SlideShare a Scribd company logo

Drept penal

•
•
E
exodumuser
1 of 414
Download to read offline
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 1 dr. Aurel Teodor Moldovan DREPT PENAL PARTEA GENERALÃ BRAŞOV
Aurel Teodor Moldovan 2 Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MOLDOVAN, AUREL TEODOR Drept penal. Partea generală / Aurel Teodor Mol-dovan, - Braşov : Lux Libris, 2009 Bibliografie ISBN 978-973-131-058-9 343(498)(075.8) © 2009 Editură recunoscută CNCSIS, cod 201 ISBN 978-973-131-058-9 Cristian Murzea Cătălin Joiţa Florin Andreescu Oana Lazăr Andreea Rădulescu Georgeta Györffy Oana Lazăr Bogdan Andreescu Autorul Recenzenţi ştiinţifici: Consilier editorial: Procesare - editare text: Tehnoredactare: Coperta: Corectura: Prof. Dr.dr. Prof. Dr.dr. Prof. Dr. ing. Av. Jr. Av. Av.
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 3 PREFAŢĂ Că “Dreptul este în continuă mişcare” este o sintagmă ce se regăseşte şi in continua dezvoltare a relaţiilor sociale care ocrotesc sociatatea şi omul ca individ. Necesitatea introducerii a unor noi principii şi a unor noi instituţii de drept pe-nal general au apărut ca o evoluţie necesară în procesul consolidării, transparenţei, şi adaptării europene în general a ştiinţei dreptului penal. Cele 17 capitole ale ediţiei de faţă exprimă o comparaţie între actuala re-glementare, modificată prin Legea nr. 58/2008 publicata in Monitorul Oficial nr. 228 din 25.03.2008 şi Noul cod penal, adoptat prin Legea nr 286/2009, publicată în Monitorul Oficial nr 510/24.07.2009 Autorul, folosind metoda de analiză comparativă, şi îmbinând repere per-manente de practică judiciară la care se adaugă organizarea şi sistematizarea ex-punerii, a dorit să îmbine metoda aplicativă cu cea instructiv ştiinţifică a materialului. Deşi sunt diferite moduri de abordare a prefaţării unei lucrări pe care am trăit-o şi o simt îmi este greu să mă despart de ea prin publicare fără a adăuga faptul că atât ca student şi doctor în drept penal la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Drept, sub bagheta domnului profesor doctor Ion Oancea, şi profesor doctor Costică Bulai ,cât şi în calitate de practician în latura acuzării cât şi a apărării, iar în ultimii ani cadru didactic la Universitatea Transilvania, Braşov, Facultatea de Drept şi Sociologie, catedra de Drept public, disciplina “drept penal general” transmit prin intermediul acestei prefaţe îndemnul de a folosi rezultatul depus în mâna dumneavoastră. Dacă adaug acestei experienţe şi calitatea de Unit Directeur în Direcţia Închisorilor din cadrul Ministerului de Justiţie al Olandei (14 ani) întregesc enunţul anterior. Avocat, doctor şi decan al Baroului Braşov, din anul 2003 şi în prezent, Aurel Teodor
Aurel Teodor Moldovan 4
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 5 PREFAŢĂ ...................................................................................................... ......... CAPITOLUL I. NOŢIUNI GENERALE ................................................................ 1.1. DREPTUL PENAL CA RAMURĂ DE DREPT ........................................ 1.1.1. Noţiunea dreptului penal ........................................................... ....... 1.1.2. Obiectul dreptului penal .................................................................. 1.1.3. Sarcinile dreptului penal ............................................................ ....... 1.1.4. Caracterele dreptului penal ............................................................ 1.1.5. Legăturile dreptului penal cu celelalte ramuri de drept ................... 1.2. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI PENAL ROMÂN .......... 1.2.1. Principiul legalităţii ..................................................................... ...... 1.2.2. Principiul umanismului .................................................................... 1.2.3. Principiul egalităţii în faţa legii penale ............................................. 1.2.4. Principiul prevenirii săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală ..... 1.2.5. Infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale ........................ 1.2.6. Principiul personalităţii răspunderii penale ...................................... 1.2.7. Principiul individualizării sancţiunilor de drept penal ........................ 1.3. IZVOARELE DREPTULUI PENAL ........................................................... 1.3.1. Principalele izvoare ale dreptului penal .......................................... 1.3.2. Legile speciale nepenale cu dispoziţii penale .................................. 1.4. RAPORTUL JURIDIC PENAL .................................................................. 1.4.1. Noţiune ...................................................................................... ........ 1.4.2. Elementele raportului juridic penal ........................................... ......... 1.4.3. Naşterea, modificarea şi stingerea raportului juridic penal ............ CAPITOLUL II. LEGEA PENALĂ ................................................................. ........ 2.1. CONŢINUTUL NORMATIV AL LEGII PENALE .................................. 3 13 13 13 13 14 14 15 16 17 18 18 18 19 19 20 21 22 23 24 24 24 25 27 27 27 28 29 29 30 32 32 CUPRINS
Aurel Teodor Moldovan 6 ........... 2.1.1. Noţiunea de lege penală şi categorii de legi penale ........................ 2.1.2. Normele de drept penal şi categorii de norme penale ....................... 2.1.3. Interpretarea legii penale ........................................................... ....... 2.1.3.1. Metode de interpretare a legii penale .................................. 2.1.3.2. Felurile interpretării după rezultat .................................... ....... 2.2. APLICAREA LEGII PENALE ÎN SPAŢIU ............................................ ........ 2.2.1. Principiile de aplicare a legii penale în spaţiu ................................. 2.3. EXTRĂDAREA ................................................................................... ....... 2.4. APLICAREA LEGII PENALE ÎN TIMP ................................................ ....... 2.4.1. Principiul activităţii ......................................................................... 2.4.2. Principiul neretroactivităţii legii penale ....................................... ....... 2.4.3. Principiul retroactivităţii legii penale ................................................ 2.4.4. Principiul ultraactivităţii .............................................................. ........ 2.4.5. Principiul aplicării legii penale mai favorabile ............................ ......... CAPITOLUL III. INFRACŢIUNEA .................................................................. ....... 3.1. DISPOZIŢII GENERALE .......................................................................... 3.1.1. Noţiunea de infracţiunea ................................................................ 3.1.2. Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii ................................................. 3.2. CONŢINUTUL INFRACŢIUNII ............................................................ ....... 3.2.1. Noţiune şi importanţă ................................................................. ........ 3.2.2. Structura-conţinutul infracţiunii ....................................................... 3.2.3. Clasificarea conţinuturilor de infracţiune ........................................ 3.3. CONDIŢII PREEXISTENTE INFRACŢIUNII ...................................... ........ 3.3.1. Obiectul infracţiunii ......................................................................... 3.3.2. Locul şi timpul săvârşirii infracţiunii ................................................ 3.3.3. Subiecţii infracţiunii .................................................................... ....... 3.4. ÎNLĂTURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI ............................. 3.4.1. Aspecte generale ....................................................................... ....... 38 41 42 42 42 43 43 46 46 46 47 52 52 53 54 55 55 56 57 60 60 61 61 64 66 68 69 72 73 74 74 74 75 75 77 77 77 79 80 82
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 7 3.4.2. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei prin înlăturarea vinovăţiei .......................................................................................... ....... 3.4.2.1. Legitima apărare .................................................................. 3.4.2.2. Starea de necesitate ........................................................... 3.4.2.3. Constrângerea fizică şi constrângerea morală ..................... 3.4.2.4. Cazul fortuit .................................................................... ....... 3.4.2.5. Iresponsabilitatea ................................................................ 3.4.2.6. Minoritatea făptuitorului .................................................. ....... 3.4.2.7. Eroarea de fapt ............................................................... ......... 3.5. INLATURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI PRIN LIPSA PERICOLULUI ..................................................................................... ...... 3.5.1. Preliminarii ................................................................................ ......... 3.5.2. Lipsa pericolului social, ca trăsătură esenţială a infracţiunii ............. 3.5.3. Lipsa pericolului social concret al faptei prevăzute de legea penală .... 3.6. LIPSA PREVEDERII IN LEGEA PENALA ......................................... ....... CAPITOLUL IV. PEDEPSELE ............................................................................ 4.1. GENERALITAĂŢI ASUPRA PEDEPSELOR ..................................... ......... 4.1.1. Noţiunea şi caracterele pedepsei .............................................. ......... 4.1.2. Scopul şi funcţiile pedepsei ........................................................... 4.1.3. Felurile pedepsei ....................................................................... .......... 4.2. CADRUL PEDEPSELOR ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN .......................... 4.2.1. Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoane fizice .................................................................................................... 4.2.2. Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoanele juridice .............................................................................................. ...... 4.3. PEDEPSELE ÎN SPECIAL ................................................................. ........ 4.3.1. Pedepsele principale aplicabile persoanelor fizice ...................... 4.3.2. Pedepsele principale pentru persoanele juridice ............................ 4.3.3. Pedepsele complimentare pentru persoane fizice ...................... 82 82 83 83 88 90 92 96 98 98 98 100 103 103 104 106 106 107 108 109 109 109 109 111 111 112 114 118 121 123 123 124 127 130 133 134 135 136
Aurel Teodor Moldovan 8 4.3.4. Pedepsele complimentare aplicabile persoanei juridice .................. 4.3.5. Pedepsele accesorii ................................................................. ........ CAPITOLUL V. RĂSPUNDEREA PENALĂ ................................................ ....... 5.1. RASPUNDEREA PENALA CA INSTITUTIE FUNDAMENTALA ............ 5.1.1. Generalităţi privind răspunderea penală ........................................ 5.1.2. Principiile răspunderii penale ................................................... ...... 5.2. ÎNLOCUIREA RĂSPUNDERII PENALE ................................................ 5.2.1. Consideraţii generale ............................................................... .......... 5.2.2. Reglementarea instituţiei înlocuirii răspunderii penale ................... 5.3. RĂSPUNDEREA PENALĂ A PERSOANEI JURIDICE ............................ 5.3.1. Discuţii în doctrină privind răspunderea penală a persoanei juridice ... 5.3.2. Necesitatea răspunderii penale a persoanei juridice ........................ 5.3.3. Răspunderea penală a persoanei juridice potrivit noii reglementări ... CAPITOLUL VI. APLICAREA PEDEPSEI ....................................................... 6.1. ASPECTE GENERALE ......................................................................... 6.1.1. Noţiune şi cadru ....................................................................... ......... 6.1.2. Forme şi modalităţi de individualizare ...................................... ........ 6.2. INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSELOR ............................... 6.2.1. Criterii generale de individualizare ................................... ........ 6.2.2. Stări şi circumstanţe în cadrul individualizării pedepsei ............ 6.2.2.1. Circumstanţe atenuante ............................................... ........ 6.2.2.2. Circumstanţe agravante ................................................ ....... 6.2.3. Concursul între cauzele de agravare şi de atenuare a pedepsei ... CAPITOLUL VII. FORMELE ŞI MODALITĂŢILE INFRACŢIUNII ................... 7.1. ASPECTE GENERALE ......................................................................... 7.1.1. Actele preparatorii ................................................................... ....... 7.1.2. Tentativa .................................................................................. ......... 7.1.2.1. Felurile tentativei ................................................................ 137 138 138 138 138 139 139 141 142 144 148 150 152 155 155 155 156 156 157 158 159 159 164 166 167 169 169 170 174 177 179 179 180 181 185 186 187 187 190
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 9 7.1.2.2. Incriminarea şi sancţionarea tentativei ............................... 7.1.2.3. Infracţiuni pentru care tentativa nu este posibilă ................... 7.1.2.4. Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului ............. 7.1.3. Infracţiunea fapt consumat ...................................................... .......... 7.1.4. Infracţiunea fapt epuizat .......................................................... ........ CAPITOLUL VIII. PLURALITATEA DE INFRACTORI (SĂVÂRŞIREA INFRACŢIUNII DE MAI MULTE PERSOANE) .............................................. 8.1. GENERALITĂŢI PRIVIND PLURALITATEA DE INFRACTORI ............ 8.1.1. Noţiunea şi caracterizarea pluralităţii de infractori ...................... 8.1.2. Formele pluralităţii de infractori ................................................ ....... 8.2. PARTICIPAŢIA PENALĂ ................................................................. ........ 8.2.1. Generalităţi privind participaţia penală ..................................... ......... 8.2.2. Felurile participaţiei penale ..................................................... ........ 8.2.2.1 Autoratul şi coautoratul ....................................................... 8.2.2.2 Instigarea ........................................................................... 8.2.2.3 Complicitatea ................................................................ ....... 8.2.2.4. Participaţia improprie ....................................................... 8.2.3. Tratamentul penal al participaţiei .................................................. CAPITOLUL IX. UNITATE DE INFRACŢIUNI .............................................. 9.1. CONSIDERATII GENERALE ................................................................ 9.1.1. Felurile unităţii de infracţiune ....................................................... 9.2. UNITATEA NATURALĂ DE INFRACŢIUNE ..................................... ......... 9.2.1. Infracţiunea simplă ................................................................... ...... 9.2.2. Infracţiunea continuă .................................................................... 9.2.3. Infracţiunea deviată ................................................................. ........ 9.3. UNITATEA LEGALĂ DE INFRACŢIUNE ................................................ 9.3.1. Infracţiunea continuată ................................................................ 9.3.2. Infracţiunea complexă ................................................................... 9.3.3. Infracţiunea progresivă ................................................................ 9.3.4 Infracţiunea de obicei ................................................................ ......... 192 192 192 192 195 196 197 198 199 199 200 203 204 206 206 207 208 209 209 210 213 214 214 216 216 217 219 220 221 221 221 222 226 230 230 231
Aurel Teodor Moldovan 10 CAPITOL X. PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI ............................................ 10.1. GENERALITATI PRINVIND PLURALITATEA DE INFRACTIUNI .......... 10.2. CONCURSUL DE INFRACTIUNI ....................................................... 10.3. TRATAMENT PENAL IN CAZ DE CONCURS DE INFRACTIUNI .......... 10.4. CONTOPIREA PEDEPSELOR PENTR INFRACTIUNI CONCURENTE 10.5. RECIDIVA ....................................................................................... ....... 10.5.1. Aspecte generale ................................................................... ...... 10.5.2. Modalităţile recidivei ................................................................... 10.5.3. Recidiva mare postcondamnatorie .............................................. 10.5. 4. Recidiva mare postexecutorie ................................................... 10.5. 5. Recidiva mică postcondamnatorie .............................................. 10.5. 6. Recidiva mică postexecutorie ............................................... ........ 10.5. 7. Tratamentul penal al recidivei .............................................. ......... 10.5.8. Pluralitatea intermediară de infracţiuni ........................................ CAPITOLUL XI INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A EXECUTĂRII PEDEPSELOR ............................................................................................. ....... 11.1. SUSPENDAREA CONDITIONATA A EXECUTARII PEDEPSEI .......... 11.1.1. Noţiune ................................................................................... ....... 11.1.2. Condiţii de acordare a suspendării condiţionate a executării pedepsei ............................................................................................ 11.1.3. Termenul de încercare ............................................................ ........ 11.1.4. Efectele suspendării condiţionate a executării pedepsei .......... 11.1.5. Revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei .......... 11.1.6. Anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei .......... 11.2. SUSPEBDAREA EXECUTARII PEDEPSEI SUB SUPRAVEGHERE 11.2.1. Noţiune ................................................................................... ....... 11.2.2. Condiţii de aplicare a suspendării executării pedepsei sub su-praveghere ...................................................................................... 11.2.3. Termenul de încercare ............................................................ ....... 232 232 233 234 236 238 238 239 240 243 243 244 244 245 246 247 248 249 249 252 252 253 253 253 254 256 257 257 257 259 260 260 260 267 271 271 272 273 274 275
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 11 11.2.4. Măsurile de supraveghere ............................................................. 11.2.5. Obligaţiile condamnatului .......................................................... 11.2.6. Efectele suspendării executării pedepsei sub supraveghere ....... 11.2.7. Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere 11.2.8. Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere ........ 11.3. EXECUTAREA PEDEPSEI INCHISORII LA LOCUL DE MUNCA .......... 11.3.1. Noţiune .................................................................................... ...... 11.3.2. Condiţii în care se poate dispune executarea pedepsei la locul de muncă .......................................................................................... 11.3.3. Revocarea executării pedepsei la locul de muncă ....................... 11.3.4. Anularea executării pedepsei la locul de muncă .......................... 11.3.5. Încetarea executării pedepsei la locul de muncă .......................... 11.4. LIBERAREA CONDIŢIONATĂ ............................................................ 11.4.1. Noţiune .................................................................................... ...... 11.4.2. Condiţii de acordare ...................................................................... 11.4.3. Efectele liberării condiţionate ................................................... ....... 11.4.4. Liberarea conditionata in cazul detentiei pe viata .......................... CAPITOLUL XII. MINORITATEA ...................................................................... 12.1. RASPUNDEREA PENALA A MINORILOR .......................................... 12.1.1. Aspecte generale privind sancţionarea infractorilor minori............ 12.1.2. Măsurile educative ................................................................ ........ 12.1.3. Pedepsele aplicabile infractorilor minorului şi particularităţiile regimului de aplicare şi executare a acestora ...................................... CAPITOLUL XIII. MĂSURILE DE SIGURANŢĂ .......................................... 13.1. NOTIUNE SI CARACTERIZARE .......................................................... 13.2. FELUL MASURILOR DE SIGURANTA ................................................ 13.3. REGIMUL MASURILOR DE SIGURANTA .......................................... 13.3.1. Obligarea la tratament medical ..................................................... 13.3.2. Internarea medicală ............................................................... ....... 13.3.3. Interzicerea unei funcţii sau profesii ............................................ 13.3.4. Interzicerea de a se afla în anumite localităţi ............................. 13.3.5. Interdicţia de a reveni în locuinţa familiei ................................ ........ pe o perioadă determinată .................................................................. ........ 13.3.6. Expulzarea .............................................................................. 276 276 278 278 279 280 281 281 281 285 287 290 290 291 298 305 310 319 322 329 333 337 341 343 346 348 350 351 355 360 368 381 382 385 389 393 397
Aurel Teodor Moldovan 12 ...... 13.3.7. Confiscarea specială ........................................................... ..... CAPITOLUL XIV . CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ 14.1. ASPECTE GENERALE ................................................................. ......... 14.2. AMNISTIA ................................................................................ .......... 399 401 403 404 407 411
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 13 CAPITOLUL I NOŢIUNI GENERALE 1.1. DREPTUL PENAL CA RAMURĂ DE DREPT 1.1.1. Noţiunea dreptului penal Dreptul penal este o ramură de drept şi reprezintă ansamblul normelor juridice edictate de stat prin care se stabilesc faptele care constituie infracţiuni (crime şi delicte), pedepsele ce se aplică şi dreptul statului de a trage la răspundere penală persoanele care săvârşesc infracţiuni, pentru apărarea ordinii de drept. În literatura de specialitate dreptul penal apare şi sub denumirea de drept criminal această denumire derivând de la cuvântul de origine latină crimen, cuvânt ce are semnificaţia de faptă infracţională. Noţiunea de drept penal provine de la cuvântul de origine latină poena, pedeapsă, reprezentând sancţiunea ce se va aplica pentru săvârşirea faptei in-terzise. În literatura de specialitate au existat mai multe definiţii date acestei noţiuni de drept penal, dar ne vom opri cu precădere asupra definiţiei date de marele penalist român I. Tanoviceanu, care afirma : “ Dreptul penal este acea ramură a dreptului public intern, care se ocupă de infracţiune şi de pedepse ce trebuie aplicate acelora care le comit”1 . Astfel trebuie precizat faptul că marii autori în domeniul dreptului penal au scos în evidenţă faptul că ceea ce este specific dreptului penal este “dreptul de a pedepsi” sau dreptul statului de a exercita represiunea2 . 1.1.2. Obiectul dreptului penal Constă în relaţiile sociale care privesc faptele ce sunt considerate a fi infracţiuni (crime şi delicte) şi pedepsele ce se stabilesc şi se aplică celor care săvârşesc infracţiuni. Dreptului penal îi revin relaţii sociale pe care trebuie să le reglementeze, relaţii sociale care conferă participanţilor anumite drepturi şi obligaţii. Relaţiile sociale ce revin dreptului penal sunt activităţile de luptă împotriva infracţiunilor, activităţi ce se realizează prin tragerea la răspundere penală a celora care săvârşesc fapte prevăzute de legea penală. De asemenea obiect al dreptului penal îl reprezintă şi relaţiile de represiune penală, adică acele relaţii ce se stabilesc după săvârşirea faptei interzise, între stat şi făptuitor, în sensul că statul are obligaţia şi totodată 1 I. Tanoviceanu, Curs de drept penal , Bucureşti 1912, pag. 3. 2 Ion Oancea , Drept penal – partea generală, Bucureşti 1971, pag.14.
Aurel Teodor Moldovan 14 3 Constantin Mitrache, Drept penal, Bucureşti 2002, pag.9. şi dreptul de a trage la răspundere pe făptuitor, iar făptuitorul de această dată se va „bucura” numai de obligaţia de a suporta consecinţa faptei sale, şi anume să suporte pedeapsa penală aplicată. Trebuie precizat deasemnea faptul că obiectul dreptului penal mai cuprinde şi relaţiile de apărare socială, relaţii ce se nasc din momentul intrării în vigoare a legii penale.3 1.1.3. Sarcinile dreptului penal Pentru a-şi putea realiza scopul său specific dreptul penal trebuie să îndeplinească anumite funcţii şi anume: ♦ Stabilirea faptelor ce reprezintă infracţiuni (crime şi delicte) şi prevenirea lor, lucru ce se realizează prin încriminarea faptelor ce reprezintă un pericol social . ♦ Arătarea în lege a faptelor periculoase pentru valorile sociale, dar şi a sancţiunilor pe care le poate aplica statul prin organele sale în cazul săvârşiri faptelor prevăzute ca interzise. ♦ Dreptul de a pedepsi, drept care trebuie stabilit pentru organele judiciare, precizându–se totodată şi condiţiile în care se poate exercita acest drept. Exercitarea acestui drept presupune existenţă unui temei, iar conform legii penale singurul temei legal îl reprezintă săvârşirea unei infracţiuni. In noul cod penal se poate observa faptul că s-a renunţat la definirea scopului legii penale, scop ce este bine determinat de art 1 din actualul cod penal „legea penală apără împotriva infracţiunilor, România, suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, pro-prietatea, precum şi întreaga ordine de drept”. 1.1.4. Caracterele dreptului penal a. Caracterul autonom Caracterul autonom al dreptului penal se evidenţiază prin faptul că are în primul rând un obiect propriu de reglementare, care îl reprezintă relaţiile sociale spe-cifice acestei ramuri de drept ce trebuie să fie ocrotite, prin faptul că pentru apărarea valorilor sociale să creează reguli de conduită care vin să sublinieze netemeinicia tezei conform căreia dreptul penal reglementează doar relaţii de sancţionare. Cara-cterul autonom al dreptului penal poate fi justificat şi prin faptul că se pot evidenţia domenii ale vieţii sociale unde numai dreptul penal ocroteşte anumite interese, interese ce nu sunt ocrotite prin intermediul nici unei altei ramuri de drept. b. Caracterul unitar Acest caracter se desprinde din prevederile art. 362 Cod penal:” Dispoziţiile
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 15 4 Costică Bulai – Manual de drept penal, Bucureşti 1997, pag.12 din partea generală a acestui cod se aplică şi faptelor sancţionate penal prin legi speciale, afară de cazul când legea dispune altfel” Normele dreptului penal sunt nu numai în Codul penal cuprinse ci şi în legi extrapenale, reprezentând sistem unitar datorită unicităţii principilor care străbat legislaţia penală. Dreptul penal îşi păstrează caracterul unitar nefiind afectat de faptul că normele penale sunt grupate în partea generală, partea specială a Codului penal ori în legi penale, sau legi nepenale cu dispoziţii penale. c. Caracterul de drept public Dreptul penal aparţine dreptului public datorită faptului că prin reglementările sale specifice dreptul penal a venit întotdeauna în apărarea valorilor sociale, unde interesul major l-a avut societatea, statul ca reprezentant al acesteia. Prin faptul că dreptul penal reglementează relaţiile de apărare socială, se creează raporturi juridice între stat şi persoanele fizice ca destinatari ai legii penale. Aceste raporturi nu reprezintă altceva decât raporturi de putere prin intermediul cărora se realizează funcţia de apărare a valorilor sociale împotriva infracţiunilor4 . Statul este în toate raporturile juridice de drept este subiect dominant care pretinde o anumită conduită de la destinatarii legii penale, şi tot statul este acela care în caz de încălcare a normelor penale, prin organele sale specializate, asigură restabilirea ordinii încălcate, prin tragerea la răspundere penală a celor vinovaţi de săvârşirea unor infracţiuni. 1.1.5. Legăturile dreptului penal cu celelalte ramuri de drept Dreptul penal şi dreptul procesual penal. În cadrul sistemului român de drept, dreptul penal este în strânsă legătură cu dreptul procesual penal, cele două ramuri de drept fiind indisolubile. Dreptul penal îşi îndeplineşte sarcinile specifice prin intermediul dreptului procesual penal, şi de asemenea dreptul procesual penal fără dreptul penal ar fi lipsit de conţinut. Prin intermediul dreptului penal se stabilesc faptele ce reprezintă infracţiuni, pedepsele şi răspunderea penală, iar normele de drept procesual penal sunt cele care stabilesc procedura de tragere la răspundere a celora care se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor. Dreptul penal şi dreptul execuţional penal Dreptul execuţional penal apare în unele sisteme de drept, ca de exemplu în sistemul fostelor republici sovietice , drept al muncilor corecţionale . Această ramură de drept a cărei existenţă de sine stătătoare este discutabilă, cuprinde acele norme juridice ce reglementează relaţiile sociale ce iau naştere în procesul executării sancţiunilor de drept penal; aceste relaţii se nasc între organele de stat specializate însărcinate cu executarea acestor sancţiuni şi persoanele condamnate,
