Teorie analiza financiara

V V
ANALIZA FINANCIARA
Titular de curs,
Conf. univ. dr. Fănuţa POP

FUNDAMENTELE TEORETICO-METODOLOGICE
ALE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE
1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ
1.1. Necesitatea analizei economico-financiare
Necesitatea analizei economico-financiare a entităţilor economice reiese cel puţin din
următoarele considerente:
în primul rând, sporirea eficienţei Întregii activităţi a entităţilor economice constituie
un obiectiv central al analizei economico-financiare. Acest obiectiv se realizează prin cunoaşterea
postfaptică, curentă şi previzională a evoluţiei sistemului cibernetic al întreprinderii, a rezervelor
sale interne, precum şi a cauzelor care determină apariţia şi amplificarea acestora. În acest sens,
analiza factorială a cifrei de afaceri, a producţiei exerciţiului, a productivităţii muncii, a costurilor şi a
profitabilităţii, permite evidenţierea, evaluarea şi valorificarea rezervelor privind creşterea eficienţei
economice, direcţionează eforturile entităţii economice spre domenii nevalorificate suficient, oferă
soluţii referitoare la menţinerea în afaceri a entităţilor economice.
în al doilea rând, scopul analizei economico-financiare este de cunoaştere a esenţei
fenomenelor şi proceselor ce se derulează în mediul microeconomic, în scopul descoperirii
legităţilor care guvernează portofoliul de afaceri al entităţilor economice.
în al treilea rând, analiza economico-financiară, prin metodele şi procedeele sale,
constituie un instrument indispensabil activităţii manageriale a Întreprinderilor, întrucât oferă
soluţii practice în vederea prevenirii şi înlăturării factorilor cu acţiune distructivă, şi crearea, pe
această bază, a condiţiilor manifestării neîngrădite a factorilor cu influenţă pozitivă.
1.2. Obiectul analizei economico-financiare.
Definirea conceptului de analiză
În Dicţionarul explicativ al limbii române, termenul analiză provine din limba franceză şi are
un dublu înţeles. În primul rând, prin verbul a analiza (fr. analyser) se înţelege „ a cerceta un
întreg, un fenomen etc. examinând fiecare element în parte". În al doilea rând, substantivul analiză
(fr. analyse) înseamnă „o metodă ştiinţifică de cercetare care se bazează pe studiul sistematic al
fiecărui element în parte".
În literatura economică de specialitate, există numeroase opinii în legătură cu definirea
termenului de analiză.

lntr-o acceptiune mai larga, efectuand o sinteza a acestor opinii putem spune ca analiza, ,n
general, reprezinta o cale de cercetare �tiintifica a comportamentului fenomenelor �i proceselor ce
se deruleaza ,n natura �i societate. Cercetarea analitica presupune descompunerea fenomenului
sau procesului 1n componentele sale, stabilirea relatiilor de coordonare �i subordonare dintre
acestea, precum �i a 1mprejurarilor care le genereaza, le ,ntretin sau le anihileaza aparitia. Prin
generalizarea concluziilor, analiza se completeaza cu sinteza, care este o metoda �tiintifica de
cercetare a fenomenelor, bazata pe trecerea de la esenta la aparenta de la particular la general,
de la simplu la complex.
Analiza economica evidentiaza comportamentul fenomenelor �i al proceselor ce se
deruleaza ,n mediul economic, prin utilizarea unor metode de investigare generale sau specifice
acesteia. Analiza economica are doua componente �i anume: analiza starii economice (de
gestiune) �i analiza starii financiare.
Analiza starii economice (de gestiune) pune ,n evidenta gradul de utilizare intensiva �i
extensiva a resurselor ,n procesul combinarii �i substitutiei tehnico-economice a factorilor. Este
vorba despre: analiza ofertei ca volum, structura, sortiment, ritmicitate, nivel al calitatii, analiza
asigurarii �i eficienta utilizarii factorilor de productie (stocuri, capital fix, capital uman), analiza
costurilor.
Analiza starii financiare reliefeaza rezervele nevalorificate ale profitabilitatii, lichiditatii,
solvabilitatii, echilibrului financiar, comportamentului la bursa de valori a firmei �i aprecierea starii
de faliment a firmelor.
In ultimii 20-25 de ani, analiza financiara a avut un dinamism accentuat datorita mutatiilor
mediului financiar �i cre�terii riscului odata cu accentuarea turbulentelor economico-financiare �i cu
internationalizarea schimburilor de bunuri �i capital. $coala romaneasca de analiza are o viziune
integratoare care permite abordarea problematicii complexe a activitatii unei ,ntreprinderi atat din
punct de vedere economic cat �i financiar. De altfel, indicatorii financiari care fac, ,n esenta,
obiectul de studiu al analizei financiare nu sunt altceva decat expresia monetara a finalitatii
activitatii economice.
O analiza pertinenta a situatiei financiare obliga, fara 1ndoiala, la implicarea unor aspecte
nefinanciare, cum sunt: timpul de lucru, gradul de utilizare a capacitatilor de productie etc. precum
�i a unor aspecte calitative: calificarea salariatilor, calitatea produselor �i serviciilor, calitatea
comunicarii interne �i externe. Cauzele dificultatilor unei ,ntreprinderi nu sunt numai cauze de
natura financiara, ci pot fi generate de orice tip sau segment de activitate al ,ntreprinderii.

1.3. Obiectivele analizei economico-financiare
a societatilor comerciale
In concordanta cu consideratiile teoretice ale conceptului, consideram, Tn primul rand, ca
analiza trebuie �i poate sa ofere solutii de descompunere a fenomenului �i procesului economic Tn
parti componente, sa studieze comportamentul acestora, independent �i intercorelat cu alte
componente, sa ofere solutii practice de combinare §i substitu[ie a factorilor care au un rol relevant
Tn mecanismul de functionare al Tntreprinderii, Tn scopul maximizarii performantelor acesteia.
In al doilea rand, analiza starii economice �i financiare trebuie sa studieze mi§carea,
transformarea fenomenelor §i a proceselor economice din interiorul firmei sub aspect calitativ �i
cantitativ, static �i dinamic, sa eviden[ieze factorii endogeni §i exogeni, cauzele §i consecintele
influentei acestora asupra mecanismului de functionare al entitatii economice.
In al treilea rand, analiza economico-financiara trebuie sa ofere solutii practice cuantificarii,
pe de-o parte, a eforturilor Tntreprinderii, iar pe de alta parte, a efectului pe care aceasta Tl va
Tnregistra Tn economia competitionala.
Nu Tn ultimul rand, analiza economico-financiara studiaza realitatea obiectiva prezenta sub
forma starii fenomenelor �i a proceselor din mediul microeconomic, prin prisma corelatiei cauza
efect. Astfel, factorul care ,ntr-o ecuatie de cercetare (model de analiza) constituie cauza
modificarii starii unui fenomen, Tntr-o alta ecuatie poate sa se transforme Tn fenomen de investigat.
De exemplu, Tn analiza starii economice a productivitatii muncii, factorii de influenta pot fi:
volumul productiei �i numarul de personal, iar Tn analiza starii financiare a profitului, productivitatea
e unul din factorii de influenta a acestuia.
In concluzie, avand Tn vedere considerentele prezentate, putem spune ca analiza
economico-financiara face parte din sistemul §tiin/elor economice, are un obiect §i
metodologie de cercetare proprie, este o §tiin/a aplicativa, pluridisciplinara, func/ionala,
utila conducerii entita/ii economice.
1.4. Tipologia analizei economico-financiare
Varietatea fenomenelor �i proceselor economice, complexitatea acestora, diversitatea de
entitati economice interesate Tn diagnosticarea activitatii �i rezultatelor lor, determina existenta mai
multor tipuri de analiza. Acestea pot fi structurate astfel:
✓ Dupa raportul rntre momentul rn care se efectueaza analiza §i momentul desfa§urarii
fenomenului, se disting doua tipuri de analiza:
► analiza postfaptica sau postoperatorie

► analiza previzionala sau prospectiva
✓ Dupa nivelul la care se face investigarea, analiza poate fi:
► analiza microeconomica
► analiza mezoeconomica
► analiza macroeconomica
Analiza microeconomica se desfa�oara la nivelul agentului economic, respectiv la scara
,ntreprinderii. Studiaza comportamentul individual ,n obtinerea rezultatelor, releva factorii care
determina orientarea ,n investirea capitalului, ,n utilizarea resurselor, ,n crearea �i fabricarea
produselor, 1n realizarea diferitelor categorii de prestatii etc.
Analiza mezoeconomica, studiaza fenomenele la nivelul sectorului, ramurii de activitate, de
exemplu, pozitionarea firmei pe filiera lantului de valori, concurenta, situatia produselor de
substitutie etc.
Analiza macroeconomica vizeaza fenomenele la nivelul economiei nationale sau al
economiei mondiale (legislatie �i reglementari, conjunctura interna �i internationala, variabile
sociale etc.) operand preponderent cu marimi globale sau agregate.
✓ Dupa modul de urmarire rn timp a fenomenelor
► analiza statica
► analiza dinamica
Analiza statica studiaza fenomenele la un moment dat, relevand relatiile dintre elementele �i
factorii care determina o anumita pozitie a fenomenului cercetat. Notiunea de static nu este legata
de natura fenomenului, ci de modul de efectuare a analizei, deoarece fenomenele economice prin
natura lor nu pot fi statice.
Analiza dinamica cerceteaza fenomenele ,n schimbarea lor, relevand pozitia acestora ,ntr
un �ir de momente, pe baza cercetarii factorilor care determina schimbarile pozitionale.
✓ ln functie de orizontul de timp pe care se cerceteaza fenomenul:
► analize pe termen scurt care sunt frecvente 1n managementul intern, operativ
► analize pe termen lung (pe perioada mai mare de un an) implicand decizii
strategice
✓ Dupa sfera de cuprindere §i finalitate:
► analiza globala
► analiza expresa
► analiza functionala

