2. STAREA DE BINE A CADRELOR DIDACTICE
(IMPORTANŢA)
,,Ce este starea de bine?”
Cu certitudine răspunsul va fi diferit în funcție de fiecare persoană în parte,
sau mai bine spus, vor fi destul de puține răspunsuri care vor fi la fel dar
care, în majoritatea cazurilor, vor avea valoare și semnificație diferită însă
toate raspunsurile se vor referi la ceea ce este bine sau bun pentru o ființă
umană sau pentru alte forme de viață.
Starea de bine a ființelor umane are calitatea de a fi flexibilă fiind
modelată conform structurii unice a fiecărei persoane și desemenea
calitatea de a se transforma conform factorilor care o influențează:
vârstă, sex, contexte sociale și demografice, educație, familie,
întâmplări, nevoi, dorințe, grad de dezvoltare personală, etc.
Starea de bine reprezintă elementul cheie care stă la baza evoluției și
dezvoltării personale, la baza evoluției umane din toate punctele de
vedere.
3.
4. IMPORTANŢA STĂRII DE BINE A CADRELOR DIDACTICE
Profesorii trebuie să fie conştienţi că sunt expuşi unor factori perturbatori şi unor
erori ce generează variabilitatea aprecierilor, erori date fie de profesorul
examinator, fie de specificul disciplinei de învăţământ, fie de ambele.
Creşterea încrederii şi a relevanţei evaluării ca proces este legată de stabilirea unui
climat psihosocial favorabil, de dezvoltare a competenţelor docimologice ale
cadrelor didactice, de modificare a raportului dintre evaluarea sumativă şi cea
formativă şi de modernizare a strategiilor şi metodelor folosite în evaluarea
şcolară prin creşterea calităţii tehnice a acestora şi prin diversificarea lor.
Este necesară reconsiderarea rolului evaluării în ansamblul programului de formare
în şcoală, prin asigurarea concordanţei între metodele de evaluare folosite şi
obiectivele şi conţinuturile precizate în Curriculum.
Emoțiile pozitive și rolul lor în sala de clasă
Emoțiile pozitive (fericirea, optimismul, bucuria, speranța, mulțumirea,
recunoștința, entuziasmul, admirația etc.) au fost studiate relativ recent și s-a
constatat că au efecte benefice asupra sănătății mentale și fizice.
5. RYFF ȘI KEYES (APUD. MUNTELE – HENDREȘ, 2015)
DESCRIU STAREA PSIHOLOGICĂ DE BINE CAAVÂND
ÎN STRUCTURA SA 6COMPONENTE :
Autoacceptarea – acceptarea propriei persone și a experiențelor anterioare;
Autonomia – capacitatea de a rezista în fața influențelor negative ale
mediului și de a proceda în conformitate cu credințele și valorile proprii;
Dezvoltarea personală – deschiderea și învățarea din experiențe noi;
Stăpânirea mediului – capacitatea individului de a gestiona bine mediul care
îl înconjoară;
Relaționarea pozitivă – capacitatea de a relaționa optim cu cei din jur, de a
ține cont de nevoile celorlalți;
Scopul sau sensul în viață – conștientizarea scopului sau sensului propriei
vieți.
6. HOLMAN (2014) IDENTIFICĂ MAI MULTE FUNCȚII ALE EMOȚIILOR POZITIVE:
redresează individul după stările negative și anulează
modificările produse de acestea: tensiune arterială
flexibilitate cognitivă și comportamentală
stimulează construcția resurselor importante pe termen lung
(altruismul)
protejează sănătatea mentală
7. EMOȚIILE NEGATIVE TRĂITE:
frica resimțită la vederea unui pericol poate determina fuga
și, astfel, salvarea vieții individului
Reprimate se pot transforma în disfuncții
tristețea prelungită se poate transforma în depresie
8. MARTIN SELIGMAN A PROPUS CA TERMENUL GLOBAL DE
„FERICIRE” SĂ FIE ÎMPĂRȚIT ÎN TREI PĂRȚI MAI APLICABILE
(APUD. DINU, 2019):
Viața plăcută (The Pleasant Life)
Emoțiile pozitive despre :
trecut includ satisfacție, împlinire, iertare;
viitor includ speranță, optimism și încredere;
prezent includ satisfacția rezultată din acțiunile cotidiene;
Viața implicată (The Engaged Life)
Una dintre modalitățile prin care putem aspira spre împlinire este
identificarea și valorificarea abilităților și talentelor proprii.