Aurel Teodor Moldovan 16 5 Costică Bulai – Manual de drept penal, Editura All, Bucureşti 1997, pag.19 6 Aurel Teodor Moldovan, Tratat de Drept Medical, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, p. 6. sancţiuni ce sunt aplicate de instanţele de judecată. Deseori în literatura de specialitate s-a conturat ideea conform căreia pe lângă faptul că dreptul penal execuţional este o ramură de drept de sine stătătoare, unii autori au admis chiar existenţa unei subramuri care poartă denumirea de drept penitenciar, care reglementează relaţiile sociale legate de executarea pedepselor privative de libertate5 . Dreptul penal şi dreptul civil Această legătură se realizează prin apărarea relaţiilor patrimoniale şi per-sonal nepatrimoniale, apărarea împotriva faptelor periculoase. Această apărare se realizează prin interzicerea sub sancţiuni a sustragerilor, distrugerilor. Dreptul penal şi dreptul medical În activitatea specifică domeniului medical, se pot comite o serie de infracţiuni prevăzute cel mai adesea în Codul penal, fie de către persoane care nu au dreptul de a exercita profesiunea de medic (art. 281 cod-penal actual, respectiv art 352 - viitoarea reglementare), de persoane care se sustrag de la tratamentul medical (art. 3091 cod penal), de medicii care prescriu produse şi substanţe stu-pefiante fără a fi necesare în soluţiuonarea unui caz (art. 312 alin. 3 cod penal actual, respectiv art 363 din viitoarea reglementare) ori provoacă avorturi în afara instituţiilor medicale sau cabinetelor autorizate în acest scop (art. 185 alin. 1 lit. A codul penal actual, resectiv art 199 alin 1, lit a din viitoarea reglementare), etc, pentru care se aplică normele de drept penal şi se angajează răspunderea penală prevăzută de dreptul material, cu posibilitate reţinerii, după caz, a circumstanţelor atenuante sau agravante ce ar rezulta din activitatea medicală6 . Dreptul penal este în strânsă legătură şi cu celelalte ramuri de drept existente, precum dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul familiei s.a., prin faptul că preocuparea esenţială a dreptului penal rămâne aceea de apărare împotriva faptelor periculoase. 1.2. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI PENAL ROMÂN Aceste principii fundamentale ale dreptului penal reprezintă idei directoare care călăuzesc elaborarea cât şi realizarea normelor penale, evidenţiind trăsăturile legislaţiei penale Ca şi principii fundamentale enumerăm:  Principiu legalităţii  Principiul umanismului  Principiul egalităţii în faţa legii penale  Principiul prevenirii săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 17 7 Constantin Mitrache , Drept penal . Partea generală, Edtura “Casa de Editură şi Presă “Şansa””, Bucureşti 2002, pag.29.  Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale  Principiul personalităţii răspunderii penale  Principiul individualizării sancţiunilor de drept penal 1.2.1. Principiul legalităţii Acest principiu exprimă regula conform căreia întreaga activitate a dreptului penal se desfăşoară pe baza legii şi în conformitate cu aceasta, exprimând faptul că atât conduita pretinsă membrilor societăţii cât şi sancţiunea ce o vor suporta aceştia în caz de nerespectare a conduitei prevăzute de legea penală, trebuie să fie prevăzută de lege. Principiul legalităţii constituie o garanţie a libertăţii persoanei împotriva abu-zurilor, acest principiu a fost înscris în Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului de către ideologii revoluţiei franceze din 1789 în art. 8 astfel : “ nimeni nu poate fi pedepsit decât în virtutea unei legi promulgate anterior infracţiunii şi legal aplicate”.7 Acest principiu al legalităţii examinat în funcţie de cele trei instituţii ale acestuia – infracţiunea, pedeapsa şi răspunderea penală , poate fi exprimat pe baza adagiilor: - “ nullum crimen sine lege” acest adagiu trebuie însă completat şi anume “ nullum crimen sine lege praevia” - “ nulla poena sine lege” cu completarea “ nulla poena sine lege praevia “ sau “ sine lege poenali anrteriori” - “ nullum judicum sine lege”. În dreptul românesc principiul legalităţii era înscris în Constituţia din 1923, în art. 14 care prevedea :” Nici o pedeapsă nu poate fi înfiinţată nici aplicată decât în puterea unei legi”, acest text reprezintă o reproducere a art.16 din Constituţia de la 1866. Principiul legalităţii a fost afirmat în “Declaraţia universală a drepturilor omului “ adoptată de adunarea generală ONU la 10 decembrie 1948 în art. 11 , al.2: “ Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nu constituie, în momentul în care ele au fost comise, un cat cu caracter penal potrivit dreptului internaţional sau naţional”, şi de asemenea în “ Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice “ adoptat de adunarea generală ONU la 16 decembrie 1966, pact ratificat de România în 1974, art. 15 :” Nimeni nu va fi condamnat pentru Actualul cod penal Viitoarul cod penal Art. 2. - Legea prevede care fapte constituie infracţiuni, pedepsele ce se aplică infrac-torilor şi măsurile ce se pot lua în cazul săvârşirii acestor fapte. Art. 1 Legalitatea incriminării (1) Legea penală prevede faptele care constituie infracţiuni. (2) Nici o persoană nu poate fi sancţionată penal pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală la data când a fost săvârşită.
Aurel Teodor Moldovan 18 8 Constantin Mitrache , Drept penal. Partea generală , Editura “Casa de Editură şi Presă “ Şansa” , Bucureşti 2002, pag.20. acţiuni sau omisiuni care nu constituiau un act delictuos, potrivit dreptului naţional sau internaţional , în momentul în care au fost săvârşite”. Consacrarea acestui principiu în Codul penal nu vine decât ca o garanţie a drepturilor şi libertăţilor prin faptul că împiedică extinderea legii penale prin analogie. 1.2.2. Principiul umanismului Conform acestui principiu întreaga reglementare penală trebuie să pornească de la interesele şi drepturile fundamentale ale omului. Principiul umanismului sublinează faptul că în normele penale sunt prevăzute exigenţe cărora însă omul li se poate conforma, sancţiunile îndeplinesc şi funcţia de reeducare. Umanizarea pedepselor a fost una dintre principalele preocupării ale şcolii clasice. În lucrarea “Principii di diritto criminale” Enrico Ferii spunea că Şcoala clasică s-a opus cruzimii pedepselor şi a modului de executare propunând abolirea pedepsei cu moartea, a pedepselor corporale şi infamante, a propus îmblânzirea pedepselor.8 In conformitate cu prevederile codului penal conform cărora: “executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnatului”, acest articol nu face altceva decât să reflecte aspecte ale princi-piului umanismului. 1.2.3. Principiul egalităţii în faţa legii penale Se exprimă regula conform căreia toţi indivizii societăţii sunt egali în faţa legii, art. 16 din Constituţie prevede faptul că ”cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege.” În codul penal acest principiu nu cunoaşte o consacrare expresă, dar se deduce din faptul că legea penală nu promovează imunităţii sau privilegii care să permită inegalităţi de tratament în aplicarea legii penale. Această egalitate a indivizilor în faţa legii penale funcţionează pentru fiecare cetăţean, fie în calitatea sa de beneficiar al ocrotirii penale cât şi în calitatea de destinatar al exigenţelor impuse de legea penală. 1.2.4. Principiul prevenirii săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală Întreaga reglementare juridico – penală trebuie să asigure preveni-rea săvârşirii faptelor periculoase, funcţie ce se realizează prin conformare cât şi
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 19 prin constrângere. Conform art 1 din Codul penal actual este prevăzut faptul că, scopul fundamental al legii penale este acela de a apăra, împotriva infracţiunilor, România, suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului, per-soana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, precum şi întreaga ordine de drept. Realizarea scopului legii penale ia naştere prin prevenirea faptelor prevăzute de legea penală, ca rezultat al cunoaşterii şi respectării legii. Aplicarea şi executarea pedepselor trebuie să fie privit ca un mijloc prin in-termediul căruia se urmăreşte de fapt prevenirea săvârşirii de noi fapte antisociale atât pentru cei care se “bucură” de aplicarea pedepselor, cât şi de alte persoane. Profesorul Costică Bulai vorbind despre doctrina sau şcoala pozitivistă afirma faptul că aceasta “cuprinde un ansamblu de idei şi concepţii cu privire la natura şi cauzele fenomenului infracţional, precum şi cu privire la căile şi mijloacele de luptă împotriva acestui fenomen”. Deci iată că şi scopul doctrinei pozitiviste a fost acela de prevenire a săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală. 1.2.5. Infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale Articolul 17, al.2 din Codul penal actual, respectiv articolul 15 alin 2 din viitoarea reglementare, prevăd că : ”Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale”, fapt ce presupune existenţa unei fapte care este constată de organele abilitate de lege în forma cerută de lege, şi totodată acest principiu vine ca o garanţie a libertăţii persoanei, deoarece fără săvârşirea unei fapte prevăzute de lege ca şi infracţiune nu se poate să existe răspundere penală. 1.2.6. Principiul personalităţii răspunderii penale Se consacră regula conform căreia atât obligaţia de a avea o anumită conduită ce decurge dintr-o normă penală cât şi răspunderea care decurge din Actualul cod penal Viitorul cod penal Art. 4. - Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării, dacă făptuitorul este cetăţean român sau dacă, neavând nicio cetăţenie, are domiciliul în ţară. Art. 9 Personalitatea legii penale (1) Legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de o persoană juridică română, dacă pedeapsa prevăzută de legea română este detenţiunea pe viaţă ori închisoarea mai mare de 10 ani. (2) În celelalte cazuri, legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de o persoană juridică română,
Aurel Teodor Moldovan 20 dacă fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită ori dacă a fost comisă într-un loc care nu este supus jurisdicţiei nici unui stat. (3) Punerea în mişcare a acţiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat sau, după caz, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. nesocotirea obligaţiei au caracter personal, adică va răspunde cel ce a nesocotit normală penală. Acest principiu pune în evidenţă faptul că pedeapsa va fi aplicată numai celui ce a săvârşit o infracţiune. In viitoarea reglementare se încearcă o lămurire a acestui principiu, printr-o completare a articolul din actualul Cod penal 1.2.7. Principiul individualizării sancţiunilor de drept penal Acest principiu presupune faptul că pedepsele vor fi stabilite şi aplicate în funcţie de gravitatea faptei săvârşite, de periculozitatea infractorului, respectiv în funcţie de starea concretă de pericol, astfel ca sancţiunea aplicată să îşi atingă scopul. Principiul individualizări pedepselor îşi găseşte reglementarea în art.72 din Actualul cod penal Viitoarul cod penal Art. 72. - La stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seamă de dispoziţiile părţii gen-erale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol so-cial al faptei săvârşite, de persoa-na infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedepse alternative, se ţine seamă de dispoziţiile alineatului precedent atât pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative, cât şi pen-tru proporţionalizarea acesteia. Art. 74 Criteriile generale de individualizare a pedepsei (1) Stabilirea duratei ori a cuantumu-lui pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările şi modul de comi-tere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotită; c) întinderea pagubei materiale produse; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e) natura şi frecvenţa infracţiunilor
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 21 9 Constantin Mitrache. – Drept penal. Partea generală. Bucureşt 2002, pag. 21. 10 Idem 8. 11 Costică Bulai – Manual de drept penal. Partea Generală, Editura ALL, Bucureţti, 1997. actuala reglementare, respectiv art 74 din viitoarea reglementare, cu denumirea generică de “ Criterii generale de individualizare”). În lucrarea “Principii di dritto criminale” Enrico Ferii aprecia că Şcoala clasică a stabilit raţiunea şi limitele dreptului de a pedepsi (pedeapsa fiind o justă sancţiune aplicată pentru infracţiunea săvârşită, ce trebuie să fie gradată în raport cu gravitatea infracţiunii).9 Doctrina pozitivistă consideră că reacţia antiinfarcţională trebuie să corespundă periculozităţii infractorului şi să se realizeze prin măsuri adecvate acestei periculozităţii – de eliminare din societate în cazul criminalilor înnăscuţi.10 1.3. IZVOARELE DREPTULUI PENAL În mod obişnuit termenul de “Izvor de drept” este folosit în accepţiunea de „izvor formal” sau „sursa juridică” a dreptului care constă în „însuşi actul legislativ în care îşi găseşte exprimarea voinţa puterii publice şi care cuprinde normele de drept, în speţă normele de drept penal cu elementele componente ale acestora.11 În consecintă, hotărârile şi ordonanţele Guvernului, ordinele ministerelor, actele emise de organele administraţiei publice locale nu pot constitui izvoare de drept penal. Astfel, raportându-ne la alte ramuri de drept, putem concluziona că izvoarele dreptului penal sunt mai restrânse ca număr, dar sunt precis determinate. Normele juridice penale generale, dar şi o mare parte din cele speciale sunt cuprinse în Codul penal, rezultând astfel o altă caracteristică a acestor norme, şi anume un ridicat grad de stabilitate. Bineînţeles că importante reglementări penale le întâlnim în unele legi complinitoare, unele legi speciale nepenale ce reglementează relaţii sociale din anumite domenii. La stabilirea şi aplicarea pedepselor pentru persoana juridică se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a prezentului cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru persoana fizică, de gravitatea faptei săvârşite şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. care constituie antecedente pe-nale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesu-lui penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială. (2) Când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedepse alternative, se ţine seama de criteriile prevăzute în alin.(1) şi pentru alegerea uneia dintre acestea.
Aurel Teodor Moldovan 22 1.3.1. Principalele izvoare ale dreptului penal 1. Mai întâi trebuie menţionată ca izvor al dreptului penal Constituţia României, care prin normele sale consacră valorile sociale fundamentale ale statului român, fiind izvor juridic pentru toate ramurile dreptului nostru. Constituţia României a fost adoptată prin referendum la 08 decembire 1991, rolul său fiind de a consfinţi noua ordine politică, socială şi economică creată în România în urma Revoluţiei din decembrie 1989. In cursul anului 2003, Constituţia României din 1991 a fost revizuită prin Legea nr. 429 din 23 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 758 din 29 octombrie 2003. În Constituţia României sunt prevăzute norme cu caracter principial ce interesează dreptul penal, dintre care enumerăm art. 15, al.2 – care consacră excepţia de la principiul neretroactivitătii legii, respectiv aplicarea legii penale mai blânde; art.19 – care reglementează de principiu extrădarea şi expulzarea, art.23 – care stabileşte condiţiile în care se pot realiza percheziţii, reţineri şi arestări, art. 24 – privind dreptul la apărare, art. 27 – referitor la inviolabilitatea domiciliului, art. 53 – care prevede posibilitatea restrângerii unor drepturi sau al unor libertăţi) Un interes deosebit pentru dreptul penal prezintă şi dispoziţiile Capitolelor II şi III ale Titlului II din Constituţia României, ce consacră drepturile şi libertăţile fundamentale, precum şi îndatoririle fundamentale, întrucât scopul normelor dreptului penal este de a asigura cadrul necesar pentru ca toate aceste drepturi, libertăţi şi îndatoriri să fie respectate. 2. Codul penal al României este principalul izvor al dreptului penal, întrucât aşa cum am precizat mai sus, cuprinde practic toate normele penale generale, precum şi cea mai mare parte din normele penale speciale. Codul penal a fost adoptat la 21 iunie 1968 şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1969, dar acest cod a suferit modificări succesive prin Decretul 154/1970, prin Legea 6/1973, prin Decretul 365/1976, prin Decretul 218/1977 ce a fost abrogat ulterior prin Legea 104/1 octombrie 1992, Decretul 99/1983. Codul penal al României a suferit modificări şi după Revoluţia din 1989 prin mai multe acte normative, fiind republicat în M.Of. nr. 65 din 16 aprilie 1997, după modificările aduse prin Legea 140 / 1996 publicată în M. Of. nr. 289 din 14.11.1996. După republicare, Codul penal a fost din nou modificat printr-o serie de acte normative, dintre care: Legea nr. 143/2000, Legea nr. 197/2000; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 456/2001; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2001, aprobată cu modificări prin Le-gea nr. 20/2002; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 89/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 61/2002; Legea nr. 456/2001; Legea nr. 20/2002; Legea nr. 61/2002; Legea nr. 169/2002; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2002; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2002, aprobată prin Legea nr. 574/2002; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 143/2002, aprobată prin Legea nr. 45/2003,
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 23 12 Constantin Mitrache - Drept penal. Partea Generală – Editura “ Casa de Editură şi Presă “Şansa”” Bucureşti 2002, pag. 39. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2004, aprobată cu modificări prin Le-gea nr. 85/2005; Legea nr. 160/2005; Legea nr 247/2005; Legea nr. 278/2006; Decizia Curtii Constitutionale nr. 62/2007 publicata in MOF nr. 104 din 12.02.2007; Legea nr. 337/2007 publicata in Monitorul Oficial nr. 841 din 08.12.2007; Legea nr. 58/2008 publicata in Monitorul Oficial nr. 228 din 25.03.2008. 3. Tot ca izvoare ale dreptului penal ne vom opri şi asupra Tratatelor şi Convenţiilor internaţionale, acestea devenind izvoare ale dreptului penal în măsura în care ele sunt ratificate. În literatura de specialitate se face deosebire între:  Tratate şi convenţii prin care statul român s-a angajat să încrimineze şi să sancţioneze anumite fapte deosebit de periculoase care aduc atingere unor valori şi interese comune ale societăţii omeneşti, de unde şi denumirea de infracţiune de drept internaţional  Tratate şi convenţii internaţionale privind asistenţa juridică internaţonală în materie penală.12 Prima categorie de Tratate şi convenţii apare ca izvor indirect de drept penal, prin acestea este asumată obligaţia statelor de a incrimina prin legea penală internă astfel de fapte. Tratatele şi convenţiile internaţionale privind asistenţa juridică internaţională conţin norme privind extrădarea şi devin obligatorii după ratificarea lor şi sunt so-cotite izvoare directe de drept penal. 4. Legile penale complementare au o sferă de incidenţă sau aplicare mai restrânsă, întrucât privesc o anumită instituţie sau câteva instituţii de drept penal, fiind menite să completeze reglementările penale cu norme de drept penal. Aceste legi complimentare cuprind numai norme de drept penal, specific fiind faptul că nu conţin incriminări. In acest sens menţionăm Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 627 din 20.07.2006, Legea nr. 296 din 7 iunie 2001 privind extrădarea, publicată în M. Of. Nr. 326 din 18 iunie 2001, precum şi actele prin care se acordă amnistia şi graţierea. 1.3.2. Legile speciale nepenale cu dispoziţii penale În această categorie a legilor speciale intră acele legi care conţin încriminări separate faţă de codul penal. Aceste legi speciale capătă un caracter penal numai în măsura în care în conţinutul lor sunt prevăzute fapte sancţionate penal. Cu titlu de exemplu amintim: 1. Legea 82/1991 privind regimul contabilităţii, astfel cum a fost
Aurel Teodor Moldovan 24 13 Ion Oancea - Drept penal . Partea generală. – Editura didactică şi pedagogică Bucureşti 1971 – pag.53. modificată şi completată. Republicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 454 din 18/06/2008 2. Legea nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică, publicată în M.Of. NR. 603 din 9 decembrie 1999 ( art. 24). Ordonanţa de Urgenţă nr. 16 din 22 februarie 2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică. 3. Legea nr.78/ 5 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie ( art. 17 – 20), publicată în M.Of. nr. 219 / 18.05.2000 4. Legea nr.143/26 iulie 2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri ( art. 2 – 19 ), publicată în M.Of. 362 /03.08.2000. 5. Codul Silvic, cuprinde norme privind infracţiunile silvice 1.4. RAPORTUL JURIDIC PENAL 1.4.1. Noţiune Raportul juridic penal este raportul arătat prin lege dintre stat (prin organele judiciare) şi persoana care a săvârşit o infracţiune (infractorul), raport în care statul are dreptul de a aplica o pedeapsă, de a pedepsi (de a trage la răspundere penală), iar infractorul are datoria de a suporta acea pedeapsă (de a răspunde penaliceşte) .13 Raportul juridic penal ia naştere prin săvârşirea infracţiunii fiind un raport reglementat de norma juridică penală. 1.4.2. Elementele raportului juridic penal Elementele oricărui raport juridic sunt: - subiectele - conţinutul - obiectul A. Subiectele raportului juridic penal Ca şi subiecte ale raportului juridic penal este pe de o parte statul ca su-biect dominant, reprezentat prin organele judiciare, iar pe de altă parte subiect al raportului juridic penal este persoana fizică, ca destinatar al obligaţiei. Trebuie subliniat faptul că în raportul juridic de conformare persoana fizică, destinatar al oblgaţiei, este nenominalizată, iar în cadrul raportului juridic de conflict persoana fizică este determinată şi anume este persoana care a săvârşit fapta interzisă, cu alte cuvinte infractorul.
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 25 14 Constantin Mitrache - Drept penal. Partea generală. - Casa de Editură şi presă “Şansa”. Bucureşti 2002, pag. 42 15 Costică Bulai – Manual de drept penal. Partea generală. Editura All , Bucureşti 1997, pag.62 În raporturile de conformare statul impune tuturor destinatarilor legii penale norme obligatorii, iar în raportul juridic de conflict statul impune celuilalt subiect şi anume persoana fizică să suporte consecinţele faptei sale , adică pedeapsa. B. Conţinutul raportului juridic penal Conţinutul raportului juridic penal se referă la drepturile şi obligaţiile ce revin subiecţilor ai raportului juridic penal. Raportul acesta este un raport dinamic, în sensul că subiecţii raportului juridic desfăşoară anumite acţiuni sau inacţiuni În cadrul raportului juridic de conformare conţinutul îl reprezintă obligaţia destinatarilor legii penale de a se conforma cerinţelor impuse de lege, dar tot odată este format şi din dreptul statului de a pretinde o anume conduită titularilor obligaţiei de conformare. În cadrul raportului penal de conflict impunerea unei sancţiuni pentru fapta săvârşită reprezintă dreptul statului şi totodată acest drept al statului constă şi în obligaţia infractorului de a suporta consecinţele faptei sale. C. Obiectul raportului juridic penal Obiectul raportului juridic penal îl constituie acţiunile pe care titularii drep-turilor le efectuează sau le poate pretinde şi pe care ceilalţi subiecţi au obligaţia de a le săvârşi sau obligaţia de a se abţine de a le săvârşi.14 Statul prin instanţa judiciară are dreptul de a trage la răspundere penală, iar infractorul are obligaţia de a suporta pedeapsa. Prin realizarea obiectului specific raportului juridic penal se realizează norma de drept penal. În cazul raportului juridic de conflict obiectul îl constituie pedeapsa, privită ca o sancţiune tipică de drept penal, dar şi alte sancţiuni de drept penal. În ceea ce priveşte raportul juridic de conformare obiectul specific îl reprezintă însăşi conformarea, adică adoptarea unei conduite corespunzătoare exigenţei normei penale fapt ce duce la realizarea normei de drept penal ce reprezintă şi temeiul raportului juridic penal de conformare. 1.4.3. Naşterea, modificarea şi stingerea raportului juridic penal Raportul juridic penal se naşte o dată cu intrarea în vigoare a normei penale incriminatoare, normă ce prevede drepturile şi obligaţiile participanţilor la acest raport. Raportul juridic de conformare nu depinde de voinţa destinatarilor, este deci o creaţie a legii penale.15 . Raportul juridic de conformare se desfăşoară prin respecatrea obligaţiei de abţinere de la acţiunea interzisă, obligaţie ce incumbă destinatarului normei. Durata unui raport juridic nu este prestabilită ci acesta depinde de perioada
Aurel Teodor Moldovan 26 16 Costică Bulai – Manual de dcrept penal.Partea genearală.Editura All, Bucureşti 1997, pag63 de timp pentru care normele incriminatoarer sunt în vigoare, în acest sens orice modifiacre a normei incriminatoare, respectiv extinderea sau restrângerea obligaţiei de conformare, dtermină o modificare în acelaşi sens şi a raportului juridic . Nu trebuie trecut cu vederea faptul că, raportul juridic de conformare nu încetează prin simpla nerespectare a obligaţiei de către subiectul pasiv, adică acesta nu încetează o dată cu săvărşirea faptei interzise, a infracţiunii.16 Raportul juridic de conformare se naşte din lege, adică o dată cu intrarea acesteia în vigoare, în timp ce raportul juridic de conflict se naşte prin săvărşirea faptei interzise. Ceea ce deosebeşte cu precădere aceste două raporturi juridice este faptul că în cazul raportului juridic de conformare dobândirea calităţii de subiect al acestui raport nu depinde în niciun fel de voinţa destinatarului legii penale, în timp ce în cazul raportului juridic de conformare dobăndirea acestei calităţii depinde într-un anumit fel de acesta, lucru care este foarte bine evidenţiat în cartea profesorului Costică Bulai, unde vorbeşte despre particularităţi privind naşterea, constatarea, modificarea şi stingerea raportului juridic penal de conflict, şi anume:” Când fapta a fost comisă cu intenţie, este evident faptul că depinde de el ca aceasta să nu fie săvărşită, iar dacă fapta este săvărşită din culpă, depinde iaraşi de el ca, acţionând cu mai mulă prudenţă s-au diligenţă, să evite actul culpabil. În toate cazurile, săvârşirea faptei interzise de legea penală este singurul fapt juridic care paote da naştere raportului de drept penal de conflict sau de contradicţie.” Existenţa raportului juridic de conflict se face de către organul judiciar competent, în forma cerută de lege, aceasta fiind hotărârea judecătoraescă de condamnare rămasă definitivă. Odată pronunţată hotărârea judecătorească de condamnare, hotărâre rămasă definitivă, se derulează conţinutul raportului substanţial de conflict, care durează până la executarea pedepsei aplicate de către instanţa de judecată, în acest caz putându-ne referi atât la pedeapsa principală cât şi la eventualele pedepse complementare, dar cu toate acestea stingerea în acest mod a raportu-lui juridic de conflict poate suporta anumite modificări atunci când întâlnim cauze care înlătură executarea pedepsei cum este spre exemplu cazul când intervine graţierea sau amnistia după condamnare.
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 27 CAPITOLUL II LEGEA PENALĂ 2.1. CONŢINUTUL NORMATIV AL LEGII PENALE 2.1.1. Noţiunea de lege penală şi categorii de legi penale În doctrina penală această noţiune este privită ca fiind, în sens larg, regulă sau normă de drept penal aşa cum legiuitorul prevede prin dispoziţiile art. 141 Cod penal, iar în sens restrâns această noţiune defineşte actul normativ emis de parlament şi care conţine norme de drept penal. Pentru a înţelege cu exactitate această noţiune este necesară o clasificare a legilor penale, această clasificare făcându-se după rolul pe care îl au în regle-mentarea relaţiilor de apărare socială. Astfel în literatura de specialitate se vorbeşte despre legi penale generale şi legi penale speciale. Legile penale generale apar definite ca fiind dispoziţii de drept penal cu caracter de principiu, acestea fiind normele din partea generală a codului penal. Privită în alt sens legea penală generală defineşte de fapt codul penal în ansamblu ca lege ordinară pentru a fi deosebită de legea specială. De asemenea şi în ceea ce priveşte legile penale speciale vom întâlni în literatura de specialitate o clasificare a acestora în sensul că legea penală specială are în vedere în primul rând partea specială a codului penal, iar pe de altă parte are în vedere coduri penale speciale (Codul justiţiei militare) sau legi penale speciale ce cuprind dispoziţii derogatorii de la dreptul obişnuit. Această clasificare a legilor penale are o importanţă deosebită deoarece atunci când vin în concurs atât legea penală generală cât şi legea penală specială, adică când sunt incidente pentru soluţionarea unui raport juridic de conflict, regula ce se va aplica în această situaţie este: legea penală specială derogă de la legea penală generală şi se completează cu aceasta. Important de subliniat este faptul că legea penală generală cuprinde norme cu caracter de principii în timp ce legea penală specială cuprinde norme de in-criminare. O deosebită importanţă în ceea ce priveşte clasificarea legilor penale o are legea penală cu durată nedeterminată şi legea penală temporară, aceeaşi importanţă având-o şi legile penale ordinare şi legile penale excepţionale. Marea majoritate a legilor penale, cele obişnuite, sunt cu durată nedeterminată (permanente), iar în ceea ce priveşte legile penale temporare sau predeterminate aşa cum mai sunt denumite în literatura de specialitate sunt acele legi care în conţinutul lor cuprind o dispoziţie ce limitează aplicarea lor în timp până la o dată calendaristică sau până ce încetează starea care a determinat adoptarea
