1. 1
UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI, CLUJ-NAPOCA
Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării
Specializarea: ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ
Conf. univ. dr. Elena Maria Minea
URBANISM ŞI AMENAJAREA TERITORIULUI
- Suport de curs pentru învăţământ la distanţă –
-anul II, semestrul II-
Cluj-Napoca , 2011

2. 2
Informaţii generale
• Date de identificare a cursului
Date de contact ale titularului de curs:
Conf. univ. dr. ELENA MARIA MINEA
Birou: Cabinet 6, etj. 1, Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale
Comunicării, Str. G-ral Traian Moşoiu nr. 71
Telefon: 0264-431361
E-mail: elena_maria_minea@yahoo.com
Date de identificare curs şi contact tutori:
URBANISM ŞI AMENAJAREA TERITORIULUI
Cod disciplină UA2209, 5 credite
Anul II, Semestrul II
Tipul cursului: Opţional
Tutor: ELENA MARIA MINEA, conf. dr.
E-mail: elena_maria_minea@yahoo.com
• Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite
Pentru parcurgerea conţinutului acestui curs, dat fiind faptul că face parte din
categoria celor ”opţionale”, este necesară, în primul rând, o deschidere, o
aplecare spre acest domeniu – atât de ”la îndemână” în aparenţă - şi atât de
complex, în esenţă. Cunoştinţele care ar fi utile înţelegerii lui profunde sunt
eterogene, ele trebuind să aparţină unor domenii existenţiale diverse. Vor fi
invocate informaţii furnizate şi chestiuni abordate în cuprinsul cursului de
”Protecţia mediului” din anul I, în special din capitolul dedicat protecţiei
mediului artificial.
• Descrierea cursului
Cursul se doreşte o ”provocare” la problematizarea, analizarea şi dezbaterea ,
finalizată cu oferirea de soluţii, problemelor majore cu care administraţiile –
centrale şi locale – se confruntă zilnic: este vorba de ”competiţia” pentru spaţiu,
indiferent că este destinat locuirii, desfăşurării unor activităţi de producţie, de
recreere sau cu alte functiuni.
Conţinutul este destinat nu numai celor care, prin natura preocupărilor
profesionale, sunt chemaţi – mai devreme, ca şi studenţi, sau mai târziu, ca şi
practicieni – să fie familiarizaţi cu natura acestor probleme şi să fie în măsură să
le abordeze sub toate aspectele, ci şi acelor care nu sunt indiferenţi la ceea ce îi
înconjoară, celor pentru care frumosul, în toate formele de manifestare, constituie
o condiţie existenţială fundamentală. Ambelor categorii li se adresează îndemnul
de a-şi manifesta curajul de a încerca să desluşească tainele domeniului fascinant

3. 3
al edificării materiale a lumii, de care sunt legaţi prin trecutul, prezentul şi
viitorul omenirii.
• Organizarea temelor în cadrul cursului
I – Evoluţia formelor de aşezare umană
Pe parcursul evoluţiei sale, omul a avut ca aliat natura, care i-a fost adăpost
şi prieten; totodată, însă, natura i-a pus în pericol viaţa şi existenţa. De aceea – în
funcţie de împrejurări şi necesităţi, el a luptat împotriva ei sau a folosit-o în
interesul său.
Dacă lupta cu forţele naturii l-a determinat pe om să-şi gosească şi apoi să-
şi îmbunătăţească continuu uneltele de lucru, ambianţa şi locuinţa (habitatul) nu
au rămas nici ele neglijate. Efortul şi preocuparea pentru amenajarea urbană au
existat încă de la apariţia oraşelor, din antichitate, dar nu s-a constituit ca o
politică publică aparte. Specialiştii de azi fac distincţie între ”arta urbană”
(apărută odată cu primele oraşe şi vizând organizarea spaţiului metropolitan),
”urbanificare” (desemnând fenomenul spontan al dezvoltării urbane) şi
”urbanism” (înţeles ca o voinţă de a dirija creşterea, dezvoltarea urbană şi de a
asigura o existenţă comunitară înţelept organizată).
II – Mediul uman şi urbanizarea.
Societatea contemporană este – în acelaşi timp - şi martora şi cauza unui
fenomen extrem de periculos: mediul uman (cel care ar trebui să asigure
echilibrul între mediul natural şi mediul artificial) tinde să devină un mediu
antiuman. Exploatarea intensivă a naturii şi extinderea mediului artificial sunt de
natură a sufoca mediul natural, configurând şi caracterizând cadrul material al
societăţii.
Aglomerarea populaţiei şi a funcţiilor urbane generează – în timp, prin
dimensiunile pe care le poate atinge – un adevărat nomadism motorizat cu
caracter de masă, ale cărui fluxuri sunt orientate dinspre zonele de domiciliu spre
zonele de muncă şi dinspre zonele de domiciliu spre zonele de recreere. Această
mobilitate are un caracter pulsatoriu şi, datorită specificului ei, devine din ce în
ce mai supusă disfuncţionalităţilor în condiţiile existenţei unei reţele neadaptate
de artere de circulaţie (cum, din păcate, se poate observa la majoritatea
localităţilor urbane de la noi). În consecinţă, urbanizarea spontană poate fi
contraproductivă dacă nu este ţinută sub control, dacă nu este dirijată pentru a se
asigura o creştere echilibrată a localităţilor urbane.
III – Urbanizarea spontană

4. 4
Întrepătrunderea spontană a celor două tipuri de aşezări – satul şi oraşul – nefiind
cunoscută în timp util şi nefiind preîntâmpinate efectele transferului demografic
necontrolat, se ajunge la manifestarea şi amplificarea fenomenului de dezvoltare
haotică a organismului orăşenesc iniţial.
IV – Populaţia urbană
Mediul artificial este reprezentat de realizările omului, atât la nivelul
aşezărilor umane, cât şi în spaţiul din afara acestora. Omul a încercat, de-a lungul
timpului, să configureze spaţiul atât după criterii pragmatice – legate de
funcţionalitate, cât şi artistice, căutând, în permanenţă, armonizarea celor două
tipuri de considerente.
Studiul resurselor umane urmăreşte conturarea perspectivelor demografice, a
numărului de locuitori în perspectivă, corelarea acestora cu posibilităţile oraşului
şi a sistemului de localităţi de a le asigura cazarea, locurile de muncă şi serviciile
solicitate.
V – Locuirea urbană
Problemele locuinţei nu mai au un caracter funcţional şi utilitar, ci un
pronunţat caracter social şi politic. În perioada contemporană concentrarea
populaţiei în oraşe obligă la instituirea unor norme obligatorii privind igiena,
funcşionalitatea şi prescripţiile siguranţei construcţiilor.
VI – Reglementări juridice incidente în domeniile amenajării teritoriului şi
urbanismului
În formulările legii-cadru în materie (Legea nr. 350/2001 privind
amenajarea teritoriului şi urbanismul), urbanismul reprezintă unul din cele două
instrumente (alături de amenajarea teritoriului) prin intermediul cărora se
realizează gestionarea spaţială a teritoriului şi constituie un ansamblu de activităţi
complexe, de interes general, ce contribuie la dezvoltarea spaţială echilibrată, la
protecţia patrimoniului natural şi construit, la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în
localităţile urbane şi rurale, precum şi la asigurarea coeziunii teritoriale la nivel
regional, naţional şi european.
VII-VIII-IX – Documentaţiile de amenajarea teritoriului şi de urbanism.
Reglementările legale privitoare la documentaţiile de urbanism. Autorizarea
executării lucrărilor de construcţii
Legea nr. 350/2001 distinge între documentaţiile de amenajare a
teritoriului, care cuprind propuneri cu caracter director şi documentaţiile de
urbanism, care cuprind reglementări operaţionale (care se exprimă în planurile de
urbanism, Regulamentul general de urbanism şi regulamentele locale de
urbanism).
Autorizarea executării lucrărilor de construcţii reprezintă procedura de
exercitare a autorităţii de către administraţia publică judeţeană, municipală,

5. 5
oreşenească şi, respectiv, comunală, cu privire la punerea în aplicare a
prevederilor documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi urbanism, aprobate
potrivit legii, care se constituie în temei juridic al dezvoltării durabile urbanistice
locale.
X – Proprietatea imobiliară si exproprierea pentru cauză de utilitate publică
Proprietatea reprezintă expresia supremă a accesului oamenilor la posesia,
folosinţa şi dreptul de dispoziţie asupra bunurilor. Potrivit Codului civil român,
”proprietatea este dreptul pe care îl are cineva de a se bucura şi dispune de un
lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege”(art. 480).
În funcţie de regimul juridic pe care îl urmează, proprietatea este publică sau
privată. Amenajarea teritoriului şi urbanismul au fost şi sunt confruntate
sistematic cu problema delicată a compatibilizării principiilor care guvernează
cele două tipuri de proprietate. În cazuri deosebite, reprezentând situaţii de
excepţie, în condiţii precis reglementate prin lege, anumite bunuri imobile pot fi
trecute din domeniul privat în domeniul public, dreptul de proprietate privată
asupra unor imobile fiind înfrânt, desfiinţat prin dispoziţia legii şi numai în
condiţiile prevăzute de aceasta. Este vorba despre exproprierea pentru cauză de
utilitate publică.
XI – Urbanismul comercial
Activităţile de comerţ ocupă un loc semnificativ în domeniul amenajării şi
dezvoltării urbane. Din cauza specificităţii şi diversităţii lor, dar şi a impactului
asupra amenajării urbane, aceste activităţi au făcut obiectul unei reglementări
particulare, care a evoluat – în unele ţări – până la a forma un sector distinct de
preocupare, abordare şi reglementare juridică.
XII - XIII – Orientări şi tendinţe contemporane în domeniul urbanismului.
Urbanismul “verde” (Eco-urbanismul)
Urbanismul ”verde” circumscrie două aspecte: dimensiunea centrală şi cea
înconjurătoare a urbanismului, respectiv problema urbanismului propriu-zis în
contextul protejării mediului. Urbanismul ”de factură nouă” este unul ecologic –
în aspecte şi funcţiuni – încercând să se plieze pe ciclurile şi modurile de
funcţionare a ecosistemelor naturale.
• Materiale bibliografice obligatorii
E. M. Minea, AMENAJAREA TERITORIULUI. URBANISM, Edit. Accent,
Cluj-Napoca, 2003
M. Duţu, DREPTUL URBANISMULUI, Edit. Universul juridic, Bucureşti, 2008
O. Puie, REGLEMENTĂRI JURIDICE ÎN MATERIA AMENAJĂRII
TERITORIULUI ŞI A URBANISMULUI, Edit. Universul Juridic, Bucureşti,
2008

6. 6
Cele trei cărţi oferă o prezentare sugestivă a chestiunilor majore din domeniu,
prima cuprinzând direcţiile majore de cercetare şi preocupare, iar cea de-a doua
oferind cadrul legal detaliat de desfăşurare a activităţilor de amenajare a
teritoriului şi urbanism. Ele pot fi consultate la biblioteca facultăţii.
• Formatul şi tipul activităţilor implicate de curs
Pentru această disciplină, studentul are libertatea de a-şi gestiona singur, fără
constrângeri, modalitatea şi timpul de parcurgere a cursului. Sesiunile de
consultaţii ”faţă în faţă” sunt facultative, orice informaţie sau nelămurire putând
fi oferite , în urma solicitării prealabile a cursantului.
• Calendarul cursului
Conţinutul cursului urmează să fie prezentat studenţilor în cadrul a două intâlniri,
motiv pentru care primele şapte teme vor fi dezbătute în prima fază, iar celelalte
şase cu prilejul celei de a doua programări.
• Politica de evaluare şi notare
Verificarea cunoştinţelor acumulate pe parcursul semestrului se va face sub
forma examinării orale, care presupune notarea răspunsurilor la trei întrebări
deschise. Nota finală reprezintă media aritmetică a punctajelor aferente fiecărei
întrebări, notarea începând de la 1.
• Elemente de deontologie academică
Utilizarea de materiale bibliografice neautorizate în timpul examenului, ca şi
recurgerea la mijloace tehnice de consultare a unei atare bibliografii pe durata
examinării (utilizarea de instrumente/materiale ce nu sunt admise într-o situaţie
de testare, precum casca bluetooth, de exemplu) sau susţinerea examenului de
către o persoană neautorizată constituie fraudă şi se sancţionează cu excluderea
studentului din examen, după întocmirea unui proces-verbal de constatare a
fraudei. Ulterior, exmatricularea studentului poate fi adusă în atenţie Consiliului
profesoral al facultăţii.
• Studenţi cu dizabilităţi
Orice student aflat într-o situaţie specială (afectat de dizabilităţi motorii sau
intelectuale) va beneficia de sprijin în scopul facilitării asimilării cunoştinţelor
reclamate de curs. Pentru asemenea situaţii, cei interesaţi sunt invitaţi să
contacteze titularul de curs la adresa electronică indicată.
• Strategii de studiu recomandate
Materia este structurată pe 13 teme. Este recomandabilă parcurgerea materiei cel
puţin sub forma unei lecturi a suportului de curs, înainte de întâlnirile
programate, astfel încât să fie asigurată familiarizarea cu chestiunile care

