Analiza literară ”Oul dogmatic” de Ion Barbu

1. DISCIPLINA
LIMBA ROMÂNĂ
C203
MARGARETA MUNCA, PROFESOR DE LIMBA ROMÂNĂ, GRAD DIDACTIC II

2. POSTAȚI ÎNTREBĂRILE DVS
PEVIBER

3. ”OUL DOGMATIC”
DE ION BARBU

4. CUM
ÎNȚELEGEM
SIMBOLUL
OULUI?
CU CE L-AȚI
ASOCIA
VOI?

5. CE LEGĂTURĂ AU
OUL
ȘI
UNIVERSUL
CA SIMBOLURI ?
CE AU ÎN COMUN?

6. •Numele adevărat - Dan
Barbilian
•Performanţe certe în
matematică
•A devenit poet din ambiţia de
a-i demonstra colegului şi
prietenului său, Tudor Vianu,
că poate scrie şi literatură.
ION BARBU

7. DOGMATIC:Care se sprijină pe dogme.
Care respinge principiul verificării critice
și al gândirii creatoare, absolutizând o
opinie, o teză.
DOGMA: o afirmație acceptată fără
critică și impusă rigid.
De exemplu, unele religii au la bază
dogma: omul trebuie să creadă fără
să pună întrebări sau să pună la
îndoială.

8. OUL DOGMATIC
E dat acestui trist norod
Si oul sterp ca de mâncare,
Dar viul ou, la vârf cu plod,
Făcut e să-l privim la soare !
Cum lumea veche, în clestar,
Înoată, în subtire var,
Nevinovatul, noul ou,
Palat de nuntă si cavou.
Din trei atlazuri e culcusul
În care doarme nins albusul
Atât de gales, de închis,
Cu trupul drag surpat în vis.
Dar plodul ?
De foarte sus
Din polul plus
De unde glodul
Pământurilor n-a ajuns
Acordă lin
Si masculin
Albusului în hialin :
Sărutul plin.
Om uitător, ireversibil,
Vezi Duhul Sfânt făcut sensibil?
Precum atunci, si azi -- întocma :
Mărunte lumi păstrează dogma.
Să vezi la bolti pe Sfântul Duh
Veghind vii ape fără stuh,
Acest ou -- simbol ti-l aduc,
Om sters, uituc.
Nu oul rosu.
Om fără sat si om nerod,
Un ou cu plod
Îti vreau plocon, acum de Paste :
Îl urcă -- în soare si cunoaste !
Si mai ales te înfioară
De acel galben icusar,
Ceasornic fără minutar
Ce singur scrie când să moară
Si ou si lume.Te-înfioară
De ceasul, galben necesar...
A mortii frunte -- acolo-i toată.
În gălbenus,
Să roadă spornicul albus,
Durata-înscrie-în noi o roată.
Întocma -- dogma.
Încă o dată :
E Oul celui sterp la fel,
Dar nu-l sorbi. Curmi nuntă-în
el.
Si nici la closcă să nu-l pui !
Îl lasă -- în pacea -- întâie-a lui,
Că vinovat e tot făcutul,
Si sfânt, doar nunta, începutul.

9. •Deşi contemporan cu Blaga şi
Arghezi,
•Poezia lui Ion Barbu este mai
aproape de concepţia unor poeţi
moderni ca Mallarme, Valery,
Baudelaire
•Și de cântecele de lume ale Iui
Anton Pann.
SĂ-L ÎNȚELEGEM PE ION BARBU
ÎN 10 PAȘI SIMPLI

10. •Versul lui Ion Barbu nu se supune
niciunei reguli de logică între
cuvinte
•Limbajul este încifrat, criptic și
ermetic
•Imagini-sinteză,
•Asocieri de cuvinte deseori şocante.
Pasul # 1 -Versul lui Ion Barbu are la bază
limbajul criptic, enigmatic

11. •ASCUNS
•SECRET
•GREU ACCESIBIL
•GREU DE DESCIFRAT
CRIPTIC

12. •Creaţia lui Barbu exprimă, mai ales,
dorinţa lui de comunicare cu Universul
•de contemplarea lumii în totalitatea ei
• este o stare de intelectualitate
•izvorâtă din concepţia că „pentru
mine poezia este o prelungire a
geometriei”.
Dorinţa de comunicare cu Universul