Aurel Teodor Moldovan 28 17 A. T. Moldovan – Drept penal - Partea Generală , Editura Era , Bucureşti, 2006 18 Constantin Mitrache - Drept penal. Partea generală, Bucureşti 2001, pag.48 19 Constantin Mitrache – Drept penal. Partea genrală, Bucureşti 2001, pag.51 unei astfel de legi. Legea penală temporară se va aplica şi după ieşirea ei din vigoare pentru faptele ce au fost săvârşite sub imperiul acestei legi, deci legea penală temporară în acest sens va ultraactiva. „Aşa cum de altfel o spune chiar denumirea lor proprie, legile penale ordinare sau obişnuite nu sunt altceva decât legi penale ce sunt adoptate în situaţiile unei normale evoluţii a societăţii, în timp ce legile penale excepţionale sunt adoptate în situaţii excepţionale aşa cum este de pildă starea de război, edictarea lor fiind determinată de apărarea în mod corespunzător a valorilor sociale ce au fost astfel lezate.”17 2.1.2. Normele de drept penal şi categorii de norme penale Pornind de la această clasificare vom putea face distincţia şi între norma de drept penală generală şi norma de drept penală specială. Normele de drept penal sunt o specie de norme de drept cu un specific, determinat de particularitatea reglementării relaţiilor de apărare socială.18 A. După conţinutul şi sfera de incidenţă deosebim: 1. Norme penale generale sunt cele care cuprind condiţiile în care se nasc, modifică şi se sting raporturile juridice penale. 2. Norme penale speciale sunt cele care expun condiţiile în care o faptă constituie o infracţiune şi pedeapsa ce se aplică. B. După criteriul cuprinderii dispoziţiei şi sancţiunii în cadrul aceleaşi norme deosebim: 1. Norme penale unitare ce cuprind în conţinutul lor atât dispoziţia cât şi sancţiunea. 2. Norme penale divizate, norme ce sunt incomplete în ceea ce priveşte conţinutul lor, acestea clasificându – se la rândul lor în:  Norme de incriminare cadru sau norme în alb care conţin o dispoziţie de incriminare cadru şi o sancţiune corespunzătoare, prevederea faptei interzise făcându-se ulterior prin alte acte normative.  Norme penale de trimitere şi de referire Normele de trimitere sunt cele care sunt incomplete în ceea ce priveşte dispoziţia ori sancţiunea, care se vor completa de la alte norme la care fac trimitere. Astfel această normă împrumută dispoziţia ori sancţiunea ce îi lipseşte devenind astfel independentă faţă de norma la care s-a trimis.19 Normele de referire după ce se completează cu dispoziţia sau sancţiunea din norma complinitoare nu devin independente, ci se subordonează faţă de normele complinitoare
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 29 2.1.3. Interpretarea legii penale Interpretarea, în sensul legii penale, are ca şi scop aflarea voinţei le-giuitorului, voinţă exprimată în dispoziţiile legii pentru a putea stabili dacă acestea sunt aplicabile cazului concret. Această operaţiune logico – raţională este necesară deoarece normele se referă la fapte tipice ce trebuie aplicate unor fapte concrete care sunt şi foarte variate. În literatura de specialitate se face distincţie între interpretare oficială şi cea neoficială. 1. Interpretarea oficială este interpretarea făcută de un organ oficial şi poate fi : - autentică (legală) făcută de legiuitor - cauzală ( de caz) făcută de organul judiciar 2. Interpretarea neoficială care în literatura de specialitate apare şi sub denumirea de interpretare doctrinară este cea făcută de oamenii de ştiinţă care se materializează în tratate etc. Deosebirea esenţială între cele două feluri de interpretare constă în aceea că interpretarea oficială este obligatorie în timp ce interpretarea neoficială nu are forţă obligatorie. 2.1.3.1. Metode de interpretare a legii penale Metode de interpretare a legii penale sunt : 1) Interpretarea literală sau gramaticală constă în aflarea înţelesului normei penale cu ajutorul textului în care este exprimată norma penală. Cu alte cuvinte această interpretare are în vedere analiza textului sub toate aspectele, re-spectiv: etimologic (înţelesul cuvintelor), sintactic (funcţiile cuvintelor în propoziţie, funcţiile propoziţiilor în frază), stilistic (modul de exprimare). 2) Interpretarea raţională sau logică constă în aflarea înţelesului normei, a legii penale cu ajutorul elementelor logice, astfel că pentru a putea înţelege legea sau dispoziţiile de drept penal se va căuta înţelesul noţiunilor fo-losite, a judecăţilor, raţionamentelor construite de legiuitor. Plecând de la aceste considerente interpretarea logică se face după anumite raţionamente şi anume: - raţionamentul a fortiori - raţionamentul per a contrario - raţionamentul reductio ad absurdum - raţionamentul a pari Raţionamentul a fortiori este raţionamentul cu ajutorul căruia se demonstrează faptul că, dacă legea permite mai mult, implicit permite mai puţin,
Aurel Teodor Moldovan 30 20 Ion Oancea – Drept penal. Partea Generală. Editura Dedactică şi Pedagogică Bucureşti 1971, pag,89 21 Ion Oancea Drept penal. Partea generală. Editura didactică şi pedagocică . Bucureşti 1971, pag. 91 acest lucru presupune faptul că noţiunea de mai mult încorporează şi noţiunea de mai puţin. Un exemplu în acest sens găsim în cartea profesorului Ion Oancea “Drept penal. Partea Generală” : legea dă dreptul Marii Adunări Generale să edicteze legi; dacă Marea Adunare Naţională are acest drept, după raţionamentul a fortiori, ea are dreptul să facă şi mai puţin, adică să interpreteze legi.20 Raţionamentul per a contrario demonstrează faptul că acolo unde există o altă raţiune trebuie să existe şi o altă rezolvare juridică. Acest raţionament îl găsim exprimat în adagiul “qui dicit de uno, de altero negat”, exprimând ideea că cine susţine o teză, neagă teza contrarie. Argumentarea “a fortiori” urmăreşte să facă plauzibilă ideea că legea trebuie să fie explicată cu atât mai mult în cazurile în care situaţia este şi mai evidentă decât aceea vizată în mod expres de textul legii. Raţionamentul reductio ad absurdum este acela prin care se demonstrează că orice altă interpretare decât ceea pentru care se pledează ar duce la consecinţe contrare legii, absurde, inadmisibile. Raţionamentul a pari este cel care are în vedere faptul că pentru situaţii identice trebuie să existe soluţii juridice identice. Acest raţionament se poate ex-prima şi prin adagiul “ubi eadem ratio, ubi idem jus “. 3) Interpretarea istorică - potrivit acestei interpretări se ia în considerare istoria sau istoricul legii ce urmează a fi interpretate. Sunt astfel interpretate actele preliminare, proiectele, expunerile de motive, dezbaterile parlamentare. 4) Interpretarea sistematică constă în faptul că norma va fi interpretată în corelaţie cu alte dispoziţii sau cu alte legi. 5) nterpretarea legii prin analogie unde înţelesul unei norme penale se va face cu ajutorul alteia care prevede însă un caz asemănător şi care este mai clar. În doctrina dreptului penal se apreciază că interpretarea prin analogie nu trebuie confundată cu extinderea legii prin anlogie care presupune aplicarea legii penale la fapte care nu sunt prevăzute în normele sale, dar asemănătoare cu cele prevăzute de lege .21 2.1.3.2. Felurile interpretării după rezultat Atunci când legea penală se interpretează de către un organ sau altul prin intermediul diferitelor metode se va ajunge la o anumită concluzie cu privire la înţelesul legii penale sau numai cu privire la anumite dispoziţii motiv pentru care se face distincţia între interpretarea declarativă, interpretarea restrictivă şi interpre-tarea extensivă.
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 31 22 Ibidem 23 Alex. Boroi , Ghe. Nistoreanu. Drept Penal – Partea Generală , Ed. All. Beck, Bucureşti 2004, pag. 32 24 Ibidem, pag.92 25 C Bulai „ Manual de drept penal – Partea generală ” Ed. All Beck 1997 , pag 88 Interpretarea conformă cu legea (declarativă) Această interpretare se bazează pe adagiu “Lex dixit quam voluit” ceea ce presupune faptul că prin această interpretare constată faptul că textul exprimă exact intenţia şi voinţa legiuitorului. Interpretul ajunge la concluzia că textul redă şi spune atât cât a voit legiuitorul, că textul nu cuprinde nici mai mult nici mai puţin decât a voit legiuitorul.22 Concluziile oricărei interpretări declarative sunt că legea este valabilă, asig-urând condiţii pentru o apărare socială eficientă în lupta împotriva infracţionalităţii.23 Interpretarea restrictivă Această interpretare îşi are originea în adagiul latinesc “ lex dixit plus quam voluit”, lucru ce evidenţiază faptul că se ajunge la constatarea că legea spune mai mult decât a voit legiuitorul, iar interpretul constatând acest lucru restrânge înţelesul legii făcând astfel o interpretare restrictivă în conformitate cu voinţa legiuitorului. Această interpretare vizează situaţia când legea nu se poate aplica anumitor situaţii, fapt care iniţial păreau a cădea sub incidenţa legii. Interpretarea extensivă În cazul acestei interpretări se porneşte de la “lex dixit minus quam voluit” lucru ce constată că textul spune mai puţin decât a voit legiuitorul caz în care interpretul extinde aplicarea legii făcând astfel o interpretare extensivă conformă voinţei legiuitorului. Un exemplu al acestei interpretări găsim în cartea profesoru-lui Ion Oancea24 unde se spune că suspendarea executării pedepsei se aplică numai la cazurile arătate de lege (infractor primar); dacă însă cel care a săvârşit infracţiunea a mai fost condamnat înainte, dar pentru o contravenţie şi nu pentru o infracţiune, prin interpretare, el este totuşi un infractor primar. Fiind un infractor primar, legea i se poate aplica. Trebuie subliniat faptul că în materie penală inter-pretarea extensivă este rar folosită, fiind folosită în favoarea inculpatului. Limitele interpretării Este general admis că interpretarea legii penale trebuie să urmărească cunoaşterea voinţei reale a legiuitorului, exprimată în norma de drept interpretată, iar nu crearea unei alte norme de drept sau denaturarea sensului acesteia. Este unanim admis că legile penale sunt de strictă interpretare (poenalia sunt stric-tissimae interpretationis ) şi că înţelesul lor nu poate fi extins prin interpetare, preferându-se se sensul restrictiv.25 Interpretarea legii penale se efectuează nu pentru a crea noi norme de drept, ci ea trebuie să fie animată de dorinţa cunoaşterii, cercetării şi elucidării înţelesului real al normei de drept, înlăturării unor lacune ale legii cu ajutorul altor
Aurel Teodor Moldovan 32 Actualul cod penal Viitoarul cod penal Art. 3. - Teritorialitatea legii penale Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României. Art. 8 Teritorialitatea legii penale (1) Legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României. norme în materie, pentru realizarea scopului legii penale şi promovarea principiilor fundamentale ale dreptului penal.26 2.2. APLICAREA LEGII PENALE ÎN SPAŢIU Ceea ce conferă legii penale o eficienţă activă este faptul că exigenţele legii penale sunt respectate de marea majoritate a destinatarilor ei în comparaţie cu eficienţa reactivă care se datorează săvârşirii faptelor interzise (infracţiuni). 2.2.1. Principiile de aplicare a legii penale în spaţiu Principiile de aplicare a legii penale în spaţiu vin să dea un răspuns problemelor legate de aplicarea legii penale atunci când fapta este săvârşită în întregime pe teritoriul ţării iar făptuitorul se află în ţară, sau în situaţia în care fapta s-a săvârşit în parte pe teritoriul ţării, ori numai rezultatul s-a produs pe teritoriul ţării, când fapta s-a săvârşit în întregime în străinătate, dar făptuitorul este cetăţean român sau apatrid cu domiciliu în România, când fapta este săvârşită în străinătate de un cetăţean străin sau apatrid care nu are domiciliu în România însă fapta a fost săvârşită împotriva statu-lui Român ori cetăţenilor români, când fapta este săvârşită de un cetăţean străin în afara teritoriului României, dar după săvârşirea faptei s-a refugiat pe teritoriul României. Aceste principii de aplicare a legii penale în raport cu spaţiul se regăsesc consacrate în cuprinsul actualului Cod penal la articolele 3-9, respectiv articolele 8-14 din viitoarea reglementare. 1. Principiul teritorialităţii Potrivit acestui principiu legea penală se aplică în exclusivitate şi necondiţionat pe întreg teritoriul ţării pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României fără a face distincţie între calităţile diferite pe care le pot avea făptuitorii (cetăţean român, cetăţean străin, apatrid cu domiciliu în ţară sau în străinătate). Calificarea faptei ca infracţiune, condiţiile răspunderii, aplicarea sancţiunilor, executarea acestora, toate acestea au loc pe baza legii penale române, fără ca făptuitorul să poată pretinde aplicarea dispoziţiilor mai favorabile cuprinse în legea penală a ţării sale. 26 Alex. Boroi , Ghe Nistorenu „ Drept Penal – Partea Generală ” Ed. All Beck , Bucureşti 2004 ,pag 32
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 33 27 O clarificare importantă o aduce Legea 36 din 16 ianuarie 2002 pentru modificarea şi completa-rea Legii 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale şi al zonei contigu – Publicată în M.O nr. 77/31.01.2002 28 Costică Bulai – Manual de drept penal. Partea generală. Editura ALL BECK Bucureşti 1997. pag. 94 Actualul Cod penal la art. 142 defineşte noţiunea de teritoriu : prin termenul “teritoriu” din expresiile “teritoriul României” şi “teritoriul ţării” se înţelege întinderea de pământ şi apele cuprinse între frontiere, cu subsolul şi spaţiul aerian, precum şi marea teritorială cu solul, subsolul şi spaţiul aerian ale acesteia”. In viitoarea reglementare întâlnim noţiunea de teritoriu la art 8 alin (2) Prin „teritoriul României” se înţelege întinderea de pământ şi apele cu solul, subsolul şi spaţiul aerian, cu-prinse între frontierele de stat. Noţiunea de teritoriu cuprinde: - suprafaţa terestră cuprinsă între frontierele politico - geografice ale statu-lui, această suprafaţă este stabilită prin convenţii cu statele vecine. - apele interioare , adică apele cuprinse între frontiere27 - Marea teritorială a României, care cuprinde fâşia de mare adiacentă, după caz apelor maritime pe o lăţime de 12 mile marine (22224 m) măsurată de la liniile de bază - Subsolul, corespunzător solului terestru, acvatic, mării teritoriale fără limite de adâncime - Spaţiul aerian sau coloana de aer de deasupra teritoriului Infracţiuni săvârşite pe teritoriul ţării Art. 143 Cod penal actual: prin infracţiune săvârşită pe teritoriul ţării se înţelege orice infracţiune comisă pe teritoriul arătat în art. 142 sau pe o navă ori aeronavă română aflată în afara graniţelor ţării, situaţie în care fapta se consideră săvârşită pe teritoriul ţării române. In conformitate cu reglementarile art 8 din vii-toarea reglementare alin (3) Prin „infracţiune săvârşită pe teritoriul României” se înţelege orice infracţiune comisă pe teritoriul arătat în alin. (2) sau pe o navă sub pavilion românesc ori pe o aeronavă înmatriculată în România. O explicaţie a acestei situaţii o găsim în Manualul de drept penal al profe-sorului Costică Bulai unde găsim următoarele: „Leguitorul codului de la 1968, ca de altfel şi cel al Codului penal de la 1936, a adoptat, în această privinţă, criteriul zis al UBICUITĂŢII sau al DESFĂŞURĂRII INTEGRALE, potrivit căruia infracţiunea se consideră săvârşită pretutindeni (termenul de ubicuitate derivă de la adverbul latin ubique = pretutindeni) unde s-a săvârşit fie şi numai un act de executare sau s-a produs rezultatul infracţiunii”28 Această teorie a ubicuităţii este unanim admisă, literatura şi jurisprudenţa română fiind menită să servească la soluţionarea diferitelor probleme controversate ce apar cu privire la stabilirea locului săvârşirii infracţiunii. Astfel prin aceste dispoziţii se consacră principiul ubicuităţii conform căruia infracţiunea se consideră săvârşită pretutindeni. Infracţiunea săvârşită la bordul unei nave sau aeronave române indiferent unde se află aceasta la data săvârşirii infracţiunii cade sub incidenţa legii penale române.
Aurel Teodor Moldovan 34 Actualul cod penal Viitorul cod penal Art. 8 - Imunitatea de juris-dictie Legea penală nu se aplică infracţiunilor săvârşite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane care, în conformitate cu convenţiile internaţionale, nu sunt supuse jurisdicţiei Art. 13 Imunitatea de jurisdicţie Legea penală nu se aplică i n f r a c ţ i u n i l o r s ă v â r ş i t e d e c ă t r e reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de către alte persoane care, în conformitate cu tratatele internaţionale, nu sunt supuse jurisdicţiei penale a statu-lui român. Art. 143 alin. 2 consideră infracţiunea săvârşită pe teritoriul ţării şi atunci pe teritoriul ţării sau pe o navă sau aeronavă română s-a efectuat un act de executare sau s-a produs rezultatul infracţiunii; Această reglementare o întâlnim şi în viitoa-rea reglementare la art 8 alin (4) Infracţiunea se consideră săvârşită pe teritoriul României şi atunci când pe acest teritoriu ori pe o navă sub pavilion românesc sau pe o aeronavă înmatriculată în România, s-a efectuat un act de executare, de instigare sau de complicitate, ori s-a produs rezultatul infracţiunii. Excepţii de la principiul teritorialităţii Aplicarea legii penale în conformitate cu principiul teritorialităţii cunoaşte anumite restrângeri şi priveşte infracţiunile săvârşite de persoanele care se bucură de imunitate de jurisdicţie, dar şi infracţiunile săvârşite de militarii unei armate străine aflate în trecere ori staţionate pe teriroriul ţării. Convenţia de la Viena din 1961 ratificată şi de România îşi găseşte oglindire tocmai prin faptul că legea penală română consacră această imunitate de jurisdicţie. Imunitatea de jurisdicţie este o excepţie de ordin procedural având ca şi consecinţă neaplicarea legii penale teritoriale, însă nu trebuie înţeles faptul că cei care se bucură de acest privilegiu nu vor răspunde penal în faţa organelor statelor ai căror cetăţeni sunt. Statul în care reprezentantul altui stat se bucură de imunitatea de jurisdicţie nu rămâne imun în faţa faptelor penale săvârşite de persoanele ce se bucură de privilegiu ci au la îndemână mijloace de drept internaţional pentru a aduce la cunoştinţa statului acreditat activitatea infracţională a reprezentantului său, declarându-l „persona non grata” şi obligându-l să părăsească teritoriul ţării. Conform art. 8, respectiv 13 din Codul penal de acest privilegiu se bucură şi militarii unei armate străine aflate în trecere sau staţionate pe teritoriul ţării, acestora aplicându-li-se legea statului căruia aparţin, regimul lor juridic fiind re-glementat prin Convenţii. Infracţiuni săvârşite la bordul navelor sau aeronavelor străine aflate pe teritoriul ţării noastre În ceea ce priveşte aceste infracţiuni avem în vedere după cum navele sau aeronavele sunt militare sau folosite în scopuri comerciale, sau folosite în scopuri guvernamentale. 1) Navele sau aeronavele militare sau guvernamentale, acestea se află pe
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 35 teritoriul ţării doar cu aprobarea specială a guvernului român şi reprezintă statul căruia îi aparţin infracţiunile săvârşite la bordul lor şi nu vor cădea sub jurisdicţia statului român. Soluţionarea acestor conflicte se face pe calea dreptului internaţional şi nu a dreptului penal. 2) În cazul navelor şi aeronavelor folosite în scop comercial, faptele săvârşite la bordul acestora, fapte prevăzute de lege, cad sub incidenţa statului român. Legea penală română se va aplica şi în cazul infracţiunilor săvârşite pe teritoriul ţării române de către o persoană îmbarcată la bordul navelor străine folosite în scopuri comerciale. 2. Aplicarea legii penale române infracţiunilor săvârşite în afara teri-toriului ţării 1.Principiul personalităţii legii penale In cadrul pricipiului personalităţii este introdusă, ca şi o cerinţă nouă, cerinţa dublei incriminări. Aceasta este limitată la cazul infracţiunilor de gravitate mică şi medie. Condiţiile necesare pentru aplicarea acestui principiu sunt : Actualul cod penal Viitorul cod penal Art. 4. - Personalitatea legii penale Legea penală se aplică infractiunilor savârşite în afara teritoriului ţării, dacă făptuitorul este cetăţean român sau dacă, neavând nici o cetăţenie, are domiciliul în ţară. Art. 9 Personalitatea legii penale (1) Legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de o persoană juridică română, dacă pe-deapsa prevăzută de legea română este detenţiunea pe viaţă ori închisoarea mai mare de 10 ani. (2) În celelalte cazuri, legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de o persoană juridică română, dacă fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită ori dacă a fost comisă într-un loc care nu este supus jurisdicţiei nici unui stat. (3) Punerea în mişcare a acţiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesi-zat sau, după caz, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Aurel Teodor Moldovan 36 29 Vezi R. Stănoiu „ Explicaţii teoretice ale Codului penal” pag 61; I Oancea Drept Penal – Partea generală Ed Didactică şi Pedagogică , Bucureşti 1971 pag 107 30 C. Bulai Manual de drept penal Ed. All Beck Bucureşti 1997 ,pag 101 • Infracţiunea să fie săvârşită în străinătate • Fapta să fie considerată infracţiune de legea penală română • Infractorul trebuie să fie cetăţean român sau persoană fără cetăţenie dar cu domiciliul în România. Actualul Cod Penal, spre deosebire de cel din 1937 nu prevede condiţia prezenţei în ţară a infractorului , el putând fi judecat şi în lipsă.29 Legea penală română se va aplica chiar dacă făptuitorul a fost judecat, condamnat sau achitat în străinătate, urmând ca din pedeapsa aplicată de instanţa română să se deducă pedeapsa sau partea din pedeapsă aplicată şi executată în străinătate pentru aceeaşi infracţiune, precum şi durata reţinerii şi arestării preventive care au fost dispuse în străinătate în legătură cu aceeaşi infracţiune.30 Principiul personalităţii este cel care stabileşte competenţa exclusivă a legii penale, aceasta aplicându-se chiar dacă făptuitorul a fost condamnat în străinătate. 2. Principiul realităţii (sau principiul protecţiei reale sau al naţionalităţii pasive) Conform noului cod orice infracţiune comisă împotriva statului român, a unui cetăţean român sau a unei persoane juridice române este încadrată în sfera de incidenţă a acestui principiu, în scopul evitării situaţiilor în care este necesară intervenţia legii penale române, fapt imposibil din cauza neîncadrării infracţiunii în categoriile restrictive Acest principiu prevede faptul că legea penală română se aplică infracţiunilor Actualul cod penal Viitorul cod penal Art. 5. - Realitatea legii penale Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării, contra siguranţei statului român sau contra vieţii unui cetăţean român, ori prin care s-a adus o vătămare gravă integrităţii corporale sau sănătaţii unui cetăţean român, când sunt săvârşite de către un cetăţean străin sau de o persoană fără cetăţenie care nu domiciliază pe teritoriul ţării. Punerea în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunile prevăzute în alinea-tul precedent se face numai cu autori-zarea prealabilă a procurorului general. Art. 10 Realitatea legii penale (1) Legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un străin, contra statului român, contra unui cetăţean român ori a unei persoane juridice române. (2) Punerea în mişcare a acţiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi numai dacă fapta nu face obiectul unei proceduri judiciare în statul pe teritoriul căruia s-a comis.
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 37 31 Costică Bulai – Manual de drept penal. Partea generală. Editura ALL BECK Bucureşti 1997 pag. 102 săvârşite în afara teritoriului ţării, de către cetăţeni străini ori apatrizi care nu domiciliază în România, infracţiune săvârşită împotriva statului român sau contra vieţii, integrităţii corporale ori sănătăţii unui cetăţean român. Principiul realităţii legii penale vine să consacre ideea necesităţii apărării împotriva unor infracţiuni săvârşite în străinătate a valorilor sociale de maximă importanţă, reprezentând de fapt dreptul fiecărui stat „de a-şi apăra pe baza pro-priei sale legi penale, siguranţa fiinţei proprii şi a cetăţenilor săi”31 3. Principiul universalităţii legii penale Actualul cod penal Viitorul cod penal Art. 6. - Universalitatea legii penale Legea penală se aplică şi altor infracţiuni decât celor prevăzute în art. 5 alin. 1, săvârşite în afara teritoriului ţării, de un cetaţean străin sau de o persoană fără cetăţenie care nu domiciliază pe teritoriul ţării, dacă: a) fapta este prevazută ca infractiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşita; b) faptuitorul se află în ţară. Pentru infracţiunile îndreptate împotriva inter-eselor statului român sau contra unui cetăţean român, infractorul poate fi judecat şi în cazul când s-a obţinut extrădarea lui. Dispoziţiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul când, potrivit legii statului în care infractorul a savârsit infracţiunea, există vreo cauză care împiedică punerea în mişcare a actiunii penale sau continuarea proce-sului penal ori executarea pedepsei, sau când pedeapsa a fost executată ori este considerată ca executată. Când pedeapsa nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, se procedează potrivit dispoziţiilor legale privitoare la recunoaşterea hotărârilor străine. Art. 11 Universalitatea legii penale (1) Legea penală română se aplică şi altor infracţiuni decât celor prevăzute în art. 10, săvârşite în afara teritoriului ţării de un străin, care se află de bunăvoie pe teritoriul României, în următoarele cazuri: a) s-a săvârşit o infracţiune pe care statul român şi-a asumat obligaţia să o reprime în temeiul unui tratat internaţional, indiferent dacă este prevăzută sau nu de legea penală a statului pe al cărui teritoriu a fost comisă; b) s-a cerut extrădarea sau predarea infractorului şi aceasta a fost refuzată. (2) Dispoziţiile alin.(1) lit.b) nu se aplică atunci când, potrivit legii statului în care s-a săvârşit infracţiunea, există o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continu-area procesului penal ori executarea pedepsei, sau când pedeapsa a fost executată ori este considerată ca executată. (3) Când pedeapsa nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, se procedează potrivit dispoziţiilor legale privitoare la recunoaşterea
Aurel Teodor Moldovan 38 32 Constantin Mitrache – Drept penal. Partea generală. Casa de Editură şi Presă “Şansa” SRL Bucureşti 2002 pag 65 33 Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Antonie Iorgovan – Revizuirea Constituţiei României. Explicaţii şi comentarii. Editura Rosetti Bucureşti 2003. pag. 16 In viziunea noului cod cimpetenţa universală a legii penale române poate interveni în două cazuri: - cazul infracţiunilor pe care România s-a angajat să le reprime în temeiul unei convenţii internaţionale; - respectiv cazul în care s-a refuzat extrădarea, în momentul în care s-a cerut extrădarea sau predarea infractorului. Trebuiesc însă îndeplinite anumite condiţii: • să existe o dublă incriminare în sensul ca fapta să fie prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită • infractorul să fie cetăţean străin sau dacă nu are cetăţenie să nu aibă domiciliu în România • făptuitorul să se afle în ţară. În ceea ce priveşte urmărirea şi judecata se cere ca acestea să fie posibile şi potrivit ţării unde s-a săvârşit infracţiunea în sensul să nu existe o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale ori executarea pedepsei. 2.3. EXTRĂDAREA „Extrădarea este un act bilateral între două state în baza căruia un stat pe al cărui teriroriu s-a refugiat un infractor sau un condamnat îl predă la cerere, altui stat pentru a fi judecat ori pus să execute pedeapsa la care fusese condamnat.”32 Din definiţie rezultă faptul că extrădarea se realizează întotdeauna între două state, pe de-o parte statul pe al cărui teriroriu se găseşte infractorul sau condamnatul (statul solicitat) şi statul care cere extrădarea (statul solicitant) pe de-altă parte. Calitatea de stat solicitant o poate avea statul pe teriroriul căruia a fost săvârşită infracţiunea, statul împotriva intereselor căruia a fost săvârşită infracţiunea sau ai cărui cetăţeni au fost victime ale infracţiunii, statul al cărui cetăţean este in-fractorul. În ansamblu extrădarea poate fi privită ca un act de asistenţă judiciară prin care statele cooperează în vederea combaterii criminalităţii. Instituţia extrădării este consacrată prin intermediul Constituţiei de la 1991 în art. 19, iar prin legea de revizuire a Constituţiei publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 669 din 22 septembrie 2003 introduce la acest articol alin. 11 33 , unde vom întâlni extrădarea pasivă adică acea extrădare pe care România urmează să o realizeze în calitate de stat solicitat şi cea activă atunci când se acordă extrădarea. Extrădarea îşi găseşte reglementarea şi în Codul penal în art. 9 respectiv
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 39 34 Art 22 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală , publicată în M.Of. nr. 594/1.07.2004 35 Alex. Boroi, Ghe Nistorenu „ Drept Penal – Partea Generală” Ed. All Beck ,Bucureşti 2004 pag 65 Actualul cod penal Viitorul cod penal Art 9. Extrădarea Extrădarea se acordă sau poate fi solicitată pe bază de convenţie internaţională, pe bază de reciprocitate şi în lipsa acestora în temeiul legii. Art. 14 Extrădarea (1) Extrădarea poate fi acordată sau solicitată în temeiul unui tratat internaţional la care România este parte, ori pe bază de reciprocitate, în condiţiile legii. (2) Predarea sau extrădarea unei persoane în relaţia cu statele mem-bre ale Uniunii Europene se acordă sau se solicită în condiţiile legii. (3) Predarea unei persoane către un tribunal penal internaţional se acordă în condiţiile legii. art. 14 din Viitorul Cod penal: Condiţiile de acordare (solicitare) a extrădări România acceptă să predea, la solicitarea de extrădare a unui alt stat, persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau trimise în judecată pentru o infracţiune ori sunt căutate în vederea executării unei pedepse de către autorităţile judiciare ale statului solicitant.34 Pentru realizarea extrădării trebuie îndeplinite anumite condiţii referitoare la infracţiune, la infractor şi la pedeapsa prevăzută de lege sau aplicată de instanţă, competenţă şi de ordin procedural.35 Condiţii cu privire la infracţiune 1) Infracţiunea să fi fost săvârşită pe teritoriul statului solicitant sau împot-riva intereselor acestuia şi să nu fie aplicabilă legea statului solicitat; 2) Să existe dubla incriminare în sensul că fapta să fie incriminată în legile ambelor state; 3) Pedeapsa prevăzută să fie privaţiunea de libertate mai mare de 2 ani sau o pedeapsă mai severă; 4) Legea 296/ 2001 prevede faptul că nu se admite extrădarea infrac-torului de către statul român în cazul în care potrivit legii statului solic-itant pentru infracţiunea săvârşită se prevede pedeapsa cu moartea decât cu condiţia ca statul respectiv să dea asigurări considerate ca îndestulătoare de către statul român că pedeapsa capitală nu se va executa urmând a fi comutată. Condiţii cu privire la infractor 1) Infractorul să fie cetăţean străin; 2) Potrivit art. 5 din Legea nr. 296/ 2001 nu pot fi extrădaţi de către Româ-
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal
Drept penal