7. 7
urmează a fi dezbătute şi pentru a cere lămuriri cu prilejul întâlnirilor prestabilite.
Pentru a obţine performanţa maximă este recomandat un număr minim de trei ore
de studiu/săptămână pentru parcurgerea suportului de curs. O strategie optimă de
studiu include cinci etape : lectura de familiarizare; lectura de aprofundare;
memorarea datelor esenţiale; recapitularea pe fragmente; recapitularea extinsă.
MODULUL I
EVOLUŢIA FORMELOR DE AŞEZARE UMANĂ
Generalităţi
De la primele adăposturi umane – peşterile (ale căror pereţi poartă urmele
existenţei umane în formele sale incipiente: Munţii Cantabrici – Altamira,
Spania; văile Dordognei şi Garronei, Franţa; Tassili, Africa de Nord) până la cele
mai îndrăzneţe siluete şi înălţimi ale zgârie-norilor de azi, omul a parcurs un
drum lung şi – nu rareori – anevoios. Mintea şi mâna omului au făurit minuni
care au durat peste secole; este la fel de uşor de dovedit că aceleaşi „instrumente”
l-au ajutat pe acesta să-şi şi distrugă uneori operele.
Pe parcursul evoluţiei sale, natura i-a fost omului adăpost şi pericol, prieten şi
duşman; în funcţie de împrejurări şi necesităţi, el a luptat împotriva ei sau şi-a
luat-o aliat. „Hârjoana” lui cu natura durează şi în ziua de azi: se lasă – uneori –
modelată, schimbată, îmbunătăţită, îmblânzită, pentru ca – alteori – să se răzbune
şi să se răzvrătească pe aceste modificări care îi sunt aduse prin furtuni, inundaţii,
erupţii vulcanice, cutremure, incendii şi alte evenimente naturale, alternanţele
acestora nefiind deloc întâmplătoare, ci corelându-se logic, cauzal.
Dacă lupta cu forţele naturii l-a determinat pe om să-şi găsească şi apoi să-şi
îmbunătăţească – până la perfecţiune – uneltele de lucru, ambianţa şi locuinţa
(habitatul) nu au rămas nici ele neglijate. Efortul şi preocuparea pentru
amenajarea urbană a existat încă de la apariţia oraşelor, din antichitate, dar nu s-a
constituit ca o politică publică aparte. Specialiştii de azi fac distincţie între „arta
urbană” – apărută odată cu primele oraşe şi vizând organizarea spaţiului
metropolitan (în special aspectele legate de temple şi palate), „urbanificare” –
desemnând fenomenul spontan al dezvoltării urbane şi „urbanism” (expresia sa
organizată) – înţeles ca o voinţă de a dirija creşterea, dezvoltarea urbană şi de a
asigura o existenţă comunitară înţelept organizată.

8. 8
Termenul urbanism a fost folosit pentru prima dată, pare-se, în lucrarea
inginerului catalan Ildefonso Cerda intitulată „Teoria generală a urbanizării”,
publicată în anul 1867. El a pornit de la vocabula latină „urbis” pentru a desemna
ştiinţa amenajării oraşelor. Chiar dacă acest termen este relativ recent, disciplina
la care se referă este foarte veche, având rădăcini în antichitate, când referirea se
face la oraşele cu un plan ortogonal, regulat. Urbaniştii comtemporani au simţit
nevoia de a găsi un cuvânt nou pentru a configura domeniul lor de preocupare.
Pentru a răspunde provocării lansate de revoluţia industrială (care a antrenat
dezvoltarea anarhică a aglomerărilor urbane şi degradarea unor zone întinse) ei
au trebuit să reînnoiască atât de profund, de semnificativ practicile anterioare,
încât au avut sentimentul că au creat, de-a dreptul, o nouă ştiinţă. Această
revigorare a atins – progresiv – toate aspectele urbanismului: finalităţile,
metodele şi cadrul de intervenţie.
Numeroşi specialişti afirmă că urbanismul modern, după cum este definit
în literatura de specialitate, este unul care oferă imaginea unei arte şi a unei
ştiinţe puse în slujba locuitorilor aşezărilor, fie că este vorba de comune, de oraşe
sau de metropole.
Într-o altă categorie de păreri se consideră ca punct de plecare pentru
urbanism era industrială, când curentele de gândire şi acţiune europene şi
americane, noile tehnici şi tehnologii utlizate în construcţii au adâncit
preocupările în domeniul creării unui nou cadru de habitaţie.
Cu certitudine încercările de a da o definiţie cât mai corectă şi
cuprinzătoare a acestei activităiţi au fost pe cât de numeroase, pe atât de dificile.
Astfel urbanismul a fost definit în diverse forme:
□ urbanismul reprezintă un ansamblu complex de activităţi de proiectare, avizare,
aprobare a unor planuri sau autorizare a construcţiilor viitoare pentru oricare tip
de localitate (urbană sau rurală);
□ urbanismul este un ansamblu de măsuri politice, administrative, financiare,
economice, sociale sau tehnice destinate să asigure dezvoltarea armonioasă a
unui oraş;
□ urbanismul (de fapt, urbanistica) este ştiinţa al cărei obiect îl constituie
sistematizarea aşezărilor existente şi proiectarea de de aşezări noi (cuvântul
însuşi vine de la latinescul „urbis” care înseamnă oraş; urbanismul este aşadar
ştiinţa dezvoltării oraşelor, aşezărilor);
□ urbanismul este ştiinţa şi tehnica construirii şi amenajării aşezărilor de tipul
comunelor şi oraşelor;
□ urbanismul este „în acelaşi timp, şi mai mult şi mai puţin decât se crede al fi: la
polul concret al amenajării aşezărilor, el nu este o ştiinţă exactă; la celălalt pol, al
reflecţiei asupra oraşului, urbanismul vizează nu mai puţin decât fiinţarea noastră
ca specie edificatoare (Oswald Spengler, în 1923, scria: „Omul superior este un
animal care construieşte oraşe”). Între aceste două componente disharmonice şi
azi se desfăşoară existenţa reală a aşezărilor umane cu nesfârşita lor diversitate şi
cu mereu noile probleme pe care le ridică”.

9. 9
Potrivit reglementărilor legale româneşti în domeniu, urbanismul (fără a fi
definit!) constituie o activitate ..........
Principii
Urbanismul s-a dezvoltat – atât ca ştiinţă, cât şi ca un complex de activităţi
social-economice – sprijinindu-se pe anumite principii care i-au mărginit cadrul
şi i-au jalonat, respectiv imprimat direcţiile în evoluţia sa.
Potrivit doctrinei franceze – una dintre cele mai dezvoltate în domeniu –
principiile urbanismului sunt grupate pe patru mari categorii:
- principii ale reglementării urbanismului;
- principii relative la autorizaţiile individuale de utilizare a solului urban;
- principii ale urbanismului operaţional;
- principii privind contenciosul în materie de urbanism.
Întrucât aceste principii au valoare de reguli generale aplicabile oriunde în
lume în materie de urbanism, în continuare le vom prezenta succint, considerând
că ele sunt – într-o bună măsură – valabile şi, deci, aplicabile şi în ţara noastră.
A. Din prima categorie – aceea a principiilor referitoare la reglementările din
domeniul urbanismului – reţinem:
* principiul reglementării descentralizate a urbanismului, menit a asigura
libertatea de planificare a teritoriului comunal, care conferă – la rândul ei –
puterea de decizie şi libertatea de a alege. Fiecare colectivitate publică este
gestionara şi garanta teritoriului naţional în cadrul (limitele) competenţelor sale;
aceasta înseamnă că o colectivitate locală are aptitudinea de a exprima în modul
cel mai exact concepţia asupra interesului general pentru gestionarea spaţiului
urban care o interesează. În acelaşi timp, principiul invită colectivitatea locală la
a se strădui să asigure armonizarea previziunilor şi deciziilor privind utilizarea
spaţiului ţinând cont de întregul evantai de obiective: cadrul vieţii, habitatul,
locurile de muncă, serviciile, transporturile, gestionarea economicoasă a solului,
protecţia monumentelor naturii, salubritatea publică, echilibrul între populaţia
urbană şi cea rurală, altfel spus, un urbanism care să se constituie într-un
regulator al vieţii sociale.
* principiul supremaţiei normelor superioare de urbanism impuse şi garantate de
stat, care pretinde respectarea cadrului general şi comun trasat de stat în domeniul
urbanismului şi concretizat în anumite norme de încadrare impuse de stat, precum
şi în exercitarea permanentă a unui control asupra modului în care sunt respectare
normele superioare.
B. A doua categorie de principii - principiile relative la autorizaţiile individuale
de utilizare a solului urban – cuprinde:
◘ principiul autorizării administrative în materie de urbanism, potrivit căruia
trebuie avute permanent în vedere – pe lângă actul primordial: autorizaţia de
construire – o serie de aspecte ce ţin de creşterea sau dezvoltarea urbană, cum ar
fi cele privind modalităţile de ocupare şi utilizare – în prezent şi în perspectivă –

10. 10
a spaţiului terestru vizat: autorizarea demolării, a instalării noului şantier, a
parcelării perimetrului ce urmează a fi supus activităţilor de urbanism etc.
◘ principiile privind punerea în operă a autorizaţiilor de urbanism, dintre care
reţinem: exercitarea controlului administrativ prealabil, acordarea permisului de
construire şi urmărirea efectelor pe care aceasta le produce.
C. Cea de-a treia categorie – a principiilor urbanismului operaţional – cuprinde:
◊ principiul responsabilităţii publice pentru echipamentul urban, care urmăreşte
modul în care sunt asigurate mijloacele materiale şi juridice pentru amenajarea
urbană.
◊ principiul asocierii particularilor la urbanismul operaţional, care presupune:
constituirea şi funcţionarea asociaţiilor funciare urbane, realizarea parcelărilor –
cu consecinţa divizării proprietăţilor (ceea ce implică acceptul proprietarilor,
acordarea de despăgubiri, implantarea construcţiilor în zonă, exploatarea lor etc.).
D. În fine, categoria principiilor contenciosului în materie de urbanism
(dominată de vechiul principiu al separării autorităţilor administrative şi a celor
jurisdicţionale) cuprinde:
☻ principiile contenciosului administrativ al urbanismului şi anume:
contenciosul de legalitate, potrivit căruia administraţia trebuie să respecte
întotdeauna şi întocmai legalitatea (în special în sensul de a nu abuza de puterea
de decizie pe care o are), întrucât – altfel – oricine (orice persoană interesată)
poate sesiza judecătorul administrativ, pe calea recursului pentru exces de putere;
contenciosul responsabilităţii, în conformitate cu care administraţia este
responsabilă pentru erorile sau greşelile de serviciu care îi sunt imputabile, ea
trebuind să repare integral prejudiciile care au rezultat direct din acestea.
☻ principiile contenciosului judiciar în materie de urbanism: contenciosul
represiv al urbanismului, conform căruia – în temeiul prevederilor Codului
urbanismului – faptele de încălcare a normelor legale respective sunt calificate fie
ca şi contravenţii, fie ca infracţiuni şi sunt sanţionate în consecinţă; contenciosul
civil al urbanismului reprezintă cadrul legal în care pot fi intentate acţiuni în
justiţie de către particulari (împotriva constructorilor privaţi) atunci când
intereselor lor sunt afectate.
În ceea ce ne priveşte, gestionarea spaţială a teritoriului României constituie –
potrivit legii – o activitate obligatorie, continuă şi de perspectivă. Ea trebuie să
fie desfăşurată în interesul colectivităţilor care folosesc teritoriul naţional, în
concordanţă cu valorile şi aspiraţiile societăţii şi cu cerinţele integrării în spaţiul
european. Gestionarea spaţială a teritoriului trebuie astfel înfăptuită încât să
asigure indivizilor şi colectivităţilor dreptul de folosire echitabilă, dar să le
stabilească şi responsabilitatea pentru utilizarea eficientă a teritoriului.
Principiile care stau la baza activităţilor de urbanism şi de amenajare a teritoriului
– care se desfăşoară, cu respectarea autonomiei locale, în ţara noastră – sunt
următoarele: principiul parteneriatului, principiul transparenţei, principiul
descentralizării serviciilor publice, principiul participării populaţiei în procesul de
luare a deciziilor şi principiul dezvoltării durabile.

