afs

1. ANALIZA FINANCIARĂ -
SUPORTUL ELABORĂRII DECIZIILOR DE
DEZVOLTARE A ÎNTREPRINDERII

2. 1. Necesitatea şi rolul analizei financiare ca metodă
de cunoaştere în procesul decizional
2. Metode și sursele de date în analiza financiară
3. Sistemul de indicatori a analizei financiare
4. Matricea SWOT şi stabilirea direcţiilor strategice
de dezvoltare a întreprinderii

3. Analiza financiară constituie un instrument
managerial, care ajută conducerea întreprinderii
la:
- cunoaşterea fenomenelor;
- cunoaşterea legăturilor directe dintre
fenomene;
- înţelegerea trecutului şi prezentului în vederea
fundamentării obiectivelor strategice de
menţinere şi de dezvoltare a întreprinderii într-un
mediu concurenţial.
1. Necesitatea şi rolul analizei
financiare ca metodă de cunoaştere în
procesul decizional

4. OBIECTIVELE de bază ale analizei financiare
sunt:
 acumularea informaţiei privind situaţia
întreprinderii pe piaţa internă şi externă, nivelul
competitivităţii acesteia;
 informarea întreprinderii despre cerinţele
standardelor şi nivelul concurenţei pe diferite
pieţe;
 diagnoza şi reglementarea activităţii
întreprinderii;
 descoperirea şi mobilizarea rezervelor interne
de sporire a performanţelor financiare;
 fundamentarea autonomiei economico-
financiare;
 creşterea eficienţei economice;
 fundamentarea deciziilor financiare.

5. FUNCŢIILE analizei financiare sunt:
 de informare (poziţia întreprinderii pe piaţă,
desfăşurarea activităţii acesteia privitor la normele şi
standardele existente, nivelul concurenţial pe diverse
pieţe);
 de evaluare a potenţialului tehnico-economic;
 de realizare a relaţiilor economice cu mediul extern;
 de realizare a gestiunii eficiente a patrimoniului.
 de evaluare a situaţiei financiare a întreprinderii;
 de evaluare a nivelului riscului la întreprindere;
 de evaluare a capacităţii întreprinderii de a genera
profit;
 de evaluare a eficienţei utilizării activelor întreprinderii;
 de evaluare a oportunităţilor de dezvoltare.

6. Analiza financiară internă este efectuată de
către angajaţii întreprinderii având drept surse
informaţionale documentaţia internă a
întreprinderii.
Analiza financiară externă se efectuează de
către experţi în exteriorul întreprinderii cu un
acces limitat la informaţia internă a
întreprinderii.

7. Metodele de analiză financiară reprezintă
un instrument real al conducerii
întreprinderii care permit managerilor:
- să pătrundă în esenţa fenomenelor
cercetate;
- să formuleze cele mai juste concluzii care
rezultă din această cercetare şi care să fie
valorificate pentru elaborarea
alternativelor strategice de dezvoltare.
2. Metode și surse de date în analiză
financiară

8. Metode ale analizei calitative asigură:
- cunoaşterea esenţei fenomenelor şi
rezultatelor studiate;
- stabilirea elementelor şi relaţiilor structurale;
- stabilirea factorilor şi cauzelor care le-au
generat.
În funcţie de scopurile urmărite în cadrul analizei
financiare poate fi efectuată o grupare a
metodelor folosite în funcţie de laturile
cunoaşterii:
- latura calitativă;
- latura cantitativă.
Printre metodele calitative se pot evidenţia:
- metoda comparaţiei;
- metoda diviziunii şi descompunerii rezultatelor.

9. Metoda comparaţiei - rezultatele financiare ale
activităţii întreprinderii trebuie să fie
apreciate atât ca o mărime sine stătătoare
cât şi în raport cu anumite criterii, cu o bază
de comparaţie.
Drept bază de comparaţie pot servi:
- rezultatele obţinute de concurenţi;
- rezultatele medii pe ramură;
- rezultatele perioadei precedente.
Metoda diviziunii şi descompunerii
rezultatelor – presupune divizarea şi
descompunerea rezultatelor în elemente
componente cu scopul localizării rezultatelor
favorabile sau nefavorabile şi evidenţierii
posibilităţilor de îmbunătăţire a lor.