Recommended

046 -calificarea_infractiunilor
046 -calificarea_infractiunilor046 -calificarea_infractiunilor
046 -calificarea_infractiunilor
exodumuser
 
55266965 personalitatea-infractorului
55266965 personalitatea-infractorului 55266965 personalitatea-infractorului
55266965 personalitatea-infractorului
exodumuser
 
Liviu pop + curs de obligaţii 106 pagini
Liviu pop + curs de obligaţii 106 paginiLiviu pop + curs de obligaţii 106 pagini
Liviu pop + curs de obligaţii 106 pagini
exodumuser
 
63565173 psihologie-judiciara
63565173 psihologie-judiciara63565173 psihologie-judiciara
63565173 psihologie-judiciara
exodumuser
 
49022856 psihologie-judiciara
49022856 psihologie-judiciara49022856 psihologie-judiciara
49022856 psihologie-judiciara
exodumuser
 
Drept consular
Drept consularDrept consular
Drept consular
exodumuser
 
filosofia-dreptului-curs-ds
filosofia-dreptului-curs-ds filosofia-dreptului-curs-ds
filosofia-dreptului-curs-ds
Ilie Nicu
 
Drept penal.[conspecte.md]
Drept penal.[conspecte.md]Drept penal.[conspecte.md]
Drept penal.[conspecte.md]
exodumuser
 

