând va fi ca ea.

61. Cununile slăvite 61
8. PERMIS ŞI NEPERMIS
1. Prin rugăciuni stăruitoare, uneori po i smulge
din mâna lui Dumnezeu chiar şi ceea ce El n-ar fi voit
să- i dea; ceea ce El nu- i permite.
Dar, vai, de câte ori după aceea vei regreta că ai
cerut cu stăruin ă ceea ce ai primit!
Şi că ai smuls din mâna Lui ceea ce era nepermis!
2. Pricina multor nenorociri de ale noastre a fost că
am cerut prea stăruitor ceea ce cunoşteam că n-avem
drept să avem;
şi asta ne-a fost spre rău.
O, de câte lacrimi, şi griji, şi necazuri am fi fost
scuti i dacă n-am fi cerut
şi dacă n-am fi primit
multe din cele ce le doream!…
3. Pu ini din cei care lucrează şi luptă contra lui
Dumnezeu îşi dau cu adevărat seama de grozăvia şi ne-
bunia faptelor pe care le săvârşesc.

62. 62 Traian Dorz
Mul i dintre cei care fac planurile cele mai vino-
vate şi întreprind ac iunile cele mai potrivnice contra
lui Dumnezeu
nu-şi dau cu adevărat seama de crima pe care o
săvârşesc.
Dar în măsura în care îşi dau seama – răspund.
4. Într-adevăr, cum spune psalmistul, cei ce fac ră-
ul şi-au pierdut mintea… sunt inconştien i.
Fiindcă omul cu mintea sănătoasă, atâta timp cât
are mintea la locul ei, nu poate face răul.
Mintea lui sănătoasă nu-l lasă pe om să facă rău.
Omul face răul numai într-un moment de eclipsare
a min ii sale.
5. Nimeni n-ar face răul dacă i-ar fi mintea lui
totdeauna atentă, sănătoasă şi la locul ei.
Omul alunecă numai când nu este atent.
Păcătuieşte numai când nu cugetă curat.
Luptă contra lui Dumnezeu numai când îşi pierde
dreptarul şi controlul unei min i sănătoase.
Nimeni nu se angajează într-o astfel de nesocotită
faptă când are în întregime un control sănătos al unei
min i limpezi.
6. Multe pot fi cauzele care eclipsează o parte a
min ii omului – sau care i-o pot chiar întuneca de tot –
cauzele care îi pot anula omului pentru un timp sau
pentru totdeauna judecata lui sănătoasă.
În toate cazurile însă, această pierdere a min ii are
la temelie unul din păcatele de moarte.

63. Cununile slăvite 63
7. Trufia îl face pe om să-şi închipuie că puterea sau
în elepciunea care i se pare că o are într-un moment dat
e mai mare şi mai durabilă ca a tuturor.
Pe omul mic, importan a care i se dă – sau care şi-o
dă el însuşi – îl ame eşte şi îl întunecă.
Şi atunci ridică pumnul sau piciorul.
Amenin ă sau loveşte pe semenii săi,
asupreşte pe supuşii săi,
batjocoreşte pe binefăcătorii săi
şi îndrăzneşte să se ridice până şi împotriva Fă-
cătorului şi Binefăcătorului său din ceruri.
8. Un om trufaş, prin faptele sale, ajunge asociatul
diavolului în lupta contra lui Dumnezeu.
Face pact de tovărăşie cu diavolul spre acelaşi
scop: lupta contra lui Hristos.
Acest om sau acest fel de oameni
organizează apoi lupta contra lui Dumnezeu, contra
Numelui Său şi contra alor Săi.
Şi duce această luptă cu toate mijloacele pe care
le are,
pe care le răpeşte sau le inventează,
spre a-L nimici pe Dumnezeu din toate cele din
afară şi dinlăuntru ale oamenilor.
9. Acei pe care, din pricina neascultării lor, Dum-
nezeu îi lasă în voia min ii lor stricate sunt în stare de
orice rău.
Mintea lor stricată îi duce la cele mai cutremurătoare
şi monstruoase crime şi nelegiuiri (Rom 1, 29-30).

64. 64 Traian Dorz
10. Câtă vreme omul mai trăieşte încă
şi îşi mai poate recunoaşte prăbuşirea în care se
află,
ca să se poată căi şi îndrepta atât de adânc, în fa a lui
Dumnezeu şi a oamenilor, pe cât de adânc a păcătuit,
– mai poate fi o salvare.
Atunci, dacă poate face saltul salvator până la sin-
ceritatea unei ascultări totale de Hristos, pentru întreg
restul vie ii sale,
sufletul acela poate fi salvat…
Altfel, niciodată.
Niciodată!
11. Locaşul Domnului este totdeauna plăcut când
sufletele, pătrunse de evlavie, se duc în el să admire
slava Domnului.
Şi când – atâta timp cât stau acolo – sunt pătrunse
de cutremurul sfânt al Prezen ei Sale Preasfinte,
toate sufletele petrec cu Dumnezeu. Şi fiecare simte
Prezen a Lui după măsura sensibilită ii şi cură iei sale.
12. În locaşul Domnului, atmosfera trebuie să fie
totdeauna înăl ătoare,
rugăciunile fierbin i şi lacrimile uşurătoare,
cântările pline de frumuse e şi inimile străbătute
de fior,
căci lumina plină de o blândă duioşie a lui Hristos
umple sufletele cură ite, revărsând tuturor bucuria ce-
rească şi binecuvântările Lui îmbelşugate.
Numai atunci totul este înăl ător şi dumnezeiesc…

65. Cununile slăvite 65
13. Când inima conducătorilor şi a poporului s-a
stricat de la cură ia dragostei fa ă de Dumnezeu, – tot
farmecul sfânt s-a dus.
Când au început să uite şi să calce cu to ii sfintele
Domnului legăminte, făcute cândva pentru a fi veşnice
cu Dumnezeu, totul e decăzut.
Şi întunericul se lasă peste to i, în plină zi.
14. Când în via a şi în inima tuturor încep a-şi face
loc tot mai larg iubirile cele mai străine de Dumnezeu,
lumina bucuriilor se stinge.
Când paşii lor pornesc tot mai îndrăzne pe căile
păcatelor păgâneşti, atunci toată Fa a Domnului şi tot
Duhul Său sunt întristate neîncetat între ei
– şi, în urmă, îndepărtate de tot…
15. Istoricul Iosif Flaviu scrie că numărul celor
ucişi de romani în timpul războiului din anul 70 a fost
un milion trei sute treizeci şi şapte de mii patru sute
nouăzeci de vie i.
Iar numărul celor lua i în robie, o sută şi una mii
şapte sute de oameni…
Templul a fost nimicit şi totul a fost ars…
…Iată pre ul neascultării.
Iată plata păcatului!
Iată lec ia cutremurătoare la care trebuie să me-
dităm şi noi!
16. Oameni care să fie plini de încrederea în Dum-
nezeu chiar în orice împrejurări sunt foarte pu ini.
Sunt foarte pu ini acei oameni în inima cărora lo-

66. 66 Traian Dorz
cuieşte statornic şi liniştit o încredere nezdruncinată în
Dumnezeu.
Adică acei oameni care, nici chiar în cea mai grea
primejdie, să nu-şi piardă încrederea în izbândă,
nici nădejdea în biruin ă,
nici pacea în răbdare
şi nici bucuria liniştită în voia lui Dumnezeu.
17. În stări de mari primejdii, vitejii Domnului îi
încurajează şi îi întăresc pe to i ceilal i care, adesea,
sunt pierdu i de tot.
Nimeni nu poate socoti cât aur valorează astfel de
oameni plini de încredere, în locurile cele de grea în-
cercare
şi în vremurile de mare întuneric,
la răscrucile de mari întâmplări ale istoriei oame-
nilor.
18. În jurul unor focuri puternice şi-au încălzit
sufletele mul i pierdu i…
În locuri uscate şi pustii, mul i înseta i s-au adăpat
zilnic din curajul şi încrederea oamenilor viteji, înno-
indu-şi astfel puterea şi rezisten a,
adăpându-se din izvoarele limpezi şi mereu proas-
pete ale încurajării şi încrederii celor ce se bizuiesc pe
Domnul cu toată tăria lor.
19. În mijlocul mul imii ajunse în fa a unui vrăjmaş
mai puternic…
sau în vremi de mare primejdie…
sau în stări de mari lipsuri,

67. Cununile slăvite 67
– în care cei mai mul i îşi pierd mintea,
sau răbdarea,
sau îndrumătorii
şi ajung în panică –
o, ce mare bine este atunci pentru to i un om viteaz
şi încrezător, liniştit şi cumpătat!
Cât de mult ar trebui să-I cerem lui Dumnezeu
astfel de oameni!
Câte nenorociri nu se pot ocoli,
câte vie i nu se pot salva
şi câte bunuri nu pot fi câştigate printr-un om vi-
teaz, în elept şi hotărât!
Dumnezeul nostru, Te rugăm, dă poporului Tău şi
poporului nostru totdeauna astfel de suflete mari.
Amin.
* * *
Cuvinte în elepte
A credin ei bucurie rară e, da-n veac rămâne;
bucuria necredin ei scurtă-i azi – amară-i mâne.

68. 68 Traian Dorz
Nu mai plânge i, ochi iubi i
Nu mai plânge i, ochi iubi i,
lacrimă amară,
Fa a Scumpă ce-O dori i,
tot pe norul ce-l privi i,
Se va-ntoarce iară.
Nu mai plânge, suflet drag,
lângă ărmul mării,
în curând, al Nun ii Steag
î i va străluci pe prag
ceasul Cununării…
Nu mai plânge cu amar,
inimă zdrobită,
peste-al tău cernit hotar,
în curând veni-va iar
lună strălucită.
Fă- i mai vrednic sfântul spor
pentru Cel ce Vine,
căci, grăbit, plecatul dor,
pe acelaşi dulce nor,
va grăbi la tine.
Fa ă scumpă, nu purta
văl de văduvie,
că-n curând, pe fruntea ta,
dulce te va săruta
So de Veşnicie!

69. Cununile slăvite 69
9. ÎNCREDEREA ŞI BIRUIN A
1. Numai acela în inima căruia locuieşte necurmat
încrederea în Dumnezeu,
doar singur acela poate.
Poate avea mintea echilibrată şi cuvântul liniştitor,
fa a încurajatoare şi spiritul prezent
în clipele şi în împrejurările de mare spaimă şi
primejdie pentru to i.
2. Crezând puternic în izbândă, omul încrezător şi
vede limpede calea spre ea.
Văzând limpede, poate avea un duh liniştit şi un
cuvânt dătător de putere şi de speran ă.
Iar mul imea, care mai mult simte decât în elege,
i se alătură acestuia într-un salt salvator ca printr-o
înviere.
3. O, cât de mult suntem şi noi datori să le fim
recunoscători vitejilor poporului nostru…
Şi cât de mult trebuie să ne rugăm Bunului Dum-

70. 70 Traian Dorz
nezeu ca să ne trimită mereu astfel de suflete mari, în-
elepte şi încrezătoare,
căci totdeauna este atâta nevoie de ele, fiindcă lup-
ta credin ei totdeauna poate ajunge într-un loc
sau într-un moment primejdios.
4. Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Slăvit,
Te rugăm, nu lăsa niciodată şi nicăieri pe pământ
mul imile fără izvoare de îmbărbătare,
fără înflăcăra i îndrumători, curajoşi şi în elep i, în
ceasul lor greu
şi la răspântiile lor grele.
5. Te rugăm, Doamne, mai ales pentru vremurile şi
pentru sufletele ajunse în mari primejdii şi întuneric,
să nu le laşi, – ci trimite-le celor care gem în robia
asupritorilor tovarăşi plini de încredin are şi de tărie
sufletească temeinică, plini de o în eleaptă şi salvatoare
judecată,
pentru ca să oprească la timp prăbuşirea în deznă-
dejde şi în moarte a celor chinui i.
Şi a le reaprinde în inimi iarăşi via a prin speran ă.
Căci dacă au puterea speran ei, oamenii îndură cu
răbdare, neînchipuit de mult,
rezistând şi luptând până la sosirea mântuirii lor.
6. Când poporul Domnului a trebuit să treacă prin
pustia care era şcoala lor, încercarea lor şi cură irea lor,
atunci, pentru ei, Domnul a fost, ani îndelunga i,
noaptea stâlp de foc, iar ziua stâlp de nor…
Noaptea – nu numai spre a-i conduce prin întune-
ric, dar şi spre a-i încălzi prin frig.

71. Cununile slăvite 71
Ziua – nu numai spre a-i purta pe drumul mereu
necunoscut, ci şi spre a-i umbri de căldura dogoritoare
a soarelui pustiei (Exod 13, 21-22).
Aşa este mereu Domnul pentru to i ai Lui.
7. Hristos este – pentru Biserica Sa, pentru Oastea
Sa şi pentru fiecare fiu al acestei Biserici şi Oştiri – nu
numai Căpetenia credin ei, dar şi Desăvârşirea faptelor
(Evr 12, 2).
Este nu numai Cel care ne luminează cum să facem
ce trebuie făcut,
dar ne şi ajută, făcându-ne în stare să facem acestea.
El este nu numai învă ătura călăuzitoare pentru noi,
ci şi puterea apărătoare de rătăciri.
Este nu numai un Soare luminător, ci şi un Scut
împotriva vrăjmaşului nostru.
8. Nimic pe lumea asta nu poate da unui om o
bucurie şi o încântare asemenea aceleia pe care o dă
Hristos.
Nimic nu se poate nici asemăna cu ea
– şi comoara ei cu nimic nu poate fi nici înlocuită
şi nici schimbată.
Cine o are cu adevărat şi-o apără şi şi-o păstrează
cu orice pre .
9. Nici un om din lumea aceasta nu va putea spune
niciodată că Dumnezeu, fa ă de el, n-a fost binevoitor.
Fiindcă nu este nimeni care, cercetându-şi sincer
via a sa în fa a cerin elor voii lui Dumnezeu, să nu
recunoască şi să nu vadă

72. 72 Traian Dorz
că, fa ă de dânsul, Dumnezeu S-a purtat mult mai
binevoitor de cum s-ar fi căzut.
10. Adeseori nu po i vedea bunăvoin a lui Dumnezeu
fa ă de al ii, fiindcă nu le cunoşti cele ascunse ale lor.
Dar fa ă de tine o po i vedea totdeauna, căci pe ale
tale cele ascunse le ştii. Şi ştii ce ai fi meritat pentru ele.
Chiar şi acel om peste care a venit mânia lui Dum-
nezeu, totuşi chiar şi el,
cu destul de îndelungat timp înainte şi după,
vede şi ştie că Dumnezeu i-a fost binevoitor.
11. E adevărat că peste Sodoma şi peste Ierusa-
lim au venit cumplite pedepse de la Dumnezeu până
la urmă…
Dar înainte de acestea, câtă vreme nu răsunase
zadarnic pe uli ele şi în pie ele lor chemările şi avertis-
mentele dumnezeieşti!
12. Cât de lungă şi cât de îngăduitoare a fost într-a-
devăr bunăvoin a lui Dumnezeu fa ă de cei lovi i!
Ea a aşteptat îndelung, trecând cu mult şi peste
timpul de la care se putea vedea bine că nu mai poate fi
nici o nădejde de îndreptare… nici măcar una.
13. Atât de îndelungată vreme Domnul te-a răbdat,
te-a aşteptat şi pe tine,
ca şi pe mine, ca şi pe al i semeni ai noştri, să te
întorci din calea cea rea,
să o rupi cu păcatul şi cu neascultarea ta şi să te
predai Lui.

73. Cununile slăvite 73
Şi poate n-ai făcut-o nici până azi.
O, de când era timpul să faci asta!
14. Cât de binevoitor S-a arătat El fa ă de tine, chiar
şi în acest timp, neîndepărtându-Se încă mânios de tine
şi neîncetând să te cheme,
ci continuând să te iubească şi să te cerceteze; a
aşteptat neîncetat să- i vină odată mintea sănătoasă…
Nu-i aşa că bunăvoin ă şi mai mare încă a avut
Dumnezeu fa ă de to i?
15. Nu este om pe lumea aceasta căruia Hristos să
nu-i fi acoperit o sumedenie de păcate.
Chiar şi celor care nu vor să se lase de calea lor cea
rea, ci cu îndrăzneală vor să meargă până la moarte pe
calea pierzării,
chiar şi acelora Dumnezeu le-a arătat atât de multă
îngăduin ă şi milă, acoperindu-le atât de multă vreme
şi în atât de multe locuri
faptele lor vinovate şi ruşinoase…
16. Aceasta nu pentru că nu L-ar fi vătămat nelegiu-
irile făcute şi nu L-ar fi îndurerat această rea stare,
ci pentru ca, prin bunăvoin a arătată fa ă de bietul
păcătos nenorocit şi căzut, să vadă el, în sfârşit, cât de
bun este Dumnezeu chiar şi cu el
şi să se trezească, părăsindu-şi calea sa nefericită şi
pierzătoare venind cu pocăin ă la mântuire.
17. Tâlharul, dacă ar vrea să-şi aducă aminte câte
păcate i-a acoperit Dumnezeu înainte de a-l lăsa să fie

74. 74 Traian Dorz
descoperit, s-ar prăbuşi înaintea lui Dumnezeu, de ruşi-
ne şi de recunoştin ă.
Desfrânatul, la fel;
mincinosul şi înşelătorul, tot aşa;
vânzătorul şi prefăcutul, asemenea;
ucigaşul şi clevetitorul, to i-to i, la fel.
Dar oare câ i recunosc asta – şi să se întoarcă
înainte de a fi prea târziu?
18. Dumnezeu Şi-a oprit ani îndelunga i, plin de
durere şi de îngăduin ă, plata dreptă ii Sale împotriva
celor care păcătuiau cu tot mai mare îndrăzneală.
Domnul suferea, văzându-i mereu săvârşind cu tot
mai multă neruşinare fărădelegile lor, şi i-a răbdat, aş-
teptându-i.
Dar toate acestea numai până într-o zi.
Până în ziua care pentru unii a venit, iar pentru al ii
nu-i departe, ci e aproape să vină.
19. Există o margine peste care nici o îndelungă
răbdare a lui Dumnezeu nu mai trece.
Atunci Dumnezeu scoate la iveală totul (Isaia 47, 3).
Iar nelegiuitul îndrăzne trebuie să plătească totul.
Chiar şi cele acoperite în urmă, timp îndelungat, de
răbdarea lui Dumnezeu.
20. Dragă suflete care spui că eşti credincios în
Dumnezeu şi cunoşti Cuvântul cel aspru al Lui împotri-
va oricărui păcat,
– oare la al câtelea păcat încă nedescoperit eşti şi tu?
Şi câte crezi că- i mai poate acoperi şi răbda Dum-
nezeu?

75. Cununile slăvite 75
La a câta desfrânare eşti,
la al câtelea furt,
la a câta be ie
şi la a câta neascultare de Dumnezeu?
Teme-te, căci asta poate fi ultima! Vino acum, dar
chiar acum, în clipa asta, şi, prăbuşindu-te îngrozit la
picioarele Lui, mărturiseşte-I cu durere zdrobitoare pă-
catele tale şi pune legământ să nu le mai faci.
Din durerea pocăin ei şi din legământul cură iei să
te naşti din nou, alt om.
Dumnezeu să- i ajute!
Amin.
* * *
Cuvinte în elepte
Cu cei fără credin ă şi frică de Hristos,
din tot ce faci şi umbli,
– să n-aştep i vreun folos.

76. 76 Traian Dorz
10. TEAMĂ ŞI POCĂIN Ă
1. Dacă nu te întorci la Dumnezeu şi nu părăseşti
păcatul, ce vei face în clipa descoperirii şi a judecă ii
lui Hristos?
Ce vei face în clipa întâlnirii cu Dumnezeu, şi cu
ruşinea păcatelor făcute,
şi cu dispre uirea Cuvântului Său,
ori cu batjocorirea Duhului Sfânt,
şi cu călcarea în picioare a Sfântului Său Sânge,
şi cu legământul tău?
Ce vei face, ce vei face atunci cu toate câte sunt
asupra conştiin ei tale, împovărând-o (Evr 10, 29)?
Ce vei face cu ele?
2. Nu există nici un cetă ean mai de pre pentru o
ară decât acela cu adevărat credincios!
Nici un alt fiu al unei patrii pământeşti nu-i poate fi
atât de folositor şi de necesar acesteia ca acela care este
mai întâi un fiu credincios al Patriei şi al Împără iei lui
Dumnezeu.

77. Cununile slăvite 77
3. Un credincios adevărat, nu numai prin cinstea
prin care umblă şi munceşte
sau prin cură ia şi hărnicia vie ii şi faptelor sale
este un model frumos şi un îndemn în mijlocul
altora.
Dar el luptă neîncetat şi prin rugăciunile lui înain-
tea lui Dumnezeu pentru bunăstarea ării sale,
pentru conducătorii ei,
pentru vremi de pace şi belşug în ea
şi pentru izbăvirea de năvălirea altor neamuri.
4. Noi suntem convinşi că nici un alt mijloc nu
există pentru ca ara noastră să ajungă la un înalt nivel
luminos şi fericit decât prin Hristos;
noi vom continua să lucrăm totdeauna şi să ne
rugăm neîncetat pentru mântuirea întregului nostru
popor;
noi vrem să luptăm, cu orice sacrificii, până la ca-
păt, ca şi ara noastră să ajungă la fericita stare a ascul-
tării de Hristos. Lucrând pentru ea, lucrăm pentru copiii
şi urmaşii noştri.
Şi numai prin Hristos putem cu to ii a ne bucura de
cel mai fericit trai.
5. În mijlocul ării noastre a ridicat-o Dumnezeu
şi din mijlocul poporului nostru s-a născut Oastea
Domnului, cu mijloacele specifice naturii şi credin ei
poporului nostru, atât de dulci şi de apropiate,
şi în dreapta învă ătură a Bisericii strămoşilor
noştri,
– pentru ca to i să o sim im cu totul pentru noi.

78. 78 Traian Dorz
6. Această mişcare duhovnicească, adânc patriotică
prin năzuin ele ei sociale
şi adânc evanghelică prin solia sa,
credem că este singura cale pentru cea mai puter-
nică trezire şi formare a conştiin ei sfinte, şi demne, şi
fericite în poporul nostru.
Prin ea se poate face saltul fericit spre o trăire la
cel mai înalt nivel moral a individului şi a societă ii
noastre.
Întreg sufletul poporului nostru a sim it şi simte
aceasta.
7. Nu numai noi, dar to i fra ii noştri care doresc cu
adevărat ridicarea patriei noastre până la starea supe-
rioară, demnă şi fericită nu trebuie să încetăm niciodată
a ne ruga lui Dumnezeu
şi a lucra, şi a lupta cu toată puterea noastră pentru
acest scop,
adânc încredin a i că în felul acesta noi ne îm-
plinim nu numai o sfântă şi mare datorie fa ă de
Dumnezeu,
dar şi datoria cea mare – tot aşa de mare şi sfântă –
pe care o avem fa ă de aproapele nostru,
fa ă de ara şi poporul nostru în care trăim (Mt 22,
36-40).
8. Va veni vremea când adevărul acesta va deveni
strălucit pentru to i.
Va veni vremea când fiii lumina i ai poporului nos-
tru vor dovedi ce înalt rod patriotic a avut şi are Lu-
crarea Oastei Domnului pentru ara noastră.

79. Cununile slăvite 79
Atunci to i vor vedea limpede cât de necesară a
fost ea,
dar şi cât de mare pagubă şi rău s-a pricinuit însăşi
ării şi poporului nostru prin împiedicarea şi prigonirea
ei atâta vreme.
9. Abia atunci se va vedea cu adevărat cât de ne-
în eleşi au fost luptătorii care, prin ea, erau atât de
devota i cauzei poporului nostru
şi cât de departe s-ar fi ajuns spre viitorul fericit,
dacă ar fi fost ajuta i să facă lucrul lor neîmpiedica i.
Atunci se va vedea, cu uimire şi cu durere, cât de
departe au văzut aceştia înainte,
– dar cât de prigoni i pe nedrept au fost ei.
10. Atunci Dumnezeu va face dreptate memoriei
lor, iar jertfele lor, unite cu cele ale celor mai cura i fii
ai poporului şi ai lui Dumnezeu,
vor lumina mintea şi drumul urmaşilor, însufle in-
du-i pentru Tatăl Sfânt, Căruia ei şi-au închinat şi via a,
şi moartea lor,
– adică pentru grăbirea venirii timpului fericit când
în toată ara noastră
şi în toate ările lumii
să locuiască numai slava.
Adică numai Hristos.
11. O Doamne, Dumnezeul Biruin ei şi al Luminii…
Tu, Care cunoşti gândul înalt din care s-au născut
Ideea şi lupta Oastei Tale,
Tu, Care ştii jertfele şi lacrimile acestei Lucrări în
lupta dusă pentru ca Tu să fii adus la trăirea ării noastre

80. 80 Traian Dorz
şi ara noastră până la trăirea Ta,
binecuvântează, Te rugăm, Lucrarea Oastei Tale şi
dăruieşte-i putere de muncă,
de luptă şi de rugăciune,
până când acest gând al Tău va fi realizat în chip
fericit pentru urmaşii noştri şi viitorul nostru.
12. Doamne, ridică mereu luptători şi lucrători har-
nici, uni i, în elep i şi viteji Oastei Tale Sfinte,
oameni plini de un evanghelic patriotism, prin care
Tu, Doamne, să po i lucra, spre a face ca şi în ara noas-
tră să locuiască slava…
Slava şi lumina fericită a trăirii în demnitate şi în
cinste,
în adevăr şi în unitate,
în frumos şi în credin ă pentru totdeauna.
Fă ca toată ara noastră şi tot poporul nostru să
ajungă o lumină şi o bucurie pentru toate celelalte
popoare.
13. Cea mai mare nenorocire din lumea aceasta
este starea de trăire în păcat,
adică în neascultare de Dumnezeu,
în vrăjmăşie cu Cuvântul Său Sfânt şi cu Duhul
Său. Dar cea mai fericită eliberare este când un întreg
popor se ridică din păcat.
14. Cea mai mare lipsă a oricărui suflet este lipsa
lui Hristos, adică lipsa darului şi a harului Său
şi lipsa Duhului Său (Rom 8, 9),
adică lipsa vie ii şi a luminii, care este El (In 8, 12).

81. Cununile slăvite 81
Toate celelalte nenorociri şi lipsuri care vin apoi,
de orice fel, în via a unui suflet sau a unui popor
decurg numai din acestea două: din nenorocirea
păcatului şi din lipsa lui Hristos.
15. Cine ascultă de Dumnezeu, prin chiar asculta-
rea aceasta, este iertător şi răbdător,
înfrânat, blând şi cumpătat.
Trăind în felul acesta, omul poate să treacă pe lân-
gă toate nenorocirile, căci nu va cădea în ele,
fiindcă virtu ile sale şi puterea lui Hristos îl vor
apăra.
16. Pe cel bun, iertarea nu-l va lăsa să cadă în
certuri şi bătăi, în procese şi în dezbinări…
Răbdarea nu-l va lăsa să cadă în mânie, în pizmă şi
în răzbunare.
Înfrânarea nu-l va lăsa să cadă în desfrânări, în
stricăciuni şi în risipă.
Iubirea nu-l va lăsa să cadă în ură, în rătăcire şi în
tulburare…
Virtu ile lui sunt şi apărarea, şi ajutoarele sale.
17. Nenorocirea cea mai mare nu este doar atunci
când omul a căzut în păcat…
ci este mai ales atunci când cel căzut este lipsit de min-
tea şi de voin a cea bună, de dorin a de a se ridica din el.
Aceasta este adevărata şi marea nenorocire.
Căci, când omul le are pe acestea două, adică min-
tea şi voin a, ele îl vor putea ridica din orice cădere.
Harul lui Dumnezeu ajută totdeauna mintea şi vo-
in a bună a omului, de ridicare.

