SlideShare a Scribd company logo
1 of 16
Download to read offline
Termenul paşoptism desemnează o perioadă importantă 
din istoria literaturii române este provenit de la denumirea 
haplologică anului revoluţionar 1848. În literatura română 
“Momentul 1848” reprezintă momentul fundamentării 
literaturii naţionale prin orientarea oferită de revista “Dacia 
literară” care a lansat un curent şi a format generaţia 
cunoscută sub numele: “generaţia scriitorilor pasoptişti ”.
Revoluţia de la 1848 a fost un eveniment excepţional în dezvoltarea 
civilizaţiei, a culturii şi a literaturii române, adevărata placă turnantă a 
destinului nostru istoric, care a preluat un spirit al veacului, o tendinţă generală 
existentă în aproape tot spaţiul european, dar care are şi o motivaţie interioară 
dintre cele mai profunde, cu multiple rădăcini străbătând secolele. 
Perioada paşoptistă (1830-1860) este o epocă de afirmare a literaturii naţionale, 
fiind caracterizată pintr-o orientare culturală şi literară, cu trăsături specifice 
epocii, de emancipare socială şi naţională. Principala trăsătură a literaturii 
paşoptiste o reprezintă coexistenţa curentelor literare, nu numai operele aceluiaşi 
scriitor, ci chiar în aceiaşi creaţie. Curentele literare (iluminism, preromantism, 
clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan. 
Paşoptismul cuprinde perioada literară care pentru literatura română înseamnă o 
epocă de modernizare, de afirmare a romantismului şi de fundamentare tuturor 
speciilor.
Cronologie 
Această epocă înţeleasă în sens larg se poate diviza in trei perioade: 
Prepaşoptismul (1830 -1840) 
Paşoptismul (1840 -1860) 
Postpaşoptismul (1860 – 1870) 
Paşoptiştii şi ideea unităţii naţionale 
Ideea de unitate naţională, deşi nu figurează în mod expres printre paragrafele 
Proclamaţiei de la Islaz, este un lait-motiv al ideologiei paşoptiste. Articolele din Poporul 
suveran semnate de principalii colaboratori ai ziarului, poeziile publicate de Bolintineanu în 
“Albumul Pelerinilor Români de la Paris” (1851), Manifestele Comitetului revoluţionar 
emigrat în Franţa (condus de N. Bălcescu, C.A. Rosetti şi N. Golescu), corespondenţa 
emigranţilor, toate aceste documente istorice atestă ideea unităţii naţionale. Un asemenea 
manifest, ca cel din 1 iulie 1851, tipărit la Paris, se incheie cu urarea “Trăiască România 
liberă, una şi nedespărţită!”.
Programa culturală paşoptistă evidenţiază două lucruri: efervescenţa 
epocii şi faptul că în fruntea iniţiativelor de tot felul întâlnim aceiaşi 
oameni, cei mai mulţi tineri. Alcătuiesc împreună o generaţie - 
generaţia paşoptistă - cea mai unitară din istoria culturii româneşti. Cei 
mai cunoscuţi reprezentanţi ai generatiei paşoptiste sunt: Nicolae 
Bălcescu, Ion Ghica, Cezar Boliac, Dimitrie Bolintineanu, Vasile 
Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Costache Negruzzi, etc. 
Ei au creat o literatură cu trăsături distincte, punând practic temeliile 
literaturii noastre moderne.
Istoria Militans 
In poezia populară literatorii revoluţionari de la 1848 vedeau o oglindă a vieţii 
sociale şi naţionale. Poeziile populare sunt considerate, “comori nepreţuite” 
care definesc specificul noastru naţional”, “Într-o epocă ca aceasta, unde ţările 
noastre au a se lupta cu duşmani puternici care cerc a întuneca nu numai 
drepturile politice, dar şi chiar naţionalitatea românilor, poezia populară ne va 
fi de mare ajutor spre apărarea acesteia”. Întregii lor activităţi, vieţii şi operei 
lor li se potriveşte calificativul de “poeţi cetaţeni”. Poezia lui Alecsandri, 
dedicată dezrobirii ţiganilor, e un strigăt sincer şi spontan, o dovadă de 
umanism. Curentul dominant în literatura noastră paşoptistă a fost, în mod 
evident, romantismul.
Revista “Dacia literară” 
Apare la Iaşi, în anul 1840, sub direcţia lui Mihail Kogălniceanu, şi va fi interzisă chiar după 
primul număr, căci, prin chiar numele ei, revista se adresa românilor din toate cele trei ţări 
într-un moment politic dificil, în care unirea nu era inca posibilă. Folclorul va face obiectul 
preocupărilor teoretice, dar va deveni şi sursă importantă de inspiraţie. Alecu Russo, în studiul 
„Poezia poporală”, defineşte folclorul ca pe o oglindă realistă a vieţii poporului şi ca pe un 
izvor nesecat de inspiraţie pentru literatura cultă. Gh. Asachi valorifică mitologia populară 
într-o suită de balade şi legende. Expresia cea mai profundă a inspiraţiei folclorice se 
regăseşte însă în capodopera „ Zburătorul”, de Ion Heliade-Rădulescu. Istoria este privită ca 
model pentru contemporani, fie pentru a exprima idealul de eliberare şi unitate naţională, fie 
pentru a ilustra satiric realităţile sociale. Programul Daciei literare, devenit programul 
romantismului românesc, demonstrează cât se poate de clar spiritul creator al paşoptismului, 
care are revelaţia “duhului naţional”, a specifităţii, ajungând adică - prin filiera romantica - să 
