Dorina COSUMOV, Marina MAGHER, Gherda PALII .Sintagma Mit şi Poezie în colecţiile Bibliotecii

328 views

Published on

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total views
328
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
1
Actions
Shares
0
Downloads
3
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Dorina COSUMOV, Marina MAGHER, Gherda PALII .Sintagma Mit şi Poezie în colecţiile Bibliotecii

  1. 1. UNIVERSITATEA DE STAT „ALECU RUSSO” DIN BĂLŢI BIBLIOTECA ŞTIINŢIFICĂ COLLOQUIA PROFESSORUM TRADIŢIE ŞI INOVARE ÎN CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ Ediţia a III-a BIBLIOTECA UNIVERSITARĂ CONTEMPORANĂ: SPAŢII REALE ŞI VIRTUALESECŢIUNEA: DEZVOLTAREA COLECŢIILOR ŞI ORGANIZAREA INFORMAŢIILOR D. COSUMOV, M. MAGHER, G. PALII
  2. 2. „Oricât omul modern a găsit că trebuie săse debaraseze de mituri ca de un balastinutil, el continuă, fără să-şi de-a seama,să trăiască pasionat într-o permanentăatmosferă mitică. O mărturie despreaceastă atmosferă mitică stau cuvintelenoastre,… care, chiar izolate, poartă îndiversă măsură o sarcină mitică”. Edgar Papu
  3. 3. Mitul a acumulat de-a lungul timpuluipeste 500 de definiţii (unii susţin că ar fiaproximativ chiar 1000). Conceptele demit şi mitologie au apărut „înaintea ereinoastre, din adâncă antichitate greco-romană, cel de categorie a cugetării miticeşi sistem de mituri abia în epoca modernă,iar terminologia adecvată ştiinţei mituriloreste încă un proces de precizare însecolul nostru”.
  4. 4. „Mitul – asemenea poeziei – este un anumit gen de adevăr sau de echivalent al adevărului, nu un rival, ci un complement al adevărului istoric sau ştiinţific”. R. Wellek
  5. 5. Cele patru mituri fundamentale ale literaturii române
  6. 6. Intrarea mitului orfic în literaturaromână cultă este de-a dreptulmaiestuoasă din moment ce estecondusă creator de Eminescu, urmatde nenumăraţi creatori de atunci şipînă astăzi. Emil Dumitraşcu
  7. 7. Lumea poetică a lui Eminescu se circumscrie lumii mitice înmoduri diferite: prin înscrierea în dimensiunea mitică a istorieiîn „Memento mori”, în dimensiunea mitică a cosmogoniei:„Rugăciunea unui dac” sau în dimensiunea mitică acreaţiei:„Odin şi poetul”. (Oana Panaite)
  8. 8. Mitul este cel prin care se dezvăluieRealitatea, este dătătorul de fiinţă şi sens -o cale de acces la alt nivel de Realitate,unul desprins de timpul istoric, de profanulcotidian. Setea noastră de real poate fi temporarpotolită prin mit şi poezie. Dacă abordareamitică este una intuitivă, poetică, funcţiamitului este cognitivă – căutareaadevărurilor profunde şi ascunse, parcursorientat de un sistem de valori.
  9. 9. Poezia este discontinuă ca şi lumina, caşi fluxul gândirii. Sunt simple întreruperisau un ritm? Este greu de spus, dacă eaproape sigur că în fulgerele ei inegale stăputerea-i de seducţie, uimitoare, ce oaşează în rândul lucrurilor sacre. În poeziete poţi pierde precum Narcis în ochiulizvorului său înrobitor. Pan Izverna
  10. 10. Preluarea mitului din tradiţia oralăşi transpunerea lui în creaţia poeticăcorespunde înscrierii lui în circuitulscriptural al culturii moderne. Scosdin ordinea religiosului şi adus înordinea artisticului, mitul semetamorfozează, devine motivpoetic.
  11. 11. Ceea ce uneşte mitul cu poeziaeste, după Lucian Blaga, „gîndireamitică”. Fără gîndire mitică, afirmădistinsul filosof al culturii, nu ia fiinţă,„din păcate sau din fericire, nici opoezie”.
  12. 12. Poezia nu este un mijloc şi nici unscop. Dar uneori, pentru un foarte scurttimp, cineva ar putea să vadă prin ea. Caprintr-o lentilă magică, frământarea feericăşi miraculoasă a unei lumi mărunte, darautonome sau, ca printr-o lunetă, o steamare şi albastră pierdută în infinitulsideral. Pan Izverna
