Apostolul Pavel îi îndeamnă pe copii să asculte de părinți, subliniind autoritatea părintească și importanța educației în domnul pentru o viață sănătoasă și dreaptă. De asemenea, el sfătuiește părinții să își crească copiii cu dragoste și disciplină, pentru a preveni revolta și a încuraja o relație sănătoasă cu Dumnezeu. Pavel continuă prin a aborda ascultarea față de stăpâni și importanța îmbrăcării armurii lui Dumnezeu pentru a rezista răului.

1. Efeseni 6
Grup studiu
,,Măre ul Har”ț
v.1: τα τεκνα υπακουετε τοις γονευσιν υμων εν κυριω τουτο γαρ εστιν δικαιον
Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, pentru că aceasta este drept.
- Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri. De la acest verset, apostolul Pavel, se
adresează copiilor fra ilor credincio i din Efes. Expresia copii în greacă, este τέκνα (tekna),ț ș
cuvânt folosit pentru copiii de toate vârstele. Sensul cuprinde copiii de la aceia pe care i-a ucis
Irod în Betleem (Mat. 2.18), până la copiii maturi care î i vor ucide părin ii datorită credin eiș ț ț
(Mat. 10.21), nespecificând o anume categorie de copiii. Acest text este unul care îndeamnă
copiii cre tinului, să asculte sfaturile părintelui pline de în elepciune dumnezeiască care vineș ț
din Cuvânt i din experien a lui cu Domnul. Copiii din fire se nasc mor i spiritual i răzvrăti iș ț ț ș ț
împotriva lui Dumnezeu. O educa ie ,,în Domnul”, le asigură o minte sănătoasă, o moralitateț
bună i principii bune de urmat în via ă, până ce Domnul îi va na te din nou când ei în i iș ț ș ș ș
pricep cu adevărat sensul vie ii.ț
Textul nu vorbe te nicidecum despre membralitatea copiilor în Adunare ci scoate în reliefș
autoritatea părintească fixată de Dumnezeu peste ei.
- pentru că aceasta este drept. Cuvântul drept din greacă este δίκαιον (dikaion). Provine din
rădăcina dike care poate fi tradus cu: just, echitabil, drept. Este drept să aculte de autoritatea
părintească în Domnul, deoarece ascultând de ei practic sunt plăcu i lui Dumnezeu:ț
,,Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului.” Col.
3. 20.
v.2-3: τιμα τον πατερα σου και την μητερα ητις εστιν εντολη πρωτη εν επαγγελια ινα ευ
σοι γενηται και εση μακροχρονιος επι της γης
„Onorează pe tatăl tău şi pe mama ta“ – este cea dintâi poruncă însoţită de promisiune –
„ca să-ţi fie bine şi să trăieşti mulţi ani pe pământ“.

2. Pavel exemplifică versetul 1, cu o promisiune din Decalog. Promisiune care a fost testată de-a
lungul genera iilor de evrei i care ne stă i nouă astăzi drept exemplu. Ascultând de părin i înț ș ș ț
Domnul, onorezi atât pe ace tia cât i pe Domnul care te va binecuvânta cu prosperitate i cuș ș ș
zile îndelungate. Neascultarea din contră duce la ruină morală, necazuri i o via ă scurtă. Deș ț
fapt mul i părin i credincio i experimentează ambele fa ete ale ascultării sau neascultăriiț ț ș ț
copiilor i în ziua de astăzi. Pavel îndeamnă la ascultare i supunere pe copiii cre tinilorș ș ș
deoarece multe din gre elile care se fac sunt ireparabile i ireversibile.ș ș
v.4: και οι πατερες μη παροργιζετε τα τεκνα υμων αλλ εκτρεφετε αυτα εν παιδεια και
νουθεσια κυριου
Şi voi, taţilor, nu-i provocaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în disciplina şi sub
mustrarea Domnului.
- Şi voi, taţilor. Se adresează ta ilor i nu mămicilor copiilor, deoarece nu ele sunt capulț ș
familiei ci tatăl. Îndemnul este o poruncă pentru fiecare tată credincios, cap peste familia lui.
- nu-i provocaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în disciplina şi sub mustrarea
Domnului.