82. 82 Traian Dorz
18. Când omul e nenorocit e, desigur, un mare rău.
Dar când e şi lipsit – aceasta este un rău şi mai mare.
Dragă suflete, te rog, cercetează-te foarte nepărtini-
tor, [să vezi] care este şi starea ta fa ă de acest adevăr!
Cercetează-te fa ă de Cuvântul lui Dumnezeu şi
fa ă de propria ta conştiin ă,
dacă nu cumva şi tu te afli căzut într-un păcat de
moarte sau în mai multe.
Iar în nenorocirea aceasta, dacă nu cumva eşti total
lipsit şi de călăuzirea min ii tale spre lumină,
şi de a voin ei tale spre îndreptare.
Dacă te afli în această pierzătoare stare, strigă în-
dată la Dumnezeu să Se îndure de tine!
Strigă să- i dea mintea cea curată şi voin a cea pu-
ternică prin care să te ridici din această stare de moarte
şi pierzare.
19. Căile Domnului se înva ă.
Se înva ă tot aşa cum se înva ă şi orice alte căi în
care omul umblă sau trebuie să umble.
20. În învă area căilor Domnului, omul are mul i
învă ători.
Ele se înva ă începând din familie, din copilărie, de
la mama, de la cei care-l cresc…
Apoi din educa ia şcolii şi a căr ilor.
Apoi din experien a încercărilor, a minunilor şi a
trăirii sale personale.
Doamne, înva ă-ne mereu căile Tale pe to i!
Amin.

83. Cununile slăvite 83
Când i-e greu
Când i-e greu, adu- i aminte
c-a fost şi uşor odată
şi că iarăşi o să fie,
– n-avea inima-ntristată!
Când i-amar, adu- i aminte
că i-a fost cândva şi dulce
şi că iarăşi o să- i fie,
nu te prăbuşi sub cruce!
Când i-e dor, adu- i aminte
că ai fost şi împreună
şi că iar vei fi, nu- i pierde
liniştita voie bună!
Când eşti dus, adu- i aminte
că doar ieri ai fost acasă
şi că iarăşi vei fi mâine,
– ine- i inima voioasă!
Când eşti sus, adu- i aminte
că ai fost şi jos pe scară
şi că iar po i fi, – ia seama,
– nu ştii ce-i până deseară!
Cât trăieşti, adu- i aminte
c-ai să mori pe ne-aşteptate,
– umple- i zilele cu fapte
şi cu umblete curate!

84. 84 Traian Dorz
11. CĂILE BUNE ŞI CĂILE RELE
1. Tot aşa se înva ă şi căile păcatului, ca şi căile
Domnului.
Sunt atâ ia învă ători pentru oricare din aceste căi!
Mai ales pentru căile rele, sunt prea destui învă ă-
tori răi: duhurile, oamenii, căr ile rele.
Până când omul nu ştie să-i caute, avem datoria
să-l ajutăm.
După ce ştie să-i caute, are datoria să se ajute singur.
2. Câtă vreme copilul nu poate deosebi răul de
bine, el fiind cu totul neînvă at,
răspunderea pentru îndrumarea lui pe căile Dom-
nului o au părin ii, îngrijitorii, educatorii lui.
Aceştia, cu to ii, au datoria de conştiin ă să-l în-
drepte, învă ându-l căile Domnului, să-l îndrume în tot
ce este curat, sfânt şi bun, sădind şi cultivând în inima
şi în mintea copilului, încă de la început, tot ce este
sfânt, adevărat, cinstit, vrednic şi bun.

85. Cununile slăvite 85
3. O dată cu graiul mamei lui, copilul trebuie să
înve e rugăciunea.
Şi o dată cu cunoaşterea, el trebuie să înve e cre-
din a în Bunul Dumnezeu – Tatăl.
4. Aceste căi ale lui Dumnezeu oricare copil învă-
ându-le şi păzindu-le de la început, el – viitorul om –
va ajunge să fie un mădular sănătos al societă ii
şi un fiu vrednic al Bisericii lui Hristos.
5. Când copilul ajunge să-şi poată alege singur în-
vă ătorii şi învă ătura, el va şti să aleagă oamenii lui
Dumnezeu
de care să asculte
şi va şti să aleagă Cartea lui Dumnezeu şi dreptarul
învă ăturii sănătoase şi încercate
din care să înve e.
Va şti să deosebească Duhul lui Hristos, de Care să
se lase pătruns şi stăpânit…
Astfel va învă a să umble el în căile frumoase ale
lui Dumnezeu.
6. Să-i învă a i pe copiii voştri şi pe ai altora numai
căile virtu ii şi ale sfin eniei!
Să vă învă a i mereu şi pe voi înşivă – şi cu toată
grija – aceste căi, fiindcă numai în felul acesta voi
ve i creşte nişte fii demni şi folositori nu numai lui
Dumnezeu,
ci ve i creşte în acelaşi timp şi nişte fii vrednici şi
folositori patriei lor, poporului lor, familiei lor.

86. 86 Traian Dorz
7. Când privi i aceste drăgu e şi nevinovate făpturi
care se uită la voi cu aceşti ochişori frumoşi şi dulci,
pe care Dumnezeu vi i-a încredin at să-i creşte i,
învă ându-i căile Lui, prin care ei vor putea fi ferici i,
sim i i-vă marea răspundere şi ave i foarte multă
grijă ce le spune i urechilor şi ce le arăta i ochilor lor.
8. Când cu ochişorii nevinova i şi cu urechile a-
tente ei ascultă la voi, ave i multă grijă ce le spune i şi
ce îi învă a i pe copiii voştri sau pe copiii altora.
Uita i-vă aten i, căci pe fe ele lor dornice ve i citi
scrisă puternic rugămintea:
„Învă a i-ne căile Domnului!”
9. Pe leagănul copilaşilor voştri,
şi pe băncile lor de şcoală,
şi pe tot viitorul neamului nostru, – uita i-vă bine şi
ve i vedea scris ca o poruncă pe totdeauna
şi ca o datorie pentru noi to i, cu litere de foc:
„Învă a i-ne, arăta i-ne, croi i-ne căile Domnului.”
10. Asculta i bine, să auzi i cum to i copiii lumii vă
zic: „Dacă ne iubi i,
dacă ne dori i adevărata noastră fericire,
învă a i-ne căile lui Dumnezeu!
11. Dacă vre i ca noi, copiii voştri, să avem cu ade-
vărat un viitor luminos şi fericit, învă a i-ne căile Dom-
nului!
Iar dacă dori i să ne vede i neferici i,
dacă vre i să ne ruina i şi să ne pierde i via a noas-
tră şi a neamului nostru,

87. Cununile slăvite 87
– învă a i-ne căile păcatului, căile necredin ei, căile
fără Dumnezeu.
Căci să şti i că, pentru tot ce ne învă a i astăzi, voi
ve i răspunde în fa a lui Dumnezeu,
în fa a viitorului nostru,
în fa a conştiin ei voastre
şi a judecă ii lui Dumnezeu
– şi vă ve i lua sigur răsplata meritată.”
12. În în eles duhovnicesc, Sionul este starea cea
înaltă şi sfântă în care locuieşte şi stăpâneşte cu mare
bucurie şi binecuvântare totdeauna Dumnezeu.
Este acel înalt nivel duhovnicesc pe care îl pot
atinge în trăire numai sufletele care, stăruind printr-o
necurmată luptă de rugăciune şi de înfrânare, de oste-
neli şi de jertfe,
ajung în o aşa părtăşie de ascultare cu Hristos, în-
cât inima lor devine o sfântă şi plăcută locuin ă pentru
El. Un Sion ceresc.
O, ce înaltă şi dumnezeiască stare este aceasta!
13. Într-o inimă stăpânită total de Hristos strălu-
cesc în elepciunea şi dragostea,
răbdarea şi bunătatea,
cură ia şi toate roadele Duhului Sfânt,
tot mai frumoase, tot mai dulci şi tot mai multe.
Într-o astfel de via ă – şi, prin ea, peste al ii – se
revarsă izvoarele nesecate şi fericite ale învă ăturii să-
nătoase,
ale binefacerilor mângâietoare
şi ale rugăciunii fierbin i.

88. 88 Traian Dorz
Iar peste via a şi inima aceasta odihneşte fericit şi
liniştit, totdeauna cu plăcere, Duhul lui Dumnezeu (I
Ptr 4, 14).
14. În elepciunea cuprinde nu numai învă ătura
adevărului, ci şi limpezimea în elegerii
prin care omul duhovnicesc se poate orienta în
toate cu bucurie, fără greutate şi fără greş.
15. Puterea este nu numai biruin a pe care i-o dă
credinciosului Duhul Sfânt, prin darurile Sale,
ci şi credin a din inima curajoasă cu care se pot
primi şi se pot păstra toate binefacerile şi cuceririle pe
care le-a dobândit, cu osteneli şi cu jertfe, sufletul
credincios.
16. Dreptatea înseamnă nu numai măsura după care
Dumnezeu judecă şi răsplăteşte fiecare gând şi faptă,
potrivit cu desăvârşita Sa sfin enie,
ci şi cură ia de conştiin ă de care este călăuzit în
toate ascultătorul lui Dumnezeu fa ă de semenii săi.
Şi chiar fa ă de orice fiin ă sau lucru din jurul său.
17. Iubirea este Lumina fericită şi dulce care le
îmbracă pe toate celelalte virtu i, în toate manifes-
tările lor.
Iubirea este căldura tuturor virtu ilor,
este gustul lor plăcut,
este îmbrăcămintea lor frumoasă,
este miezul dulce şi fiorul vie ii lor
şi este pre ul lor mare şi statornic.

89. Cununile slăvite 89
O inimă care îşi are temeliile pe aceşti mun i înal i
şi sfin i nu poate rămâne ascunsă (Mt 5, 14).
Nu numai frumuse ea ei, ci mai ales revărsările
roadelor ei îi vor face pe mul i să-L slăvească pe Dum-
nezeu, văzând-o astfel (Mt 5, 16).
18. Din muntele cel mai înalt izvorăsc nu numai
cele mai puternice, dar şi cele mai limpezi ape.
Cei ce locuiesc lângă munte nu duc niciodată lipsă
de ape proaspete şi răcoroase, de ape dulci şi curate.
Având izvoare nesecate, muntele revarsă ape din
belşug tuturor celor care vin la el şi rămân acolo.
19. Hristos este Nesecatul Rezervor de ape vii care
âşnesc în via a veşnică (In 4, 14).
Învă ăturile Sale dulci şi limpezi,
nemuritoare şi rodnice
sunt apele cele vii care înviorează şi întăresc su-
fletele neîncetat,
de mii de ani, renăscând şi primenind mereu via a
tuturor.
20. O, ce izvoare binecuvântate sunt izvoarele lui
Hristos!
Credin a lui Hristos care se naşte din Cuvântul şi
din Duhul Său în sufletele noastre,
– ce izvor viu şi fericit este ea (Rom 10, 17)…
Dumnezeul Vie ii şi Prospe imii, înviorează mereu
Biserica Ta cea vie şi mădularele Tale vii cu aceste
izvoare îmbelşugate şi puternice.
Amin.

90. 90 Traian Dorz
12. VOIN Ă ŞI REALIZARE
1. Voin a dârză şi neobosită în urmărirea realizării
tot mai rodnice şi mai înalte a voii lui Dumnezeu, cu
toate-toate realizările tuturor acestor însuşiri,
nu sunt oare şi acestea valurile şi undele limpezi şi
dulci,
şuvoaiele şi revărsările fericite, tot mai proaspete
ale puterii şi mântuirii
care se revarsă neîncetat, înviorând, alimentând şi
răcorind omenirea mereu şi mereu
numai din izvoarele lui Hristos!
2. Ce ar putea fi oare fără El, fără Hristos, Izvorul
tuturor?
Orice ape care nu-şi au izvorul în Hristos nu pot
avea şi nu pot da via ă.
Adică nu pot nici să rodească binele, nici să dureze
în timp.
Ci sunt nişte ape moarte şi fără prospe ime, fără
gust şi fără putere.

91. Cununile slăvite 91
De aceea, cine se adapă de la astfel de ape este
nenorocit, sărac orb şi gol (Apoc 3, 17).
3. Oricine se adapă de la izvoarele lumeşti şi moar-
te este mereu însetat şi veşted,
este uscat şi bolnav
şi este infectat cu tot felul de microbi aducători de
moarte sufletească.
4. Dar ce sănătoasă este via a şi trăirea acelui suflet
care se adapă cu adevărat şi neîntrerupt din izvoarele
lui Hristos!
Când mintea lui se adapă din Inteligen a Divină,
din În elepciunea lui Hristos, cât de curat în elege Ade-
vărul Sfânt al Învă ăturii Sale
şi cât de smerit se străduieşte să-l realizeze în
faptele sale zilnice!
5. Când credin a cuiva îşi are izvorul puternic în
Crucea răscumpărătoare şi în Învierea Slăvită a lui
Hristos, cât de luminoase îi sunt faptele,
cât de eroică răbdarea
şi cât de biruitoare este ea în încercări!
6. Când educa ia omului credincios şi cultura lui şi
întreg felul lui de via ă se alimentează neîncetat din
izvoarele lui Hristos,
cât de sigur şi de liniştit înaintează el prin toate
căile sale spre înăl imi!
7. Când inspira ia omului duhovnicesc îşi are iz-
voarele în Hristos,

92. 92 Traian Dorz
ce lucrări strălucite va realiza el cu cuvântul său,
cu condeiul său, cu dalta sa, cu penelul său, cu harfa sa
şi cu orice altă unealtă pe care o va ine în mână,
chiar dacă ar fi numai un ac, ca al Tabitei (Fapte
9, 39)!
8. Dragul meu, poate şi tu eşti o fântână, un pârâu
sau măcar un vas de la care vine cineva să se adape.
Cu cuvintele tale şi cu exemplul tău ori cu ideile
tale şi cu lucrările tale, tu adăpi poate pe mul i…
O, dacă şi tu ai avea toate izvoarele tale în Hristos, ce
ape bune ai avea să le dai celor care vin la tine înseta i!
9. Ziarele, emisiunile, predicile, muzica, pictura,
căr ile şi tot ce formează mijloc de educa ie şi de cul-
tură, de informa ie şi de instruire
sunt fântâni de la care omenirea vine să se adape zi de zi.
O, dacă toate acestea şi-ar avea izvoarele în Hristos…
ce societate înaltă şi ce via ă fericită ar fi pe pământ!
10. O, dacă to i cei care alimentează aceste surse
s-ar alimenta mai întâi ei înşişi permanent din Hristos,
ce via ă sănătoasă şi fericită s-ar desfăşura atunci
peste toată fa a pământului şi a Timpului oamenilor!
Să ne rugăm şi să luptăm neîncetat pentru aceasta.
11. Strigătul în rugăciune înseamnă o voin ă şi o
dorin ă puternică şi stăruitoare pe care inima omului o
înfă işează lui Dumnezeu.
Este rugăciunea care luptă puternic să-L facă pe
Dumnezeu să o accepte
şi să o împlinească

93. Cununile slăvite 93
întocmai
şi grabnic.
12. În focul unei mari iubiri,
sau al unei mari disperări,
sau al unei mari nebunii,
sau al unei pofte stăpânitoare,
sau al unei lăcomii puternice,
inima omului, nemaiputând trăi fără o fiin ă sau
fără un lucru,
strigă,
arde,
cere!
13. În ceasul unei grele primejdii, îngăduită tot
prin voia lui Dumnezeu,
– căci nici o întâmplare nu vine întâmplător –
inima omului slabă şi fără încredere în lucrarea lui
Dumnezeu tremură şi se frânge.
Atunci strigă zi şi noapte înaintea lui Dumnezeu
până când vine o izbăvire:
ori prin via ă,
– ori prin moarte.
14. O, de câte ori însă strigătele rugăciunii stărui-
toare care biruie, smulgând de la Dumnezeu împlinirea
cererii lor,
au drept urmare cu totul altceva decât se gândise
înainte!
Când rugăciunea cuiva este prea îndelungată şi
prea stăruitoare în ceea ce urmăreşte,
rareori aduce un folos adevărat celui care o face.

94. 94 Traian Dorz
15. Dumnezeu orânduieşte toate lucrurile spre
binele omului înainte de a se ruga el.
Dar omul, uneori strigând mereu înaintea lui Dum-
nezeu, a for at modificarea bunei orânduiri, întorcând
lucrurile spre nenorocirea sa.
Pe urmă vede omul ce bine ar fi fost dacă n-ar fi
primit ceea ce ceruse.
Dar e prea târziu.
16. Ce minunată pildă de totală încredere în în-
eleapta orânduire a tuturor lucrurilor din partea lui
Dumnezeu Tatăl
a arătat tot timpul vie ii Sale pământeşti Mântu-
itorul nostru Iisus Hristos!
Ca un miel dus la măcelărie
şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund,
El nu Şi-a deschis gura să strige niciodată (Isaia
53, 7).
N-a deschis gura nici să Se plângă,
nici să cârtească,
nici să blesteme.
Nici măcar să Se apere n-a deschis El gura Sa, nici
când era osândit atât de pe nedrept la o moarte atât de
crudă (Mt 26, 63 şi 27, 12-14).
17. Hristos n-a deschis gura Sa decât să mângâie,
să lumineze, să Se roage, să cânte, să vindece şi să
mul umească pentru toate (Isaia 53, 12; Lc 23, 34; Mt
11, 25; In 11, 41).
O, ce pildă şi putere dumnezeiască este Domnul
Iisus pentru noi!

95. Cununile slăvite 95
18. Un adevărat credincios nici nu poate striga prea
nerăbdător şi supărător, zi şi noapte, înaintea Dom-
nului, pentru nici o dorin ă personală a sa.
Având încredere deplină în Dumnezeu că, precum
El Însuşi a aranjat toate celelalte lucruri până astăzi, tot
aşa le va aranja şi mai departe pe toate, astfel ca din
toate să iasă până la urmă binele său.
Cel credincios nu strigă niciodată!…
19. Cel credincios nu se tulbură, nu se aprinde şi
nu se leagă puternic de nimic.
Nu ine cu tărie să se facă neapărat şi numaidecât
voia lui.
Ci se lasă, încrezându-se liniştit, în voia lui Dum-
nezeu.
Atunci n-are de ce să strige.
20. Sufletul drept ştie că este în mâinile lui Dum-
nezeu, Binefăcătorul său,
şi inima lui credincioasă tace cu răbdare şi cu
încrederea mielului.
Nu cu ipete dârze şi nesuferite ca ale purcelului
fricos şi nerăbdător, care te asurzeşte îndată ce pui mâ-
na pe el
sau îndată ce nu i se dă ce vrea.
O, de prea pu ine ori suntem noi ca mieii, tăcând
linişti i sub mâna lui Dumnezeu.
Te rugăm, Doamne Iisuse, fă-ne şi pe noi cum ai
fost Tu.
Amin.

96. 96 Traian Dorz
Şi azi îmi pari…
Şi azi îmi pari minune,
şi vis, şi înger sfânt,
şi sol ceresc, şi zare,
şi rază, – nu cuvânt!
– O, naştere cerească,
ce taină te-a trimis?
Via ă eşti aievea,
ori zare eşti şi vis?
E-adevărată oare
neprihănirea ta,
ori totul numa-i pare
credin ei mele-aşa?
Crezând am oare cerul
întors în ochii mei,
ori numai plin albastrul
din el se vede-n ei?
O, Har ceresc, – o clipă
îmi pare că sunt viu,
dar iarăşi, peste-o alta,
aş crede, – şi nu ştiu.
– Aievea-s eu în tine
sau sunt numai un vis?
Când oare voi şti bine,
cerescule trimis?

97. Cununile slăvite 97
13. DURERE ŞI RĂBDARE
1. Dintre to i psalmii de rugăciune şi de durere
striga i către Dumnezeu în cele mai amare stări ale su-
fletului credincios, poate că nici unul nu este mai trist şi
mai dureros ca Psalmul 88.
O, ce întuneric vine uneori peste via a noastră!
Domnul să ne dea atunci o răbdare îndelungă şi încre-
zătoare.
2. În to i ceilal i psalmi de durere mai străluceşte
pe ici, pe colo şi câte o rază de lumină.
În fiecare din ei mai este şi câte un luminiş de
speran ă în mijlocul marilor încercări şi primejdii,
– dar în acest psalm nu este nici una.
Ci de la începutul şi până la sfârşitul lui, sufletul
bântuit de toate puterile întunericului se chinuieşte fără
nici o rază de mângâiere,
într-adevăr, în groapa cea mai de jos.
Domnul ne trece şi prin astfel de stări, pentru ca să
ştim să-i ajutăm pe al ii când vor ajunge aşa.

98. 98 Traian Dorz
3. Cartea lui Dumnezeu cuprinde îndrumări şi
exemple pentru ieşirea din oricare ispită, din orice pri-
mejdie sau încurcătură
în care ar putea ajunge un om,
un neam sau un rând de oameni,
în orice loc sau vârstă din via a lor.
Toate fiind scrise pentru ca noi să putem cunoaşte
(Lc 1, 4)
şi să putem crede (In 20, 31),
ca să ne putem mântui – nădăjduind totdeauna
şi rugându-ne neîncetat.
4. ...Pentru ca să putem cunoaşte că există şi astfel
de stări, de aceea au fost lăsate toate acestea.
Pentru acele stări de care nu pot fi altele mai grele,
au fost scrise şi cuvintele acestui psalm
şi pentru ca noi să putem crede că, prin puterea lui
Dumnezeu, există totuşi scăpare până şi din astfel de
locuri!…
5. Sufletul părăsit chiar şi de către cei mai apropia i
ai săi trebuie să în eleagă totuşi că totdeauna mai ră-
mâne o nădejde pentru el: Dumnezeu, către Care mai
poate înăl a un strigăt.
De această unică şi ultimă nădejde să se aga e omul
cu toată puterea,
ca un naufragiat de o stâncă.
6. Dacă ai fost cumva căzut într-o stare asemănă-
toare cu cea descrisă în Psalmul 88, atunci ştii că în
astfel de cazuri şi de stări numai singură puterea lui
Dumnezeu te mai poate înso i, ajuta şi salva.

99. Cununile slăvite 99
Iar dacă şi pe tine te-a ajutat şi salvat Dumnezeu, –
nu uita niciodată şi nicăieri, până la moartea ta, nu uita
recunoştin a şi ascultarea cu care Îi eşti dator lui Dum-
nezeu pentru salvarea ta; şi semenilor tăi să le aju i
când şi ei vor fi aşa.
7. Dacă încă n-ai trecut, teme-te şi umblă smerit
înaintea lui Dumnezeu.
Nu te mândri şi nu te bizui nici pe agilitatea ta, nici
pe pozi ia ta, nici pe rela iile tale, nici pe nimic ome-
nesc sau drăcesc,
şi nu face mai departe răul, îndărătnic şi nepăsător,
pentru că nici nu ştii ce te poate aştepta peste un pas şi
peste o clipă.
8. Gândeşte-te că mânia lui Dumnezeu
– sau bunătatea Lui –
te poate trânti când nici nu te gândeşti, în groapa
cea mai de jos,
ori ca o pedeapsă pentru trufia ta,
ori ca o încercare pentru credin a ta,
ori ca o lec ie pentru al ii.
Dar oricare ar fi cauza, vei vedea acolo ce cumplit
lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului Celui Viu
(Evr 10, 31).
9. A cânta înseamnă a lăuda şi a ne ruga.
Lauda şi rugăciunea bucuroasă şi fericită sunt cân-
tarea prin care ne arătăm noi mul umirea şi recunoştin a
cu dragoste către Dumnezeu,
pentru binefacerile Sale fa ă de noi şi fa ă de to i…

100. 100 Traian Dorz
10. A spune înseamnă a mărturisi cu înflăcărare şi
cu credin ă puternică,
cu cuvântul şi cu fapta noastră trăită
voia lui Dumnezeu.
A cânta înseamnă a trăi în lăuntru prezen a lui
Dumnezeu,
a spune înseamnă a trăi-o în afară.
A cânta înseamnă a contempla pe Dumnezeu,
a spune înseamnă a activa pentru El.
A cânta înseamnă medita ie, învă are, adâncire şi
cunoaştere a lui Hristos,
a spune înseamnă osteneli, jertfe şi lupte pentru
Cauza Lui.
Binecuvântat este numai cel ce le întruneşte pe
amândouă.
11. Amândouă aceste fe e ale vie ii din Duhul
Sfânt în fiin a noastră şi prin fiin a noastră
alcătuiesc cele două jumătă i ale uneia şi aceleiaşi
lucrări.
12. Dumnezeu nu Se poate folosi în chip fericit şi
rodnic de noi în afară dacă mai întâi nu s-a făcut în
lăuntrul nostru partea sănătoasei înnoiri şi adânciri.
Fiindcă niciodată nu va putea face în afară o curată
lucrare pentru Dumnezeu acela care mai întâi nu şi-a
cură at bine partea dinăuntru a blidului său (Mt 23, 25).
13. Când totuşi un astfel de vas nesfin it pe dina-
fară, adică nenăscut din nou,
care, rostind Numele Domnului, nu se depărtează
de fărădelege,

101. Cununile slăvite 101
– când un astfel de om se amestecă în lucrarea lui
Dumnezeu, el nu va face nimic bun în ea niciodată.
Ci va face totul rău sau ducător la rău.
Fiindcă nu râvneşte după cunoaşterea Domnului, ci
după foloasele lumeşti (Flp 3, 10).
14. Acest fel de om nu va medita asupra Cuvân-
tului mai întâi, cercetându-se pe sine cu sinceritate şi cu
smerenie, pentru a rămâne mereu în lumina Domnului.
Nici nu va căuta cu rugăciune, cu pocăin ă şi cu
frică să se apropie de altarul acestei slujbe.
Ci va învă a ca pe o poezie câteva versete şi isto-
rioare, iar dacă are memorie mai bună, va alcătui din
ele, de fiecare dată, câte o predicu ă, cu care îşi va îm-
plini o datorie
sau îşi va face un interes,
– dar nu va face o zidire.
Va face totul doar pentru folosul său lumesc, dar
nu spre folosul Domnului, ci spre paguba cauzei lui
Dumnezeu (Flp 2, 21).
15. Din astfel de oameni netăia i împrejur cu inima
(Fapte 7, 51),
diavolul face apoi capii tuturor relelor din Lucrarea
şi din Biserica lui Hristos.
Dintre aceştia se ridică răzvrăti ii şi dezbinătorii
Bisericii Domnului.
Dintre ei se aleg călcătorii legământului şi ai învă-
ăturii drepte şi sănătoase (I In 2, 24; II In 9).
Din ei ies vârfurile tulburărilor şi ale dezbinărilor
fra ilor (Rom 16, 17).

102. 102 Traian Dorz
Ies purtătorii unui duh străin şi ai unei evanghelii
străine (Gal 1, 8-9).
Ies desfrâna ii şi defăimătorii (I Cor 5, 11).
Ies stâncile ascunse, norii seci, pomii usca i, stelele
căzătoare (Iuda 12-13)…
cu care se va judeca odată focul Înfricoşătorului
Dumnezeu, de Care ei nu s-au temut (Evr 10, 29-31).
16. Nu este nici un adevărat credincios care să nu
dorească binele fiilor săi
şi să nu lupte cu toată puterea sa, până la moarte,
pentru mântuirea familiei sale şi a urmaşilor săi.
Dacă totuşi este cineva aşa, acela nu este credin-
cios, ci este mai rău ca un păgân (I Tim 5, 8).
17. Câtă vreme copiii ascultă îndrumările
şi cât ei urmează pilda părin ilor lor credincioşi,
atâta vreme şi binecuvântările Domnului se vor
revărsa larg şi fericit peste via a lor luminoasă şi îm-
belşugată.
Căci este totdeauna binecuvântat acel fiu pentru care
se roagă fierbinte şi neîncetat un părinte credincios.
18. Sub paza rugăciunii şi grijii părinteşti, min-
tea fiilor ascultători se întregeşte, se înal ă şi creşte
luminos,
iar inima lor capătă o tot mai frumoasă cură ie şi o
tot mai mare bogă ie a virtu ilor credin ei Domnului.
Aceasta le va deveni apoi lumina cărărilor vie ii
şi armele de atac şi de apărare în toate luptele, cu
to i vrăjmaşii trupeşti şi sufleteşti

103. Cununile slăvite 103
pe care vor avea şi ei să-i întâlnească pe căile
vie ii lor.
19. Începând bine şi mergând bine, copiii credin-
cioşi vor şi sfârşi bine,
lăsând, la rândul lor, şi ei în urma lor tot nişte fii
astfel de binecuvântat crescu i.
Ce privelişte fericită este totdeauna o astfel de
familie…
Dar cât de rari sunt astfel de părin i credincioşi…
20. Dar cât de şi mai rari sunt astfel de fii credin-
cioşi care să preia cu bucurie de la părin ii lor solia
sfântă a credin ei ascultătoare de Hristos
şi să o ducă, la rândul lor, tot aşa de fericit mai de-
parte, spre urmaşii lor!
De ce oare atât de des trebuie să întâlnim părin i
credincioşi plângând cu durere în fa a lui Dumnezeu
pentru copiii lor neascultători?
Desigur, sunt neferici i aceşti părin i pentru via a
asta.
Dar fiii lor sunt mai neferici i de o mie de ori – şi
pentru via a veşnică.
Dumnezeul milei, îndură-Te şi izbăveşte-i!
Amin.