Analiza globala cuprinde un ansamblu de metode care permit cunoa�terea, Tntelegerea �i
explicarea funcUonarii Tntreprinderii ca sistem. Acest tip de analiza permite orientarea activitatii
viitoare pe coordonate care sa asigure ameliorarea performantelor.
Analiza expresa e impusa de necesitatea reglarii operative a disfunctionalitatilor aparute Tn
activitatea firmei.
Analiza func[ionala e orientata spre investigarea modului de realizare a functiilor
Tntreprinderii �i spre solutionarea unor probleme specifice.
✓ 1n functie de pozitia analistului, analiza poate fi:
► analiza interna
► analiza externa
1n primul caz, problema analizei este pusa din interiorul firmei �i are ca obiect sprijinirea
managerilor Tn reglarea funcUonarii Tntreprinderii �i remedierea eventualelor disfunctionalitati.
Analiza economico-financiara interna este un instrument Tn serviciul controlului intern, Tntrucat
permite urmarirea realizarii performantelor, raportarea realizarilor la previziuni �i explicarea
abaterilor.
Analiza externa e realizata de partenerii externi: banci, investitori institutionali,puterea
publica, tribunalele comerciale, furnizorii, clientii, care cauta sa-�i formeze o opinie despre
situatia economico-financiara a firmei.
✓ Dupa circumstantete rn care se realizeaza:
► analiza Tn context de criza
► analiza Tn context de dezvoltare interna �i/sau externa
1n primul caz, analiza vizeaza identificarea cauzelor dificultatilor Tntalnite, fundamentarea
deciziilor �i pregatirea masurilor corective.
1n al doilea caz, analiza se Tncadreaza Tn procedura generala de control permanent al
activitatii.
1.5. Continutul �i etapele procesului de analiza
a activitatii economice
1.Delimitarea obiectului analizei, care presupune constatarea anumitor fapte, fenomene,
rezultate.
2.Determinarea elementelor, factorilor �i cauzelor fenomenului analizat
Descompunerea pe elemente componente presupune o analiza structurala. Factorii se
determina Tn mod succesiv trecand de la cei cu actiune directa la cei care actioneaza indirect �i

a�a mai departe, pana la stabilirea cauzelor finale. Tn aceasta etapa are lac trecerea de la
aparenta la esenta, de la general la particular, de complex la simplu.
Explicatii ale notiunilor utilizate ,n aceasta etapa:
✓ elementele reprezinta parti componente ale fenomenului analizat;
✓ factorii reprezinta acele forte motrice care provoaca aparitia unui fenomen;
✓ cauzele reprezinta factori care ,n anumite conditii provoaca, deci explica modificarea unui
fenomen;
✓ cauzele finale reprezinta ultimele cauze descoperite ,n procesul de analiza. Ele apar
drept cauze finale pentru ca procesul de analiza reprezinta inversul evolufiei reale a fenomenului
analizat. Din punctul de vedere al aparitiei �i dezvoltarii fenomenului, ele sunt cauze primare.
Fenomenul X
E
3
0 Elemente componente
0
L R
u Factori de gr. I D
T s A I
I
A I N
N
E
N A A
R
E T Factori de gr. II L D
A E I E
L
A z z A
A
��
A N
A
do
A
F
L
Cauze finale I
E z
N A
0
3. Stabilirea corelatiei dintre fiecare factor �i fenomenul analizat, cat �i a corelatiei
dintre diferiti factori care actioneaza. Aceasta etapa e necesara pentru determinarea relatiei
cauza-efect, a raporturilor de conditionare. Parcurgerea acestor trei etape presupune elaborarea
modelelor fenomenului analizat, iar aceste etape apartin sferei analizei calitative.
4. Masurarea influentelor diferitelor elemente sau factori. Aici intervine analiza
cantitativa ,n scopul cuantificarii influentelor factorilor, al masurarii rezervelor interne, al aprecierii
cat mai corecte �i exacte a rezultatelor.
5. Sintetizarea rezultatelor analizei, pe baza ei stabilindu-se concluziile �i aprecierile
asupra activitatii din sfera cercetata.
6.Elaborarea masurilor care constituie continutul deciziilor menite a asigura o folosire
optima a resurselor, care sa contribuie la sporirea eficientei ,n viitor a activitatii.

2. METODOLOGIA ANALIZEI ECONOMICO - FINANCIARE
A ENTITATII ECONOMICE
Cercetarea fenomenelor economice, realizarea obiectivelor analizei economico-financiare
implica operarea cu o serie de metode �i instrumente fie specifice, fie 1mprumutate din alte �tiinte.
Prin metoda, potrivit Dictionarului explicativ al limbii romane se 1ntelege ,,un mod de
cercetare, de cunoa�tere �i de transformare a realitatii obiective".Metoda consta, practic, ,n
reunirea unor procedee specifice sau comune altor �tiinte. Metodologia este ,,o metoda de
cunoa�tere cu maximum de generalitate" care cuprinde ,,totalitatea metodelor de cercetare folosite
de o �tiinta". In cercetarea economica, metodologia analizei cuprinde doua grupe de metode, �i
anume: metoda analizei calitative �i metoda analizei cantitative.
2.1. Metodologia analizei calitative a starii entitatii economice
Metoda analizei calitative stabile�te pe baza abstractizarii �tiintifice elementele componente
�i factorii care compun �i influenteaza un fenomen economic, evidentiind relatiile de cauzalitate,
functionalitate �i conexiune inversa dintre fiecare factor �i fenomenul studiat, precum �i relatiile
dintre diferiti factori. Unele procedee specifice acestei metode au fost formulate pentru prima data
,n sec. al XIX-lea de cercetatorul englez John Stuart Mill ,n lucrarea ,,Sistem de logica inductiva �i
deductiva", publicata ,n anul 1843, �i care sunt urmatoarele. Procedeul concordantei, procedeul
diferentei, procedeul combinat, procedeul variatiilor concomitente, procedeul soldului sau
rama�itei.
Procedeul concordanfei a fost enuntat astfel: Daca 1n toate cazurile observate se constata
printre antecedentele fenomenului aceea§i 1mprejurare comuna, atunci aceasta 1mprejurare este
cauza apari[iei fenomenului.
Formula rationamentului:
(1) A B C a
�) A D E a
(3) A F G a
Deci A a
De exemplu, fn cazul analizei cifrei de afaceri, a cheltuielilor la 10000 lei CA §i a profitului, productivitatea
muncii este cauza principala care contribuie la maximizarea cifrei de afaceri §i a profitului §i la minimizarea cheltuielilor
la 1000 lei CA.
Procedeul diferenfei are urmatorul continut:
Daca 1mprejurarile rn care apare un fenomen §i 1mprejurarile rn care acesta lipse§te se aseamana
rntre ele prin toate conditiile, afara de una singura, atunci aceasta este cauza sau una din condifiile
necesare fenomenului dat.

(1) A B C D E a
�) B C D E
Deci A a
De exemplu, fn cazu/ analizei costurilor §i a profitului, calitatea produselor §i a serviciilor oferite clientelei
influen[eaza venitul §i profitul prin pre[ §i nu influen[eaza costul §i deci aceasta e cauza maximizarii profitului.
Procedeul combinat al concordantei �i al diferentei.
Daca doua sau mai multe cazuri de aparit)e a fenomenului se aseamana prin prezenta aceleia§i
Tmprejurari, iar doua sau mai multe cazuri se aseamana prin absenta aceleia§i cauze, Tmprejurarile
rn care ambele serii de cazuri se deosebesc reprezinta o parte din cauza fenomenului.
Prima serie a cazurilor
(1) A B C
(2) A D E
(3) A F G
A doua serie a cazurilor
(1) B C
(2) D E
(3) F G
Deci A
a
a
a
a
De exemplu, factorii cu influen[a directa asupra veniturilor realizate, precum §i a produc[iei fabricate sunt identici.
Veniturile rea/izate sunt fnsa influen[ate §i de factori aferen[i facturilor aferente emise §i nefncasate §i stocurilor de
produse aflate fn depozitele firmei.
Procedeul variafiilor concomitente precizeaza faptul ca rn cazul unei variatii a unui fenomen Ti
urmeaza Tntotdeauna o anumita variat)e a altui fenomen, primul fenomen fiind cauza celui de-al
doilea.
(1) A1 B C D a1
�) k B C D �
(3) A3 B C D a3
Deci A a
Astfel, fn cazu/ analizei veniturilor, fntotdeauna modificarea productivita[ii muncii va atrage dupa sine modificarea
veniturilor.
Procedeul soldului sau rama§ifei mentioneaza faptul ca daca scadem dintr-un fenomen acea
parte care este cunoscuta ca fiind consecinta unei part) din Tmprejurarile rn care apare, rama§ita e
consecinta Tmprejurarilor ramase.
A -B -C a
Deci A a
-b -c
fn acest sens, daca se cunoa§te varia[ia profitului §i influen[a volumului produc[iei, structurii §i a costului unitar, atunci
influen[a pre[ului de vanzare se determina ca diferen[a fntre abaterea absoluta a profitului §i suma influen[ei volumului,
structurii produc[iei §i a costului unitar.