Din natura lor bărba ii chiar i cei credincio i, sunt mai aspri i mai impunători, neavândț ș ș ș
blânde ea i duio ia mamelor. Din firea lor copiii sunt nesupu i i nu le place autoritatea deț ș ș ș ș
nici un fel, cu atât mai mult regulile, interdic iile, mustrările sau pedepsele. De aceea tatălț
cre tin trebuie să împletească autoritatea cu dragoste i multă în elepciune astfel încât copilulș ș ț
să priceapă că este spre binele lui. O impunere a educa iei fără afectivitate va a â a repede peț ț ț
copil la revoltă, la ură, la mânie i îl va face să - i piardă nădejdea în Dumnezeul urmat deș ș
părin ii săi:ț
,,Părinţilor, nu întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea.” - Col. 3. 21.
Mul i din copiii familiilor credincio ilor de azi urăsc pe Dumnezeu nu numai din faptul căț ș
sunt mor i ci i faptului că nu a fost împletită cu dragoste i în elepciune educarea lor înț ș ș ț
Domnul.
v.5: οι δουλοι υπακουετε τοις κυριοις κατα σαρκα μετα φοβου και τρομου εν απλοτητι
της καρδιας υμων ως τω χριστω
Robilor, ascultaţi de stăpânii pământeşti, cu teamă şi tremur, în simplitatea inimii
voastre, ca de Hristos,
De la versetul 5 la versetul 8, apostolul Pavel aduce îndemnuri pentru sclavii credincio i înș
Domnul. După care la versetul 9, se adresează stăpânilor acestora care sunt cerdincio i. La felș
ca i în cazul de mai sus Pavel, nu tratează ,,zona gri” adresându-se sclavilor credincio i dinș ș
case necredincioase.

3. Contextul de fa ă era unul în care sclavii nu aveau drepturi iar stăpânii aveau drept de via ă iț ț ș
de moarte asupra sclavilor. Era un context în care o via ă de sclav nu valora aproape nimic.ț
Azi când sunt invocate drepturile omului se întâmplă atâtea atrocită i, dar atunci când acesteaț
păreau o nebunie! În acest context sclavii erau îndemna i:ț
- ascultaţi de stăpânii pământeşti (lit. după carne), cu teamă şi tremur. Domnul cerea
ascultare în continuare i slujire temătoare. Cerea deoarece se putea na te în mintea unoraș ș
răzvrătire i nesupunere fa ă de stăpânii credincio i i în felul acesta mărturia cre tină înș ț ș ș ș
societate ar fi fost una degradantă. La prima venire Domnul nu a venit să schimbe ordinea
socială ci să aducă o împără ie spirituală pentru oameni din orice clasă socială.ț
Vedem că Domnul nu dă direct poruncă să înceteze sclavia deoarece ar fi produs răzvrătiri în
masă. Dar totu i sugerează la fel ca în Legea lui Moise, că dacă cineva se poate elibera să oș
facă:
,,Ai fost chemat când erai rob? Să nu te nelini te ti de lucrul acesta; dar, dacă po i să ajungiș ș ț
slobod, folose te-te.” - 1Cor.7.21.ș
Sclavia într-un fel sau altul există i astăzi i va fi până la sfâr itul veacului, deoarece o găsimș ș ș
chiar în Apocalipsa 13,16 i 19.18.ș
- în simplitatea inimii voastre, ca de Hristos. Ascultând în Domnul de stăpânii credincio i iș ș
respectându-le autoritatea, era ca i când te-ai supune Domnului. Bineîn eles că ascultarea deș ț
aici ca i în cazul copiilor nu se referă la lucruri pe care i le interzice legea lui Cristos.ș ț
Principiul din acest verset se aplică i nouă astăzi în raport cu efii no trii la locul de muncă.ș ș ș
v.6: μη κατ οφθαλμοδουλειαν ως ανθρωπαρεσκοι αλλ ως δουλοι του χριστου ποιουντες
το θελημα του θεου εκ ψυχης
nu în slujire de ochii lor, ca unii care caută să placă oamenilor, ci ca robi ai lui Hristos,
făcând voia lui Dumnezeu din suflet,
- nu în slujire de ochii lor, ca unii care caută să placă oamenilor. Aici Pavel prin inspira ieț
divină, interzice slujirea superficială de intrarea în gra iile stăpânului atâta timp cât stă peț
lângă tine. Domnul înal ă standardul mult mai sus i îl extinde chiar la timpul când nu î i stăț ș ț
stăpânul pământesc la spate. Chiar dacă nu lucrezi sub ochii lui ca să te laude, Domnul tot te
vede chiar i ce i se pare ie că lucrezi în ascuns. De aceea spune că trebuie să lucrăm ca ni teș ț ț ș
robi ai lui Hristos, făcând voia lui Dumnezeu din suflet. Slujind cu credincio ie în oriceș
situa ie dată, ei onorau pe Domnul lor.ț
v. 7: μετ ευνοιας δουλευοντες τω κυριω και ουκ ανθρωποις
slujind cu bunăvoinţă ca Domnului, şi nu ca oamenilor,

4. Bunăvoin a în slujire vine dintr-o inimă schimbată. Nu trebuie slujit cu resentimenteț
strângând din din i ci din dragoste ca Aceluia care ne-a răscumpărat sufletul. Felul acesta deț
slujire v-a îngenunchea într-un final, în con tiin a lui i cel mai crud stăpân. Tot ce facemș ț ș
trebuie să facem ca pentru Domnul i nu ca pentru oameni.ș
v.8: ειδοτες οτι ο εαν τι εκαστος ποιηση αγαθον τουτο κομιειται παρα του κυριου ειτε
δουλος ειτε ελευθερος
ştiind că orice bine va face fiecare, aceasta va primi de la Domnul, fie rob, fie liber.