104. 104 Traian Dorz
14. COPII ŞI PĂRIN I
1. O, cât de adesea vedem copiii multor credincioşi
că, îndată ce se ridică pu in în creştere, nu vor să mai
ină seama nici de respect, nici de ruşine,
ci, înso indu-se cu neascultarea şi cu păcatul prie-
teniilor rele,
se înstrăinează de credin a şi de pilda părin ilor lor.
Nu mai calcă la biserică,
nici la adunarea fră ească,
nici la rugăciune,
nici la ascultarea îndemnurilor sfinte,
– dar calcă tot mai nepăsători şi mai îndrăzne i
peste cuvântul părin ilor lor
şi peste poruncile lui Dumnezeu.
Vai de via a lor şi de aici, şi din veşnicie!
2. Ce bine mai poate urma pentru nişte fii neascul-
tători, din toate aceste umblări rele ale lor?
Şi ce viitor îi mai poate aştepta pe astfel de fii care
batjocoresc sfintele lucruri pe care ei le cunosc bine din
copilăria lor,

105. Cununile slăvite 105
făcându-se mult mai vinova i decât cei care nu
le-au cunoscut niciodată?
3. Dacă în stările şi vremurile lor bune, copii răi nu
vor să se îndrepte, va avea Domnul grijă şi bunătate
fa ă de mântuirea lor
şi va aduce peste ei loviturile şi nuiaua Lui, ca să-i
trezească.
Căci în vremea necazurilor lor, mul i din aceştia au
urmat calea fiului pierdut,
a fiului celui care numai în ziua cea rea şi-a adus
aminte de credincioşia şi de evlavia casei părinteşti,
– întorcându-se iarăşi la ea (Lc 15, 17)…
4. Cine îşi aduce neîncetat aminte cât de scurtă este
via a sa pe pământ
şi cine înva ă să-şi numere bine nu numai anii, ci şi
zilele,
acela va căpăta o inimă în eleaptă (Ps 90, 12),
iar inima în eleaptă îl va călăuzi totdeauna spre
Dumnezeu.
5. Moartea este totdeauna cel mai serios lucru.
Nimeni nu râde în fa a mor ii
sau în preajma ei;
nimeni nu priveşte la moarte cu neseriozitate,
– decât cei nebuni…
6. Fiecare clipă trecută cu tic-tacul ceasului este o
bucă ică tăiată din via a cea scurtă pe care fiecare ne-o
avem numai o dată aici.

106. 106 Traian Dorz
Atunci cum s-o putem privi nepăsători?
Şi cum s-o pierdem în chip uşuratic?
Şi cum să n-o folosim cu grijă?
7. Răscumpăra i timpul, spune în elepciunea Dom-
nului (Ef 5, 16);
şi dacă unitatea de măsură pentru timp este secunda,
atunci fiecare secundă trebuie s-o răscumpărăm fo-
lositor, căci Timpul e Secunda.
Dacă eşti în elept, ai grijă şi răscumpără fiecare
secundă a ta!
8. Fiecare secundă din via a ta răscumpăr-o cu gri-
jă, căci doar toată via a devine cât o singură Secundă în
clipa sfârşitului ei.
E doar ca un sunet scurt (Ps 90, 9).
Ca un abur care se arată pu intel şi apoi trece (Iac
4, 14).
9. Ca o secundă scurtă este via a noastră.
Dar de secunda aceasta,
de această nimică
depinde toată nesfârşita noastră veşnicie…
Toată!
O, de-am şti s-o folosim bine!
10. Numai existen a ta este a ta în tot ceea ce te
înconjoară!
Cu ce umpli tu acest vas scump şi unic acum, în
secunda când po i alege pentru vecii vecilor viitorul
tău?

107. Cununile slăvite 107
Ce- i aduni tu în scurta secundă a trecerii tale pe
lângă aceste două izvoare: al Vie ii şi al Mor ii?
Din aceste două grămezi: de aur, a Sfin eniei, şi de
noroi, a Stricăciunii,
ce- i alegi?
11. O, nu te amăgi, dacă eşti tânăr, că mai ai
timp…
Tinere ea şi sănătatea, ca avu ia şi frumuse ea,
nu pot fi un zid pe care îngerul năprasnic al mor ii
să nu-l dărâme.
Ia seama la acest avertisment serios: via a ta este
doar o secundă!
Ia-o în serios!
Răscumpăr-o în elept.
Înva ă şi munceşte în ea să- i câştigi cinstit pâi-
nea ta,
luptă şi crede folositor, să- i câştigi mântuirea ta,
lucrează şi poartă-te în chip vrednic lui Hristos,
vorbeşte şi roagă-te frumos,
meditează şi ascultă cu în elepciune
şi răspunde şi trăieşte întreg în toate-toate, foarte
serios – căci curând vei vedea ce însemnat lucru a fost
acesta!
12. Cine nu se deprinde să mediteze bine şi să
adâncească cu luare aminte în elesul asupra faptelor şi
asupra oamenilor,
asupra întâmplărilor şi a vremurilor,
acela trece prin via a aceasta fără să vadă nimic,
fără să în eleagă nimic

108. 108 Traian Dorz
şi trece în veşnicie fără să înve e nimic, fără să ştie
nimic
şi fără să fie nimic, decât un pierdut.
13. Neobişnuindu-ne să luăm seama asupra tre-
cutului, adică asupra Istoriei, noi nu vom descoperi ni-
mic din profe ii,
nu vom în elege nimic din prezent
şi nu vom putea întrezări nimic din viitor.
Vom trece peste via ă cum trece o corabie fără
busolă peste ape: nu vom şti nici unde ne aflăm,
nici unde ne ducem.
14. Dar cine ia seama bine cum citeşte (I Tim 4,
13), – adică ia seama cum trebuie să se citească în
Cartea Cerului sau a întâmplărilor pământului,
acela va învă a să desprindă din toate câte le vede
şi câte le aude miezul în elepciunii
şi va putea cunoaşte adevărul.
15. Cunoscând adevărul, nu va mai rătăci niciodată
înşelat de minciună
sau de mincinoşi,
ci inima lui se va întemeia tot mai statornic pe în-
credin ări neclintite
şi pe mântuirea neclintită.
16. Toată cartea istoriei patriei noastre este plină de
mângâietorul şi fericitul adevăr că numai Mâna cea
puternică a lui Dumnezeu ne-a ocrotit şi ne-a trecut cu
via ă prin atâtea cumplite încăierări cu moartea.

109. Cununile slăvite 109
Cine altcineva decât Domnul şi puterea Lui ar fi
putut salva acest copac atât de izbit de furtuni şi peste
care, de-a lungul atâtor veacuri, au trecut şi geruri, şi
arşi e deopotrivă de necru ătoare?
17. Cine ar fi putut bănui că se va mai reface
vreodată acest pământ zdrobit de atâtea copite năvă-
litoare
ale duşmanilor sau ale „prietenilor”,
la fel de pustiitori?
Pârjolit de atâtea flăcări,
sugrumat de atâta silnicie?
Fără Dumnezeu nu putem explica nimic din istoria
neamului nostru.
18. Bietul nostru popor… după sute de ani de asu-
priri nimicitoare
şi după o ură care n-a cru at nici urmele istoriei
sale – ce altă minune decât puterea lui Dumnezeu l-ar
mai fi putut face să supravie uiască şi să iasă biruitor?
Nici o istorie, a nici unui alt popor parcă n-a fost
scrisă aşa de crâncen ca istoria poporului nostru,
săpată numai în pietre,
în mănăstiri, în cruci şi în cimitire…
19. În rezisten a cu orice pre a neamului nostru
aici, unde a fost adăpostit numai sub scutul Singur al
credin ei,
trăind, muncind şi suferind numai în nădejdea
Adevărului şi a Dreptă ii dumnezeieşti,
poporul acesta nu L-a avut decât pe Dumnezeu.
L-a avut în trecut. O, dacă L-ar avea şi în viitor!

110. 110 Traian Dorz
20. Sub scutul rugăciunii, al răbdării şi al speran ei
au luptat şi au rezistat părin ii şi înaintaşii noştri vea-
curi şi veacuri,
copleşi i de vrăjmaşi din toate păr ile şi în număr
nesfârşit. Singurul lor Aliat a fost numai Dumnezeu.
Singură Puterea dumnezeiască i-a întărit fiin a şi
i-a înviat de fiecare dată speran a,
după fiecare pustiire trecută,
– ajutându-l să reziste totuşi până când a venit
ceasul cel mare şi de neuitat al Eliberării.
O, Dumnezeul Părin ilor noştri, ajută-ne şi nouă să
Te ascultăm ca ei, ca să fii şi cu noi cum ai fost şi cu ei.
Amin.
* * *
Cuvinte în elepte
Fiecare are-n lume felul lui de-a în elege,
de aceea din credin ă numai ceartă se alege.
Doar acei ce-L au pe Domnul
şi-al credin ei Sale fel
au acelaşi fel şi-n vorbă, şi-n credin ă,
ca şi El.

111. Cununile slăvite 111
Ce pu in Tu mi-ai cerut
Ce pu in Tu mi-ai cerut, O, ce mult îmi pare rău,
Scump Iisus, Domnul meu, Scump Iisus, Domnul meu,
dar şi-aceasta mi-a părut că m-am plâns de jugul Tău
mult şi greu! că e greu,
O, de ce n-am putut o, de ce n-am putut,
– o, de ce mi-a părut – o, de ce mi-a părut
mult şi greu, că-i prea greu,
Domnul meu, – Domnul meu,
Domnul meu! Domnul meu!
Dar ce multe Tu mi-ai dat, Dragul meu Cel Întristat,
Domnul meu, Scump Iisus, Domnul meu, Scump Iisus,
m-ai cinstit şi m-ai năl at o, de ce nu i-am dat
tot mai sus; gând curat,
o, ce Bun şi Bogat o, de ce nu i-am dus
Tu mi-ai dat şi mi-ai dat, dorul cel mai presus
şi mi-ai dus, cum ai spus,
– Scump Iisus, Scump Iisus,
Scump Iisus… Scump Iisus!…

112. 112 Traian Dorz
15. SALVARE ŞI RECUNOŞTIN Ă
1. O, Marele nostru Dumnezeu, Ocrotitorul părin i-
lor noştri,
Tu Singur ai fost Salvatorul neamului nostru şi
Singurul lui loc de adăpost, din an în an şi din genera ie
în genera ie, până azi.
Poporul nostru, chiar de la naşterea lui, a fost lumi-
nat de cunoaşterea Ta
şi istoria lui s-a născut o dată cu credin a lui cea
dreaptă în Tine, pe care au mărturisit-o părin ii noştri
până astăzi.
Sub Scutul Tău s-au adăpostit în toată crâncena lor
istorie, din care cea mai mare parte este îngropată şi azi
în cel mai nepătruns întuneric.
Ajută-ne şi nouă să Te credem şi să Te iubim ca ei!
2. O Doamne, cât de recunoscător ar trebui să- i
fie ie tot neamul nostru
şi cât de nedespăr it de Tine ar trebui să fie sufletul
lui pe totdeauna!

113. Cununile slăvite 113
Căci numai datorită bunătă ii şi grijii Tale, Doam-
ne, pe care Tu i-ai arătat-o în chip cu totul deosebit, a
rămas neamul nostru cu via ă până azi.
3. Tu, Doamne, ai avut un plan binevoitor şi milos-
tiv cu neamul nostru şi cu poporul nostru.
De aceea i-ai trimis atâtea înştiin ări şi chemări
minunate.
Nu înceta, Doamne, să-l iubeşti şi să-l chemi, până
va veni la Tine.
4. Tu, Doamne, ai trimis neamului nostru şi solia
Oastei Tale, spre a-i da astfel un mijloc binecuvântat
prin care să poată a Te sluji mai fericit.
O Doamne, ai milă şi nu ne lăsa acum să ne lăsăm
de Tine,
ci dăruieşte-i acestui popor o minte sănătoasă cu
care să vină iarăşi într-o şi mai fierbinte dragoste la
Tine.
Şi apoi să rămână pe veci la Tine.
5. Cele mai multe păcate le face omul pe fa ă,
– dar cele mai mari le face în ascuns.
Oricât de căzut ar fi cineva în stricăciune, tot
mai are o parte de ruşine şi de frică în săvârşirea un-
or păcate
şi nu le face chiar în văzul altora…
6. Deşi, în nebunia lui, omul care păcătuieşte cu
uşurin ă de multe ori se laudă cu păcatele lui,

114. 114 Traian Dorz
– totuşi sunt unele păcate pe care până şi celui mai
ticălos om îi este greu să şi le spună cu glas tare.
Aceste păcate întrec orice margine.
Făptaşul lor le ascunde cât se poate mai tare şi cât
se poate mai mult,
fiindcă acestea sunt păcatele în urma cărora ar avea
de suferit pedeapsa ce-i aduce ruşine din partea tuturor.
7. Dar oricât de bine ar căuta făptaşul să se as-
cundă, este totuşi Cineva care îl vede şi îl urmăreşte
pas cu pas.
Cineva care îl ştie în tot ce face
şi chiar atunci când se aşteaptă mai pu in îi dă pe
fa ă tot ce căutase el atât de mult şi atât de bine să
ascundă.
Păcate ascunse ani de zile ies dintr-o dată la iveală
din te miri ce nimic.
Asta este numai lucrarea lui Dumnezeu.
8. Pare ciudat cum şi făptaşul însuşi ajută la des-
coperirea faptei sale ascunse.
Printr-o mică nebăgare de seamă,
printr-un fir de păr lăsat,
printr-o urmă de deget,
printr-o vorbă scăpată,
printr-o privire sau un pas,
prin acestea s-au dat pe fa ă adeseori nelegiuiri
ascunse ani şi ani…
Dumnezeu Însuşi, Care a văzut totul, lucrează în
acest fel, spre a nu lăsa nedescoperit nici chiar pe pă-
mântul acesta fărădelegea.

115. Cununile slăvite 115
9. Chiar dacă necredinciosul nu vrea să recunoască
în acestea lucrarea lui Dumnezeu, totuşi acesta este
adevărul: voia lui Dumnezeu îl descoperă. Numai voia
aceasta a lui Dumnezeu este cauza descoperirii multor
păcate ascunse.
Nu este oare o dovadă limpede pentru acest adevăr
şi faptul că, iată, nu rămâne nimic ascuns care să nu fie
odată descoperit?
10. Fereşte-te, să nu faci nimic din ceea ce este
nedrept, necinstit şi nebunesc.
Nu te bizui că ştii să ascunzi bine ceea ce ştii că
nu-i permis să faci.
Nu este nici un ascunziş pe lume în care să po i
scăpa de fapta ta cea rea.
Vei fi descoperit sigur!
11. Păcatele pe care le faci vor fi cunoscute şi vor
merge înaintea ta la judecata lui Dumnezeu,
iar pe urma lor vei merge sigur şi tu.
Cele ce nu au mers încă vor merge şi ele sigur,
după tine (I Tim 5, 24-25).
De aceea, opreşte-te!
Nu mai face alt păcat.
Iar cele pe care le-ai făcut, mai bine mărturiseş-
te-le, căci pedeapsa ta va fi mai uşoară
şi mântuirea ta mai cu putin ă – dacă le vei măr-
turisi şi le vei părăsi acum.
12. O, Mare Dumnezeu, Cunoscător a toate şi a
tuturor,

116. 116 Traian Dorz
Te rugăm, veghează Tu Însu i neîncetat asupra îm-
plinirii Cuvântului Tău.
Nu lăsa nedescoperit nici un păcat – pentru ca să nu
sufere fără nădejde cel nevinovat în locul celui vinovat
şi pentru ca să nu se îngâmfe inima nelegiuitului,
zicând că nu este cine să ştie şi cine să pedepsească fap-
tele nelegiuirii sale.
13. Îngrozeşte-l, Doamne, pe îndrăzne ul nelegiuit,
care nu se teme de nimeni şi de nimic, ci se îmbărbă-
tează a face nedreptatea,
şi fă-l să vadă că totuşi are de ce să se teamă.
14. O, câte gânduri şi dorin e, unele frumoase, alte-
le îndrăzne e, iar cele mai multe nevrednice nu mai
ajung niciodată la împlinire!…
Pentru că omul care le face nu înva ă să-şi numere
bine zilele sale,
nici ale tinere ii,
nici ale puterii,
nici ale înăl ării sale.
Iar zilele în care ar putea face binele trec mai re-
pede decât prilejul aşteptat
şi mai grăbite decât ocazia dorită.
O, ce pustiu veşnic rămâne acolo unde nu este
Dumnezeu!
15. Omul care înva ă să calculeze milioanele de ani
ai altora nu înva ă adesea să-şi numere binele pu inele
lui zilişoare

117. Cununile slăvite 117
– şi se pomeneşte, la capătul lor scurt, fără să fi
realizat nimic altceva decât planuri…
Planuri goale şi planuri umflate,
planuri slabe, frumoase, urâte…
Planuri, – pleavă.
16. O, cât de atent îşi numără omul în elept, omul
cuminte valorile lui cele mai alese, zilele sale,
atunci când ştie bine că nu are timp şi îngăduin ă să
le mai numere decât o singură dată în via a lui.
17. Cât de rodnic şi de folositor are grijă omul
chibzuit să-şi trăiască fiecare zi din via a lui!
El este acel om care ştie să ia bine seama la pu inul
număr al acestor zile
şi la marele număr de datorii pe care trebuie să le
împlinească în ele.
18. O, dacă cei în elep i ar putea găsi toate zilele pe
care le pierd cei nebuni!…
Cu câte realizări fericite s-ar îmbogă i lumea!
19. O, dacă cei bătrâni ar putea câştiga toate prile-
jurile pe care le nesocotesc cei tineri,
cu ce opere frumoase s-ar îmbogă i pământul!
Şi dacă cei buni ar putea avea toate posibilită ile pe
care le risipesc cei răi,
cât de minunat ar fi folosite toate acestea pentru
fericirea vie ii tuturor!
20. Dar, când omul înva ă să-şi ştie număra bine
toate zilele sale,

118. 118 Traian Dorz
adesea nu mai are, sărmanul, ce să numere.
În elept este acela care vede înainte – spune
proverbul –
căci în urmă to i proştii văd.
Ce mare lucru este să fii în elept astăzi!
Astăzi – ca Timp; acum – ca prilej.
O, Duhule Sfânt, dă-ne în elepciunea Ta.
Amin.
* * *
Cuvinte în elepte
Omul credincios se naşte şi din lut,
şi din lumină;
prima naştere-i umană,
cea de-a doua e divină.

119. Cununile slăvite 119
16. NUMĂRAT ŞI ÎMPĂR IT
1. i-ai numărat tu bine pu inele zile pe care le mai
ai spre împlinirea multelor tale datorii?
Câte ai câştigat din zilele tale folosindu-le bine?
Şi câte ai pierdut nefolosindu-le deloc sau folosin-
du-le rău?
Câte prilejuri ai avut tu să te întorci la Dumnezeu,
dar nu le-ai folosit, nu te-ai întors, nu te-ai predat Lui,
– ci eşti tot nehotărât şi azi.
Până când nu înve i împăr irea vie ii, spre mântuire?
2. Ai avut sau mai ai încă o func ie înaltă pe lume,
sau o mare posibilitate de a face bine multor
oameni,
sau chiar Lucrării lui Hristos,
– dar n-ai făcut.
Te-ai temut că î i vei pierde scaunul înalt pe care
stai, dacă vei face aceasta!
Dar oare cât crezi că totuşi îl vei mai ocupa?
Nu te temi mai degrabă de Dumnezeu?

120. 120 Traian Dorz
3. Când nu vei mai avea „mâine” şi nu vei mai
avea prilej, ce vei face?
Nu este tot acelaşi lucru dacă ajungi la capătul vie-
ii cu bra ele pline de roade
sau cu mâinile goale.
Ori dacă î i vei încheia via a frumos sau dacă i-o
vei sfârşi ca un netrebnic.
Trezeşte-te, căci vine curând marele examen!
4. Sub ocrotirea Celui Preaînalt
şi la umbra Celui Atotputernic
nu există nimic primejdios şi nimic greu.
Chiar luptele lui Hristos, ostenelile şi jertfele şi
chiar munca pentru El,
cu toate sudorile şi suferin ele lor devin ceva cu
totul uşor şi plăcut;
atunci totul este îndulcit şi înviorat de prezen a
fericită şi întăritoare a lui Hristos.
5. Domnul nostru Iisus Hristos, când ne-a chemat
să călcăm pe urmele Sale, ne-a spus că în lume vom
avea necazuri…
Că în lume va trebui să ne nevoim cu greu, ca să
mergem pe calea Lui strâmtă, să purtăm crucea Sa
şi să intrăm pe uşa Lui cea îngustă.
Dar la sfârşitul tuturor, ne-a aşezat cununa vie ii
veşnice.
6. După o via ă întreagă de trudnică ascultare şi de
necontenite eforturi trupeşti şi sufleteşti în slujba cea
sfântă a lui Hristos,

121. Cununile slăvite 121
iată, întreba i-i pe cei care, în toată cură ia inimii
lor, au trăit o astfel de via ă,
cum li s-a părut totul?
Şi ve i vedea cum, cu o fa ă plină de lumină şi de
recunoştin ă pentru Domnul,
ei vor mărturisi cu to ii că toată via a lor cu
Hristos, deşi le-a fost împreunată cu toate aceste gre-
ută i, nu li s-a părut a fi decât ca o plăcută stare la o
umbră răcoritoare,
ca lângă un izvor dulce
– şi ca o dulce odihnă în pacea şi bucuria harului
lui Dumnezeu.
Şi întocmai aşa şi este via a cu Hristos.
7. Pentru cel ce a umblat cu Dumnezeu, tot ce se
părea a fi arşi ă, şi durere, şi trudă, şi povară
s-a prefăcut într-o binecuvântată odihnă, chiar în
timpul încercării…
sau îndată după aceea.
8. Nu există nicăieri pe lume un loc mai plăcut, mai
dulce şi mai odihnitor
ca la Umbra Celui Atotputernic.
Acolo totul este liniştit şi mângâietor.
Puterea şi dragostea lui Dumnezeu potoleşte valurile,
alină durerile inimii,
spulberă temerile fricii
şi înseninează lărgimile min ii şi ale cugetului…
9. Fericit este sufletul care, o dată ce a venit la
Hristos, rămâne cu hotărâre statornic în ascultarea sme-
rită şi curată de voia Lui,

122. 122 Traian Dorz
căci aceasta îi aduce toată binecuvântarea împărtă-
şită de umbra şi de adăpostul cel sfânt al Domnului.
10. Multe puteri ale răului sunt pornite împotriva
celui credincios
şi multe curse şi primejdii îl pândesc neîncetat de-a
lungul drumului său.
Mul i urmăritori vor fi puşi mereu pe urmele lui
să-l iscodească, să-l învinuiască, să-l vândă.
Şi multe curse îi sunt aşezate în calea lui.
Dar tocmai pentru aceasta Domnul a avut grijă
să-i dea credinciosului Său nu numai îmbărbătări la
fiecare pas
şi învă ături cum să cunoască şi să se ferească de
primejdii şi de vrăjmaşi,
– ci şi asigurarea ajutorului Său
şi a ocrotirii Sale sigure şi puternice, în orice loc şi
împotriva oricărui vrăjmaş.
11. Să fii convins, să fii absolut sigur că trebuie să
nu ai nici un fel de teamă, de nici nu fel de vrăjmaş.
Nici de cei ce umblă ziua în amiaza mare, adică
oarecum legal, în contra ta.
Nici de cei care se furişează prin întuneric, adică
iscoditorii ascunşi şi pânditori.
Da, trebuie să nu te temi de nici unii dintre ei.
Căci Dumnezeul tău este totdeauna între tine şi ei.
12. De un singur lucru trebuie să te temi neîncetat:
ca nu cumva să calci voia Domnului tău.
Ca nu cumva să te înşele vreun păcat.

123. Cununile slăvite 123
Ca nu cumva să te dezlipeşti de Hristos, ieşind de
sub ocrotirea Lui.
Căci atunci, rămas fără adăpostul Lui, orice săgeată
te poate ucide,
şi orice vrăjmaş te poate birui,
şi orice vânt te poate arunca în pierzare.
13. La picioarele mântuitoare ale lui Hristos, să ştii
că, atâta vreme cât eşti acolo
şi rămâi acolo,
po i să fii deplin liniştit şi încrezător, nu trebuie să
te mai temi de nimic (Isaia 51, 7; Mt 10, 28).
Scutul tău este atât de puternic, iar Stânca ta atât de
înaltă, că nici o săgeată nu te va putea ajunge
şi nici o primejdie nu te poate amenin a.
14. Puterile Domnului, îngerii Săi, sunt unele din
mijloacele Domnului de a ajuta şi de a înştiin a,
de a salva şi de a pedepsi sau a ucide…
Aceşti slujitori ai Domnului îi înso esc mereu pe
oameni, de la naşterea lor până la moarte (Mt 18, 10),
împlinind hotărârile lui Dumnezeu în via a lor de
pe pământ, fie de salvare, fie de pedepsire.
15. Nebănuite puteri şi fiin e cereşti trimise de Dum-
nezeu înso esc paşii noştri, ai fiecăruia, în orice loc,
în orice clipă
şi în orice cale.
Ochii lor văd,
urechile lor aud
şi mâinile lor înseamnă tot ce facem.

124. 124 Traian Dorz
16. Dar cei care fac răul trebuie să se teamă per-
manent,
căci dacă sabia slujitorilor pământeşti îi loveşte ne-
cru ător pe cei potrivnici stăpânului lor văzut,
– cu cât mai necru ător va fi lovit acela care calcă
poruncile Celui Nevăzut (Rom 13, 3-4; Evr 12, 25)!
17. Credinciosule al lui Hristos, ine bine minte:
îngerii lui Dumnezeu te înso esc şi pe tine în orice cale
mergi,
ca să te ocrotească,
şi să te apere,
şi să te ajute.
Ia bine seama pe ce căi mergi şi ce lucruri faci.
Fă totul în aşa fel, ca niciodată sfin ii îngeri să nu
fie sili i să-şi întoarcă fa a cu durere sau cu ruşine de la
faptele tale sau de la cuvintele tale.
18. Când, după o noapte liniştită pe care am petre-
cut-o odihnind în aşternutul nostru paşnic
şi în mijlocul familiei noastre îndestulate
ori sub acoperişul nostru binecuvântat,
noi ne trezim sănătoşi, spre bucuria unei noi zile de
muncă şi de mul umiri,
– atunci frumos este să-L lăudăm pe Domnul şi
să-I preamărim bunătatea Sa care ne-a ocrotit odihna,
ne-a păstrat via a
şi ne-a inut sub paza Sa tot ce avem.
19. După o zi muncită cu spor,
după o cale urmată cu bine,

125. Cununile slăvite 125
după o nouă împlinire a datoriei noastre,
– cum ar trebui, cu o bucurie mărită, în conştiin a
noastră împăcată,
să-L lăudăm de frumos pe Domnul de la Care am
avut puterea şi ajutorul pentru toată munca şi lupta
rodnică de peste ziua care ne-am împlinit-o!
Să facem totdeauna asta, cu toată recunoştin a
noastră.
20. Iar când, din pricina neascultării noastre de
Dumnezeu
şi drept pedeapsă pentru căderile noastre
sau ca un mijloc pentru cură irea şi întoarcerea
noastră din nou la El,
vine o vreme în care Dumnezeu îngăduie să ajun-
gem în încercarea focului,
atunci, chiar şi atunci, frumos ar fi să-L lăudăm pe
Domnul. Şi cu toată căin a inimii noastre să căutăm
iarăşi împăcarea cu El.
Căci în tot ce a făcut, a fost numai bunătatea gri-
jii Lui, ca noi să nu pierim căzu i în osânda păcatului
nostru.
Dumnezeul nostru Bun, laudă şi mul umire veş-
nică ie!
Amin.

