Ghid privind si tactica ventilarii operationale la incendii ISU 12

1. ROMÂNIA
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
DEPARTAMENTUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ
INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ
O R D I N U L
INSPECTORULUI GENERAL AL
INSPECTORATULUI GENERAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ
Nr. 4021 /I.G. din 28.07.2022
pentru aprobarea
Ghidului privind tehnica și tactica ventilării operaționale la incendii – ISU 12
Având în vedere prevederile art. 57 din O.M.A.I. nr. 1134 din 13.01.2006 pentru
aprobarea Regulamentului privind planificarea, organizarea, desfăşurarea şi
conducerea acţiunilor de intervenţie ale serviciilor de urgenţă profesioniste,
În temeiul prevederilor art. 14 alin. (3) din Hotărârea Guvernului României nr.
1490/2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare şi a
organigramei Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, cu modificările şi
completările ulterioare,
Inspectorul general emite prezentul:
O R D I N
Art. 1. Se aprobă Ghidul privind tehnica și tactica ventilării operaționale la
incendii – ISU 12, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. Inspectorii şefi ai inspectoratelor judeţene/Bucureşti-Ilfov pentru situaţii
de urgenţă şi comandantul Unităţii Speciale de Intervenție în Situații de Urgență poartă
întreaga responsabilitate pentru punerea în aplicare a prezentului ordin.
Art. 3. Prezentul ordin intră în vigoare la data de 01.08.2022.
INSPECTOR GENERAL
General-locotenent
IAMANDI Dan-Paul

2. Pagina 1 din 20
Anexă la Ordinul nr. 4021/IG din 28.07.2022
MINISTERULAFACERILOR INTERNE
DEPARTAMENTULPENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ
INSPECTORATULGENERALPENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ
GHID PRIVIND TEHNICAȘI TACTICAVENTILĂRII
OPERAȚIONALE LAINCENDII – ISU 12

3. Pagina 2 din 20
Coordonatori lucrare:
• General de brigadă RADU Cristian;
• Colonel ZAMFIR Claudiu-Florentin;
• Colonel POP Florin.
Grup de elaborare:
• Col. Marciu Lucian-Dumitru;
• Lt. col. David Valeriu Dan;
• Lt. col. Riciu Cosmin Petronel;
• Lt. col. Nan Radu Ioan;
• Mr. Buja Eduard;
• Lt. Florea Florin.
***
Bibliografie:
• BSP 200.14 Brigade de sapeurs-pompiers de Paris<
• https://guides.firedynamicstraining.ca/g/fd205-decision-making-pres/;
• Fire Ventilation, Stefan Svensson;
• Ventilarea tactică la incendiu Autori: Mihail CAPRĂ, Galina CAPRĂ, Universitatea
Tehnică a Moldovei;
• Fire Service Manual -Volume 2 Fire Service Operations, HM Fire Service
Inspectorate Publications Section London: The Stationery Office O Crown
Copyright 1997;

4. Pagina 3 din 20
Coordonatori lucrare:.............................................................................................................................................. 2
Grup de elaborare:................................................................................................................................................... 2
Bibliografie:............................................................................................................................................................. 2
Cap. I Introducere ................................................................................................................................................... 4
Cap. II Definiții. Utilaje și accesorii utilizate în ventilarea operațională.............................................................. 4
Cap. III Tipuri de ventilare operațională ............................................................................................................... 6
III.1. Ventilarea naturală....................................................................................................................................... 6
III.1.1. Ventilarea orizontală ................................................................................................................................. 6
III.1.2. Ventilarea verticală.................................................................................................................................... 8
III.2. Ventilarea mecanică...................................................................................................................................... 9
III.2.1 Ventilarea cu presiune pozitivă (VPP)...................................................................................................... 9
III.2.2 Ventilarea cu presiune negativă (VPN)................................................................................................... 12
III.3. Amplasarea ventilatoarelor........................................................................................................................ 13
Cap. IV Ventilarea operațională pe timpul stingerii incendiilor ......................................................................... 15
Cap. V Ipoteze de lucru ......................................................................................................................................... 16
V.1. Locuințe individuale..................................................................................................................................... 16
V.1.1. Clădiri cu planșeu incombustibil.............................................................................................................. 16
V.1.2. Clădiri cu planșeu combustibil................................................................................................................. 16
V.2. Locuințe colective (blocuri de locuințe) ...................................................................................................... 17
V.3. Subsoluri........................................................................................................................................................ 19
V.4. Parcaje subterane ......................................................................................................................................... 20
V.5. Clădiri industriale de producție/depozitare ............................................................................................... 20
Cuprins