redescopere rădăcinile culturii noastre şi să contribuie în mod esenţial la constituirea 
literaturii române originale, ale cărei linii de forţă se organizează polarizat.
Pe parcursul apariţiei, ea a avut următoarea rubricaţie, marcată prin 
supratitluri: 
 Nr 1: Scene istorice din cronicile Moldaviei (text:C.Negruzzi), 
scene pitoreşti din obiceiurile poporului , alegeri din alte foi româneşti( texte 
reproduse din diferite reviste), telegraful Daciei (ştiri culturale). 
 Nr 2: 
Scene pitoreşti din obiceiurile Moldaviei, literatură străină, poezie, alegere 
din alte foi româneşti, critica, telegraful Daciei. 
 Nr 3: 
Scene contemporane, suvenire din Italia, literatura străină, poezie (Grigore 
Alexandrescu ), alegeri din alte foi româneşti, telegraful Daciei. 
Din porunca domnitorului, după primele trei numere, revista este 
suspendată şi va mai apărea abia după 1859, în ediţia a doua.
Articolul-program „Introducţie” 
În primul număr al revistei, sub titlul Introducţie, M. Kogălniceanu, 
întemeietorul revistei, publică un articol – program care sintetizează în patru puncte 
idealurile literare ale scriitorilor paşoptişti: 
1. Combaterea imitaţiei scriitorilor străini şi a traducerilor mediocre: îngrijorat de sărăcia 
limbii române, I. H. Rădulescu îndemna tinerii să scrie, deoarece operele româneşti 
scrise până în acea perioadă puteau fi numărate pe degete 
2. Crearea unei literaturi de specific naţional: în loc sa imite scrierile şi scriitorii străini, 
românii ar putea creea o literatura autohtonă, inspirată din natură, tradiţie şi folclor. 
3. Lupta pentru unitatea limbii: eforturile Şcolii Ardelene de unificare a limbii sunt 
continuate de paşoptişti, care încearcă să formuleze normele limbii literare, respigând 
exagerările latiniste şi pledând pentru introducerea alfabetului latin. 
4. Dezvoltarea spiritului critic: se introduce conceptul de critică obiectivă, subliniind că 
analiza critică se va face numai asupra operei: “Critica noastră va fi nepărtinitoare. 
Vom critica cartea, iar nu persoana.”
Poezia în perioada paşoptistă 
Poezia paşoptistă este o poezie socială, adaptată la momentul istoric şi chiar 
politic, conformă cu idealurile de libertate şi unire ce animau sufletele românilor de 
pretutindeni. Atunci se afirmă cu putere spiritul naţional, încrederea în valorile tradiţionale, 
populare, în istoria, natura şi folclorul românesc, care devin atunci, alături de evenimentele 
social-politice ale momentului, teme predilecte ale poeţilor. Ceea ce îi uneşte pe scriitorii 
paşoptişti este militantismul regăsit în creaţiile literare, care se constituie în adevărate 
manifeste pentru împlinirea unităţii şi independenţii naţionale, pentru dreptate socială. 
Din punct de vedere compoziţional, operele scriitorilor paşoptişti împletesc romantismul cu 
clasicismul, iluminismul cu preromantismul, de unde a rezultat şi o mare varietate de specii 
literare: ode, elegii, meditaţii, epistole, satire, fabule, pasteluri, idile, sonete, balade. Ideea 
naţională poate fi considerată nucleul tematical poeziei paşoptiste, nuanţată sub forma 
ataşamentului la valorile poporului, ale pamântului şi ale tradiţiilor româneşti
Proza în perioada paşoptistă 
Prima parte a perioadei paşoptiste înregistrează o serie de opere în 
proză care însă apar izolate şi nu toate semnificative: abia după 1840 şi 
imediat după revoluţie, îşi scriu operele fundamentale prozatorii de primă 
mărime: C. Negruzzi, Al. Russo, V. Alecsandri şi N. Bălcescu. Cea mai frapantă 
trăsătură a prozei în epoca paşoptistă este caracterul memorialistic, lipsa 
invenţiei pure, a ficţiunii: aflată la început de drum, proza românească pune, 
înainte de orice, faptul trăit; am putea vorbi chiar de o anumită pornire – 
comună tuturor prozatorilor epocii – de a respinge invenţia. A doua trăsătură 
globală a prozei paşoptiste o constituie importanţa pe care continuă să o aibă 
retorismul, moştenirea oratorică a perioadei clasice şi a culturii din secolele 
precedente. Proza largă, în care fraza se afla construită pe tiparul perioadei 
clasice şi în care scriitorul caută să provoace efecte retorice, a înflorit mai cu 
seama în Muntenia şi în Transilvania.
Reprezentanţii pasoptişti 
 VASILE ALECSANDRI 
Vasile Alecsandri fost un poet, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician român, 
membru fondator al Române, creator al teatrului românesc şi a literaturii dramatice în 
România, personalitate marcantă a Moldovei şi apoi a României de-a lungul întregului secol al 
XIX-lea. A fost unul dintre fruntaşii mişcării revoluţionare din Moldova, redactând împreună cu 
Kogălniceanu şi C. Negri “Dorinţele partidei naţionale din Moldova”, principalul manifest al 
revoluţionarilor moldoveni. În 1854 – Apare sub conducerea sa “România literară”, revistă la 
care au colaborat moldovenii C. Negruzzi, M.Kogălniceanu, Al. Russo, dar şi muntenii Gr. 