126. 126 Traian Dorz
Te iubesc, Iisuse
Te iubesc, Iisuse, da – pe totdeauna
via a mea cu Tine va fi veşnic una.
Vei vedea-n vecie cât de-adevărată
i-a fost dată ie inima mea toată.
Scump Iisus, Drag Iisus, – inima mea toată.
Vei vedea, Iisuse, peste-un an ori zece,
chiar şi peste sute
şi chiar mii de-ar trece,
peste o-ncercare,
peste zeci,
ori sute,
vei vedea, Iisuse, spusele-mi inute.
Cât de tari vor fi atuncea
spusele-mi inute!
Vei vedea, Iisuse, după jertfe date,
după răni şi lacrimi îndelung purtate,
vei vedea-n Vecie cât i-am fost de UNA,
cum i-am spus eu ie: „DA” pe totdeauna.
Cât am fost cum i-am spus ie,
„DA” pe totdeauna!

127. Cununile slăvite 127
17. IERTARE ŞI LAUDĂ
1. Când Domnul Iisus, prin Sângele cel scump al
Crucii Sale şi prin împărtăşirea cu El,
ne iartă păcatele,
ne îndepărtează fărădelegile
şi ne sfin eşte fiin a noastră,
frumos este să-L lăudăm pe El cu cele mai înalte
sim iri ale fiin ei noastre recunoscătoare.
2. Când Domnul Iisus ne primeşte iarăşi în dulcea
Lui iubire
şi când ne dăruieşte bucuria sănătă ii,
ori bucuria întoarcerii între cei iubi i ai noştri,
ori bucuria împlinirii dorin elor sau a rugăciunilor
noastre fierbin i,
– cât de frumos trebuie să-L lăudăm noi pe El!
Să o facem cu toată strălucirea lacrimilor noastre
iubitoare.
3. Când privim în urma vie ii noastre

128. 128 Traian Dorz
şi ne aducem aminte de toate prin câte ne-a trecut
Domnul din copilăria noastră şi până astăzi,
amintindu-ne de toate din câte ne-a izbăvit El prin
puterea Sa,
şi de toate câte ne-a dăruit El, prin bunăvoin a Sa,
şi de toate câte le-a îndepărtat El de la noi,
şi de toate binefacerile Lui făcute pentru ai noştri,
ori pentru cei apropia i şi dragi,
ori pentru întreagă omenirea aceasta,
– o, ce frumos ar fi să lăudăm plini de evlavie, de
smerenie şi de mul umire Numele Domnului Cel Sfânt,
neuitând nici una din binefacerile Lui (Ps 103, 2)!
4. Când privim cerul înstelat
ori însorit,
cu toate înăl imile sale nemărginite, pline de mi-
nuni şi de taine deasupra noastră,
când privim măre ia cutremurător de frumoasă a
unui răsărit de soare
sau a unui mereu nou apus, sau dezlăn uirea în-
spăimântătoare a furtunii în mun ii împăduri i
sau în mun ii înspuma i de valuri din largul mă-
rilor,
– cât de smeri i şi de uimi i ar trebui să-L lăudăm
noi pe Dumnezeu!
Ferici i suntem cu adevărat numai când facem asta!
5. Roadele Duhului Sfânt, care înso esc
şi care mereu trebuie să înso ească neapărat pe
orice om şi orice via ă născută din nou prin Cuvântul
Sfânt şi prin Duhul Sfânt,

129. Cununile slăvite 129
sunt frumoasele dovezi ale unei vie i trăite în as-
cultarea de voia cea sfântă a lui Dumnezeu.
Orice credincios trebuie să aducă aceste roade.
Roadele cele noi ale unei astfel de vie i sunt tot-
deauna frumoase, dulci şi binecuvântate.
Şi înaintea lui Dumnezeu, şi înaintea oamenilor.
6. Dacă într-adevăr sufletul nostru este un pom
sănătos, sădit în via Domnului, în Casa Domnului,
în Duh (adică în dreapta credin ă)
şi în Adevăr (adică în dreapta învă ătură),
el nu poate rămâne niciodată neroditor.
Oricine este zidit pe Temelia cea Sfântă (Ef 2, 20-
22; I Ptr 2, 5)
nu se poate să nu aibă aceste roade ale Duhului
Sfânt.
Căci dacă nu le are, ci numai se laudă, pe el îl aş-
teaptă securea.
Îl aşteaptă sigur,
ori azi, ori mâine, ori poimâine,
dar nu departe (Lc 3, 9).
7. Cu cât via a trupească a unui credincios rodnic
înaintează în ani, cu atât via a lui cea duhovnicească se
îmbogă eşte şi se înfrumuse ează în plăcutele roade
dulci ale Duhului Sfânt.
Una o îmbogă eşte pe alta
sau se osândesc împreună.
8. Acela care rămâne statornic în Biserica unde s-a
născut din părin ii săi trupeşti şi din cei sufleteşti,

130. 130 Traian Dorz
păstrând mereu ceea ce a auzit de la început (I In
2, 24),
acela se întinde binefăcător, prin lucrările sale bi-
nefăcătoare, cât mai departe
peste al ii şi peste al ii.
9. Ce fericită privelişte este totdeauna să vezi un
credincios ajuns la bătrâne e după ani de furtuni şi de
încercări biruite cu răbdare,
tare în credin ă şi mereu mai plin de roade bune!
Când perii capului săi cărun i încununează o frunte
cinstită, vrednică, statornică şi în eleaptă,
tot ce face sau spune el este luminos şi bun.
O, câtă cinste Îi face lui Dumnezeu un astfel de
slujitor al Lui!
10. Când, prin rădăcinile adânci şi puternice ale
unei încercate credin e
şi ale unei îndelungate experien e cu Dumnezeu,
omul credincios îşi trage sucul vie ii lui duhovni-
ceşti din adâncurile tot mai bogate ale unei statornice
părtăşii cu Hristos,
acest suc dulce şi sfânt redă în afară binecuvântă-
rile primite în roadele sale totdeauna mai luminoase,
mai coapte şi mai frumoase!
Cât trebuie să-L lăudăm pe Domnul din pricina
unui astfel de suflet,
căci privelişti ca acestea vedem foarte rar acum.
11. Îngrijind de pomii cei tineri, să nu-i uita i nici-
odată pe cei bătrâni.

131. Cununile slăvite 131
Un pom tânăr poate să aibă roade fragede şi fru-
moase, dar unul bătrân are totdeauna în gustul fructelor
sale o aromă deosebită, o dulcea ă aleasă.
12. Nu uita i acest frumos îndemn niciodată: cu cât
sunte i mai bătrâni, dragi fra i credincioşi, cu atât sun-
te i mai datori să fi i încărca i de roade tot mai dulci şi
mai multe ale Duhului Sfânt.
În elepciunea voastră cumpătată, serioasă şi demnă,
fiind îmbogă ită de ani şi de experien ă,
trebuie să aibă nu numai cuvintele şi sfaturile me-
reu mai adânci şi mai curate, dar şi trăirea voastră să fie
la fel, curată şi adâncă.
13. Cine nu vede măre ia lucrurilor lui Dumnezeu,
acela nu-L poate vedea şi nu-L poate cunoaşte nici-
odată, nici pe El.
Cine nu ştie să privească înalt, adânc şi departe…
– adică până dincolo de frumuse ea şi de măre ia
lucrurilor văzute –
acela n-are cum să-L descopere pe Dumnezeu.
N-are cum să ajungă uimit în fa a Lui, adorându-L,
– fiindcă Dumnezeu este totdeauna dincolo de
lucrările Sale.
14. Cine nu priveşte dincolo de binele ce i se face
zilnic de către Dumnezeu…
dincolo de ploaia binefăcătoare,
şi dincolo de soarele binefăcător,
cine nu vede dincolo de timpurile rodnice,
şi dincolo de vremurile de pace pe Acela care le dă...

132. 132 Traian Dorz
şi dincolo de înlăturarea primejdiei,
şi de bucuriile vie ii,
şi de cutremurul mor ii
nu-L vede pe Cel ce le stăpâneşte,
– acela nu-L va putea vedea niciodată pe Dum-
nezeu nicăieri.
Pentru că nu vrea să-L vadă şi pentru că nu vrea
să-L creadă şi să-L recunoască.
15. Oamenii nu se pot re ine să nu strige încânta i
şi extazia i:
Ce măre i sunt aceşti mun i frumoşi!
Sau: ce măre e sunt aceste valuri puternice!
Sau: ce măre e sunt bol ile acestei peşteri!
Ori: ce mărea ă este avalanşa aceasta de nori, stră-
bătută de nenumărate fulgere şi trăsnete…
Ori: ce măre e sunt aceste privelişti!…
Oamenii aceştia se pot totuşi opri o via ă întreagă
numai la aceste uimitoare măre ii
dar fără să-L vadă îmbrăcat cu ele şi îmbrăcat în ele
pe Dumnezeul tuturor şi pe al lor, Care este dincolo de
aceste acte ale Lui.
16. Unii oameni pot vedea toate măre iile naturii,
încântându-se de priveliştea lor, fără să vadă totuşi Ca-
uza tuturor măre iilor acestora;
sau se pot încânta de explica iile ori de descrierile
lor – uimindu-se cum le-au scornit –,
dar nu se pot ridica până la [starea de] încântare de
frumuse ea Lui, Care le-a creat.
Dincolo de acestea ei nu pot şi nu doresc să treacă,
până la El.

133. Cununile slăvite 133
Ce trist şi ce dureros faliment al inspira iei este
acesta!
17. Sufletul nobil strigă de fiecare dată când pri-
veşte măre ia creaturilor şi frumuse ilor lui Dumnezeu:
O, ce măre eşti, Doamne, Făcătorul tuturor aces-
tora!
O, ce măre împără eşti şi stăpâneşti Tu peste ele
şi ce minunat ştii Tu să Te acoperi, îmbrăcat în toa-
tă lumina, înăl imea, puterea şi frumuse ea lor,
ca să nu Te vadă decât cei care Te cred…
18. Dumnezeule măre , Împăratul şi Mântuitorul
nostru,
uimindu-ne şi încântându-ne de fiecare dată şi de
fiecare din măre iile din mijlocul cărora ne vorbeşti Tu,
noi ne închinăm ie şi Te slăvim pe Tine,
crezând din toată inima şi cu toată bucuria în
Atotputernicia Ta.
19. Ne închinăm ie, Celui care Te învălui cu lu-
mina soarelui sau cu umbra norilor…
Celui care ne grăieşti din frumuse ea înaltă a mun-
ilor sau din cea adâncă a apelor,
ori din cea înspăimântătoare a tunetelor Tale.
Slavă ie, Celui care treci prin susurul adierilor în-
miresmate sau al mugetului furtunilor îmbrăcate în
fulgere!
Slavă, slavă ie!
20. De la măre ia lucrărilor lui Dumnezeu, credin a să-
nătoasă şi trează ajunge totdeauna la conştiin a puterii Lui.

134. 134 Traian Dorz
Făcătorul iubitor şi în elept al tuturor celor văzute
şi nevăzute, Dumnezeul nostru, este Cel ce stăpâneşte
şi controlează cu Puterea Sa
şi cu puterile Sale totul,
oriunde
şi oricând.
Slavă, şi slavă, şi slavă veşnică Lui!
Amin.
* * *
Cuvinte în elepte
Cine speră-n vreo minune crească-şi şi mai mult
credin a,
prin credin ă-ajungi minunea,
prin ea vezi făgăduin a.

135. Cununile slăvite 135
18. STĂPÂNIRE ŞI CONTROL
1. Nimeni şi nimic, niciodată nu poate scăpa de
sub Stăpânirea şi de sub controlul desăvârşit al lui
Dumnezeu.
Nimeni, nici duh, nici om nu poate face nicăieri ce-
va fără învoirea şi controlul Său desăvârşit şi per-
manent pretutindeni.
2. Pot fi duhuri oricât de înalte
şi ceruri oricât de înalte,
– mai înalt decât ele este totdeauna Dumnezeu!
Pot fi locuri cât de adânci
şi duhuri cât de adânci,
– mai adânc decât ele este totdeauna El.
3. Pot fi oameni mari
şi împotriviri mari,
– mai mare decât to i este totdeauna Dumnezeu. Şi
El îi controlează pe to i.

136. 136 Traian Dorz
Pot fi puternice zidurile, şi por ile,
şi semin iile nedrepte, şi asupririle lumii,
şi armele, şi amenin ările vrăjmaşilor
ori ale întunericului şi ale stihiilor,
– mai puternic decât to i aceşti puternici este Dom-
nul nostru Iisus Hristos!
4. Pot fi mari şi pot fi apropiate de noi durerile şi
apăsările,
poate fi mare primejdia şi aproape moartea,
– totdeauna să nu uităm că mai Mare decât ele şi
mai aproape de noi decât oricare din cele ce ne-ar putea
face rău
este Domnul Dumnezeul nostru şi Marele nostru
Mântuitor, IISUS HRISTOS. Şi El le controlează pe
toate.
5. Crede şi îndrăzneşte, căci oricât de tari ar fi pu-
terile potrivnice, mai tare este Domnul tău.
Oricât de înăl a i ar fi vrăjmaşii lui Dumnezeu, mai
presus de to i este Domnul tău. El îi controlează pe to i.
Fii încredin at cu bucurie că mai tare şi mai înalt
este Dumnezeu ca orice înăl ime şi tărie
şi nu te teme, nici nu te înfricoşa niciodată (In 14,
27; Mt 10, 28; Lc 12, 4; I Ptr 3, 14).
6. Chiar când te vei găsi în mijlocul amenin ărilor
tale,
chiar când vei fi dat în mâinile chinuitorilor tăi,
chiar când vor mugi în jurul tău cele mai furioase
valuri, spumegând şi amenin ându-te,

137. Cununile slăvite 137
– nu-i da voie inimii tale să tremure,
nici sufletului tău să se teamă,
nici gurii tale să rostească cuvinte de cârtire, sau de
lepădare, sau de îndoială.
Căci mai puternic decât orice amenin are şi decât
orice amenin ător
este Dumnezeul tău Care, deşi te dă în mâinile lor,
nu te lasă pradă acestor mâini.
7. Dumnezeu te va smulge la timp şi în chip minu-
nat din mâinile lor,
nu numai pe tine şi cauza ta,
ci, din pricina ta, îi va smulge chiar şi pe cei ce
sunt la un loc cu tine în aceeaşi corabie
sau care zac cu tine în acelaşi întuneric (Fapte
27, 24).
8. Să nu vi se tulbure deci inima niciodată,
nici să nu vi se înspăimânte.
Ave i credin ă – ave i siguran ă puternică în Dum-
nezeu şi încredere absolută în Hristos,
în orice împrejurare şi în orice mâini a i fi.
9. Izbăvirea Domnului va apărea pentru noi cu atât
mai strălucită, cu cât noi suntem mai mici, iar vrăjmaşii
noştri mai mari
şi cu cât noi suntem mai slabi, iar vrăjmaşii noştri
mai tari.
10. Cu cât amenin area este mai puternică,
primejdia mai mare,

138. 138 Traian Dorz
cruzimea mai barbară,
iar noi mai linişti i,
cu atâta va apărea mai frumoasă slava Domnului
nostru.
Să nu uităm şi să nu uităm niciodată că – decât to i
– este şi va fi veşnic mai puternic şi mai durabil Dum-
nezeul nostru.
11. Dacă este fericit acela care are a face cu Fa a
Domnului cea plină de lumină, de bunătate şi dragoste,
în vremea îndelungii Lui răbdări, căutând această
Fa ă spre mântuirea şi iertarea sa veşnică (II Ptr 3, 15),
– apoi este grozav lucru să ai a face cu Fa a cea
întunecată, mânioasă şi răzbunătoare a lui Dumnezeu
atunci când vremea mântuirii este trecută (Lc 19, 44).
12. Pentru că mânia lui Dumnezeu nu pedepseşte
îndată,
pentru că puterea cea răbdătoare a Lui nu-l tre-
zeşte pe cel nelegiuit chiar în clipa când săvârşeşte
nelegiuirea,
asta totuşi nu înseamnă că lui Dumnezeu prea pu in
Îi pasă de nelegiuire şi de cel care o face (Iov 35, 15).
Cu cât mai târziu cade trăsnetul mâniei Lui, cu atât
va fi mai greu.
13. O, cât de nemărginit de bun este Dumnezeu!
Dar şi când îndelungata vreme a răbdării Lui va fi tre-
cut, tot aşa de mare va fi şi pedeapsa Lui.
Răbdarea îşi are totuşi vremea ei şi toate se sfâr-
şesc odată.

139. Cununile slăvite 139
Şi precum a fost de lungă răbdarea, tot aşa va fi de
cumplită pedeapsa pentru to i cei care au rămas nepă-
sători la chemările şi aşteptările lui Dumnezeu (Ef 5, 6;
Col 3, 6; Evr 10, 31).
14. Cu Dumnezeul răzbunărilor vor avea a face to i
acei care păcătuiesc cu voia, după ce au primit cunoş-
tin a adevărului,
care uneltesc şi clevetesc,
care tulbură şi dezbină sufletele fra ilor
sau care şi-au părăsit fră ietatea lor şi Biserica lor,
care şi-au lăsat credin a dreaptă şi învă ătura cea
adevărată în care fuseseră născu i şi crescu i prin Duhul
Sfânt (Evr 10, 25-26).
Şi s-au dus acolo unde nu-i trimisese Dumnezeu.
15. Ne închinăm Fe ei Tale iubitoare, luminoase şi
mântuitoare, Doamne, dorind să avem totdeauna a face
numai cu Fa a aceasta a Ta;
dar, cutremura i de teamă, ne rugăm să ne fereşti de
orice păcat care ar aduce după el, peste noi şi peste ur-
maşii noştri, mânia şi răzbunarea Ta.
16. Deschide-ne, Doamne, ochii şi mintea, pentru
ca, văzând cum vine peste al ii mânia Ta,
să ne îngrozim de rău,
să fugim de păcat
şi să ne lipim tare de Tine,
ca nu cumva, căzând în neascultare ca acei al ii, să
cădem în răzbunarea Ta.

140. 140 Traian Dorz
17. Când, noaptea, gândurile negre ne înfăşoară
mintea şi sufletul,
– atunci fiecare dintre noi avem cea mai mare ne-
voie să cerem cu toată stăruin a lumina şi ajutorul lui
Dumnezeu.
În toată vremea trebuie să facem tot felul de ru-
găciuni şi cereri (Ef 6, 18; Col 4, 2; I Ptr 4, 7).
Dar în vremea furtunilor tulburătoare, când gân-
durile negre se frământă cu grămada înăuntrul nostru,
atunci avem cea mai mare nevoie de rugăciune.
18. Atunci când vrăjmaşul este cel mai tare, iar noi
suntem în starea cea mai slabă, avem nevoie să ne ru-
găm mult mai mult.
Căci în vremea aceea, puterea întunericului se luptă
cel mai crâncen să ne doboare sufletul,
să ne zdrobească credin a,
să ne dezbine dragostea,
să ne tulbure mintea
şi să ne piardă via a.
19. Gândurile negre sunt ademenirile nimicitoare
ale ucigaşului satana, spre a ne azvârli în prăpastia dez-
nădejdii.
Sunt uneltele cu care el sapă la temelia credin ei, a
nădejdii şi a iubirii noastre, spre a le dărâma.
Sunt împingerile lui spre faptele şi cuvintele cele
mai nefericite, mai rele şi mai nebuneşti,
cu care ne aruncă apoi vrăjmaşul în focul cel mai
aprins şi mai mistuitor al păcatului şi al osândei.

141. Cununile slăvite 141
20. Mai ales fii veghetor în clipa când eşti foarte
amărât,
foarte părăsit,
foarte despăr it,
foarte jignit,
foarte înşelat,
foarte încercat,
căci atunci gândurile negre vin cu grămada înă-
untrul tău,
întunecând mintea şi inima ta.
Dumnezeul luminii, Te rugăm, limpezeşte totdea-
una cerul inimii noastre, alungând norii gândurilor ne-
gre şi aducând seninul gândurilor liniştite şi paşnice.
Amin.
* * *
Cuvinte în elepte
Crezi în Dumnezeu tu oare?
O, nimic nu- i mai lipseşte!
Sau nu crezi?
Fără credin ă tot ce ai nu- i foloseşte.
Poate să câştige omul chiar şi lumea-ntreagă-acum,
dacă sufletul şi-l pierde,
nu-i rămâne decât scrum.

142. 142 Traian Dorz
i-am spus, Iisuse
i-am spus, Iisuse, „Te iubesc”
de zeci de ori, de-o mie.
Tu mi-ai şoptit: „Î i mul umesc,
– dar oare o să ie?
Dup-o-ncercare,
dup-un an
ori dup-o ispăşire,
nu va ajunge-o vorbă-n van
şi-un vis a ta iubire?
O, câte vorbe Mi s-au zis
şi câte legăminte,
– şi toate-au fost curând doar vis,
şi umbre, şi morminte.
Ca florile s-au pârjolit
în cea dintâi dogoare,
abia vedeam c-au înflorit
şi s-au şi ars de soare!”
– Nu, Doamne, ci chiar dacă to i
s-ar lepăda de Tine,
eu, chiar să mor, să ştii că po i
să Te încrezi în mine!
– O, fiul Meu, ferice-ar fi
de tine pe vecie
dac-ai răbda şi i-ai păzi
cuvântul dat azi Mie…

143. Cununile slăvite 143
19. RĂBDAREA ŞI LOVITURILE
1. Fii răbdător în clipele nenorocirii şi ale loviturilor.
Fii răbdător în ceasul cel greu al despăr irii şi al ne-
dreptă ii.
Alungă atunci gândurile deznădăjduite şi negre ca-
re vin să te împingă în prăpastia hotărârilor nefericite.
Amână răzbunarea,
amână hotărârea grozavă şi grea.
Amână lovirea şi jignirea, înjurătura şi revanşa.
Amână-le pe toate acestea până peste altă clipă, pe
când gândurile negre nu vor avea atâta putere,
până când va reveni iarăşi echilibrul în mintea ta.
2. Ce fericit vei fi apoi, după ce va fi trecut clipa
cea rea, când te vei vedea scăpat de ceea ce era să faci!
Primejdia trecută te va cutremura încă
şi î i va face rugăciunea plină de nemărginită recu-
noştin ă fa ă de Domnul Iisus Hristos, Care te-a salvat.
3. Cântarea este de obicei izbucnirea fericită a unui
suflet vesel,

144. 144 Traian Dorz
este izbucnirea unei veselii de care sufletul cuiva
este prea plin,
este strigătul unei bucurii pe care sufletul nu şi-o
mai poate stăpâni în tăcere,
sau al unei iubiri care caută cea mai frumoasă, cea
mai dulce şi cea mai plăcută formă în care să se îmbrace
când se îndreaptă spre ceea ce iubeşte.
4. În urma împlinirii unei mari dorin e, ce fericită
este cântarea!
În ceasul ascultării unei fierbin i rugăciuni, nimic
nu descarcă mai mult povara mul umirii decât ea.
În clipa izbăvirii dintr-o grea primejdie
sau după trecerea unei prea îndelungate şi prea
grele asupriri,
– cântarea este cea mai mare nevoie a sufletului.
5. Nu există o mai fericită formă în care să- i po i
descărca sufletul
– spre Dumnezeu şi spre lume,
în valuri de recunoştin ă şi de bucurie mai mari –,
decât cântarea.
O, cântarea cu lacrimi,
cântarea cu toată inima,
cântarea descărcării sufleteşti,
ce dumnezeiască binecuvântare este ea!
6. Adevăra ii credincioşi, trăind neîncetat pe înăl i-
mile duhovniceşti, rămân mereu deasupra tuturor zbu-
ciumărilor lumii acesteia,
rămân în seninul dulce al păcii cu Dumnezeu şi
al păcii lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere
(Flp 4, 7).

145. Cununile slăvite 145
Bizuindu-se pe puterea lui Dumnezeu, aceştia au o
neclintită încredere în izbăvirea Domnului Iisus Hristos
şi nu numai că n-au apoi motive să se plângă şi să
cârtească,
– dar simt o nemărginită trebuin ă să se bucure şi
să cânte din tot sufletul lor,
mul umi i şi mul umitori.
7. Părtăşia la suferin ele lui Hristos (Flp 3, 10) le
dă o aşa strălucită revărsare de bucurie, încât nu pot să
nu cânte.
Cu trupul plin de răni
sau cu picioarele în butuci
şi cu mâinile încătuşate,
martirii flămânzi şi înseta i,
chinui i şi închişi
au putut trăi stări atât de dumnezeieşti şi de înalte,
încât cântările lor şi puterea lui Dumnezeu au zguduit
nu numai toate sufletele din jurul lor,
ci şi temeliile închisorilor unde erau arunca i (Fap-
te 16, 25-34).
8. Fra ii mei iubi i, este foarte adevărat că noi tot-
deauna avem temeiuri să cântăm,
dar, vai, noi nu cântăm totdeauna.
Sunt împrejurări în care îndemnul „Veni i să cân-
tăm” răsună pentru noi nu numai foarte străin, dar şi
foarte dureros.
9. Sunt câteodată vremuri – şi destul de lungi – în
care lacrimile nu mai pleacă de la noi,

146. 146 Traian Dorz
iar cântările nu mai vin.
Sufletul ni se deprinde atunci cu un alt gust şi îşi
face o mai grabnică locuin ă în amărăciune, ca viermele
în hrean, decât în cântare.
10. Doamne Iisuse, noi de dragul Tău am învă at
frumuse ea şi am gustat dulcea a cântării.
Slavă ie, Iisuse, de dragul Căruia am cântat tot ce
am ştiut mai frumos şi mai mişcător…
cu o inimă care a dorit neîncetat să- i cânte ie şi
mai mult,
şi mai frumos,
şi mai bine!
11. Dar şi mai slavă ie, Iisuse Doamne, pentru
anii când ne-ai făcut să descoperim că cea mai înaltă şi
mai fericită cântare este totuşi cea picurată de şiroirile
lacrimilor prelinse în întuneric
şi amestecate cu sudoarea şi sângele părtăşiei la su-
ferin a şi la ocara Ta…
Căci această cântare îngerii nu o cunosc.
12. Oricât de bine v-ar merge pe pământul acesta în
vreo zi sau vreun loc,
– nu vă pierde i totuşi bunul cumpăt.
Oricât de sus ve i fi ajuns pe scara vie ii între oa-
meni în vreo situa ie sau vreme
şi oricât de siguri vi s-ar părea că pute i fi pe scaun,
– nu vă umple i totuşi de mândrie prea tare.
Oricât de departe vi s-ar părea că sunte i de moarte
şi oricât de mult v-ar plăcea să nu fie adevărate în-
ştiin ările lui Dumnezeu,

147. Cununile slăvite 147
– totuşi voi nu vă împietri i inima în nebunia trufiei
şi nu dispre ui i înştiin ările în elepciunii,
şi nu râde i de Cuvântul lui Dumnezeu!
13. Căci dacă batjocori i credin a părin ilor şi a
strămoşilor voştri
şi dacă huli i Biserica lui Hristos în care s-a închi-
nat mama voastră,
voi vă ve i încuraja la rău,
vă ve i prăbuşi în orbie
şi vă ve i uni cu pierzătorul sufletului vostru, cu
diavolul,
devenind ca el.
14. Nu- i aduna, prin împietrirea inimii tale, re-
vărsarea pedepsei dreptei mânii a lui Dumnezeu
(Rom 2, 5)!
Nu grămădi osânda asupra capului tău îndrăzne şi
trufaş!
Nu- i îmbărbăta picioarele pe drumul încăpă ânării
sau al desfrânărilor!
Nu- i urzi chiar cu mâinile tale lan ul nimicirii, prin
faptele neascultării, ale nepăsării şi stricăciunii.
Nu- i acoperi ochii şi nu- i înfunda urechile!
Nu- i împietri inima şi nu- i prăbuşi singur sufletul
în flăcări.
Nu-i huli pe fra i şi nu unelti împotriva nimănui.
Ca să nu te trăsnească mânia lui Dumnezeu.
15. Nu lepăda mustrările tatălui tău şi nu batjocori
lacrimile mamei tale!