5. Pagina 4 din 20
Cap. I Introducere
Evoluția incendiilor produse în spații închise este influențată de circulația gazelor rezultate în
urma procesului de ardere. De la cele mai simple până la cele mai complexe incendii produse în spații
închise, modul în care forțele de intervenție reușesc să realizeze evacuarea gazelor fierbinți/inflamabile
în exterior, are impact direct în ceea ce privește timpul de desfășurare a intervenției, respectiv propagarea
sau localizarea și lichidarea tuturor focarelor.
În cazul în care personalul de intervenție întâmpină dificultăți în ceea ce privește localizarea
incendiului deoarece traseul pe care trebuie să-l urmeze este inundat de fum, ventilarea va ajuta la
creșterea vizibilității, ușurând accesul. De asemenea, ventilarea poate fi utilă în cazul în care instalațiile
automate de stingere au funcționat și au răcit fumul, provocând dispersarea acestuia.
Pe timpul manifestării incendiilor în spații închise, ventilarea se poate întâlni sub următoarele
forme:
a) Auto-ventilarea, se produce atunci când incendiul deteriorează structura în care se dezvoltă,
schimbul de aer cu exteriorul se face necontrolat.
b) Ventilarea automată, are loc atunci când golurile de aerisire/desfumare preinstalate sunt
activate automat, de obicei în stadiile incipiente ale incendiului, de către sistemul de detectare
a incendiului. Acționarea sistemelor de desfumare se poate face și în mod manual.
c) Ventilarea operațională, necesită intervenția serviciilor de urgență pentru a deschide
clădirea/încăperea/spațiul incendiat, eliberând produsele de ardere și permițând pătrunderea
aerului proaspăt.
Ventilarea operațională este o tehnică adoptată de forțele de intervenție și reprezintă un complex
de măsuri, principii și mijloace tehnice de intervenție, utilizate pentru dirijarea gazelor la incendiile
produse în spații închise, realizat cu scopul de a micșora influența factorilor periculoși ai incendiului
asupra personalului de intervenție și a persoanelor surprinse de incendiu în interiorul clădirilor, precum
și pentru a crea condiții optime de intervenție (creșterea vizibilității, realizarea evacuării persoanelor,
scăderea temperaturii generate de incendiu, preîntâmpinarea fenomenelor termice periculoase etc.).
Ventilarea operațională poate fi utilizată în diferite etape ale intervenției, astfel:
a) după sosirea serviciilor de intervenție profesioniste/voluntare/private, dar înainte de
localizarea incendiului;
b) după localizarea incendiului, dar înainte de lichidarea acestuia;
c) după lichidarea incendiului;
Când ventilarea operațională are loc înainte de stingerea incendiului, aceasta poate avea efect
asupra extinderii acestuia.
Ventilarea operațională trebuie să răspundă la următoarele întrebări: Unde?, Când?, Cum?
Cap. II Definiții. Utilaje și accesorii utilizate în ventilarea operațională
Pentru buna înțelegere a noțiunilor tehnice prezentate în acest material documentat, propunem
adoptarea următorilor termeni de specialitate:
Ventilarea aerului reprezintă procesul de a împrospăta aerul (viciat) dintr-un spațiu închis prin
deplasarea și înlocuirea lui. Este un proces ce necesită intervenția factorului uman sau intervenția
sistemelor de ventilare cu care este echipată clădirea în care se produce incendiul.
Auto-ventilarea are loc atunci când incendiul deteriorează structura astfel încât are loc o ventilare
crescută. Este un proces ce se produce de la sine, fără intervenția factorului uman.
Ventilarea automată are loc atunci când golurile de aerisire/desfumare preinstalate sunt activate
automat, de obicei în stadiile incipiente ale incendiului, de către sistemul de detectare a incendiului.
Ventilarea operațională reprezintă modul în care serviciile de urgență
profesioniste/voluntare/private realizează intervenția pentru a deschide clădirea/încăperea/spațiul
incendiat, eliberând astfel produsele de ardere rezultate (fum, gaze inflamabile și/sau gaze toxice) și
permițând pătrunderea aerului proaspăt.

