2. S-a nascut pe 2 iulie 1926 in satul Lisa, judetul Fagaras, actualmente Brasov “N-am avut, când eram mic, nici o jucărie. În Lisa nu funcţiona obiceiul ca părinţii să le dea copiilor jucării. Singurul rasfat de care am avut parte se intampla dimineata cand tata isi aproipa obrazul de obrazul meu… ceeea ce ma facea fericit" Octavian paler “Biografia mea nu are nimic spectaculos. Poate doar faptul ca am trait usor somnambulic intre realitate si vis, sa fie interesant.” S-a nascut pe 2 iulie 1926 in satul Lisa, judetul Fagaras, actualmente Brasov “N-am avut, când eram mic, nici o jucărie. În Lisa nu funcţiona obiceiul ca părinţii să le dea copiilor jucării. Singurul rasfat de care am avut parte se intampla dimineata cand tata isi aproipa obrazul de obrazul meu… ceeea ce ma facea fericit"
3. scriitorul Octavian Paler a fost un autor eseistic de o rara finete. Chiar in cele doua romane ale sale, Viata pe un peron si Un om norocos, nu se indeparteaza de tonul eseistic, acestea fiind niste parabole care pot fi decodate si politic, dar a caror miza suprema este universala conditie umana.Ca scriitor, Octavian Paler a fost si un excelent interpret. El ne-a apropiat carti fie despre care nu auzisem, fie a caror lectura fusese superficiala. Sa ne amintim cateva titluri care au facut cariera, au fost la vremea lor best-seller-uri si care, reeditate, isi mentin audienta in randul cititorilor. Mitologii subiective, Polemici cordiale, Scrisori imaginare, Un muzeu in labirint, Desertul pentru totdeauna. Octavian Paler putea sa treaca din Antichitate in contemporaneitate cu maxima usurinta tocmai fiindca prin vasta sa cultura realiza asocieri spectaculoase si semnificative, iar pe de alta parte considera ca intre epoci culturale nu pot exista pereti opaci si despartitori. Se misca lejer si aristocratic din secolul lui Pericle in Quattrocento sau din Secolul Barocului in perioada cubista. Totusi, ca orice scriitor autentic, principala sa obsesie o reprezenta fiinta proprie, aceasta nu dintr-un narcisism penibil, ci fiindca era constient ca a cunoaste omul inseamna a te cunoaste in primul rand pe tine insuti. scriitorul Octavian Paler a fost un autor eseistic de o rara finete. Chiar in cele doua romane ale sale, Viata pe un peron si Un om norocos, nu se indeparteaza de tonul eseistic, acestea fiind niste parabole care pot fi decodate si politic, dar a caror miza suprema este universala conditie umana. Ca scriitor, Octavian Paler a fost si un excelent interpret. El ne-a apropiat carti fie despre care nu auzisem, fie a caror lectura fusese superficiala. Sa ne amintim cateva titluri care au facut cariera, au fost la vremea lor best-seller-uri si care, reeditate, isi mentin audienta in randul cititorilor. Mitologii subiective, Polemici cordiale, Scrisori imaginare, Un muzeu in labirint, Desertul pentru totdeauna. Octavian Paler putea sa treaca din Antichitate in contemporaneitate cu maxima usurinta tocmai fiindca prin vasta sa cultura realiza asocieri spectaculoase si semnificative, iar pe de alta parte considera ca intre epoci culturale nu pot exista pereti opaci si despartitori. Se misca lejer si aristocratic din secolul lui Pericle in Quattrocento sau din Secolul Barocului in perioada cubista. Totusi, ca orice scriitor autentic, principala sa obsesie o reprezenta fiinta proprie, aceasta nu dintr-un narcisism penibil, ci fiindca era constient ca a cunoaste omul inseamna a te cunoaste in primul rand pe tine insuti.