Alexandrescu, D. Bolintineanu, Al. Odobescu. Opera sa se află la întretăierea romantismului cu 
clasicismul, ca expresie a încercării de recuperare, într-un timp relativ scurt, a diferenţelor 
dintre literatura română şi cea occidentală. Deşi sunt publicate mai târziu, pastelurile reflectă 
o trăsătură a literaturii paşoptiste, coexistenţa curentelor literare (clasicism, romantism), şi o 
temă specifică acestei perioade, tema naturii.
 COSTACHE NEGRUZZI 
Ales, în 1837, deputat de Iaşi în Obşteasca obişnuită adunare, instituită de 
Regulamentul Organic, apoi ca funcţionar superior, şi ca director al teatrului (alături de Mihail 
Kogălniceanu şi Vasile Alecsandri), se arată pătruns de idei liberale şi doritor de progres. În 
1840 este ales primar al oraşului Iaşi. În chiar numărul 1 al Daciei literare apare nuvela 
istorică. Nuvela Alexandru Lăpuşneanul de C. Negruzzi este prima nuvelă istorică din 
literatura română, nuvela ilustrează două dintre cele patru idei formulate de Mihail 
Kogălniceanu, conducătorul revistei, în articolul-program întitulat Introducţie, care constituie 
şi manifestul literar al romantismului românesc: 
- promovarea unei literaturi originale; 
- inspiraţia din istoria naţională face parte din comitetul de direcţie al Teatrului Naţional din 
Iaşi, alături de Kogălniceanu şi de Alecsandri. Negruzzi scoate revista Săptămâna. Ia parte la 
mişcarea din 1848 şi mult timp rămâne retras din afacerile statului.
 GRIGORE ALEXANDRESCU 
S-a născut la Târgovişte, în anul 1810. Învaţă greaca şi franceza. Ajuns la 
Bucureşti, este elev la pensionul Sfântul Sava. Heliade îi va publica prima poezie 
“Miezul nopţii’’ în “Curierul Românesc”. O vreme, a fost ofiţer, dar a demisionat 
(1837). Din pricina unor scrieri ( ,,Anul 1840’’ şi „Lebăda şi puii corbului”) este 
întemniţat. Este ultimul fabulist autentic din literatura română, lăsându-ne peste 
40 de fabule, în care adevărul e mascat, din cauza cenzurii autorităţilor (,,Câinele 
şi caţelul‘’, ,,Boul şi viţelul‘’, ,,Dreptatea leului‘’). Cum se întamplă de obicei, în 
literatura paşoptistă elementele romantice şi clasice se împletesc. Cele romantice 
sunt: sursa de inspiraţie (istoria naţionlă), tema( lupta pentru independenţa 
poporului), motive specifice, folosirea arhaismelor şi a regionalismelor (,,pântre”, 
,,dezvăleşte”, ,,martur”). Elementele clasice constau în echilibrul şi armonia 
compoziţionate precum şi în stilul aforistic.
 ANDREI MUREŞANU 
Andrei Mureşanu a fost un poet şi revoluţionar român din Transilvania. 
A studiat filozofia şi teologia la Blaj, lucrând apoi ca profesor la Braşov. Începând cu 1838, a 
început să publice poezie în revista „Foaia pentru minte, inimă şi literatură” . A fost printre 
conducătorii Revoluţiei din 1848, participând în delegaţia Braşovului la Adunarea de la Blaj 
din mai 1848. Poemul său „Un răsunet” scris la Braşov pe melodia anonimă a unui vechi imn 
religios (Din sânul maicii mele) şi denumit ulterior „Deşteaptă-te, române!” , a devenit imn 
revoluţionar – fiind numit de Nicolae Bălcescu „Marseilleza” românilor. 
Poetul continuă să scrie poezii patriotice, cu caracter social protestatar. În ultimii ani ai 
vieţii traduce ,,Nopţiile lui Young’’. Cu timp în urmă scrisese şi o gramatica româneasca în 
limba germană. În 1862, poeziile sale au fost adunate într-un volum. Având sănatatea 
precară, a murit în 1863 la Braşov.
Concluzie 
În perioada paşoptistă se afirmă primii noştri scriitori moderni 
în cadrul curentului naţional popular, “Dacia literară”. Apărând ideea de 
originalitate în literatură, mentorul generaţiei paşoptiste dezvolta în acelaşi 
timp şi spiritual critic, exercitând, în acest fel, o influenţă hotărâtoare asupra 
fizionomiei culturii româneşti de la mijlocul secolului trecut. “Critica noastră – 
spunea Mihail Kogălniceanu – va fi nepărtinitoare: vom critica cartea, iar nu 
persoana”. 
În perioada paşoptistă învăţământul, presa, teatrul, literatura, stiinţele cunosc 
o dezvoltare fără precedent şi iau fiinţă societăţi culturale şi ştiinţifice, creşte 
numărul revistelor şi al altor periodice, al cărţilor tipărite în tiraje mari, se 
formează un public cititor, se organizează biblioteci de literatură beletristică, 
se înfiinţează o viaţă artistică specific românească, bazată pe tradiţia 
populară, i-a amploare mişcarea de culturalizare a maselor.
În această perioadă, intelectualii paşoptişti publică articole, studii, 
lucrări care au ca şi scop aducerea la cunostinţa popoarelor europene 
problemele românilor. Tot în această perioadă scrisul devine 
principalul instrument al actvităţii culturale iar literatura română 
cunoaşte o dezvoltare apreciabilă prin contribuţia, în Moldova, a 
scriitorilor: G. Asachi, C. Negruzzi, M. Kogalniceanu, V.Alecsandri, 
A. Russo; în Muntenia: Ghe. Lazar, I. H. Radulescu, V. Carlova, G. 
Alecsandrescu, N. Balcescu, I. Bolliac, D. Bolintineanu; în 
Transilvania: T. Cipariu, G. Baritiu, A. Muresanu.