6. Pagina 5 din 20
Ventilarea orizontală constă în realizarea unor deschideri în pereții exteriori (de exemplu
folosind ferestrele și ușile) astfel încât circulația aerului să ajute la evacuarea din interior a gazelor
fierbinți și a fumului.
Ventilarea verticală constă în realizarea unei deschideri la nivel înalt (de obicei prin acoperiș),
astfel încât efectul de tiraj al fumului și gazelor fierbinți să le permită să se evacueze pe verticală.
Ventilarea naturală cuprinde tehnicile de ventilare verticală și orizontală atunci când acestea nu
se realizează folosind de mijloace mecanice. Aceasta include utilizarea unor goluri existente în zidărie
(ferestre, uși etc.).
Ventilarea mecanică cuprinde tehnicile de ventilare verticală și orizontală atunci când sunt
utilizate mijloace mecanice pentru a ajuta la îndepărtarea gazelor fierbinți și a fumului sau la furnizarea
de aer proaspăt.
Ventilarea hidraulică reprezintă ventilarea realizată cu ajutorul unui jet de apă refulat sunt formă
conică printr-un un gol existent, astfel încât fluxul de apă să angreneze gazele de ardere prin deschidere.
Ventilarea ofensivă reprezintă acțiunea directă asupra focarului incendiului pentru a limita
extinderea acestuia și pentru a crea condiții optime de lucru pentru personalul de intervenție.
Ventilarea defensivă reprezintă acțiunea indirectă asupra focarului incendiului sau acțiunea
realizată după stingerea acestuia, pentru a îmbunătăți căile de acces și de evacuare și pentru a controla
mișcarea fumului în zonele clădirii care nu sunt afectate de incendiu.
Gol de admisie reprezintă deschiderea realizată sau folosită de personalul de intervenție pentru a
permite accesul de aer proaspăt în încăperea/incinta/clădirea în care se manifestă incendiul.
Gol de evacuare reprezintă deschiderea realizată sau folosită de personalul de intervenție pentru
a permite evacuarea aerului viciat (fum, gaze toxice și/sau inflamabile) din încăperea/incinta/clădirea în
care se manifestă incendiul.
Golurile de ventilare sunt golurile de admisie și golurile de evacuare prin intermediul cărora se
realizează ventilarea operațională de către forțele de intervenție.
Accesoriile aflate în dotarea serviciilor de urgență profesioniste, cu ajutorul cărora se realizează
ventilarea operațională, sunt:
Ventilator (Fig. 1) utilaj din grupa accesoriilor diverse, folosit pentru a împrospăta aerul viciat
într-un spațiu închis (prin deplasarea și înlocuirea lui) și care produce curenți de aer.
Un ventilator creează un con de aer ce se deplasează cu o viteză ridicată. Forma lată a acestuia
face ca ușile sau alte deschideri să obstrucționeze o parte din curentul de aer, în interiorul structurii
ajungând până la 30% din volumul de aer inițial.
Alți factori care pot influența volumul de aer ce pătrunde într-o incintă incendiată sunt:
- poziționarea ventilatorului dincolo de distanța optimă față de golul de admisie;
- vânturile laterale puternice.
Ventilatoarele pot fi angrenate de motor termic sau motor electric.
Fig. 1 Ventilator
Perdea antifum (Fig. 2 ): accesoriu din grupa accesoriilor diverse care se plasează în cadrul
unei deschideri (ex. ușă) pentru a preveni răspândirea fumului și gazelor rezultate în urma într-un spațiu
neafectat.

7. Pagina 6 din 20
Fig. 2 Perdea antifum montată pe o deschidere
Cap. III Tipuri de ventilare operațională
III.1. Ventilarea naturală
Ventilarea naturală cuprinde tehnicile de ventilare orizontală și verticală atunci când acestea se
realizează fără a folosi mijloace ventilatoarele. Aceasta include utilizarea unor goluri existente sau
realizate în zidărie (ferestre, uși etc.).
III.1.1. Ventilarea orizontală
Ventilarea orizontală (Fig. 3) este cea mai frecvent utilizată tehnică de ventilare deoarece, în
majoritatea situațiilor, este cea mai la îndemână modalitate cu care se poate realiza aerisirea
încăperii/clădirii/spațiului incendiat și este adesea cea mai ușoară. Este important de reținut faptul că
binoamele de căutare-salvare sau binoamele de atac care intră într-o încăpere/clădire/spațiu incendiat,
încep o formă de ventilare orizontală prin deschiderea ușilor sau ferestrelor.
Fig. 3 Ventilarea orizontală
Pe timpul incendiilor, pagubele produse de fum sunt adesea mai însemnate decât pagubele
produse de flăcări. Aceste situații pot fi rezolvate în ceea ce privește ventilarea operațională prin simpla
deschidere a ușilor și ferestrelor incintelor afectate pentru a permite evacuarea fumului.
Mișcarea fumului este cauzată de doi factori: vântul și temperatura gazelor (și, prin urmare, efectul
de tiraj).

8. Pagina 7 din 20
Semnificația relativă a acestora va depinde de mărimea lor. În apropierea unui incendiu, este
posibil ca efectul de tiraj să fie dominant.
Când fumul și gazele rezultate în urma unui incendiu sunt fierbinți, efectul de tiraj al acestora va
crește și acestea se vor ridica. Dacă sunt foarte fierbinți, se vor ridica foarte repede. În unele cazuri,
volume mari de aer pot fi antrenate, crescând foarte mult fluxurile de aer și de fum implicate.
Ventilarea operațională necesită eliberarea controlată a fumului și a gazelor fierbinți, posibil
inflamabile, dintr-o clădire și înlocuirea acestora cu aer proaspăt.
Cuvântul cheie din această descriere este „controlată”. Deschiderea aleatorie a ușilor și ferestrelor
poate înrăutăți situația, provocând extinderea incendiului și creșterea pagubelor cauzate de fum și
crescând posibilitatea apariției fenomenului de backdraft.
În funcție de obiectivele stabilite de comandantul intervenției, se poate stabili tactica de ventilare
defensivă sau ofensivă.
Aplicarea ventilării defensive (Fig. 4), presupune introducerea de aer proaspăt în încăperile
neafectate de incendiu. Compartimentarea clădirii va determina traseul pe care îl va parcurge aerul, odată
ce golurile de ventilare sunt deschise. Locurile în care se realizează golurile de ventilare trebuie alese
pentru a evita direcționarea aerului proaspăt către locul incendiului.
Fig. 4 Ventilarea defensivă
Pentru a aplica tactica ventilării ofensive (Fig. 5), golul de evacuare ar trebui să fie cât mai
aproape posibil de focar, iar aportul de aer proaspăt să se facă prin locul de acces al binomului de stingere.
Respectarea acestor indicații va favoriza lucrul binomului în condiții de vizibilitate și confort termic.
Fig. 5 Ventilarea ofensivă
În acest caz, gazele care ies prin golul de ventilare sunt foarte fierbinți și posibil inflamabile. Este
posibil să apară flăcări în afara golului de ventilare dacă fumul și gazele sunt peste temperatura lor de
auto-aprindere. Există riscul de propagare a incendiului.
Prin urmare, înainte ca golul de evacuare să fie deschis, acesta trebuie protejat prin prezența unui
binom de intervenție echipat cu țeavă de refulare. Binomul de intervenție va acționa pentru a răci fumul
și gazele pe măsură ce acestea ies, dar în niciun caz apa nu trebuie direcționată prin golul de ventilare,