148. 148 Traian Dorz
Nu nesocoti îndemnurile mai-marilor tăi cinsti i
şi nu râde de bunele sfaturi pe care se trudesc să i
le dea binevoitorii tăi.
Căci pedeapsa pentru acestea poate veni peste tine
pe neaşteptate.
16. Frate sau soră, nu- i împietri inima ta ca să nu
mai ascul i de fra i,
ca să nu mai iubeşti părtăşia cu ei,
ca să nu mai alergi în lucrul Domnului între ei, şi
să nu mai ii la ei, şi ca să unelteşti contra cuiva…
Teme-te din timp de soarta pietrelor.
Şi nu te face de piatră, ca să nu fii împietrit pe veci.
17. Şi voi, tată sau mamă, nu vă împietri i inima
fa ă de copiii voştri,
căci dintre toate pietrele, piatra aceasta ar fi cea
mai tare şi mai blestemată.
18. Voi, to i cei care Îl provoca i zilnic pe Dum-
nezeu şi-L întărâta i împotriva voastră prin păcatele pe
care le săvârşi i,
– nu vă împietri i,
o, nu vă împietri i inima, rămânând mereu aşa!
Veni i-vă în min i şi prăbuşi i-vă înaintea lui Dum-
nezeu cu pocăin ă!
Căci imensa Lui milă se va îndura şi de voi.
Nu rămâne i cu inima împietrită mereu! Despietri-
i-vă inimile!
19. O Doamne, ai milă de toate acele inimi care tre-
buia să rămână deschise până la moarte,

149. Cununile slăvite 149
– dar s-au închis…
Care trebuia să rămână calde, iubitoare, ascultă-
toare, apropiate de Tine şi de ai lor,
– dar s-au împietrit, devenind ghea ă, şi lemn, şi
stâncă.
Trimite peste ele iarăşi Duhul Tău de via ă,
ca să se moaie şi să se încălzească iarăşi.
20. Trimite, Doamne, focul încercării milostive
peste toate inimile împietrite pe care nu le moaie dra-
gostea. Focul acesta să le dezghe e mai înainte de a
veni peste ele focul iadului,
care le-ar pietrifica pe veşnicie.
Pune în noi to i, în locul unei inimi de piatră, o
inimă de ceară, gata să se moaie, să se încălzească
şi să se înduplece pentru orice lucru bun.
Amin.
* * *
Cuvinte în elepte
De la Dumnezeu aşteaptă şi minuni
când eşti la greu!
De te rogi şi ai credin ă,
le şi face Dumnezeu.

150. 150 Traian Dorz
20. MUNCA ŞI LENEA
1. Progresul este de la Dumnezeu, regresul nu este
de la El.
Datoria de a lupta să cunoşti tot mai mult
şi de a munci tot mai bine, pentru a trăi mai fru-
mos, este o poruncă divină.
Lenea este un păcat satanic.
2. „Cânta i Domnului o cântare nouă” înseamnă nu
numai învă area unor cântări mereu mai noi şi mai
frumoase decât cele de mai înainte,
ci înseamnă şi creşterea râvnei de a spori tot mai
mult în facerea binelui, realizându-l spre slava lui Dum-
nezeu într-o formă tot mai nouă.
Delăsarea este o ispită a diavolului.
3. To i să dorim să aducem pentru slava Domnului
nostru Iisus Hristos, în mijlocul oamenilor, o trăire tot
mai curată şi mai luminoasă.

151. Cununile slăvite 151
Căci acela care nu se străduieşte mereu să devină
aşa va înghe a într-o stare îngustă,
într-o micime nefericită
şi va muri într-o uscăciune jalnică.
4. Vai de omul care este totdeauna mul umit cu cât
a făcut şi cu ce a împlinit pentru Dumnezeu.
Vai de omul care nu simte în el o nemul umire fa ă
de ieri
– şi o avântată dorin ă spre şi mai bine fa ă de
mâine!
5. Vai de omul care nu doreşte fierbinte să se de-
păşească pe sine,
să-şi încarce ramurile zilelor sale cu roade neîn-
cetat mai bune şi mai gustoase
şi cu lucrări mai frumoase,
– adică cu cântări mereu mai noi.
Cel care este mul umit cu sine, acela moare uscat,
fiindcă nu-şi depăşeşte iner ia.
6. Când po i să faci şi mai mult, şi mai bine, şi mai
frumos decât faci, atunci, neapărat, tu trebuie să nu te
mul umeşti niciodată cu cât şi cum ai făcut.
7. Dacă sub Vechiul Aşezământ avea atâta însem-
nătate felul cum omul trebuia să se înfă işeze înaintea
lui Dumnezeu în Locaşul Său de închinare,
cu cât mai însemnat lucru este acum felul în care
slujitorul – ispravnic al Tainelor lui Hristos –

152. 152 Traian Dorz
şi credinciosul adevărat
trebuie să se înfă işeze înaintea Lui!
8. A fi în Hristos înseamnă a fi o făptură nouă (II
Cor 5, 17; Gal 6, 15).
A fi o făptură nouă înseamnă a te fi născut din nou
(In 3, 3).
Apoi înseamnă a creşte mereu şi în toate privin ele,
până la Cel care este Capul, adică Hristos (Ef 4, 15).
A avea roadele Duhului Sfânt (Gal 5, 22).
A fi îmbrăcat cu toată armătura lui Dumnezeu
(Ef 6, 11)
şi a umbla în Lumină (I In 1, 7).
9. O, cât de curate, cât de fără mânie şi cât de fără
îndoieli trebuie să fie mâinile care se înal ă spre Tine,
Doamne!
Dar mâinile noastre sunt atât de lipsite de orice
podoabe ale milei, ale dărniciei şi ale ostenelii binefă-
cătoare!
Inima noastră este atât de goală
şi nici o podoabă de bunătate, de blânde e, de iu-
bire şi de smerenie nu străluceşte peste ea.
Picioarele noastre nu sunt încăl ate cu frumoasa în-
căl ăminte a râvnei,
iar pe fruntea noastră nu străluceşte cununa rănilor
şi sudorile curatei răbdări iertătoare,
şi nici a stăruitoarei rugăciuni pentru vrăjmaşii
noştri.
O, Dumnezeul nostru, împodobeşte-ne cu acestea

153. Cununile slăvite 153
pe to i, pentru a ne putea înfă işa cu vrednicie îna-
intea Ta.
10. Via a noastră este atât de lipsită de podoaba
roadelor Duhului Sfânt,
iar pe fa a noastră nu a strălucit poate niciodată
podoaba lacrimilor în rugăciune, în medita ie, în auzi-
rea şi rostirea Cuvântului Tău.
O, Doamne Iisuse, cum să ne înfă işăm noi înaintea
Ta în starea aceasta, lipsi i de orice merite
şi fără nici una din sfintele podoabe cerute de
Tine?
Dăruieşte-ni-le, Te rugăm!
11. Venirea Domnului nostru Iisus Hristos,
şi Învierea Mor ilor,
şi Judecata Veşnică a tuturor oamenilor,
acestea sunt cele trei mari evenimente cu care se
va deschide şi va începe strălucita Împără ie a lui
Dumnezeu,
– care nu va mai avea apoi sfârşit niciodată.
12. În această Împără ie Fericită, o nouă ordine va
domni
şi o altă natură şi înfă işare vor avea toate lucrurile.
Acolo răul nu va mai fi
– şi nici nu se va mai putea veşnic naşte el.
Nu va mai fi minciună, durere şi păcat – sub nici o
formă;
şi nimic din ceea ce întunecă acum bucuria pe
pământ sau în cer acolo nu va mai fi,

154. 154 Traian Dorz
pentru că nu va fi satana, izvorul tuturor acestora.
13. Hristos, Împăratul Veşnic, nimicind orice vrăj-
maş (I Cor 15, 24)
şi unindu-Şi în Sine totul iarăşi,
– după cum era în Sine totul înainte de Crea iune –
Se va Reintegra Desăvârşit apoi în Tatăl;
aceasta, în chip cu totul strălucit şi tainic,
în aşa fel că Dumnezeu va deveni Totul
în to i,
pe totdeauna.
14. Atunci cerul cel reînnoit şi pământul cel re-
înnoit vor fi iarăşi atât de apropiate, încât nu va fi nici o
distan ă şi nici o deosebire între ele,
confundându-se unul cu altul, ca înainte de păcat.
Iar locuitorii lor, trecând unii la al ii cu aceeaşi
plăcere şi uşurin ă cu care trec fra ii unul în grădina
celuilalt, vor fi nemaidespăr i i.
Nici cei din cer (Mt 5, 3),
nici cei de pe pământ (Mt 5, 5),
niciodată!
15. A te bucura în Domnul înseamnă a te bucura de
Adevăr (I Cor 13, 6).
A te bucura de Pace.
A te bucura de Dreptate.
A te bucura de orice lucru şi cuvânt bun (II In 4).
16. A te bucura în Domnul înseamnă a fi fericit
numai când triumfă Adevărul asupra minciunii,

155. Cununile slăvite 155
când biruie binele împotriva răului,
când izbândeşte dreptatea asupra nedreptă ii
şi când se înal ă lumina deasupra întunericului.
17. A te bucura în Domnul înseamnă a veghea ne-
încetat, spre a nu te întina nici o ispită,
ca să nu te robească nici un păcat,
ca să nu te rupă din dulcea părtăşie cu Hristos şi cu
fra ii nimic, nici din cele trupeşti
şi nici din cele sufleteşti.
18. A te bucura în Domnul înseamnă a duce ne-
încetat o via ă de ascultare atentă şi iubitoare de voia
Lui cea sfântă şi de tot Cuvântul Lui.
Înseamnă a duce o via ă de rugăciune,
o via ă de muncă harnică şi cinstită,
o via ă de luptă biruitoare împotriva păcatului din
tine şi din al ii.
19. A te bucura în Domnul înseamnă o alergare
voioasă spre inta Cerească,
şi o curajoasă luptă, până la izbândă, pentru cauza
lui Hristos în lume,
şi o via ă de rod îmbelşugat prin harul şi prin pu-
terea Duhului Sfânt.
20. A te bucura în Domnul înseamnă a fi statornic
în credin ă
şi hotărât în fapte.
Înseamnă a fi ascultător de Biserică (Mt 18, 17).

156. 156 Traian Dorz
A fi supus fra ilor (Evr 13, 17).
A avea o inimă, o sim ire şi un gând cu to i ceilal i
credincioşi, fra ii tăi (Flp 2, 2).
A lua parte cu fapta la ajutorarea Lucrării Dom-
nului, la jugul şi la sarcina lui Hristos (Mt 11, 29;
Flp 4, 10).
Asta înseamnă a te bucura în Domnul.
Doamne Iisuse, dă-ne bucuriile acestea în Tine tu-
turor şi totdeauna!
Amin.
* * *
Cuvinte în elepte
Cu al mamei lapte, suge fiul bun credin a ei,
totdeauna mame sfinte au fost sfintele femei.
Totdeauna marii oameni au fost fii de mame sfinte,
sfânta lor credin ă mare era-n ele mai nainte.

157. Cununile slăvite 157
Am dorit să- i fiu
Am dorit să- i fiu, Iisuse,
o lumină dulce,
însă parcă i-am fost numai
un sărut pe Cruce;
şi-am dorit să- i fiu o mână
moale şi uşoară,
însă parcă i-am fost numai
cântec şi povară…
Am dorit să- i fiu un zâmbet
într-un ceas de jale,
însă parcă i-am fost numai
plâns şi dor pe cale.
Am dorit să- i fiu o umbră
într-o grea dogoare,
însă parcă i-am fost numai
dragoste ce doare…
Am dorit să ai, Iisuse,
un alin în mine,
dar atât de prea departe
dragostea mea vine
şi-a Ta sete-ndepărtată
nu se mai alină;
– orişicât i-ar fi de dulce,
apa mea-i pu ină…

158. 158 Traian Dorz
Doamne, când va fi odată
să nu- i fiu departe,
tot ce n-am putut fi-n via ă
să- i pot fi în moarte,
şi-apoi după Înviere,
până-n Veşnicie,
ce n-a fost nici Ieri, nici Astăzi,
măcar Mâine fie.

159. Cununile slăvite 159
21. BUCURIA ŞI ÎNTRISTAREA
1. Poate că tu te bucuri când po i să înşeli, să ne-
dreptă eşti, să furi, să min i, să-i păcăleşti pe al ii şi să
râzi de ei.
Când îi po i atrage să facă răul – şi nu când îi vezi
umblând să facă binele.
Atunci mai bine întristează-te.
2. Poate că tu te bucuri mai degrabă când cineva
calcă voia lui Dumnezeu, nu când o ascultă.
Când îi vezi că le merge rău, nu când le merge
bine.
Când duc lipsuri şi sunt neferici i, nu când se îm-
pacă şi cresc în cele bune.
Poate că te bucuri când le po i lua ceva altora, nu
când le po i da.
Când îi prosteşti, nu când îi luminezi.
Când sunt prinşi în curse, nu când scapă.
Atunci tu eşti un demon, nu om. Bucuriile acestea
nu sunt decât bucurii satanice.

160. 160 Traian Dorz
3. Când vezi ceva măre , slăveşte-L cu toată puterea
cuvântului şi a tăcerii tale pe Dumnezeul Cel Măre ,
Care a creat aceste măre ii şi Care i le arată şi ie.
El a creat măre ele frumuse i ale mun ilor străluci-
tori în apusul sau în răsăritul soarelui…
El creează frumuse ea cerului înstelat.
El, pun ile mişcătoare de aur peste înaltul mării,
când răsare luna…
4. Dumnezeu a creat minună iile cerului însorit,
şi a ierbii înrourate,
şi a lanurilor aurii,
şi a pădurii pline de via ă şi de cântare,
şi a izvoarelor dulci şi limpezi,
şi a tot, a tot ce poate încânta ochii şi ferici inima.
El, numai El – Cel Frumos, şi Fericit, şi Bun.
Să-L slăvim neîncetat cu to ii şi din toată inima
noastră.
5. Laudă-L şi tu, fiul şi sufletul meu, înalt şi adânc
pe Fericitul şi Minunatul Alcătuitor al tuturor acestor
comori de frumuse e şi de măre ie…
Laudă-L uimit pe Singurul Care are Nemurirea, pe
Minunatul şi Dulcele Binefăcător,
Care ne-a iubit atât de mult, încât a creat pentru
încântarea sufletelor noastre atâtea frumuse i.
6. Laudă-L şi tu pe Cel care locuieşte într-o lumină
de care nu po i să te apropii,
pe Care nici un om nu L-a văzut şi nici nu-L poate
vedea,

161. Cununile slăvite 161
Care are cinstea şi puterea veşnică.
Fiindcă numai El le ine şi le împrospătează neîn-
cetat pe toate,
– pentru noi, pentru tine…
7. Când eşti purtat spre înăl imi de noi adevăruri,
prin împărtăşirea Tainelor dumnezeieşti, şi te saturi de
bucuriile nepământeşti,
– atunci dă slavă lui Dumnezeu cu tot sufletul tău,
cu tot cugetul tău,
cu toată puterea ta
şi cu toată inima ta, care trăieşte clipe unice de feri-
cire unică şi cerească,
prin harul Lui, numai prin harul Lui…
8. Ziua cea mare şi înfricoşată va fi sfârşitul vea-
curilor, adică al timpului,
va fi nimicirea şi pedepsirea definitivă a Răului
şi transformarea şi sfin irea desăvârşită a întregii
crea iuni atinse de păcat.
Va fi schimbarea tuturor legilor firii.
Şi înnoirea veşnică a cerurilor şi a pământului.
Va fi începutul veşniciei – pe care noi acum nici
n-o putem bănui ce înseamnă (Ps 102, 26-27; Mt 13, 43
şi 24, 35; II Ptr 3, 13; Apoc 21, 1).
9. Pedeapsa face parte din iertarea celui care î i do-
reşte un bine şi mai mare.
10. Dacă orice fărădelege înseamnă o încălcare a
dreptei rânduieli aşezate de Dumnezeu între El şi noi,

162. 162 Traian Dorz
– atunci fiecare stricare a acestui echilibru se cere
îndreptată printr-o pedeapsă potrivită exact cu mărimea
greşelii săvârşite,
spre a readuce din nou la mijloc cumpăna dreptă ii
din Mâinile Lui.
11. Bunătatea şi dragostea Tatălui nostru Cel Ce-
resc iartă într-adevăr greşelile noastre de care ne căim
înaintea Lui,
iar ele ne sunt şterse şi uitate din pricina Sângelui
Scump al Domnului nostru Iisus Hristos, pentru Jertfa
Lui răscumpărătoare şi mântuitoare (I In 2, 2).
Dar Sfin enia şi Dreptatea lui Dumnezeu trebuie să
cură ească urmele acestor vinovă ii lăsate peste fiin a
noastră,
spre a fi noi din nou cura i deplin.
12. Cură irea urmelor vinovă iei noastre o face nu-
mai flacăra încercării, pedeapsa înnoitoare şi vinde-
cătoare
prin care se înlătură şi se acoperă iarăşi totul.
De aceea pedeapsa face parte din iertare.
Da, căci numai după ce am trecut prin această
spălare şi frecare se cură ă deplin pata lăsată de vino-
vă ia săvârşită.
Şi poate fi ea depărtată deplin de pe haina con-
ştiin ei noastre.
13. Dacă totuşi, păcătuind, am ajuns în pedeapsa
care este neapărat trebuincioasă pentru iertarea şi cură-
irea noastră,

163. Cununile slăvite 163
să nu cârtim împotriva Domnului, nici să fim ne-
răbdători;
oricât de lungă şi de amară ne-ar părea că este pe-
deapsa Lui, să o răbdăm,
– căci numai aşa putem fi readuşi în starea de dina-
inte de a păcătui.
14. După ce am trecut prin cură irea suferin ei,
sufletul nostru ne va fi uşurat şi în elep it prin aceasta
şi-L va lăuda fericit pe Dumnezeu, Care, chiar cu
pre ul unei grele, dar trecătoare amărăciuni,
ne-a dat din nou o stare de har,
– refăcându-ne părtăşia cu El într-un fel mult mai
adânc şi mult mai înalt ca înainte.
Orice suferin ă este urcarea cu încă o treaptă spre
via a sfin ită în Hristos.
15. Omul care, oriunde este trimis şi orice însărci-
nare primeşte, nu murmură şi nu cârteşte,
nu se întunecă şi nu strigă,
nu bombăneşte şi nu trânteşte,
nu se arată împotrivitor şi nu se plânge,
– ci, de fiecare dată, se arată gata să asculte cu bu-
curie,
să dea cu inimă largă,
să meargă cu bunăvoin ă
şi să înceapă fără zăbavă ceea ce i se cere,
– acela este adevăratul rob al lui Hristos.
16. Ce minunat este să vezi un suflet credincios
care, cu bucurie, este oricând gata să se facă tuturor
totul (I Cor 9, 22).

164. 164 Traian Dorz
Pe care oricine îl poate lua oricând ca pildă de bu-
curie şi de răbdare,
de smerenie şi de bunăvoin ă,
de cinste şi de hărnicie,
de în elepciune şi de cumpătare…
Chiar dacă acela care priveşte la un astfel de frate
este mai bătrân ca el,
sau mai învă at,
sau mai sănătos, el – ca dragul Timotei – poate fi o
pildă tuturor.
Pe fa a unui astfel de om străluceşte totdeauna pa-
cea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere
şi care îi călăuzeşte neîncetat orice gând şi orice
hotărâre a inimii lui în chip deplin, bucuros şi grabnic
în Hristos (Flp 4, 7).
17. În rela iile sale de fiu al bucuriei sfinte, nu nu-
mai cu Dumnezeu, dar şi cu cel mai din urmă om, va fi
împodobit totdeauna cu acea rară şi fericită virtute care
este buna-cuviin ă îndatoritoare.
Toate acestea îl vor face să fie admirat chiar şi de
aceia care nu-l pot iubi din pricina credin ei şi a as-
cultării lui de Hristos.
18. Dacă, şi aşa, tot trebuie să suferim,
sau să lucrăm,
sau să mergem,
sau să luptăm,
sau să stăm,
– de ce să nu facem aceasta cu bucurie, când în
felul acesta totul este şi mai uşor,

165. Cununile slăvite 165
şi mai plăcut,
şi mai frumos,
şi mai creştineşte pentru noi!
Şi pentru Dumnezeu!
19. Nici o hotărâre nu-i mai folositoare şi mai să-
nătoasă decât aceea pe care o ia omul când este condus
de gândul de a se purta cu în elepciune pe o cale ne-
prihănită.
Această bună hotărâre
– dacă omul o urmează totdeauna –
îi fereşte via a de nenumărate păcate,
şi conştiin a de apăsarea oricăror poveri,
şi amintirile de multe ocări, şi ruşine, şi durere.
20. Poartă-te cu în elepciune fa ă de tine însu i,
încă din vremea când ai via a înainte.
Şi ai grijă, cu atât mai mult, fa ă de datoriile pe
care le ai în familia ta, în societatea ta, în munca ta şi în
genera ia ta.
Ca să nu- i pară rău la sfârşit pentru neîmplinirea
nici uneia din ele.
Pe calea asta mergi în pace, căci Dumnezeu va fi
cu tine.
Amin.

166. 166 Traian Dorz
22. CUMPĂTAREA ŞI NECUMPĂTAREA
1. Nu lua hotărâri neîn elepte şi nu urma căi pripite,
nu fi împins de uşurătate şi de încăpă ânare,
nici de trufie sau de interes,
în nici una din bucuriile sau întristările tale, ca să
nu deschizi vadul dezbinării
şi să nu ajungi o căpetenie de răzvrăti i.
Nu te lăsa târât de porniri fireşti
şi nici biruit de moleşeala cea „dulce” a ispitei,
ca să nu ajungi o jucărie a păcatului
şi o batjocură pentru Lucrarea lui Dumnezeu.
2. Nu este mai mare comoară pentru o fiin ă pe
lume decât ochii treji, sănătoşi şi aten i, care văd drept
şi bine, cu o minte cumpătată în toate.
Când o fiin ă are ochii sănătoşi, treji şi aten i – nu i
se poate întâmpla niciodată răul, fiindcă ochii săi, aces-
te mădulare care sunt aşezate de Dumnezeu în frunte,
văd de departe primejdia

167. Cununile slăvite 167
şi le înştiin ează din timp pe toate celelalte mădu-
lare asupra ei.
Vai de cei necumpăta i, care nu au nici unele din
acestea!
3. Ochii îndrepta i totdeauna înainte,
adică pătrunzătoarea pricepere şi atenta desluşire a
viitorului,
îl înştiin ează pe acela care îi are
şi care îi ascultă.
Nu numai pentru a şti şi a se putea feri la timp de
ceea ce i-ar putea fi spre rău,
dar şi spre a face din timp ceea ce îi este de tre-
buin ă şi spre bine.
4. După cum ochii trupeşti sunt un aşa de scump
lucru şi de un aşa mare pre pentru fiecare vietate tru-
pească – încât cine nu-i are este în fiecare clipă în pri-
mejdie de moarte şi într-o jalnică stare nenorocită –
tot aşa sunt şi ochii sufleteşti.
Duhovniceşte, ochii îndrepta i înseamnă mintea
trează, atentă, sănătoasă şi ascu ită.
5. Şi după cum ochii îndrepta i spre o intă bună
călăuzesc bine toate mădularele trupului spre aceasta,
tot aşa, mintea sănătoasă va călăuzi toate poruncile
şi toate dorin ele, gândurile şi sim irile noastre sufle-
teşti şi trupeşti neîncetat spre împlinirea
în chip cât mai frumos, cât mai bine şi mai adevărat,
a celor ce sunt cât mai după voia lui Dumnezeu.

168. 168 Traian Dorz
6. Însemnată este pentru trup slujba fiecărui mă-
dular al său, dacă acest mădular este sănătos şi as-
cultător.
Dar din toate, cea mai însemnată este slujba acelor
mădulare care sunt aşezate în frunte, adică slujba ochi-
lor trupului.
7. Ochii au slujba şi datoria de a veghea asupra tu-
turor celorlalte mădulare,
fiind mereu îndrepta i spre ceea ce are de făcut în-
treg corpul condus de ei.
Dacă ochii sunt sănătoşi – tot trupul este plin de
lumină…
8. Picioarele nu pot vedea sau prevedea pe unde
merg şi unde vor merge;
aceasta ochii trebuie să o facă.
Nici mâinile nu pot vedea, ci ochii trebuie să aibă
grija de a nu ajunge mâinile arse sau pierdute.
Nici gura nu ştie cu ce se hrăneşte: ochii trebuie să
aleagă hrana pe care trebuie ca ea s-o consume,
pentru ca să nu se infecteze sau să se înece tot
trupul.
O, dacă ar în elege to i acei ochi care citesc acestea
şi şi-ar împlini bine datoria lor!
9. Rugăciunile de formă şi rugăciunile de mântu-
ială, cum să fie ele luate aminte de Dumnezeu?
Rugăciunile din obişnuin ă, care sunt rostite doar
cu gura, fără nici o luare aminte la cuprinsul lor,

169. Cununile slăvite 169
la felul cum trebuie rostite
şi la respectul cu care trebuie înfă işate lui Dum-
nezeu,
ce luare aminte din partea lui Dumnezeu mai pot
aştepta ele?
De aceea Dumnezeu nici nu ia aminte la ele.
10. Cum vrei tu ca Dumnezeu să ia aminte la rugă-
ciunea ta, când tu însu i nu iei aminte la ea?
Cum vrei tu ca Dumnezeu să aibă răbdarea să- i
asculte rugăciunea, când tu însu i n-ai răbdarea s-o ros-
teşti cuviincios, respectuos, desluşit înaintea Lui?
Cum vrei tu ca Dumnezeu să aibă plăcere şi bu-
curie să vină spre rugăciunea ta,
când tu însu i nu te duci cu plăcere şi cu bucurie pe
genunchi înaintea Lui?
11. Ai tu grijă ca, atunci când stai să te rogi, să te
înfă işezi înaintea lui Dumnezeu cu o inimă care a iertat
tuturor semenilor totul,
ca şi El să- i poată ierta ie, spre a te putea asculta
rugându-te!
12. Ier i tu, nu numai ceea ce i-ar fi păcătuit ie
oamenii,
ci şi tot ce i-ai fi văzut şi i-ai fi auzit păcătuind
oriunde şi oricând,
oricui şi oricum?
Căci dacă nu iei aminte să ier i aşa tu altora,
să ştii că nici Dumnezeu nu te va ierta pe tine aşa.

