2. 1.Rol
2.Segmentul periferic
3.Segmentul de conducere
4.Segmentul central
5.Functiile pielii
6.Principale tipuri de analizatori cutanati
7.Tipuri de receptori
8.Structura pielii
9.Structura firului de par
10.Bibliografie
Cuprins
3. Analizatorul cutanat are rol in integrarea
organismului in mediu si in apararea
activa, prin reactiile adaptative generate
pe baza excitatiilor prelucrate de SNC si
transformate in senzatii tactile, termice si
dureroase.
1.Rol
4. - este reprezentat de receptorii tactili, termici si durerosi
situati in piele.
— Epidermul este un tesut epitelial pluristratificat
cheratinizat. In stratul bazal se afla melanocite, care
secreta melanina, cu rol fotoprotector.
— Dermul este un tesut conjunctiv dens. La contactul cu
membrana bazala prezinta papile dermice. Stratul
profund este cel mai rezistent datorita fibrelor de
colagen, reticulina si elastice prezente aici.
— Hipodermul este un tesut conjunctiv lax, cu grupuri
de adipocite. Depoziteaza trigliceride, rezerva de
grasime subcutanata a organismului.
2.Segmentul periferic
5.
6. Caile aferente au fost
descrise la functia de
conducere a maduvei si
la nervii cranieni
In cazul fasciculelor
spinobulbare, axonilor
deutoneuronilor din
bulb li se alatura
si fibrele senzitive ale
trigemenului .
3.Segmentul de conducere
7. 4.Segmentul
central
Este localizat in girusul
postcentral din lobul
parietal (ariile
somestezice). Proiectiile
tactila, termica si dureroasa
dintr-o anumita regiune a
corpului se amesteca in
aceeasi zona a scoartei de
pe emisfera opusa.
8. Pe baza informatiilor din mediul extern, se
creeaza senzatii care permit recunoasterea
dimensiunilor, formei, greutatii si consistentei
unui corp, a vibratiilor, a diferentelor de
temperatura si a unor agenti nocivi. Pe aceasta
baza se pot elabora comenzi adecvate, care au
ca rezultat reactia de adaptare a organismului.
Analizatorul cutanat, impreuna cu analizatorul
kinestezic, asigura determinarea pozitiei si
deplasarii unor segmente corporale in raport cu
altele.
9. Sensibilitatea tactila fina, epicritica sau de atingere, este
determinata de excitanti care produc deformari usoare ale
tegumentului. Sensibilitate tactila mai
pronuntata prezinta zonele paroase, pulpa degetelor si buzele.
Sensibilitatea tactila presionala este determinata de
apasare, iar receptorii specifici sunt situati in profunzimea
tegumentului.
Doua sau mai multe excitatii tactile aplicate simultan sunt
receptionate numai daca distanta dintre punctele excitate este
suficient de mare. Fenomenul poarta numele de discriminare
tactila.
Sensibilitatea termica este neuniforma pe suprafata
tegumentului. Receptorii pentru rece sunt mai numerosi decat
cei pentru cald. Intensitatea senzatiei depinde de marimea
suprafetei excitate si de diferenta de temperatura dintre
tegument si excitant.
5.Functiile pielii
10. Sensibilitatea dureroasa, determinata de excitanti care produc
leziuni celulare, se manifesta mai intens la nivelul degetelor,
buzelor si varfului limbii. La durerea tegumentara se manifesta
o mare capacitate de discriminare, deoarece aceeasi zona a
pielii poate fi inervata de mai multi neuroni. Durerea viscerala
poate fi determinata si de distensia unui organ. Algoreceptorii
sunt mai rari in viscere, motiv pentru care durerea viscerala nu
se poate localiza precis.
Datorita conducerii pe aceleasi cai medulare a sensibilitatilor
dureroase somatice si viscerale, durerea somatica este insotita
de reactii vegetative (accelerare a ritmului cardiac, secretie
sudorala), iar durerea viscerala este insotita de reflexe somatice
(contractia musculaturii abdominale).