9. Pagina 8 din 20
atâta timp cât ventilarea este în desfășurare. Acest lucru va interfera cu procesul de ventilare și ar putea
pune în pericol personalul de intervenție aflat în interiorul clădirii.
În cazul în care în incinta în care se manifestă incendiul scade mult concentrația de oxigen, există
riscul producerii unui backdraft. Pentru a minimiza riscul de producere a fenomenului de backdraft, golul
de evacuare se va realiza în partea superioară a incintei, pe peretele opus golului de admisie.
Dacă toate celelalte ieșiri din incintă sunt închise, forța oricărui backdraft va fi direcționată în
afara golului de evacuare. Personalul de intervenție care efectuează ventilarea trebuie să ia măsurile de
siguranță corespunzătoare, cum ar fi să rămână departe de calea oricărui posibil backdraft, să utilizeze
aparate de respirat cu aer comprimat, să adopte o poziție de lucru sigură și să aibă o țeavă de refulare
pregătită pentru utilizare.
Comandantul intervenției trebuie să ia în considerare retragerea personalului de intervenție dintr-
o zonă sau din toată clădirea, în timp ce aerul proaspăt este introdus în incinta afectată de incendiu, în
cazul în care traseul aerului proaspăt este probabil să devină calea de propagare pentru backdraft. Trebuie
să se acorde o atenție deosebită siguranței personalului de intervenție aflat la etajele de sub incendiu - în
special acolo unde căile lor de acces și/sau de evacuare parcurg o parte a traseului de admisie a aerului
proaspăt (de exemplu, acolo unde traseul de intrare a aerului proaspăt reprezintă o parte a casei scărilor).
Cea mai simplă modalitate de a realiza ventilarea operațională, provocând cele mai puține pagube,
este deschiderea unei ferestre sau a unei uși. Este de preferat deschiderea ferestrelor decât spargerea
acestora, deoarece acestea pot fi apoi închise din nou dacă este necesar. În anumite circumstanțe,
ferestrele pot fi sparte (fig. 6), dar trebuie avut în vedere evitarea contactului cu fumul fierbinte și rănirea
personalului cu cioburile sparte.
Fig. 6 Realizarea unui gol de ventilare (ventilare orizontală)
III.1.2. Ventilarea verticală
Ventilarea verticală folosește la maximum efectul de tiraj al fumului și gazelor fierbinți,
permițându-le să iasă inofensiv în afara clădirii, pe calea cea mai scurtă posibil. Este utilă în special în
situații potențiale de backdraft.
Diferența dintre ventilarea verticală și ventilarea orizontală constă în locul în care este realizat
golul de evacuare. În cazul ventilării orizontale, golul de evacuare este plasat cât mai sus posibil în
peretele incintei. La ventilarea verticală, golul de evacuare este plasat în acoperișul incintei, cât mai
aproape posibil de incendiu.
Ventilarea verticală este cea mai eficientă ca tactică de ventilare ofensivă, folosită pentru a ataca
direct incendiul. În operațiunile de ventilare defensivă, eficiența sa depinde de distanța față de incendiu
și, prin urmare, de efectul de tiraj al fumului și gazelor fierbinți.