More Related Content

What's hot

Dimensiunea religioasă a existenței
Dimensiunea religioasă a existențeiDimensiunea religioasă a existenței
Dimensiunea religioasă a existențeiNoName0000
 
Formarea constiintei istorice
Formarea constiintei istoriceFormarea constiintei istorice
Formarea constiintei istoriceAnneroman
 
Rolul literaturii
Rolul literaturiiRolul literaturii
Rolul literaturiiInna Ndreea
 
Diversitate tematică și stilistică în opera marilor clasici
Diversitate tematică și stilistică în opera marilor clasiciDiversitate tematică și stilistică în opera marilor clasici
Diversitate tematică și stilistică în opera marilor clasiciCristiana Temelie
 
Diversitatea tematica-stilistica-si-de-viziune-in-opera-marilor-clasici
Diversitatea tematica-stilistica-si-de-viziune-in-opera-marilor-clasiciDiversitatea tematica-stilistica-si-de-viziune-in-opera-marilor-clasici
Diversitatea tematica-stilistica-si-de-viziune-in-opera-marilor-clasiciMares Stefan
 
Criticismul junimist
Criticismul junimistCriticismul junimist
Criticismul junimistdeiiia
 
Ion Druță viața și activitatea
Ion Druță viața și activitateaIon Druță viața și activitatea
Ion Druță viața și activitateabiografiielectronice
 
Mihai-Eminescu
Mihai-EminescuMihai-Eminescu
Mihai-EminescuVilleFTW
 
Formarea constiintei istorice romana
Formarea constiintei istorice romanaFormarea constiintei istorice romana
Formarea constiintei istorice romanamarianmrn
 
Rolul Literaturii In Perioada Pasoptista
Rolul Literaturii  In Perioada PasoptistaRolul Literaturii  In Perioada Pasoptista
Rolul Literaturii In Perioada PasoptistaAngesha
 
Unirea Principatelor Române 1859
Unirea Principatelor Române 1859Unirea Principatelor Române 1859
Unirea Principatelor Române 1859Istoria Altfel
 
Proiect Formarea Constiintei Istorice
Proiect Formarea Constiintei IstoriceProiect Formarea Constiintei Istorice
Proiect Formarea Constiintei IstoriceAngesha
 
Criticismul Junimist
Criticismul JunimistCriticismul Junimist
Criticismul Junimistguesta1c73b
 

What's hot (20)

Studiu De Caz
Studiu De CazStudiu De Caz
Studiu De Caz
 
Dimensiunea religioasă a existenței
Dimensiunea religioasă a existențeiDimensiunea religioasă a existenței
Dimensiunea religioasă a existenței
 
Formarea constiintei istorice
Formarea constiintei istoriceFormarea constiintei istorice
Formarea constiintei istorice
 
Rolul literaturii
Rolul literaturiiRolul literaturii
Rolul literaturii
 
Cronicarii moldoveni
Cronicarii moldoveniCronicarii moldoveni
Cronicarii moldoveni
 
Criticismul junimist
Criticismul junimistCriticismul junimist
Criticismul junimist
 
Studiu de caz
Studiu de cazStudiu de caz
Studiu de caz
 
Diversitate tematică și stilistică în opera marilor clasici
Diversitate tematică și stilistică în opera marilor clasiciDiversitate tematică și stilistică în opera marilor clasici
Diversitate tematică și stilistică în opera marilor clasici
 
Diversitatea tematica-stilistica-si-de-viziune-in-opera-marilor-clasici
Diversitatea tematica-stilistica-si-de-viziune-in-opera-marilor-clasiciDiversitatea tematica-stilistica-si-de-viziune-in-opera-marilor-clasici
Diversitatea tematica-stilistica-si-de-viziune-in-opera-marilor-clasici
 
Criticismul junimist
Criticismul junimistCriticismul junimist
Criticismul junimist
 
Ion Druță viața și activitatea
Ion Druță viața și activitateaIon Druță viața și activitatea
Ion Druță viața și activitatea
 
Studiu de caz 2
Studiu de caz 2Studiu de caz 2
Studiu de caz 2
 
Mihai-Eminescu
Mihai-EminescuMihai-Eminescu
Mihai-Eminescu
 
Formarea constiintei istorice romana
Formarea constiintei istorice romanaFormarea constiintei istorice romana
Formarea constiintei istorice romana
 
Mihaieminescu Proiect
Mihaieminescu ProiectMihaieminescu Proiect
Mihaieminescu Proiect
 
Rolul Literaturii In Perioada Pasoptista
Rolul Literaturii  In Perioada PasoptistaRolul Literaturii  In Perioada Pasoptista
Rolul Literaturii In Perioada Pasoptista
 
Catastrofa de la cernobîl
Catastrofa de la cernobîlCatastrofa de la cernobîl
Catastrofa de la cernobîl
 
Unirea Principatelor Române 1859
Unirea Principatelor Române 1859Unirea Principatelor Române 1859
Unirea Principatelor Române 1859
 
Proiect Formarea Constiintei Istorice
Proiect Formarea Constiintei IstoriceProiect Formarea Constiintei Istorice
Proiect Formarea Constiintei Istorice
 
Criticismul Junimist
Criticismul JunimistCriticismul Junimist
Criticismul Junimist
 

Viewers also liked

Rolulliteraturiiinperioada48 Ligaadrian
Rolulliteraturiiinperioada48 LigaadrianRolulliteraturiiinperioada48 Ligaadrian
Rolulliteraturiiinperioada48 Ligaadriandelilahh13
 
Rolulliteraturiiinperioadapasoptista visterneanuoana
Rolulliteraturiiinperioadapasoptista visterneanuoanaRolulliteraturiiinperioadapasoptista visterneanuoana
Rolulliteraturiiinperioadapasoptista visterneanuoanaRadu Nastase
 
Iasul modern tradus
Iasul modern tradusIasul modern tradus
Iasul modern tradusprofim31
 
Realismul in arta vizuala si pictori realisti
Realismul in arta vizuala si pictori realistiRealismul in arta vizuala si pictori realisti
Realismul in arta vizuala si pictori realistimihaela82
 