Versetul arată că ascultarea de autoritatea temporară pusă peste sclav sau peste omul liber, va
fi răsplătită de Domnul. Tot ce facem cu fapta sau cu vorba trebuie să facem spre gloria Sa.
To i care Îl onorează, la final vor fi si ei onora i de Tatăl.ț ț
v.9: και οι κυριοι τα αυτα ποιειτε προς αυτους ανιεντες την απειλην ειδοτες οτι και υμων
αυτων ο κυριος εστιν εν
Şi voi, stăpânilor, faceţi la fel faţă de ei, renunţând la ameninţare, ştiind că Stăpânul lor
şi al vostru este în ceruri; şi la El nu este primire după înfăţişare.
- Şi voi, stăpânilor faceţi la fel faţă de ei. Ultima categorie căreia i se adresează apostolul în
vederea respectării autorită ii este stăpânilor de sclavi care sunt cre tini. Ei sunt sfătui i ,,săț ș ț
faceţi la fel faţă de ei”, având mereu în minte că fiecare bine pe care-l fac le va fi răsplătit.
- renunţând la ameninţare, ştiind că Stăpânul lor şi al vostru este în ceruri. Stăpânul
cre tin chiar dacă are autoritate trebuie să facă uz de ea cu dragoste i cu îndurare fa ă deș ș ț
sufletele peste care Domnul l-a pus temporar. Nu trebuie să se comporte ca un tiran pentru că
nici Dumnezeu nu se poartă a a cu el. Practic cum se poartă Dumnezeu cu el, cu a a trebuie săș ș
se comporte i el cu sclavul său.ș
- şi la El nu este primire după înfăţişare. Acesta este motivul pentru care trebuie să se
poarte îndurător. Dumnezeu nu părtine te oamenii după înfă i are sau statut social cum esteș ț ș
obiceiul pe pământ. Dumnezeu nu este coruptibil, El i-a atitudine după dreptate cu fiecare
individ în parte:
,,Căci cine umblă cu strâmbătate îşi va primi plata după strâmbătatea pe care a făcut-o; şi nu
se are în vedere faţa omului.” - Coloseni 3.25.
v.10: το λοιπον αδελφοι μου ενδυναμουσθε εν κυριω και εν τω κρατει της ισχυος αυτου
Încolo, fraţilor, fiţi tari în Domnul şi în tăria puterii Lui.

5. Începând de la versetul 10 până la versetul 20, apostolul Pavel îndeamnă pe fra i dinț
Adunarea Efes, să se sprijine în puterea Domnului care a biruit toate lucrurile de dragul lor. Ei
nu trebuie să se bazeze pe propriile puteri, ci pe abilită ile spirituale puse la îndemână deț
Domnul lor, prin Duhul care locuie te în ei. Ei trebuiau să se încreadă în El, deoarece Domnulș
Isus le promisese solemn: ,,voi zidi Adunarea Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor
birui” şi ,,Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului." (Mat.16.18 &
28.20). Fiind trimişi ca nişte miei în mijlocul lupilor trebuiau să îmbrace armura completă şi
să se sprijine în tăria puterii Lui. Ce însemna întărirea în Cel Atotputernic este enun at înț
versetul următor:
v.11: ενδυσασθε την πανοπλιαν του θεου προς το δυνασθαι υμας στηναι προς τας
μεθοδειας του διαβολου
Îmbrăcaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului:
-Îmbrăcaţi toată armura lui Dumnezeu. Lupta Adunării cu diavolul este motivul pentru
care cre tinii trebuie să se întărească în Domnul şi în tăria puterii Lui. Totodată ei ca Adunareș
trebuiau să se îmbrace cu toată armura pe care le-o pune Dumnezeu la dispozi ie. În greacăț
armură - πανοπλίαν (panoplian) = armură completă.