Viața semnificativă (The Meaningful Life)
identificarea sensului vieții și poate fi exprimată prin contribuția pe care o
aducem în viețile celorlalți (exprimată într-o multitudine de planuri)
9. VIAȚA SEMNIFICATIVĂ (THE MEANINGFUL LIFE)
Cadrele didactice pot influența starea de bine a elevilor la clasă, prin crearea unei
atmosfere pozitive, prin sprijinul acordat în situații dificile, prin încurajări, prin
angajarea elevilor în diferite sarcini, prin excluderea comparațiilor cu alți colegi
Există și diferite tehnici / exerciții de stimulare a stării de bine:
- tehnici de respirație
Crearea unui climat bazat pe comunicare și cooperare nu poate aduce decât
rezultate benefice.
Bucuria, speranța, mândria au o influență pozitivă asupra performanțelor școlare
- înlătură frica și alte obstacole ce pot apărea în calea comunicării didactice și
determinându-l pe elev să privească dificultățile ca pe niște provocări.
Feed-back-ul pozitiv din partea profesorului relaxează elevul și îl conduce spre a
realiza anumite schimbări pozitive în comportamentul său, spre a-și îmbunătăți
performanța, sporindu-i interesul pentru domeniul respectiv și incitându-l la
căutări, investigații, descoperiri.
Toate acestea aduc, în final, bucuria achizițiilor academice
10. Profesorul nu poate beneficia în mod automat de emoții
pozitive proprii
Profesorul trebuie să aibă capacitatea de a-și gestiona bine
emoțiile, prin dezvoltarea inteligenței emoționale a acestuia,
pe care, mai apoi, să o poată determina și la elevii săi.
11. BAR-ON (1997) A DESCRIS INTELIGENȚA EMOŢIONALĂ
CA AVÂND MAI MULTE COMPONENTE:
- aspectul intrapersonal,
- conștientizarea propriilor emoții și abilitatea de a le recunoaște, capacitatea de
a fi optimist, de a-ți realiza potențialul;
- aspectul interpersonal
- abilitatea de a fi conștient, de a înțelege și aprecia emoțiile celorlați
(empatia), abilitatea de a întreține relații interpersonale reciproc avantajoase;
- adaptabilitatea
– capacitatea de a rezolva probleme, de a le defini corect și de a stabili realist
resursele de care dispui,abilitatea de a-ți ajusta comportamentul, gândurile și
emoțiile pentru a schimba situația dorită;
- controlul stresului
– abilitatea de a face față evenimentelor stresante în mod activ și pozitiv;
- dispoziția generală
– abilitatea de a te simți satisfăcut de propria viață, de a vedea partea frumoasă a
vieții (optimismul, fericirea), de a te simți bine, atât singur, cât și împreună cu alții.
12. INSTRUMENTE DE COACHING UTILIZATE ÎN OPTIMIZAREA
COMUNICĂRII ȘI GESTIONĂRII EMOȚIILOR
Etimologie:
Termenul ”coaching” derivă de la numele unei localități din Ungaria (Kocs),
unde, în secolul al XVI-lea, un mijloc de transport în comun numit wagon,
ducea oamenii dintr-un loc în altul, iar această activitate purta denumirea de
coaching;
Trei secole mai târziu termenul ”coaching” apare în sport, când Timothy
Gallwey, pedagog și expert în tenis la Harvard, a încetățenit conceptul și i-a
dat forma cunoscută până astăzi, adică aceea de însoțire mentală a unei
persoane în vederea atingerii unei performanțe:
-obstacolele interne ale jucătorului sunt mai puternice decât
adversarul aflat în fața sa, drept urmare a decis să se concentreze asupra
acestora
13. O primă formă de utilizare a instrumentelor de coaching :
depăşirea blocajelor legate de comunicare, de diminuare sau
chiar înlăturare a temerii de a vorbi în public.
-punerea elevului în situaţii care-l scot din zona de confort
(desensibilizarea):
Ȋn aceste situații profesorul îi poate adresa elevului întrebări
clarificatoare de tipul:
Cât de mult va mai conta nota primită azi peste cinci ani?
Cât de mult va mai conta situaţia de azi (vorbitul în faţa colegilor,
posibil însoţit de bâlbâieli etc.) peste cinci ani?