Scriitori români ilustraţi
Scriitori români ilustraţiScriitori români ilustraţi
Scriitori români ilustraţiAlba Iulia
 

Viewers also liked (9)

Rolulliteraturiiinperioada48 Ligaadrian
Rolulliteraturiiinperioada48 LigaadrianRolulliteraturiiinperioada48 Ligaadrian
Rolulliteraturiiinperioada48 Ligaadrian
 
Rolulliteraturiiinperioadapasoptista visterneanuoana
Rolulliteraturiiinperioadapasoptista visterneanuoanaRolulliteraturiiinperioadapasoptista visterneanuoana
Rolulliteraturiiinperioadapasoptista visterneanuoana
 
Romantismul pasoptist
Romantismul pasoptistRomantismul pasoptist
Romantismul pasoptist
 
Criticismul junimist
Criticismul junimistCriticismul junimist
Criticismul junimist
 
Famous Romanian Writers
Famous Romanian WritersFamous Romanian Writers
Famous Romanian Writers
 
Iasul modern tradus
Iasul modern tradusIasul modern tradus
Iasul modern tradus
 
Revolutia
RevolutiaRevolutia
Revolutia
 
Realismul in arta vizuala si pictori realisti
Realismul in arta vizuala si pictori realistiRealismul in arta vizuala si pictori realisti
Realismul in arta vizuala si pictori realisti
 
Scriitori români ilustraţi
Scriitori români ilustraţiScriitori români ilustraţi
Scriitori români ilustraţi
 

Similar to Rolul literaturii in perioada Pasoptista

Studiu de-caz-1233163072134895-2
Studiu de-caz-1233163072134895-2Studiu de-caz-1233163072134895-2
Studiu de-caz-1233163072134895-2Ana-maria Ungurean
 
Studiudecazromana4 Rolulliteraturiiinperioadapasoptista 091221065512 Phpapp02
Studiudecazromana4 Rolulliteraturiiinperioadapasoptista 091221065512 Phpapp02Studiudecazromana4 Rolulliteraturiiinperioadapasoptista 091221065512 Phpapp02
Studiudecazromana4 Rolulliteraturiiinperioadapasoptista 091221065512 Phpapp02Angesha
 
Studiudecazromana4 rolulliteraturiiinperioadapasoptista-091221065512-phpapp02
Studiudecazromana4 rolulliteraturiiinperioadapasoptista-091221065512-phpapp02Studiudecazromana4 rolulliteraturiiinperioadapasoptista-091221065512-phpapp02
Studiudecazromana4 rolulliteraturiiinperioadapasoptista-091221065512-phpapp02mariana4321
 
Studiu de-caz-1232716046983522-1
Studiu de-caz-1232716046983522-1Studiu de-caz-1232716046983522-1
Studiu de-caz-1232716046983522-1predasorin22
 
Importanta marilor clasici
Importanta marilor clasiciImportanta marilor clasici
Importanta marilor clasiciBianca Pavel
 
Rolul literaturii
Rolul literaturiiRolul literaturii
Rolul literaturiiInna Ndreea
 
identitate nationala
identitate nationalaidentitate nationala
identitate nationalavioriben
 
Evoluția culturii limbei române
Evoluția culturii limbei româneEvoluția culturii limbei române
Evoluția culturii limbei româneDumitru Maros
 
Rolulliteraturiiinperioadapasoptista Visterneanuoana
Rolulliteraturiiinperioadapasoptista VisterneanuoanaRolulliteraturiiinperioadapasoptista Visterneanuoana
Rolulliteraturiiinperioadapasoptista Visterneanuoanadelilahh13
 
Romantismul
RomantismulRomantismul
RomantismulMallea94
 
145 de ani nicolae iorga
145 de ani nicolae iorga145 de ani nicolae iorga
145 de ani nicolae iorgaLazar Viorica
 
Criticismul junimistfinal
Criticismul junimistfinalCriticismul junimistfinal
Criticismul junimistfinalGnl Massimo
 
Prezentare literatura populara biblioteca
Prezentare literatura populara bibliotecaPrezentare literatura populara biblioteca
Prezentare literatura populara bibliotecaLazar Viorica
 

Similar to Rolul literaturii in perioada Pasoptista (20)

Studiu de-caz-1233163072134895-2
Studiu de-caz-1233163072134895-2Studiu de-caz-1233163072134895-2
Studiu de-caz-1233163072134895-2
 
Studiudecazromana4 Rolulliteraturiiinperioadapasoptista 091221065512 Phpapp02
Studiudecazromana4 Rolulliteraturiiinperioadapasoptista 091221065512 Phpapp02Studiudecazromana4 Rolulliteraturiiinperioadapasoptista 091221065512 Phpapp02
Studiudecazromana4 Rolulliteraturiiinperioadapasoptista 091221065512 Phpapp02
 
Studiudecazromana4 rolulliteraturiiinperioadapasoptista-091221065512-phpapp02
Studiudecazromana4 rolulliteraturiiinperioadapasoptista-091221065512-phpapp02Studiudecazromana4 rolulliteraturiiinperioadapasoptista-091221065512-phpapp02
Studiudecazromana4 rolulliteraturiiinperioadapasoptista-091221065512-phpapp02
 
Studiu De Caz
Studiu De CazStudiu De Caz
Studiu De Caz
 
Important
ImportantImportant
Important
 
Important
ImportantImportant
Important
 
Studiu De Caz
Studiu De CazStudiu De Caz
Studiu De Caz
 
Studiu de-caz-1232716046983522-1
Studiu de-caz-1232716046983522-1Studiu de-caz-1232716046983522-1
Studiu de-caz-1232716046983522-1
 
Importanta marilor clasici
Importanta marilor clasiciImportanta marilor clasici
Importanta marilor clasici
 