2.2. Metodologia analizei cantitative a starii entitatii economice.
Procedeele analizei starii interne a entitatilor economice
Datorita marii varietatii �i complexitati a fenomenelor �i proceselor economico-financiare
cercetate, a tesaturii dense a corelatiilor dintre acestea �i factorii lor de influenta, analiza
economico-financiara utilizeaza o varietate mare de procedee 1n realizarea scopului sau.
Pentru cunoa�terea sistemica a acestor procedee consideram utila gruparea lor dupa
urmatoarea clasificare care include mai multe criterii (tipul legaturii, tipul relatiei �i marimile 1n care
se cuantifica influenta factorilor).
Marimi
absolute
Marimi
relative
Legatura determinista, certa, funcfionala
Relafia de produs, raport
✓procedeul descompunerii fenomenelor Tn fractii
✓procedeul determinarii izolate a influentei factorilor
(cazul teoretico-matematic)
✓procedeul substitutiei Tnlantuite
(cazul aplicativ-economic)
✓procedeul coeficientilor de repartitie
Relafia de suma §i diferenfa
✓procedeul balantier
Relafia de produs, raport
✓procedeul substitutiilor Tnlantuite relative
✓procedeul indicilor
Relafia de suma §i diferenfa
✓procedeul balantier relativ
Legatura nedeterminista, incerta, statistica
✓procedeul analizei regresionale
✓procedeul functiilor de productie
Reflectarea starii economico-financiare a entitatilor economice poate fi realizata prin
aplicarea principiilor �i regulilor matematice 1n procesul de constructie a unor modele de analiza
competitiva.
In cadrul acestui proces, un rol decisiv revine stabilirii modalita[ilor de intercondi[ionare a
factorilor de influenta a fenomenelor care determina ordinea de analiza a acestora.
Ordinea de analiza este ordinea inversa evolutiei reale a fenomenului analizat. Pentru a
justifica aceasta afirmatie aducem cateva argumente:
1. analiza studiaza fenomenele de la general la particular, de la aparenta la esenta, de la
complex la simplu

2. atunci cand obtinem factori agregati, aplicand proprietatile ,nmultirii de asociativitate �i
comutativitate, daca se pastreaza ordinea de analiza, se pastreaza §i continutul economic al
factorilor, daca nu se fine cont de ea, atunci se pierde §i continutul economic al factorilor agregafi
3. ,n cadrul ordinii de analiza, ,ntotdeauna prima data se analizeaza factorii cantitativi �i apoi
factorii calitativi.
Factorii cantitativi sunt purtatorii materiali ai fenomenului analizat, se exprima ,n unitati de
masura fizice, naturale �i sunt factori extensivi, practic limitati ,n timp �i spatiu.
Factorii calitativi sunt de aceea�i natura cu fenomenul analizat, ei dau esenta fenomenului,
se exprima aproximativ ,n acelea�i unitati de masura ca �i fenomenul analizat �i sunt factori
intensivi, dar numai teoretic nelimitati 1n timp �i spatiu.
Metodologia de analiza a starii interne a entitatilor economice are ,n vedere doua categorii
de procedee:
a). procedee aplicabile ,n cazul legaturilor deterministe
b). procedee aplicabile ,n cazul legaturilor nedeterministe
2.2.1. Procedee aplicabile in cazul legaturilor deterministe
La randul lor, aceste procedee se impart ,n procedee de evaluare a influentei factorilor ,n
marimi absolute �i ,n marimi relative (a se vedea schema de la paragraful 2.2.).
A). Procedee de evaluare a influen/ei factorilor in marimi absolute
1. Procedeul descompunerii fenomenelor in fractii
Premise de aplicare:
a). Procedeul se aplica ,n cazul relatiilor de produs �i raport
b). Se stabile�te relatia dintre fenomen �i factorii de influenta ai acestuia
c). Procedeul consta ,n descompunerea fenomenului ,n fractii cu continut economic, astfel ,neat
numaratorul primei fractii sa fie identic cu numitorul celei de-a doua fractii, sau numitorul primei
fractii sa fie identic cu numaratorul celei de-a doua fractii, �i a�a mai departe, exceptie facand
prima �i ultima fractie.
Exemplu:
Cazu/ fn care numaratorul primei fractii este identic cu numitorul celei de-a doua fractii
- analiza starii economice a productivita[ii muncii
- CA
W=-=-

Din model se observa ca asupra productivita[ii muncii influen[eaza cifra de afaceri §i numarul mediu al personalului,
dar asupra productivita[ii muncii influen[eaza §i timpul de munca al personalului. Pentru a eviden[ia acest factor
recurgem la ap/icarea procedeu/ui descompunerii fenomenului fn frac[ii, astfel:
- T T CA --
W= z
_
_
h
·-=N -N -W
N T T
z h h
z h
unde: Tz - reprezinta timpul total fn zile /ucrate de to[i muncitorii fntr-un an (zile)
Th - reprezinta timpul total fn ore /ucrate de to[i muncitorii fntr-un an (zile)
N
z
- reprezinta numarul mediu de zile /ucrate de un muncitor pe an (zilelanlmuncitor)
Nh
- reprezinta numarul mediu de ore /ucrate de un muncitor pe zi (h/zi(muncitor)
Wh - reprezinta productivitatea medie orara (leilhlmuncitor)
analiza starii financiare a ratei rentabilita[ii financiare
Rf=ITNet -100
cs
Din model se observa ca asupra ratei rentabilita[ii financiare influen[eaza profitul net §i capitalul social, dar asupra ratei
rentabilita[ii influen[eaza toate categoriile de resurse puse fn practica de catre o firma (mijloace fixe, active circulante
etc.) pentru a ob[ine acest profit net. Pentru a eviden[ia acest factor recurgem la ap/icarea procedeu/ui descompunerii
fenomenului fn frac[ii, astfel:
M
r AC CA ITNet
R
r
=
c
·
M
·
Ac· CA -lOO=ga·r·Nr·r,.
s f
unde: Mr - reprezinta valoarea medie anua/a a mijloacelor fixe (active/or corporale)
Cs - reprezinta valoarea capitalului social
AC - reprezinta valoarea active/or circulante
CA - reprezinta valoarea cifrei de afaceri
nNet - reprezinta valoarea profitului net
ga - reprezinta gradul de acoperire a valorii mijloacelor fixe din capitalul social
r - reprezinta raportul dintre valoarea active/or circulante §i valoarea active/or corporale
Nr - reprezinta numarul de rota[ii a active/or circulante
rr - reprezinta rata rentabilita[ii
Cazu/ fn care numitorul primei fractii este identic cu numaratorul celei de-a doua fractii
analiza starii financiare a duratei fn zile a rota[iei stocurilor de materii prime
D =
SMP_
T
z CA
Din model se observa ca asupra duratei fn zile a unei rota[ii influen[eaza valoarea stocurilor de materii prime §i cifra de
afaceri, dar pana sa se recupereze valoarea stocurilor de materii prime din cifra de afaceri, acestea parcurg o fntreaga
,,filiera'; puse fn eviden[a cu ajutorul procedeu/ui descompunerii fenomenului fn frac[ii, astfel:
D =
SMP_ CM _SPCE_SPF_CR_
T
z CM SPCE SPF CR CA
a b c d e
unde: SMP - reprezinta valoarea stocurilor de materii prime
CM- reprezinta cheltuielile materiale
SPCE - reprezinta valoarea stocurilor de produc[ie fn curs de execu[ie
SPF - reprezinta valoarea stocurilor de produse finite
CR - reprezinta valoarea crean[elor
CA - reprezinta cifra de afaceri
a - reprezinta faza aprovizionarii
b - reprezinta faza lansarii fn fabrica[ie
c - reprezinta faza stocarii
d - reprezinta faza expedierii (livrarii) produselor
e - reprezinta faza fncasarii

Avantajele aplicarii acestui procedeu sunt urmatoarele:
- fenomenul se poate descompune pana la aflarea cauzelor finale care determina, ,n
esenta, variatia acestuia
,n procesul evaluarii eficientei finale procedeul permite masurarea influentelor
concomitente a tuturor categoriilor de resurse implicate
- permite evidenUerea mai simpla a combinarii ti substitutiei economice a factorilor
- este un instrument util de investigare operativa a performantelor sistemului supus
cercetarii
2.Procedeul determinarii izolate a influentei factorilor (cazul teoretico -matematic)
a). Procedeul se aplica ,n cazul relatiilor de produs �i raport
b). Determinarea legaturii certe dintre fenomen �i factorii sai de influenta. Procedeul nu tine cont
de ordinea de analiza
c). Modificarea absoluta a fenomenului se descompune ,n influentele izolate ale fiecarui factor de
influenta �i ,n influentele comune a cate doi, trei,....n factori
d). Stabilirea influentelor partiale ale fiecarui factor presupune determinarea marimii acestuia fata
de starea de baza, restul factorilor ramanand la starea initiala
e). lnfluentele comune ,nseamna, ,n cazul relatiilor de produs, variatia concomitenta a cate doi,
trei,....n factori, restul factorilor ramanand la starea initiala.
Privind influen/ele comune (sporurile nedescompuse) s-au ridicat doua probleme: Ce
sunt? Cum se repartizeaza ele asupra influentelor partiale ale factorilor?
La ,ntrebarea: Ce sunt?, desigur ca parerile speciali�tilor (1n special a statisticienilor) au fost
diferite: unii au spus ca reprezinta influenta unui factor din model, altii ca ar fi influenta unui factor
din exterior, altul decat cei care compun modelul, dar majoritatea au ajuns la concluzia ca acestea
sunt interac/iuni intre factorii de influen/a.
La cea de-a doua ,ntrebare: Cum se repartizeaza?, din nou parerile �i raspunsurile au fost
1mpartite: unii au fost de parere ca acestea trebuie atribuite ,n totalitate unui singur factor, altii au
spus sa se acorde ,n parti egale influente comune fiecarui factor, dar acest lucru nu este just
deoarece �i factorii influenteaza ,n proportii �i ,n sensuri diferite �i atunci s-a ajuns la concluzia ca
fiecarui factor trebuie sa i se acorde o cota parte din influen/ele comune, proportional cu
influen/a /or.