11. 11
Amenajarea teritoriului şi urbanismul (concepte)
Amenajarea teritoriului şi urbanismul, ca discipline teoretice, dar şi ca
domenii de activitate practică, reprezintă pârghii de bază în stabilirea strategiilor
de remodelare a mediului uman, astfel încât să se stabilească o reală concordanţă
între interesele, obiectivele, dezideratele şi capacităţile mereu amplificate ale
omului cu posibilităţile şi resursele oferite de cadrul material de viaţă.
De cele mai multe ori considerate în alăturarea lor (şi, de cele mai multe ori
cu referire doar la urbanism), sintagmele prezintă şi problematizează preocupări
din ce în ce mai serioase şi de mare actualitate prin imperativitatea cu care se cer
soluţionate de către specialiştii din cvasitotalitatea domeniilor vieţii sociale,
cărora sunt chemaţi să li se alăture – prin acţiuni şi atitudini corespunzătoare –
oamenii de pretutindeni.
Termenul de “amenajare”, utilizat în ţara noastră, a fost preluat din limba
franceză (aménagement du territoire), în alte limbi – precum engleza –
utilizându-se termenul “planificare” (planning).
Amenajarea teritoriului – noţiune mai vastă şi mai complexă, integratoare a
conceptului de urbanism, constituie unul dintre principalele instrumente de
investigare şi cunoaştere, de previziune şi planificare, de edificare şi permanentă
readaptare a mediului uman, a cadrului material creat de societate şi indispensabil
existenţei sale.
Amenajarea teritoriului se deosebeşte, prin complexitatea sa şi prin
atribuţiile multiprofilate pe care le deţine, de toate celelalte discipline care se
ocupă, direct sau indirect, doar parţial de problema mediului uman, datorită
capacităţii sale de a analiza global şi de a prezenta sintetic multitudinea de date
obţinute prin mijloace proprii sau prin cooperarea cu numeroase sfere
polispecializate complementare în vederea readaptării continue a structurii
mediului uman, pe măsura evoluţiei cerinţelor sociale.
Doctrina franceză defineşte amenajarea teritoriului ca fiind “un ansamblu
de acte ale colectivităţilor locale sau a instituţiilor publice de cooperare
intercomunală care vizează, în cadrul competenţei loc, pe de o parte, conducerea
sau autorizarea acţiunilor şi operaţiunilor, respectiv pe de altă parte, asigurarea
armonizării acestora. Obiectul acestor acţiuni sau operaţiuni de amenajare constă
în înfăptuirea unei politici locale a habitatului, organizarea menţinerii, extinderii
sau receptarea activităţilor economice, favorizarea dezvoltării activităţilor de
loisir şi de turism, realizarea de echipamente colective, de luptă împotriva
insalubrităţii, de reînnoire urbană, de salvare şi de punere în valoare a
patrimoniului construit sau neconstruit şi a spaţiilor naturale.
Potrivit cadrului legal din ţara noastră (care nu defineşte clar amenajarea
teritoriului) aceasta trebuie să fie: globală, urmărind coordonarea diferitelor
politici sectoriale într-un ansamblu integrat; funcţională, trebuind să ţină sama de
cadrul natural şi construit bazat pe valori de cultură şi interese comune;

12. 12
prospectivă, trebuind să analizeze tendinţele de dezvoltare pe termen lung a
fenomenelor şi intervenţiilor economice, ecologice, sociale şi culturale şi să ţină
seama de acesteaîn aplicare; democratică, asigurând participarea populaţiei şi a
reprezentanţilor ei politici la adoptarea deciziilor ( a se vedea art. 3 din Legea nr.
350/2001.
Conferinţa Europeană a Miniştrilor Responsabili cu Amenajarea
Teritoriului (CEMAT) a desfăşurat, încă de la prima sa reuniune din 1970, o
importantă activitate sub auspiciile Consiliului Europei. La reuniunea care a avut
loc la Torremolinos (în Spania) în anul 1983 a fost adoptată Carta Europeană a
Amenajării Teritoriului, declaraţie de principii care au fost focalizate într-un
punct de referinţă obligat, provenienţa lor fiind atât planul doctrinar, cât şi din
cele ale legislativului şi jurisprudenţei (în ciuda confuziei generate de enunţurile
acestora). Carta defineşte organizarea, respectiv amenajarea, teritoriului ca fiind
“expresia spaţială a politicii economice, sociale, culturale şi ecologice a întregii
societăţi” şi o consideră “o disciplină ştiinţifică, o tehnică administrativă şi o
politică concepută ca o focalizare interdisciplinară şi globală, al cărei obiectiv
este dezvoltarea echilibrată a regiunilor şi organizarea fizică a spaţiului în
conformitate cu un principiu director”.
“Omul şi bunăstarea sa, precum şi interacţiunea sa cu mediul ambiant
constituie centrul tuturor preocupărilor organizării teritoriului, al cărui obiectiv
este de a-i oferi un cadru şi o calitate a vieţii care să-i asigure o dezvoltare
echilibrată a personalităţii şi o perspectivă organizată la scară umană”, se
precizează în Cartă.
Ca şi obiective fundamentale ale amenajării (organizării) teritoriului, Carta
le prevede pe următoarele:
- dezvoltarea socio-economică echilibrată a tuturor regiunilor;
îmbunătăţirea calităţii vieţii;
- gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protejarea mediului
ambiant (şi nu numai!)
Realizarea unor obiective atât de ample impune o articulare nu numai la
nivelul fiecărui stat (în sfera locală, regională şi naţională), ci şi la nivelul
cadrului european. Totuşi, Carta nu trece de aceste formulări abstracte de
obiective fără a încerca o minimă aproximare a ceea ce se putea defini ca o
“schemă europeană de organizare a teritoriului”.
Carta accentuează caracterul democratic şi participativ pe care trebuie să-l
aibă planificarea teritorială şi funcţia coordonatoare a distinctelor politici
sectoriale, aspect deosebit de important, de semnificativ pentru a caracteriza
competenţele în domeniul amenajării teritoriului cuprinse în drept.
Din perspectiva definiţiei amenajării teritoriului oferită de Cartă putem
conchide că aceasta nu este doar o chestiune de elaborare de documente în
vederea executării unor construcţii şi amenajări în diferite zone, utilizând anumite
suprafeţe, pentru sau de către anumite persoane, ci se constituie într-o formă de
politică care prezintă şi vizează o multitudine de aspecte.

13. 13
Tipuri de aşezări
Tipurile tradiţionale ale unităţilor teritoriale de bază, cu trăsături distincte şi
evoluţie specifică, sunt satul şi oraşul.
Satul a fost primul tip de aşezare de sine-stătătoare. Apărut încă din preistorie,
el s-a constituit ca urmare a primei mari diviziuni a muncii sociale: desprinderea
agriculturii din sfera păstoritului. Agricultura i-a permis omului emanciparea de
constrângerile cadrului natural şi stabilirea într-un anumit teritoriu legat de locul
de producţie. Prima delimitare, marcând excluderea naturii din spaţiul construit a
fost aparentă, zidul, fortificaţia – de utilitate strict defensivă – constituind
simbolul desprinderii, izolării de natură.
Ca şi tip de aşezare, satul se caracterizează prin:
- număr relativ mic de locuitori
- suprafaţă redusă a vetrei (centrului) aşezării
- ocuparea extensivă a acesteia
- înzestrarea modestă cu obiective de interes obştesc
- prezenţa sporadică a dotărilor tehnico-edilitare.
Pe parcursul timpului s-a putut remarca un anumit conservatorism în
mentalitatea locuitorilor satelor în numeroase privinţe, printre care dimensiunea
aşezării şi numărul de locuitori. Eventualele creşteri excesive ale numărului de
locuitori au fost „debuşate” în teritoriile din împrejurimi, luând astfel naştere noi
aşezări, de acelaşi tip şi cu aceeaşi structură, configuraţia nou apărută fiind una
dispersată, formată din mici localităţi. Treptat s-a impus lărgirea capacităţilor de
producţie, profilarea lor pe un anumit specific, astfel încât s-a ajuns la relaţii de
colaborare, cooperare în cadrul cărora se urmărea obţinerea de avantaje reciproce;
a urmat, fireşte, o accentuată „ridicare”, înflorire a unora dintre acestea, ele
impunându-şi supremaţia, dominaţia asupra celorlalte: acestea vor constitui
nucleele viitoarelor oraşe.
Oraşul este cel care a preluat rolul de conducător în reţeaua rurală,
polarizând capacităţi şi interese, produse şi energii, atrăgând aceste elemente de
pe raze de influenţă tot mai extinse. Satul devine, în timp, subordonat oraşului din
punct de vedere economic, social, cultural. Locuitorii satelor rămân legaţi de
ciclul anotimpurilor- prin natura ocupaţiilor lor – dar şi de obiceiurile şi tradiţiile
locurilor lor de baştină.
În ceea ce priveşte factorii care au contribuit la definirea conturului urban
al localităţilor şi la menţinerea poziţiei „privilegiate”, dominatoare a oraşului s-au
emis mai multe ipoteze:
- teoria apărării (emisă de germanii Ludwig Maurer - istoric şi Karl Bucher –
economist), conform căreia geneza oraşelor este legată de necesitatea apărării
locuitorilor de năvălitori, cetăţile fortificate devenind nucleele marilor oraşe
(exemplu: Roma antică).

14. 14
- teoria condiţiilor geoclimatice – elaborată de geografi – consideră ca principali
factori de formare şi dezvoltare a oraşelor condiţiile geoclimatice, configuraţia
terenului, mediul natural favorabil – în general (Wolf Schneider susţine că
primele oraşe au apărut în zone cu condiţii geoclimatice favorabile, cu terenuri
agricole fertile: Mesopotamia. Valea Nilului, India).
- teoria deciziei administrative, emisă de istoricii germani G. Bellow (1858-
1927), K. Hegel (1813-1909) şi de istoricul englez Th. Wright (1810-1877),
consideră că oraşele au luat naştere prin actul de decizie al unei puteri de stat,
factorul determinant fiind organizarea politico-juridică.
- teoria schimbului de mărfuri susţine că principalul factor de dezvoltare al
centrelor urbane l-a constituit amplasarea lor la intersecţia unor drumuri – terestre
sau maritime – care au favorizat schimbul de mărfuri (polis-urile greceşti sau
oraşele-porturi).
- teoria oraşelor-necropolă, în accepţiunea căreia „oraşul celor morţi a precedat
oraşului celor vii”, exemplificând cu prezenţa numeroaselor oraşe din Egipt,
China sau Grecia în apropierea marilor necropole şi complexe religioase:
Ierusalim, Olimpia, Delfi, Memfis.
Toate aceste teorii au fost susţinute cu argumente istorice, dar fiecare a
preluat doar secvenţial fenomenul urban care – după cum s-a mai arătat – este
unul extrem de complex. Factorii luaţi în considerare în fiecare dintre aceste
ipoteze au acţionat diferit, în momente istorice diferite: permanent, accidental,
dirijat sau aleator, direct sau indirect, cu intermitenţe etc. Certă este însă
interferenţa lor permanentă şi combinarea lor de maniera de care au dat imaginea
oraşului şi semnificaţia lui actuală.
Principalele etape istorice în evoluţia oraşelor
Arheologia şi antropologia nu au putut oferi date certe privitoare la primele
aşezări cu caracter urban, dar au căpătat această denumire primele cetăţi datate
din mileniile VII-VI î.Chr., poziţionate în bazinele marilor fluvii din lume sau în
bazinele maritime. În lipsa izvoarelor iconografice (scrise, desenate, pictate)
studierea construcţiilor rămâne singura dovadă certă a istoriei.
Epoca primitivă – caracterizată prin elemente contradictorii – acoperă o perioadă
îndelungată de timp, despre care se cunoaşte extrem de puţin, dar se fac
presupuneri „generoase”, uneori chiar fanteziste. Aceasta a fost – teoretic –
ordonată în două epoci, având ca şi criteriu de diviziune considerente tehnologice
(respectiv materialul din care erau confecţionate uneltele, descoperite ulterior):
epoca pietrei (împărţită, la rândul ei, în paleolitic şi neolitic) şi epoca metalelor
(cu cele două perioade: bronz şi fier).
Din punctul de vedere al studiului acestei perioade sunt de reţinut două
aspecte: unul este cel care vizează locuirea oamenilor în comunităţi mici, în
adăposturi naturale – peşteri, sau construite – colibe, dispuse pe o suprafaţă
restrânsă, criteriul unei astfel de grupări fiind posibilitatea asigurării securităţii.