170. 170 Traian Dorz
Iar dacă nu te va ierta, atunci nici rugăciunea ta nu
va putea fi ascultată (Mt 18, 35; Isaia 1, 15).
13. Iei tu oare singur aminte la toată înfă işarea ta
trupească şi sufletească pe care o ai în vremea rugă-
ciunii?
Iei oare bine seama la toate cerin ele lui Dumnezeu
– ca apoi şi El să ia aminte la cererile tale?
Ia bine aminte mai întâi tu la tot ce î i cere El ie,
şi apoi fii sigur că şi Dumnezeul cel Bun şi Sfânt
va lua totdeauna aminte la ceea ce Îi ceri tu Lui.
14. Prea multe rugăciuni de ale mele au fost făcute
pentru lucruri care nu se cuvenea să le doresc.
Prea multe au fost rostite în grabă, fără luare
aminte.
Prea multe au fost rostite doar de ochii şi urechile
oamenilor.
Ce amară constatare este aceasta pentru oricine
vrea să fie sincer!
15. Te rog fierbinte, Bunule Doamne, dăruieşte-mi
pe totdeauna Duhul Sfânt,
duhul rugăciunii de luare aminte
pline de respect şi de ascultare,
de dragoste şi de sinceritate,
de căldură şi de putere totdeauna.
Pentru ca toate rugăciunile mele să-mi fie vrednice
de luarea Ta aminte.
16. Oricât ai fi înconjurat de veselii zgomotoase,
adesea şi tu eşti singur – atât de singur!

171. Cununile slăvite 171
Oricât ai fi în mijlocul unei mari mul imi,
oricât ar fi de numeroasă familia ta şi societatea ta,
– uneori te sim i dureros apăsat de singurătate.
17. În frământările conştiin ei tale şi în fa a răspun-
derilor pe care le ai înaintea lui Dumnezeu, în fa a Ju-
decă ii Sale
şi în fa a tuturor,
chiar a celor mai mari şi mai adânci probleme ale
tale,
– tu eşti un singuratic!
18. Eşti un singuratic pentru că eşti o valoare de un
unic fel,
fiind alcătuit de Dumnezeu numai într-un singur
exemplar.
Nimeni dintre to i oamenii care au fost pe lume,
sau sunt, sau vor fi
nu mai este întru totul la fel ca tine.
Şi nu va mai fi absolut la fel, în toate privin ele,
ca tine.
Fiecare suntem un singuratic. De aceea avem ne-
voie de cineva.
19. Nimic, nimic nu va mai avea nimeni absolut la
fel ca tine,
fiindcă aşa ne-a creat în elepciunea Tatălui Ceresc:
într-un fel unic pe fiecare.
De aceea şi răspunderea ta este unică şi este abso-
lut personală.

172. 172 Traian Dorz
Datoriile tale, la fel
şi starea ta, de asemenea.
20. Nimeni pe lumea aceasta nu poate face în
locul tău şi pentru tine ceea ce numai tu personal ai
datoria să faci,
sau ai posibilitatea, sau ai harul să faci…
De aceea nimeni nu te poate scăpa nici de răspun-
derea ta pentru împlinirea acestor datorii.
Ajută-ne, Dumnezeul nostru, să ni le împlinim cu
dragoste şi vrednicie, în orice condi ii am fi!
Amin.
* * *
Cuvinte în elepte
Cumpătarea
e ca sarea,
iar tăcerea
e ca mierea;
sare
pui pe-orice mâncare,
miere,
numai când se cere.

173. Cununile slăvite 173
Domnul fie-vă în veac
Domnul fie-vă în veac
dulcele iubirii plac,
fie-vă Cuvântul Lui
piatra legământului,
fie-vă al Lui Sfânt Har,
dulce-n tot ce e amar,
bucurie-n tot ce-i plâns
şi-avu ia-n tot ce-a i strâns.
Fie-vă Iisus, fie-vă Iisus
Soare făr-apus, Soare făr-apus,
fie-vă Hristos, fie-vă Hristos
Raiul luminos, Raiul luminos.
Fie-vă puterea Sa
pază tare-n vreme grea,
fie-vă-nso irea Lui
călăuza drumului,
limpezirea zărilor,
pacea depărtărilor,
liniştea căminului,
curgerea destinului.
Fie-vă, în ceas temut,
Dumnezeu puternic Scut,
fie-vă pe timp frumos
Soare fericit Hristos,
fie-vă pân’ la mormânt
mângâiere Duhul Sfânt,
– la sfârşitul traiului
răsplătirea Raiului!…

174. 174 Traian Dorz
23. RĂSPUNDERE ŞI ÎMPLINIRE
1. Nimeni nu poate fi mama copiilor tăi ca tine şi în
locul tău. De aceea răspunzi de ei.
Nimeni nu poate să plângă ca tine şi în locul tău
pentru păcatele tale. De aceea răspunzi de ele.
Nimeni nu se poate naşte din nou în locul tău şi
pentru mântuirea ta. De aceea răspunzi de ea.
Nimeni nu va putea muri în locul tău, cum nu s-a
putut naşte nimeni pentru tine din părin ii tăi.
De aceea trebuie să- i împlineşti răspunderile.
2. Nimeni n-a păcătuit în locul tău
şi nimeni nu va merge pentru tine în fa a Judecă ii
lui Dumnezeu, decât tu singur.
Căci tu eşti singuratic…
Până la urmă, fiecare suntem câte un singuratic.
Pentru tot ce eram datori să împlinim, va trebui să
răspundem singuri.
3. Nu vezi tu că în cele mai grele clipe, oricât de
împrăştiată i-ar fi fost inima prin altele

175. Cununile slăvite 175
şi oricât de întinsă şi de largă i-ar fi fost fiin a,
– chiar în cele mai grele clipe pentru tine, vezi cum
i se smulg rădăcinile risipite şi i se adună fiin a îm-
prăştiată,
reducându-se până la marginile înguste ale sărăciei
tale proprii
şi ale neputin ei tale mărunte şi personale.
În cele mai grele clipe rămâi numai singur, cu tine
însu i.
4. Numai nevoia î i descoperă adevăratele tale
dimensiuni cât de reduse î i sunt.
Numai în mijlocul durerii se vede adevărata valoa-
re a omului cât de pu ină este.
Şi numai dezbrăcat de podoabele vremelnice şi
înşelătoare ale hainelor şi ale func iei sale,
când este privit fără ocheanul amăgitoarei măriri
lumeşti, atunci bietul om – oricare biet om –, scos din
mijlocul celor care îl duc sau pe care îi duce,
se vede ce este el în el însuşi.
Un nimic, un abur care se arată pu intel, apoi
piere…
5. Tuturor oamenilor le place să se privească în-
conjura i de condi iile care le acoperă adevărata lor
înfă işare, adevărata lor nimică.
Căci condi iile îi arată nespus mai frumoşi, mai
curajoşi, mai în elep i şi mai buni de cum sunt.
O, cât de mult le place oamenilor să-şi retuşeze
chipul
– şi ce deşertăciune este şi asta!

176. 176 Traian Dorz
6. Vine ziua când privirile de foc ale lui Dumnezeu
vor arde toate învelişurile din afară sub care noi ne
ascundem adevărata fiin ă lăuntrică
şi ne va şterge orice retuşuri,
– iar atunci vom apărea în fa a Judecă ii Adevă-
rului goi, aşa cum am fost pe dinăuntru în trăirea şi în
sim irea noastră.
Aşa cum am fost în singurătatea noastră lăuntrică,
în felul de via ă pe care ni l-am ales
şi în îmbrăcămintea de fapte pe care ne-am esut-o
noi înşine.
Aceasta va fi apoi veşnic adevărata noastră în-
fă işare.
Căci aceia am şi fost într-adevăr.
7. Cum trec norii peste fa a strălucitoare a soarelui,
– iar el rămâne veşnic acelaşi,
cum trec valurile umbrelor curgătoare pe lângă
stânca neclintită care le priveşte etern,
– iar ea rămâne aceeaşi
şi cum trec vânturile pe lângă vârfurile mun ilor
neclinti i,
– aşa trec, şi trec, şi trec mereu toate…
Aşa toate se învechesc şi se schimbă,
aşa se nimicesc, se pierd şi se uită…
Numai Dumnezeu rămâne Acelaşi, Neschimbat şi
Neînvechit, Nepieritor şi Neuitat.
Mereu Viu şi mereu Proaspăt,
Cald şi Strălucitor, veşnic Necesar şi Prezent…
Îl cunoşti tu?

177. Cununile slăvite 177
8. Se schimbă vârstele omului şi ale omenirii – dar
Dumnezeu rămâne la fel de necesar până la sfârşit,
pentru fiecare om şi fiecare genera ie.
9. Formele sub care Îl putem apropia pe Dumnezeu
de priceperea noastră se schimbă după măsura pri-
ceperii noastre
şi după trebuin ele noastre.
Dar El rămâne Acelaşi, pentru orice pricepere
cu putin ă de atins
şi cu neputin ă…
10. Când suntem copii la vârstă sau la minte,
ni-L reprezentăm pe Dumnezeu într-un anumit fel
– dar totdeauna ca fiind cea mai înaltă întruchipare a
bunătă ii şi a în elepciunii,
a frumuse ii şi a iubirii,
– şi ni-L reprezentăm în felul până la care se poate
ridica priceperea noastră de atunci.
Şi cuprins.
Şi necuprins.
11. Când am depăşit vârsta copilăriei, anii şi pri-
ceperea ei,
şi când priceperea noastră poate mai mult,
– atunci şi imaginea noastră despre Dumnezeu ne
devine mai înaltă, mai luminoasă şi mai curată,
– dar şi în această nouă, mai plină strălucire, El
rămâne Acelaşi. Mereu Înalt, mereu Sublim…
Şi atins.
Şi neatins…

178. 178 Traian Dorz
12. În maturitatea noastră de gândire şi de price-
pere, în plinătatea puterilor noastre de sesizare şi de pă-
trundere,
până la oricât de mari înăl imi sau profunzimi am
putea înainta noi în această plinătate,
Dumnezeu, căpătând noi dimensiuni, ne va rămâne
Acelaşi.
Tot aşa de aproape sau de departe de noi,
tot aşa de în eles
sau de neîn eles.
13. Atrăgându-ne cu frumuse ea, cu strălucirea şi
cu splendoarea bucuriilor Sale
mereu promi ătoare, mereu părând cu putin ă de
atins şi de cuprins,
– dar şi cu încredin area, cu setea, cu sim ământul
sfin itor al trebuin ei de a lupta încă şi încă, El ne rămâ-
ne mereu Acelaşi,
dar deasupra tuturor, mereu sus şi mereu neatins.
Nu atât de greu, dar nici atât de uşor…
Nici atât de greu ca să ne cuprindă deznădejdea,
nici atât de uşor ca să zâmbim.
14. O, câte valuri au rostogolit vrăjmaşii înfuria i şi
spumegând împotriva Domnului nostru Iisus Hristos,
cu urlete mânioase şi năvăliri sălbatice, ridicân-
du-se împotriva lui Dumnezeu…
Cerul se întuneca de stolurile negre ale amenin ărilor lor
şi lumea vuia de armiile lor grele…
Dar după ce vântul a trecut peste ei, spulberându-i
pe to i şi pe totdeauna, El a rămas Acelaşi,
Biruitorul şi groparul tuturor.

179. Cununile slăvite 179
15. Câte furtuni de prigoane şi câ i nori de ură,
câte neguri organizate cu vicleşug
şi îndrumate cu meşteşug satanic,
câte lupte cumplite, sus inute cu nespus de mare
pre de îndărătnicie şi de cruzime,
au fost pornite prin veacuri împotriva lui Dumnezeu
de către toată lumea cea rea, văzută, şi de către cea
rea, nevăzută,
– dar Dumnezeu a rămas Acelaşi, Neclintit şi Stră-
lucitor.
16. După ce a trecut vremea lor, pământul şi marea
i-a înghi it pe to i vrăjmaşii lui Dumnezeu.
Vremea şi furtuna care i-a adus i-a dus pe totdeauna.
Unealta şi arma cea mai slabă şi mai trecătoare a
lui Dumnezeu, TIMPUL, i-a nimicit pe to i…
17. Împrejurările se pot schimba,
şi rânduielile şi legile pot să fie trecătoare,
şi locurile şi vârstele pot pieri,
şi legămintele, şi hotărârile, şi toate, toate celelalte
lucruri văzute şi nevăzute, lumeşti şi omeneşti, pot să se
nimicească şi să se mute,
– dar Dumnezeu şi Cuvântul Lui vor rămâne Etern
Aceleaşi (Mt 24, 35; Isaia 41, 4).
Credinciosule, ai pe ce să te bizui, ca să nu te temi
niciodată, de nimeni şi de nimic.
18. Binecuvântarea pe care noi I-o putem da lui
Dumnezeu este deplina împărtăşire a acestor sim ămin-
te care, revărsându-se de jos în Sus,

180. 180 Traian Dorz
adică de la noi, cei mici, spre Tatăl şi Binefăcătorul
nostru Cel Mare din ceruri,
este şi trebuie să fie învăluită în frumoasa evlavie a
unei adânci smerenii
şi în cură ia unui desăvârşit respect ascultător.
19. Binecuvântările Domnului pentru noi, care,
mereu revărsându-se de la Cel Preaînalt spre noi, cei de
care El se îndură,
şi venind de la Cel Bogat spre noi, cei atât de săraci,
cuprind şi ele toate bogă iile duhovniceşti şi trupeşti,
văzute şi sim ite,
în care ne luminăm şi ne hrănim cu to ii, din care
ne mângâiem şi ne încălzim via a şi fiin a,
prin care trăim
şi datorită cărora suntem.
20. Începând din inimile noastre – şi până la mar-
ginea puterii noastre de cuprindere în afară,
în sus, în jos şi în toate păr ile,
tot ce ne bucură ochii
şi tot ce între ine via a noastră a tuturor
este numai revărsarea binecuvântărilor lui Dum-
nezeu…
Slavă şi recunoştin ă veşnică Lui,
totdeauna
şi din partea tuturor!
Amin.

181. Cununile slăvite 181
24. DAREA ŞI PRIMIREA
1. Când se înal ă binecuvântările de către noi spre
Dumnezeu ca nişte aburi calzi de pâine, plini de mi-
reasmă plăcută,
El le va retrimite spre noi, dându-ni-le înapoi ne-
spus mai multe, mai dulci şi mai îmbelşugate de cum
le-am dat,
prin tot ce va mai adăuga la ele nemărginita Lui
iubire pentru noi.
2. Cu cât vom înăl a noi mai multe binecuvântări
spre cer, cu atât mai multe vom primi şi noi de acolo.
După cum, cu cât mai pu ine şi mai zgârcite sunt
binecuvântările noastre fa ă de Dumnezeu, cu atât sunt
aşa şi ale Sale fa ă de noi.
Fiindcă este scris: Tu Te por i cu fiecare om după
inima lui…
3. O, cât de binecuvântată este pentru sufletul
credincios binecuvântarea dată astfel de către el lui
Dumnezeu!

182. 182 Traian Dorz
Dar cât de binecuvântată este şi mai mult via a ace-
luia care trăieşte necurmat, în fiecare zi, într-o stare din
care se poate ridica spre cer o astfel de mireasmă sfântă
pentru Dumnezeu!
4. „Atât de mult” este o măsură numai pentru noi
oamenii, spre a arăta marginile până la care putem ajun-
ge noi cu picioarele noastre,
sau cu ochii noştri,
sau cu mintea,
sau cu inima noastră.
Peste „atât de mult”, noi, oamenii, nu mai putem
trece.
Dincolo nu mai ajungem, nu mai vedem, nu mai
pricepem…
5. Dar pentru Dumnezeu, „atât de mult” nu mai are
marginile pe care le are pentru noi.
Puterea Lui fiind nemărginită, pentru El nu există
minune care să nu poată fi făcută.
El fiind nemărginit, nu există loc în care să nu
poată fi Prezent.
6. Pentru că în via ă, pentru noi, lucrările lui
Dumnezeu întrec priceperea noastră.
Noi, acestor lucrări, de multe ori nu le putem în-
elege rostul şi nu ne vine să le credem ca fiind ale Lui.
Pentru că şi priceperea lor întrece marginile pu-
terilor noastre.
Ale priceperii da, dar ale credin ei nu trebuie să le
întreacă.

183. Cununile slăvite 183
7. Cât sunt de sus cerurile fa ă de pământ?
Cine poate să răspundă definitiv la această în-
trebare?
Răspunsul se va deosebi de la unul la altul, pentru
că cerul este atât de sus pentru fiecare fiin ă, pe cât este
aceasta de jos fa ă de cer.
8. Pentru o furnică, cerul începe la un milimetru
deasupra pământului…
Pentru un vultur, începe la cine ştie cât!
Şi cu cât este cineva într-o stare duhovnicească mai
joasă, cu atât mai pu in va vedea marea bunătate a lui
Dumnezeu fa ă de el,
deşi chiar fa ă de el ea parcă este şi mai mare.
9. Cât este de departe Răsăritul de Apus?
Pentru unii, este numai atât de departe cât este
naşterea de moarte şi leagănul de sicriu.
Fiindcă pentru aceştia, numai atâta ine Dumnezeu
departe fărădelegile lor de ei, până în clipa mor ii.
Atunci El le lasă să cadă asupra capului lor.
10. Pentru cei care se întorc la Domnul Iisus Hristos,
care cred în El şi trăiesc o via ă în deplină ascultare
de El necurmat,
pentru aceştia Apusul nu va fi nicăieri şi Răsăritul
va fi pretutindeni…
pentru că ei în veac nu vor mai vedea moartea, ci
vor trece din Timp în Veşnicie,
ca lumina lunii într-a soarelui (In 8, 51).

184. 184 Traian Dorz
11. Dragă suflete, depinde de noi şi numai de noi
acest „atât de mult” cu care Dumnezeu măsoară îndu-
rările Sale fa ă de noi.
Şi cu care depărtează El pedeapsa fărădelegilor
noastre de la noi.
Cât i-l apropii tu – sau cât i-l depărtezi?
12. Dacă vrem să ascultăm glasul şi chemarea lui
Dumnezeu,
dacă ne întoarcem din păcatele noastre cu pocăin ă
sinceră
şi dacă din toată inima noastră punem legământ de
ascultare fa ă de Domnul,
– atunci şi îndurările Lui fa ă de noi nu vor mai
avea sfârşit.
Fărădelegile noastre vor fi iertate definitiv
şi păcatul noastre, acoperit pe totdeauna
cu Pre ul cel mare al Sângelui Celui Sfânt al lui
Hristos,
ca şi cum nici n-ar fi fost niciodată…
13. Din toată inima mea Î i mul umesc, Domnul şi
Dumnezeul meu, că i-ai lungit răbdarea şi bunătatea
Ta fa ă de mine până când şi inima mea s-a muiat de
căldura bunătă ii Tale, aplecându-se la picioarele Crucii
pe care ai suferit pentru mine.
Acolo Cerul s-a aplecat spre mine, cuprinzându-mă
în el cu o iubire şi cu o iertare veşnică.
14. O, dacă ar vedea omul trăind ceea ce vede
murind!

185. Cununile slăvite 185
Dacă ar căpăta înainte cunoaşterea pe care o capătă
în urmă
şi dacă ar avea în moarte prilejurile pe care le-a
avut în via ă,
ce căi curate ar croi oamenii cu picioarele lor
şi ce urme luminoase ar lăsa ei pe pământ!
Ce în elepciune ar străluci din toate cuvintele
oamenilor
şi ce lucrări ar izvorî din sfin enia seriozită ii lor!
Ce binefaceri ar face omenirea
şi ce rai ar fi întreg pământul!…
15. Şi tu, semenul meu, oricare ai fi, eşti bântuit de
atâtea primejdii neprevăzute care nimicesc în fiecare
clipă mii de semeni ai noştri ca pe nişte biete şi fragede
flori trecătoare,
atât de trecătoare şi de fragede, de câmp…
Şi tu ai cea mai mare nevoie să vii acum la adă-
postul lui Hristos.
16. Iată şi soarta ta: tremurând de orice adiere a
vânturilor şi în primejdie la orice asprime sau arşi ă,
po i fi şi tu luat în orice clipă din lumea aceasta,
oricine ai fi tu.
Nu te încrede şi nu te îngâmfa în scurtele clipe ale
cerului tău senin.
Nu- i închipui, când în jurul tău e totul cântec şi
veselie, că eşti veşnic aici şi în locul acesta,
căci primăvara ta trece aşa de repede – şi tot aşa şi
tinere ea ta.
Caută- i din timp Sânul lui Hristos, de care să te
alipeşti la noapte, la iarnă, la moarte…

186. 186 Traian Dorz
17. Curând nu te va mai cunoaşte scaunul pe
care stai
şi nici locul pe care îl cuprinzi (Iov 7, 10),
iar peste mormântul tău, în curând copiii se vor
juca şi trecătorii vor privi nepăsători,
fără să- i ştie poate nici numele, nici înfă işarea…
Iar tu, în ara Uitării Eterne, vei petrece numai cu
faptele tale, singurele pe care le-ai putut duce din câm-
pul în care ai înflorit o clipă,
doar o clipă între două Veşnicii.
Numai o clipă.
Nu uita asta!
18. În orice stare ai fi acum, în clipa asta a vie ii
tale, fii în elept.
Dacă eşti încă numai mugur, numai copil, atunci
înva ă de pe acum să- i trăieşti folositor via a, ca să
aduni un rod bun.
Nu- i închipui că ai timp fiindcă via a î i este îna-
inte – căci mâine nu-i al nimănui.
Poate să nu fie nici al tău.
19. Dacă eşti în plinătatea puterii tale, adună- i tot
ce ai bun în tine, spre o sănătoasă rodire îmbelşugată
pentru Dumnezeu.
Atunci vei putea aştepta în pace veştejirea vârstei
tale, pentru că rodul tău, rotunjit şi pârguit,
în urma unei sănătoase vie uiri şi a unei în elepte
pregătiri,
va fi vrednic de răsplată.

187. Cununile slăvite 187
20. A încerca să dovedeşti ceea ce este mai limpede
şi mai văzut ca orice, i s-ar părea oricui cea mai za-
darnică muncă.
A încerca să dovedeşti că este soare pe cer sau apă
pe mări,
ar fi cea mai lipsită de în elepciune şi de folos os-
teneală
şi ar dovedi cea mai scăzută părere despre ascultă-
torii tăi.
Asta ar putea-o face numai un orb – sau un nebun.
Tot aşa mi se pare şi osteneala de a dovedi că nu
este Dumnezeu.
O, Strălucitul nostru Dumnezeu, ai milă de to i
aceştia, cei mai orbi şi mai nebuni ca to i.
Amin.
* * *
Cuvinte în elepte
Nu te-nghesui prea-n fa ă,
dar nici nu sta prea departe,
ci cu cei cumin i, la mijloc, liniştit, ia bună parte;
cei prea-n fa ă sunt cei lacomi
şi prea leneşi cei din spate –
tu să ii măsura dreaptă, bună şi cuminte-n toate.

188. 188 Traian Dorz
Ia-mă, Iisuse, ia-mă cu Tine
Ia-mă, Iisuse, ia-mă cu Tine,
Iubitul, Iubitul meu Iisus,
să nu fiu singur, să nu fiu singur,
Iubitul, Iubitul meu Iisus!
Câte primejdii, câte primejdii
am când sunt singur, prea singur…
să nu merg singur, să nu mor singur,
Iisuse, nu singur, nu singur!
M-am despăr it, m-am despăr it de to i
pentru Tine, doar pentru Tine,
– nu am pe nimeni, pe nimeni, Iisus,
decât doar pe Tine, pe Tine…
Să nu mă laşi, să nu mă laşi
– să lupt – dar nu singur, nu singur.
Să nu mă ui i, Iisus, niciodată,
să mor – dar nu singur, nu singur!
Să nu-mi laşi crinul curat necules,
nici mână retrasă nestrânsă;
– ce trist, o, ce trist e un crin necules
şi-o mână retrasă nestrânsă!
Ia-mă cu Tine, o, ia-mă cu Tine,
Iubitul, Iubitul meu Iisus,
– nu mai vreau, nu mai pot fără Tine,
Iubitul, Iubitul meu Iisus…

189. Cununile slăvite 189
25. DOVADĂ ŞI CREDIN Ă
1. Ce ar însemna să încerci a-i dovedi cuiva că este
soare pe cer, când lumina şi binefacerile lui se văd şi se
simt pretutindeni şi de către orice vietate?
Ce ar însemna să dovedeşti cuiva că există aerul
care nu se vede şi nu se poate pipăi,
– dar fără de care nu poate exista nimic?
Orice om sănătos n-are nevoie nici de dovezi şi
nici de explica ii pentru acestea, pentru că fără ele
n-ar fi via ă.
Aşa este şi cu Dumnezeu.
2.Când este vorba despre existen a lui Dumnezeu,
oare cum să priveşti şi oare cum să încerci a le explica
şi dovedi
acelora care nu cred?
Pentru că mi se pare nu numai atât de lipsită de rost
încercarea de a dovedi ceea ce ESTE mai strălucit decât
soarele şi mai pretutindeni ca aerul,

190. 190 Traian Dorz
ci mi se pare şi ruşinos de degradant a privi pe
cineva chiar până la nivelul la care aceste adevăruri cer
dovezi.
3. Slavă veşnică ie, Dumnezeul nostru, Care ne
priveşti de pretutindeni prin to i ochii minunilor create
de Tine
– şi pe care ochii noştri Te pot vedea pretutindeni,
ca pe cel mai apropiat, mai tare şi mai bun Binefăcător
al nostru.
Slavă ie, Care nouă ne-ai arătat aşa de limpede
Fa a Ta şi prezen a Ta, încât nu mai avem nevoie nici-
odată de nici un fel de dovadă!
Nici măcar a minunii, pentru a Te putea crede şi
iubi cu toată inima noastră.
4. Ai milă nemărginită, Doamne, fa ă de toate acele
nefericite creaturi ale Tale
care sunt atât de lipsite de vedere
şi de minte,
încât nu Te pot vedea şi nu Te pot crede pe Tine.
5. Pune, Doamne, lumină în ochii şi în mintea celor
ce au pierdut-o pe cea dintâi, cu care i-ai trimis în exis-
ten a aceasta.
Pentru ca să nu treacă în cealaltă existen ă fără ea
şi să nu bâjbâie şi Acolo într-un întuneric şi mai
nefericit ca acesta în care bâjbâie acum.
Iar celor care încă n-au pierdut-o, ajută-le să n-o
piardă.

191. Cununile slăvite 191
6. Tu, Atotputernic şi Bun Dumnezeu, ai făcut în
cea dintâi Zi din timp cea dintâi minune din Zidirea Ta:
Lumina.
Şi Tu ai făcut ca ea să fie aşezată la hotarul celor
două lumi pe care aveai să le alcătuieşti,
ca prin ea să le dai amândurora via a, frumuse ea şi
bucuria.
Şi prin ea Tu să le primeneşti mereu
şi să le binecuvântezi cu neîncetată întinerire şi
încântare,
din cele mai adânci stări ale lor
până în cele mai înalte.
7. Tu, Doamne, faci ca În elepciunea să fie mereu
aceea prin care toate frumuse ile să fie pre uite şi sim-
ite, cuprinse şi gustate din plin.
Ce conştiin ă de sine este în elepciunea Ta! Ferice
de cel căruia i-ai dat-o.
8. Lumina Inteligen ei care vine de Sus, de la Tine,
Părintele Inteligen elor (Iac 1, 17 şi 3, 17),
este singura călăuzitoare fericită a tuturor celorlalte
virtu i. Prin ea, fiecare ajunge conştientă de sine însăşi.
Prin această lumină, toate celelalte capătă ordine,
frumuse e şi folos, atât pe dinăuntru, cât şi pe dina-
fara lor.
Prin ea, totul se desfăşoară rânduit, armonios şi
rodnic, atât pentru existen a aceasta, cât şi pentru exis-
ten a cealaltă.
Fără ea, totul se pierde în haos, în dezordine, în
întuneric.