13. •Poezia este structurată în patru
secvenţe lirice inegale
•Delimitate chiar de poet
•Afirmaţia profetică a eului liric,
cunoscător al tainelor universului
•Care sunt, însă, inaccesibile
poporului:
•„E dat acestui trist norod”.
Pasul #2 – OMUL DE RÂND NU CUNOAȘTE
TAINELE UNIVERSULUI

14. Prima secvenţă lirică are ca punct de plecare
antiteza dintre
„oul sterp ca de mâncare”, simbol al
existenţei materiale, meschine, aride
şi
„viul ou, la vârf cu plod”, spiritualizat, simbol
al genezei, aşadar, capabil de recreare.
Pasul # 3 – MATERIAL - SPIRITUAL

15. • Oul dogmatic metaforizează ideea
„nunţii” ca miracol al creaţiei
universale
• Misterul de dinaintea Genezei
• Oul este simbolul esenţei universului
• O imagine a eternităţii
PASUL #4 - „Nunta”
ca miracol al creaţiei universale

16. Oul include cele două taine ale universului, naşterea şi
moartea
Semnificate prin metaforele: „palat de nuntă” şi „cavou”.
„Nevinovatul, noul ou”
Este alcătuit din „albuşul” comparabil cu haosul, cu
materia din care ia naştere universul,
Elemente definite prin epitetul dublu, „galeş”, „închis” şi
Prin comparaţia personificatoare „doarme nins albuşul ”
”Ca trupul drag, surpat în vis”.
Pasul # 5:
OUL –TAINELEVIEȚII:
NAȘTEREA ȘI MOARTEA

17. Plodul este embrionul oului, ce se observă în
lumină, constituind stadiul iniţial din care se
dezvoltă şi iese puiul.
Într-un limbaj ermetic, eul liric îşi exprimă
concepţia despre Geneza universului, a cărui
alcătuire este asemănătoare cu aceea a
germenelui creator, oul:
„Cum lumea veche, în cleştar, înoată, în
subţire var”.
Prima secvenţă lirică – embrionul oului

18. Nuntirea, ca o adevărată ceremonie de oficiere a
începutului Creaţiei, se petrece într-un spaţiu pur,
neprihănit
„Unde glodul/ Pământurilor n-a ajuns”
unind cast simbolul feminin, „trupul drag”
cu masculinul „plodul”
care-i acordă „Albuşului în hialin: / Sărutul plin”
(hialin = care are aspectul şi transparenţa sticlei).
Pasul # 6:
NUNTIREA – CEREMONIA ÎNCEPUTULUI

19. Pasul # 7: De ce ”Oul dogmatic”?
•Omenirea nu poate înţelege
misterele esenţiale
•Se limitează la a accepta
necondiţionat şi a respecta
normele rigide venite din timpuri
ancestrale:
•„Mărunte lumi păstrează dogma”.

20. De ce ”Oul dogmatic”?
•Eul liric califică omul comun,
ignorant printr-un epitet dublu,
„şters, uituc”.
•Îţi aminteşte, prin adresare
directă - „Să vezi” - că oul este un
simbol ce stă la baza creaţiei
divine,
•Idee ilustrată prin imaginea
Sfântului Duh.

21. Pasul # 8 - ”OM FĂRĂ SAȚ ȘI OM NEROD”
•Din cauza incapacităţii omului de a
se iniţia în tainele esenţiale, acesta a
decăzut din punct de vedere
spiritual
•Omul este preocupat numai de viaţa
materială, de „oul roşu” ce se
mănâncă de Paşte,
•Devenind „Om fără saţ şi om nerod”.

22. ”UN OU CU PLOD ÎȚIVREAU POCLON”
•Eul liric îl îndeamnă pe om spre cunoaşterea
absolute
•Îl sfătuie în mod direct să privească oul cu
plod în lumina soarelui
•Astfel spiritul va putea să se pătrundă de
ideile superioare ce guvernează universul:
•„Un ou cu plod / Îţi vreau, plocon, acum de
Paşte:
•Îl urcă-n soare şi cunoaşte!”.

23. PASUL # 9 - ATREIA SECVENȚĂ LIRICĂ
Scoate în relief una dintre
ideile fundamentale din
lirica barbiana:
Cunoaşterea prin
contemplaţie poetică
Metafora banului -
„galben icusar” -
defineşte gălbenuşul ca
simbol al strălucitorului
astru
Constituie forţa supremă
în univers, cea care
decide destinul, viaţa şi
moartea:
„Ceasornic fără minutar /
Ce singur scrie când să
moară / Şi ou şi lume”.