Recommended

046 -calificarea_infractiunilor
046 -calificarea_infractiunilor046 -calificarea_infractiunilor
046 -calificarea_infractiunilor
exodumuser
 
55266965 personalitatea-infractorului
55266965 personalitatea-infractorului 55266965 personalitatea-infractorului
55266965 personalitatea-infractorului
exodumuser
 
Liviu pop + curs de obligaţii 106 pagini
Liviu pop + curs de obligaţii 106 paginiLiviu pop + curs de obligaţii 106 pagini
Liviu pop + curs de obligaţii 106 pagini
exodumuser
 
63565173 psihologie-judiciara
63565173 psihologie-judiciara63565173 psihologie-judiciara
63565173 psihologie-judiciara
exodumuser
 
49022856 psihologie-judiciara
49022856 psihologie-judiciara49022856 psihologie-judiciara
49022856 psihologie-judiciara
exodumuser
 
Drept consular
Drept consularDrept consular
Drept consular
exodumuser
 
filosofia-dreptului-curs-ds
filosofia-dreptului-curs-ds filosofia-dreptului-curs-ds
filosofia-dreptului-curs-ds
Ilie Nicu
 
Drept penal.[conspecte.md]
Drept penal.[conspecte.md]Drept penal.[conspecte.md]
Drept penal.[conspecte.md]
exodumuser
 
Drept penal parte speciala.[conspecte.md]
Drept penal parte speciala.[conspecte.md]Drept penal parte speciala.[conspecte.md]
Drept penal parte speciala.[conspecte.md]
exodumuser
 
6541319 victimologie-criminologic
6541319 victimologie-criminologic 6541319 victimologie-criminologic
6541319 victimologie-criminologic
exodumuser
 
E Drejta Penale Pjesa E par
E Drejta Penale Pjesa E par E Drejta Penale Pjesa E par
E Drejta Penale Pjesa E par
ukakush
 
Procedura contraventionala
Procedura contraventionalaProcedura contraventionala
Procedura contraventionala
exodumuser
 
48416643 psihologie-judiciara
48416643 psihologie-judiciara48416643 psihologie-judiciara
48416643 psihologie-judiciara
exodumuser
 
47806260 drept-penal
47806260 drept-penal47806260 drept-penal
47806260 drept-penal
exodumuser
 
Cuvinte în lectură.pdf
Cuvinte în lectură.pdfCuvinte în lectură.pdf
Cuvinte în lectură.pdf
StelaBarancean
 
Procedura paraprake, hetimi, ngritja e aktakuzes
Procedura paraprake, hetimi, ngritja e aktakuzesProcedura paraprake, hetimi, ngritja e aktakuzes
Procedura paraprake, hetimi, ngritja e aktakuzes
Durim Kërhanaj
 
” Moartea căprioarei” de N.Labiș.
” Moartea căprioarei” de N.Labiș. ” Moartea căprioarei” de N.Labiș.
” Moartea căprioarei” de N.Labiș.
Corinaurcanu1
 
Kontratë pune për kohë të caktuar të pacaktuar
Kontratë pune për kohë të caktuar të pacaktuarKontratë pune për kohë të caktuar të pacaktuar
Kontratë pune për kohë të caktuar të pacaktuar
Veton Sopjani
 
Proprietati fizice
Proprietati fiziceProprietati fizice
Proprietati fizice
FocsaLiliana1
 
1. Drepturile consumatorului.ppt
1. Drepturile consumatorului.ppt1. Drepturile consumatorului.ppt
1. Drepturile consumatorului.ppt
TudorCiobanu3
 
E DREJTA PENALE - 300 PYETJE DHE PERGJIGJE
E DREJTA PENALE - 300 PYETJE DHE PERGJIGJEE DREJTA PENALE - 300 PYETJE DHE PERGJIGJE
E DREJTA PENALE - 300 PYETJE DHE PERGJIGJE
Refik Mustafa
 
33760284 e-drejta-penale
33760284 e-drejta-penale33760284 e-drejta-penale
33760284 e-drejta-penale
zogaj
 
Pop criminologie generala
Pop criminologie generala Pop criminologie generala
Pop criminologie generala
exodumuser
 
Ce este constitutia? Constituția pe înțelesul copiilor
Ce este constitutia? Constituția pe înțelesul copiilorCe este constitutia? Constituția pe înțelesul copiilor
Ce este constitutia? Constituția pe înțelesul copiilor
Biblioteca Drept
 
Mjetet juridike të jashtëzakonshme në procedurë penale
Mjetet juridike të jashtëzakonshme në procedurë penaleMjetet juridike të jashtëzakonshme në procedurë penale
Mjetet juridike të jashtëzakonshme në procedurë penale
Donikë Mjaki
 
E drejte pune
E drejte puneE drejte pune
E drejte pune
Ardit Llaha
 
Mihail sadoveanu hanu-ancutei
Mihail sadoveanu hanu-ancuteiMihail sadoveanu hanu-ancutei
Mihail sadoveanu hanu-ancutei
girllorena
 
Gjyqësia kushtetuese
Gjyqësia kushtetueseGjyqësia kushtetuese
Gjyqësia kushtetuese
dritashala
 
016 -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii
016 -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii016 -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii
016 -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii
exodumuser
 
124788712 tratat-de-drept-penal-partea-generală-vol-i-florin-streteanu-2008
124788712 tratat-de-drept-penal-partea-generală-vol-i-florin-streteanu-2008124788712 tratat-de-drept-penal-partea-generală-vol-i-florin-streteanu-2008
124788712 tratat-de-drept-penal-partea-generală-vol-i-florin-streteanu-2008
exodumuser
 

More Related Content

What's hot

Drept penal parte speciala.[conspecte.md]
Drept penal parte speciala.[conspecte.md]Drept penal parte speciala.[conspecte.md]
Drept penal parte speciala.[conspecte.md]
exodumuser
 
E Drejta Penale Pjesa E par
E Drejta Penale Pjesa E par E Drejta Penale Pjesa E par
E Drejta Penale Pjesa E par
ukakush
 
Procedura contraventionala
Procedura contraventionalaProcedura contraventionala
Procedura contraventionala
exodumuser
 
48416643 psihologie-judiciara
48416643 psihologie-judiciara48416643 psihologie-judiciara
48416643 psihologie-judiciara
exodumuser
 
47806260 drept-penal
47806260 drept-penal47806260 drept-penal
47806260 drept-penal
exodumuser
 
Procedura paraprake, hetimi, ngritja e aktakuzes
Procedura paraprake, hetimi, ngritja e aktakuzesProcedura paraprake, hetimi, ngritja e aktakuzes
Procedura paraprake, hetimi, ngritja e aktakuzes
Durim Kërhanaj
 
E DREJTA PENALE - 300 PYETJE DHE PERGJIGJE
E DREJTA PENALE - 300 PYETJE DHE PERGJIGJEE DREJTA PENALE - 300 PYETJE DHE PERGJIGJE
E DREJTA PENALE - 300 PYETJE DHE PERGJIGJE
Refik Mustafa
 
33760284 e-drejta-penale
33760284 e-drejta-penale33760284 e-drejta-penale
33760284 e-drejta-penale
zogaj
 
Gjyqësia kushtetuese
Gjyqësia kushtetueseGjyqësia kushtetuese
Gjyqësia kushtetuese
dritashala
 

What's hot (20)

Drept penal parte speciala.[conspecte.md]
Drept penal parte speciala.[conspecte.md]Drept penal parte speciala.[conspecte.md]
Drept penal parte speciala.[conspecte.md]
 
6541319 victimologie-criminologic
6541319 victimologie-criminologic 6541319 victimologie-criminologic
6541319 victimologie-criminologic
 
E Drejta Penale Pjesa E par
E Drejta Penale Pjesa E par E Drejta Penale Pjesa E par
E Drejta Penale Pjesa E par
 
Procedura contraventionala
Procedura contraventionalaProcedura contraventionala
Procedura contraventionala
 
48416643 psihologie-judiciara
48416643 psihologie-judiciara48416643 psihologie-judiciara
48416643 psihologie-judiciara
 
47806260 drept-penal
47806260 drept-penal47806260 drept-penal
47806260 drept-penal
 
Cuvinte în lectură.pdf
Cuvinte în lectură.pdfCuvinte în lectură.pdf
Cuvinte în lectură.pdf
 
Procedura paraprake, hetimi, ngritja e aktakuzes
Procedura paraprake, hetimi, ngritja e aktakuzesProcedura paraprake, hetimi, ngritja e aktakuzes
Procedura paraprake, hetimi, ngritja e aktakuzes
 
” Moartea căprioarei” de N.Labiș.
” Moartea căprioarei” de N.Labiș. ” Moartea căprioarei” de N.Labiș.
” Moartea căprioarei” de N.Labiș.
 
Kontratë pune për kohë të caktuar të pacaktuar
Kontratë pune për kohë të caktuar të pacaktuarKontratë pune për kohë të caktuar të pacaktuar
Kontratë pune për kohë të caktuar të pacaktuar
 
Proprietati fizice
Proprietati fiziceProprietati fizice
Proprietati fizice
 
1. Drepturile consumatorului.ppt
1. Drepturile consumatorului.ppt1. Drepturile consumatorului.ppt
1. Drepturile consumatorului.ppt
 
E DREJTA PENALE - 300 PYETJE DHE PERGJIGJE
E DREJTA PENALE - 300 PYETJE DHE PERGJIGJEE DREJTA PENALE - 300 PYETJE DHE PERGJIGJE
E DREJTA PENALE - 300 PYETJE DHE PERGJIGJE
 
33760284 e-drejta-penale
33760284 e-drejta-penale33760284 e-drejta-penale
33760284 e-drejta-penale
 
Pop criminologie generala
Pop criminologie generala Pop criminologie generala
Pop criminologie generala
 
Ce este constitutia? Constituția pe înțelesul copiilor
Ce este constitutia? Constituția pe înțelesul copiilorCe este constitutia? Constituția pe înțelesul copiilor
Ce este constitutia? Constituția pe înțelesul copiilor
 
Mjetet juridike të jashtëzakonshme në procedurë penale
Mjetet juridike të jashtëzakonshme në procedurë penaleMjetet juridike të jashtëzakonshme në procedurë penale
Mjetet juridike të jashtëzakonshme në procedurë penale
 
E drejte pune
E drejte puneE drejte pune
E drejte pune
 
Mihail sadoveanu hanu-ancutei
Mihail sadoveanu hanu-ancuteiMihail sadoveanu hanu-ancutei
Mihail sadoveanu hanu-ancutei
 
Gjyqësia kushtetuese
Gjyqësia kushtetueseGjyqësia kushtetuese
Gjyqësia kushtetuese
 

Viewers also liked

016 -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii
016 -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii016 -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii
016 -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii
exodumuser
 
124788712 tratat-de-drept-penal-partea-generală-vol-i-florin-streteanu-2008
124788712 tratat-de-drept-penal-partea-generală-vol-i-florin-streteanu-2008124788712 tratat-de-drept-penal-partea-generală-vol-i-florin-streteanu-2008
124788712 tratat-de-drept-penal-partea-generală-vol-i-florin-streteanu-2008
exodumuser
 
129583273 drept-penal
129583273 drept-penal129583273 drept-penal
129583273 drept-penal
exodumuser
 
22273417 drept-penal-special-curs-i
22273417 drept-penal-special-curs-i22273417 drept-penal-special-curs-i
22273417 drept-penal-special-curs-i
exodumuser
 
174199222 curs-drept-penal-partea-speciala
174199222 curs-drept-penal-partea-speciala174199222 curs-drept-penal-partea-speciala
174199222 curs-drept-penal-partea-speciala
exodumuser
 
169855412 2012-drept-penal-ve-pdf
169855412 2012-drept-penal-ve-pdf169855412 2012-drept-penal-ve-pdf
169855412 2012-drept-penal-ve-pdf
exodumuser
 
8323820 curs-penal-general-i
8323820 curs-penal-general-i8323820 curs-penal-general-i
8323820 curs-penal-general-i
exodumuser
 
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi 120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
exodumuser
 

Viewers also liked (20)

016 -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii
016 -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii016 -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii
016 -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii
 
124788712 tratat-de-drept-penal-partea-generală-vol-i-florin-streteanu-2008
124788712 tratat-de-drept-penal-partea-generală-vol-i-florin-streteanu-2008124788712 tratat-de-drept-penal-partea-generală-vol-i-florin-streteanu-2008
124788712 tratat-de-drept-penal-partea-generală-vol-i-florin-streteanu-2008
 
016 -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii
016 -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii 016 -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii
016 -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii
 
Drept penal
Drept penal Drept penal
Drept penal
 
129583273 drept-penal
129583273 drept-penal129583273 drept-penal
129583273 drept-penal
 
Drept penal
Drept penal Drept penal
Drept penal
 
22273417 drept-penal-special-curs-i
22273417 drept-penal-special-curs-i22273417 drept-penal-special-curs-i
22273417 drept-penal-special-curs-i
 
174199222 curs-drept-penal-partea-speciala
174199222 curs-drept-penal-partea-speciala174199222 curs-drept-penal-partea-speciala
174199222 curs-drept-penal-partea-speciala
 
Drept penal european suport de curs.[conspecte.md]
Drept penal european suport de curs.[conspecte.md] Drept penal european suport de curs.[conspecte.md]
Drept penal european suport de curs.[conspecte.md]
 
169855412 2012-drept-penal-ve-pdf
169855412 2012-drept-penal-ve-pdf169855412 2012-drept-penal-ve-pdf
169855412 2012-drept-penal-ve-pdf
 
8323820 curs-penal-general-i
8323820 curs-penal-general-i8323820 curs-penal-general-i
8323820 curs-penal-general-i
 
263374036 drept-procesual-civil-volumul-1-boroi-2015
263374036 drept-procesual-civil-volumul-1-boroi-2015263374036 drept-procesual-civil-volumul-1-boroi-2015
263374036 drept-procesual-civil-volumul-1-boroi-2015
 
256035027 mihai-ciobanu-drept-procesual-civil-drept-execuțional-civil-arbitra...
256035027 mihai-ciobanu-drept-procesual-civil-drept-execuțional-civil-arbitra...256035027 mihai-ciobanu-drept-procesual-civil-drept-execuțional-civil-arbitra...
256035027 mihai-ciobanu-drept-procesual-civil-drept-execuțional-civil-arbitra...
 
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi 120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
 
263373958 drept-procesual-civil-vol-2-boroi-2015
263373958 drept-procesual-civil-vol-2-boroi-2015263373958 drept-procesual-civil-vol-2-boroi-2015
263373958 drept-procesual-civil-vol-2-boroi-2015
 
86576063 dreptul-proprietatii-intelectuale-curs-id-iunie-2011
86576063 dreptul-proprietatii-intelectuale-curs-id-iunie-201186576063 dreptul-proprietatii-intelectuale-curs-id-iunie-2011
86576063 dreptul-proprietatii-intelectuale-curs-id-iunie-2011
 
221551318 dreptul-proprietatii-intelectuale
221551318 dreptul-proprietatii-intelectuale221551318 dreptul-proprietatii-intelectuale
221551318 dreptul-proprietatii-intelectuale
 
7871734 dreptul-proprietatii-intelectuale
7871734 dreptul-proprietatii-intelectuale7871734 dreptul-proprietatii-intelectuale
7871734 dreptul-proprietatii-intelectuale
 
51025558 dreptul-proprietatii-intelectuale
51025558 dreptul-proprietatii-intelectuale51025558 dreptul-proprietatii-intelectuale
51025558 dreptul-proprietatii-intelectuale
 
072 -dreptul_proprietatii_intelectuale
072 -dreptul_proprietatii_intelectuale072 -dreptul_proprietatii_intelectuale
072 -dreptul_proprietatii_intelectuale
 

Similar to Drept penal

216118631 botnari-elena-teza-de-doctor-principiile-dreptului
216118631 botnari-elena-teza-de-doctor-principiile-dreptului 216118631 botnari-elena-teza-de-doctor-principiile-dreptului
216118631 botnari-elena-teza-de-doctor-principiile-dreptului
exodumuser
 
91334762 ina-odinokaia-thesis
91334762 ina-odinokaia-thesis91334762 ina-odinokaia-thesis
91334762 ina-odinokaia-thesis
exodumuser
 
91334762 ina-odinokaia-thesis
91334762 ina-odinokaia-thesis 91334762 ina-odinokaia-thesis
91334762 ina-odinokaia-thesis
exodumuser
 
122950207 curs
122950207 curs122950207 curs
122950207 curs
exodumuser
 
119222592 drept-penal
119222592 drept-penal119222592 drept-penal
119222592 drept-penal
exodumuser
 
Text dreptul-transporturilor-140612070352-phpapp01
Text dreptul-transporturilor-140612070352-phpapp01 Text dreptul-transporturilor-140612070352-phpapp01
Text dreptul-transporturilor-140612070352-phpapp01
exodumuser
 
Text dreptul-transporturilor
Text dreptul-transporturilorText dreptul-transporturilor
Text dreptul-transporturilor
Ilie Nicu
 
155127647 lucrare-jurisprudenta-cedo
155127647 lucrare-jurisprudenta-cedo155127647 lucrare-jurisprudenta-cedo
155127647 lucrare-jurisprudenta-cedo
ZapataElimiano
 
Dreptpenalspecialf2f52
Dreptpenalspecialf2f52Dreptpenalspecialf2f52
Dreptpenalspecialf2f52
exodumuser
 
183502165 drepturile-omului
183502165 drepturile-omului183502165 drepturile-omului
183502165 drepturile-omului
ZapataElimiano
 
Lucru comparat la_drept_penal-trasaturile_esentiale_ale_infractiunii
Lucru comparat la_drept_penal-trasaturile_esentiale_ale_infractiunii Lucru comparat la_drept_penal-trasaturile_esentiale_ale_infractiunii
Lucru comparat la_drept_penal-trasaturile_esentiale_ale_infractiunii
exodumuser
 
Teoria generală a Dreptului
Teoria generală a DreptuluiTeoria generală a Dreptului
Teoria generală a Dreptului
Ilie Nicu
 

Similar to Drept penal (20)

216118631 botnari-elena-teza-de-doctor-principiile-dreptului
216118631 botnari-elena-teza-de-doctor-principiile-dreptului 216118631 botnari-elena-teza-de-doctor-principiile-dreptului
216118631 botnari-elena-teza-de-doctor-principiile-dreptului
 
190267089 xenofon ulianovschi thesis 1 (1)
190267089 xenofon ulianovschi thesis 1 (1)190267089 xenofon ulianovschi thesis 1 (1)
190267089 xenofon ulianovschi thesis 1 (1)
 
91334762 ina-odinokaia-thesis
91334762 ina-odinokaia-thesis91334762 ina-odinokaia-thesis
91334762 ina-odinokaia-thesis
 
91334762 ina-odinokaia-thesis
91334762 ina-odinokaia-thesis 91334762 ina-odinokaia-thesis
91334762 ina-odinokaia-thesis
 
Drept internaţional privat
Drept internaţional privatDrept internaţional privat
Drept internaţional privat
 
Teoria generală a dreptului
Teoria generală a dreptuluiTeoria generală a dreptului
Teoria generală a dreptului
 
122950207 curs
122950207 curs122950207 curs
122950207 curs
 
Iftenie, valentin medicina legala din perspectiva juridica - ctrl #med
Iftenie, valentin medicina legala din perspectiva juridica - ctrl #medIftenie, valentin medicina legala din perspectiva juridica - ctrl #med
Iftenie, valentin medicina legala din perspectiva juridica - ctrl #med
 
Curs Criminologie 1_2023.pdf
Curs Criminologie 1_2023.pdfCurs Criminologie 1_2023.pdf
Curs Criminologie 1_2023.pdf
 
119222592 drept-penal
119222592 drept-penal119222592 drept-penal
119222592 drept-penal
 
Text dreptul-transporturilor-140612070352-phpapp01
Text dreptul-transporturilor-140612070352-phpapp01 Text dreptul-transporturilor-140612070352-phpapp01
Text dreptul-transporturilor-140612070352-phpapp01
 
Text dreptul-transporturilor
Text dreptul-transporturilorText dreptul-transporturilor
Text dreptul-transporturilor
 
80636438 note-de-curs
80636438 note-de-curs 80636438 note-de-curs
80636438 note-de-curs
 
155127647 lucrare-jurisprudenta-cedo
155127647 lucrare-jurisprudenta-cedo155127647 lucrare-jurisprudenta-cedo
155127647 lucrare-jurisprudenta-cedo
 
Dreptpenalspecialf2f52
Dreptpenalspecialf2f52Dreptpenalspecialf2f52
Dreptpenalspecialf2f52
 
Caile de-atac-in-procesul-penal
Caile de-atac-in-procesul-penalCaile de-atac-in-procesul-penal
Caile de-atac-in-procesul-penal
 
183502165 drepturile-omului
183502165 drepturile-omului183502165 drepturile-omului
183502165 drepturile-omului
 
Curs
CursCurs
Curs
 
Lucru comparat la_drept_penal-trasaturile_esentiale_ale_infractiunii
Lucru comparat la_drept_penal-trasaturile_esentiale_ale_infractiunii Lucru comparat la_drept_penal-trasaturile_esentiale_ale_infractiunii
Lucru comparat la_drept_penal-trasaturile_esentiale_ale_infractiunii
 
Teoria generală a Dreptului
Teoria generală a DreptuluiTeoria generală a Dreptului
Teoria generală a Dreptului
 

More from exodumuser

Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...
Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...
Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...
exodumuser
 
Armonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectuale
Armonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectualeArmonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectuale
Armonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectuale
exodumuser
 

More from exodumuser (20)

Ghidul specialistului in resurse umane.pdf
Ghidul specialistului in resurse umane.pdfGhidul specialistului in resurse umane.pdf
Ghidul specialistului in resurse umane.pdf
 
93818430
9381843093818430
93818430
 
81427777 licenta-achizitii-publice
81427777 licenta-achizitii-publice81427777 licenta-achizitii-publice
81427777 licenta-achizitii-publice
 
55003294 ghid-achizitii-publice
55003294 ghid-achizitii-publice55003294 ghid-achizitii-publice
55003294 ghid-achizitii-publice
 
54963681 ghid-practic-achizitii-publice
54963681 ghid-practic-achizitii-publice54963681 ghid-practic-achizitii-publice
54963681 ghid-practic-achizitii-publice
 
5. materiale de formare achizitii publice
5. materiale de formare achizitii publice5. materiale de formare achizitii publice
5. materiale de formare achizitii publice
 
Suport de-curs-achizitii-publice-anap
Suport de-curs-achizitii-publice-anapSuport de-curs-achizitii-publice-anap
Suport de-curs-achizitii-publice-anap
 
341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf
341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf
341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf
 
57085466 curs-achizitii
57085466 curs-achizitii57085466 curs-achizitii
57085466 curs-achizitii
 
294887871 drept-procesual-penal
294887871 drept-procesual-penal294887871 drept-procesual-penal
294887871 drept-procesual-penal
 
293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...
293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...
293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...
 