Aici Pavel face o paralelă între soldatul de atunci care ducea lupte în arenă i Adunarea careș
era într-un război spiritual permanent cu forţele întunericului. Orice soldat care pleca să lupte
în arenă sau pe câmpul de luptă fără echipamentul complet, era foarte vulnerabili i putea fiș
repede scos din luptă.
- ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului. Ca i Adunare, ei trebuiau să fie echipaţiș
complet pentru că nu aveau de luptat cu oamenii, ci cu unul mult mai puternic i mai viclean.ș
Motiv pentru care trebuiau să vegheze în orice moment i totdeauna trebuiau să fie pregătiţiș
de atac i de apărare.ș
De ce de atac întâi? Pentru că Adunarea Domnului Isus, conform ,,Marii trimiteri” din Matei
28, este în ofensivă i merge cucerind redutele diavolului care este învins. Ea are misiunea deș
a merge până la marginile pământului pentru a predica evanghelia i a mântui pe aceia careș
sunt rândui i spre via ă ve nică, dar care mai sunt prin i în cursa diavolului. Prin această luptăț ț ș ș
care se duce, ei sunt smul i de Dumnezeu i strămuta i în Împără ia Fiului dragostei Lui, de laș ș ț ț
întuneric la lumină - Col.1.13. Fiind angrena i într-un asemenea război, trebuiau să fieț
pregăti i i pentru defensivă, deoarece diavolul nu cedează u or.ț ș ș
v.12: οτι ουκ εστιν ημιν η παλη προς αιμα και σαρκα αλλα προς τας αρχας προς τας
εξουσιας προς τους κοσμοκρατορας του σκοτους του αιωνος τουτου προς τα πνευματικα
της πονηριας εν τοις επουρανιοις

6. pentru că lupta noastră nu este împotriva sângelui şi a cărnii, ci împotriva stăpânirilor,
împotriva autorităţilor, împotriva stăpânitorilor lumii întunericului acestuia, împotriva
puterilor spirituale ale răutăţii în cele cereşti.
- pentru că lupta noastră nu este împotriva sângelui şi a cărnii. Noi nu avem de luptat
împotriva oamenilor pentru că nu suntem o împără ie de pe pământul acesta. Fiind o împără ieț ț
duhovnicească noi trebuie să luptăm pe parte spirituală cu arme spirituale nu cu armele firi.
Cu armele acestea luptă cei care nu cunosc pe Domnul Isus i nici pe Dumnezeu. De faptș
istoria ,,cre tinismului” e plină de astfel de lupte interconfesionale. Au fost momente când a aș ș
numitele biserici cre tine s-au luptat între ele, fie au vrut să ,,încre tineze cu sabia sau cuș ș
rugul” pe evreii de sinagogă , pe musulmani sau pe al ii care nu au crezut ca ei.ț
- ci împotriva stăpânirilor, împotriva autorităţilor, împotriva stăpânitorilor lumii
întunericului acestuia, împotriva puterilor spirituale ale răutăţii în cele cereşti. Diavolul
este vră ma ul Miresei Domnului i noi cu el avem de luptat i cu ierarhiile armatei sale. Prinș ș ș ș
noi în ine nu i-am putea face fa ă în această luptă, dacă Domnezeul Triunic nu ar lupta deș ț
partea noastră. Noi trebuie să luptăm îmbrăca i în armură spirituală nu în armurăț
confec ionată de mâna omului. Trebuie să luptăm cu armele puse la dispozi ie de Dumnezeu,ț ț
i nu cu arme sau metode inventate de oameni.ș
Adunarea fiind într-un război continuu pe acest pământ niciodată nu trebuie să fie găsită
dezbrăcată de armură sau neveghind. Lumea spiritelor rele este una nevăzută cu ochiul de
carne dar noi o percepem i o vedem cu ochii spirituali. Doar oamenii născu i de sus ducș ț
această luptă. Cei care sunt mor i spiritual nu duc acest război spiritual. Ei doar aud despre elț
la nivel de intelect, mai multe nu pricep.
v.13: δια τουτο αναλαβετε την πανοπλιαν του θεου ινα δυνηθητε αντιστηναι εν τη ημερα
τη πονηρα και απαντα κατεργασαμενοι στηναι
Pentru aceasta, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea
rea şi, după ce veţi fi învins toate, să staţi în picioare.