15. 15
Cel de-al doilea aspect îl constituie prezenţa – mai mult decât incitantă pentru cei
care le studiază – a spectaculoaselor monumente cunoscute sub denumirea
generică de „megalitice”. Cu toate că originea, rolul, modul de realizare şi
semnificaţia lor rămân îngropate în negura timpului, presupunerile şi speculaţiile
vehiculate merg de la ipoteza scopului lor religios până la cea a observatoarelor
astronomice complicate, a rampelor de lansare pentru nave extraterestre, ceasuri
solare etc. Fie că sunt menhire (pietre mari aşezate vertical, izolat sau în grup),
dolmene (pietre mari aşezate trilitic) sau cromlehuri (incinte), construirea lor a
presupus mijloace tehnice şi motivaţii sentimentale sau religioase greu de
imaginat. Cel mai elocvent exemplu – şi cel mai cunoscut – este ansamblul de la
Stonehenge (incintă neolitică – cromleh, Anglia) .
Este interesant de remarcat uluitoarea lor asemănare, din punct de vedere a
alcătuirii acestora, indiferent de poziţia lor geografică. Aşezările edificate sunt
bine structurate în jurul intersecţiei a două căi principale, având direcţiile N-S,
E-V, iar zonele erau locuite având la bază ierarhizarea după poziţia socială a
celor care le ocupau.
O altă caracteristică a tuturor acestor aşezări a fost aceea că ele nu s-au
constituit ca şi simple aglomerări de elemente materiale ordonate după criterii
exclusiv funcţionale, ci „însufleţite”, cu o încărcătură filozofică, mistică şi
religioasă extrem de bogată. Semnificaţiile spirituale erau mult mai importante
decât construcţiile înseşi, existând o comuniune a materialului cu spiritualul, care
se face simţită şi astăzi în preajma monumentelor din acea perioadă. Oraşul este
un organism viu, nu o alcătuire arbitrară şi neutră.
Avântul economic, dezvoltarea forţelor de producţie, apariţia
meşteşugurilor au avut ca şi consecinţă diversificarea tipurilor de organizare a
cadrului material. Oraşele capătă funcţiuni complexe: economice, meşteşugăreşti,
administrative, religioase şi culturale.
Primele oraşe s-au dezvoltat în Mesopotamia, Egipt, Siria, Asia Mică,
Asia Centrală, India şi China. În nordul şi vestul Europei civilizaţia urbană a
apărut mai târziu, mai ales datorită expansiunii romane.
Polii de interes ai lumii antice au rămas cele două lumi: cea greacă şi cea romană.
Grecia. Dacă până în secolul VI î.Chr. trăsătura caracterisitică pentru alcătuirea
oraşelor a fost dominanta simbolistică, mistico-religioasă, începând cu secolele
VI-V î.Chr. se cristalizează o ştiinţă a construcţiei oraşelor, în care un loc central
va fi ocupat de Grecia antică. „Polis-ul” (oraşul grecesc) reprezintă un model de
alcătuire raţională şi echilibrată, în care se îmbină armonios viaţa spirituală –
foarte activă – cu necesităţile impuse de igienă, apărare şi alte exigenţe
funcţionale. Traducerea termenului polis prin “oraş-stat” sau prin “stat-cetate”
redă doar parţial şi aproximativ sensul pe care el îl avea pentru greci. În realitate,
un polis era o unitate teritorială cu oraşul, pământurile şi satele din jur, dar – în
primul rând – era o comunitate de origine, de interese, de tradiţii, de credinţe
religioase. În întreaga lume greacă erau peste 200 de asemenea mici state, de
câteva mii de cetăţeni. Platon stabilea în “Republica” numărul ideal al cetăţenilor

16. 16
unui stat la ceva mai mult de 5.000. Aşadar, pentru greci un polis era o
comunitate umană concretă, nu o entitate abstractă. Poli-ul îi forma grecului
simţul practiv şi îi dădea sentimentul demnităţii. Strălucitoarea cultură antică
greacă, cu titani ai gândirii precum Socrate, Platon Aristotel, a marcat puternic
numeroase concepţii ştiinţifice, politice, morale, filosofice, religioase, artistice de
mai târziu, aducând o contribuţie de prim rang la patrimoniul culturii şi
civilizaţiei universale.
Spaţiul urban elen răspunde – poate – cel mai bine, în istoria urbanismului
european, atributelor de spaţiu: funcţional şi frumos alcătuit, spiritualizat,
constituind „spaţiul ideal” (se şi face afirmaţia „o frumuseţe, o simetrie perfectă,
ca şi în arta greacă). Despre cultura elenă Edouard Herriot spunea că „a dat
spiritului echilibrul şi armonia unui templu”, iar Octavian Paler – în lucrarea sa
„Mitologii subiective” – afirmă că „drumurile Greciei nu sunt suficiente pentru a
avea acces la spiritul ei”. Istoria Greciei antice cunoaşte o periodizare, cu
trăsături specifice ale fiecărei etape reflectate şi în aspectul oraşelor.
Perioada homerică (arhaică) – numită astfel pentru că atunci au apărut
epopeile homerice, este cuprinsă între secolele XII-VIII (după unii VI) î.Chr. şi
se caracterizează prin apariţia polis-urilor (oraşe cetăţi), a vieţii comerciale,
politice, culturale, precum şi a „acropolei” (fiecare oraş avea acropolea sa; locul –
un platou deasupra unei stânci, era socotit sacru, iniţial el având funcţie de
apărare şi pe care s-a construit un număr însemnat de temple. Spre acest loc se
ajungea printr-o frumoasă intrare triunfală, numită Propilee).
Dacă există elemente emblematice pentru Grecia antică, acestea sunt două:
coloana şi oraşul. Coloana este o reflectare a spiritului Greciei, oglindă a
timpului. Oraşele Greciei antice prezintă două zone definitorii care cuprind două
tipuri majore de preocupări: religioase – în partea cela mai înaltă a oraşului –
Acropolea, cu zone care adăposteau templele, respectiv civile, cu zone delimitate
în jurul agorei (element nou cu funcţii tipice unei pieţe publice) care, cu timpul,
va polariza mai multe programe.
Perioada clasică este cuprinsă între secolele VI-V î.Chr., fiind marcată de o
impresionantă dezvoltare a arhitecturii şi sculpturii care fac paşi repezi spre
perfecţionare. Specifică este apariţia tramei stradale ortogonale (sistemul
hipodamic, a cărui denumirea vine de la numele arhitectului Hippodamos din
Milet, care la rândul său se pare că s-a inspirat din arhitectura orientală); se
execută lucrări tehnico-edilitare: alimentarea cu apă, evacuarea apelor uzate etc.
Apar, tot acum, programe de arhitectură pentru clădiri publice cu funcţii social-
culturale: stadioane, gimnazii, clădiri comerciale care se integrează în oraş.
Perioada elenistică – cuprinsă între anii 323 – 31 î.Chr. – (precedată de
cea elenă – secolul V î.Chr.) este numită fie „epoca de aur”, fie „secolul lui
Fidias”, fie „secolul lui Pericle”, datorită operelor de o imensă valoare artisitică
create de genialul Fidias, sprijinit de conducătorul Atenei – Pericle. Etapa se
caracterizează printr-o impresionantă activitate din domeniul construcţiei
oraşelor, fiind încetinit ritmul construcţiilor religioase. Oraşul elenistic este un

17. 17
organism complex, răspunzând unor necesităţi practice, fundamentat ştiinţific şi
raţional, influenţat de concepţiile filosofice şi politice privind relaţia dintre
alcătuirea oraşului şi viaţa materială şi spirituală a grupului social – ca întreg,
respectiv a fiecărui locuitor – ca parte a acestui întreg.
De asemeni s-a accentuat preocuparea pentru spectacole – drame sau
comedii, reprezentaţiile având loc în aer liber, în locuri special amenajate, numite
amfiteatre, care foloseau pantele naturale ale terenului pe care s-au construit ca şi
trepte pentru spectatori, având formă de semicerc. Un amfiteatru era astfel
construit încât spectatorii din bănci, din ce în ce mai sus plasate, să poată vedea
jocul actorilor de pe scenă. Spectacolul se desfăşura pe o suprafaţă plană, tot în
formă de semicerc, numită scenă, dinaintea căreia era un loc mai adâncit numit
orchestră. Arhitecţii au căutat – de cele mai multe ori – să construiască astfel de
amfiteatre pe o pantă lină de deal, pe care o amenajau foarte meticulos. Cu toate
acestea au fost ridicate amfiteatre şi pe câmpii, fără ajutorul povârnişurilor.
Pentru spectacolele muzicale au fost amenajate teatre mai mici, numite odeoane,
cu o acustică specială, majoritatea folosind ca material piatra calcaroasă.
Importanţa acestei perioade istorice constă nu numai în nivelul
surprinzător de ridicat pentru mijloacele tehnice ale acelei perioade privind
dotarea tehnico-edilitară (drumuri, alimentare cu apă, canalizare etc.) a polis-
urilor greceşti cât, mai ales, prin modul cum au fost puse şi soluţionate practic
problemele complexe pe plan urbanistic. Ştiinţa şi înţelepciunea acelui timp
constituie un reper, un punct de referinţă – neperisabil – pentru azi.
Octavian Paler afirma:”Grecii i-au înfrânt pe romani prin rafinament, arta
romană fiind doar epigonul celei greceşti”.
Imperiul roman
Antichitatea romană a folosit în mod creator experienţa predecesorilor, aplicând
în realizările urbanistice norme şi reguli valabile, din punct de vedere ştiinţific, şi
în zilele noastre.
Elementul „cheie” pentru succesul multor încercări la care „s-au angajat”
romanii au fost drumurile, cu care inginerii romani au împânzit întregul imperiu,
în scopul administrării, exploatării şi menţinerii acestuia. Pe reţeaua de drumuri,
poduri, căi de acces care legau aşezările romane s-a dezvoltat, mai târziu, cea mai
mare parte a reţelei urbane contemporane.
Cele mai semnificative caracteristici ale oraşelor romane erau:
- apartenenţa lor la un sistem de localităţi distribuite în teritoriu, ierarhizate ca
importanţă şi dimensiune şi, de asemeni, diversificate ca funcţiuni prioritare:
- oraşe cu funcţiuni strategice: Lutectia – Parisiorum (Paris); Londinium
(Londra); Vindobonai (Viena);
- oraşe comerciale: Ostia, Salerno, Palmira;
- oraşe administrative: Roma; Atena; Efes;
- oraşe balneare şi de odihnă: Pompei; Herculanum; Neapole;

18. 18
- structura oraşelor se baza pe o reţea ortogonală de străzi care limitau cvartale
denumite „insulae”, având ca axe ordonatoare „cardo maximus” pe direcţia N-S
şi „decumanus maximus” pe direcţia E-V, două artere perpendiculare deosebite
de celelalte străzi prin dimensiunile lor. La intersecţia acestora se afla piaţa sau
forumul, în care erau amplasate templul închinat zeului protector al oraşului,
bazilica, construcţiile comerciale;
- dotarea tehnico-edilitară, atât la oraşe cât şi în teritoriul, corespunde unor
utilizări complexe. Drumurile realizate de inginerii romani uimesc şi azi prin
rezistenţa lor. În interiorul oraşelor, profilul transversal al străzilor prevede
separarea circulaţiei vehiculelor de circulaţia pietonală, prospectul atingând 20-
30-35 m. Pe întinderea întregului imperiu au fost construite poduri, tunele,
apeducte (jgheaburi mari din piatră, având lungimea de câţiva km., susţinute de
stâlpi groşi, legaţi între ei cu arcade), canalizări, cisterne (rezervoare de apă),
instalaţii portuare. Igiena şi salubrizarea în oraş erau asigurate printr-o reţea de
canalizare care permitea evacuarea apelor uzate, alimentarea cu apă făcându-se
prin conducte care aduceau apa – de multe ori – de la mare distanţă;
- organizarea oraşelor s-a bazat – încă din perioada de constituire a statului – pe o
serie de regulamente care se refereau la:
♦ probleme de proprietate (limitări în interesul colectivităţii);
♦ clasificarea străzilor (Via – pentru vehicule, Iter – pentru pietoni, Actus –
pentru animale), indicându-se lăţimi minimale obligatorii
♦ norme privind distanţa dintre clădiri şi înălţimea la cornişă a acestora;
♦ instituirea serviciilor speciale cu probleme urbanistice şi de bună gospodărire;
♦ probleme speciale de igienă. La acest punct nu putem omite termele – ca şi
construcţii publice importante. Acestea formau ansambluri cuprinzând săli de
baie, biblioteci, săli de muzică, stadioane, galerii de tablouri, parcuri; ele erau şi
locuri de întâlnire a cetăţenilor care voiau să discute despre probleme publice sau
afaceri. Astfel s-au păstrat Termele lui Caracala – care adăpostesc astăzi
stagiunile de concerte de operă pe durata verii şi Termele lui Diocletian – azi
muzeu naţional de arheologie antică. Demne de menţional mai sunt – ca şi
elemente de arhitectură – circurile, stadioanele, teatrele romane, palatele şi
columnele (cele mai cunoascute fiind cea a lui Traian şi cea a lui Marc Aureliu).
Oraşul medieval.
Perioada feudală a debutat printr-o acţiune distructivă. Pe de o parte
năvălirile popoarelor migratoare, iar pe de alta răspândirea creştinismului –
dornic de la înlătura urmele „păgânismului” şi de a instaura o lume nouă – au
avut ca urmare depopularea şi ruinarea centrelor urbane antice ( Roma de la o
populaţie de 1.000.000 ajunge, după anul 476, la 1000 de locuitori). Populaţia se
reaşează în localităţi de tipuri noi având un rol prioritar de apărare, adevărate
aşezări fortificate, amplasate pe terenuri greu accesibile şi cu o suprafaţă a
incintei limitată.
Câteva dintre caracteristicile aşezărilor medievale se concretizează în:

19. 19
♦ număr restrâns de locuitori (10.000 – 40.000)
♦ prezenţa unor ziduri înconjurătoare (fortificaţii)
♦ densitate mare a construcţiilor şi a populaţiei
♦ construcţii şi trasee ale străzilor adaptate configuraţiei terenului
♦ reţelele stradale inelar-radiale convergeau către piaţa centrală, în care erau
amplasate clădirile religioase – în general supradimensionate – şi cladirile publice
(de exemplu primările)
♦ lipsa preocupării privind confortul, igiena, salubritatea (inclusiv a locuinţelor)
şi dotarea tehnico-edilitară
Secolele XI-XII marchează o revitalizare a vieţii urbane, mulţi locuitori revenind
la vetrele aşezărilor antice, care se revigorează şi îşi recâştigă treptat influenţa în
teritoriu.
Urbanismul medieval prezintă interes întrucât majoritatea centrelor urbane
moderne păstrează nuclee pe baza cărora s-au dezvoltat, nuclee care prezintă
importanţă istorică şi care acum trebuie protejate prin politici urbane speciale.
Oraşul renascentist.
Putem vorbi despre oraşul modern încă din secolele XV-XVI când
afirmarea burgheziei, înflorirea comerţului, a producţiei de mărfuri, acumulările
de capital crează condiţiile dezvoltării oraşelor. Oraşele Renaşterii s-au dezvoltat
preponderent pe nucleele medievale, dar preocupările pentru o nouă calitate a
vieţii urbane au determinat remodelarea vechilor centre prin: lărgirea străzilor,
construirea de noi pieţe, preocuparea aparte pentru compoziţia volumetrică şi
arhitecturală, prin rezolvarea echipărilor tehnico-edilitare.
Aceste premise au stimulat o nouă orientare ştiinţifică, filosofică, estetică:
curentul numit Renaştere, care va avea o puternică înrâurire asupra artelor. Este
zdruncinată autoritatea dogmelor religioase care furnizau explicaţii eronate
asupra realităţii: oamenii Renaşterii vor să cunoască viaţa, sunt adepţii
progresului tehnic care are la bază dezvoltarea ştiinţelor. Din dogmatică, aservită
religiei, ştiinţa devine inductivă, pornind de la fapte şi experienţe concrete.
Ştiinţele pozitive, bazate pe matematică, progresează rapid; noile descoperiri
geografice lărgesc orizonturile, oferă noi perspective stimulând progresul
societăţii sub toate aspectele ei. Piaţa mondială în Evul Mediu îşi mută polul de
interes din Mediterana – controlată de turci - în Atlantic.
Progresele tehnice, totalitatea cuceririlor ştiinţei şi tehnicii, marile
descoperiri geografice ale timpului îşi pun amprenta asupra operelor maeştrilor
Renaşterii. Numeroşi artişti au fost ei înşişi oameni de ştiinţă, savanţi renumiţi,
literaţi, filosofi şi tehnicieni. Cunoscători ai artei antice greceşti şi romane (prin
aprofundarea rezultatelor cercetărilor arheologice şi cunoaşterea documentelor
antice), ei au creat o artă nouă. Mulţi arhitecţi, pictori şi sculptori au fost
cunoscuţi sub numele lor mic: Raffael (Sanzio), Michelangelo (Buonarotti),
Leonardo (Da Vinci), Tizian (Vecellio).

20. 20
Părintele Renaşterii este considerat arhitectul Brunelleschi, cel care a
conceput cupola în opt ape a bisericii Santa Maria del Fiore (Domul din
Florenţa), primul monument renascentist. Un fapt demn de remarcat este cel prin
care Renaşterea a promovat nu doar ctitorul (finanţatorul), ci şi artistul.
„Perspectiva” este cuvântul „cheie” al Renaşterii atât în artele plastice
(exemplu constituindu-se fundalul cu perspectiva la un punct de fugă în lucrarea
lui Leonardo Da Vinci „Cina cea de taină”), cât şi în urbanism (palatul Versailles
din Franţa fiind un reprezentant de seamă al curentului în arhitectură).
Cîteva dintre ideile privind construcţia oraşelor sunt puse în practică de
urmîtoarea manieră:
♦ stabilirea formei incintei conform exigenţelor impuse de tehnicile de apărare
♦ castelele burghezilor (din a căror construcţie au fost eliminate fortificaţiile) au
fost integrate în urbanistica nouă, fiind vizibile numai din stradă, la care prezintă
faţade atrăgătoare cu numeroase şi mari deschideri, având câte 2-3 etaje
♦ amplasarea construcţiilor în zone funcţionale
♦ ierarhizarea străzilor şi a pieţelor după destinaţia lor
♦ amplasarea în zone izolate a atelierelor producătoare de noxe
♦ prezenţa unei legături facile între zonele productive şi spaţiile comerciale
♦ promovarea construcţiei pe nivele diferite a căilor de circulaţie pentru vehicule
şi pentru pietoni
♦ preocuparea pentru confortul edilitar şi igiena publică
Chiar dacă teoriile epocii au fost mai îndrăzneţe decât posibilităţile oferite
de condiţiile sociale şi tehnice, gândirea urbanistică vizionară a contribuit, în mod
cert, prin noile idei la evoluţia ştiinţei construcţiei oraşelor.
Oraşul baroc (secolele XVII-XVIII).
Ne aflăm în perioada în care marile monarhii europene îşi întăresc
structurile centralist-etatiste, ceea ce va genera – pe de o parte – dispariţia
aspectelor regionaliste, iar – pe de alta – posibilitatea abordării unor proiecte de
mare anvergură.
Metodele şi tehnicile de construcţie nu diferă de cele din perioadele
precedente, ci doar consemnează o folosire a lor până la limitele extreme.
Perioada barocă constituie o perioadă de referinţă în istoria urbanismului, fiind
caracterizată printr-o activitate constructivă extrem de intensă: se construieşte
mult atât în Europa, cât şi în cele două Americi. Barocul preia şi dezvoltă
normele urbanistice renascentiste, dar clădirile aparţinând acestui curent au
aspect de supraîncărcat, faţadele debordând de ornamente, scara fiind una
predilect monumentală (se face simţită o amplificare fără precedent a scării la
care sunt concepute ansamblurile urbane), interiorul este tratat cu evidente
tentinţe scenografice, cu pereţi şi tavane ocupate de decoraţii. Un exemplu, în
acest sens, îl constituie Domul Sf. Petru de la Roma, pe faţada căruia coloanele şi
decoraţiunile monumentale aplicate vor modifica caracterul incipient renascentist
în unul baroc. Acest lucru este subliniat şi de piaţa cu plan eliptic pe care Bernini

21. 21
o va propune în faţa Domului. Dacă ar fi să definim stilurile arhitecturii doar
printr-o trăsătură, goticul ar fi reprezentat de ogivă, renaşterea de arcul în plin
cintru, iar barocul de elipsă.
Barocul intervine în construcţia oraşelor prin manifestarea preferinţei
pentru structuri ale străzilor regulate radiale sau radial-concentrice în care arterele
principale – străzi drepte, de mare deschidere – converg către reşedinţa seniorială
sau edificiul religios, prin realizarea unor pieţe cu forme geometrice bine definite,
bordate cu fronturi omogene ca ritm, cornişe sau stil. Stilul baroc se dezvoltă în
special în ţările catolice – Italia, Austria – dar va avea influenţe şi asupra
renaşterii clasiciste din Franţa sau din Anglia. Exemple de intervenţii baroce, cu
referire la pieţe sunt: Piaţa Spagna şi Fontana din Trevi, ambele din Roma.
O altă caracteristică definitorie a urbanismului baroc o reprezintă
diagonala, ca element de dinamizare al sistemului stradal. Momentul culminant al
curentului baroc în urbanism îl reprezintă Parisul în perioada lui Napoleon al III-
lea. În ţara noastră, influenţa acestui curent se concretizează în construcţii ca:
Palatul Banffy (proiectat de arhitectul sibian Eberhardt Blaumann), în prezent
adăpostind Muzeul de artă din Cluj-Naoca, Palatul Teleki (situat în Cluj-Napoca
pe strada M. Kogălniceanu nr.7), Palatul Mogoşoaia din Bucureşti şi Palatul
Bruckenthal din Sibiu.
Barocul poate fi definit ca stil de sine stătător până la sfârşitul secolului al XVIII-
lea, după care va fi înlocuit de curente neoclasicizante sau eclectice.
În secolul al XVII-lea, în Franţa, a apărut un nou stil – Rococo – a cărui
denumire vine de la cuvîntul“rocaile” care, în limba franceză înseamnă cochilie
de scoică, element frecvent utilizat în diferite compoziţii; curentul s-a dorit o
replică menită a nega clasicismul de la Curte, el fiind prezent mai mult la
arhitectura de interior, cu al său caracter decorativ.
Oraşul erei industriale (sec. XIX – XX ).
Revoluţia industrială a determinat schimbări fundamentale în dezvoltarea
centrelor urbane şi a declanşat criza pe care oraşul contemporan nu a reuşit să o
depăşească. Din punct de vedrere cantitativ, revoluţia industrială este urmată de o
creştere a presiunii demografice în oraşe, de o „drenare” a populaţiei satelor în
folosul unei dezvoltări urbane fără precedent. Apariţia acestui fenomen şi
amploarea lui sunt corelate cu ordinea şi nivelul industrializării ţărilor respective.
Marea Britanie este cel dintâi teatru al acestei mişcări, simţită de la
recensămintele din 1801; în Europa îi urmează Franţa şi Germania, începând cu
anii 1830.
Succint, factorii care au generat aceste mari schimbări au fost:
□ dezvoltarea explozivă a manufacturilor şi industriilor amplasate în centrele
urbane;
□ creşterea numărului de locuitori prin atragerea populaţiei rurale pauperizate;
□ necesitatea spaţiilor de cazare pentru o populaţie numeroasă
□ asigurarea igienei publice: alimentare cu apă, canalizare, salubrizare