192. 192 Traian Dorz
9. Tu, Doamne, faci Primăvara,
Tu faci Tinere ea, prin care totul se primeneşte
luminos şi zâmbitor,
care încântă şi înfrumuse ează totul prin nădejde şi
nevinovă ie,
care umple adâncul tuturor celor văzute de tainica
trăire a celor nevăzute
şi umple clipele celor trecătoare de fiorul divin al
celor eterne.
10. Când sufletul este plin de o cerească strălucire,
aceasta se răsfrânge şi prin trup, luminându-l.
O, cum strălucesc, chiar şi înaintea oamenilor, o-
chii trupeşti ai celor care Te-au cuprins pe Tine în ochii
sufletului lor!
11. Tu, Doamne, faci Vara,
adică bărbă ia şi maturitatea, în care tot ce este
sănătos se rotunjeşte, crescând în putere şi în întindere.
Tu lărgeşti orizonturile priceperii,
Tu înseninezi zarea cunoaşterii noastre.
Tu ne zideşti temeinic şi sănătos bărbă ia hotărâ-
rilor cinstite şi îndrăzne e.
Tu adânceşti în toate frumuse ea trecerii de la
gingăşie la seriozitate,
dând înfă işării şi roadelor lor o tot mai pre ioasă
strălucire.
13. Tu, Doamne, faci Toamna,
Tu aduci o vreme în care fiecare creatură a Ta să
arate în afară ceea ce a avut înăuntrul ei.

193. Cununile slăvite 193
Să dovedească cu rodul ceea ce a spus cu floarea şi
frunza.
Să aibă prilejul de a înapoia lui Dumnezeu, în rod,
ceea ce a primit de la El prin soare.
14. Tu rânduieşti, Doamne, vremea încercării, în
care înfrunzăria vorbelor este înlăturată,
ca să se vadă sub ele cât şi cum s-a împlinit rodul,
rodul aflat la umbra lor în vremea unei îndelungi
trăiri,
adică ceea ce este pre ios şi durabil
din noi
şi dintre noi…
15. Şi Tu, Doamne, faci Iarna.
Tu ai făcut ca, după toate acestea, să vină o odihnă
pentru cele trainice
şi un înghe pentru cele trecătoare.
16. Iarna le odihneşte şi le transformă pe cele ce nu
mor, pregătindu-le pentru o nouă tinere e şi o nouă
roadă.
Iarna le aruncă la foc şi la gunoi pe cele ce n-au
via ă şi n-au statornicie.
Iarna face o dreaptă alegere
şi o veşnică aşezare.
17. Nu este faptă sau cuvânt al nostru de care să nu
se bucure cineva.
De unele se bucură satana,
de altele se bucură Domnul Dumnezeu.

194. 194 Traian Dorz
De unele se bucură stricăciunea,
de altele se bucură virtutea.
De unele se bucură cei răi,
de altele se bucură cei buni…
Şi aşa va fi de la acestea şi răsplata ce o vom primi
pentru ea.
18. Nu există om de care să nu se bucure cineva.
Nu există via ă sau moarte de care să nu aibă ci-
neva un folos.
Nu există nimic din care să nu aibă cineva un câş-
tig sau o bucurie.
Dar nu este tot una pentru noi dacă bucurăm cu
faptele şi cu vorbele noastre pe Dumnezeu sau pe
diavolul.
19. Desigur, noi putem sluji după voie ori lui Hris-
tos, ori lui satana.
Putem face ori binele, ori răul,
putem să binecuvântăm Numele Domnului Dum-
nezeu sau putem să-L blestemăm.
Dar chiar dacă acest lucru pare acum pentru mul i
fără prea mare însemnătate,
vine ziua când se va vedea totuşi cât de mare a fost.
20. Vine ziua când se va vedea cât de deosebit lu-
cru a fost a-I sluji lui Dumnezeu
sau a nu-I sluji (Mal 3, 18).
A-L bucura pe Dumnezeu – sau a-L întrista.
A folosi lui Hristos – sau a folosi diavolului.

195. Cununile slăvite 195
Ce cumplită va fi atunci trezirea celor nepăsători
acum!
Tu, semenul meu, care eşti încă viu şi mai po i
auzi, trezeşte-te acum şi vino la Domnul, ca să nu-l bu-
curi pe satan – fiindcă aceasta i-ar fi spre plânsul şi
scrâşnirea din ilor tăi pe veşnicie, în chinurile iadului.
Dumnezeu să- i ajute să vii acum la El!
Amin.
* * *
Cuvinte în elepte
Nepăsarea şi mai rea e decât necredin a chiar,
e ca apa nemişcată, fără nici un val măcar,
n-are unda bucuriei din credin ă-n jurul său,
nici al necredin ei zbucium – e cum poate fi mai rău.
*
Fiul meu, în jur de tine, mun ii dacă-ar fi să cadă
şi întreagă lumea asta deznădejdii de-ar fi pradă,
guri de iad de s-ar deschide, mii de trupuri să înghită,
tu să ai credin ă tare şi statornic-neclintită.
Căci puternic este Domnul cel Stăpân pe toate cele
şi cu bine te va trece peste orice valuri grele.

196. 196 Traian Dorz
26. BUCURIE ŞI ÎNTRISTARE
1. Cele ce-l bucură pe diavolul sunt nespus de mul-
te şi de mari,
pe când cele ce Îl bucură pe Domnul sunt aşa de
pu ine şi de slabe!
Prea mult umblă cei mul i să-l bucure pe cel rău şi
prea pu in umblă cei pu ini să-L bucure pe Cel Bun!
2. Din tot ce-l bucură pe satana, omul şi omenirea
are numai blestem şi nenorocire.
Numai silnicie, sânge, lacrimi şi iad.
Căci diavolul se bucură de ură, de cruzime, de dez-
binări, de răzbunare, de tiranie, de desfrânare
– şi toate acestea vor aduce întristare veşnică celor
ce le fac.
3. Dar din tot ce Îl bucură pe Dumnezeu, via a tru-
pească şi sufletească a omului are numai binecuvântare
şi câştig.

197. Cununile slăvite 197
Căci Dumnezeu se bucură de pace, de buna în ele-
gere, de dragoste şi de adevăr.
4. Toată istoria vie ii, adică a realizărilor şi jertfe-
lor creştine în slujba vestirii lui Hristos,
este dovada curatei ascultări pe care Trupul lui
Hristos a dorit s-o arate Capului său.
Adică Biserica cea vie, Mirelui ei Ceresc.
5. De la Înăl area Domnului şi până la Venirea Lui
din nou, Biserica cea vie a lui Hristos a făcut şi va face
mereu această dumnezeiască slujbă de vestire a Nu-
melui Său Sfânt.
Împlinind astfel cu pre ul oricăror jertfe această ar-
zătoare poruncă a Domnului,
în măsură tot mai mare
şi în cercuri tot mai largi,
şi cu toate mijloacele sale vechi şi noi.
6. De nimic nu are o mai mare nevoie omenirea
astăzi decât de Hristos şi de vestirea Lui.
Iar Hristos nu are o altă mai mare nevoie astăzi
pentru omenire decât de vestitori ai Săi adevăra i, sme-
ri i, cura i şi sinceri.
7. Domnul Iisus are nevoie de vestitori care, mer-
gând printre neamuri, să nu ducă numai în mână Biblia
şi în gură predica,
ci să ducă – chiar mai presus de acestea,
chiar mai puternic şi mai frumos decât acestea

198. 198 Traian Dorz
şi chiar pentru acestea
– să ducă trăirea lor strălucită, fierbinte şi sfântă,
via a lor din Hristos
şi ca a lui Hristos.
8. Sufletele tuturor oamenilor, din toate neamurile,
au nevoie numai de Hristos.
Duce i-vă la toate popoarele şi vesti i-L pe El.
Toate popoarele au cea mai mare nevoie de Hris-
tos, dar vestirea Lui se face mai întâi cu via a, cu lacri-
mile, cu înfrânarea, cu jertfa – apoi cu cuvântul.
9. Desigur, Cartea le este necesară celor analfabe i,
pâinea le este necesară celor înfometa i,
independen a şi pacea le este necesară celor robi i
şi progresul, şi cultura
le sunt necesare tuturor acestora,
– dar Hristos le este cel mai necesar.
Dându-le pe toate celelalte, nu lipsi i nici un popor
şi pe nici un suflet de Bunul cel mai mare şi mai nece-
sar ca toate: HRISTOS.
10. Niciodată pe pământul acesta, în nici o vreme
şi în nici un loc,
poporul lui Dumnezeu n-a fost o gloată foarte ma-
re, ci adesea un număr mic.
Mul imea vine uneori numai să audă ceva mai
deosebit, să vadă ceva mai neobişnuit
şi să se mire de ceva nemaivăzut.
Numai cei pu ini merg până dincolo de acestea – la
Hristos.

199. Cununile slăvite 199
11. Când este vorba de naşterea din nou,
de luarea crucii
şi de urmarea lui Hristos cu fapta, cu jertfa, cu răb-
darea şi cu toată trăirea zilnică,
– atunci acei care se aleg şi se hotărăsc să meargă
după Hristos rămân mereu foarte pu ini…
Aceşti foarte pu ini care aleg să-L asculte şi să-L
urmeze pe Domnul,
din clipa ruperii din mul ime, ei înşişi
devin celorlal i nişte străini,
cum le este şi Hristos.
12. Credin a mul imii este un fel de vis, care rămâ-
ne în afara vie ii zilnice
şi care n-are nimic a face cu ea.
13. Pentru mul ime, Dumnezeu este ceva închis cu
totul într-o casă şi într-o carte.
Într-o casă, în biserică, aşa ca un prizonier la care
te duci din când în când,
ca să mai auzi de la el câte ceva
sau să mai vezi la el câte ceva
şi să mai faci cu el câte ceva, căci aşa este obi-
ceiul…
Şi într-o carte, în Sfânta Evanghelie,
– pe care însă nu trebuie s-o deschizi niciodată,
fiindcă „în ea nu-i voie să citească oricine”.
Şi astfel Dumnezeu rămâne, în realitate, un străin
pentru ei – iar ei nişte străini pentru El.
Şi aşa trec în veşnicie.

200. 200 Traian Dorz
14. Totuşi, în această sărmană cunoaştere despre
Dumnezeu, mul imea are uneori izbucniri de râvnă
şi momente de înflăcărare.
Atunci, deşi nu are despre Hristos o adevărată şi te-
meinică în elegere, mul imea aceasta,
înflăcărată de o neobişnuită şi întâmplătoare râvnă,
este gata să înfrunte primejdii şi să meargă până la
jertfe.
Fiindcă deşi, în trăirea lor, oamenii nu-L urmează
pe Dumnezeu decât pu ini – în conştiin a lor, totuşi unii
nu renun ă la El.
15. De râvna şi de hărnicia,
de cură ia şi de lupta fermen ilor din aluat
depinde dospirea grabnică şi sănătoasă a frământă-
turii în care au fost puşi aceşti fermen i.
De felul cum aceşti foarte pu ini fermen i îşi îm-
plinesc datoria lor depinde dospirea şi coacerea frumoa-
să, gustul şi creşterea întregii pâini.
O, iată marele vostru rost în mijlocul societă ii,
fra i credincioşi!
16. Oricât este de străin un aluat într-o frămân-
tătură,
dacă fermen ii lui sunt foarte uni i şi foarte harnici,
ei izbutesc să schimbe în curând în jurul lor totul.
Prin astfel de luptători a biruit Hristos marea fră-
mântătură a lumii păgâne
şi tot prin ei va putea cuceri lumea de azi pentru
mântuirea Sa.

201. Cununile slăvite 201
Binecuvânta i să fie cei care Îl ajută, grăbind aceas-
tă zi (II Ptr 3, 12).
17. Numai prin puterea lui Hristos au supravie uit
şi au răbdat fra ii noştri din primele veacuri creştine.
Ei au nădăjduit şi au luptat numai prin ajutorul Lui
şi au îndrăznit, au crezut şi au murit biruitori numai
prin puterea minunată a lui Hristos.
18. Având o singură armă: dragostea lui Hristos,
o singură intă: mântuirea şi Împără ia Lui,
un singur steag: Crucea şi Jertfa Sa,
creştinii dintâi, ei, cei foarte pu ini şi străini,
dar călăuzi i de porunca şi puterea lui Hristos,
au îndrăznit să meargă să cucerească lumea pentru
Dumnezeu;
– şi au cucerit-o.
19. Puterea lui Dumnezeu, care i-a sprijinit neîn-
cetat pe cei pu ini care au luptat după Cuvântul Lui şi
pentru triumful Său,
va sprijini şi mai departe această luptă a lor, până
la desăvârşita biruin ă.
Puterea lui Dumnezeu va ridica mărturisitori şi
păstori adevăra i în toate genera iile.
Pentru că toate neamurile sunt ale Lui – şi toate
trebuie să-L laude pe El.
20. Puterea lui Hristos îi va înfrânge pe to i vrăj-
maşii Săi,

202. 202 Traian Dorz
va nimici toate dezbinările dintre ai Lui,
va împrăştia tot întunericul păgânismului şi al pă-
catului
şi va supune toate conştiin ele oamenilor,
înăl ându-Şi Numele Său mai presus de orice nume
şi va face ca să se întindă peste tot pământul strălu-
cirea Împără iei Lui.
Atât de adevărat este acest Viitor pe cât de adevă-
rat este acest Trecut.
Slavă veşnică ie, Marele nostru Împărat şi Dum-
nezeu, Iisus Hristos!
Amin.
* * *
Cuvinte în elepte
Cântarea- i limpezeşte duhul,
î i stinge-aprinderea mâniei
şi- i potoleşte frământarea,
redând seninul bucuriei.

203. Cununile slăvite 203
ple
Cât holdele-s plecate
Cât holdele-s plecate şi spicele-s albite,
cât diminea a-i bună şi soarele-i curat,
ieşi i, semănătorii Cuvintelor sfin ite,
ieşi i, secerătorii de ultim secerat!...
O, dă-le spor, Stăpâne al Holdelor Divine,
şi şterge-le sudoarea cu sfintele-adieri,
şi dulce fă-le hrana amiezilor senine,
– să secere întruna cu proaspete puteri!
Ascute-le cu râvnă uneltele iubirii
şi-apleacă-le genunchii ce spicele-mblătesc,
să- i umple-ntreg Hambarul din snopii mântuirii
cu grâul greu şi galben ca aurul ceresc!
Fi i binecuvântate voi, mâini care frământă,
şi ochi ce-aduce i stropii de rouă şi de mir,
şi buze ce se roagă, şi-ndeamnă, şi cuvântă
– s-aduce i Sfânta Pâine spre Vinul din Potir.
Veni i, lua i sămân a aleasă şi cernută
şi-o semăna i udată cu lacrimi şi cu dor;
nu treizeci să rodească,
nu şaizeci,
– ci o sută,
să umple tot Pământul şi Cerul viitor.

204. 204 Traian Dorz
27. LĂRGIME ŞI ÎNGUSTIME
1. Inima adevăratului credincios nu este îngustă,
egoistă şi părtinitoare.
Ci ea este curată şi largă, căci doreşte fericirea tu-
turor aleşilor lui Dumnezeu.
Este altruistă, pentru că se poate bucura deplin
numai atunci când întreg poporul său este bucuros…
Şi este nepărtinitoare pentru că luptă şi se roagă,
suferă şi doreşte ca to i oamenii să fie mântui i,
ajungând şi dorind să moştenească binecuvântările
dumnezeieşti împreună cu to i.
2. Adevăratul credincios priveşte pe cei pu ini,
se bucură de cei mai mul i
– şi crede pentru to i.
Priveşte pe cei aleşi, pentru că este în mijlocul lor,
unit cu ei, lucrând, luptând şi rugându-se împreună
cu ei.
Se bucură cu tot poporul său, pentru că toată aceas-
tă luptă şi jertfă a sa este în mijlocul acestui popor, spre
ridicarea şi înaintarea lui.

205. Cununile slăvite 205
Şi se bucură de bucuria şi fericirea poporului său
întreg.
3. Adevăratul credincios se laudă în nădejdea că
Bunătatea lui Dumnezeu va sprijini lupta sa
şi a tuturor celorlal i fra i ai săi credincioşi,
– lupta lor frumoasă, dusă într-o sim ire, într-un
gând şi pentru o singură şi mare dorin ă: bucuria şi
mântuirea tuturor oamenilor.
Fiindcă aceasta este voia lui Dumnezeu.
4. Cel credincios porneşte de la cei pu ini aleşi, de
la fra ii săi,
dar nu rămâne închis numai în acest fel sectar şi
îngust de a vedea,
nu rămâne rupt de năzuin ele poporului său,
nici departe de interesul pentru al ii,
– ci luptă şi moare pentru marea intă: mântuirea
tuturor.
5. Sim indu-şi puternic răspunderea, dragostea şi
părtăşia lui strânsă cu poporul său şi cu soarta concetă-
enilor lui, adevăratul credincios lucrează pentru feri-
cirea alor săi,
apoi, cu răspundere fa ă de soarta întregii omeniri,
el trăieşte şi lucrează potrivit acestor datorii sfinte, spre
mântuirea lumii întregi.
6. Frate credincios,
fii în mijlocul alor tăi unit cu ei, harnic şi statornic
între ei, cu dorin a de a-i ajuta pe to i.

206. 206 Traian Dorz
îmbră işează cu dragoste întreg poporul tău
şi fă tot ce po i pentru toată omenirea.
Nu căuta numai folosul alor tăi
şi mai ales nu-l căuta păgubindu-i pe al ii
– căci aceasta este o mârşăvie înaintea lui Dum-
nezeu, Care îi iubeşte pe to i oamenii…
Şi nu va fi spre nici un bine, chiar pentru tine şi
ai tăi.
7. Nu-i iubi numai pe cei aleşi, ci deprinde- i inima
să îmbră işeze şi să iubească întreg poporul în mijlocul
căruia te-ai născut şi trăieşti.
Pentru că şi fericirea ta depinde de a lui (Ier 29, 7).
8. Înva ă să nu te rogi numai pentru tine şi numai
tot pentru ai tăi,
ci cuprinde totdeauna în rugăciunile tale pe tot po-
porul tău,
pe to i conducătorii puşi de Dumnezeu peste el,
şi pe to i nenoroci ii lui care au nevoie de mântuire,
şi pe to i tinerii lui care au nevoie de lumină,
şi pe toate mamele lui, şi învă ătorii lui,
şi pe to i părin ii şi păstorii lui,
fiindcă de aceştia depinde, în mare măsură, viitorul
neamului tău
şi fericirea lui şi a ta.
9. Deprinde-te să cuprinzi în rugăciunile tale în-
treaga omenire,
cu toate trebuin ele tuturor oamenilor, semenii tăi.

207. Cununile slăvite 207
Căci învă ând să te rogi pentru to i, vei învă a să-i
şi iubeşti pe to i
şi vei învă a să cau i binele tuturor cu o inimă plină
de bunătate şi de lărgime,
ca un adevărat fiu al lui Dumnezeu.
10. Te slăvim pe Tine, Domnul şi Dumnezeul nos-
tru, pentru poporul în care ai făcut să ne naştem, să
trăim şi să lucrăm,
pentru că prin limba lui am primit Cuvântul Tău
şi printre fiii lui avem fra ii noştri cei mai buni,
avem părin ii şi fiii noştri
şi avem căminul şi pâinea noastră.
11. Şi Te rugăm neîncetat, Domnul şi Dumnezeul
nostru, pentru fericirea poporului nostru, pentru dra-
gostea şi unitatea lui,
pentru belşugul, pacea şi bunătatea lui.
Fiindcă numai când tot poporul nostru are aceste
bunuri, atunci ne putem şi noi bucura în linişte de via a
cu Tine.
Şi, prin toate acestea, Te rugăm, dorind mântuirea
sufletelor tuturor oamenilor de pe tot pământul.
Căci to i sunt fra ii noştri şi fiii Tăi.
12. Gândul cel scump al lui Dumnezeu
cu care l-a ales pe poporul său încă din părintele
lui, Avram,
era ca, prin acest popor, să-Şi facă vestit şi cunos-
cut între toate celelalte popoare Numele Său şi Cunoaş-
terea Sa (Fac 17, 5; Rom 4, 17).

208. 208 Traian Dorz
Dar ce trist au zădărnicit mai-marii lor planul lui
Dumnezeu!
Vai de mai-marii unui popor care zădărnicesc
planurile mântuitoare pe care Dumnezeu le are cu po-
porul acela!
13. Învă ătura cea desăvârşită are nevoie de o do-
vadă trăită,
pentru ca cei care aud această învă ătură să o pri-
mească cu bucurie,
văzând cu ochii lor ce via ă fericită dă ea celor ce o
îmbră işează…
Fără această dovadă, cea mai frumoasă învă ătură
rămâne zadarnică.
14. Încercarea cea dintâi a Vechiului Testament cu
vechiul popor evreu a reuşit prea pu in.
Din cauza nesupunerii lor fa ă de poruncile şi
legile pe care trebuia să le trăiască întocmai şi cu to ii,
ei, cu to ii, au zădărnicit frumoasele gânduri pentru
ei şi planurile lui Dumnezeu pentru al ii (Rom 11).
15. La plinirea vremii rânduite mai dinainte,
a venit Noul Adam – Fiul şi Dumnezeul ascultării
depline, Iisus Hristos – din Coasta Căruia,
o dată cu Sângele şi Apa, s-a născut neamul cel
sfânt, poporul cel nou, moştenirea cea veşnică,
– adică Biserica cea vie a lui Hristos.
16. Biserica Lui cea Una, curată şi binecuvântată,
cea Vie şi lucrătoare,

209. Cununile slăvite 209
împrăştiată peste tot pământul,
prigonită de to i
şi străină pretutindeni,
dar care – prin învă ătura Lui pe care o păstrează
neschimbată
şi prin trăirea voii Sale de către cei care Îi sunt din
inimă părtaşi cu fapta şi cu adevărul,
– împlineşte cu scumpătate în lume acum, strălucit
sau umbrit, voia lui Dumnezeu.
17. În multe din împrejurările sale, poporul evreu a
avut parte de multă apăsare
şi adeseori au fost împrăştia i, trăind ca străini via a
cea amară a despăr irilor…
Tot aşa, în via a sa de pe pământ, Biserica lui Hris-
tos are mereu parte şi ea de apăsare şi de împrăştieri.
18. Şi după cum a venit o vreme că vechiul popor
împrăştiat a fost strâns şi din toate robiile a fost scăpat,
tot aşa va veni foarte curând vremea când,
cu atât mai mult pe Noul Său popor,
Dumnezeul lui îl va scăpa şi îl va strânge în Patria
Sa veşnică, la o veşnică slobozenie şi unitate (Gal 4,
26; Apoc 21),
fiindcă aşa a promis. Şi El Îşi va împlini promisiunea!
19. To i cei care, prin Harul lui Dumnezeu dat Bise-
ricii lui Hristos, sunt credincioşi trăitori ai voii Sale,
care se bucură de dreptul de-a se face copii ai lui
Dumnezeu (In 1, 12)

210. 210 Traian Dorz
printr-o naştere ca din nou (adică Taina Pocăin ei),
printr-o cotitură puternic îndreptătoare,
printr-o statornică şi evlavioasă ascultare de Cu-
vântul Voii Sale
şi identificarea cu Iisus,
primesc numele şi starea de răscumpăra i ai Lui (Ef
1, 4-7; Col 1, 13-14; Apoc 5, 10).
20. În inimile tuturor aleşilor lui Hristos, dragostea
lui Dumnezeu a fost turnată prin Duhul Sfânt
şi locuieşte acolo în chip statornic.
Iar în gurile lor, ea aduce neîncetat laude Numelui
Său Sfânt,
– pentru că bunătă ile şi îndurările Lui sunt peste ei
neîncetat.
Aşa zic cei răscumpăra i cu adevărat.
Harul Său veşnic să fie cu ei, cu to i!
Amin.
* * *
Cuvinte în elepte
Decât să fii pus în cinste la străinu-asupritor,
mai bine cu-ai tăi să suferi, moartea ta unind cu-a lor.

211. Cununile slăvite 211
28. A ZICE ŞI A FACE
1. Cine zice că face parte din adevărata Biserică,
vie, a lui Hristos,
dacă nu trăieşte şi el şi dacă nu se străduieşte să
trăiască aşa cum a trăit Hristos,
este un mincinos şi se înşală singur (I In 2, 4-11).
2. Cine face cu adevărat parte din trupul Viu al
Cărui Cap este Domnul,
nici nu poate fi altfel decât un mădular viu care,
prin tot ce face, aduce laudă lui Dumnezeu.
3. Cine îşi cunoaşte inima sa, acela nu se va lăuda
cu ea niciodată.
Cine ştie cât de înşelătoare îi este adesea inima…
cât de lipsită de în elepciune şi cât de nestatornică
este biata inimă omenească,
cât de gata este ea să se laude, să se umfle de mân-
drie, să se mânie, să se răzbune, să cadă în ispite,

212. 212 Traian Dorz
acela ştie că, dacă mintea sănătoasă
şi dacă duhul cumpătat nu-i pune inimii totdeauna
un frâu puternic,
inima este gata să se arunce mereu în multe pri-
mejdii.
4. Mai ales trufia este păcatul care pune cel mai des
stăpânire pe inima omului.
Fie inima chiar cât de credincioasă, în ispita trufiei
este gata să cadă oricând cu plăcere.
5. Îndată ce a săvârşit o faptă bună
sau îndată ce a spus sau a scris un cuvânt frumos
sau un gând ales,
inima omului este gata să se umfle de mândrie,
să se înal e trufaşă – şi să privească de sus spre
al ii, aşteptând laudă…
Ori chiar să pretindă, fără ruşine, să i se dea lauda
aceasta.
6. Chiar când a suferit, într-o oarecare măsură pe
dreptate, şi nişte prigoniri pentru Lucrarea şi pentru
Numele lui Hristos…
chiar dacă a trecut prin aceste încercări într-un chip
jalnic de nevrednic, îndurând numai cu de-a sila, câr-
tind, căzând, dezgolindu-se şi târându-se tot timpul
încercării,
– după ce încercarea ei a trecut, inima înşelătoare
este gata să se îngâmfe
şi să se laude cu „meritul” ei,
– uitând cum a „cucerit” acest aşa-zis merit.

213. Cununile slăvite 213
7. Înainte de suferin ă, inima nu mai poate de în-
gâmfare.
Tinere ea şi sănătatea, puterea şi libertatea,
neascultarea şi închipuirea, toate acestea o umflă şi
o îmbată, de nu-i mai poate ajunge nimeni marginea.
Când omul acestei inimi îngâmfate se găseşte în
mijlocul acestor bunătă i, inima lui uită tot ce este bine
– şi îşi dă frâu liber spre tot ce este rău.
8. Dar Dumnezeu, Care este plin de bunătate şi de
îndurare,
de în elepciune şi de iubire,
având milă de inima îngâmfată, intervine în chip
mântuitor şi în elept pentru ea, cu suferin a, cu nuiaua,
cu mustrarea salvatoare,
– suferin a fiind singurul mijloc prin care o astfel
de inimă mai poate fi dezumflată şi cumin ită.
9. În focul suferin ei ard penele trufiei cu care
inima nebună se împodobeşte şi se îngâmfă.
Sub călcâiul suferin ei inima se moaie şi se turteşte
până la adevărata ei micime.
Atunci omul se arată ce este şi cât poate.
10. Numai suferin a arată cu adevărat valoarea unei
inimi,
valoarea unei prietenii,
valoarea unui cuvânt,
valoarea unei idei.
Până la suferin ă, toate acestea sunt necunoscute
şi pot foarte uşor înşela.

214. 214 Traian Dorz
11. Foarte multe inimi care în suferin ă şi-au cu-
noscut şi recunoscut josnicia,
îndată ce suferin a lor a încetat,
îndată ce călcâiul s-a ridicat de peste ele,
– golul lor a început să se umfle din nou ca un ba-
lon de gumă
şi toată suferin a prin care trecuseră s-a dovedit
zadarnică (Gal 3, 4).
Vai, sunt şi astfel de inimi printre noi! Şi multe
încă.
12. Tot ce părea că au învă at aceste inimi în
suferin ă a fost uitat în clipa ieşirii din ea.
Inima, smerită pentru un moment, a început să se
îngâmfe din nou, mai punându-şi pe lângă vechile ei
podoabe încă una, nouă: aceea că a „suferit” şi ea
– şi devenind încă mai de neînduplecat prin asta.
13. Dăruieşte-ne, Te rugăm, Doamne Iisuse, un
duh puternic şi sfânt, care să stăpânească inima noastră,
oprind-o de la tot ce este josnic, umflat şi înşelător.
Iar dacă este nevoie iarăşi de suferin ă pentru a-
ceasta, Doamne, spre binele nostru, nu o cru a.
14. Când inima noastră nu vrea să se supună nici
min ii sănătoase,
nici duhului cumpătat,
pune-o, Doamne Iisuse, sub călcâiul suferin ei şi
frământ-o până se va muia ascultătoare.
Şi ai, Doamne, totuşi milă de acele inimi pe care
nici suferin a nu le-a putut smeri până la adevăr.