Etape de aplicare:
1. Determinarea abaterii absolute a fenomenului analizat faţă de baza de comparaţie
2. Stabilirea succesivă a influenţei parţiale a fiecărui factor. Factorul analizat, în relaţia
următoare de analiză, revine la starea (O)
3. Stabilirea influenţelor comune (sporurilor nedescompuse). Numărul influenţelor comune se
determină potrivit relaţiei: N = 2" - n-1, unde N reprezintă numărul influenţelor comune, iar n
reprezintă numărul factorilor de analiză. De fapt, această formulă reprezintă suma combinaţiilor
posibile a câte doi, trei, .... n factori, şi anume:
- combinaţia a câte doi factori c , = n!
n 2 ! ( n - 2 )
- combinaţia a câte trei factori c 3 = n1
n
3
1(n - 3 )
- combinaţia a câte k factori c k =
n1
"
k !(n - k)
- combinaţia a câte n factori c ,
, =
n!
= 1
" n ! ( n - n )
N=2"-n-1
4. Stabilirea relaţiei de adevăr
Aplicarea procedeului În cazul relaţiei de produs
Fie fenomenul F = x •y
1. Determinarea abaterii absolute a fenomenului analizat
{?:
O,d. Fi?:
F0
M = F1 - F0 = X1 · y, - X 0 · Yo
<0,d.F"i <F0
2. Determinarea influenţelor parţiale ale factorilor
() {?:0,d.x
1 ?:x0
M X = x, ·Yo - Xo·Yo = ·Yo
<0,d.x1 <x0
, în condiţiile y
o
() {?:0,d.y,
?:y0
M y = X0 • y1 - X0 • Yo = X0 • lly ,în condiţiile xo
<0,d.y, <Yo
3. Determinarea influenţelor comune
Numărul influenţelor comune: N = 2" - n - 1
4. Relaţia de adevăr
( ) {?:
O,d. x si y au acelasi semn
I x,y = -L'ly
< O,d. x si y au semne contrare
.LlF = .LlF(x) + .LlF(Y) +l(x,y)

Aplicarea procedeului În cazul relaţiei de raport
Fie fenomenul F =
y
1. Determinarea abaterii absolute a fenomenului
x1 x0
{?.
O,
d. F;. ?.F0
M = F 1 - F0 = - - -
Y1 Yo < O,d .F1 < F0
( ) x1 x0 {?.O,d .x1 ?.x0
M x = - - - = - ,în condiţiileyo
Yo Yo Yo <0, d .xl <Xo
() x0 x0 L1y·x0
{?.O,
d .y1 Yo
M y = - - - = - - ,în condiţiile x
o
Y1 Yo Y1 ·Yo <O,d .Y1 >Yo
Numărul influenţelor comune: N = 2" - n - I
( ) . t1y
{?.
O,
d. si t1y au semne contrare
I x,y = - - - . .
Y1 ·Yo <O,d . sz L1yau acelasz semn
.
6
.
F = .6.F(x) + .6.F(Y) +l(x,y)
Dezavantajele aplicării acestui procedeu sunt următoarele:
nerespectarea ordinii de analiză pune în imposibilitate analistul să stabilească toate
cauzele finale care contribuie la modificarea fenomenului analizat
- determinarea unui număr mare de influenţe comune care sunt tratate ca factori agregaţi,
al căror conţinut economic nu poate fi precizat cu exactitate (a se vedea cazul relaţiilor
complexe, unde influenţele comune se determină prin diferenţă, fiind imposibilă
determinarea lor altfel, din cauza combinaţiei de operaţii matematice utilizate pentru
modelarea fenomenului)
- obţinerea unor factori fără conţinut economic, din cauza faptului că nu se ţine cont de
ordinea de analiză
- calculul analitic foarte laborios în cazul unui număr mare de factori
Toate aceste inconveniente pot fi eliminate prin aplicarea altor procedee cum ar fi:
procedeul substituţiilor înlănţuite şi procedeul coeficienţilor de repartiţie.
3.Procedeul substituţiilor Înlănţuite (cazul aplicativ- economic)
a). Procedeul se aplică în cazul relaţiilor de produs şi raport
b). Procedeul ţine cont de ordinea de analiză

c).În procesul de separare a influenţei factorilor, un factor substituit rămâne în această stare (1)
până la finele procesului de substituţie
Etape de aplicare:
1.Determinarea modificării absolute a fenomenului analizat
2.Determinarea succesivă a influenţei factorilor potrivit ordinii de analiză
3.Stabilirea relaţiei de adevăr pin compunerea valorii influenţei factorilor simpli, rezultând în acest
mod influenţe agregate.
x
- factor cantitativ
y - factor calitativ
{?.
O,d
. Fi ?.F0
M = F'i -Fo = X
1 ·Y1 -xo ·Y
o
< O,d
. Fi< F0
2. Determinarea influenţelor factorilor
- influenţa factorului cantitativ
( ) {?.
O,d. X1 ?.X 0 _ ...
M x = X1 · Y
o - x0 • Y
o =Ax· Y
o , 1
nc
o
n
d
1
ţ
1
1
l
e y
o
< O,d. x1 < x0
- influenţa factorului calitativ
( ) {?.O,d.y
1 ?
.Yo
M y = x1 • Y1 - x 1 · Y
o = x1 • L
1
y ,în condiţiile x 1
<0,d.yl <
Y
o
LlF = LlF(x) + LlF(Y)
a). Cazul În care factorul cantitativ se află la numărător
x
x
- cantitativ
Fie fenomenul F = -
y y - calitativ
x1 x0
{?.
O,d
. F1 ?.F0
M = F1 - F0 = - - -
Y1 Y
o < O,d
. FI < F
o
( ) x1 x0 Ax{?.
O,d. X1 ?.x0
M x = - - - = - ,în condiţiileyo
Y
o Y
o Y
o < O,d. X1 < X
o

() x1 x1 Liy·x1
{?':O,d.y
1 :
-
:
;
y 0
M y = - - - = - - - ,în condiţiile x
1
Y1 Y
o Y1 ·Yo <0, d .yl >Yo
.
6
.
F =.6.F(x) +.6.F(Y)
b). Cazul În care factorul cantitativ se află la numitor
x (y
-cantitativ
Fie fenomenul F = -
y x - calitativ
x1 x0
{
?
'
:
O
,d .F1 ?
'
:F0
M = F1 - F0 = - - -
Y1 Y
o < O,d .F1 < F0
( ) X0 X0 L
i
y ·X0
{
?
'
:
O
,d .Y1 :-:;Y
o
M y = - - - = - - - ,în condiţiile x
o
Y1 Y
o Y1 ·Y
o < O,d .Y1 > Y
o
( ) x1 x0 L
i
x
{
?
'
:
O
,d .x1 ?
'
:x0
M y = - - - = - , în condiţiiley1
Y1 Y1 Y1 < O,d .X1 < X
o
.
6
.
F =.6.F(y) +.6.F(x)
Dezavantajele aplicării acestui procedeu sunt următoarele:
- primul factor analizat (factorul cantitativ) are o influenţă izolată, în ea neîncorporându-se
influenţe comune
- influenţele comune se repartizează asupra influenţelor celorlalţi factori (excepţie făcând
primul factor), dar repartizarea se face nerespectând principiul proporţionalităţii, unele
influenţe comune compensându-se cu altele, din cauza semnelor algebrice diferite pe
care le au.
Procedeul care elimină aceste neajunsuri este procedeul coeficienţilor de repartiţie, care
repartizează influenţele comune ale factorilor, proporţional cu influenţele parţiale ale acestora.
4.Procedeul coeficienţilor de repartiţie
Premise de aplicare
a).Se aplică în cazul relaţiilor de produs şi raport
b).În procesul de separare a influenţei factorilor, un factor substituit revine la starea iniţială în
relaţia următoare de analiză

Etape de aplicare
2.Calcularea succesivă a influenţelor parţiale a factorilor cantitativi şi calitativi
3.Determinarea influenţelor comune a câte doi, trei, .....n factori
4.Determinarea sumelor influenţelor parţiale ale factorilor
5.Calculul coeficienţilor de repartiţie
6.Determinarea influenţelor totale ale factorilor
?.Stabilirea relaţiei de adevăr
{?.O,d. Fi ?.F0
M = F1- Fo = X1 ·Y1 - Xo ·Yo
< O,d. Fi< F0
( )
{?.O,d. X1 ?.X 0
M x =
X1 ·y0 - X0 ·y0
=
fu: ·y0 ,încondiţiileyo
< O,d. x1 < x0
() {?.O,d.y
1 ?.yo
M y = X0 • y1 - X0 • Yo = X0 ·L1y ,în condiţiile x
o
<0,d.yl <Yo
( )
{?.O,d. x si y au acelasi semn
I x,y = ru: ·L1y
< O,d. x si y au semne contrare
4. Determinarea sumei influenţelor parţiale
s(x,y) = IM(x + IM(y
KY
J M ( x
Kx = IM(y
X s(x,y) y s(x,y)
6. Determinarea influenţelor totale ale factorilor
M(x)'= M ( x ) + K ; ·I(x,y)
M(y)'= M ( y ) + K ; -I(x,y)
.t.F = .t.F(x)' + .t.F(Y)'
Fie fenomenul F =
y

x1 x0
{?':
O,
d
. F1 ?':
F0
M = F 1 - F 0 = - - -
Y1 Yo < O,d .F;. < Fo
( ) x1 x0 {?':O,d .x1 ?':
x0
M x = - - - = - , în condiţiileyo
Yo Yo Yo <0, d .xl <Xo
( ) X0 X0 L1y·X0
{?':
O,
d .Y1 :-:;Yo
M y = - - - = - - ,în condiţiile x
o
Y1 Yo Y1 ·Yo < O,d .Y1 > Yo
( ) . t
1
y
{?':
O,
d. si t
1
y au semne contrare
I x,y = - - - . .
Y1 ·Yo < O,d . szL1yau acelasz semn
4. Determinarea sumei influenţelor parţiale
s(x,y)= IM(x +IM(y
KY
J M ( x
Kx =
IM(y
X s(x,y) y s(x,y)
6. Determinarea influenţelor totale ale factorilor
5. Procedeul balanţier
Premise de aplicare
M(x)'=M(x)+K:-1(x,y)
M(y)'= M ( y ) + K ; -I(x,y)
LlF = LlF(x)' + LlF(Y)'
a). Procedeul permite separarea influenţei factorilor în cazul relaţiilor de sumă şi diferenţă, atunci
când influenţele sunt exprimate în mărimi absolute
b). Factorul a cărui influenţă a fost măsurată, rămâne în această stare până la finele procedurii de
separare a influenţei factorilor
Etape de aplicare
2. Determinarea influenţelor factorilor ţinând cont de ordinea de analiză
Fie F fenomenul analizat, iar x, y, z factorii săi de influenţă în ordinea de analiză dată, aflaţi
în următoarea relaţie de analiză:
F = x + y - z