22. 22
□ necesitatea destinării unor edificii procesului educaţional: şcoli, activităţi
culturale etc.
□ punerea la dispoziţia populaţiei a spaţiilor instituţiilor şi a altor mijloace de
petrecere a timpului liber.
Secolul XIX poate fi numit „secolul crizei oraşelor”, iar studiul acestora
îmbracă – în această perioadă – două aspecte foarte diferite.
Într-unul din cazuri, el este descriptiv; faptele sunt observate cu detaşare şi
se încearcă ordonarea lor într-un mod cantitativ. Statistica este anexată
sociologiei (ştiinţă aflată la începuturile ei). Cercetătorii în domeniu caută să
înţeleagă mai cu seamă fenomenul urbanificării şi să-l plaseze într-o reţea de
cauze şi efecte; ei se mai străduiesc şi să risipească un număr de prejudecăţi care,
în ciuda eforturilor lor, vor persista până în zilele noastre şi care privesc mai ales
incidenţele vieţii urbane asupra dezvoltării fizice, nivelului mental şi moralităţii
locuitorilor.
În celălalt caz, avem de-a face cu o polemică care – la rândul ei – este
purtată de două grupări cu orientări diferite. O grupare este animată de
sentimente umanitare, fiind formată din funcţionari municipali, oameni ai
Bisericii, mai ales medici şi igienişti, care denunţă – bazându-se pe fapte şi cifre
– starea de decădere fizică şi morală în care trăieşte proletariatul urban. Seriile de
articole publicate în ziare şi reviste, mai ales în Anglia unde situaţia era acută, au
stat la baza numirii celebrelor Comisii regale de anchetă asupra igienei, ale căror
lucrări, publicate sub formă de Rapoarte către Parlament, au furnizat o seamă de
informaţii extrem de utile (preţioase) despre marile oraşe ale epocii şi au
contribuit la crearea legislaţiei engleze în domeniul muncii şi handicapului. Cea
de-a doua grupare este constituită din gânditori politici care furnizează adesea
informaţii de o remarcabilă amploare şi precizie. Fr. Engels, mai ales, poate fi
considerat ca unul dintre fondatorii sociologiei urbane. În lucrarea sa „Situaţia
clasei muncitoare din Anglia” (apărută la Leipzig, în 1845), în cadrul anchetelor
prezentate, el foloseşte sistematic şi ştiinţific toate mărturiile disponibile: rapoarte
ale poliţiei, articole de jurnal, lucrări savante, precum şi rapoartele Comisiilor
regale. Sunt făcute publice astfel igiena fizică deplorabilă întâlnită în marile oraşe
industriale, habitatul muncitoresc insalubru – comparat adeseori cu o vizuină,
distanţele epuizante care despart locuinţa de locul de muncă, drumurile fetide şi
lipsa grădinilor publice din cartierele populare, la toate acestea adăugându-se
igiena morală precară.
Probleme majore ridică trasportul urban, care trebuie nu numai să se
dezvolte, dar să fie şi accesibil ca preţ (ieftin). Începând cu a doua jumătate a
secolului XIX, în marile oraşe ale lumii apar trenul cu aburi, tramvaiul electric,
omnibuzele. Aceste mijloace au permis populaţiei să descongestioneze centrele
urbane prin stabilirea domiciliului în zone suburbane.
Începutul secolului XX aduce schimbări majore în domeniul transportului:
la Londra – spre exemplu – în 1907 au fost electrificate liniile de metrou; au
apărut trenuri electrice de suprafaţă, s-a lărgit reţeaua liniilor de tramvai astfel

23. 23
încât (între 1890 şi 1939) aproape toate marile zone urbane au suferit procese de
modificare a zonării populaţiei, respectiv a migrării acesteia spre zonele
periurbane, care s-a dezvoltat într-un ritm accelerat, dar în mod haotic,
necontrolat.
Arhitecţii secolului al XIX-lea nu şi-au asumat dezvoltarea tehnologică
datorită incapacităţii şi refuzului lor de a asimila noile cunoştinţe teoretice în
domeniul structural. Cei care vor produce schimbări fundamentale în activităţile
de proiectare, construcţie, morfologie arhitecturală, folosind „noutatea” care era
betonul armat sunt arhitecţii Mişcării moderne. La începutul secolului XX,
materialul care face posibilă şi determină apariţia noilor forme structurale (grinzi,
arce, cochilii, membrane etc.) este betonul armat, folosit pentru prima dată corect
în 1861 de către Francois Coignet.
O astfel de situaţie a impus luarea unor măsuri de natură administrativă,
socială şi urbanistică.
Măsurile administrative sunt următoarele:
- au fost emise legi de sistematizare urbană (în anul 1909 apare prima Lege a
sistematizării urbane, în Anglia);
- s-au constituit comisii de analiză şi prognoză (1947 – Comisia Barlow, Anglia);
- s-au înfiinţat organisme guvernamentale: comisii de planificare urbană,
ministere şi departamente ale sistematizării urbane şi teritoriale, ale mediului etc.
Măsurile de natură socială întreprinse la vremea respectivă au fost
determinate de apariţia mişcărilor sociale pentru reforma sanitară şi urbană;
astfel s-au constituit societăţi în vederea promovării comunităţilor industriale
complet sistematizate, complet şi complex construite şi dotate.
Măsurile arhitectural-urbanistice au fost, în principal, iniţiate şi, mai apoi
puse în practică de către arhitecţii vremii. Urbanistul englez Ebenzer Howard
(1850-1928) a elaborat celebrul proiect al „oraşului –grădină”, care a influenţat
mult gândirea urbanistică contemporană şi care s-a regăsit ulterior în toată zona
de influenţă anglo-saxonă, în special pe continentul nord-american. Faimosul
model era prevăzut pentru o populaţie limitată la 30.000 de locuitori, plus 2.000
de proprietari agricoli, dorindu-şi să îmbine avantajele vieţii de oraş (locuri de
muncă, afirmare socială) cu binefacerile vieţii de la ţară: mediu sănătos, contact
cu natura etc., eliminând dezavantajele ambelor feluri de viaţă. Acest tip de oraşe
(izolate, prin definiţie, unele de altele prin centuri verzi) puteau fi – eventual –
grupate la periferia unui oraş central (aflat la o distanţă cuprinsă între 5 şi 32 de
km.), a cărui populaţie nu ar fi trebuit să depăşească 58.000 de locuitori. Trebuie
remarcat că oraşul-grădină şi ceea ce promovează acesta, în pofida problemelor
pe care le generează, reprezintă şi astăzi panaceul crizelor urbanismului.
De asemenea s-au constituit Congresele Internaţionale de Arhitectură
Modernă (CIAM). Astfel, în anul 1933, CIAM a adoptat un document redactat de
arhitectul francez Le Corbusier, având ca temă oraşul funcţional (La Ville
Radieuse) şi rămas cunoscut în continuare sub denumirea „Carta de la Atena”,
document de referinţă pentru urbanismul modern. El reprezintă prima încercare

24. 24
de fundamentare a unor principii universale privind sistematizarea oraşelor.
Câteva dintre propunerile din Cartă au fost cele legate de:
• împărţirea oraşului în zone funcţionale, izolate prin ample spaţii verzi;
• rezolvarea problemei locuinţei prin blocuri înalte, amplasate în mijlocul unor
spaţii verzi, cu multe apartamente, care să asigure o mare densitate;
• desfiinţarea străzilor „coridor” prin interzicerea construirii de clădiri de-a lungul
arterelor de circulaţie;
• separarea strictă a căilor de circulaţie şi diferenţierea lor pe categorii: circulaţie
pietonală, de automobile, căi pentru traficul intens etc.
• amenajarea unei ample reţele de spaţi verzi pentru recreere şi sport; integrarea
pădurii în oraş; apărarea naturii şi a peisajului etc.
• salvarea patrimoniului arhitectural.
Fără a fi utopice, ideile promovate de Cartă nu au putut, evident, răspunde la
toate problemele apărute în marile centre urbane. Principiile generoase ale
documentului au constituit însă instrumente importante şi eficiente pentru oraşele
reconstruite şi construite după cel de-al doilea război mondial. Deceniile VII şi
VIII ale secolului trecut au marcat acutizarea crizei oraşelor, situaţie care a impus
noi măsuri, noi idei, noi remodelări.
Continuitatea – trăsătură fundamentală a evoluţiei aşezărilor umane – a
atras după sine, fireşte, coexistenţa vechiului cu noul care, la rându-i, a constituit
o problemă grea şi delicată în procesul de dirijare a dezvoltării cadrului material;
grea şi delicată pentru că este dificil de rezolvat contradictorialitatea dintre forma
fenomenului urban (cadrul material constituit şi rezistent fizic) şi conţinutul
acestuia (viaţa pe care o adăposteşte), caracterizat printr-o evoluţie dinamică.
MODULUL II
MEDIUL UMAN ŞI URBANIZAREA
Încă din fazele primare ale devenirii sale, societatea a remodelat cadrul
natural, în care a instituit un mediu ambiant creat cu mijloace proprii, un mediu
pe care îl numim „artificial”, caracterizat prin volume, spaţialităţi şi structuri
calitativ deosebite de cele care constituie mediul natural. Mediul artificial este
compus din multiple alcătuiri şi echipări care servesc cerinţelor curente şi sunt
caracteristice procesului cotidian de trai al grupurilor sociale.
Societatea contemporană este şi martora şi cauza unui fenomen extrem de
periculos: mediul uman tinde să devină un mediu antiuman. Exploatarea
intensivă a naturii şi extinderea mediului artificial tind să “sufoce” mediul natural
şi să caracterizeze cadrul material al societăţii. Omul – în măsura în care poate fi

25. 25
inventiv şi constructiv – poate şi distruge ceea ce a creat, din cauza incapacităţii
sale de a înţelege fenomenele în complexitatea şi globalitatea lor : pentru a-şi
satisface rapid nişte interese meschine este în stare să compromită confortul şi
securitatea generaţiilor viitoare.
Expresia “mediu uman” este una relativ nouă (ea fiind adoptată la
Congresul al IX-lea al Uniunii Internaţionale a Arhitecţilor – UIA, ale cărui
lucrări s-au ţinut la Praga, în 1967). Sintagma exprimă acordul universal privind
necesitatea obiectivă de integrare a celor două medii aparent contradictorii -
mediul natural şi mediul artificial (creat de om) – precum şi idea de înlăturare a
cauzelor care provoacă raporturi de neconcordanţă cu efecte autodistructive
pentru societatea umană.
În ultima perioadă de timp s-a constatat o extindere a artificializării
accentuate şi haotice a mediului care are ca şi cauze:
- aglomerarea excesivă a industriilor perturbatoare ale mediului ambiant;
- concentrări uriaşe – ca număr şi densitate – ale populaţiei în formaţiuni urbane
care depăşesc scara umană;
- dezvoltarea haotică a reţelelor de comunicaţii şi de transport care utilizează o
suprafaţă excesivă de teren ;
- lipsa de control a unui trafic excesiv de intensificat;
- ocuparea dezordonată şi extensivă a zonelor periurbane şi rurale;
- distrugerea terenurilor agricole fertile;
- degradarea masivelor forestiere;
- poluarea atmosferei, a solului, subsolului şi a apelor;
- imposibilitatea rezolvării corespunzătoare a evacuării, refolosirii, depozitării şi
distrugerii deşeurilor.
Toţi aceşti factori, vis-a-vis de care se manifestă, nu rareori, dezinteres ,
(sunt subapreciaţi sau sunt abordaţi de o manieră rutinieră şi iresponsabilă, redusă
la aplicarea unor măsuri limitate numai la situaţiile în care apar crize) pot afecta
atât colectivităţile contemporane, cât şi pe cele viitoare.
Problemele, apărute şi constatate, legate de degradarea mediului au început
să devină „presante” în aniiʼ60, motiv pentru care au devenit subiect de analiză şi
dezbateri seriase în cadrul numeroaselor întâlniri pe tema „sănătăţii” Pământului.
Controversele permanente între cei care susţineau necesitatea menţinerii ritmului
de dezvoltare cu ignorarea impactului acestui fenomen asupra naturii şi cei care
promovau cu insistenţa revizuirea acestui tip de evoluţie, implicând metode
eficiente de conservare a patrimoniului natural şi-au găsit un echilibru (care s-a
dovedit destul de precar!!!, cel puţin, o bună bucată de vreme) în formularea unui
concept a cărui punere în aplicare ar fi urmat să „dea satisfacţii” ambelor părţi:
dezvoltarea durabilă.
Atributul „durabil” a fost promovat pentru prima dată, pe plan mondial (în
contextul protecţiei mediului), în documentele prezentate la Conferinţa
Internaţională de la Rio din anul 1992 (regăsindu-se în binecunoscuta „Agendă
21”). În fieful „liberalismului economic şi financiar” din Chicago, la Congresul