10. Metodele analizei cantitative permit
măsurarea influenţei pe care le exercită asupra
fenomenului economic diferite elemente
componente sau factori.
Alegerea metodei analizei cantitative de
studiere a rezultatelor financiare se face în
funcţie de forma matematică, pe care o îmbracă
relaţiile şi factorii care influenţează rezultatul
analizat.Metode ale analizei cantitative sunt:
- metoda substituirii în lanţ;
- metoda balanţieră;
- metoda indicatorilor.

11. Metoda substituirii în lanţ, se aplică în
cazul când, între factorii care influenţează
fenomenul analizat există o legătură
matematică de produs sau raport.
Această metodă asigură:
- determinarea mărimii influenţei fiecărui factor
asupra rezultatului;
- evidenţierea factorilor cu acţiune mai
importantă;
- aprecierea nivelului de utilizare a resurselor
întreprinderii.

12. Metoda balanţieră, este aplicată doar în
cazul când, între elementele fenomenului
economico-financiar supus investigării, există
relaţii de natura sumei şi diferenţei.
Analiza permite evidenţierea cauzelor care
au determinat modificarea unui rezultat prin
compararea valorilor efective ale elementelor
balanţei cu valorile prevăzute sau cele ale
perioadei precedente.

13. Metoda indicatorilor. Pe baza indicatorilor se
reliefează caracteristici ale însuşirilor care ţin de
esenţa fenomenului cercetat, precum:
- nivelul şi structura fenomenului;
- dinamici ale fenomenului cercetat;
- relaţiile de interdependenţă dintre acest fenomen şi
alte fenomene;
- relaţiile de interdependenţă dintre acest fenomen şi
structurile sale interne.
Calitatea sistemului de indicatori şi
capacitatea acestuia de a oferi informaţii utile
în analiza financiară reprezintă o condiţie
esenţială în obţinerea unui diagnostic complet
şi eficient asupra activităţii întreprinderii.

14. În funcţie de utilizatorii indicatorilor financiari,
poate fi redată următoarea clasificare a
acestora.
Manageri Acţionari Creditori
Volumul vânzărilor
Profit brut
Profitul perioadei până la
impozitare
Profit net
Ratele rentabilităţii
activelor, vânzărilor,
financiară
Viteza de rotaţie a
activelor
Fondul de rulment
Durata de achitare a
plăţilor
Gradul de uzură a
mijloacelor fixe
Argumentarea proiectelor
investiţionale.
Rentabilitatea financiară
Profit pe acţiune
Randament pe acţiune
Rata de distribuire a
dividendelor
Coeficientul de
capitalizare bursieră.
Coeficienţii lichidităţii
Fluxul net a mijloacelor
băneşti
Gradul de îndatorare
Rata autonomiei
financiare la termen şi
globală
Solvabilitatea
Valoarea de lichidare a
întreprinderii.

15. Sursele de date ale analizei financiare
La nivelul agentului economic sistemul de
informaţii necesar analizei se formează din 2
categorii de surse:
- Surse interne;
- Surse externe.
Sursele interne, reflectă funcţionarea propriu-
zisă a întreprinderii, starea acesteia în
anumite momente.
Aceste informaţii sunt asigurate de sistemul
de evidenţă contabilă.

16. Sursele principale de date pentru analiza
financiară sunt:
- Bilanţul contabil (Bilanț);
- Raportul (Situația) de profit şi pierdere;
- Raportul privind fluxul (Situația modificărilor)
capitalului propriu;
- Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti
(Situația fluxurilor de numerar).

17. Bilanţul contabil – este definit ca un tablou
al situaţiei patrimoniului care reprezintă, în
unităţi monetare mărimea valorică în corelaţie
cu sursele de finanţare a acestora, precum şi
cu rezultatul obţinut.
Unul din principalele obiective ce se
urmăreşte în bilanţurile anuale constă în
furnizarea informaţiei în domeniul situaţiei
financiare, a evoluţiei acesteia care prezintă
utilitate pentru toate categoriile de utilizatori
(investitorii, salariaţii, furnizorii, creditorii,
clienţii) în luarea de decizii pentru strategii
curente şi de perspectivă;

18. Raportul de profit şi pierdere – se
consideră ca una dintre cele mai importante şi
esenţiale părţi a rapoartelor financiare care
prezintă un interes primordial atât pentru
conducerea întreprinderii cât şi pentru alţi
utilizatori de informaţii.
Acest raport se întocmeşte sub forma de calcul a
profitului sub aspectul unor feluri de activităţi,
cum ar fi: operaţională, de investiţii, financiară
şi ca urmare a evenimentelor excepţionale.