- Pentru aceasta, luaţi toată armura lui Dumnezeu. Apostolul arată necesitatea purtării
armurii complete. În lumea antică primele trei componente descrise în arsenalul de luptă, erau
purtate permanent de un soldat. El trebuia să poarte mereu centura împrejurul brâului, căma aș
i sandalele în picioare. Doar în momentul începerii confruntării cu inamicul î i lua peș ș
celelalte componente din dotare si anume: coiful pe cap, scutul i sabia în mână. Soldatul aveaș
arme de lovire şi de apărare (2 Cor. 6.7).
- ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea. Motivul pentru care Adunarea trebuia să poarte
toată armura dată de Dumnezeu, este ca să poată sta în picioare în ziua cea rea. Ziua aceasta
nu cred că este o zi anume din via a de credin ă ci cred că este un termen ce define te fiecareț ț ș
zi de confruntare i de război cu satana i cu osta ii săi.ș ș ș
- şi, după ce veţi fi învins toate, să staţi în picioare. În via a asta pe pământ avem multeț
lupte de dus. Noi direct nu îl putem învinge dar prin Domnul Isus Cristos îl vom birui

7. definitiv în ziua glorificării. Acum mai cădem la pământ în luptele cu el, dar Domnul ne ridică
de fiecare dată. Dacă câ tigăm vre-o luptă cu el, este datorită faptului că Domnul a mersș
înaintea noastră i a luptat pentru noi. Dacă stăm în picioare este un har i vom sta în picioareș ș
pentru că ,,suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit” - Romani 8.37.
v.14: στητε ουν περιζωσαμενοι την οσφυν υμων εν αληθεια και ενδυσαμενοι τον θωρακα
της δικαιοσυνης
Staţi deci în picioare, după ce v-aţi încins mijlocul cu adevărul şi v-aţi îmbrăcat cu
platoşa dreptăţii
- Staţi deci în picioare. Este un îndemn i tot odată o poruncă în via a de zi cu zi. Domnulș ț
îndeamnă la o stare de veghe zilnică ca nu cumva Adunarea să fie prinsă pe picior gre it deș
vre-un atac al diavolului. Statul acesta pe poziţie este după ce Adunarea este echipată complet.
Nu trebuie să lenevească niciodată spiritual, ci în timpul de respiro când nu dă lupte trebuie să
se ocupe cu ,,lustruirea armurii” i cu antrenamentul: posturi, rugăciune, mijlociri înso ite deș ț
mul umiri, etc... .ț
- după ce v-aţi încins mijlocul cu adevărul. La un războinic mijlocul încins bine era de o
importan ă foarte mare. Mijlocul practic era centrul tuturor mi cărilor i răsucirilor în luptă.ț ș ș
Un mijloc vulnerabil încetine te mi cările i stopează agilitatea.ș ș ș
Pe parte spirituală, Adunarea trebuie încinsă cu adevărul lucrurilor crezute. Duhul Sfânt Însuşi
este numit Duhul Adevărului. Acesta este lucrul care menţine unitatea frăţească în legătura
păcii: ,,şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii” (Ef.4.3).
Duhul Sfânt este Cel care uneşte frăţietatea din Adunare, întâi în relaţia de autoritate, om -
Dumnezeu, soţ – soţie, părinţi – copii, sclavi – stăpâni, stăpâni – sclavi. Dacă relaţiile acestea
sunt fundamentate corect şi ei sunt uniţi în adevăr, Adunarea are încins mijlocul cu adevărul.
O Adunare neîncinsă cu adevărul este foarte vulnerabilă. Ne având unitate se rupe repede şi
este foarte lesne învinsă de diavol.
- şi v-aţi îmbrăcat cu platoşa dreptăţii. Plato a sau căma a de zale era un pieptar careș ș
proteja bustul, inclusiv spatele de lovituri. Era ca o căma ă fără mâneci, pentru a putea mi caș ș
bra ele în voie i care încasa prima loviturile făcând să nu le prime ti direct pe corp.ț ș ș
Adunarea trebuia să poarte mereu această platoşă. Despre Domnul Isus se spune că a purtat-o
şi El: ,,Se îmbracă cu neprihănire ca şi cu o platoşă, Îşi pune pe cap coiful mântuirii” (Is.
59.17).
Tesalonicenilor, apostolul Pavel le spune că această platoşă era confecţionată din credinţă şi
dragoste: ,,Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi
a dragostei şi să avem drept coif nădejdea mântuirii.” - (1Tes.5.8).
Fiind protejaţi de credinţă şi dragoste, Adunarea putea îndura orice lovitură primită din afară.