Rolul literaturii
Rolul literaturiiRolul literaturii
Rolul literaturii
 
Clasicii
ClasiciiClasicii
Clasicii
 
identitate nationala
identitate nationalaidentitate nationala
identitate nationala
 
Evoluția culturii limbei române
Evoluția culturii limbei româneEvoluția culturii limbei române
Evoluția culturii limbei române
 
Rolulliteraturiiinperioadapasoptista Visterneanuoana
Rolulliteraturiiinperioadapasoptista VisterneanuoanaRolulliteraturiiinperioadapasoptista Visterneanuoana
Rolulliteraturiiinperioadapasoptista Visterneanuoana
 
Romantismul
RomantismulRomantismul
Romantismul
 
Îndrumător al culturii româneşti
Îndrumător al culturii româneştiÎndrumător al culturii româneşti
Îndrumător al culturii româneşti
 
145 de ani nicolae iorga
145 de ani nicolae iorga145 de ani nicolae iorga
145 de ani nicolae iorga
 
Criticismul junimistfinal
Criticismul junimistfinalCriticismul junimistfinal
Criticismul junimistfinal
 
Stundiu De Caz V
Stundiu De Caz VStundiu De Caz V
Stundiu De Caz V
 
Prezentare literatura populara biblioteca
Prezentare literatura populara bibliotecaPrezentare literatura populara biblioteca
Prezentare literatura populara biblioteca
 