19. Raportul privind fluxul capitalului propriu
care caracterizează acea parte a activelor care
constituie proprietatea întreprinderii.
Raportul reprezintă o garanţie pentru creditori
privind achitarea datoriilor în cazul lichidării
întreprinderii.
Sarcina raportului privind fluxul capitalului propriu
o constituie prezentarea drepturilor proprietarilor
întreprinderii care vizează repartizarea activelor
în cazul lichidării şi drepturile de proprietate
asupra întreprinderii în cazul vânzării.

20. Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti –
se reflectă fluxurile mijloacelor băneşti şi
creşterea acestora din diferite tipuri de
activităţi (operaţională, de investiţii,
financiară) precum şi în legătură cu
decontările aferente dobânzilor, dividendelor
şi impozitelor.
Obiectivul întocmirii acestui raport constă în
dezvăluirea informaţiei suplimentare despre
modificările intervenite în resursele financiare
ale întreprinderii din punctul de vedere al
încasării şi plăţii mijloacelor băneşti.

21. Sursele externe sunt necesare pentru
orientarea şi adaptarea activităţii la
schimbările ce pot avea loc în mediul
economic şi financiar în care activează
întreprinderea, ajutând-o la valorificarea
noilor obiective strategice şi de dezvoltare.

22. 4. Sistemul de indicatori a analizei
financiare
I. Indicatori ai rezultatelor activităţii
economico-financiare - orientaţi spre
studiul performanţelor, evaluarea valorii
lor efective şi perspectivele evoluţiei în
viitor.

23. Din cadrul acestora fac parte:
a). venituri din vânzări (rd. 010, raportul de
profit şi pierderi);
b). profitul brut (rd. 030, raportul de profit şi
pierderi);
1. rata profitului brut = profit brut / venituri
din vânzări * 100%,
Rata profitului brut depinde de influenţa următorilor
factori:
-preţul de vânzare;
-costurilor produselor vândute;
-structura producţiei vândute.

24. Rata profitului brut trebuie să rămână stabilă
sau să crească în dinamică;
Micşorarea nivelului acestui raport semnifică
creşterea costului vânzărilor.
Volumul producţiei nu are o influenţă directă pentru
că, acţionând asupra numitorului şi numărătorului în aceeaşi
proporţie, influenţa asupra ratei profitului brut devine nulă.
Volumul producţiei, însă, influenţează indirect prin costuri,
deoarece, în condiţiile, în care volumul producţiei creşte,
costurile se reduc pe o unitate de produs pe seama
consumurilor fixe.

25. Rezultatul activităţii operaţionale (rd. 080,
raportul de profit şi pierderi);
2. rata profitului operaţional = rezultat din
activitatea operaţională / venituri din vânzări *
100%,
Acest indicator arată capacitatea
întreprinderii de a obţine profit din activitatea
de bază la un leu venit din vânzări.
3. rata profitului net = profit net / venituri din
vânzări * 100%

26. Acest indicator caracterizează capacitatea
întreprinderii de a produce profit net din
vânzări şi reflectă profitul net obţinut pe
întreprindere la un leu venituri din vânzări.
Creşterea acestui indicator reflectă o
gestionare eficientă a procesului de producţie.
Acest indicator depinde de mărimea cotei
impozitului pe venit, iar în condiţiile când rata
de impozitare este constantă , rata profitului
net se analizează în dinamică şi cu cât nivelul
acestui indicator cu atât mai „bogaţi” sunt
acţionarii.

27. II. Indicatorii rentabilităţii
În conformitate cu sistemul actual de evidenţă
contabilă indicatorii eficienţei utilizării
potenţialului tehnico-economic şi financiar sunt
reprezentaţi de:
100%*
VânzaridinVenituri
brutProfit
rvanzariloR. 

28. Aprecierea rentabilităţii vânzărilor se face
în raport cu media pe ramură, sau în raport
cu nivelul concurenţilor.
Creşterea rentabilităţii vânzărilor în
raport cu nivelul concurenţilor indică o
poziţie forte a întreprinderii pe piaţă (fie că
întreprinderea vinde un volum mai mare
preţul fiind acelaşi; sau vinde produse cu o
calitate superioară şi respectiv cu preţuri
mai înalte, sau vinde mai mult cu preţuri
mai joase.)