Ei erau recunoscuţi pentru credinţa şi dragostea lor deoarece chiar Pavel auzise despre ea de la
alţii: ,,De aceea şi eu, de când am auzit despre credinţa în Domnul Isus care este în voi şi
despre dragostea voastră pentru toţi sfinţii, nu încetez să aduc mulţumiri pentru voi, când vă
pomenesc în rugăciunile mele.” (Ef. 1.15-16).

8. v.15: και υποδησαμενοι τους ποδας εν ετοιμασια του ευαγγελιου της ειρηνης
şi v-aţi încălţat picioarele cu pregătirea Evangheliei păcii,
Adunarea este singura instituţie lăsată de Dumnezeu pe pământ pentru a duce evanghelia la
oameni până la marginile pământului. Practic aceasta este menirea ei în toate veacurile până
Mirele ei va veni după ea. Ea este într-un război continuu până v-a intra numărul complet al
celor mântuiţi dintre neamuri (Romani 11.25). Până atunci ea este datoare să pregătească
bărbaţi care să fie capabili să ducă această veste bună a păcii la cei neîmpăcaţi încă cu
Dumnezeu. Pregătirea - τοιμασί (hetoimasia) apare o singură dată doar aici în Noulἑ ᾳ
Testament.
v.16: επι πασιν αναλαβοντες τον θυρεον της πιστεως εν ω δυνησεσθε παντα τα βελη του
πονηρου τα πεπυρωμενα σβεσαι
peste toate luând scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale
celui rău.
- peste toate luând scutul credinţei. Scutul era luat de luptător doar în momentul când se da
lupta. Alături de el mai erau luate în acelaş moment, coiful şi sabia. Scutul proteja pieptul de
lovituri. Scutul acesta este numit al credinţei. De ce? Pentru că fără credinţă este cu neputinţă
orice lucru. Credinţa în Dumnezeu este cea care învinge toate deoarece El este Cel care se
luptă pentru Mireasa Sa.
- cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Pe parte spirituală credinţa
este cea care stinge săgeţile arzătoare trase de vrăşmaş. Şi chiar dacă părem ca nişte oi de tăiat
şi fără putere în ochii oamenilor şi diavolului, ,,totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai
mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici
viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici
înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui
Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 8. 36-39).
v.17: και την περικεφαλαιαν του σωτηριου δεξασθε και την μαχαιραν του πνευματος ο
εστιν ρημα θεου
Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu,
- Luaţi şi coiful mântuirii. Coiful era acea cască de metal care proteja capul de lovituri.
Capul trebuia protejat foarte bine deoarece orice loritură primită în cap era devastatoare în
orice luptă. Domnul ca şi Cap al Adunării Sale, promite salvare, prezenţă şi victorie Adunării
Sale, de-a lungul veacurilor. Victoria finală stă ancorată în protecţia Sa care face nespus de
multe pentru noi:
,,Iar a Celui care poate să facă nespus mai mult decât toate câte cerem sau gândim noi, potrivit
puterii care lucrează în noi, a Lui fie gloria în Adunarea în Hristos Isus, pentru toate
generaţiile veacului veacurilor! Amin.” (Ef. 3.20-21).
- şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Sabia era arma de apărare dar şi de
atac. Era singura şi totodată cea mai importantă armă din echipamentul războinicului.
Adunarea trebuie să ţină totdeauna această sabie sus. Este singura armă cu care luptă deoarece
lupta ei este una spirituală şi nu fizică. Este singura care poate să surpe orice întăritură ridicată

9. de oameni sau de diavol. Domnul Însuşi a folosit-o în lupta cu Satan spunând: ,,Este scris”
(Mat.4.4).
Această sabie a Duhului este cea mai eficace armă, deoarece este de natură dumnezeiască. Ea
poate face ceea ce nu poate face nici o altă sabie de pe pământ:
,,Deoarece Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două
tăişuri şi pătrunzând până la despărţirea sufletului şi a duhului, a încheieturilor şi a măduvei,
şi în stare să judece gândurile şi intenţiile inimii.” (Ev.4.12).
Adunarea nicând nu poate înlocui cu nimic această armă perfectă. Nu poate lupta nicicând şi
să aibe izbândă, cu arma ,,sfintei tradiţii”, cu armele ,,sfinţilor părinţi”, cu armele
confecţionate de vre-un papă sau ,,profet modern” (Mormon, Ellen G. White, Russell,
Branham, etc..).