10. Pagina 9 din 20
Astfel, ventilarea verticală este cea mai eficientă în cazul clădirilor în care incendiul se dezvoltă
direct sub acoperiș. Acolo unde există un tavan sau un spațiu pe acoperiș care nu este implicat în incendiu,
ventilarea verticală va duce la extinderea incendiului în acel spațiu.
Avantajele ventilării verticale sunt următoarele:
- poate reduce la minimum riscul apariției unui backdraft. Inițial, presiunea din incintă va
evacua gazele fierbinți;
- poate limita extinderea incendiului, deoarece fumul și gazele fierbinți parcurg cea mai
scurtă cale posibilă înainte de a fi evacuate din incintă;
- poate asigura evacuarea extrem de rapidă a fumului, datorită vitezei mari a fumului și a
gazelor fierbinți care ies prin golul de evacuare de pe acoperiș. Cantități mari de aer
proaspăt sunt aspirate pentru a înlocui fumul și gazele fierbinți.
Este absolut necesar ca incendiul să fie localizat înainte de a putea fi luată în considerare ventilarea
verticală.
Ca practică obișnuită, atunci când este în curs de desfășurare ventilarea verticală ofensivă, golul
de evacuare trebuie protejat cu țeavă de refulare, chiar și în timp ce se realizează golul.
Dacă este posibil în condiții siguranță, orice gol în acoperiș ar trebui realizat lucrând de pe o scară
manuală sau autoscară, în loc de a lucra direct de pe acoperiș (fig. 7). Chiar și atunci, trebuie reținut faptul
că, odată ce compartimentul de incendiu a fost pătruns, fum și gaze fierbinți și eventual flăcări vor ieși
prin golul creat, posibil cu o oarecare forță.
Fig. 7 Realizarea unui gol de ventilare (ventilare verticală)
III.2. Ventilarea mecanică
Din punct de vedere al modului de gestionare al fluxului de aer, ventilarea mecanică se clasifică
în ventilare cu presiune pozitivă (VPP) și ventilare cu presiune negativă (VPN).
Din punct de vedere al traseului de ventilare, aceasta se clasifică în ventilare pe orizontală și
ventilare pe verticală.
III.2.1 Ventilarea cu presiune pozitivă (VPP)
VPP se realizează prin introducerea forțată a aerului într-o clădire afectată de incendiu, folosind
un ventilator. Efectul acestei operațiuni va fi creșterea presiunii aerului din interior în raport cu presiunea
atmosferică, ceea ce va duce la evacuarea fumului și a gazelor fierbinți prin golul de evacuare existent
sau creat. Pentru aplicarea cu succes a acestei tehnici și evitarea propagării incendiului pe verticală, se
recomandă răcirea fluxului de fum și gaze fierbinți cu un jet pulverizat, aplicat perpendicular pe direcția
de deplasare a acestora.

11. Pagina 10 din 20
Fig. 8 Ventilare cu presiune pozitivă (VPP)
Această tehnică face posibilă ventilarea tuturor tipurilor de spații, inclusiv în absența unei
diferențe de înălțime între golul de admisie și golul de evacuare. Ca efect, fluxul de aer necesar pentru
ventilare este creat de ventilator. Ventilarea cu presiune pozitivă se poate executa pe orizontală cât și pe
verticală.
Tehnica ventilării cu presiune pozitivă este necesară în stingerea incendiilor, permițând astfel
comandantului intervenției să aleagă între:
- tactica de ventilare ofensivă;
- tactica de ventilare defensivă;
- tactica combinată între două moduri de acțiune.
Avantajele utilizării ventilării cu presiune pozitivă sunt următoarele:
- protecția persoanelor surprinse de incendiu la interior;
- protecția binoamelor de intervenție;
- scăderea temperaturii;
- îmbunătățirea vizibilității;
- protejarea căilor de deplasare/evacuare;
Tactica de ventilare ofensivă este folosită pentru a descrie situaţia când se acționează direct asupra
spațiului incendiat cu scopul limitării și lichidării incendiului.
Fig. 9 VPP ofensivă
Avantajele VPP ofensive:
- evacuarea rapidă a gazelor fierbinți și a produșilor de ardere pe direcția dorită;
- creșterea vizibilității în spațiul incendiat;
- protejarea căilor de acces și evacuare pe toată durata intervenţiei;
Dezavantajele VPP ofensive:
- propagarea incendiului pe direcția de ventilare;
- propagarea fumului pe direcția de acțiune a forțelor de intervenție;
- necesitatea folosirii de utilaje specifice (ventilatoare).

12. Pagina 11 din 20
Tactica de ventilare defensivă este folosită pentru protejarea unui traseu sau a unor zone ale
clădirii împotriva fumului și gazelor fierbinți/inflamabile produse de incendiu pentru protecția spațiilor
sau asigurarea unui traseu pentru evacuarea persoanelor. Aplicarea ei este condiționată de crearea în
prealabil a golului de evacuare a fumului în partea superioară a spațiului cu urmează a fi ventilat.
Fig. 10 Ventilare mecanică defensivă
Avantajele VPP defensive:
- protejarea spațiilor sensibile;
- protejarea căilor de comunicații / evacuare;
- facilitează desfacerea elementelor de construcție.
Dezavantajele VPP defensive:
- nu se acționează direct asupra incendiului.
Fig. 11 Montarea perdelei antifum Fig. 12 Pătrunderea în spațiul incendiat
ATENȚIE:
Pentru eficientizarea operațiunii de ventilare se va utiliza perdeaua antifum. Aceasta se va monta la
limita spațiului incendiat (ex: ușa de acces).
DE REȚINUT!
Este interzisă efectuarea ventilării unui spațiu incendiat dacă nu se cunoaște cu exactitate locul
focarului!
ATENȚIE!
Ventilarea ofensivă se va efectua doar în prezența binomului de stingere!