Carei cel mai rău lucru care se poate întâmpla în situaţia de faţă?
Presupunând că se va întâmpla totuşi „să te faci de râs”, cum
poţi diminua efectele acestei situaţii?
Care este probabilitatea ca noi să putem fi ”strălucitori” în
fiecare zi a vieții noastre?
14. O altă situaţie în care este benefică utilizarea instrumentelor de
coaching este în cadrul managementului clasei de elevi.
Pentru „a nu scăpa clasa din mână” este necesară:
Identificarea intereselor elevilor, a nevoilor lor reale;
- o primă oră de intercunoaştere („descoperire de sine” ) ȋn care
iniţiatorul este profesorul prin tehnica ,, storytelling’’
- profesorul şi elevii să vorbească despre interesele lor:
- culori preferate, activităţi plăcute, ceşi doresc de la viaţă, ce-şi
propun pentru viitor, ce aşteptări au de la ora respectivă;
Tehnica „storytelling”, folosită cu succes în discursurile publice de către
marii oratori ai lumii.
Are rolul de a apropia vorbitorul de auditoriu şi de a trezi interesul şi
simpatia pentru persoana care vorbeşte, dar şi pentru conţinutul transmis.
Nu este necesar ca vorbitorul să intre în prea multe amănunte legate de
persoana proprie;
Rolul lui nu este de a se confesa elevilor, ci de a se prezenta într-o altfel
de manieră.
15. O altă modalitate este aplicarea exerciţiului „Prin ce sunt eu
unic(ă)?”
-participanţii prezintă ceea cei face diferiţi / speciali (un talent,
o experienţă, o realizare);
Exerciţiul poate fi îmbogăţit, prin întrebarea:
„Cine mai posedă acest talent? / Cine a mai trecut prin această
experienţă?”
Optimizarea motivaţiei elevilor este o altă situaţie în care
intervenţia instrumentarului de coaching este benefică:
-formarea personalităţii elevilor, fiinţe emoţionale şi abia
în al doilea rând raţionale.
În acest caz, la fel ca în cadrul unei sesiuni de coaching,
conectarea „de la inimă la inimă” printr-un climat socioafectiv
potrivit creat de către cadrul didactic sporind vizibil interesul
elevului pentru ora.
16. Centrarea pe nevoile și starea de moment a elevilor prin conectarea la
nivel emoțional.
Se utilizează întrebări simple, de tipul:
”Cum vă simțiți astăzi? / Ce mai faceți?”
Managementul timpului
Un exercițiu util este ”cadranul urgent / important” sau Metoda lui
Eisenhower.
În cadrul acestui exercițiu, elevul este invitat să completeze fiecare cadran cu
lucruri :
”urgente și importante” (o durere de măsea, care nu suportă amânare,
deci vizita la stomatolog este imperioasă)
”importante, dar nu urgente” (îmbrățișările oferite persoanelor dragi), ”
urgente, dar nu importante” (anumite cumpărături pe care trebuie să le
facă și pe care le poate delega altcuiva)
”nici urgente, nici importante” (privitul la televizor, statul pe facebook,
jocurile video – care pot fi eliminate sau reduse la minimum).
În plus, planificarea zilnică sau săptămânală a sarcinilor în funcție de acest
cadran poate fi utilă.
17. Figura 1. Metoda lui Eisenhower sau ”Cadranul urgent – important”
18. Coaching-ul poate fi utilizat și în rezolvarea de
probleme.
Un model al rezolvării de probleme specific coaching-ului îl vom
prezenta în cele ce urmează (cf. Williams ș.a., 2010):
Identificarea situației problematice:
Care este situația?
Ce ți-ar plăcea să schimbi?
Care sunt excepțiile în cadrul cărora acest lucru nu mai
reprezintă o problemă?
De unde vei ști că situația s-a îmbunătățit?
19. Dezvoltarea obiectivelor relevante, realiste (obiective SMART – Specifice,
Măsurabile, Asumate, Realiste, propuse pentru un Timp determinat):
Ce-ți dorești să obții?
Generarea de soluții alternative:
Care sunt opțiunile tale?
Considerații și consecințe:
Ce se va întâmpla?
Cât de utilă este fiecare soluție posibilă?
Țintirea celei mai fezabile soluții:
Care este cea mai fezabilă soluție?