4. Activitatea literară Umbra cuvintelor Drumuri prin memorie I (Egipt, Grecia) Drumuri prin memorie II (Italia) Viața pe un peron Scrisori imaginare Apărarea lui Galilei Aventuri solitare Deșertul pentru totdeauna Un om norocos Mitologii subiective Caminante, (2004) Autoportret într-o oglindă spartă, (2004) Caminante.Jurnal și contrajurnal mexican(2005) Viața ca o coridă Un muzeu în labirint Eul detestabil Vremea intrebărilor Rugați-vă să nu vă crească aripi Don Quijote în est Polemici cordiale Calomnii mitologice, editura Historia (2007) Convorbiri cu Octavian 2007 Poeme, editura Semne-Artemis, 2008
5. “Dupa ce am citit cateva carti scrise de Octavian Paler prin anii ’80, si ma obisnuisem oarecum cu stilul, am pus mana pe Desertul pentru totdeauna care are multe elemente diferite de ceea ce citisem pana acum. In primul rand, e important de mentionat faptul ca eseul a fost publicat in 2001, dupa ce autorul a suferit primul preinfarct. Probabil acesta este si motivul pesimismului care se simte pealocuri in randurile grabite, nelinistite ale lui Paler.” Desertul pentru totdeauna “Nu stiu pentru cine scriu, dar stiu de ce scriu. Scriu ca sa ma justific. In ochii cui? Am spus-o deja, dar infrunt ridicolul de a mai spune-o inca o data: in ochii copilului care am fost.” “Exista lucruri pe care le poti avea doar daca stai departe de ele. Facand Greseala sa le cauti, le pierzi” “Cine stie totul nu stie nimic. Cine nu stie nimic stie totul” “Omul se naşte, deja, prăbuşit în istorie, pregătit să depindă de ea, nu mai trece, nici copil, printr-o perioadă preistorică. De cum deschide ochii, se familiarizează cu lumea. Chiar şi miracolele s-au mutat din natură în tehnică, iar cerul e interesant doar pentru astronomi.”
6. “ Desertul pentru totdeauna merita citita mai ales de cei care au o slabiciune pentru Octavian Paler, in special pentru pasajele autobiografice iarcartea primeste doar trei stele din cauza faptului ca substanta care se regaseste,de obicei, in randurile lui Paler, este pe alocuri diluata. Asta nu inseamna insa ca avem de-a face cu o lectura usoara, de vara. In niciun caz. Insemnarile din “jurnal” sunt o impletitura interesanta intre amintiri din copilaria si adolescenta lui Paler, prezentul lui 2001 si ganduri sau temeri asezate pe hartie, fara nici o legatura cu insemnarile anterioare. Este probabil una dintre cartile in care autorul se expune cel mai mult, aratand tuturor greselile pe care le-a facut, regretele si defectele sale, cu o sinceritate pe alocuri dureroasa. Genul de sinceritate de care, cred eu, sunt capabili doar cei ce au trecut pe langa moarte.” Andrei Rosca “
7. “Vin dintr-o lume care avea un singur cusur. Era prea bună pentru mine. Acolo domneau trei reguli: să ştii să suferi, să ştii să te abţii şi să ştii să mori. Or, eu nu eram în stare să îndeplinesc niciuna din aceste cerinţe.” “Istoria nu-i decât o poveste despre frică.” “Tot ceea ce se întâmplă se întâmplă fiindcă aşa trebuia să se întâmple.” “Între liniştea sfinţilor şi furia nebunilor nu e decât o diferenţă de diagnostic.” “La urma urmei, lumea e plină de rataţi. Câţi ar putea spune că şi-au văzut împlinite toate aşteptările? Poate, e chiar o lipsă de modestie să declari: sunt un ratat! Ca să devii "ratat" trebuie să fi avut nişte visuri înalte, nişte ambiţii mari.”
8. “La nouăsprezece ani, am fost în stare să dorm pe ziare, în prag de iarnă, în Gara de Nord, fară să mă sinchisesc de riscuri. Reuşisem la admitere la toate cele trei facultăţi unde dădusem examen, dar, tot aşteptând deschiderea cursurilor, nu m-am dus acasă. Apoi, am amânat, din motive de economie, mersul la Lisa pentru vacanţa de Crăciun. Locuiam, provizoriu (c'est le provisoire qui dure), pe strada Tufelor, cum se numea atunci. Coana Veta, originară din Lisa, îmi oferise posibilitatea să fiu al treilea chiriaş în singura ei odaie. O cămăruţă în care abia încăpeau două paturi.” “Amestecul de orgoliu şi timiditate care era, încă de atunci, baza caracterului meu, nu mă împingea nici el să mă arăt mai prietenos. Am mormăit un "nu" arţăgos, agresiv, când un băiat m-a chemat să intru şi eu în joc, şi m-am dus în fundul curţii, lipindu-mă cu spatele de zid. De-acolo puteam să urmăresc ce se întâmpla, fără să mă amestec cu ceilalţi şi fără să las pe nimeni să se apropie; dar şi satisfăcându-mi curiozitatea. Zidul îmi dădea o anumită siguranţă în lumea aceea necunoscută, plină de surprize, care diferea atât de mult de cea cu care fusesem deprins.”
9. “ E foarte greu sa fii cu adevarat sincer pana la capat, sa nu-ti pese cum pari, sa nu pozezi. Poate ca mi-a trebuit mai mult decat altora sa imi risipesc rezervele de naivitate cu care am plecat la drum”