13. Pagina 12 din 20
După instalarea unei perdele antifum, ușa zonei afectate poate fi deschisă și se poate executa
tehnica pătrunderii, fără răspândirea fumului și gazelor de incendiu în clădire.
Pentru a se evita eșecul operațiunii de ventilare, trebuie îndeplinite următoarele condiții:
- este asigurată refularea continuă a apei, atât la interior cât și la exterior;
- este realizată comunicarea între binoamele de intervenție;
- se cunoaște locul focarului;
- nu există focare ascunse;
- este determinată direcția de propagare a incendiului;
- este realizată stratificarea fumului, implicit echilibrul termic.
Ventilarea pe orizontală este cea mai des folosită metodă de VPP. Pentru o eficiență maximă,
golurile de evacuare a fumului se vor realiza la o înălțime cât mai mare, pe partea ferită de vânt a clădirii.
Fig. 14 Principiul de funcționare a ventilării orizontale
VPP verticală se realizează utilizând flotabilitatea ridicată a fumului și gazelor fierbinți.
Se folosește mai ales în cazul incendiilor la mansarde sau poduri și clădiri înalte. Aerul proaspăt
va fi introdus în partea de jos a spațiului/clădirii, în timp ce golul de evacuare se va realiza la o înălțime
cât mai mare pentru a putea fi evacuate gazele fierbinți. Suprapresiunea creată de ventilator va face ca
fumul și gazele să fie eliberate pe traseul stabilit. Ventilarea pe verticală se utilizează de regulă la
incendiile de apartamente, cu scopul de a ventila casa scării și a asigura aer curat pe calea de evacuare
(fig. 13).
Fig. 13 Principiul de funcționare a ventilării verticale
III.2.2 Ventilarea cu presiune negativă (VPN)
VPN se realizează prin extragerea fumului și a gazelor fierbinți prin golul de evacuare. Aceasta
va avea ca efect reducerea presiunii aerului din interiorul clădirii în raport cu presiunea atmosferică.
Aportul de aer proaspăt se va face în mod natural sau mecanic, cu ajutorul ventilatorului.
Se utilizează în special pentru evacuarea amestecurilor toxice sau explozive a căror traseu trebuie
bine cunoscut pentru a se evita orice risc de propagare, intoxicație sau explozie.
Ventilarea cu presiune negativă nu va fi realizată cu ajutorul ventilatoarelor cu motor termic!

14. Pagina 13 din 20
Fig. 15 Ventilare cu presiune negativă
Fig. 16 Ventilare cu presiune negativă
III.3. Amplasarea ventilatoarelor
Ventilatoarele se amplasează:
- în fața intrării;
- la o distanță egală cu înălțimea ușii de intrare astfel încât conul realizat de ventilator să
cuprindă întreaga deschidere.
Combinarea mai multor ventilatoare crește eficiența tactică a ventilării operaționale. În funcție de
configurația zonelor afectate de incendiu, comandantul intervenției are posibilitatea de a combina
acțiunea mai multor ventilatoare și să le folosească astfel:
- în paralel (fig. 17) pentru a acoperi complet suprafața golului de admisie a fluxului de aer,
se pot plasa mai multe ventilatoare unul lângă altul
DE REȚINUT!
În general, zona de introducere a fluxului de aer este ușa de intrare în clădire, situată la parter.
În unele cazuri, această zonă poate fi localizată la nivelul la care se manifestă incendiul. Acest caz
apare mai ales atunci când casa scării unei clădiri are mai multe deschideri, ceea ce face imposibilă
cererea unei suprapresiuni.

15. Pagina 14 din 20
Fig. 17 utilizarea ventilatoarelor în paralel
- în serie (fig. 18) în vederea creșterii debitului de aer, se pot plasa ventilatoarele unul în
spatele celuilalt la un metru distanță;
Fig. 18 Utilizarea ventilatoarelor în serie
- în zone diferite (fig. 19) în vederea combinării tacticii de ventilare ofensivă și a tacticii de
ventilare defensivă.
Fig. 19 Ventilarea în zone diferite