{
O,d
a
c
a F
; F
0
M=F;-Fa
< O,d
a
c
a F
; < F
a
2. Determinarea influenţei factorilor
{
O,d
a
c
a x1 x0
.LlF(x) = [x1 + y
o - zo] -[xo + y
o - zo] = Llx , în condiţiile yo, z
o
< O,d
a
c
a x1 < x0
{
O,d
a
c
a y1 y0
.LlF(y) = [x1 + y
1 - zo] -[x1 + y
o - zo] = .Lly , în condiţiile x1, z
o
< O,d
a
c
a y1 < y0
{
O,d
a
c
a z1 z0
.LlF(z) = [x1 + y
1 - z1] -[x1 + y
1 - zo] = -.Llz , în condiţiile x1, y
1
< O,d
a
c
a z1 < z0
.LlF = .LlF(x) + .LlF(y) + .LlF(z)
B). Procedee de evaluare a influenţei factorilor În mărimi relative
Evaluarea stării economice şi financiare a firmelor se poate face şi în mărimi relative,
abaterea fenomenului şi influenţa factorilor stabilindu-se în procente.
1. Procedeul substituţiilor Înlănţuite relative
Acest procedeu se bazează pe aceleaşi premise şi parcurge aceleaşi etape de realizare ca
şi în cazul procedeului substituţiilor înlănţuite, cu precizarea faptului că mărimile obţinute se
exprimă în procente.
Fie fenomenul F = x •y, cu următoarea ordine de analiză x - cantitativ, y - calitativ.
Notăm cu IF =
F
;
-100 indicele fenomenului analizat
F
a
Etape de aplicare
1.Determinarea abaterii relative a fenomenului analizat
{
O, d
a
c
a IF 100
MF = IF -100
< O, d
a
c
a IF < 100
- factorul cantitativ
MF x = 1 0 0 0 -100 = 0 -100
' 1 0 , în condiţiile yo
( )
x .y - x .y A
x .y
{
O d
a
c
a x x
Fo Fo < O,d
a
c
a xi < Xo
- factorul calitativ

AT ( ) X1 .Y1 - x 1 .Ya 100 X1 . y 100{;::,:
O,daca Y1 ;::,: Ya A
d·ţ··1
D.lF y = - - - - - · = - - · , in con I11ex1
F0 Fa < O, daca y1 < Ya
IF = IF(X) + IF(Y)
Fie fenomenul F = -
x
( x
- cantitativ
y y - calitativ
Notăm cu IF = F; -100 indicele fenomenului analizat
Fa
Etape de aplicare
{;::,:
O,daca IF ;::,:100
MF = IF -100
< O,daca IF < 100
( ) Yl Ya YI •Ya {;::,:
O, daca y1 Ya A
MF y =
F
-100 = - - - - 1 0 0 , m condiţiile x1
o
Fa < O, daca Y1 >Ya
IF = IF(X) + IF(Y)
x (y
- cantitativ
Fie fenomenul F = -
y x - calitativ
Notăm cu IF = F; -100 indicele fenomenului analizat
Fa

Etape de aplicare
{?':
O,daca IF ?".100
MF = IF -100
< O,daca IF < 100
x0 x0 -Liy-x0
- - -
( ) YI Yo YI •y0
{?':
O,daca y1 Yo A
MF y =
F
-100 = - - - -100 , m condiţiile xo
0 Fa < O,daca y1 > y0
IF = IF(X) + IF(Y)
2. Procedeul indicilor
Procedeul permite evaluarea în mărimi relative a influenţei factorilor, asupra abaterii
fenomenului analizat. Rezultatele obţinute prin acest procedeu şi procedeul substituţiilor înlănţuite
relative sunt identice. Are aceleaşi premise şi respectă aceleaşi etape de realizare ca şi procedeul
substituţiilor înlănţuite relative.
Fie fenomenul F = x -y, cu următoarea ordine de analiză x - cantitativ, y - calitativ.
Notăm cu IF = F; -100 indicele fenomenului analizat, iar cu ix = .5_ _
100, i = li .100, indicii
Fa y
i . i
factorilor de influenţă, atunci IF = ...::......L.
100
În situaţia a „n" factori indicele fenomenului se poate scrie astfel:
unde: iai - reprezintă indicele factorului ai
n - reprezintă numărul factorilor

Etape de aplicare
_
{
O,daca I F 100
MF - I F -100
< O,daca I F < 100
( ) _ . _
{
O,daca ix 100
A f F X - l x 100
< O,daca ix < 100
M y = -i =i _Y __ l
( )
i. .i
(
i
] {
O,daca iY
100
F
100
x x
100 < O,daca iY
< 100
IF = IF(X) + IF(Y)
x
(x
- cantitativ
Fie fenomenul F = -
y y - calitativ
Notăm cu IF = F; -100 indicele fenomenului analizat, iar cu ix =.5_ .100, i = li .100, indicii
F X Y Yo
o o
factorilor de influenţă, atunci IF = x -100
ly
Etape de aplicare
_ _
{
O,daca IF 100
MF - I F 100
< O,daca IF < 100
( ) _ .
{
O,daca ix 100
A f F X - lx -100
< O,daca ix < 100

( ) ix . .(100 ]{
O, daca iy 100
M y = - ·100- z = z - -1
F
iY
x x
iY
< O, daca iY
> 100
IF = IF(X) + IF(Y)
x (y
- cantitativ
Fie fenomenul F = -
y x - calitativ
Notăm cu IF = F; -100 indicele fenomenului analizat, iar cu ix =.5_ .100, iy = li .100, indicii
factorilor de influenţă, atunci IF = x
-100
ly
Etape de aplicare
{
O, daca IF 100
MF = IF -100
< O, daca IF < 100
M (y = - -100 = 100 - -1
)
1002
(100 ]{
O, daca iY
100
F
iY
iY
< O, daca iY
> 100
M x =--100---=- z -100
( ) ix 1002
100
(·
O, daca ix 100
F
iy iy iy
x
< O, daca ix < 100
IF = IF(Y) + IF(X)
3. Procedeul balanţier relativ
Premise de aplicare
a). Cu ajutorul acestui procedeu se evaluează influenţele relative ale factorilor în cazul în care între
fenomen şi factorii săi de influenţă se stabileşte o relaţie de sumă şi diferenţă.
b). Influenţa relativă a unui factor se determină ca raport procentual între valoarea influenţei în
mărimi absolute a factorului şi nivelul de bază al fenomenului.

Etape de aplicare
Fie F fenomenul analizat, iar x, y, z factorii săi de influenţă în ordinea de analiză dată, aflaţi
în următoarea relaţie de analiză: F = x + y - z.
Notăm cu IF = F, -100 indicele fenomenului analizat
Fa
1. Determinarea abaterii relative a fenomenului analizat
_ {
O,daca IF 100
MF - IF -100
< O,daca IF < 100
2. Determinarea influenţelor factorilor în mărimi relative
MF x = - -100 , în condiţiile yo, zo
( )
ru:
{
O,daca x1 Xa
Fa < O,daca x1 < Xa
MF y = - -100 , în condiţiile x1, zo
( )
L
'
l
y
{
O,daca y1 Ya
Fa < O,daca y1 < Ya
( )
-Az
{
O,daca z1 Za A
MF z = - - -100 , in condiţiile x1, Y1
Fa < O,daca z1 > Za
IF = IF(X) + IF(Y) + IF(Z)
2.2.2. Procedee aplicabile în cazul legăturilor nedeterministe
În evaluarea performanţelor firmelor, înafara legăturilor deterministe, de mai multe ori este
necesară stabilirea, pe baza analizei postfaptice, a influenţei factorilor care se află în legătură
nedeterministă (incertă, statistică) cu fenomenul studiat.
În acest sens, avem în vedere legătura dintre profitul lunar, pe de o parte, şi gradul de
utilizare a capacităţilor de producţie, calificarea muncitorilor, calitatea produselor sau serviciilor
oferite, pe de altă parte etc.
lată, de ce în analiza stării firmei se utilizează unele procedee care, pe baza datelor
precedente, pot stabili cu aproximaţie forma legăturii dintre fenomen şi factorii săi de influenţă.
Între aceste procedee amintim:
- procedeul analizei regresionale
- procedeul funcţiilor de producţie