  13. 13. Mircea Eliade afirmă rolul poeziei lirice înpreluarea şi continuarea mitului:„Orice poezie este un efort de a re-crea limbajul,cu alte cuvinte, de a aboli limbajul curent, cotidianşi de a inventa un nou limbaj personal şi privat, înultimă instanţă, secret. Dar creaţia poetică, ca şicreaţia lingvistică, implică abolirea timpului, aistoriei concentrate în limbaj spre regăsireasituaţiei paradisiace primordiale, când se creaspontan, când nu exista trecut, căci nu existaconştiinţa timpului, nici memoria durateitemporale...”
  14. 14. Poetul operează mult şi van în trecut.Efort atitudinal – punct de vedere,metaforă, vis, interogaţie... E un hybris,obsesie şi „păcat”, fiindcă trecutul, cumziceau vechii greci, nici zeii nu-l potschimba... Pan Izverna
  15. 15. Poezia a fost, fără discuţie, fiica mitologiei.De acolo şi prestigiul ei puternic, de limbă azeilor, care trebuie crezută. Ea însoţeşte deatunci şi până azi degradarea spiritului, oxidarealentă a credinţei, schimbarea acesteia într-undiscurs mortifiant, acefal şi ignorabil, adică încontrariul său. Mai apoi fi recunoscute oare, întextul dezlânat şi impur de azi, imnul şi mithosulde altădată? Pan Izverna
  16. 16. „[…] ca artă, mitul este un limbaj.Exprimă un anume tip de realitateîn unicul mod în care aceastărealitate se poate exprima, fiindireductibilă la alt limbaj.” Ernesto Sabato
  17. 17. Poezia, limbă a zeilor, nu poate fi şilimbajul uzual al oamenilor. Ar suna ca oprofanare sau ca o parodie. Ea trebuie „săzacă” în stranietatea ei magică şi mitică. Îistă în putere să învie şi să se audă atuncicînd este invocată. Cel care o ascultă estedator să se reculeagă şi să aştepte fiorulal unei atari epifanii. Pan Izverna
  18. 18. “ Orice mit, independent de natura sa, enunţăun eveniment care a avut loc in illo tempore şiconstituie, de aceea un precedent exemplarpentru toate acţiunile şi “situaţiile” care, prinurmare, vor constitui eveniment. […] Mitulreintegrează omul într-o atemporală, careeste, de fapt, un illud tempus, adică un timpauroral, “paradisiac”, dincolo de istorie”. (Mircea Eliade)
  19. 19. Mitulîn poezia universală
  20. 20. Un Poet e inspirat de zei: Holderlin. Altulclădeşte cu „îndelungă răbdare” şi cu grijă lageniul său: Rilke. Primul e: „fulgerat deApollo” şi îşi pierde mintea. Ca şi Baudelaire,ca Lenau, ca şi Eminescu. Celui de-al doileaîi este sortit să moară din spinul unuitrandafir. Un fel sau altul de a plăti cu viaţapentru cunoaşterea zărilor eterne. Pan Izverna
  21. 21. Mitul ne eliberează de angoasă, neaşază în palmele ocrotitoare ale siguranţei,ne pune în ordine pe noi cu noi şi cu lumea.Singura care uneori reuşeşte acest miracol,într-o lume sărăcită de mit, pare a fi rămaspoezia. Rămâne poezia să înlocuiască, săresacralizeze dragostea şi moartea, să neilumineze, să ne înveţe cum să ni leînsuşim si să le înfruntăm.
  22. 22. Mitul în poezia rusă
  23. 23. Поэтическое и мифическое бытие естьбытие непосредственное. Образ и в поэзии и вмифологии не нуждается ни в какой логическойсистеме, ни в какой науке, философии иливообще теории. Он – наглядно инепосредственно видим. Выражение дано тут вживых ликах и лицах; и надо только смотреть ивидеть, чтобы понимать. Они одинаковонепосредственны, наглядны, просты и картинны. А. Ф. Лосев
  24. 24. Мифы – важнейшая частьисторической культуры любого народа.Мифология с момента своеговозникновения проникает во все сферычеловеческой жизни, но наиболее заметноее влияние проявляется в литературе иискусстве. Н. Кузнецова
  25. 25. Mitulîn poezia ucraineană
  26. 26. Miturile au o intensitate aînţelesului care este înrudită cupoezia.Miturile sînt şi rămînveritabile povestiri poetice... Cassian Maria Spiridon
  27. 27. Sintagma Mit şi Poezie în critica literară
  28. 28. Cum spunea Aristotel, poezia esteuneori mai adevărată decît ştiinţa. Sensul şi funcţia literaturii sînt manifesteîn metaforă şi mit, ultimul fiind puntea delegătură între poezie şi religie. Poezia continuă să se manifeste, să fiemitul viu, cum ar spune Eliade. Sfârşitul mitului va coincide cu extincţiapoeziei. Moartea poeziei este una cumoartea spirituală a omului. Sufletulînfloreşte acolo unde mit şi poezie îşi sîntconsubstanţiale, precum vinul şi pâineaeuharistiei.

×