Rolul literaturii in perioada Pasoptista

  • 1. Termenul paşoptism desemnează o perioadă importantă din istoria literaturii române este provenit de la denumirea haplologică anului revoluţionar 1848. În literatura română “Momentul 1848” reprezintă momentul fundamentării literaturii naţionale prin orientarea oferită de revista “Dacia literară” care a lansat un curent şi a format generaţia cunoscută sub numele: “generaţia scriitorilor pasoptişti ”.
  • 2. Revoluţia de la 1848 a fost un eveniment excepţional în dezvoltarea civilizaţiei, a culturii şi a literaturii române, adevărata placă turnantă a destinului nostru istoric, care a preluat un spirit al veacului, o tendinţă generală existentă în aproape tot spaţiul european, dar care are şi o motivaţie interioară dintre cele mai profunde, cu multiple rădăcini străbătând secolele. Perioada paşoptistă (1830-1860) este o epocă de afirmare a literaturii naţionale, fiind caracterizată pintr-o orientare culturală şi literară, cu trăsături specifice epocii, de emancipare socială şi naţională. Principala trăsătură a literaturii paşoptiste o reprezintă coexistenţa curentelor literare, nu numai operele aceluiaşi scriitor, ci chiar în aceiaşi creaţie. Curentele literare (iluminism, preromantism, clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan. Paşoptismul cuprinde perioada literară care pentru literatura română înseamnă o epocă de modernizare, de afirmare a romantismului şi de fundamentare tuturor speciilor.
  • 3. Cronologie Această epocă înţeleasă în sens larg se poate diviza in trei perioade: Prepaşoptismul (1830 -1840) Paşoptismul (1840 -1860) Postpaşoptismul (1860 – 1870) Paşoptiştii şi ideea unităţii naţionale Ideea de unitate naţională, deşi nu figurează în mod expres printre paragrafele Proclamaţiei de la Islaz, este un lait-motiv al ideologiei paşoptiste. Articolele din Poporul suveran semnate de principalii colaboratori ai ziarului, poeziile publicate de Bolintineanu în “Albumul Pelerinilor Români de la Paris” (1851), Manifestele Comitetului revoluţionar emigrat în Franţa (condus de N. Bălcescu, C.A. Rosetti şi N. Golescu), corespondenţa emigranţilor, toate aceste documente istorice atestă ideea unităţii naţionale. Un asemenea manifest, ca cel din 1 iulie 1851, tipărit la Paris, se incheie cu urarea “Trăiască România liberă, una şi nedespărţită!”.
  • 4. Programa culturală paşoptistă evidenţiază două lucruri: efervescenţa epocii şi faptul că în fruntea iniţiativelor de tot felul întâlnim aceiaşi oameni, cei mai mulţi tineri. Alcătuiesc împreună o generaţie - generaţia paşoptistă - cea mai unitară din istoria culturii româneşti. Cei mai cunoscuţi reprezentanţi ai generatiei paşoptiste sunt: Nicolae Bălcescu, Ion Ghica, Cezar Boliac, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Costache Negruzzi, etc. Ei au creat o literatură cu trăsături distincte, punând practic temeliile literaturii noastre moderne.
  • 5. Istoria Militans In poezia populară literatorii revoluţionari de la 1848 vedeau o oglindă a vieţii sociale şi naţionale. Poeziile populare sunt considerate, “comori nepreţuite” care definesc specificul noastru naţional”, “Într-o epocă ca aceasta, unde ţările noastre au a se lupta cu duşmani puternici care cerc a întuneca nu numai drepturile politice, dar şi chiar naţionalitatea românilor, poezia populară ne va fi de mare ajutor spre apărarea acesteia”. Întregii lor activităţi, vieţii şi operei lor li se potriveşte calificativul de “poeţi cetaţeni”. Poezia lui Alecsandri, dedicată dezrobirii ţiganilor, e un strigăt sincer şi spontan, o dovadă de umanism. Curentul dominant în literatura noastră paşoptistă a fost, în mod evident, romantismul.
  • 6. Revista “Dacia literară” Apare la Iaşi, în anul 1840, sub direcţia lui Mihail Kogălniceanu, şi va fi interzisă chiar după primul număr, căci, prin chiar numele ei, revista se adresa românilor din toate cele trei ţări într-un moment politic dificil, în care unirea nu era inca posibilă. Folclorul va face obiectul preocupărilor teoretice, dar va deveni şi sursă importantă de inspiraţie. Alecu Russo, în studiul „Poezia poporală”, defineşte folclorul ca pe o oglindă realistă a vieţii poporului şi ca pe un izvor nesecat de inspiraţie pentru literatura cultă. Gh. Asachi valorifică mitologia populară într-o suită de balade şi legende. Expresia cea mai profundă a inspiraţiei folclorice se regăseşte însă în capodopera „ Zburătorul”, de Ion Heliade-Rădulescu. Istoria este privită ca model pentru contemporani, fie pentru a exprima idealul de eliberare şi unitate naţională, fie pentru a ilustra satiric realităţile sociale. Programul Daciei literare, devenit programul romantismului românesc, demonstrează cât se poate de clar spiritul creator al paşoptismului, care are revelaţia “duhului naţional”, a specifităţii, ajungând adică - prin filiera romantica - să redescopere rădăcinile culturii noastre şi să contribuie în mod esenţial la constituirea literaturii române originale, ale cărei linii de forţă se organizează polarizat.
  • 7. Pe parcursul apariţiei, ea a avut următoarea rubricaţie, marcată prin supratitluri:  Nr 1: Scene istorice din cronicile Moldaviei (text:C.Negruzzi), scene pitoreşti din obiceiurile poporului , alegeri din alte foi româneşti( texte reproduse din diferite reviste), telegraful Daciei (ştiri culturale).  Nr 2: Scene pitoreşti din obiceiurile Moldaviei, literatură străină, poezie, alegere din alte foi româneşti, critica, telegraful Daciei.  Nr 3: Scene contemporane, suvenire din Italia, literatura străină, poezie (Grigore Alexandrescu ), alegeri din alte foi româneşti, telegraful Daciei. Din porunca domnitorului, după primele trei numere, revista este suspendată şi va mai apărea abia după 1859, în ediţia a doua.
  • 8. Articolul-program „Introducţie” În primul număr al revistei, sub titlul Introducţie, M. Kogălniceanu, întemeietorul revistei, publică un articol – program care sintetizează în patru puncte idealurile literare ale scriitorilor paşoptişti: 1. Combaterea imitaţiei scriitorilor străini şi a traducerilor mediocre: îngrijorat de sărăcia limbii române, I. H. Rădulescu îndemna tinerii să scrie, deoarece operele româneşti scrise până în acea perioadă puteau fi numărate pe degete 2. Crearea unei literaturi de specific naţional: în loc sa imite scrierile şi scriitorii străini, românii ar putea creea o literatura autohtonă, inspirată din natură, tradiţie şi folclor. 3. Lupta pentru unitatea limbii: eforturile Şcolii Ardelene de unificare a limbii sunt continuate de paşoptişti, care încearcă să formuleze normele limbii literare, respigând exagerările latiniste şi pledând pentru introducerea alfabetului latin. 4. Dezvoltarea spiritului critic: se introduce conceptul de critică obiectivă, subliniind că analiza critică se va face numai asupra operei: “Critica noastră va fi nepărtinitoare. Vom critica cartea, iar nu persoana.”