29. Creşterea ratei însoţită de o diminuare a
vânzărilor semnifică faptul că întreprinderea
încearcă să-şi menţină nivelul veniturilor,
promovând o politică de preţuri înaltă. Şi
invers. Oricum creşterea ratei rentabilităţii
vânzărilor relevă o situaţie favorabilă pentru
întreprindere.
În condiţiile normale de activitate
mărimea acestui indicator trebuie să fie nu
mai mică de 20%.

30. 2. rata rentabilităţii economice (a activelor) - are
o accepţiune largă vizând eficienţa capitalului
economic alocat activităţii productive a
întreprinderii. Cu alte cuvinte indică eficienţa
utilizării activelor întreprinderii, indiferent de
sursa de finanţare.
%100*
total
economicRezultatuleconomica.
Activ
R 
La numărător, prin indicatorul „rezultatul economic” se
înţelege Profit până la impozitare sau Profit activităţii
operaţionale, excluzând elementul financiar şi
excepţional, ceea ce permite aprecierea reală a
utilizării elementelor patrimoniale.

31. 100%*
totalActiv
leoperationaiiactivtitatRezultatul
economicaR. 
- se apreciază în raport cu media pe ramură. Nivelul satisfăcător
> 25% în ţările dezvoltate, ceea ce reprezintă că întreprinderea în
maxim patru perioade îşi poate reînnoi capitalurile angajate prin
profitul obţinut.
%100*
total
impozitarelapinagestiunedeperioadeiRezultatul
economica.
Activ
R 
Rata rentabilităţii economice poate fi majorată fie prin
creşterea numărului de rotaţie a activelor, fie prin creşterea
ratei profitului net, fie prin ambele căi. Dacă întreprinderea are
o rată a rentabilităţii economice mai mare decât costul
capitalurilor împrumutate, atunci acţionarii pot beneficia de un
efect de levier financiar pozitiv.

32. 3. rata rentabilităţii financiare – măsoară randamentul
capitalului propriu, deci al plasamentului financiar, pe
care acţionarii l-au depus prin cumpărarea acţiunilor
întreprinderii. Deci, rentabilitatea financiară exprimă
capacitatea întreprinderii de a realiza profit net prin
capitalurile proprii angajate în activitatea sa.
%100*
netProfit
financiara.
propriucapital
R 
Maximizarea rentabilităţii financiare se poate obţine prin:
- sporirea profitului net pe seama creşterii volumului de
activitate şi pe tipuri de activitate;
- creşterea randamentului capitalurilor investite utilizând
intensiv mijloacele fixe.

33. Capacitatea de plată
– capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile de
plată
Lichiditatea bilanţului Lichiditatea activului Solvabilitatea pe termen lung
reprezintă capacitatea
întreprinderii de a-şi
onora obligaţiile pe
termen scurt
reprezintă proprietatea
elementelor patrimoniale
de a se transforma în
mijloace băneşti
reprezintă capacitatea
întreprinderii de a-şi
onora obligaţiile pe
termen lung
Se calculează: lichiditatea imediată,
intermediară şi curentă
III. Indicatorii lichidităţii.

34. 1. rata lichidităţii imediate (absolută, lichiditatea de
gradul I) – caracterizează ce cotă din datoriile pe termen
scurt întreprinderea este capabilă să achite la un moment
dat cu mijloace băneşti. De obicei, în calculul acestui
indicator sunt cointeresaţi furnizorii, pentru a determina
capacitatea de plată a cumpărătorilor.
scurttermenpeDatorii
banestiMijloaceabsolutaeaLichiditat 
0.5-0.2acceptatnivelul

35. 2. rata lichidităţii intermediare - caracterizează ce
cotă din datoriile pe termen scurt întreprinderea este
capabilă să achite la un moment dat utilizând pentru
această nu numai mijloacele băneşti, dar şi creanţe,
hârtii de valoare pe termen scurt.
În calculul acestui indicator sunt cointeresaţi creditorii
întreprinderii.
scurttermenpeDatorii
materialesimarfurideStocuri-curenteActiveraintermediaeaLichiditat 
1.0-0.7acceptatnivelul
Nivelul acestui indicator depinde de: durata de rotaţie
a documentelor la bancă, de termenul acordării
creditului comercial, de capacitatea de plată a lor, etc.