Nu poate lupta cu aceste arme ,,Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii
pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.” (2Cor.10.4).
v.18: δια πασης προσευχης και δεησεως προσευχομενοι εν παντι καιρω εν πνευματι και
εις αυτο τουτο αγρυπνουντες εν παση προσκαρτερησει και δεησει περι παντων των
αγιων
rugându-vă în orice timp în Duh, prin orice rugăciune şi cerere, şi veghind la aceasta cu
toată stăruinţa şi cu cerere pentru toţi sfinţii,
- rugându-vă în orice timp în Duh. Stând deci în picioare, rugându-vă în orice timp în Duh.
Fără rugăciune şi armură completă, Adunarea nu face faţă războiului spiritual în care este
implicată cu ierarhiile demonice. Rugăciunea implică o relaţie vie de comuniune şi călăuzire.
Rugăciunea în Duh, este mijlocirea după voia Duhului Sfânt care cunoaşte lucrurile ascunse
ale lui Dumnezeu, lucruri hotărâte în sfatul voii Sale.
- prin orice rugăciune şi cerere, şi veghind la aceasta cu toată stăruinţa şi cu cerere
pentru toţi sfinţii. Adunarea trebuie să se roage pentru toate nevoile ei spirituale şi pentru
toate luptele ce le are de dus pe toate fronturile. De aceea trebuie unitate în felurite rugăciuni
pentru fraţi şi problemele lor. De multe ori trebuie rugăciune îndelungată în dreptul fiecăruia
şi nu trebuie abandonată rugăciunea la primele ,,eşecuri”, ci trebuie căutat în timp, care este
voia lui Dumnezeu în privinţa respectivă. Rugăciunea întăreşte legăturile membrilor între ei
care sunt încinşi cu adevărul şi sunt îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii.
v.19: και υπερ εμου ινα μοι δοθειη λογος εν ανοιξει του στοματος μου εν παρρησια
γνωρισαι το μυστηριον του ευαγγελιου
şi pentru mine, ca să-mi fie dat cuvânt la deschiderea gurii mele, ca să fac cunoscut cu
îndrăzneală taina Evangheliei,
- şi pentru mine, ca să-mi fie dat cuvânt la deschiderea gurii mele. Apostolul roagă pe fraţi
să îl poarte chiar pe el în rugăciune, ca Duhul să îl capaciteze de fiecare dată cu Cuvânt
potrivit pentru fiecare situaţie în parte. Versetul arată clar că însuşi Pavel, folosea sabia
Duhului în războiul spiritual în care era implicat. Arăta că este dependent de Dumnezeu şi că
nu vroia să predice cu o înţelepciune lumească învăţată la şcoala lui Gamaliel şi a altor
profesori pe care i-a avut în trecut.

10. - ca să fac cunoscut cu îndrăzneală taina Evangheliei. Acesta cred că a fost motto-ul vieţii
lui Pavel. Din clipa când a fost chemat apostol pentru neamuri, s-a străduit să predice vestea
bună implicit taina ţinută ascunsă de veacuri (Ef.3.6-7). Pentru aceasta a trăit tot restul vieţii
lui de când Domnul l-a chemat în slujba Sa, până în clipa când a murit.
Lui Pavel îi trebuia îndrăzneală deoarece era om şi de multe ori a fost slab: ,,Eu însumi, când
am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur.” (1Cor.2.3).
v.20: υπερ ου πρεσβευω εν αλυσει ινα εν αυτω παρρησιασωμαι ως δει με λαλησαι
pentru care sunt un ambasador în lanţuri, ca să vorbesc cu îndrăzneală în ea, aşa cum
trebuie să vorbesc.
- pentru care sunt un ambasador în lanţuri. A fi în lanţuri arărta ostilitatea lumii răzvrătite
care iubea mai mult întunericul decât lumina. Chiar şi ambasador în lanţurile Romei, nu putea
fi împiedicat să îşi ducă solia mai departe. În închisoare predica şi nu înceta să mărturisească
pe Domnul lui şi al nostru. Gândul său zilnic era să mai smulgă vre-un om din cursa satanei .
El nu să se plângea de condiţiile din închisoare i nici nu se stresa căutând soluţii la avocaţiș
să-l scoată mai repede afară din detenţie.