290880337 procedura-penala-partea-generala-pdf
290880337 procedura-penala-partea-generala-pdf290880337 procedura-penala-partea-generala-pdf
290880337 procedura-penala-partea-generala-pdf
 
261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf
261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf
261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf
 
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
 
Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...
Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...
Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...
 
1
11
1
 
V. taralunga reader dr. institut. ue
V. taralunga reader dr. institut. ueV. taralunga reader dr. institut. ue
V. taralunga reader dr. institut. ue
 
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europeneCurs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene
 
Armonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectuale
Armonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectualeArmonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectuale
Armonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectuale
 
229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...
229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...
229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...
 

Drept penal

  • 1. DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 1 dr. Aurel Teodor Moldovan DREPT PENAL PARTEA GENERALÃ BRAŞOV
  • 2. Aurel Teodor Moldovan 2 Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MOLDOVAN, AUREL TEODOR Drept penal. Partea generală / Aurel Teodor Mol-dovan, - Braşov : Lux Libris, 2009 Bibliografie ISBN 978-973-131-058-9 343(498)(075.8) © 2009 Editură recunoscută CNCSIS, cod 201 ISBN 978-973-131-058-9 Cristian Murzea Cătălin Joiţa Florin Andreescu Oana Lazăr Andreea Rădulescu Georgeta Györffy Oana Lazăr Bogdan Andreescu Autorul Recenzenţi ştiinţifici: Consilier editorial: Procesare - editare text: Tehnoredactare: Coperta: Corectura: Prof. Dr.dr. Prof. Dr.dr. Prof. Dr. ing. Av. Jr. Av. Av.
  • 3. DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 3 PREFAŢĂ Că “Dreptul este în continuă mişcare” este o sintagmă ce se regăseşte şi in continua dezvoltare a relaţiilor sociale care ocrotesc sociatatea şi omul ca individ. Necesitatea introducerii a unor noi principii şi a unor noi instituţii de drept pe-nal general au apărut ca o evoluţie necesară în procesul consolidării, transparenţei, şi adaptării europene în general a ştiinţei dreptului penal. Cele 17 capitole ale ediţiei de faţă exprimă o comparaţie între actuala re-glementare, modificată prin Legea nr. 58/2008 publicata in Monitorul Oficial nr. 228 din 25.03.2008 şi Noul cod penal, adoptat prin Legea nr 286/2009, publicată în Monitorul Oficial nr 510/24.07.2009 Autorul, folosind metoda de analiză comparativă, şi îmbinând repere per-manente de practică judiciară la care se adaugă organizarea şi sistematizarea ex-punerii, a dorit să îmbine metoda aplicativă cu cea instructiv ştiinţifică a materialului. Deşi sunt diferite moduri de abordare a prefaţării unei lucrări pe care am trăit-o şi o simt îmi este greu să mă despart de ea prin publicare fără a adăuga faptul că atât ca student şi doctor în drept penal la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Drept, sub bagheta domnului profesor doctor Ion Oancea, şi profesor doctor Costică Bulai ,cât şi în calitate de practician în latura acuzării cât şi a apărării, iar în ultimii ani cadru didactic la Universitatea Transilvania, Braşov, Facultatea de Drept şi Sociologie, catedra de Drept public, disciplina “drept penal general” transmit prin intermediul acestei prefaţe îndemnul de a folosi rezultatul depus în mâna dumneavoastră. Dacă adaug acestei experienţe şi calitatea de Unit Directeur în Direcţia Închisorilor din cadrul Ministerului de Justiţie al Olandei (14 ani) întregesc enunţul anterior. Avocat, doctor şi decan al Baroului Braşov, din anul 2003 şi în prezent, Aurel Teodor
  • 5. DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 5 PREFAŢĂ ...................................................................................................... ......... CAPITOLUL I. NOŢIUNI GENERALE ................................................................ 1.1. DREPTUL PENAL CA RAMURĂ DE DREPT ........................................ 1.1.1. Noţiunea dreptului penal ........................................................... ....... 1.1.2. Obiectul dreptului penal .................................................................. 1.1.3. Sarcinile dreptului penal ............................................................ ....... 1.1.4. Caracterele dreptului penal ............................................................ 1.1.5. Legăturile dreptului penal cu celelalte ramuri de drept ................... 1.2. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI PENAL ROMÂN .......... 1.2.1. Principiul legalităţii ..................................................................... ...... 1.2.2. Principiul umanismului .................................................................... 1.2.3. Principiul egalităţii în faţa legii penale ............................................. 1.2.4. Principiul prevenirii săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală ..... 1.2.5. Infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale ........................ 1.2.6. Principiul personalităţii răspunderii penale ...................................... 1.2.7. Principiul individualizării sancţiunilor de drept penal ........................ 1.3. IZVOARELE DREPTULUI PENAL ........................................................... 1.3.1. Principalele izvoare ale dreptului penal .......................................... 1.3.2. Legile speciale nepenale cu dispoziţii penale .................................. 1.4. RAPORTUL JURIDIC PENAL .................................................................. 1.4.1. Noţiune ...................................................................................... ........ 1.4.2. Elementele raportului juridic penal ........................................... ......... 1.4.3. Naşterea, modificarea şi stingerea raportului juridic penal ............ CAPITOLUL II. LEGEA PENALĂ ................................................................. ........ 2.1. CONŢINUTUL NORMATIV AL LEGII PENALE .................................. 3 13 13 13 13 14 14 15 16 17 18 18 18 19 19 20 21 22 23 24 24 24 25 27 27 27 28 29 29 30 32 32 CUPRINS
  • 6. Aurel Teodor Moldovan 6 ........... 2.1.1. Noţiunea de lege penală şi categorii de legi penale ........................ 2.1.2. Normele de drept penal şi categorii de norme penale ....................... 2.1.3. Interpretarea legii penale ........................................................... ....... 2.1.3.1. Metode de interpretare a legii penale .................................. 2.1.3.2. Felurile interpretării după rezultat .................................... ....... 2.2. APLICAREA LEGII PENALE ÎN SPAŢIU ............................................ ........ 2.2.1. Principiile de aplicare a legii penale în spaţiu ................................. 2.3. EXTRĂDAREA ................................................................................... ....... 2.4. APLICAREA LEGII PENALE ÎN TIMP ................................................ ....... 2.4.1. Principiul activităţii ......................................................................... 2.4.2. Principiul neretroactivităţii legii penale ....................................... ....... 2.4.3. Principiul retroactivităţii legii penale ................................................ 2.4.4. Principiul ultraactivităţii .............................................................. ........ 2.4.5. Principiul aplicării legii penale mai favorabile ............................ ......... CAPITOLUL III. INFRACŢIUNEA .................................................................. ....... 3.1. DISPOZIŢII GENERALE .......................................................................... 3.1.1. Noţiunea de infracţiunea ................................................................ 3.1.2. Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii ................................................. 3.2. CONŢINUTUL INFRACŢIUNII ............................................................ ....... 3.2.1. Noţiune şi importanţă ................................................................. ........ 3.2.2. Structura-conţinutul infracţiunii ....................................................... 3.2.3. Clasificarea conţinuturilor de infracţiune ........................................ 3.3. CONDIŢII PREEXISTENTE INFRACŢIUNII ...................................... ........ 3.3.1. Obiectul infracţiunii ......................................................................... 3.3.2. Locul şi timpul săvârşirii infracţiunii ................................................ 3.3.3. Subiecţii infracţiunii .................................................................... ....... 3.4. ÎNLĂTURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI ............................. 3.4.1. Aspecte generale ....................................................................... ....... 38 41 42 42 42 43 43 46 46 46 47 52 52 53 54 55 55 56 57 60 60 61 61 64 66 68 69 72 73 74 74 74 75 75 77 77 77 79 80 82
  • 7. DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 7 3.4.2. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei prin înlăturarea vinovăţiei .......................................................................................... ....... 3.4.2.1. Legitima apărare .................................................................. 3.4.2.2. Starea de necesitate ........................................................... 3.4.2.3. Constrângerea fizică şi constrângerea morală ..................... 3.4.2.4. Cazul fortuit .................................................................... ....... 3.4.2.5. Iresponsabilitatea ................................................................ 3.4.2.6. Minoritatea făptuitorului .................................................. ....... 3.4.2.7. Eroarea de fapt ............................................................... ......... 3.5. INLATURAREA CARACTERULUI PENAL AL FAPTEI PRIN LIPSA PERICOLULUI ..................................................................................... ...... 3.5.1. Preliminarii ................................................................................ ......... 3.5.2. Lipsa pericolului social, ca trăsătură esenţială a infracţiunii ............. 3.5.3. Lipsa pericolului social concret al faptei prevăzute de legea penală .... 3.6. LIPSA PREVEDERII IN LEGEA PENALA ......................................... ....... CAPITOLUL IV. PEDEPSELE ............................................................................ 4.1. GENERALITAĂŢI ASUPRA PEDEPSELOR ..................................... ......... 4.1.1. Noţiunea şi caracterele pedepsei .............................................. ......... 4.1.2. Scopul şi funcţiile pedepsei ........................................................... 4.1.3. Felurile pedepsei ....................................................................... .......... 4.2. CADRUL PEDEPSELOR ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN .......................... 4.2.1. Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoane fizice .................................................................................................... 4.2.2. Cadrul pedepselor în dreptul penal român cu privire la persoanele juridice .............................................................................................. ...... 4.3. PEDEPSELE ÎN SPECIAL ................................................................. ........ 4.3.1. Pedepsele principale aplicabile persoanelor fizice ...................... 4.3.2. Pedepsele principale pentru persoanele juridice ............................ 4.3.3. Pedepsele complimentare pentru persoane fizice ...................... 82 82 83 83 88 90 92 96 98 98 98 100 103 103 104 106 106 107 108 109 109 109 109 111 111 112 114 118 121 123 123 124 127 130 133 134 135 136
  • 8. Aurel Teodor Moldovan 8 4.3.4. Pedepsele complimentare aplicabile persoanei juridice .................. 4.3.5. Pedepsele accesorii ................................................................. ........ CAPITOLUL V. RĂSPUNDEREA PENALĂ ................................................ ....... 5.1. RASPUNDEREA PENALA CA INSTITUTIE FUNDAMENTALA ............ 5.1.1. Generalităţi privind răspunderea penală ........................................ 5.1.2. Principiile răspunderii penale ................................................... ...... 5.2. ÎNLOCUIREA RĂSPUNDERII PENALE ................................................ 5.2.1. Consideraţii generale ............................................................... .......... 5.2.2. Reglementarea instituţiei înlocuirii răspunderii penale ................... 5.3. RĂSPUNDEREA PENALĂ A PERSOANEI JURIDICE ............................ 5.3.1. Discuţii în doctrină privind răspunderea penală a persoanei juridice ... 5.3.2. Necesitatea răspunderii penale a persoanei juridice ........................ 5.3.3. Răspunderea penală a persoanei juridice potrivit noii reglementări ... CAPITOLUL VI. APLICAREA PEDEPSEI ....................................................... 6.1. ASPECTE GENERALE ......................................................................... 6.1.1. Noţiune şi cadru ....................................................................... ......... 6.1.2. Forme şi modalităţi de individualizare ...................................... ........ 6.2. INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSELOR ............................... 6.2.1. Criterii generale de individualizare ................................... ........ 6.2.2. Stări şi circumstanţe în cadrul individualizării pedepsei ............ 6.2.2.1. Circumstanţe atenuante ............................................... ........ 6.2.2.2. Circumstanţe agravante ................................................ ....... 6.2.3. Concursul între cauzele de agravare şi de atenuare a pedepsei ... CAPITOLUL VII. FORMELE ŞI MODALITĂŢILE INFRACŢIUNII ................... 7.1. ASPECTE GENERALE ......................................................................... 7.1.1. Actele preparatorii ................................................................... ....... 7.1.2. Tentativa .................................................................................. ......... 7.1.2.1. Felurile tentativei ................................................................ 137 138 138 138 138 139 139 141 142 144 148 150 152 155 155 155 156 156 157 158 159 159 164 166 167 169 169 170 174 177 179 179 180 181 185 186 187 187 190
  • 9. DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 9 7.1.2.2. Incriminarea şi sancţionarea tentativei ............................... 7.1.2.3. Infracţiuni pentru care tentativa nu este posibilă ................... 7.1.2.4. Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului ............. 7.1.3. Infracţiunea fapt consumat ...................................................... .......... 7.1.4. Infracţiunea fapt epuizat .......................................................... ........ CAPITOLUL VIII. PLURALITATEA DE INFRACTORI (SĂVÂRŞIREA INFRACŢIUNII DE MAI MULTE PERSOANE) .............................................. 8.1. GENERALITĂŢI PRIVIND PLURALITATEA DE INFRACTORI ............ 8.1.1. Noţiunea şi caracterizarea pluralităţii de infractori ...................... 8.1.2. Formele pluralităţii de infractori ................................................ ....... 8.2. PARTICIPAŢIA PENALĂ ................................................................. ........ 8.2.1. Generalităţi privind participaţia penală ..................................... ......... 8.2.2. Felurile participaţiei penale ..................................................... ........ 8.2.2.1 Autoratul şi coautoratul ....................................................... 8.2.2.2 Instigarea ........................................................................... 8.2.2.3 Complicitatea ................................................................ ....... 8.2.2.4. Participaţia improprie ....................................................... 8.2.3. Tratamentul penal al participaţiei .................................................. CAPITOLUL IX. UNITATE DE INFRACŢIUNI .............................................. 9.1. CONSIDERATII GENERALE ................................................................ 9.1.1. Felurile unităţii de infracţiune ....................................................... 9.2. UNITATEA NATURALĂ DE INFRACŢIUNE ..................................... ......... 9.2.1. Infracţiunea simplă ................................................................... ...... 9.2.2. Infracţiunea continuă .................................................................... 9.2.3. Infracţiunea deviată ................................................................. ........ 9.3. UNITATEA LEGALĂ DE INFRACŢIUNE ................................................ 9.3.1. Infracţiunea continuată ................................................................ 9.3.2. Infracţiunea complexă ................................................................... 9.3.3. Infracţiunea progresivă ................................................................ 9.3.4 Infracţiunea de obicei ................................................................ ......... 192 192 192 192 195 196 197 198 199 199 200 203 204 206 206 207 208 209 209 210 213 214 214 216 216 217 219 220 221 221 221 222 226 230 230 231
  • 10. Aurel Teodor Moldovan 10 CAPITOL X. PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI ............................................ 10.1. GENERALITATI PRINVIND PLURALITATEA DE INFRACTIUNI .......... 10.2. CONCURSUL DE INFRACTIUNI ....................................................... 10.3. TRATAMENT PENAL IN CAZ DE CONCURS DE INFRACTIUNI .......... 10.4. CONTOPIREA PEDEPSELOR PENTR INFRACTIUNI CONCURENTE 10.5. RECIDIVA ....................................................................................... ....... 10.5.1. Aspecte generale ................................................................... ...... 10.5.2. Modalităţile recidivei ................................................................... 10.5.3. Recidiva mare postcondamnatorie .............................................. 10.5. 4. Recidiva mare postexecutorie ................................................... 10.5. 5. Recidiva mică postcondamnatorie .............................................. 10.5. 6. Recidiva mică postexecutorie ............................................... ........ 10.5. 7. Tratamentul penal al recidivei .............................................. ......... 10.5.8. Pluralitatea intermediară de infracţiuni ........................................ CAPITOLUL XI INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A EXECUTĂRII PEDEPSELOR ............................................................................................. ....... 11.1. SUSPENDAREA CONDITIONATA A EXECUTARII PEDEPSEI .......... 11.1.1. Noţiune ................................................................................... ....... 11.1.2. Condiţii de acordare a suspendării condiţionate a executării pedepsei ............................................................................................ 11.1.3. Termenul de încercare ............................................................ ........ 11.1.4. Efectele suspendării condiţionate a executării pedepsei .......... 11.1.5. Revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei .......... 11.1.6. Anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei .......... 11.2. SUSPEBDAREA EXECUTARII PEDEPSEI SUB SUPRAVEGHERE 11.2.1. Noţiune ................................................................................... ....... 11.2.2. Condiţii de aplicare a suspendării executării pedepsei sub su-praveghere ...................................................................................... 11.2.3. Termenul de încercare ............................................................ ....... 232 232 233 234 236 238 238 239 240 243 243 244 244 245 246 247 248 249 249 252 252 253 253 253 254 256 257 257 257 259 260 260 260 267 271 271 272 273 274 275
  • 11. DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 11 11.2.4. Măsurile de supraveghere ............................................................. 11.2.5. Obligaţiile condamnatului .......................................................... 11.2.6. Efectele suspendării executării pedepsei sub supraveghere ....... 11.2.7. Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere 11.2.8. Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere ........ 11.3. EXECUTAREA PEDEPSEI INCHISORII LA LOCUL DE MUNCA .......... 11.3.1. Noţiune .................................................................................... ...... 11.3.2. Condiţii în care se poate dispune executarea pedepsei la locul de muncă .......................................................................................... 11.3.3. Revocarea executării pedepsei la locul de muncă ....................... 11.3.4. Anularea executării pedepsei la locul de muncă .......................... 11.3.5. Încetarea executării pedepsei la locul de muncă .......................... 11.4. LIBERAREA CONDIŢIONATĂ ............................................................ 11.4.1. Noţiune .................................................................................... ...... 11.4.2. Condiţii de acordare ...................................................................... 11.4.3. Efectele liberării condiţionate ................................................... ....... 11.4.4. Liberarea conditionata in cazul detentiei pe viata .......................... CAPITOLUL XII. MINORITATEA ...................................................................... 12.1. RASPUNDEREA PENALA A MINORILOR .......................................... 12.1.1. Aspecte generale privind sancţionarea infractorilor minori............ 12.1.2. Măsurile educative ................................................................ ........ 12.1.3. Pedepsele aplicabile infractorilor minorului şi particularităţiile regimului de aplicare şi executare a acestora ...................................... CAPITOLUL XIII. MĂSURILE DE SIGURANŢĂ .......................................... 13.1. NOTIUNE SI CARACTERIZARE .......................................................... 13.2. FELUL MASURILOR DE SIGURANTA ................................................ 13.3. REGIMUL MASURILOR DE SIGURANTA .......................................... 13.3.1. Obligarea la tratament medical ..................................................... 13.3.2. Internarea medicală ............................................................... ....... 13.3.3. Interzicerea unei funcţii sau profesii ............................................ 13.3.4. Interzicerea de a se afla în anumite localităţi ............................. 13.3.5. Interdicţia de a reveni în locuinţa familiei ................................ ........ pe o perioadă determinată .................................................................. ........ 13.3.6. Expulzarea .............................................................................. 276 276 278 278 279 280 281 281 281 285 287 290 290 291 298 305 310 319 322 329 333 337 341 343 346 348 350 351 355 360 368 381 382 385 389 393 397