16. Pagina 15 din 20
Cap. IV Ventilarea operațională pe timpul stingerii incendiilor
Folosită corect, ventilarea operațională poate avea efecte benefice asupra stingerii incendiilor:
- poate ajuta la evacuare prin limitarea răspândirii fumului pe căile de evacuare, creșterea
vizibilității și a timpilor necesari evacuării;
- poate ajuta operațiunile de salvare prin reducerea fumului și a concentrației gazelor toxice
care împiedică activitățile de căutare și pun în pericol persoanele surprinse de incendiu la
interior;
- poate îmbunătăți siguranța personalului de intervenție prin reducerea riscului de producere
a fenomenului de flashover și preîntâmpinarea fenomenului de backdraft;
- poate asigura accesul mai rapid al personalului de intervenție într-o clădire incendiată și,
prin eliminarea fumului și îmbunătățirea vizibilității, facilitează localizarea și lichidarea
incendiului;
- poate diminua pagubele materiale acolo unde incendiul poate fi localizat și lichidat mai
rapid și poate limita extinderea incendiului prin limitarea mișcării fumului și a gazelor
fierbinți.
Aplicată incorect, ventilarea operațională poate provoca fenomenul de backdraft, poate provoca
extinderea incendiului și poate pune în pericol personalul de intervenție și persoanele surprinse de
incendiu la interior.
Principiile de bază în folosirea ventilării operaționale de către comandantul intervenției pe timpul
stingerii incendiilor, pot fi rezumate într-o listă simplă de verificare:
✓ Identificați scopul ventilării. Acesta va determina dacă abordarea trebuie să fie ofensivă sau
defensivă.
✓ Asigurați-vă că este asigurată comunicarea între personalul de intervenție care desfășoară
misiuni operative în interiorul clădirii, comandantul intervenției și personalul de intervenție
din interiorul și din exteriorul clădirii care va desfășura diferitele activități de ventilare.
✓ Identificați direcția vântului.
✓ Decideți dacă adoptați ventilarea verticală sau orizontală.
✓ Dacă vântul nu va asigura suficientă ventilare singur, odată ce golurile de ventilare au fost
realizate, luați în calcul dacă ventilarea mecanică poate ajuta.
✓ Stabiliți poziția golurilor de admisie și de evacuare și decideți cum urmează să fie realizate.
✓ Asigurați-vă că protecția golului sau golurilor de evacuare este asigurată cu țevi de refulare a
apei de către binoame de intervenție.
✓ Evaluați necesitatea ca personalul de intervenție din interiorul clădirii să fie retras în timp ce
are loc ventilarea. Dacă da, retrageți-l!
✓ Aduceți la cunoștință personalului de la locul intervenției precum și dispeceratului unității
intenția de a începe ventilarea.
✓ Realizați mai întâi golul de evacuare. Acest lucru poate duce în prima fază la apariția unei
mingi de foc (atenție la pct. 7).
✓ Dacă golul de admisie este în același timp calea de acces a personalului de intervenție, este
posibil să nu fie necesară nicio acțiune suplimentară. În caz contrar, odată ce au apărut efectele
inițiale, realizați golul de admisie.
✓ Dacă hotărâți folosirea VPP/VPN, porniți ventilatorul pentru VPP/VPN.
Efectele ventilării trebuie supravegheate îndeaproape, iar progresul în interiorul clădirii trebuie
raportat comandantului intervenției.
DE REȚINUT!
Aceste tehnici prezentate funcționează favorabil doar în cazurile în care avem binom pentru stingerea
incendiului în lucru și sunt identificate toate canalele tehnologice.

17. Pagina 16 din 20
Cap. V Ipoteze de lucru
V.1. Locuințe individuale
V.1.1. Clădiri cu planșeu incombustibil
În cazul unui incendiu produs la parterul clădirii, pentru localizarea și lichidarea incendiului sunt
necesare următoarele etape:
- pe timpul recunoașterii, se verifică direcția și viteza vântului;
- identificarea unui gol de evacuare în peretele din opusul direcției vântului, pentru o viitoare
deschidere;
- realizarea dispozitivului preliminar de intervenție din direcția vântului;
- amplasarea ventilatorului în spatele binomului ce urmează să pătrundă;
- concomitent cu realizarea pătrunderii, se realizează deschiderea golului de evacuare
identificat anterior și pornirea ventilatorului;
- pentru reducerea riscului de propagare a incendiului la acoperiș, se va utiliza o țeavă de
refulare pentru răcirea fumului evacuat;
Fig. 20 Ventilare locuință individuală cu planșeu incombustibil
V.1.2. Clădiri cu planșeu combustibil
În cazul unui incendiu produs la parterul casei, pentru localizarea și lichidarea incendiului sunt
necesare următoarele etape:
- pe timpul recunoașterii (lecturii focului), se verifică direcția și viteza vântului;
- identificarea unui gol de evacuare în peretele din opusul direcției vântului, pentru o viitoare
deschidere;
- realizarea dispozitivului preliminar de intervenție din direcția vântului;
- amplasarea ventilatorului în spatele binomului ce urmează să pătrundă;
- concomitent cu realizarea pătrunderii, se realizează deschiderea golului de evacuare
identificat anterior și pornirea ventilatorului;
- pentru reducerea riscului de propagare la acoperiș, se va utiliza o țeavă de refulare pentru
răcirea fumului evacuat;
ATENȚIE!
Nu se recomandă utilizarea jetului folosit pentru răcirea fumului pentru stingerea incendiului prin
golul creat. Acest fapt va barbota straturile de fum create, va crește temperatura în zona interioară,
fapt ce va duce la retragerea binomului pătruns în încăpere.