Implementarea soluției alese:
Care sunt pașii care urmează a fi parcurși?
Evaluarea:
Cum arată succesul pentru tine? Ce poți
învăța de aici?
20. Conform filozofiei Efectului A.R.A.T., de la Atenția către tine, la Recunoașterea
gândurilor și emoțiilor, la Acțiuni și Transformare ȋn calitate de profesor vom fi
centraţi pe:
•Atenția către tine
Vei învăța să devii conștient de respirația ta, să meditezi, pentru a putea trăi
ancorat în momentul prezent.
•Recunoașterea
Vei învăța să te autoanalizezi și să transformi emoțiile negative în
oportunități generatoare de rezultate pozitive.
•Acțiuni
Vei învăța să privești dincolo de partea academică în clasă și să creezi o clasă
conștientă.
•Transformarea
Îți vei găsi entuziasmul și motivația de a preda cu bunătate și blândețe.
21. DIMENSIUNEA EMOȚIONALĂ ȘI MORALĂ A RELAȚIEI
PROFESOR-ELEV/EDUCATOARE- COPIL
Un profesor eficient se preocupă să susțină o dezvoltare personală armonioasă a
elevilor săi. Predarea materiei într-un mod care stimulează emoția îmbunătățește
concentrarea și produce înregistrarea privilegiată. Emoția determină calitatea
înregistrării (Cury, 2003)
Ca profesori trebuie să fim preocupaţi să-i învăţăm pe elevi nu doar să înveţe, ci
și să formăm caractere, să-i ajutăm să-şi consolideze anumite valori și atitudini
precum: solidaritatea, dragostea, cinstea, respectul, spiritul de într- ajutorare,
compasiunea faţă de ceilalţi etc.
Dar pentru asta trebuie să ne reamintim că un profesor educă nu numai prin
ceea ce știe, dar mai ales prin ceea ce este.
Modul în care studenții de la specializarea Pedagogia Învățământului Primar și
Preșcolar, participanți la Conferința Națională din 22-23 aprilie 2016, înțeleg să
fie profesori pentru copiii secolului 21.
În acest sens, studenții au fost invitați să participe la un concurs de scriere
reflexivă cu tema: Cum înțeleg eu să fiu profesor pentru copiii secolului 21?
În cele ce urmează vom prezenta câteva extrase din cele mai reușite eseuri
elaborate de studenții care au participat la acest concurs.
22. „Profesorul este un real mentor, un sprijin, sursă și resursă pentru copii.
Este important să dezvoltăm copiilor latura critică, inteligența emoțională,
creativitatea folosind toate resursele de care dispunem.
Profesorul secolul XXI va trebui să să reinventeze continuu, să găsească
soluții pentru probleme care în trecut nu au existat, va trebui să se
documenteze, să caute, să combine posibilități...să își dezvolte tehnici și
strategii de instruire și evaluare astfel încât să inspire copiilor un sentiment
de siguranță și dragoste pentru cunoaștere...să caute în orice lucru mic
situații mari de învățare.
Eu – profesorul îmi voi asuma responsabilitatea de educare a viitorului adult
cu dragoste și înșelegere. Voi pune un accent deosebit nu pe „a ști”, ci pe „a
ști să”, nu neapărat pe produs, dar mai ales pe proces. Îmi doresc să creez o
conexiune specială cu viitorii mei copii, să îi înțeleg în cele mai fine aspecte,
să îi simt și să intervin pentru a-i sprijini, pentru a ameliora sau pentru a
integra.”
23. Formarea cadrelor didactice în spiritul cunoșterii și a gestionării propriilor
emoții, dar și ale altora, va conduce la o influență pozitivă asupra elevilor, la
stabilirea unui climat securizant și afectiv în sala de clasă, lucru ce va
influența pozitiv reușita școlară și socială a elevilor.
Ne putem încuraja în permanență elevii să își adreseze, la rândul lor,
câteva întrebări:
Unde, când și cum greșesc?
Ce am învățat din ultimul meu eșec?
Ce-mi lipsește pentru a ajunge la performanță?
Care sunt trăsăturile mele pe care mă pot baza?
Cine mă poate ajuta?
Cum pot transfera această informație în contexte noi?
Cum mă pot motiva singur?
24. ,, STAREA DE BINE A PROFESORULUI SE REFLECTĂ ȊN
FIECARE ELEV DIN CLASĂ”