  • 12. Aurel Teodor Moldovan 12 ...... 13.3.7. Confiscarea specială ........................................................... ..... CAPITOLUL XIV . CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ 14.1. ASPECTE GENERALE ................................................................. ......... 14.2. AMNISTIA ................................................................................ .......... 399 401 403 404 407 411
  • 13. DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 13 CAPITOLUL I NOŢIUNI GENERALE 1.1. DREPTUL PENAL CA RAMURĂ DE DREPT 1.1.1. Noţiunea dreptului penal Dreptul penal este o ramură de drept şi reprezintă ansamblul normelor juridice edictate de stat prin care se stabilesc faptele care constituie infracţiuni (crime şi delicte), pedepsele ce se aplică şi dreptul statului de a trage la răspundere penală persoanele care săvârşesc infracţiuni, pentru apărarea ordinii de drept. În literatura de specialitate dreptul penal apare şi sub denumirea de drept criminal această denumire derivând de la cuvântul de origine latină crimen, cuvânt ce are semnificaţia de faptă infracţională. Noţiunea de drept penal provine de la cuvântul de origine latină poena, pedeapsă, reprezentând sancţiunea ce se va aplica pentru săvârşirea faptei in-terzise. În literatura de specialitate au existat mai multe definiţii date acestei noţiuni de drept penal, dar ne vom opri cu precădere asupra definiţiei date de marele penalist român I. Tanoviceanu, care afirma : “ Dreptul penal este acea ramură a dreptului public intern, care se ocupă de infracţiune şi de pedepse ce trebuie aplicate acelora care le comit”1 . Astfel trebuie precizat faptul că marii autori în domeniul dreptului penal au scos în evidenţă faptul că ceea ce este specific dreptului penal este “dreptul de a pedepsi” sau dreptul statului de a exercita represiunea2 . 1.1.2. Obiectul dreptului penal Constă în relaţiile sociale care privesc faptele ce sunt considerate a fi infracţiuni (crime şi delicte) şi pedepsele ce se stabilesc şi se aplică celor care săvârşesc infracţiuni. Dreptului penal îi revin relaţii sociale pe care trebuie să le reglementeze, relaţii sociale care conferă participanţilor anumite drepturi şi obligaţii. Relaţiile sociale ce revin dreptului penal sunt activităţile de luptă împotriva infracţiunilor, activităţi ce se realizează prin tragerea la răspundere penală a celora care săvârşesc fapte prevăzute de legea penală. De asemenea obiect al dreptului penal îl reprezintă şi relaţiile de represiune penală, adică acele relaţii ce se stabilesc după săvârşirea faptei interzise, între stat şi făptuitor, în sensul că statul are obligaţia şi totodată 1 I. Tanoviceanu, Curs de drept penal , Bucureşti 1912, pag. 3. 2 Ion Oancea , Drept penal – partea generală, Bucureşti 1971, pag.14.
  • 14. Aurel Teodor Moldovan 14 3 Constantin Mitrache, Drept penal, Bucureşti 2002, pag.9. şi dreptul de a trage la răspundere pe făptuitor, iar făptuitorul de această dată se va „bucura” numai de obligaţia de a suporta consecinţa faptei sale, şi anume să suporte pedeapsa penală aplicată. Trebuie precizat deasemnea faptul că obiectul dreptului penal mai cuprinde şi relaţiile de apărare socială, relaţii ce se nasc din momentul intrării în vigoare a legii penale.3 1.1.3. Sarcinile dreptului penal Pentru a-şi putea realiza scopul său specific dreptul penal trebuie să îndeplinească anumite funcţii şi anume: ♦ Stabilirea faptelor ce reprezintă infracţiuni (crime şi delicte) şi prevenirea lor, lucru ce se realizează prin încriminarea faptelor ce reprezintă un pericol social . ♦ Arătarea în lege a faptelor periculoase pentru valorile sociale, dar şi a sancţiunilor pe care le poate aplica statul prin organele sale în cazul săvârşiri faptelor prevăzute ca interzise. ♦ Dreptul de a pedepsi, drept care trebuie stabilit pentru organele judiciare, precizându–se totodată şi condiţiile în care se poate exercita acest drept. Exercitarea acestui drept presupune existenţă unui temei, iar conform legii penale singurul temei legal îl reprezintă săvârşirea unei infracţiuni. In noul cod penal se poate observa faptul că s-a renunţat la definirea scopului legii penale, scop ce este bine determinat de art 1 din actualul cod penal „legea penală apără împotriva infracţiunilor, România, suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, pro-prietatea, precum şi întreaga ordine de drept”. 1.1.4. Caracterele dreptului penal a. Caracterul autonom Caracterul autonom al dreptului penal se evidenţiază prin faptul că are în primul rând un obiect propriu de reglementare, care îl reprezintă relaţiile sociale spe-cifice acestei ramuri de drept ce trebuie să fie ocrotite, prin faptul că pentru apărarea valorilor sociale să creează reguli de conduită care vin să sublinieze netemeinicia tezei conform căreia dreptul penal reglementează doar relaţii de sancţionare. Cara-cterul autonom al dreptului penal poate fi justificat şi prin faptul că se pot evidenţia domenii ale vieţii sociale unde numai dreptul penal ocroteşte anumite interese, interese ce nu sunt ocrotite prin intermediul nici unei altei ramuri de drept. b. Caracterul unitar Acest caracter se desprinde din prevederile art. 362 Cod penal:” Dispoziţiile
  • 15. DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 15 4 Costică Bulai – Manual de drept penal, Bucureşti 1997, pag.12 din partea generală a acestui cod se aplică şi faptelor sancţionate penal prin legi speciale, afară de cazul când legea dispune altfel” Normele dreptului penal sunt nu numai în Codul penal cuprinse ci şi în legi extrapenale, reprezentând sistem unitar datorită unicităţii principilor care străbat legislaţia penală. Dreptul penal îşi păstrează caracterul unitar nefiind afectat de faptul că normele penale sunt grupate în partea generală, partea specială a Codului penal ori în legi penale, sau legi nepenale cu dispoziţii penale. c. Caracterul de drept public Dreptul penal aparţine dreptului public datorită faptului că prin reglementările sale specifice dreptul penal a venit întotdeauna în apărarea valorilor sociale, unde interesul major l-a avut societatea, statul ca reprezentant al acesteia. Prin faptul că dreptul penal reglementează relaţiile de apărare socială, se creează raporturi juridice între stat şi persoanele fizice ca destinatari ai legii penale. Aceste raporturi nu reprezintă altceva decât raporturi de putere prin intermediul cărora se realizează funcţia de apărare a valorilor sociale împotriva infracţiunilor4 . Statul este în toate raporturile juridice de drept este subiect dominant care pretinde o anumită conduită de la destinatarii legii penale, şi tot statul este acela care în caz de încălcare a normelor penale, prin organele sale specializate, asigură restabilirea ordinii încălcate, prin tragerea la răspundere penală a celor vinovaţi de săvârşirea unor infracţiuni. 1.1.5. Legăturile dreptului penal cu celelalte ramuri de drept Dreptul penal şi dreptul procesual penal. În cadrul sistemului român de drept, dreptul penal este în strânsă legătură cu dreptul procesual penal, cele două ramuri de drept fiind indisolubile. Dreptul penal îşi îndeplineşte sarcinile specifice prin intermediul dreptului procesual penal, şi de asemenea dreptul procesual penal fără dreptul penal ar fi lipsit de conţinut. Prin intermediul dreptului penal se stabilesc faptele ce reprezintă infracţiuni, pedepsele şi răspunderea penală, iar normele de drept procesual penal sunt cele care stabilesc procedura de tragere la răspundere a celora care se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor. Dreptul penal şi dreptul execuţional penal Dreptul execuţional penal apare în unele sisteme de drept, ca de exemplu în sistemul fostelor republici sovietice , drept al muncilor corecţionale . Această ramură de drept a cărei existenţă de sine stătătoare este discutabilă, cuprinde acele norme juridice ce reglementează relaţiile sociale ce iau naştere în procesul executării sancţiunilor de drept penal; aceste relaţii se nasc între organele de stat specializate însărcinate cu executarea acestor sancţiuni şi persoanele condamnate,
  • 16. Aurel Teodor Moldovan 16 5 Costică Bulai – Manual de drept penal, Editura All, Bucureşti 1997, pag.19 6 Aurel Teodor Moldovan, Tratat de Drept Medical, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, p. 6. sancţiuni ce sunt aplicate de instanţele de judecată. Deseori în literatura de specialitate s-a conturat ideea conform căreia pe lângă faptul că dreptul penal execuţional este o ramură de drept de sine stătătoare, unii autori au admis chiar existenţa unei subramuri care poartă denumirea de drept penitenciar, care reglementează relaţiile sociale legate de executarea pedepselor privative de libertate5 . Dreptul penal şi dreptul civil Această legătură se realizează prin apărarea relaţiilor patrimoniale şi per-sonal nepatrimoniale, apărarea împotriva faptelor periculoase. Această apărare se realizează prin interzicerea sub sancţiuni a sustragerilor, distrugerilor. Dreptul penal şi dreptul medical În activitatea specifică domeniului medical, se pot comite o serie de infracţiuni prevăzute cel mai adesea în Codul penal, fie de către persoane care nu au dreptul de a exercita profesiunea de medic (art. 281 cod-penal actual, respectiv art 352 - viitoarea reglementare), de persoane care se sustrag de la tratamentul medical (art. 3091 cod penal), de medicii care prescriu produse şi substanţe stu-pefiante fără a fi necesare în soluţiuonarea unui caz (art. 312 alin. 3 cod penal actual, respectiv art 363 din viitoarea reglementare) ori provoacă avorturi în afara instituţiilor medicale sau cabinetelor autorizate în acest scop (art. 185 alin. 1 lit. A codul penal actual, resectiv art 199 alin 1, lit a din viitoarea reglementare), etc, pentru care se aplică normele de drept penal şi se angajează răspunderea penală prevăzută de dreptul material, cu posibilitate reţinerii, după caz, a circumstanţelor atenuante sau agravante ce ar rezulta din activitatea medicală6 . Dreptul penal este în strânsă legătură şi cu celelalte ramuri de drept existente, precum dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul familiei s.a., prin faptul că preocuparea esenţială a dreptului penal rămâne aceea de apărare împotriva faptelor periculoase. 1.2. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI PENAL ROMÂN Aceste principii fundamentale ale dreptului penal reprezintă idei directoare care călăuzesc elaborarea cât şi realizarea normelor penale, evidenţiind trăsăturile legislaţiei penale Ca şi principii fundamentale enumerăm:  Principiu legalităţii  Principiul umanismului  Principiul egalităţii în faţa legii penale  Principiul prevenirii săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală
  • 17. DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 17 7 Constantin Mitrache , Drept penal . Partea generală, Edtura “Casa de Editură şi Presă “Şansa””, Bucureşti 2002, pag.29.  Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale  Principiul personalităţii răspunderii penale  Principiul individualizării sancţiunilor de drept penal 1.2.1. Principiul legalităţii Acest principiu exprimă regula conform căreia întreaga activitate a dreptului penal se desfăşoară pe baza legii şi în conformitate cu aceasta, exprimând faptul că atât conduita pretinsă membrilor societăţii cât şi sancţiunea ce o vor suporta aceştia în caz de nerespectare a conduitei prevăzute de legea penală, trebuie să fie prevăzută de lege. Principiul legalităţii constituie o garanţie a libertăţii persoanei împotriva abu-zurilor, acest principiu a fost înscris în Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului de către ideologii revoluţiei franceze din 1789 în art. 8 astfel : “ nimeni nu poate fi pedepsit decât în virtutea unei legi promulgate anterior infracţiunii şi legal aplicate”.7 Acest principiu al legalităţii examinat în funcţie de cele trei instituţii ale acestuia – infracţiunea, pedeapsa şi răspunderea penală , poate fi exprimat pe baza adagiilor: - “ nullum crimen sine lege” acest adagiu trebuie însă completat şi anume “ nullum crimen sine lege praevia” - “ nulla poena sine lege” cu completarea “ nulla poena sine lege praevia “ sau “ sine lege poenali anrteriori” - “ nullum judicum sine lege”. În dreptul românesc principiul legalităţii era înscris în Constituţia din 1923, în art. 14 care prevedea :” Nici o pedeapsă nu poate fi înfiinţată nici aplicată decât în puterea unei legi”, acest text reprezintă o reproducere a art.16 din Constituţia de la 1866. Principiul legalităţii a fost afirmat în “Declaraţia universală a drepturilor omului “ adoptată de adunarea generală ONU la 10 decembrie 1948 în art. 11 , al.2: “ Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nu constituie, în momentul în care ele au fost comise, un cat cu caracter penal potrivit dreptului internaţional sau naţional”, şi de asemenea în “ Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice “ adoptat de adunarea generală ONU la 16 decembrie 1966, pact ratificat de România în 1974, art. 15 :” Nimeni nu va fi condamnat pentru Actualul cod penal Viitoarul cod penal Art. 2. - Legea prevede care fapte constituie infracţiuni, pedepsele ce se aplică infrac-torilor şi măsurile ce se pot lua în cazul săvârşirii acestor fapte. Art. 1 Legalitatea incriminării (1) Legea penală prevede faptele care constituie infracţiuni. (2) Nici o persoană nu poate fi sancţionată penal pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală la data când a fost săvârşită.
  • 18. Aurel Teodor Moldovan 18 8 Constantin Mitrache , Drept penal. Partea generală , Editura “Casa de Editură şi Presă “ Şansa” , Bucureşti 2002, pag.20. acţiuni sau omisiuni care nu constituiau un act delictuos, potrivit dreptului naţional sau internaţional , în momentul în care au fost săvârşite”. Consacrarea acestui principiu în Codul penal nu vine decât ca o garanţie a drepturilor şi libertăţilor prin faptul că împiedică extinderea legii penale prin analogie. 1.2.2. Principiul umanismului Conform acestui principiu întreaga reglementare penală trebuie să pornească de la interesele şi drepturile fundamentale ale omului. Principiul umanismului sublinează faptul că în normele penale sunt prevăzute exigenţe cărora însă omul li se poate conforma, sancţiunile îndeplinesc şi funcţia de reeducare. Umanizarea pedepselor a fost una dintre principalele preocupării ale şcolii clasice. În lucrarea “Principii di diritto criminale” Enrico Ferii spunea că Şcoala clasică s-a opus cruzimii pedepselor şi a modului de executare propunând abolirea pedepsei cu moartea, a pedepselor corporale şi infamante, a propus îmblânzirea pedepselor.8 In conformitate cu prevederile codului penal conform cărora: “executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnatului”, acest articol nu face altceva decât să reflecte aspecte ale princi-piului umanismului. 1.2.3. Principiul egalităţii în faţa legii penale Se exprimă regula conform căreia toţi indivizii societăţii sunt egali în faţa legii, art. 16 din Constituţie prevede faptul că ”cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege.” În codul penal acest principiu nu cunoaşte o consacrare expresă, dar se deduce din faptul că legea penală nu promovează imunităţii sau privilegii care să permită inegalităţi de tratament în aplicarea legii penale. Această egalitate a indivizilor în faţa legii penale funcţionează pentru fiecare cetăţean, fie în calitatea sa de beneficiar al ocrotirii penale cât şi în calitatea de destinatar al exigenţelor impuse de legea penală. 1.2.4. Principiul prevenirii săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală Întreaga reglementare juridico – penală trebuie să asigure preveni-rea săvârşirii faptelor periculoase, funcţie ce se realizează prin conformare cât şi
  • 19. DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 19 prin constrângere. Conform art 1 din Codul penal actual este prevăzut faptul că, scopul fundamental al legii penale este acela de a apăra, împotriva infracţiunilor, România, suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului, per-soana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, precum şi întreaga ordine de drept. Realizarea scopului legii penale ia naştere prin prevenirea faptelor prevăzute de legea penală, ca rezultat al cunoaşterii şi respectării legii. Aplicarea şi executarea pedepselor trebuie să fie privit ca un mijloc prin in-termediul căruia se urmăreşte de fapt prevenirea săvârşirii de noi fapte antisociale atât pentru cei care se “bucură” de aplicarea pedepselor, cât şi de alte persoane. Profesorul Costică Bulai vorbind despre doctrina sau şcoala pozitivistă afirma faptul că aceasta “cuprinde un ansamblu de idei şi concepţii cu privire la natura şi cauzele fenomenului infracţional, precum şi cu privire la căile şi mijloacele de luptă împotriva acestui fenomen”. Deci iată că şi scopul doctrinei pozitiviste a fost acela de prevenire a săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală. 1.2.5. Infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale Articolul 17, al.2 din Codul penal actual, respectiv articolul 15 alin 2 din viitoarea reglementare, prevăd că : ”Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale”, fapt ce presupune existenţa unei fapte care este constată de organele abilitate de lege în forma cerută de lege, şi totodată acest principiu vine ca o garanţie a libertăţii persoanei, deoarece fără săvârşirea unei fapte prevăzute de lege ca şi infracţiune nu se poate să existe răspundere penală. 1.2.6. Principiul personalităţii răspunderii penale Se consacră regula conform căreia atât obligaţia de a avea o anumită conduită ce decurge dintr-o normă penală cât şi răspunderea care decurge din Actualul cod penal Viitorul cod penal Art. 4. - Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării, dacă făptuitorul este cetăţean român sau dacă, neavând nicio cetăţenie, are domiciliul în ţară. Art. 9 Personalitatea legii penale (1) Legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de o persoană juridică română, dacă pedeapsa prevăzută de legea română este detenţiunea pe viaţă ori închisoarea mai mare de 10 ani. (2) În celelalte cazuri, legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de o persoană juridică română,
  • 20. Aurel Teodor Moldovan 20 dacă fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită ori dacă a fost comisă într-un loc care nu este supus jurisdicţiei nici unui stat. (3) Punerea în mişcare a acţiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat sau, după caz, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. nesocotirea obligaţiei au caracter personal, adică va răspunde cel ce a nesocotit normală penală. Acest principiu pune în evidenţă faptul că pedeapsa va fi aplicată numai celui ce a săvârşit o infracţiune. In viitoarea reglementare se încearcă o lămurire a acestui principiu, printr-o completare a articolul din actualul Cod penal 1.2.7. Principiul individualizării sancţiunilor de drept penal Acest principiu presupune faptul că pedepsele vor fi stabilite şi aplicate în funcţie de gravitatea faptei săvârşite, de periculozitatea infractorului, respectiv în funcţie de starea concretă de pericol, astfel ca sancţiunea aplicată să îşi atingă scopul. Principiul individualizări pedepselor îşi găseşte reglementarea în art.72 din Actualul cod penal Viitoarul cod penal Art. 72. - La stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seamă de dispoziţiile părţii gen-erale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol so-cial al faptei săvârşite, de persoa-na infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedepse alternative, se ţine seamă de dispoziţiile alineatului precedent atât pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative, cât şi pen-tru proporţionalizarea acesteia. Art. 74 Criteriile generale de individualizare a pedepsei (1) Stabilirea duratei ori a cuantumu-lui pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările şi modul de comi-tere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotită; c) întinderea pagubei materiale produse; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e) natura şi frecvenţa infracţiunilor
  • 21. DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 21 9 Constantin Mitrache. – Drept penal. Partea generală. Bucureşt 2002, pag. 21. 10 Idem 8. 11 Costică Bulai – Manual de drept penal. Partea Generală, Editura ALL, Bucureţti, 1997. actuala reglementare, respectiv art 74 din viitoarea reglementare, cu denumirea generică de “ Criterii generale de individualizare”). În lucrarea “Principii di dritto criminale” Enrico Ferii aprecia că Şcoala clasică a stabilit raţiunea şi limitele dreptului de a pedepsi (pedeapsa fiind o justă sancţiune aplicată pentru infracţiunea săvârşită, ce trebuie să fie gradată în raport cu gravitatea infracţiunii).9 Doctrina pozitivistă consideră că reacţia antiinfarcţională trebuie să corespundă periculozităţii infractorului şi să se realizeze prin măsuri adecvate acestei periculozităţii – de eliminare din societate în cazul criminalilor înnăscuţi.10 1.3. IZVOARELE DREPTULUI PENAL În mod obişnuit termenul de “Izvor de drept” este folosit în accepţiunea de „izvor formal” sau „sursa juridică” a dreptului care constă în „însuşi actul legislativ în care îşi găseşte exprimarea voinţa puterii publice şi care cuprinde normele de drept, în speţă normele de drept penal cu elementele componente ale acestora.11 În consecintă, hotărârile şi ordonanţele Guvernului, ordinele ministerelor, actele emise de organele administraţiei publice locale nu pot constitui izvoare de drept penal. Astfel, raportându-ne la alte ramuri de drept, putem concluziona că izvoarele dreptului penal sunt mai restrânse ca număr, dar sunt precis determinate. Normele juridice penale generale, dar şi o mare parte din cele speciale sunt cuprinse în Codul penal, rezultând astfel o altă caracteristică a acestor norme, şi anume un ridicat grad de stabilitate. Bineînţeles că importante reglementări penale le întâlnim în unele legi complinitoare, unele legi speciale nepenale ce reglementează relaţii sociale din anumite domenii. La stabilirea şi aplicarea pedepselor pentru persoana juridică se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a prezentului cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru persoana fizică, de gravitatea faptei săvârşite şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. care constituie antecedente pe-nale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesu-lui penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială. (2) Când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedepse alternative, se ţine seama de criteriile prevăzute în alin.(1) şi pentru alegerea uneia dintre acestea.