26. 26
UIA din 1995, a fost lansat şi în mediul arhitectural şi urbanistic conceptul de
„dezvoltare durabilă” (după ce, în 1987, fusese publicat „Raportul Brundland”), o
dezvoltare menită să creeze structuri stabile, coerente, limitate spaţial. Acest
concept readuce în atenţie caracteristici care pot transforma „aglomeraţia” într-un
„complex de aşezari” distincte, locuibile şi eliberate, parţial, de stress.
Un fapt deosebit de important, dar extrem de puţin cunoscut, este acela că
un arhitect român – G. M. Cantacuzino – a realizat o operă de precursor prin
utilizarea termenului „durabil” în domeniul arhitecturii şi construcţiei încă din
1947 ! Atributul „durabil” traversează cartea acestuia, intitulată „Despre o
estetică a reconstrucţiei”, de la un capăt la altul, impunând construcţiei (locuinţei,
mai ales) să fie durabilă, să treacă peste modelele arhitecturale şi fanteziile
speculei. În concepţia arhitectului român durabilul exclude lenea, anemia
sensibilităţii, derizoriul, meschinul, refuzul artei şi anticultura, nepăsarea
autorităţilor, promovând – însă – cu autoritate, o legislaţie chibzuită, o voinţă
„neşovăielnică” şi „generozitate înţelegătoare a nevoilor naţiunii”, dar şi
echilibrul dintre disciplinele clasice, temele moderne şi formele subtile şi
sensibile, dar „fără a întoarce spatele tradiţiei”, susţinând dezvoltarea „firească” a
României.
Experienţa cea mai înaltă şi mai sintetică a mediului artificial (constituit
din totalitatea realizărilor umane, totalitatea intervenţiilor efectuate în cadrul
natural, menite a facilita evoluţia societăţii) o reprezintă formele perfecţionate de
aşezare a populaţiei, alcătuite din aşezările omeneşti – care sunt, în principiu,
identice cu unităţile administrativ-teritoriale – denumite comune şi oraşe
(municipii). Mediul artificial mai cuprinde tot ceea ce este creat de om şi se află
în afara aşezărilor omenenşti, respectiv toate construcţiile şi lucrările făcute de
om, care sunt amplasate dincolo de perimetrul aşezărilor omeneşti, cum sunt:
şoselele, autostrăzile, căile ferate, podurile, viaductele, barajele, toate fiind
supuse unui regim special de protecţie datorită importanţei lor pentru om şi
natură. S-a arătat că mediul artificial priveşte, în sens larg, întreaga tehnosferă –
adică totalitatea creaţiei materiale a omului.
Mediul artificial, considerat în complexitatea tuturor compartimentelor lui,
este menit să completeze şi să adapteze mediul natural, bazându-se pe coexistenţa
activă şi benefică a celor două medii şi nicidecum pe adversitatea lor.
Este extrem de dificil, dacă nu chiar imposibil, să se stabilească o
delimitare strictă între mediul natural şi cel artificial, având în vedere că prin
simbioza lor organică a luat fiinţă şi s-a dezvoltat un fenomen calitativ nou,
denumit în terminologia internaţională mediu uman.
Sintagma mediu uman exprimă acordul privind necesitatea obiectivă a
integrării celor două medii aflate – aparent – la poli opuşi: mediul natural şi
mediul artificial, căutând să înlăture cauzele generatoare de raporturi de
neconcordanţă, cu efecte negative pentru omenire.
Procesul urbanizării defineşte ca pe un fapt major epoca contemporană,
impunând consecinţe transformatoare asupra tuturor compartimentelor vieţii

27. 27
umane. Este un proces care se desfăşoară în ritm accelerat, constituindu-se ca
efect, nu ca şi o cauză a civilizaţiei, dar având un incontestabil rol determinant în
promovarea progresului social.
Urban. Urbanizare. Civilizaţie
Termenul “urban”, potrivit Dicţionarului Explicativ al limbii române,
înseamnă apartenenţa la oraş, orăşenesc, iar în sens figurat, “care dă dovadă de
urbanitate, politicos, civilizat”.
Conceptul de urbanizare s-a conturat în secolul XX, în special după
Congresul Internaţional al Arhitecturii Moderne (iniţiat de Le Corbusier) şi
adoptarea Chartei de la Atena (1939), moment de la care se poate vorbi despre
începutul urbanismului modern.
Originile urbanizării le găsim în culturile sedentare, care au fost definite şi
se recunosc ca atare prin manierele diverse de “aşezare”, de organizare de
aşezări, însoţite peste tot de tendinţa de izolare faţă de mediu. Societăţile
tradiţionale nu puteau concepe întemeierea unei aşezări fără o delimitare fermă.
Zidul de incintă, şanţul de apărare, palisada sau limita proprietăţii au existat, la
început, din raţiuni religioase, mai apoi, din motive de securitate. Faptul că a
existat această relaţie strînsă, pe o durată de timp extrem de lungă, între aşezare
(oraş) şi religie – ca intermediară a forţelor cosmice – explică perenitatea acestui
concept în întreaga istorie a urbanisticii premoderne. Materializarea centrului,
orientarea cardinală a unor trasee sau legături cu exteriorul, semnificaţia zonelor
de tranziţie, toate sunt fragmente de receptare a unor informaţii ancestrale care au
funcţionat până la un moment dat şi se adaugă ritualurilor religioase magice de
fondare şi organizare spaţială.
Trasarea limitei aşezării – care însoţeşte obsesiv întreaga civilizaţie
tradiţională – avea multiple meniri, dar cea mai subtilă era cea potrivit căreia ea
“închidea” un grup de oameni pe care îi transforma în societate. Conturarea
spaţială era întotdeauna dublată, însă, de o structurare a spaţiului interior
înţeleasă nu doar ca o geometrie exactă, ci una care asigura coerenţă celor mai
spontane geneze şi dezvoltări, coerenţă asigurată de existenţa centrului
(polarizator de interese şi energii umane), în funcţie de care se organiza întregul.
Până în secolul XX nu este cunoscută vreo aşezare europeană lipsită de centru, de
un sistem de orientare şi de o structură internă coerentă. Aşadar, până la acest
moment (după 6-7 milenii) orice aşezare putea fi cunoscută, descrisă, înţeleasă:
era unică.
Începând cu secolul XX nu se mai vorbeşte despre “aşezări” (urbane sau
rurale), ci despre “aglomeraţii”. “Nefiind nici urban, nici rural, nici suburban, dar
conţinând elemente aparţinând tuturor acestor trei categorii, oraşul de tip nou –
aglomeraţia – sfidează întreaga terminologie convenţională a experţilor”. Noile

28. 28
componente ale oraşului au spart coerenţa de până atunci, au provocat mutaţii, au
preschimbat logica subtilă a factorilor care acţionaseră până în acest moment într-
o logică dură, primară: cea a eficienţei de moment şi a câştigului accelerat, fără
ca, doar creşterea – demografică şi teritorială – peste anumite limite să fie
singurul motiv al acestor schimbări complexe care însoţeşte fenomenul. Apare
acum modelul dirijat, prestabilit la care se percepe erodarea celor două concepte
de bază ale aşezărilor tradiţionale: limita şi ordinea. Starea, senzaţia indusă este
de dezordine, de provizorat, lipsită de regulă şi control. Acestor aglomeraţii le
lipseşte un centru (sau orice fel de centre!), lipseşte regula de organizare, direcţia
de evoluţie, lipseşte o limită controlabilă şi previzibilă. O arie urbană de această
factură adăposteşte grupuri umane, mase de oameni (nu comunităţi!) cu
caracteristici identice (prin lipsa lor de coerenţă) celor morfologice. Asupra unei
aglomeraţii nu se poate interveni prin metode “clasice”; ea, fără să încalce nici o
lege, se va sustrage permanent de sub efectele legilor. Marele paradox este că,
într-o societate democratică (cu înţelesul care i se atribuie azi noţiunii), cele mai
sigure legi şi cele mai sofisticate şi riguroase studii produc – nimic altceva decât
– simple aglomeraţii.
Există totuşi o speranţă care poate schimba în timp strategia mondială a
dezvoltării urbane: conceptul de dezvoltare durabilă. Aşezarea – urmând
preceptele acestui tip de dezvoltare – poate deveni focarul zonei, inversându-se
lucrurile, de data aceasta spre normalitate.
Privitor la sensul figurat al cuvântului urban, el determină adesea – în
limbajul curent şi chiar în gândire – suprapunerea lui cu termenul „civilizaţie”.
La momentul actual pentru a desemna ca urbană o aşezare au fost selectaţi,
din multitudinea de factori care o configurează şi o particularizează, câţiva
parametri care au o pondere mai însemnată. Astfel, există diferenţe de la o ţară la
alta, în baza anumitor criterii:
- numărul de locuitori: se apreciază că o localitate poate fi calificată ca şi urbană
dacă are: în Suedia – peste 200 de locuitori, în Albania – peste 400 de locuitori,
în Elveţia, Spania, Anglia – peste 1000 locuitori, în Jugoslavia, Franţa, Norvegia
– peste 2000 locuitori, în SUA şi Japonia – peste 2500 locuitori, în India şi
Austria – peste 5000 locuitori, în Grecia – peste 10.000 locuitori.;
- dotarea cu echipament tehnico-edilitar: urbană este apreciată localitatea care
dispune de o dotare corespunzătoare privind confortul, igiena locuitorilor,
alimentarea cu apă, canalizarea, alimentarea cu energie electrică, telefonia,
amenajarea străzilor etc.;
- dotările social-culturale, satisfacerea intereselor publice, a celor de odihnă şi
recreere etc.;
- importanţa în teritoriu;
- criterii administrative.
În unele ţări – printre care şi ţara noastră – denumirea de oraş este stabilită
prin reglementări administrative. Astfel, potrivit Anexei I a Legii nr. 351/ 2001

29. 29
privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional- Reţeaua de
localităţi, oraşul este definit ca fiind unitatea administrativ-teritorială de bază
alcătuită fie dintr-o singură localitate urbană, fie din mai multe localităţi, dintre
care cel puţin una este localitate urbană. Ca unitate administrativ-teritorială de
bază şi ca sistem social-economic şi geografic oraşul are două componente: 1)
componenta teritorială – intravilanul şi extravilanul ; 2) componenta
demografică socio-economică, care constă în grupurile de populaţie şi activităţile
economice, sociale şi politico-administrative ce se desfăşoară pe teritoriul
localităţii. Dimensiunile, caracterul şi funcţiile oraşului preyintă mari variaţii,
dezvoltarea lui fiind în strânsă corelaţie cu cea a teritoriului căruia îi aparţine.
Trăsăturile sociale caracteristice mediului urban efectiv
Anumite structuri şi amenajări ale teritoriului orăşenesc care presupun
ocuparea unor suprafeţe mari şi pot fi amplasate la distanţe apreciabile faţă de
zonele de locuinţe – cum ar fi: unităţile industriale producătoare de noxe,
complexele agro-zootehnice, cele de gospodărire comunală – impun construcţii
în afara perimetrului oraşului, astfel încât se constituie zona periurbană
(preorăşenească), care formează o parte complementară (nu auxiliară) a
organismului urban. Tot în afara limitei administrative a oraşului, dar în strânsă
cooperare complexă cu acesta, fiinţează de multe ori un număr variabil de
aşezări urbane sau rurale, care alcătuiesc o grupare asociativă extraurbană, care
aparţine mediului „urban efectiv”.
Mediul urban efectiv prezintă următoarele trăsături caracteristice:
• încadrarea populaţiei din acest mediu în ramuri economice şi sectoare de
activitate neagricole, în care munca se desfăşoară cu ocupare permanentă, fără
întreruperi sezoniere şi are un înalt nivel de productivitate (se pot include aici şi
activităţile din sectorul agricol şi alimentar industrializat);
• transferarea populaţiei ocupate – în procente crescânde – din sectorul productiv
în sectorul serviciilor, din domenii în care predomină munca fizică în cele în care
ponderea majoră o are munca intelectuală;
• modificarea structurii vieţii sociale, a concepţiilor şi mentalităţilor indivizilor:
restrângerea numerică a celulei familiale; independenţa membrilor adulţi –
indiferent de sex – la vârsta majoratului; interesul crescând al populaţiei pentru o
calificare superioară, pentru cultură, precum şi valorificarea optimă a unui
„buget” crescând de timp liber;
• intensificarea mobilităţii, creşterea numărului contactelor sociale, amplificarea
furnizării de bunuri de larg consum, precum şi a energiei şi a informaţiilor;
• dezvoltarea unei reţele complexe de mijloace de transport şi comunicaţii
eficiente şi uşor accesibile.
Trăsăturile cadrului material specifice urbanului