36. 3. rata lichidităţii curente – caracterizează dacă
întreprinderea dispune de active curente suficiente
pentru achitarea datoriilor pe termen scurt.
În calculul acestui indicator sunt cointeresaţi acţionarii,
investitorii şi creditorii potenţiali.
2-1acceptatnivelul
scurttermenpeDatorii
curenteActive
curentaeaLichiditat 
Limita de jos este condiţionată de faptul că activele
curente trebuie să fie cel puţin suficiente pentru
achitarea datoriilor pe termen scurt, în caz contrar,
întreprinderea va insolvabilă.
Creşterea acestui indicator în dinamică se apreciază
pozitiv dar până la un anumit nivel.

37. IV. Indicatorii gestionării datoriilor şi a stabilităţii
financiare indică gradul în care întreprinderea
utilizează creditul în finanţarea activelor sale. Din
cadrul acestor indicatori cea mai mare utilizare o
au:
1. coeficientul de atragere a surselor împrumutate
= Total Datorii / Total Pasiv
Caracterizează structura surselor de finanţare a
activelor din punct de vedere al cotei surselor
împrumutate, nivelul acestui coeficient trebuie să fie 0
– 0,5.

38. 2. coeficientul corelaţiei dintre sursele
împrumutate şi sursele proprii
= Total Datorii / Capital Propriu
coeficientul corelaţiei dintre sursele
împrumutate şi sursele proprii
Reflectă suma mijloacelor atrase revenită la 1
leu CP. Cu cît acest coeficient este mai mare cu
atât mai riscantă este situaţia financiară a
întreprinderii. Nivelul favorabil este 1.

39. 3. rata autofinanţării activelor (rata autonomiei
financiare globale)
Acest indicator se interpretează prin aprecierea
modificărilor în dinamică şi prin compararea lui cu
limita recomandată de 0,5. În acest caz jumătate din
patrimoniul întreprinderii, care este format din surse
proprii, serveşte drept garanţie pentru achitarea
tuturor datoriilor faţă de creditori.
Pentru echilibru financiar al întreprinderii este necesar
ca capitalul propriu să fie egal sau mai mare ca 1/3
din pasivul bilanţului, fapt ce reprezintă o premisă a
autonomiei financiare a întreprinderii.
bilantuluivalutaTotal
propriuCapital
. areAutofinantC

40. 5. rata solvabilităţii generale = Total Activ /
Total Datorii
Rata solvabilităţii generale exprimă gradul de acoperire
a surselor împrumutate cu activele totale de care
dispune întreprinderea. Nivelul acestui indicator trebuie
să fie mai mare decât 2.

41. 5. Matricea SWOT şi stabilirea
direcţiilor strategice de dezvoltare a
întreprinderii
Managementului strategic îi este specifică, în
esenţă, analiza continuă, pe de o parte, a
mediului extern al firmei pentru a anticipa sau
sesiza la timp schimbările din cadrul acestuia
iar pe de altă parte, a situaţiei interne a firmei
pentru a evalua capacitatea ei de a face faţă
schimbărilor. Metoda de analiză a mediului, a
competitivităţii şi a întreprinderii este analiza
SWOT.

42. Analiza SWOT – prezentare teoretică SWOT
reprezintă acronimul pentru cuvintele
englezeşti „Strengthts” (Forţe, Puncte forte),
„Weaknesses” (Slăbiciuni, Puncte slabe),
„Opportunities” (Oportunităţi, Şanse) şi
„Threats” (Ameninţări).
Primele două privesc întreprinderea şi reflectă
situaţia acesteia, iar următoarele două
privesc mediul şi oglindesc impactul acestuia
asupra activităţii întreprinderii.

43. ‘’Punctele forte’’ ale întreprinderii sunt
caracteristici sau competenţe distinctive pe
care aceasta le posedă la un nivel superior în
comparaţie cu alte întreprinderi, îndeosebi
concurente, ceea ce îi asigură un anumit
avantaj în faţa lor.
Altfel prezentat, punctele forte, reprezintă
activităţi pe care întreprinderea le realizează
mai bine decât concurenții, sau resurse pe
care le posedă şi care depăşesc pe cele ale
concurenților.