24. ATREIA SECVENȚĂ LIRICĂ
Eul liric accentuează faptul că
jocul misterios şi tragic al trecerii de la viaţă la
moarte constituie una dintre legile ce guvernează
lumea - „Întocma-dogma”.

25. PASUL # 10 - ULTIMA SECVENȚĂ LIRICĂ
• Aduce o notă de profundă şi impresionantă
originalitate.
• Eul liric accentuează „încă o dată” ideea că „oul
dogmatic” nu este destinat hranei - „Dar nu-l sorbi”
- şi nici procreării - „Şi nici la cloşcă să nu-l pui!”.
• Esenţială este menţinerea oului în starea de increat,
fiind menit nuntirii,
• „Curmi nuntă-n el”
• pentru că numai astfel se poate păstra pacea
primordială, încremenirea de dinaintea Genezei:
• „Îl lasă-n pacea întâie-a lui”.

26. FINALUL: SIMETRIA DINTRE ASPECTUL
MATERIAL ȘI CEL SPIRITUAL
• Alcătuit dintr-un distih, prin care se exprimă un tragic
sens al vieţii,
• Interesul material, „Că vinovat e tot făcutul”, este minor,
lipsit de importanţă şi spiritualizare pentru omenire
• În antiteză cu sacralitatea genezei prin nuntire
universală:
• „Şi sfânt, doar nunta, începutul”.
• Se remarcă relaţia de simetrie manifestată la începutul şi
finalul poeziei, prin antiteza dintre aspectul material al
oului, ca preocupare meschină a omului şi simbolul nunţii,
ca început al genezei universului.

27. Ion Barbu este
un poet singular
• Ion Barbu este un poet singular în literatura
română,
• Creator al unui univers liric şi stilistic inedit,
• Profund şi tulburător,
• Un poet al esenţelor exprimate într-un limbaj
criptic,
• care exprimă atât de mult în cuvinte puţine
• „Concizia este virtutea capitală a stilului său”.
(TudorVianu)

28. OUL DOGMATIC – POEZIE MODERNĂ
• Poezia surprinde urbanizarea și intelectualizarea
literaturii.
• Limbajul lui Barbu este mai puţin tradiţionalist
decât cel al altor poeţi români, precum Mihai
Eminescu sauVasile Alecsandri.
• Se remarcă preocuparea pentru o poezie de
cunoaștere, poezia devenind o modalitate de
contemplare a lumii.
• Astfel, tema poemului de faţă este contemplarea
relaţiei dintre creator și creaţia acestuia.

29. SĂ RECAPITULĂM
•«Uitător, ireversibil», omul este
zugrăvit de către Ion Barbu drept
fiinţă inferioară.
•Posesor al unei conștiinţe limitate,
omul este inconștient de valoarea și
însemnătatea lumii pe care,
neînţelegând-o, o distruge.

30. SĂ RECAPITULĂM
•Poezia reliefează ideea cunoaşterii
prin contemplaţie poetică (așadar,
prin artă),
•a cărei contopire (simbolizată prin
imaginea nunţii) cu esenţa lumii
este dominată de
•Soare (gălbenușul).

31. SĂ RECAPITULĂM
Metafora banului («galben icusar») defineşte
gălbenuşul ca simbol al soarelui,
perceput drept forţa supremă în univers,
singura ce poate decide asupra destinului
uman, a vieţii şi a morţii:
«Ceasornic fără minutar
Ce singur scrie când să moară
Şi ou şi lume».

32. SĂ RECAPITULĂM
În ajunul sărbătorii Paștelui, eul liric se
adresează omului ce a pierdut noțiunea
tradiției, amintindu-i că
oul (pe care acesta îl vopsește) are
semnificații profunde, pe care
omenirea le-a pierdut odată cu
dispariția miturilor.

33. SĂ RECAPITULĂM
Eul liric intuiește în repetate rânduri cum că
«oul dogmatic» nu este destinat scopului trivial
al hranei («Dar nu-l sorbi»), nici procreării
(«Şi nici la cloşcă să nu-l pui!»).
Poetul îndeamnă să menţinem oul în starea de
increat, acesta fiind menit nunţii, («Curmi
nuntă-n el»), putându-se, astfel, păstra pacea
primordială de dinaintea Genezei.
•

34. ÎNTREBĂRI ȘI PRECIZĂRI

35. VĂ MULȚUMESC
PENTRU ATENȚIE ȘI
IMPLICARE ACTIVĂ!