1. Procedeul analizei regresionale
Procedeul permite stabilirea cu aproximaţie a sensului şi mărimii influenţei factorilor asupra
modificării fenomenului în cazul legăturilor nedeterministe (incerte, statistice).
Etape de aplicare
1. Stabilirea conţinutului economic al fenomenului analizat şi al factorului (factorilor) de influenţă
Y - fenomenul analizat , x - factor (factori) de influenţă
2. Stabilirea formei legăturii dintre fenomen şi factorul (factorii) de influenţă, utilizând gruparea,
tabelul de corelaţie, reprezentarea grafică, norul statistic. Forma legăturii poate fi o funcţie liniară, o
funcţie de gradul li, funcţie exponenţială.
În cazul legăturii liniare, cu un singur factor de influenţă, ecuaţia de regresie va avea
următoarea formă:
y(x)= a+ b ·x;
unde: y(x) - reprezintă media teoretică a lui y
Xi - reprezintă factorul de influenţă
a, b - reprezintă parametrii ecuaţiei de regresie
a reprezintă, din punct de vedere matematic, intersecţia cu axa oy, iar din punct de vedere
economic nu are conţinut deoarece Xi = O, deci factorul este indiferent, adică nuinfluenţează.
b reprezintă, din punct de vedere matematic, panta (înclinaţia) dreptei şi prezintă interes şi din
punct de vedere economic, el reprezentând coeficientul de regresie.
Coeficientul de regresie (b) arată cu câte unităţi (procente) se modifică fenomenul y la
modificarea cu o unitate (un procent) a factorului x.
3. Determinarea parametrilor ecuaţiei de regresie cu ajutorul metodei celor mai mici pătrate
s = f(y-1';}- minim
i=l
S = ) a + bx; - yJ - minim
i=I
Minimul unei funcţii se află prin derivare, cu condiţia ca prima derivată să fie egală cu O. Derivăm
funcţia în raport cu a şi apoi în raport cu b şi obţinem:

Astfel, obţinem un sistem de două ecuaţii cu două necunoscute, a şi b.
n n
na+ b L xt = LY;
i=l i
=
I
n n n
aLX; + bI x / = LX; ·Y
;
i=l i=l i=l
Rezolvăm sistemul aplicând regula lui Cramer, astfel:
n n n
LY; I x i n LY;
i=l i=l i=l
n n n n n n n n n n n
LX;·Y; L
X
;
2 LY;. L
X
;
2 - LX;. Y;. LX; LX; LX;·Y; n i x ; ·y;- LX; ·LY;
i
=
I i
=
I i=l i=l i=l i
=
I
b
=
i=l i=l i=l i=l i=l
a= = =
n
nţ,x,' -(ţ,x,J' n
nţ,x,' -(ţ,x,J'
n LX; n LX;
i
=
I i=l
n n n n
LX; I x i 2 I x i I x i 2
i=l i=l i
=
I i=l
Coeficientul de regresie b, arată prin semnul său, sensul legăturii dintre fenomen şi factorul de
influenţă, astfel:
- dacă b t-Oşi are semnul (+), este cazul corelaţiei directe (la o modificare cu o unitate
sau cu 1% a factorului de influenţă, fenomenul se modifică în acelaşi sens cu b unităţi
sau cub%).
dacă b t-Oşi are semnul (-), este cazul corelaţiei indirecte (la o creştere cu o unitate sau
cu 1% a factorului de influenţă, fenomenul scade cu b unităţi sau cu b%).
- dacă b = Onu există relaţii de cauzalitate între fenomenul analizat şi factorul de influenţă
considerat şi atunci nu mai are rost să continuăm demersul.
4.Determinarea proportiei influenţei factorului (factorilor) asupra modificării fenomenului analizat.
Aceasta se realizează cu ajutorul coeficientului de determinaţie care se calculează astfel:
- În cazul regresiei simple (este cazul în care fenomenul este pus în legătură cu un singur
factor)
n
I x i
X
= ...!..::..!__ ,
n
n
LY;
i=l
y = - - ,
n
n
Il
2
i=l
y = - -
n

- În cazul regresiei multiple (este cazul în care fenomenul este pus în legătură cu doi sau
mai mulţi factori)
Funcţia de gradul I are următoarea formă y(x) = a + b ·x1
i + c ·x2i
unde: x2 - reprezintă al doilea factor de influenţă
c - reprezintă coeficientul de regresie dintre y şi x2
5.Pentru generalizarea rezultatelor este necesară verificarea semnificaţiei coeficientului de
regresie, precum şi stabilirea intervalului de garantare a rezultatelor.
Semnificaţia coeficientului de regresie b se verifică folosind criteriul t Student, astfel:
b
t=-
sb
unde: Sb - reprezintă eroarea de selecţie a coeficientului de regresie
i=l
unde: n - numărul gradelor de libertate
Coeficientul de regresie b este semnificativ dacă t calculat pe baza datelor anterioare este
superior valorii teoretice, tabelare, corespunzătoare nivelului de semnificaţie q, adică:
p = 1-9... , pentru n-2 grade de libertate
2
Din cele prezentate rezultă că regresia oferă analizei stării generale a firmei posibilitatea
stabilirii cu aproximaţie a influenţei factorilor asupra fenomenelor economice, garantând rezultatele
obţinute cu o anumită probabilitate. În acest sens evidenţiem faptul că analiza regresională:
- permite lărgirea posibilităţilor de măsurare a rezultatelor economice a influenţelor
factorilor
- facilitează modalităţile de investigare a fenomenelor
- evidenţiază relaţiile cauzale şi garantează probabilistic rezultatele obţinute
Deficienţele aplicării acestui procedeu constau în:
- aproximarea formei legăturii dintre fenomen şi factor (factori) de influenţă

- modelele stabilite nu surprind întotdeauna dinamicitatea şi complexitatea fenomenelor
supuse cercetării.
2. Procedeul funcţiilor de producţie
În cadrul procesului productiv are loc transformarea unor factori primari (input-uri) într-un
rezultat al producţiei (output). Aceasta înseamnă de fapt o combinare a factorilor primari, la care se
suprapune combinarea factorilor dispozitivi: programarea, organizarea, conducerea producţiei etc.
La baza combinării diferite a factorilor se află, pe de o parte, proprietatea de substituţie
tehnică a procesului productiv, iar pe de altă parte, substituţia economică (preţul factorilor) a
acestui proces.
În literatura economică de specialitate, variaţia independentă a factorilor în cadrul procesului
productive cunoscută sub denumirea de „legea producţiei", fiind formulată pentru prima dată de J.
Turgot, pentru definirea legii randamentelor descrescătoare din producţia agricolă.
Cu ajutorul acesteia, producţia se poate obţine utilizând diferite variante de combinare a
factorilor. Alegerea variantei optime se face în condiţii de eficienţă maximă. Între criteriile care se
au în vedere menţionăm: maximizarea volumului producţiei, maximizarea profitului, minimizarea
costului etc.
O altă modalitate de combinare a factorilor de producţie o reprezintă funcţia COBB-
DOUGLAS. Cobb şi Douglas au efectuat studii asupra producţiei din industria prelucrătoare a
S.U.A. în perioada 1899-1921, încercând să pună în legătură volumul producţiei cu principalii
factori de producţie (capitalul uman şi capitalul fix). Astfel, forma funcţiei producţiei de tip Cobb-
Douglas este:
Q=A·La
•K1
3
, A>0,a>0,,8<1
unde: A - reprezintă consatanta altor influenţe asupra producţiei (progresul
tehnic, abilitatea antreprenorială)
L - timpul de muncă a personalului exprimat în ore
K - timpul de funcţionare a utilajelor exprimat în ore
a,13 - reprezintă coeficienţii de elasticitate
Măsurarea variaţiei volumului de producţie se poate face în condiţiile:
- modificării timpului de muncă a personalului (L), în condiţiile menţinerii constante a
celuilalt factor (K);
- modificării timpului de funcţionare a utilajelor (K), în condiţiile menţinerii constante a
celuilalt factor (L);
- modificării simultane a celor doi factori

a). Măsurarea influentei factorului L asupra modificării volumului productiei, se poate determina din
prima conditie de maximizare a unei functii astfel:
aQ = a · A · La
-l _
K/3
8L
8Q A·La
-K/J
- = a · - - - -
8L L
8Q Q
- = a · -
8L L
8Q 8L
- = a · -
Q L
Producţia se modifică cu a% dacă timpul de lucru al muncitorilor se modifică cu 1%, în
condiţiile în care factorul K rămâne constant.
b). Măsurarea influentei factorului K asupra modificării volumului productiei, se poate determina din
prima conditie de maximizare a unei func[ii astfel:
8Q =/3·A·La
·Kp-1
8K
8Q A·La
-K/J
8K
=/3·
K
8Q =/3·!2_
8K K
8Q =/3·8K
Q K
Producţia se modifică cu 13%dacă timpul de funcţionare a utilajelor se modifică cu 1%, în
condiţiile în care factorul L rămâne constant.
c).lnfluenta modificării simultane a factorilor asupra modificării volumului de productie poate avea
loc În următoarele situatii:
c1). Eficienta constantă a sumei factorilor utilizati
a + {3 = 1
Sporul de producţie obţinut este proporţional cu totalul creşterii timpului de muncă al personalului şi
cu cel de funcţionare al utilajelor.
c2). Eficienta crescătoare a sumei factorilor utilizati
a+{3>1
La o creştere simultană cu 1% a factorilor utilizaţi, sporul de producţie obţinut este mai mare de
1%.
C3). Eficienta descrescătoare a sumei factorilor utilizati

a+{3<1
La o creştere simultană cu 1% a factorilor utilizaţi, sporul de producţie obţinut este mai mic de 1%.
Funcţiile de producţie Cobb-Douglas au fost adaptate necesităţii muncii practice de analiză,
adică aceea de a stabilii (cuantifica) influenţa factorilor asupra modificării fenomenelor, când între
fenomene şi factori se stabileşte o legătură sub forma unei funcţii exponenţiale, astfel:
y = Â • I1X/'ylx,
i=l
unde: Y - reprezintă fenomenul analizat
Xi - reprezintă factorii de influenţă
E
y Ix - reprezintă coeficientul de elasticitate a fenomenului Y în raport cu
factorul X
Din demonstraţile anterioare şi interpretările date relaţiilor obţinute, observăm că influenţa
factorilor asupra modificării fenomenului a fost determinată prin intermediul coeficientului de
elasticitate, adică în cazul nostru, prin E
y I x. Potrivit acestor relaţii specifice funcţiei de producţie
cobb-Douglas, putem scrie că:
unde:
LiY LiX
& = - · - '
YIX,
y
. X1
LiY
= r - reprezinta randamentul diferential
LÎX ;
y
- = c - reprezinta coeficientul de utilizare a factorului
X;
Astfel, rezultă că: &y1„1
= { : :
<1
Coeficientul de elasticitate (&
y1„ 1
), pentru întreg intervalul analizat, se poate scrie ca o ecuaţie
diferenţială cu două variabile separabile. Valoarea ecuaţiei se află prin integrare luând ca limite
valorile extreme ale intervalului [O ; t].