  • 9. Poezia în perioada paşoptistă Poezia paşoptistă este o poezie socială, adaptată la momentul istoric şi chiar politic, conformă cu idealurile de libertate şi unire ce animau sufletele românilor de pretutindeni. Atunci se afirmă cu putere spiritul naţional, încrederea în valorile tradiţionale, populare, în istoria, natura şi folclorul românesc, care devin atunci, alături de evenimentele social-politice ale momentului, teme predilecte ale poeţilor. Ceea ce îi uneşte pe scriitorii paşoptişti este militantismul regăsit în creaţiile literare, care se constituie în adevărate manifeste pentru împlinirea unităţii şi independenţii naţionale, pentru dreptate socială. Din punct de vedere compoziţional, operele scriitorilor paşoptişti împletesc romantismul cu clasicismul, iluminismul cu preromantismul, de unde a rezultat şi o mare varietate de specii literare: ode, elegii, meditaţii, epistole, satire, fabule, pasteluri, idile, sonete, balade. Ideea naţională poate fi considerată nucleul tematical poeziei paşoptiste, nuanţată sub forma ataşamentului la valorile poporului, ale pamântului şi ale tradiţiilor româneşti
  • 10. Proza în perioada paşoptistă Prima parte a perioadei paşoptiste înregistrează o serie de opere în proză care însă apar izolate şi nu toate semnificative: abia după 1840 şi imediat după revoluţie, îşi scriu operele fundamentale prozatorii de primă mărime: C. Negruzzi, Al. Russo, V. Alecsandri şi N. Bălcescu. Cea mai frapantă trăsătură a prozei în epoca paşoptistă este caracterul memorialistic, lipsa invenţiei pure, a ficţiunii: aflată la început de drum, proza românească pune, înainte de orice, faptul trăit; am putea vorbi chiar de o anumită pornire – comună tuturor prozatorilor epocii – de a respinge invenţia. A doua trăsătură globală a prozei paşoptiste o constituie importanţa pe care continuă să o aibă retorismul, moştenirea oratorică a perioadei clasice şi a culturii din secolele precedente. Proza largă, în care fraza se afla construită pe tiparul perioadei clasice şi în care scriitorul caută să provoace efecte retorice, a înflorit mai cu seama în Muntenia şi în Transilvania.
  • 11. Reprezentanţii pasoptişti  VASILE ALECSANDRI Vasile Alecsandri fost un poet, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician român, membru fondator al Române, creator al teatrului românesc şi a literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei şi apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea. A fost unul dintre fruntaşii mişcării revoluţionare din Moldova, redactând împreună cu Kogălniceanu şi C. Negri “Dorinţele partidei naţionale din Moldova”, principalul manifest al revoluţionarilor moldoveni. În 1854 – Apare sub conducerea sa “România literară”, revistă la care au colaborat moldovenii C. Negruzzi, M.Kogălniceanu, Al. Russo, dar şi muntenii Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, Al. Odobescu. Opera sa se află la întretăierea romantismului cu clasicismul, ca expresie a încercării de recuperare, într-un timp relativ scurt, a diferenţelor dintre literatura română şi cea occidentală. Deşi sunt publicate mai târziu, pastelurile reflectă o trăsătură a literaturii paşoptiste, coexistenţa curentelor literare (clasicism, romantism), şi o temă specifică acestei perioade, tema naturii.
  • 12.  COSTACHE NEGRUZZI Ales, în 1837, deputat de Iaşi în Obşteasca obişnuită adunare, instituită de Regulamentul Organic, apoi ca funcţionar superior, şi ca director al teatrului (alături de Mihail Kogălniceanu şi Vasile Alecsandri), se arată pătruns de idei liberale şi doritor de progres. În 1840 este ales primar al oraşului Iaşi. În chiar numărul 1 al Daciei literare apare nuvela istorică. Nuvela Alexandru Lăpuşneanul de C. Negruzzi este prima nuvelă istorică din literatura română, nuvela ilustrează două dintre cele patru idei formulate de Mihail Kogălniceanu, conducătorul revistei, în articolul-program întitulat Introducţie, care constituie şi manifestul literar al romantismului românesc: - promovarea unei literaturi originale; - inspiraţia din istoria naţională face parte din comitetul de direcţie al Teatrului Naţional din Iaşi, alături de Kogălniceanu şi de Alecsandri. Negruzzi scoate revista Săptămâna. Ia parte la mişcarea din 1848 şi mult timp rămâne retras din afacerile statului.
  • 13.  GRIGORE ALEXANDRESCU S-a născut la Târgovişte, în anul 1810. Învaţă greaca şi franceza. Ajuns la Bucureşti, este elev la pensionul Sfântul Sava. Heliade îi va publica prima poezie “Miezul nopţii’’ în “Curierul Românesc”. O vreme, a fost ofiţer, dar a demisionat (1837). Din pricina unor scrieri ( ,,Anul 1840’’ şi „Lebăda şi puii corbului”) este întemniţat. Este ultimul fabulist autentic din literatura română, lăsându-ne peste 40 de fabule, în care adevărul e mascat, din cauza cenzurii autorităţilor (,,Câinele şi caţelul‘’, ,,Boul şi viţelul‘’, ,,Dreptatea leului‘’). Cum se întamplă de obicei, în literatura paşoptistă elementele romantice şi clasice se împletesc. Cele romantice sunt: sursa de inspiraţie (istoria naţionlă), tema( lupta pentru independenţa poporului), motive specifice, folosirea arhaismelor şi a regionalismelor (,,pântre”, ,,dezvăleşte”, ,,martur”). Elementele clasice constau în echilibrul şi armonia compoziţionate precum şi în stilul aforistic.
  • 14.  ANDREI MUREŞANU Andrei Mureşanu a fost un poet şi revoluţionar român din Transilvania. A studiat filozofia şi teologia la Blaj, lucrând apoi ca profesor la Braşov. Începând cu 1838, a început să publice poezie în revista „Foaia pentru minte, inimă şi literatură” . A fost printre conducătorii Revoluţiei din 1848, participând în delegaţia Braşovului la Adunarea de la Blaj din mai 1848. Poemul său „Un răsunet” scris la Braşov pe melodia anonimă a unui vechi imn religios (Din sânul maicii mele) şi denumit ulterior „Deşteaptă-te, române!” , a devenit imn revoluţionar – fiind numit de Nicolae Bălcescu „Marseilleza” românilor. Poetul continuă să scrie poezii patriotice, cu caracter social protestatar. În ultimii ani ai vieţii traduce ,,Nopţiile lui Young’’. Cu timp în urmă scrisese şi o gramatica româneasca în limba germană. În 1862, poeziile sale au fost adunate într-un volum. Având sănatatea precară, a murit în 1863 la Braşov.
  • 15. Concluzie În perioada paşoptistă se afirmă primii noştri scriitori moderni în cadrul curentului naţional popular, “Dacia literară”. Apărând ideea de originalitate în literatură, mentorul generaţiei paşoptiste dezvolta în acelaşi timp şi spiritual critic, exercitând, în acest fel, o influenţă hotărâtoare asupra fizionomiei culturii româneşti de la mijlocul secolului trecut. “Critica noastră – spunea Mihail Kogălniceanu – va fi nepărtinitoare: vom critica cartea, iar nu persoana”. În perioada paşoptistă învăţământul, presa, teatrul, literatura, stiinţele cunosc o dezvoltare fără precedent şi iau fiinţă societăţi culturale şi ştiinţifice, creşte numărul revistelor şi al altor periodice, al cărţilor tipărite în tiraje mari, se formează un public cititor, se organizează biblioteci de literatură beletristică, se înfiinţează o viaţă artistică specific românească, bazată pe tradiţia populară, i-a amploare mişcarea de culturalizare a maselor.
  • 16. În această perioadă, intelectualii paşoptişti publică articole, studii, lucrări care au ca şi scop aducerea la cunostinţa popoarelor europene problemele românilor. Tot în această perioadă scrisul devine principalul instrument al actvităţii culturale iar literatura română cunoaşte o dezvoltare apreciabilă prin contribuţia, în Moldova, a scriitorilor: G. Asachi, C. Negruzzi, M. Kogalniceanu, V.Alecsandri, A. Russo; în Muntenia: Ghe. Lazar, I. H. Radulescu, V. Carlova, G. Alecsandrescu, N. Balcescu, I. Bolliac, D. Bolintineanu; în Transilvania: T. Cipariu, G. Baritiu, A. Muresanu.