1. Tipuri structurate
Spre deosebire de tipurile simple, tipurile structurate sunt combinaţii de
alte tipuri. Tipurile structurate sunt: tablou, înregistrare şi mulţime.
Tipul tablou
Tipul tablou conţine un număr fix de componente de acelaşi tip. Tipul
comun al elementelor se numeşte tip de bază al tabloului. Pentru a avea acces
la conţinutul componentelor unui tablou, vom folosi poziţia elementului din
tablou , numită şi indice.
În cazul în care componentele unui tablousunt accesate după un singur
indice, tabloul se numeşte vector (sau tablou unidimensional). Dacă
elementele sunt accesate după mai mulţi indici, atunci avem de-a face cu un
tablou multidimensional.
Elementelor tabloului le sunt permise orice operaţii valabile tipului de
bază. Ele sunt stocate în zone de memorie continue.

2. În matematică tabloul multidimensional are forma urmatoare:
 a11 a12 ... a1n 
a a 22 ... a 2 n 
 21 
A =  a31 a32 ... a3n 
 
 ... ... ... ... 
a m1
 am2 ... a mn 
⇒ Tabloul de mai sus se numeşte A şi are m linii şi n coloane.
⇒ Elementele sale sunt a11 , a12 ,..., a mn
⇒ Prin a ij se înţelege acel element care se găseşte în linia i şi coloana j.
Observaţii:
 Nu este obligatoriu ca elementele unui tablou să fie numere reale. Ele pot fi
de orice natură: numere întregi, caractere…
 În matematică tablourile se numesc matrici. Termenul a fost preluat şi în
informatică.

3. Date de tip tablou
În general o declaraţie de tip de tablou este de forma:
array [lista_domenii_indicii] of tip_ element
unde tip_element este tipul de bază iar lista_domenii_indicii este o listă formată din elemente de
forma:
valoare_minimă ..valoare_maximă
sau numele unui tip subdomeniu.
Fiecare element reprezintă valorile limită (inferioară şi superioară) pentru un indice.
O astfel de descriere poate să apară într-o declaraţie explicită de tip, cât şi într-o declaraţie de variabile.
În acest din urmă caz se spune că respectivul tip de date este anonim. Este însă preferabil, în special din
motive de claritate şi documentare, ca orice tip definit de către utilizator să fie declarat explicit.
Să considerăm de exemplu următoarea secvenţă de declaraţie:
Type VECTOR = array[1..20] of real;
Var x: VECTOR;
y: array[1..10] of integer;
Asupra variabilelor de tip tablou pot fi efectuate numai operaţii de atribuire.
Elementele unei variabile tablou vor fi tratate ca şi o variabilă de tipul de bază. Adică, ele pot fi
modificate prin atribuire, iar dacă sunt de tip simplu, pot fi citite, afişate sau utilizate ca operanzi în
expresii, la fel ca orice variabilă de tip simplu. Un element al unei variabile tablou este identificat prin
intermediul numelui variabilei şi al valorilor indicilor elementului respectiv, sub forma:
nume [listă-valori-indici]
unde nume este numele variabilei tablou iar listă_valori_indici conţine câte o expresie pentru fiecare
indice, având un tip compa tibil cu cel al indicelui tabloului.

4. Aplicatii
Se citeşte un vector cu n componente (nr. Se citeşte un vector cu n componente
naturale). Se cere să se tipărească valoarea numere întregi. Se cere să se calculeze
maximă dintre numerele citite. suma celor n componente.
Algoritmul de rezolvare este următorul: Program suma;
- variabilei max i se atribuie valoarea primei componente; Var v:array[1..100] of integer;
- pe rând, se compară valoarea variabilei max cu valorile i,s,n,m:integer;
existente în componenţa tabloului.
PROGRAM TEST; begin
TYPE VECTOR=ARRAY [1..9] OF INTEGER; write(‘Introduceti nr. de elemente');
VAR V: VECTOR; readln(n);
I, N, MAX: INTEGER; for i:=1 to n do
BEGIN begin
WRITE(‘Introduceti nr. de elemente’); write('v(',i,')=');
READLN (N); readln(v[i]);
FOR I:=1 TO N DO end;
BEGIN s:=0;
WRITE (’V[’,I,’]=’); for i:=1 to n do
READLN( V[I]); s:=s+v[i];
END; write('suma=',s );
MAX:=V[1]; Readln;
FOR I:=2 TO N DO end.
IF V[I]>MAX THEN MAX:= V[I];
WRITELN( ’ELEMENTUL MAXIM ESTE’,
MAX);
READLN;
END.