215. Cununile slăvite 215
Tu, Căruia toate Î i sunt cu putin ă, găseşte mij-
locul prin care să poată fi mântui i,
ca nimeni să nu piară, Doamne,
şi suferin a nici unuia să nu fie în zadar.
15. În eleptul cel fericit este acela care vede înainte
şi care ştie mai dinainte când să meargă şi când
să stea.
Care ştie un lucru sau altul la timp, ce şi când să
facă
sau să nu facă,
când să vorbească sau să tacă,
ce să ia sau ce să lepede…
care ştie ce este vrednic şi cât să caute şi să ină
din tot ce dă sau tot ce primeşte.
16. În eleptul cel învă at este acela care, din fie-
care nenorocire şi din fiecare greşeală, înva ă în elesul
folositor
şi îşi păstrează sufletul priceput.
El, din fiecare cădere şi din fiecare suferin ă, strân-
ge lumină, pricepere, cumin enie.
17. În eleptul cel cumpătat este acela care, la tim-
pul său, vede şi face binele,
cunoaşte şi alege adevărul,
iubeşte şi păstrează măsura.
18. Acela care din experien ele sale şi-a alcătuit un
dreptar de via ă sănătos şi temeinic,

216. 216 Traian Dorz
iar în mijlocul tuturor încercărilor sale, adâncin-
du-se în sine însuşi şi învă ând să se cunoască pe sine şi
pe Dumnezeul Cel Adevărat,
priveşte totul în chip mântuitor, de jos în sus,
care priveşte din smerenie spre slavă,
din trecut spre Viitor
şi din sine spre al ii,
– acela este adevăratul în elept.
19. Cea mai mare în elepciune este a lua seama la
toate lucrările lui Dumnezeu,
în toată desfăşurarea lor, din lumea asta văzută şi
din cea nevăzută,
din cea cuprinsă şi din cea necuprinsă,
din cea vie şi din cea fără via ă…
din cea trecută şi din cea prezentă.
Căci Dumnezeu luminează cutremurător de vi-
zibil şi de măre în toată desfăşurarea vie ii şi a căilor
zidirii Sale.
Dar mereu în acelaşi fel în elept, frumos şi drept.
Pe care însă îl pot cunoaşte numai cei cu adevărat
în elep i.
20. Cu oamenii, Dumnezeu lucrează cu bunătate;
cu lucrurile, frumos;
cu vremurile, iubitor;
– dar numai omul cel în elept ia seama la aceasta.
Numai cel în elept vede câtă bunătate şi răbdare are
Dumnezeu pentru oameni.
Câtă frumuse e şi lumină are El pentru lucruri

217. Cununile slăvite 217
şi câtă în elepciune şi ordine are El pentru vre-
muri.
O, Dumnezeul Luminii, dă-ne tuturor în elepciunea
pătrunzătoare prin care să desluşim toate aceste minu-
nate lucrări ale Tale.
Amin.
* * *
Cuvinte în elepte
Promite numai cât po i da,
dar ine-te de vorba ta,
căci, de promi i şi ce nu po i,
curând o să te râdă to i.
*
Fiul meu, măsoară- i vorba ori de câte ori nu taci,
nu-i permis să spui în lume ce nu i-e permis să faci.

218. 218 Traian Dorz
N-am loc nicăieri
N-am loc nicăieri pe lume,
numai câte-un scurt popas,
– am pierdut, Iisuse, totul,
numai harfa mi-a rămas!
Cu ea stau plângând pe malul
apelor din Babilon
şi- i trimit pe vântul serii
dulcele iubirii zvon.
Numai sălcii plângătoare
îmi ştiu psalmii pe de rost,
numai ele ştiu ce-amare
lacrimile mele-au fost.
O, de când muream departe,
de străini şi-amar răpus,
dacă n-ar fi fost cu mine
psalmii Tăi şi Tu, Iisus!
În cântare e minunea
că mai supravie uim
– până cântecul trăieşte,
eu şi fra ii mei trăim!
…Doamne, să mai pierd pe-atâtea
câte-ai vrut să mi le iei,
dar să nu Te pierd pe Tine,
harfa mea – şi psalmii ei…

219. Cununile slăvite 219
29. VEDERE ŞI PREVEDERE
1. Suflete dragă, poate că noi nu putem avea to i
fericirea unei în elepciuni care vede şi prevede înainte,
spre a ne lua din timp măsurile, ca să nu ajungem
niciodată rău.
Poate că nu putem avea nici în elepciunea unei stă-
pânite cumpătări,
pentru ca, la timpul fiecărui lucru, să ştim alege
partea lui cea bună şi să nu scăpăm prilejul cel potrivit.
Dar în elepciunea unei atente priviri
şi a unei veghetoare luări-aminte asupra vie ii
noastre
şi asupra lucrărilor lui Dumnezeu
o putem avea to i, trebuie s-o avem.
Şi vai de noi dacă n-o avem nici pe asta!
2. Cele prin care am trecut şi le-am suferit,
şi le-am pă it, şi le-am petrecut
trebuie să ne înve e să ştim fără îndoială deosebi,
mai bine şi mai deplin, binele de rău,

220. 220 Traian Dorz
adevărul de minciună
şi aurul de gunoi.
Cine nu înva ă nici din propria lui pă anie, acela
este un nebun şi un netrebnic.
3. O, cât de mult sunt deosebite una de alta inimile
oamenilor!
Unii au o inimă gata să facă orice, fiindcă atunci
când inima este bună, ea este gata îndată să facă binele.
Cel care are o inimă rea este tot aşa de gata să facă
răul.
4. Chiar dacă mintea mai calculată vine şi-i spune
omului că, pentru a face un bine, se cere osteneală, pa-
gubă, suferin ă,
inima gata nu cântăreşte mult şi face.
Inima bună face bine altuia, chiar dacă prin aceasta
îşi face sieşi rău.
5. Şi după cum inima cea bună nu ascultă de min-
tea sa,
care de mai multe ori se gândeşte la comoditatea
proprie decât la binele altuia,
tot aşa şi inima gata la rău nu ascultă de mintea ca-
re o opreşte, înştiin ând-o despre urmări.
6. O inimă bună, deşi sângerează de multe ori,
deşi gustă cu amar durerea nerecunoştin ei şi a de-
zamăgirilor din partea multora pe care i-a ajutat
şi deşi se întoarce adesea cu răni şi cu vânătăi de pe
urma binefacerilor sale,

221. Cununile slăvite 221
ea totuşi nu descurajează niciodată
şi nu renun ă la facerea ei de bine,
pentru că aceasta este fericirea ei.
Ea numai când face binele se simte fericită.
7. Lângă o inimă bună, nici o noapte nu-i întu-
necoasă,
nici un necaz, deznădăjduit
şi nici o luptă, necâştigată.
Căci inima bună, gata de părtăşie curată, este o co-
moară şi pentru Dumnezeu, şi pentru oameni.
8. Este oare gata inima ta să asculte şi să împli-
nească cu bucurie când aude îndemnul: Vino la bi-
serică!
Sau: Vino la adunare!
Sau: Vino să ajutăm!
Sau: Vino să dăruim, să lucrăm, să postim, să răb-
dăm, să iertăm.
Eu mărturisesc cu ruşine şi cu părere de rău că prea
de multe ori inima mea nu a fost gata
cu bucurie să facă binele acesta.
Dar mă rog neîncetat să fie. Roagă-te şi tu pentru
a ta.
9. Chiar dacă nicăieri nu s-ar mai citi sau vesti
Evanghelia,
Cuvântul vorbit şi scris al lui Dumnezeu către
oameni,
– noi to i ştim acest Cuvânt…

222. 222 Traian Dorz
Fiecăruia dintre noi El ne-a vorbit şi ne vorbeşte,
dincolo de tot ce-i scris.
10. Dacă tu ai o inimă mai bună decât a mea, po i fi
fericit.
Roagă-L pe Domnul să o facă să crească mereu în
facerea binelui.
Dar dacă ai una tot rea sau poate şi mai rea, atunci
roagă-L neapărat şi mai cu grabă să i-o schimbe,
– spre a nu te duce cu ea la pieirea veşnică.
11. Dumnezeu ne-a vorbit prin înaintaşii noştri,
vestitorii Soliei Sale,
care nu s-au ferit să ne facă cunoscut tot planul lui
Dumnezeu,
neascunzând nimic din ceea ce ne era de folos nouă
spre mântuire (Fapte 20, 20-21).
Şi acesta era un glas al lui Dumnezeu pentru noi.
12. Dumnezeu ne-a vorbit şi prin părin ii noştri,
prin învă ăturile primite de la ei,
prin tot ceea ce am auzit de la îndrumătorii noştri
credincioşi – din copilărie până astăzi.
Şi acesta era un fel în care ne vorbea Dumnezeu.
13. Dumnezeu ne-a vorbit şi prin conştiin a noastră,
prin binele pe care ni l-a făcut,
prin soarele Său şi ploaia Sa,
prin timpurile roditoare sau cele ce ne-au zguduit.
Toate acestea sunt glasul prin care ne vorbeşte
Dumnezeu…

223. Cununile slăvite 223
14. Cine dintre noi va putea spune vreodată
şi se va putea dezvinovă i în vreun fel în fa a Ju-
decă ii Sale că nu L-a auzit pe Dumnezeu vorbindu-i?
Care ureche n-a auzit aceste glasuri ale Lui
sau care ochi nu le-a văzut?
Care inimă sau minte n-a fost cercetată de glasul
lui Dumnezeu în vreunul din aceste feluri
– sau în toate?
15. Nimeni dintre noi nu va mai avea nici o dez-
vinovă ire în privin a asta,
fiindcă tuturor şi fiecăruia dintre noi, Bunul Dum-
nezeu ne-a vorbit pe în elesul nostru.
Numai că unii am vrut să-L ascultăm, al ii n-am
vrut.
Şi uneori am vrut să împlinim şi Cuvântul Lui, al-
teori n-am vrut.
Pentru asta vom răspunde to i, cu siguran ă.
16. Dumnezeul nostru este Dumnezeul rânduielii,
al ordinii, disciplinei şi statorniciei.
El a rânduit la Începutul Crea iunii,
în toate lucrurile văzute şi nevăzute,
ordinea, ierarhia şi disciplina,
în chip statornic şi etern.
Iar noi, împreună cu toate creaturile şi Crea iunile
Sale, suntem obliga i să le ascultăm fără cârtire.
17. Când Dumnezeu a despăr it lucrurile şi când a
creat fiin ele, aşezându-le în ordine, fiecare după fa-
milia sa,

224. 224 Traian Dorz
El arăta fiecărei familii datoria sa şi scopul său.
Şi stabilea legile ascultării,
precum şi înştiin area pedepsei oricărei neascultări.
18. Dumnezeu a rânduit şi în Vechiul Aşezământ
aceeaşi aşezare de legi şi între semin iile care alcătuiau
poporul Său Israel.
El a poruncit ca fiecare semin ie să-şi aibă steagul
ei, ierarhia şi disciplina ei.
El a poruncit ca fiecare din fiii poporului Său să-şi
aibă locul său statornic,
şi îndrumătorii de care trebuia să asculte,
şi steagul sub care trebuia să lupte până la moarte.
Nimeni n-avea nici o dezvinovă ire dacă nu asculta
– şi fiecare trebuia să suporte nemiloasa răsplată a ne-
ascultării sale.
Dumnezeu este un Dumnezeu al rânduielii şi în Vi-
itor, ca în Trecut.
19. Nici o abatere de la ordinea stabilită de Dum-
nezeu nu era permisă, ci era pedepsită cu moartea (Num
1, 51; 3, 10; 16, 40).
Core, Datan şi Abiram vor fi veşnică pildă împotri-
va oricărei răzvrătiri (Num 16, 1; Rom 1, 18; Col 3, 6).
Şi, cum Dumnezeu este Acelaşi ieri, azi şi în veci,
to i cei neascultători, dezordona i uneltitori din poporul
Său de azi ar trebuie să se teamă şi mai mult.
20. Dumnezeu i-a aşezat – şi în rândurile credin-
cioşilor Săi de astăzi – fiecăruia familia şi ceata lui (I
Cor 15, 23; Ef 3, 15).

225. Cununile slăvite 225
Şi El Însuşi a poruncit fiecăruia să nu-şi părăsească
fra ii (Evr 10, 25).
Să nu-şi calce legământul dintâi (I Tim 5, 12).
Să nu-şi părăsească învă ătura de la început (I In
2, 24).
Iar cine nu ascultă va avea a face cu răzbunarea
mâniei Lui.
Dumnezeu să-i binecuvânteze în veci pe to i cei
care au o inimă smerită, un cuget curat şi o umblare
ascultătoare şi statornică acolo unde au fost aşeza i
de El.
Amin.
* * *
Cuvinte în elepte
Să nu te pripeşti în via ă,
ci grăbeşte-te încet –
cei ce umblă-n prevedere
vor sfârşi fără regret.

226. 226 Traian Dorz
30. BINECUVÂNTAREA ŞI BLESTEMUL
1. Orice credincios din poporul Domnului este da-
tor să nu-i primească şi să nu-i urmeze pe cei care fac
dezbinări şi tulburare împotriva învă ăturii primite întâi;
să nu-i primească şi să nu-i urmeze nici pe cei ce le
aduc o altă evanghelie, adică o altă interpretare, deose-
bită, asupra învă ăturii şi a credin ei lor.
Blestemându-i şi pe cei care o aduc,
şi pe cei care îi primesc (Gal 1, 8-9 şi 5, 12; Rom
16, 17-18; II In 10, 11).
2. Dumnezeu a rânduit pentru noi steagul acesta şi
Oastea aceasta în care ne-a chemat şi ne-a poruncit să-I
slujim şi să ieşim la luptele Lui.
În ea ni s-a dat făgăduin a mântuirii, calea mântui-
rii, slujba mântuirii şi în ea trebuie să ne-o ducem până
la moarte,
aşa cum am primit-o de la început prin omul tri-
mis de Dumnezeu, care ne-a spus clar solia cu care a
venit el.

227. Cununile slăvite 227
3. Nici unul dintre noi n-avem dreptul să n-ascul-
tăm sau să părăsim calea asta pentru alta.
Nici unul dintre noi n-avem nici o dezvinovă ire şi
nici o iertare dacă n-ascultăm şi dacă nu o păstrăm în-
tocmai cum am primit-o de la Dumnezeu.
4. Pentru fiecare dintre noi are valabilitate porunca
ascultării de mai-marii noştri (Evr 13, 17; I Tes 5, 12-
13; I Tim 5, 17).
Căci unde nu este ascultare, este neascultare;
şi unde nu este ordine, este dezordine.
5. Aşa că dacă nu ascul i de părin ii tăi duhovni-
ceşti şi de fra ii tăi, atunci de Dumnezeu nu ascul i.
Dumnezeu nu- i va trimite nici ie şi nici nimănui
îngeri din cer să te lămurească,
ci te îndrumă să-i ascul i pe mai-marii tăi.
Iar dacă nu-i ascul i şi nu-i recunoşti pe aceştia,
al ii nu- i va mai trimite Dumnezeu niciodată (Lc
16, 31).
Ci vei muri în rătăcirea trufiei tale.
6. Te rugăm, Domnul şi Dumnezeul nostru, dăru-
ieşte tuturor ostaşilor un înalt sim al în elepciunii, al
disciplinei şi al statorniciei, cu care să Te slujească,
fiecare luptând cinstit şi credincios până la moarte
sub Steagul unde l-ai aşezat,
în Oastea în care l-ai înscris,
între fra ii cu care l-ai unit,
până la biruin a din urmă a Ta şi a lor.

228. 228 Traian Dorz
7. Nu lăsa, Doamne şi Dumnezeul nostru, pe nici
unul dintre ostaşii Tăi să fie nesupus, nici dezertor,
nici vagabond, nici dezordonat,
nici tulburător şi nici nepăsător,
nici dezbinat de Oastea Ta şi de Biserica Ta,
ci, în unitatea fră ească unde l-ai rânduit tu să stea,
– acolo să lupte şi să trăiască,
să moară şi să învie.
8. Orice credincios lucrător pentru Domnul va avea
neapărat de-a face cu gurile bârfitoare, cu gurile unelti-
toare, cu gurile mincinoase.
Aceste guri rele se vor ine mereu pe urmele lui ca
nişte că ele,
lătrându-l neîncetat şi muşcându-l cât mai otrăvitor
şi mai vrăjmaş,
ori de câte ori li s-ar da vreun prilej să facă asta.
Vai de sufletele lor! De mii de ori ar fi fost mai bi-
ne să nu se fi născut.
9. Când vreodată lucrătorul Domnului se întâmplă
să greşească – fiindcă nu este om viu care să nu mai şi
greşească –,
gurile rele, mărind greşeala lui
şi mai adăugând şi multe altele, pe care el nici nu
le-a gândit, nici nu le-a făcut,
se lărgesc şi se lungesc, umplând ara şi lumea cu
toate vorbele rele despre el.
Ce tristă şi vinovată ocupa ie au aceste secături
batjocoritoare!

229. Cununile slăvite 229
10. To i bârfitorii, netrebnici de un lucru bun, se
ocupă numai cu uneltiri.
Când nu au ce să mai spună, atunci scornesc şi in-
ventează.
Când n-au nici ce mai inventa pentru prezent, răs-
colesc în trecut.
Şi tot ce era necunoscut altora din via a fratelui lor,
gurile acestea rele întorc pe dos,
numai spre a-l înfă işa cât mai negru în fa a celor
ce-l iubesc şi îl pre uiesc pentru munca şi sufletul lui,
din pricina harului dăruit lui de Dumnezeu, Care,
cunoscându-i inima şi via a,
îl are în dragostea Lui şi îl rânduieşte la o slujbă
unică.
11. În toată istoria minunată a vie ii unui trimis al
Domnului şi al lucrării lui Dumnezeu cu acesta,
gurile rele rămân mereu pomenite cu blestem şi cu
scârbă.
Cei care le-au avut au împărtăşit soarta câinilor
(Apoc 22, 15).
Aceasta a fost slujba lor în trecut, aceasta este şi în
prezent – şi aceasta trebuie să le fie şi plata.
12. Dragă suflete,
cu toată inima mea întristată te întreb:
oare nu cumva ai şi tu o gură rea, bârfitoare, unel-
titoare şi mincinoasă?
N-ai şi tu cumva ură împotriva vreunui frate, vreu-
nui îndrumător, vreunui binefăcător al tău sau al po-
porului tău?

230. 230 Traian Dorz
Iar ura aceasta care arde în inima ta î i face ochiul
rău şi limba bârfitoare?
13. Nu cumva veninul pizmei din tine se revarsă
împotriva unui nevinovat
sau împotriva unui om ales al Domnului?
Nu cumva te faci vinovat de păcatul lui Core
(Num 16)?
Sau de al Mariei şi al lui Aaron (Num 12, 3-15)?
Sau de acel urât păcat înaintea lui Dumnezeu pen-
tru care au fost osândi i cei ce l-au bârfit pe David?
14. Nu-i lăsa, Doamne, pe cei bârfitori mai ales în
amăgirea cea şi mai mare că, făcând o astfel de faptă, Î i
aduc o slujbă ie sau Lucrării Tale.
Căci o mai mare prăpastie ca aceasta nu este alta
(In 16, 2).
15. Nu ne lăsa niciodată, Doamne, într-o astfel de
stare încât, făcând răul împotriva fra ilor noştri, să cre-
dem că poate ieşi vreodată pentru cineva vreun bine din
acest rău (Rom 3, 8).
Căci oricine ar fi acela – osânda lui nu va întârzia.
16. De obicei, ori de câte ori unui om i se pare că
este lovit pe nedrept,
ori bârfit şi învinuit fără temei,
ori judecat şi osândit pe nedrept,
acel om îndată este ispitit să alerge la apărare şi la
răzbunare, la dreptate şi la despăgubire.

231. Cununile slăvite 231
Unii aleargă la oameni, la judecători, la arme.
Iar al ii aleargă la Dumnezeu.
17. Dar credinciosul adevărat, în vremea când este
lovit şi învinuit pe nedrept,
va alerga la rugăciune
şi va spune Domnului: Doamne, ai milă de fratele
meu care m-a vorbit de rău, nefiind eu vinovat,
căci sufletul lui s-a acoperit de vina unei judecă i
nedrepte (In 8, 15).
Fiindcă este cine să-l judece: cuvintele lui grele
şi neadevărate. Şi nu-i judecător care să-l osândească
mai greu.
18. Adevăratul credincios, în vremea suferin ei sa-
le, va alege totdeauna alergarea la rugăciune.
Acolo, stând la picioarele Domnului, inima lui se
va linişti
şi gândurile sale limpezite vor găsi măsura răb-
dării, a tăcerii şi a răspunsului său
la învinuirile nedrepte aduse împotriva sa.
Aşa cum a făcut şi Domnul său Iisus.
19. În rugăciune, sufletul credincios va avea ca-
lea cea bună pe care trebuie s-o urmeze, fa ă de cei
care au răspândit şi răspândesc lucruri neadevărate
despre dânsul;
acolo capătă el puterea de a-i în elege şi de a-i ierta
pe to i vrăjmaşii şi bârfitorii săi.
Şi va căpăta milă şi iubire pentru ei.
Aşa cum a avut Domnul său Iisus.

232. 232 Traian Dorz
20. O, ce fericită este inima care este totdeauna ga-
ta să alerge la rugăciune!
Care, ori de câte ori este lovită şi bârfită, nedreptă-
ită şi păgubită
sau înşelată, amenin ată şi zdrobită,
aleargă îndată la rugăciune
şi îşi caută la picioarele Crucii lui Hristos liniştea
şi vindecarea,
mângâierea şi despăgubirea,
apărarea şi dreptatea ei.
O, Preadulce şi Bun Mângâietorul şi Apărătorul
nostru, Te rugăm, dăruieşte-ne puterea şi ajutorul de ca-
re avem nevoie, ca să suferim, să iubim şi să iertăm pe
to i răufăcătorii noştri, rugându-ne pentru întoarcerea şi
mântuirea lor, cum ne-ai învă at Tu.
Căci a Ta este Împără ia, şi puterea, şi slava, Dum-
nezeul nostru, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh
şi acum, şi pururea, şi în vecii vecilor.
Amin.
* * *
Cuvinte în elepte
Urmează numai sfatul cu care plângi pe drum,
şi nu acel cu care râzi nebuneşte-acum,
căci cel care te face să plângi te-ndreaptă bine,
dar cel cu râs te duce la blestem şi ruşine.

233. Cununile slăvite 233
Ce zi a fost aceea
Ce zi a fost aceea,
ce taină şi răscruce,
când i-am sim it puternic
a’ dragostei porunci,
când via a mea, o altă
cărare-avea s-apuce,
– ce rază strălucită
m-a străbătut atunci!
Slăvit să fii, slăvit
Tu, Cel care-i venit
şi minunat m-ai izbăvit,
– Iisuse Preaiubit!
Fiin a mea-nghe ată,
şi frântă, şi zdrobită,
fiin a mea călcată
atât de nemilos
mi-a înviat, Iisuse,
atuncea-ntr-o clipită,
cum ar pătrunde-o-ntreagă
un fulger luminos!
Ce-a fost atunci – nici astăzi
eu nu pot în elege,
c-a fost o Înviere,
un Praznic, un Mister;
de-atunci a mea via ă
în două păr i s-alege,
– că-n iad eram nainte,
iar astăzi sunt ca-n cer!

234. 234 Traian Dorz
Slăvit să fie Domnul,
căci El ne-a dăruit
lumina şi-ajutorul
s-ajungem la
…SFÂRŞIT.

235. Cununile slăvite 235
CUPRINS
Cununile slăvite… ............................................... 5
În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh .... 7
Strânge sfaturile bune... ....................................... 8
1. Înaintaşi şi urmaşi .............................................. 9
2. Arme şi roade .................................................... 16
Şi vântul şopteşte ............................................... 24
3. Medita ie şi trăire .............................................. 25
4. Depărtare şi amintire ........................................ 32
Fii puternică şi mare ......................................... 39
5. Amenin are şi izbăvire ...................................... 40
6. Căderea şi ridicarea .......................................... 47
Har ceresc, condu-mă tu .................................... 54
7. Înfă işarea şi judecata ...................................... 55
8. Permis şi nepermis ............................................ 61
Nu mai plânge i, ochi iubi i ............................... 68
9. Încrederea şi biruin a ....................................... 69
10. Teamă şi pocăin ă ............................................. 76

236. 236 Traian Dorz
Când i-e greu .................................................... 83
11. Căile bune şi căile rele ...................................... 84
12. Voin ă şi realizare ............................................. 90
Şi azi îmi pari… ................................................. 96
13. Durere şi răbdare .............................................. 97
14. Copii şi părin i ................................................ 104
Ce pu in Tu mi-ai cerut .................................... 111
15. Salvare şi recunoştin ă ................................... 112
16. Numărat şi împăr it ........................................ 119
Te iubesc, Iisuse ............................................... 126
17. Iertare şi laudă ................................................ 127
18. Stăpânire şi control ......................................... 135
i-am spus, Iisuse ............................................ 142
19. Răbdarea şi loviturile ..................................... 143
20. Munca şi lenea ................................................. 150
Am dorit să- i fiu ............................................. 157
21. Bucuria şi întristarea ...................................... 159
22. Cumpătarea şi necumpătarea ........................ 166
Domnul fie-vă în veac ...................................... 173
23. Răspundere şi împlinire ................................. 174
24. Darea şi primirea ............................................ 181
Ia-mă, Iisuse, ia-mă cu Tine ............................ 188
25. Dovadă şi credin ă .......................................... 189
26. Bucurie şi întristare ........................................ 196

237. Cununile slăvite 237
Cât holdele-s plecate ....................................... 203
27. Lărgime şi îngustime ...................................... 204
28. A zice şi a face ................................................. 211
N-am loc nicăieri ............................................. 218
29. Vedere şi prevedere ......................................... 219
30. Binecuvântarea şi blestemul .......................... 226
Ce zi a fost aceea ............................................. 233
Cuprins .................................................................... 235

238. 238 Traian Dorz
Colec ia «CUGETĂRI NEMURITOARE»
cuprinde:
1. Prietenul tinere ii mele (publicat)
2. Mărgăritarul ascuns (publicat)
3. Piatra scumpă (publicat)
4. Lumina iubitului fiu (publicat)
5. Calea bunului urmaş (publicat)
6. Avu ia sfântului moştenitor (publicat)
7. Păşunile dulci (publicat)
8. Săge ile biruitoare (publicat)
9. Cununile slăvite (publicat)
10. Poruncile iubirii
11. Răsplata ascultării
12. Strălucirea biruin ei
13. Crucea mântuitoare
14. Eterna iubire
15. Mărturisirea strălucită
16. Por ile Veşniciei
17. Numele biruitorului
18. Garan ia netrecătoare
19. Lupta cea bună

239. Cununile slăvite 239
20. Alergarea stăruitoare
21. Credin a încununată
22. La ărmul întâlnirii
23. La capătul veşnic
24. La strălucirea viitoare
25. Întâi să fim
26. Dorim să fim
27. Acum să facem
28. Semăna i Cuvântul Sfânt (neterminat)
Tehnoredactare computerizată,
machetare şi copertă:
Editura «Oastea Domnului»
Tiparul executat la Tipografia «Oastea Domnului», Sibiu
Broşat la POLSIB SA, Sibiu