dy dx
G y / x l = - : -
y X
I
1
I
1
f y = G y / xl
O
s x
o y o X
lnyl: = &
Y I x1
- lnxl:
Y1 l
xt
l n - = &yix · n -
Y o
1
Xo
dy dx
- = & y / x
y I
X
- dacă &y1x1
>I, atunci r>c, adică ritmul de creştere a producţiei este mai accelerat decât
ritmul de creştere a factorul alocat şi este eficientă suplimentarea cheltuielilor pentru acel
factor.
- dacă &y1x1
<I, atunci r<c, adică ritmul de creştere a producţiei este mai încetinit decât
ritmul de creştere a factorul alocat şi se acceptă suplimentarea cheltuielilor cu factorul,
dacă:
a). valoarea absolută a sporului fenomenului este mai mare decât mărimea
cheltuielilor suplimentare cu factorul alocat, lucru care determină scăderea
costului unitar şi creşterea profitului.
b). Valoarea absolută a sporului fenomenului este mai mică decât mărimea
cheltuielilor suplimentare cu factorul alocat, lucru care duce la
nerecuperarea integrală a cheltuielilor suplimentare, dar se urmăreşte
obţinerea producţiei maxime.
Stabilirea influenţei factorilor se poate face şi în cazul acţiunii combinate a factorilor.
Aceasta se realizează prin împărţirea fiecărui coeficient de elasticitate la numărul factorilor.
Deşi se pot utiliza cu succes şi în analiza factorială, funcţiile de producţie prezintă unele
limite:
- legătura dintre producţie şi factorii săi de influenţă nu are numai formă exponenţială, fapt
ce duce uneori la denaturarea realităţii economice
- legăturile economice sunt foarte complexe, dinamice, neputându-se reflecta într-o simplă
funcţie exponenţială
- calculele influenţelor factorilor după o funcţie exponenţială pot să nu reflecte fidel
realitatea economică, datorită acestor limite. De aceea se impune ca înaintea prezentării
concluziilor să se compare calculele cu realitatea economică.

3. FUNCŢIILE ANALIZEI STĂRII ECONOMICE ŞI FINANCIARE
Analiza, ca metodă generală de cunoaştere, presupune descompunerea fenomenelor şi
proceselor în părţile lor componente, evaluarea corelaţiei dintre acestea, evidenţierea structurii
acestora, a factorilor şi cauzelor care determină geneza şi evoluţia lor, evidenţierea legităţii
dezvoltării lor, fundamentează deciziile strategice viitoare.
În comparaţie cu alte ştiinţe, în mediul economic experimentele de laborator înseamnă de
fapt, experimentarea „pe viu" a unei strategii, care poate fi benefică sau nu pentru firma respectivă.
De aceea, spre deosebire de fizică, biologie, chimie etc. experimentul economic nu se mai poate
repeta atunci când firma a ajuns în stare de faliment. lată de ce analiza economico-financiară are o
serie de sarcini, şi anume:
►furnizarea unor informaţii utile şi operative în vederea evaluării deciziei de a investi şi de a
apela la credite bancare. În acest scop, analiza economico-financiară trebuie să sintetizeze starea
întreprinderii, atât pentru actualii investitori şi creditori, cât şi pentru noii clienţi care doresc să intre
în afaceri cu entitatea economică respectivă
►prezentarea unor informaţii utile legate de perspectivele funcţionării fluxurilor financiare.
Astfel, cu ajutorul sistemului criteriilor de performanţă, analiza va pune la dispoziţia investitorilor şi
creditorilor întreprinderii informaţii relevante privind:
- mărimea, momentul şi riscul încasării dividendelor
- câştigurile rezultate din vânzări şi răscumpărări
- maturitatea stocului de acţiuni la bursă
- oportunitatea împrumuturilor bancare
►să furnizeze informaţii veridice despre resursele investite în afaceri, posesorii resurselor şi
modificările care intervin în mărimea şi dinamica alocării resurselor.
În scopul realizării acestor ţinte, analiza economico-financiară se bazează pe următoarele
funcţii, şi anume:
I. În primul rând, analiza trebuie să stabilească „diagnosticul" stării economice şi financiare a unei
Întreprinderi într-un timp şi spaţiu particular. Stabilirea unui diagnostic corect va deschide astfel,
calea administrării „terapiei" impuse de starea economică şi financiară a entităţii economice.
Această „terapie" va mări credibilitatea pe care o acordă întreprinderii investitorii actuali şi
potenţiali.
În acest sens, analiza evaluează postfactum, curent şi previzional starea economică (de
gestiune) şi financiară a entităţii cu ajutorul unui sistem de indicatori de eficienţă care pot fi

prezentaţi atât în mărimi absolute cât şi în mărimi relative. Starea economică şi financiară a
întreprinderii este evaluată în ansamblu prin compararea cu alte stări ale companiilor aflate în
competiţie, în aceeaşi perioadă de gestiune.
După stabilirea diagnosticului general se elaborează o serie de variante ale strategiei de
schimbare a stării comportamentale a întreprinderilor în competiţia în care acestea şi-au angajat
resursele.
li. Principiul descoperirii totale a rezervelor interne de care dispune o întreprindere, este o altă
funcţie a analizei care are un impact favorabil asupra evaluării corecte a stării entittăţilor
economice. Pe această bază se va asigura protecţia economică a actualilor investitori, atragerea
unor investitori precum şi protejarea stocului de acţiuni ale întreprinderii la bursă.
Descoperirea şi mobilizarea rezervelor interne permit evidenţierea factorilor, cauzelor şi
momentului apariţiei acestora în starea comportamentală a întreprinderii. Pe această bază se pot
elabora strategii de prevenire şi înlăturare a unor stări de disfuncţionalitate.
III. O altă funcţie a analizei stării entităţilor economice este aceea de sporire a eficientei economice
a Întregii activităfi. În acest sens, analiza are în vedere faptul că orice acţiune sau activitate ce se
derulează atât în interiorul cât şi în afara întreprinderii trebuie să fie evaluată prin prisma
principiului costului minim şi al profitului maxim. Acest principiu care stă la baza estimării eficienţei
economice maxime are în vedere, pe de o parte progresul evolutiv al întreprinderii, iar pe de altă
parte, dinamica societăţii.
În acest sens, putem spune că relaţia cost-profit se regăseşte de fapt, pe de o parte, în
cotaţia la bursă a entităţii, iar pe de altă parte, relaţia e implementată în societate sub forma
preţurilor şi acţiunilor sociale ale întreprinderii, relaţie care va reflecta alocarea eficientă (infecientă)
a resurselor în funcţie de comportamentul clientelei faţă de oferta întreprinderii.
IV. Functia de conservare a rezultatelor presupune ca în perioada următoare întreprinderea să
atingă cel puţin nivelul performanţelor exerciţiilor financiare precedente. Aceasta presupune
menţinerea patrimoniului, a rezultatelor financiare şi altor criterii de performanţă în aceeaşi
parametrii ca în exerciţiul financiar precedent.

4. ETAPELE PROCESULUI DE ANALIZĂ ECONOMICO-FINANCIARĂ
Activitatea practică de analiză economico-financiară este strâns legată de activitatea de
control şi conducere a întreprinderilor. Fără o analiză economică şi financiară este de neconceput
realizarea obiectivelor organelor de control.
Realizarea obiectivelor conducerii întreprinderii, fundamentarea deciziilor privind
planificarea, urmărirea şi reglarea activităţii economice a întreprinderii se bazează pe concluziile
analizei economico-financiare, legate de factorii şi cauzele modificării rezultatelor economice şi
financiare, de soluţiile oferite de analiză, pentru prevenirea şi înlăturarea lor.
Nivelul eficienţei economice a activităţii de analiză - decizie - control depinde de: metodele
de cercetare, de calităţile, experienţa, pregătirea profesională a persoanelor, dar mai ales de
modul de a gândi al acestora.
Principalele etape ale desfăşurării muncii practice de analiză sunt:î
a). Întocmirea planului de analiză
b). Culegerea şi selectarea informaţiilor necesare analizei
c). Verificarea informaţiilor culese
d). Analiza propriu-zisă a informaţiilor culese
e). Întocmirea referatului de analiză
a). Întocmirea planului de analiză presupune precizarea scopului analizei economico-financiare,
obiectivele principale ce trebuie atinse, problemele cheie de cercetat pentru realizarea scopului,
ordinea executării lor, locul desfăşurării analizei, perioada de timp analizată, perioada cât se
desfăşoară analiza, baza informaţională a analizei, stabilirea echipei de analiză, eventualele
colective mixte pentru probleme şi repartizarea sarcinilor pe personal.
Tot cu ocazia definitivării planului de analiză, echipa se informează asupra situaţiei
economico-financiare a întreprinderii, asupra obiectului activităţii acesteia, asupra particularităţilor
tehnologice şi organizatorice.
b). Culegerea şi selectarea informaţiilor asigură baza de date necesare analizei. Purtătorii de
informaţii economice ale evidenţei economice sau alte informaţii constituie principalele surse
informaţionale care pot fi folosite de analiză.
Constatările directe, sesizările clienţilor, materialele de profil economic din presă, procesele
verbale ale organelor de control, actele normative, instrucţiunile elaborate de ministerul Finanţelor,
corespondenţa cu ministerul de resort şi subunităţile întreprinderii pot oferi informaţii care ajută la
atingerea obiectivelor analizei.