18. Pagina 17 din 20
Fig. 21 Ventilare locuință individuală cu planșeu combustibil (incendiul propagat în pod)
- în cazul în care incendiul a pătruns prin planșeul combustibil, se va face o deschidere cât
mai aproape posibil de locul focarului, pentru limitarea propagării incendiului la întreg
acoperișul;
Fig. 22 Ventilare locuință individuală cu planșeu combustibil (incendiul propagat în pod), utilizând țevile fognail
V.2. Locuințe colective (blocuri de locuințe)
În cazul unui incendiu produs la etajul unui bloc, pentru localizarea și lichidarea incendiului sunt
necesare următoarele etape:
- pe timpul recunoașterii (lecturii focului), se verifică direcția și viteza vântului;
- identificarea unui gol de evacuare la etajul incendiat în peretele din opusul direcției
vântului, pentru o viitoare deschidere;
- deschiderea trapei de evacuare a fumului (dacă există);
- realizarea dispozitivului preliminar de intervenție, până la nivelul ușii apartamentului;
- amplasarea ventilatorului la ușa de acces în bloc;
- montarea perdelei antifum pe tocul ușii de acces în locuință;
- concomitent cu realizarea pătrunderii, se realizează deschiderea golului de evacuare
identificat anterior și pornirea ventilatorului;
- pentru reducerea riscului de propagare la etajele superioare, se va utiliza o țeavă de refulare
pentru răcirea fumului evacuat;

19. Pagina 18 din 20
Trapă de evacuare a fumului
Goluri realizate la etajul
incendiat
Deschidere realizată pentru
introducere aer
De reținut! Pentru controlul evacuării
fumului, nu se recomandă spargerea
tuturor ferestrelor.
Fig. 23 Ventilarea unui apartament, cu protecția casei scării.
Această tehnică se utilizează și pentru facilitatea evacuării persoanelor aflate în bloc, în momentul
producerii evenimentului.
În lipsa trapei de evacuare, se va utiliza ca deschidere fereastra aflată la nivelul ultimului etaj.
În figura de mai jos este reprezentat efectul creat în timp prin utilizarea ventilatorului.
Fig. 24 Efectele ventilării corecte
În situațiile în care nu există posibilitatea realizării deschiderilor în compartimentul incendiat și
nici existența golurilor în pereții caselor de scară, se vor avea în vedere următoarele:
- poziționarea binomului de stingere cât mai aproape de sol și amplasarea ventilatorului în
spatele acestora pentru atacul focarului;
- realizarea golului de evacuare la partea superioară a casei scării;
- informarea persoanelor surprinse în spațiile de la etajele superioare de pericolul existent pe
casa scării și de obturarea orificiilor existente prin ușile exterioare ale apartamentelor până
la evacuarea organizată;

20. Pagina 19 din 20
Fig. 25 Ventilarea spațiilor fără goluri în casa de scară
V.3. Subsoluri
Cea mai eficientă metodă pentru ventilarea spațiilor aflate în subsolul clădirilor o reprezintă VPN.
Fig. 26 VPN în subsol
În situația în care subsolul are goluri de evacuare, se poate utiliza eficient și ventilarea cu
presiunea pozitivă.
DE REȚINUT!
Utilizarea tehnicii VPN duce la evacuarea fumului prin deschiderea creată de binomul de intervenție.
Fiind regimul de înălțime scăzut, acest lucru duce la retragerea binomului de stingere din cauza
temperaturii ridicate provocate de ventilator.

21. Pagina 20 din 20
V.4. Parcaje subterane
Se recomandă utilizarea tehnicii VPP prin intermediul unui tub flexibil pentru a obține un efect
major în apropierea incendiului și pentru a permite fumului să se evacueze prin partea superioară a
compartimentului incendiat, concomitent cu lichidarea incendiului.
Fig. 27 Ventilarea în parcajele subterane
Acest procedeu este posibil datorită regimului de înălțime mai mare existent în parcajele
subterane, cât și deoarece accesul personalului de intervenție este facilitat prin zona de intrare/ieșire a
autovehiculelor.
V.5. Clădiri industriale de producție/depozitare
Pentru asigurarea unui debit de aer necesar pentru ventilarea clădirilor industriale, sunt necesare
utilizarea în paralel a ventilatoarelor transportabile sau a ventilatoarelor remorcabile. Se vor utiliza
golurile instalațiilor de desfumare pentru evacuarea fumului.
În urma realizării golurilor pentru evacuarea fumului, ventilarea spațiului duce și la răcirea
elementelor de construcție, fapt ce mărește timpul de rezistență a construcției.
Fig. 28 Ventilarea în hale de producție/depozitare
DE REȚINUT!
Din cauza componentelor autovehiculelor va fi produsă o cantitate mare de fum negru dens, fapt ce
va duce cu greu la localizarea incendiului, măsură impusă înaintea folosirii ventilatorului. Pentru
localizarea rapidă a incendiului se recomandă utilizarea camerei de termoviziune.