- ca să vorbesc cu îndrăzneală în ea, aşa cum trebuie să vorbesc. Grija lui cea mai mare
era să prezinte corect şi cu îndrăzneală taina evangheliei. Să nu ştirbească nimic din gloria
harului lui Dumnezeu arătat şi neamurilor care până atunci erau fără Dumnezeu în lume şi
străini de viaţa veşnică.
v.21: ινα δε ειδητε και υμεις τα κατ εμε τι πρασσω παντα υμιν γνωρισει τυχικος ο
αγαπητος αδελφος και πιστος διακονος εν κυριω
Iar ca să ştiţi şi voi cele despre mine, ce fac, toate vi le va face cunoscut Tihic, preaiubitul
frate şi slujitor credincios în Domnul,
- Iar ca să ştiţi şi voi cele despre mine. Problemele personale apostolul Pavel le lasă la urmă
deoarece viaţa sa era după principiul ,,La început Dumnezeu”. Nici una dintre ele nu este
menţionată în această epistolă. El ,, răbda toate pentru cei aleşi, ca şi ei să aibă parte de
mântuirea care este în Hristos Isus, împreună cu gloria eternă.” (2Tim. 2.10).
- ce fac, toate vi le va face cunoscut Tihic, preaiubitul frate şi slujitor credincios în
Domnul. Fiind încarcerat, Pavel nu putea să ducă epistola scrisă personal, Adunării din Efes.
În împrejurarea aceasta el scrie i colosenilor i ambele scrisori pleacă către destinatari prinș ș
Tihic care apare în Col. 4.7-9. i Ef. 6.21.ș
,,Pe Tihic l-am trimis la Efes. ” (2Tim. 4.12):
,, Tot ce este cu privire la mine vă va spune Tihic, fratele preaiubit şi slujitorul credincios,
tovarăşul meu de slujbă în Domnul.” ( Col. 4.7-8).
Tihic era un frate (din Asia împreună cu Trofim efeseanul– F.A. 20.4) destoinic în lucrare şi
de multe ori a fost în grupul misionar al lui Pavel. Numele său apare de 5 ori menţionat în
Noul Testament: F.A. 20.4; Ef. 6.21; Col.4.7; 2Tim. 4.12; Tit 3.12.
v.22: ον επεμψα προς υμας εις αυτο τουτο ινα γνωτε τα περι ημων και παρακαλεση τας

11. καρδιας υμων
pe care l-am trimis la voi chiar pentru aceasta, ca să cunoaşteţi cele despre noi şi să vă
mângâie inimile.
Prezenţa lui Tihic la fraţii sfinţi din Efes, era un prilej de îmbărbătare care trebuia să le
mângâie inimile. În primul rând cu mesajul scris din capitolul 1, (după cum avem noi astăzi
împărţită scrisoarea), apoi cu amănuntele povestite despre lucrarea lor. Nimic nu poate fi mai
măreţ şi înălţător să auzi cum evanghelia înaintează prin Adunare şi să ştii că ai pus umărul şi
tu acolo la înaintarea ei.
v.23: ειρηνη τοις αδελφοις και αγαπη μετα πιστεως απο θεου πατρος και κυριου ιησου
χριστου
Pace fraţilor şi dragoste cu credinţă, de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul Isus Hristos.
Pace şi dragoste agape cu credinţă. Lucruri înălţătoare care trebuie să înlănţuie pe toţi fraţii
din Adunare. Fără pace în suflet, fără dragostea ce iubeşte şi se dăruieşte necondiţionat, fără
credinţa neclintită, acea Adunare nu valorează nimic.
Pacea şi dragostea cu credinţă au origine Dumnezeiască. Sunt lucruri ce le-am primit prin
hotărârea Tatălui şi jertfa Fiului şi lucrate în noi de Duhul. Versetul mai arată că Domnul Isus
Cristos este egalul Tatălui.
v. 24: η χαρις μετα παντων των αγαπωντων τον κυριον ημων ιησουν χριστον εν
αφθαρσια.
Harul fie cu toţi cei care Îl iubesc pe Domnul nostru Isus Hristos în curăţie! Amin.
Harul este cel care ne-a strâns pe toţi în familia lui Dumnezeu. Fără har nu ne-am fi putut
bucura niciodată de viaţa eternă şi comorile ascunse în Cristos Domnul. Harul este cu toţi
care-L iubesc pe Domnul şi duc o viaţă în neputrezire. Aici apostolul desfinţează ideea celor
care cred că eşti mântuit odată pentru totdeauna, apoi poţi să trăieşti după bunul plac. O viaţă
în har are ca rod sfinţirea de zi cu zi iar ca sfârşit viaţa eternă (Rom.6.22). Nu poţi să ai parte
de har, să iubeşti pe Domnul şi să trăieşti ca unul mort în greşeli şi păcate.
Traduceri folosite:
G.B.V. Bucure ti 2001:ș http://biblia.ro/gbvn/nt/efeseni/01/
Textus Receptus: https://newchristianbiblestudy.org/bible/greek-textus-receptus/ephesians/
Interlinear grec - englez: http://biblehub.com/interlinear/ephesians/1-1.htm