Selectarea informaţiilor economice în funcţie de scopul urmărit, utilizarea informaţiilor
economice reprezentative, apelarea la mai multe surse de culegere a informaţiilor economice,
gruparea şi clasificarea informaţiilor culese uşurează desfăşurarea analizei economico-financiare.
c). Verificarea informaţiilor culese are menirea de a asigura baza informaţională în concordanţă
cu realităţile din economia întreprinderii.
Verificarea formei de prezentare a purtătorilor de informaţie (planul economic, dări de
seamă statistice, contabile etc.) trebuie să fie în concordanţă cu normele de întocmire şi înaintare a
lor ca: termen de depunere, conţinut economic, semnăturile pe care le poartă, corecturile să fie
certificate etc.
Verificarea calculelor indicatorilor economico-financiari comparativ cu normele legale
evidenţiază eventualele erori de calcul şi anomalii între diferiţi indicatori economico-financiari.
Verificarea de fond a informafiilor economice se referă la urmărirea veridicităţiia acestora, la
concordanţa evidenţei economice cu realitatea practică din întreprindere, la verificările faptice
pentru identificarea mijloacelor economice ale întreprinderii, la evaluarea corectă a unor indicatori
financiari din situaţiile financiare, la asigurarea compatibilităţii dintre diferiţi indicatori economico-
financiari etc.
Prin verificarea complexă a informaţiilor economico-financiare se garantează exactitatea şi
realismul concluziilor stabilite de analiza economico-financiară.
d). Analiza propriu-zisă a informaţiilor economico-financiare
Prelucrarea informaţiilor economico-financiare cu ajutorul procedeelor analizei economico-
financiare presupune efectuarea unei analize postfaptice, curente şi prospective.
Prin analiza postfaptică şi curentă se urmăresc posibilităţile de reale ale întreprinderii faţă de
rezultatele efective obţinute, evidenţiind şi valorificând rezervele interne din economia
întreprinderii.
Desfăşurarea unei astfel de analize presupune parcurgerea următoarelor etape (a se vedea
paragraful 1.5.):
1. Delimitarea obiectului analizei
2. Determinarea elementelor, factorilor şi cauzelor fenomenului analizat
3. Stabilirea corelaţiei dintre fiecare factor şi fenomenul analizat, cât şi corelaţia dintre
diferiţi factori care acţionează (influenţează)
4. Măsurarea influenţelor factorilor
5. Sintetizarea rezultatelor analizei
6. Elaborarea măsurilor

Prin analiza prospectivă se urmăreşte modul de fundamentare a planului economic al
întreprinderii pentru asigurarea unui etalon obiectiv, actualizat în aprecierea activităţii economice.
Se identifică punctele critice ale îndeplinirii planului (restricţii în utilizarea resurselor), ale acţiunii cu
caracter de noutate, cu grad mare de complexitate, se evidenţiază abaterile potenţiale faţă de plan,
locul şi momentul apariţiei lor, probabilitatea transformării lor în abateri reale şi stabilirea măsurilor
preventive care se impun.
e). Sinteza în referatul de analiză oferă posibilitatea stabilirii concluziilor de ansamblu privind
laturile pozitive şi negative ale rezultatelor economice şi financiare ale întreprinderii. Pe baza
cunoaşterii factorilor şi cauzelor abaterilor rezultatelor economico-financiare de la nivelul planificat
sau faţă de o perioadă luată ca bază de calcul, se elaborează măsurile pentru îmbunătăţirea
situaţiei.
În acest mod se oferă conducerii întreprinderii variante multiple de îmbunătăţire a situaţiei,
pentru a se lua o decizie optimă. În funcţie de decizia adoptată şi de condiţiile perioadelor viitoare,
se elaborează previziunea situaţiei economico-financiare a întreprinderii
5. UTILIZATORII RAPOARTELOR DE ANALIZĂ ECONOMICO-FINANCIARĂ
Utilizatorii informaţiilor furnizate de analiză se împart în două categorii, şi anume:
- utilizatorii interni, adică managerii firmei
utilizatorii externi, adică creditorii, investitorii, partenerii comerciali (furnizorii, clienţii) ai
firmei şi statul
Managerii entită[ii economice, indiferent de nivelul lor ierarhic, monitorizează în permanenţă
activitatea firmei. Informaţiile furnizate de analiza economico-financiară trebuie să stea la baza
fundamentării deciziilor operative, curente şi strategice viitoare privind traiectoriile de urmat:
expansiunea sau restrîngerea portofoliului de afaceri, gestionarea serviciului datoriei în parametrii
proiectaţi etc.
Resursele financiare pot fi obţinute de către o entitate economică în două modalităţi: prin
împrumuturi acordate de creditori (de regulă, băncile) şi prin investiţii de capital (investitorii publici
şi privaţi). Ambele categorii de resurse financiare includ un anumit tip de risc, şi anume:
- împrumuturile presupun riscul împrumuturilor neperformante (firma este incapabilă să
facă faţă rambursării creditelor)
- investiţiile de capital presupun riscul neîncasării dividendelor şi riscul scăderii cursului
acţiunilor la Bursă

Creditorii Întreprinderii acordă împrumuturi pentru investiţii şi pentru activitatea curentă.
Fundamentarea deciziei de creditare se face în mod diferit în funcţie de tipul împrumutului, astfel:
- pentru împrumuturile pe termen scurt, creditorul este interesat de lichiditatea
întreprinderii, adică de capacitatea acesteia de a face faţă plăţilor pe termen scurt
- pentru împrumuturile pe termen lung, creditorul este interesat de starea de solvabilitate
financiară şi rentabilitate economică.
Investitorii achiziţionează acţiuni ale entităţii economice având un scop dublu:
- să încaseze un dividend mai mare decât rata dobânzii pe piaţa financiară
- să speculeze valoarea titlurilor la Bursă
În acest sens ei sunt interesaţi de rentabilitatea financiară şi de cotaţia titlurilor la Bursă.
Partenerii comerciali ai întreprinderii (furnizorii şi clienţii) urmăresc scopuri diferite în
utilizarea informaţiilor furnizate de analiză, astfel:
- furnizorii sunt interesaţi, pe de o parte, de măsura în care entitatea economică îşi poate
achita datoriile conform clauzelor contractuale, iar, pe de altă parte, de menţinerea ca un
clien fidel. Furnizorii îşi asumă atât riscul comercial, cât şi riscul acordării de credite
neperformante.
- clienţii sunt interesaţi de vandabilitatea întreprinderii, adică de măsura în care aceasta
poate să-şi onoreze obligaţiile contractuale în ceea ce priveşte livrarea/prestarea
produselor/serviciile, şi dacă entitatea economică va rămâne un potenţial furnizor în
viitor. Riscul asumat de către clienţi este un risc comercial, mai ales atunci când ei
avansează sume în întreprindere (clienţi-creditori).
Statul, prin organele sale financiare specializate, este interesat de analiza corectă a
activităţii întreprinderii în vederea încasării impozitelor şi taxelor în conformitate cu legislaţia
financiar-fiscală în vigoare. Statul îşi asumă riscul neîncasării la termen a obligaţiilor financiar-
fiscale ale agentului economic.
Toţi utilizatorii prezentaţi anterior, folosesc atât informaţiile furnizate de analiza postfaptică,
cât şi de cea curentă. De asemenea, ei sunt interesaţi şi de potenţialul viitor al entităţii economice
şi de riscul asociat acestuia. Astfel, performantele precedente constituie adesea un barometru util
pentru evaluarea performanţelor viitoare. De aceea, orice partener al întreprinderii este interesat să
cunoască trendul vânzărilor precedente, a cheltuielilor, a profitului, a cash-flow-ului şi a duratei de
recuperare a investiţiei.
Aceste trenduri oferă o imagine completă asupra performanţelor manageriale trecute şi se
constituie într-un posibil sistem de analiză pentru evaluarea performanţelor viitoare ale firmei. În
plus, o analiză a poziţiei curente a firmei evidenţiază ce active sunt utilizate în afaceri, ce datorii

trebuie achitate, care este starea monetară a firmei, care este raportul între creanţe şi obligaţii şi
cât de actualizat este patrimoniul firmei. Din acest motiv, considerăm că cunoaşterea
performanţelor trecute şi poziţia curentă sunt deosebit de importante pentru evaluarea
performanţelor viitoare.
Potenţialul viitor al unei întreprinderi poate fi evaluat cu ajutorul unor metode şi instrumente
de predicţie a comportamentului în afaceri a acesteia. În acest sens, cu ajutorul metodelor de
actualizare la inflaţie a rezultatelor, a metodelor de analiză a cursurilor viitoare, a metodelor de
predicţie a stării de creştere şi a stării de faliment se evaluează următoarele ţinte:
- dacă creşterea economică a entităţii economice poate fi susţinută, pe baza evoluţiei
criteriilor de performanţă, randamentul capitalului propriu, rata dividendelor şi rata
profitului reinvestit
- evoluţia cotaţiei la Bursă a acţiunilor întreprinerii cu ajutorul următorilor indicatori: cursul
acţiunii, câştigul pe acţiune
- riscul de faliment, care poate fi prognozat cu ajutorul ratelor îndatorării sau modelelor
specifice.

Teorie analiza financiara

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Similar to Teorie analiza financiara

Similar to Teorie analiza financiara (20)

Teorie analiza financiara