30. 30
Pot fi identificate – la nivelul mediului urban efectiv – o serie de elemente
materiale (a căror totalitate crează cadrul material) care au, la rândul lor, anumite
caracteristici:
○ densitatea ridicată în ceea ce priveşte ocuparea solului, într-un perimetru mult
extins;
○ împărţirea teritoriului în zone specializate ca profil social-economic;
○ dezvoltarea unei diversificate înzestrări cu edificii şi cu dotări tehnico-edilitare;
○ preocuparea pentru calitatea fondului construit şi pentru aspectul spaţiilor
libere;
○ dezvoltarea unei reţele de comunicaţii cu mijloace perfecţionate de transport
pentru categorii de trafic diferenţiate;
○ dezvoltarea suprafeţelor spaţiilor verzi şi a zonelor pentru sport şi recreere.
MODULUL III
URBANIZAREA SPONTANĂ
Osmoza sat-oraş ridică dificultăţi majore în problema urbanizării:
întrepătrunderea spontană a celor două tipuri de aşezări, nefiind cunoscută în
timp util şi nefiind preîntâmpinate efectele transferului demografic necontrolat, se
ajunge la manifestarea aspectelor violent-contradictorii, care se amplifică, ducând
la „congestionarea” şi „inflamarea” organismului orăşenesc iniţial.
Aceste acutizări sunt datorate unei multitudini de factori, dintre care
amintim:
◘ polarizarea excesivă – în jurul marilor oraşe – a forţelor de producţie, a
populaţiei, a resurselor şi energiei, care conduce la „sufocarea” activităţii şi vieţii
normale a indivizilor;
◘ supraocuparea solului, până la saturaţie, în zonele centrale, făcându-se risipă de
el în zonele periferice;
◘ perturbaţii profunde care au loc între compartimentrele funcţionale ale oraşului,
defectuos amplasate, extinse şi interferate;
◘ neutilizarea sau utilizarea improprie a terenurilor agricole.
Mediul urban de azi cunoaşte dese momente de criză, în care factorii
„timp” şi „spaţiu” sunt transferaţi în mod îngrijorător în forme excesive de
„viteză” şi „masă”. Progresul social-economic înregistrat, la care se adaugă
descoperirile din domeniul biologiei, au dus la:
- mărirea speranţei de viaţă a populaţiei, determinând o creştere demografică
explozivă (numărul de locuitori – parametru fundamental al construirii mediului
urban – a cunoscut dublări, în repetate rânduri, la intervale de timp mici);

31. 31
- repartizarea neuniformă a populaţiei globului, situaţie menţinută datorită
manifestării fluxului de mobilitate a populaţiei;
- lipsa de omogenitate în repartizarea populaţiei reflectată în constituirea de mari
aglomerări în nodurile industriale, la intersecţia traseelor magistrale de circulaţie
şi de-a lungul regiunilor litorale;
- dezechilibrul manifestat în ceea priveşte echiparea complexă a marilor întinderi
ale Ecumenei .
Consecinţele acestor fenomene se concretizează în diverse aspecte.
Aglomerarea populaţiei şi a funcţiilor urbane generează, prin dimensiunile atinse,
un adevărat nomadism motorizat cu caracter de masă, ale cărui fluxuri sunt
orientate cu precădere dinspre zonele de domiciliu spre zonele de muncă şi
dinspre zonele de domiciliu spre zonele de recreere. Această mobilitate are un
caracter pulsatoriu şi, datorită specificului ei, devine din ce în ce mai supusă
disfuncţionalităţilor în condiţiile existenţei unei reţele neadaptate de artere de
circulaţie (mai ales în structurile urbane care prezintă o solidă constituire istorică,
având centre care trebuiesc păstrate şi protejate în condiţiile prezenţei unui
impresionant echipement tehnic pus la dispoziţie de tehnica contemporană:
autostrăzi, tuneluri, traversări denivelate).
Astăzi suntem martorii unui fenomen care accentuează trăsătura antiumană
a mediului uman: dacă în perioada evoluţiei naturale circulaţia era cea care se
subordona funcţiunilor oraşului, evoluţia metropolelor anarhic amplificate duce
la subordonarea oraşului faţă de exigenţele circulaţiei.
Progresul social implică promovarea procesului de urbanizare; urbanizarea
decurge din dezvoltarea forţelor de producţie şi din concentrarea teritorială a
acestora, dar nu orice fel de concentrare oglindeşte şi un progres social.
Transportul şi traficul urban
Formaţiunile urbane au avut în toate timpurile anumite funcţiuni
principale, între care cazarea populaţiei şi asigurarea locurilor de muncă a
membrilor colectivităţii au fost mereu prioritare. Cuceririle ştiinţei şi tehnicii au
determinat însă – în timp – o mărire a bugetului de timp liber, apărând o a treia
funcţiune, din ce în ce mai complicată şi mai complexă: asigurarea posibilităţilor
de recreere (recreerea presupune libertatea totală a individului de a opta pentru
oricare dintre modalităţile de refacere fizică şi intelectuală într-un mediu lipsit de
elemente restrictive, care există – în genere – în afara perimetrului urban).
Străbaterea distanţei – crescânde – între elementele tripletei: loc de cazare
– loc de muncă - loc de recreere a dus la diminuarea timpului liber, astfel încât
s-a impus găsirea de mijloace noi tehnice corespunzătoare soluţionării problemei.
Mijloacele de transport în comun utilizate cu succes până în prima jumătate a
secolului trecut se dovedesc în prezent insuficiente. Ultima perioadă de timp este
caracterizată prin preferinţa pentru automobil, vehicul autonom relativ uşor de
manevrat şi folosit, fapt care a determinat creşterea producţiei industriale de

32. 32
autovehicule şi – implicit – creşterea cifrei de afaceri în domeniu. Această
situaţie a determinat şi necesitatea echipării teritoriului cu reţele moderne de
circulaţie, acţiune greoaie şi costisitoare care presupune un efort financiar sporit
al membrilor întregii colectivităţi. Printre consecinţele cele mai evidente ale
acestui fenomen putem numi:
- aglomerarea excesivă a suprafeţelor carosabile;
- gâtuirea fluxului de circulaţie;
- creşterea numărului de accidente, care antrenează pierderi umane şi materiale;
- scăderea vitezei medii de parcurs până la eliminarea eficienţei însăşi a acestui
mijloc de deplasare
-consumul avid de spaţiu (25 mp. pentru fiecare automobil în staţionare
reprezintă echivalentul suprafeţei locuibile minimale pentru o familie cu trei
persoane) transformă oraşul într-o zonă de conflict, în care omul şi automobilul
îşi dispută suprafeţe egale. În mod necontrolat, structura oraşului se subordonează
necesităţilor impuse de transport.
Un efect deosebit de negativ asupra amenajării teritoriului urban (în
vederea realizării căilor de rulare pentru vehicole) îl are scoaterea din circuitul
normal de folosinţă a unor suprafeţe de teren imense. Pe de altă parte, chiar
arterele de circulaţie sunt blocate de vehicole parcate, ceea ce conduce la
strangularea traficului, cel mai adesea în zonele centrale, cu efecte paralizante
asupra activităţilor economice şi sociale. Apare astfel paradoxul: o imobilitate
crescândă datorită abuzului de mobilitate.
Evaluarea problemei transportului în oraş; soluţii de rezolvare a acesteia.
Impactul pe care era autovehicolului îl are asupra oraşului a constituit şi
continuă să reprezinte o preocupare permanentă pentru asociaţiile profesionale
aflate în strânsă legătură cu organele administrative centrale şi locale. Direcţiile
de cercetare vizează:
1) cauzele care favorizează creşterea traficului auto (gradul de
perfecţionare a tehnicilor în activitatea de construcţie a căilor rutiere, tehnologiile
moderne implementate în construcţia de autovehicole, opţiunea participanţilor la
trafic pentru diverse mijloace de transport;
2) problemele tehnice privind transportul interurban şi cel intraurban.
În ceea ce priveşte transportul interurban se pun în discuţie două chestiuni:
ponderea acestui tip de transport pe căi rutiere (factor dificil de evaluat datorită
caracterului aleator al modificării preferinţelor pentru un tip sau altul de
transport), respectiv fluxul mijloacelor de transport rutier interurban. Studiul
acestui parametru este utilizat la întocmirea planurilor de dezvoltare ale oraşelor.
Referitor la transportul intraurban se urmăresc două aspecte: posibilitatea
accesului la toate punctele de interes şi fluxul de autovehicole.

33. 33
3) consecinţele amplificării traficului rutier pentru oraş şi găsirea soluţiilor
optime de diminuare ori înlăturare a respectivelor consecinţe (aproape
întotdeauna negative).
Soluţii propuse pentru rezolvarea problemelor generate de trafic
Pentru oraşele mici sunt recomandate următoarele rezolvări:
centrele istorice să fie accesibile numai traficului pietonal (accesele carosabile şi
parcajele urmând să fie amplasate în zone mai îndepărtate);
instituirea de restricţii de circulaţie în zonele centrale şi orientarea acesteia pe
liniile de centură;
stabilirea unor rute fixe pentru mijloacele de transport.
Oraşelor mari le sunt propuse următoarele soluţii:
- facilitarea transportului auto prin redistribuirea activităţilor, astfel încât
locurile de muncă, spaţiile comerciale şi cele de recreere să nu fie concentrat
amplasate.
- folosirea, în zonele centrale, numai a autobuzelor şi taxiurilor, accesul
automobilelor fiind permis numai în zonele periferice.
MODULUL IV
POPULAŢIA URBANĂ.
Planurile de urbanism se bazează pe studiul şi punerea în evidenţă a
resurselor umane şi urmăresc conturarea perspectivelor demografice, a numărului
de locuitori în perspectivă, corelarea acestora cu posibilităţile oraşului şi a
sistemului de localităţi de a le asigura cazarea, locurile de muncă şi serviciile
solicitate. De aceea, în orice studiu trebuie să se pornească de la câteva date
obligatorii:
- cunoaşterea situaţiei de fapt;
- stabilirea posibilităţilor de dezvoltare prin dinamizarea forţelor proprii;
- evaluarea capacităţii de a răspunde eficient la impulsurile şi cerinţele de nivel
teritorial zonal şi naţional;
- prognoza evoluţiei în perspectiva pe termen lung.
Evoluţia populaţiei urbane

34. 34
Perioada contemporană se află sub presiunea unor importante schimbări
calitative în toate compartimentele vieţii sociale, cu consecinţe resimţite în
întreaga structură a mediului uman. Creşterile cantitative adesea impresionante
nu pot fi nici ele ignorate (numărul locuitorilor – element hotărâtor în aceste
prefaceri – înregistrează creşteri uneori alarmante: populaţia lumii s-a dublat în
repetate rânduri şi la intervale tot mai scurte; populaţia, nefiind repartizată
uniform pe suprafaţa globului a determinat concentrarea ei în anumite zone).
Fenomenele demografice de ordin cantitativ sunt însoţie de o creştere a ritmului
de urbanizare pe plan mondial. Studiile au arătat că unei creşteri de 2% a întregii
populaţii a globului îi corespunde o amplificare cu 4% a populaţiei urbane.
Creşterea populaţiei urbane se bazează, cu precădere, pe sporul migrator, având
drep consecinţă densificarea oraşelor existente, extinderea oraşelor în teritoriu,
precum şi crearea de noi oraşe.
În România, din totalul populaţiei urbane 49,3% locuieşte în oraşe cu peste
100.000 de locuitori, 31,7% în oraşe cu un număr de locuitori cuprins între
20.000 şi 100.000 de locuitori şi 19% în oraşe mici având sub 20.000 de locuitori.
Numărul locuitorilor din mediul urban a înregistrat în ultimele decenii un ritm de
creştere mult mai mare în raport cu creşterea numărului total de locuitori. S-au
produs de asemeni modificări privind numărul şi compoziţia populaţiei ţării prin
creşterea semnificativă a populaţiei urbane şi scăderea corelată a populaţiei care
trăieşte în mediul rural.
Consecinţele urbanizării în existenţa socială şi culturală a populaţiei
Dinamica economică şi socială.
Procesul de urbanizare din România (ca – de altfel – în toate celelalte state
moderne) a fost în directă legătură cu procesul de industrializare, fiind determinat
de migrarea populaţiei dinspre aşezările rurale spre cele urbane. Sub aspectul
dinamicii sociale el poate fi apreciat ca o restructurare socială ca urmare
raportului în producţia de bunuri.
În conţinutul existenţei sociale a populaţiei se disting următoarele
schimbări:
• pe plan economic – trecerea la munca retribuită;
• pe plan fizic – trecerea la un cadrul nou de viaţă, cu condiţii superioare de
locuire, cu facilităţile oferite de oraş, cu vestimentaţia adecvată acestuia etc.;
• pe plan ergonomic – prin exercitarea unor profesiuni şi ocupaţii noi, prin
impunerea unui alt ritm de utilizare a timpului şi o nouă organizare a acestuia;
• pe plan familial – restrângerea familiei la una-două generaţii;
• pe plan social-cultural – prin adaptarea la formele exterioare ale culturii urbane
şi asimilarea unor noi forme de petrecere a timpului liber; are loc o delimitare, o
renunţare la tradiţie şi adaptarea la condiiţile impuse de noul mod de viaţă,
asimilarea culturii „urbane” şi participarea la evenimentele „mondene”, în care se
manifestă comportamentul „asimilat”.