44. ‘’Punctele slabe’’ sunt caracteristici ale
acesteia care îi determină un nivel de
performanţe inferior celor ale firmelor
concurente.
Punctele slabe reprezintă activităţi pe care
întreprinderea nu le realizează la
nivelul propriu celorlalte întreprinderi
concurente sau resurse de care are
nevoie dar nu le posedă.

45. ‘’Oportunităţile” reprezintă factori de mediu
externi pozitivi pentru întreprindere, altfel
spus şanse oferite de mediu, pentru a-şi
stabili o nouă strategie sau a-şi reconsidera
strategia existentă în scopul exploatării
profitabile a oportunităţilor apărute.
„Oportunităţi” există pentru fiecare întreprindere
şi trebuie identificate pentru a se stabili la
timp strategia necesară fructificării lor sau pot
fi create, îndeosebi pe baza unor rezultate
spectaculoase ale activităţilor de cercetare-
dezvoltare, adică a unor inovări de anvergură
care pot genera chiar noi industrii sau
domenii adiţionale pentru producţia şi
comercializarea de bunuri si servicii.

46. ‘’Ameninţările” sunt factori de mediu externi
negativi pentru întreprindere, cu alte cuvinte
situaţii sau evenimente care pot afecta
nefavorabil, în măsură semnificativă,
capacitatea întreprinderii de a-şi realiza
integral obiectivele stabilite, determinând
reducerea performanţelor ei economico-
financiare.
Ca şi în cazul oportunităţilor, „ameninţări” de
diverse naturi şi cauze pândesc permanent
întreprinderea, anticiparea sau sesizarea lor la
timp permiţându-i să-şi reconsidere planurile
strategice astfel încât să le evite sau să le
minimalizeze impactul. Mai mult, atunci când
o ameninţare iminentă este sesizată la timp,
prin măsuri adecvate ea poate fi transformată
în oportunitate.

47. Ajută
la îndeplinirea
obiectivelor
Împiedică
îndeplinirea
obiectivelor
Origine internă
(atribuite de
întreprindere)
STRENGHT
Puncte forte
WEAKNESSS
Puncte slabe
Origine externă
(atribuite de mediul
extern)
OPPOTUNITIES
Oportunităţi
THREATS
Ameninţări
Analiza SWOT a unei întreprinderi

48. Intrebări ajutătoare pentru identificarea punctelor tari:
Care sunt avantajele proiectului respectiv?
Care sunt abilităţile persoanei respective?
Ce este mai bine realizat la proiectul respectiv decât in
cazul concurentei?
Ce face persoana respectiva mai bine decât ceilalţi?
Ce vad cei din jur ca fiind punctele tari ale proiectului /
persoanei respective?
Intrebări ajutătoare pentru identificarea punctelor slabe:
 Ce ar putea fi îmbunătăţit la proiectul / abilităţile persoanei
respective?
 Ce vad cei din jur ca fiind punctele slabe ale proiectului /
persoanei respective?
 Ce ar trebui sa eviţi din experienţa trecuta?

49. Intrebări ajutătoare pentru identificarea oportunităților:
 Care sunt conditiile favorabile dezvoltarii proiectului /
persoanei existente acum pe piata?
 Care este avantajul concurential al proiectului / persoanei?
Care sunt prevederile legislaţiei în vigoare?
Intrebări ajutătoare pentru identificarea amenințărilor:
Care sunt obstacolele existente in calea proiectului /
carierei respective?
 Care sunt schimbările globale care pot afecta evoluţia
proiectului / persoanei?
In ce mod te afectează negativ activitatea
competitionala?

50. Indicatorii Perioada precedentă Perioada
curentă
1. Venituri din vânzări 40 005 877 43 457 606
2. Profit brut 8 897 212 11 427 434
3. Rezultatul din activitatea
operaţională
1 038 870 292
4. Profitul perioadei de gestiune
până la impozitare
2 097 404 42 349 635
5. Profit net 287 839 907 989
6. Total activ 228 894 710 201 070 670
7. Capital propriu 1 950 630 6 600 530

51. Nr. Indicatorii Perioada
precedentă
Perioada
curentă
1. Mijloace băneşti 14 527 545 12 502 375
2. Datorii pe termen scurt 33 998 545 35 288 532
3. Stocuri de mărfuri şi
materiale
72 334 280 70 395 525
4. Active curente 120 717 544 107 104 687