  • 22. Aurel Teodor Moldovan 22 1.3.1. Principalele izvoare ale dreptului penal 1. Mai întâi trebuie menţionată ca izvor al dreptului penal Constituţia României, care prin normele sale consacră valorile sociale fundamentale ale statului român, fiind izvor juridic pentru toate ramurile dreptului nostru. Constituţia României a fost adoptată prin referendum la 08 decembire 1991, rolul său fiind de a consfinţi noua ordine politică, socială şi economică creată în România în urma Revoluţiei din decembrie 1989. In cursul anului 2003, Constituţia României din 1991 a fost revizuită prin Legea nr. 429 din 23 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 758 din 29 octombrie 2003. În Constituţia României sunt prevăzute norme cu caracter principial ce interesează dreptul penal, dintre care enumerăm art. 15, al.2 – care consacră excepţia de la principiul neretroactivitătii legii, respectiv aplicarea legii penale mai blânde; art.19 – care reglementează de principiu extrădarea şi expulzarea, art.23 – care stabileşte condiţiile în care se pot realiza percheziţii, reţineri şi arestări, art. 24 – privind dreptul la apărare, art. 27 – referitor la inviolabilitatea domiciliului, art. 53 – care prevede posibilitatea restrângerii unor drepturi sau al unor libertăţi) Un interes deosebit pentru dreptul penal prezintă şi dispoziţiile Capitolelor II şi III ale Titlului II din Constituţia României, ce consacră drepturile şi libertăţile fundamentale, precum şi îndatoririle fundamentale, întrucât scopul normelor dreptului penal este de a asigura cadrul necesar pentru ca toate aceste drepturi, libertăţi şi îndatoriri să fie respectate. 2. Codul penal al României este principalul izvor al dreptului penal, întrucât aşa cum am precizat mai sus, cuprinde practic toate normele penale generale, precum şi cea mai mare parte din normele penale speciale. Codul penal a fost adoptat la 21 iunie 1968 şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1969, dar acest cod a suferit modificări succesive prin Decretul 154/1970, prin Legea 6/1973, prin Decretul 365/1976, prin Decretul 218/1977 ce a fost abrogat ulterior prin Legea 104/1 octombrie 1992, Decretul 99/1983. Codul penal al României a suferit modificări şi după Revoluţia din 1989 prin mai multe acte normative, fiind republicat în M.Of. nr. 65 din 16 aprilie 1997, după modificările aduse prin Legea 140 / 1996 publicată în M. Of. nr. 289 din 14.11.1996. După republicare, Codul penal a fost din nou modificat printr-o serie de acte normative, dintre care: Legea nr. 143/2000, Legea nr. 197/2000; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 456/2001; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2001, aprobată cu modificări prin Le-gea nr. 20/2002; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 89/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 61/2002; Legea nr. 456/2001; Legea nr. 20/2002; Legea nr. 61/2002; Legea nr. 169/2002; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2002; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2002, aprobată prin Legea nr. 574/2002; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 143/2002, aprobată prin Legea nr. 45/2003,
  • 23. DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 23 12 Constantin Mitrache - Drept penal. Partea Generală – Editura “ Casa de Editură şi Presă “Şansa”” Bucureşti 2002, pag. 39. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2004, aprobată cu modificări prin Le-gea nr. 85/2005; Legea nr. 160/2005; Legea nr 247/2005; Legea nr. 278/2006; Decizia Curtii Constitutionale nr. 62/2007 publicata in MOF nr. 104 din 12.02.2007; Legea nr. 337/2007 publicata in Monitorul Oficial nr. 841 din 08.12.2007; Legea nr. 58/2008 publicata in Monitorul Oficial nr. 228 din 25.03.2008. 3. Tot ca izvoare ale dreptului penal ne vom opri şi asupra Tratatelor şi Convenţiilor internaţionale, acestea devenind izvoare ale dreptului penal în măsura în care ele sunt ratificate. În literatura de specialitate se face deosebire între:  Tratate şi convenţii prin care statul român s-a angajat să încrimineze şi să sancţioneze anumite fapte deosebit de periculoase care aduc atingere unor valori şi interese comune ale societăţii omeneşti, de unde şi denumirea de infracţiune de drept internaţional  Tratate şi convenţii internaţionale privind asistenţa juridică internaţonală în materie penală.12 Prima categorie de Tratate şi convenţii apare ca izvor indirect de drept penal, prin acestea este asumată obligaţia statelor de a incrimina prin legea penală internă astfel de fapte. Tratatele şi convenţiile internaţionale privind asistenţa juridică internaţională conţin norme privind extrădarea şi devin obligatorii după ratificarea lor şi sunt so-cotite izvoare directe de drept penal. 4. Legile penale complementare au o sferă de incidenţă sau aplicare mai restrânsă, întrucât privesc o anumită instituţie sau câteva instituţii de drept penal, fiind menite să completeze reglementările penale cu norme de drept penal. Aceste legi complimentare cuprind numai norme de drept penal, specific fiind faptul că nu conţin incriminări. In acest sens menţionăm Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 627 din 20.07.2006, Legea nr. 296 din 7 iunie 2001 privind extrădarea, publicată în M. Of. Nr. 326 din 18 iunie 2001, precum şi actele prin care se acordă amnistia şi graţierea. 1.3.2. Legile speciale nepenale cu dispoziţii penale În această categorie a legilor speciale intră acele legi care conţin încriminări separate faţă de codul penal. Aceste legi speciale capătă un caracter penal numai în măsura în care în conţinutul lor sunt prevăzute fapte sancţionate penal. Cu titlu de exemplu amintim: 1. Legea 82/1991 privind regimul contabilităţii, astfel cum a fost
  • 24. Aurel Teodor Moldovan 24 13 Ion Oancea - Drept penal . Partea generală. – Editura didactică şi pedagogică Bucureşti 1971 – pag.53. modificată şi completată. Republicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 454 din 18/06/2008 2. Legea nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică, publicată în M.Of. NR. 603 din 9 decembrie 1999 ( art. 24). Ordonanţa de Urgenţă nr. 16 din 22 februarie 2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică. 3. Legea nr.78/ 5 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie ( art. 17 – 20), publicată în M.Of. nr. 219 / 18.05.2000 4. Legea nr.143/26 iulie 2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri ( art. 2 – 19 ), publicată în M.Of. 362 /03.08.2000. 5. Codul Silvic, cuprinde norme privind infracţiunile silvice 1.4. RAPORTUL JURIDIC PENAL 1.4.1. Noţiune Raportul juridic penal este raportul arătat prin lege dintre stat (prin organele judiciare) şi persoana care a săvârşit o infracţiune (infractorul), raport în care statul are dreptul de a aplica o pedeapsă, de a pedepsi (de a trage la răspundere penală), iar infractorul are datoria de a suporta acea pedeapsă (de a răspunde penaliceşte) .13 Raportul juridic penal ia naştere prin săvârşirea infracţiunii fiind un raport reglementat de norma juridică penală. 1.4.2. Elementele raportului juridic penal Elementele oricărui raport juridic sunt: - subiectele - conţinutul - obiectul A. Subiectele raportului juridic penal Ca şi subiecte ale raportului juridic penal este pe de o parte statul ca su-biect dominant, reprezentat prin organele judiciare, iar pe de altă parte subiect al raportului juridic penal este persoana fizică, ca destinatar al obligaţiei. Trebuie subliniat faptul că în raportul juridic de conformare persoana fizică, destinatar al oblgaţiei, este nenominalizată, iar în cadrul raportului juridic de conflict persoana fizică este determinată şi anume este persoana care a săvârşit fapta interzisă, cu alte cuvinte infractorul.
  • 25. DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 25 14 Constantin Mitrache - Drept penal. Partea generală. - Casa de Editură şi presă “Şansa”. Bucureşti 2002, pag. 42 15 Costică Bulai – Manual de drept penal. Partea generală. Editura All , Bucureşti 1997, pag.62 În raporturile de conformare statul impune tuturor destinatarilor legii penale norme obligatorii, iar în raportul juridic de conflict statul impune celuilalt subiect şi anume persoana fizică să suporte consecinţele faptei sale , adică pedeapsa. B. Conţinutul raportului juridic penal Conţinutul raportului juridic penal se referă la drepturile şi obligaţiile ce revin subiecţilor ai raportului juridic penal. Raportul acesta este un raport dinamic, în sensul că subiecţii raportului juridic desfăşoară anumite acţiuni sau inacţiuni În cadrul raportului juridic de conformare conţinutul îl reprezintă obligaţia destinatarilor legii penale de a se conforma cerinţelor impuse de lege, dar tot odată este format şi din dreptul statului de a pretinde o anume conduită titularilor obligaţiei de conformare. În cadrul raportului penal de conflict impunerea unei sancţiuni pentru fapta săvârşită reprezintă dreptul statului şi totodată acest drept al statului constă şi în obligaţia infractorului de a suporta consecinţele faptei sale. C. Obiectul raportului juridic penal Obiectul raportului juridic penal îl constituie acţiunile pe care titularii drep-turilor le efectuează sau le poate pretinde şi pe care ceilalţi subiecţi au obligaţia de a le săvârşi sau obligaţia de a se abţine de a le săvârşi.14 Statul prin instanţa judiciară are dreptul de a trage la răspundere penală, iar infractorul are obligaţia de a suporta pedeapsa. Prin realizarea obiectului specific raportului juridic penal se realizează norma de drept penal. În cazul raportului juridic de conflict obiectul îl constituie pedeapsa, privită ca o sancţiune tipică de drept penal, dar şi alte sancţiuni de drept penal. În ceea ce priveşte raportul juridic de conformare obiectul specific îl reprezintă însăşi conformarea, adică adoptarea unei conduite corespunzătoare exigenţei normei penale fapt ce duce la realizarea normei de drept penal ce reprezintă şi temeiul raportului juridic penal de conformare. 1.4.3. Naşterea, modificarea şi stingerea raportului juridic penal Raportul juridic penal se naşte o dată cu intrarea în vigoare a normei penale incriminatoare, normă ce prevede drepturile şi obligaţiile participanţilor la acest raport. Raportul juridic de conformare nu depinde de voinţa destinatarilor, este deci o creaţie a legii penale.15 . Raportul juridic de conformare se desfăşoară prin respecatrea obligaţiei de abţinere de la acţiunea interzisă, obligaţie ce incumbă destinatarului normei. Durata unui raport juridic nu este prestabilită ci acesta depinde de perioada
  • 26. Aurel Teodor Moldovan 26 16 Costică Bulai – Manual de dcrept penal.Partea genearală.Editura All, Bucureşti 1997, pag63 de timp pentru care normele incriminatoarer sunt în vigoare, în acest sens orice modifiacre a normei incriminatoare, respectiv extinderea sau restrângerea obligaţiei de conformare, dtermină o modificare în acelaşi sens şi a raportului juridic . Nu trebuie trecut cu vederea faptul că, raportul juridic de conformare nu încetează prin simpla nerespectare a obligaţiei de către subiectul pasiv, adică acesta nu încetează o dată cu săvărşirea faptei interzise, a infracţiunii.16 Raportul juridic de conformare se naşte din lege, adică o dată cu intrarea acesteia în vigoare, în timp ce raportul juridic de conflict se naşte prin săvărşirea faptei interzise. Ceea ce deosebeşte cu precădere aceste două raporturi juridice este faptul că în cazul raportului juridic de conformare dobândirea calităţii de subiect al acestui raport nu depinde în niciun fel de voinţa destinatarului legii penale, în timp ce în cazul raportului juridic de conformare dobăndirea acestei calităţii depinde într-un anumit fel de acesta, lucru care este foarte bine evidenţiat în cartea profesorului Costică Bulai, unde vorbeşte despre particularităţi privind naşterea, constatarea, modificarea şi stingerea raportului juridic penal de conflict, şi anume:” Când fapta a fost comisă cu intenţie, este evident faptul că depinde de el ca aceasta să nu fie săvărşită, iar dacă fapta este săvărşită din culpă, depinde iaraşi de el ca, acţionând cu mai mulă prudenţă s-au diligenţă, să evite actul culpabil. În toate cazurile, săvârşirea faptei interzise de legea penală este singurul fapt juridic care paote da naştere raportului de drept penal de conflict sau de contradicţie.” Existenţa raportului juridic de conflict se face de către organul judiciar competent, în forma cerută de lege, aceasta fiind hotărârea judecătoraescă de condamnare rămasă definitivă. Odată pronunţată hotărârea judecătorească de condamnare, hotărâre rămasă definitivă, se derulează conţinutul raportului substanţial de conflict, care durează până la executarea pedepsei aplicate de către instanţa de judecată, în acest caz putându-ne referi atât la pedeapsa principală cât şi la eventualele pedepse complementare, dar cu toate acestea stingerea în acest mod a raportu-lui juridic de conflict poate suporta anumite modificări atunci când întâlnim cauze care înlătură executarea pedepsei cum este spre exemplu cazul când intervine graţierea sau amnistia după condamnare.
  • 27. DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 27 CAPITOLUL II LEGEA PENALĂ 2.1. CONŢINUTUL NORMATIV AL LEGII PENALE 2.1.1. Noţiunea de lege penală şi categorii de legi penale În doctrina penală această noţiune este privită ca fiind, în sens larg, regulă sau normă de drept penal aşa cum legiuitorul prevede prin dispoziţiile art. 141 Cod penal, iar în sens restrâns această noţiune defineşte actul normativ emis de parlament şi care conţine norme de drept penal. Pentru a înţelege cu exactitate această noţiune este necesară o clasificare a legilor penale, această clasificare făcându-se după rolul pe care îl au în regle-mentarea relaţiilor de apărare socială. Astfel în literatura de specialitate se vorbeşte despre legi penale generale şi legi penale speciale. Legile penale generale apar definite ca fiind dispoziţii de drept penal cu caracter de principiu, acestea fiind normele din partea generală a codului penal. Privită în alt sens legea penală generală defineşte de fapt codul penal în ansamblu ca lege ordinară pentru a fi deosebită de legea specială. De asemenea şi în ceea ce priveşte legile penale speciale vom întâlni în literatura de specialitate o clasificare a acestora în sensul că legea penală specială are în vedere în primul rând partea specială a codului penal, iar pe de altă parte are în vedere coduri penale speciale (Codul justiţiei militare) sau legi penale speciale ce cuprind dispoziţii derogatorii de la dreptul obişnuit. Această clasificare a legilor penale are o importanţă deosebită deoarece atunci când vin în concurs atât legea penală generală cât şi legea penală specială, adică când sunt incidente pentru soluţionarea unui raport juridic de conflict, regula ce se va aplica în această situaţie este: legea penală specială derogă de la legea penală generală şi se completează cu aceasta. Important de subliniat este faptul că legea penală generală cuprinde norme cu caracter de principii în timp ce legea penală specială cuprinde norme de in-criminare. O deosebită importanţă în ceea ce priveşte clasificarea legilor penale o are legea penală cu durată nedeterminată şi legea penală temporară, aceeaşi importanţă având-o şi legile penale ordinare şi legile penale excepţionale. Marea majoritate a legilor penale, cele obişnuite, sunt cu durată nedeterminată (permanente), iar în ceea ce priveşte legile penale temporare sau predeterminate aşa cum mai sunt denumite în literatura de specialitate sunt acele legi care în conţinutul lor cuprind o dispoziţie ce limitează aplicarea lor în timp până la o dată calendaristică sau până ce încetează starea care a determinat adoptarea
  • 28. Aurel Teodor Moldovan 28 17 A. T. Moldovan – Drept penal - Partea Generală , Editura Era , Bucureşti, 2006 18 Constantin Mitrache - Drept penal. Partea generală, Bucureşti 2001, pag.48 19 Constantin Mitrache – Drept penal. Partea genrală, Bucureşti 2001, pag.51 unei astfel de legi. Legea penală temporară se va aplica şi după ieşirea ei din vigoare pentru faptele ce au fost săvârşite sub imperiul acestei legi, deci legea penală temporară în acest sens va ultraactiva. „Aşa cum de altfel o spune chiar denumirea lor proprie, legile penale ordinare sau obişnuite nu sunt altceva decât legi penale ce sunt adoptate în situaţiile unei normale evoluţii a societăţii, în timp ce legile penale excepţionale sunt adoptate în situaţii excepţionale aşa cum este de pildă starea de război, edictarea lor fiind determinată de apărarea în mod corespunzător a valorilor sociale ce au fost astfel lezate.”17 2.1.2. Normele de drept penal şi categorii de norme penale Pornind de la această clasificare vom putea face distincţia şi între norma de drept penală generală şi norma de drept penală specială. Normele de drept penal sunt o specie de norme de drept cu un specific, determinat de particularitatea reglementării relaţiilor de apărare socială.18 A. După conţinutul şi sfera de incidenţă deosebim: 1. Norme penale generale sunt cele care cuprind condiţiile în care se nasc, modifică şi se sting raporturile juridice penale. 2. Norme penale speciale sunt cele care expun condiţiile în care o faptă constituie o infracţiune şi pedeapsa ce se aplică. B. După criteriul cuprinderii dispoziţiei şi sancţiunii în cadrul aceleaşi norme deosebim: 1. Norme penale unitare ce cuprind în conţinutul lor atât dispoziţia cât şi sancţiunea. 2. Norme penale divizate, norme ce sunt incomplete în ceea ce priveşte conţinutul lor, acestea clasificându – se la rândul lor în:  Norme de incriminare cadru sau norme în alb care conţin o dispoziţie de incriminare cadru şi o sancţiune corespunzătoare, prevederea faptei interzise făcându-se ulterior prin alte acte normative.  Norme penale de trimitere şi de referire Normele de trimitere sunt cele care sunt incomplete în ceea ce priveşte dispoziţia ori sancţiunea, care se vor completa de la alte norme la care fac trimitere. Astfel această normă împrumută dispoziţia ori sancţiunea ce îi lipseşte devenind astfel independentă faţă de norma la care s-a trimis.19 Normele de referire după ce se completează cu dispoziţia sau sancţiunea din norma complinitoare nu devin independente, ci se subordonează faţă de normele complinitoare
  • 29. DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 29 2.1.3. Interpretarea legii penale Interpretarea, în sensul legii penale, are ca şi scop aflarea voinţei le-giuitorului, voinţă exprimată în dispoziţiile legii pentru a putea stabili dacă acestea sunt aplicabile cazului concret. Această operaţiune logico – raţională este necesară deoarece normele se referă la fapte tipice ce trebuie aplicate unor fapte concrete care sunt şi foarte variate. În literatura de specialitate se face distincţie între interpretare oficială şi cea neoficială. 1. Interpretarea oficială este interpretarea făcută de un organ oficial şi poate fi : - autentică (legală) făcută de legiuitor - cauzală ( de caz) făcută de organul judiciar 2. Interpretarea neoficială care în literatura de specialitate apare şi sub denumirea de interpretare doctrinară este cea făcută de oamenii de ştiinţă care se materializează în tratate etc. Deosebirea esenţială între cele două feluri de interpretare constă în aceea că interpretarea oficială este obligatorie în timp ce interpretarea neoficială nu are forţă obligatorie. 2.1.3.1. Metode de interpretare a legii penale Metode de interpretare a legii penale sunt : 1) Interpretarea literală sau gramaticală constă în aflarea înţelesului normei penale cu ajutorul textului în care este exprimată norma penală. Cu alte cuvinte această interpretare are în vedere analiza textului sub toate aspectele, re-spectiv: etimologic (înţelesul cuvintelor), sintactic (funcţiile cuvintelor în propoziţie, funcţiile propoziţiilor în frază), stilistic (modul de exprimare). 2) Interpretarea raţională sau logică constă în aflarea înţelesului normei, a legii penale cu ajutorul elementelor logice, astfel că pentru a putea înţelege legea sau dispoziţiile de drept penal se va căuta înţelesul noţiunilor fo-losite, a judecăţilor, raţionamentelor construite de legiuitor. Plecând de la aceste considerente interpretarea logică se face după anumite raţionamente şi anume: - raţionamentul a fortiori - raţionamentul per a contrario - raţionamentul reductio ad absurdum - raţionamentul a pari Raţionamentul a fortiori este raţionamentul cu ajutorul căruia se demonstrează faptul că, dacă legea permite mai mult, implicit permite mai puţin,
  • 30. Aurel Teodor Moldovan 30 20 Ion Oancea – Drept penal. Partea Generală. Editura Dedactică şi Pedagogică Bucureşti 1971, pag,89 21 Ion Oancea Drept penal. Partea generală. Editura didactică şi pedagocică . Bucureşti 1971, pag. 91 acest lucru presupune faptul că noţiunea de mai mult încorporează şi noţiunea de mai puţin. Un exemplu în acest sens găsim în cartea profesorului Ion Oancea “Drept penal. Partea Generală” : legea dă dreptul Marii Adunări Generale să edicteze legi; dacă Marea Adunare Naţională are acest drept, după raţionamentul a fortiori, ea are dreptul să facă şi mai puţin, adică să interpreteze legi.20 Raţionamentul per a contrario demonstrează faptul că acolo unde există o altă raţiune trebuie să existe şi o altă rezolvare juridică. Acest raţionament îl găsim exprimat în adagiul “qui dicit de uno, de altero negat”, exprimând ideea că cine susţine o teză, neagă teza contrarie. Argumentarea “a fortiori” urmăreşte să facă plauzibilă ideea că legea trebuie să fie explicată cu atât mai mult în cazurile în care situaţia este şi mai evidentă decât aceea vizată în mod expres de textul legii. Raţionamentul reductio ad absurdum este acela prin care se demonstrează că orice altă interpretare decât ceea pentru care se pledează ar duce la consecinţe contrare legii, absurde, inadmisibile. Raţionamentul a pari este cel care are în vedere faptul că pentru situaţii identice trebuie să existe soluţii juridice identice. Acest raţionament se poate ex-prima şi prin adagiul “ubi eadem ratio, ubi idem jus “. 3) Interpretarea istorică - potrivit acestei interpretări se ia în considerare istoria sau istoricul legii ce urmează a fi interpretate. Sunt astfel interpretate actele preliminare, proiectele, expunerile de motive, dezbaterile parlamentare. 4) Interpretarea sistematică constă în faptul că norma va fi interpretată în corelaţie cu alte dispoziţii sau cu alte legi. 5) nterpretarea legii prin analogie unde înţelesul unei norme penale se va face cu ajutorul alteia care prevede însă un caz asemănător şi care este mai clar. În doctrina dreptului penal se apreciază că interpretarea prin analogie nu trebuie confundată cu extinderea legii prin anlogie care presupune aplicarea legii penale la fapte care nu sunt prevăzute în normele sale, dar asemănătoare cu cele prevăzute de lege .21 2.1.3.2. Felurile interpretării după rezultat Atunci când legea penală se interpretează de către un organ sau altul prin intermediul diferitelor metode se va ajunge la o anumită concluzie cu privire la înţelesul legii penale sau numai cu privire la anumite dispoziţii motiv pentru care se face distincţia între interpretarea declarativă, interpretarea restrictivă şi interpre-tarea extensivă.
  • 31. DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 31 22 Ibidem 23 Alex. Boroi , Ghe. Nistoreanu. Drept Penal – Partea Generală , Ed. All. Beck, Bucureşti 2004, pag. 32 24 Ibidem, pag.92 25 C Bulai „ Manual de drept penal – Partea generală ” Ed. All Beck 1997 , pag 88 Interpretarea conformă cu legea (declarativă) Această interpretare se bazează pe adagiu “Lex dixit quam voluit” ceea ce presupune faptul că prin această interpretare constată faptul că textul exprimă exact intenţia şi voinţa legiuitorului. Interpretul ajunge la concluzia că textul redă şi spune atât cât a voit legiuitorul, că textul nu cuprinde nici mai mult nici mai puţin decât a voit legiuitorul.22 Concluziile oricărei interpretări declarative sunt că legea este valabilă, asig-urând condiţii pentru o apărare socială eficientă în lupta împotriva infracţionalităţii.23 Interpretarea restrictivă Această interpretare îşi are originea în adagiul latinesc “ lex dixit plus quam voluit”, lucru ce evidenţiază faptul că se ajunge la constatarea că legea spune mai mult decât a voit legiuitorul, iar interpretul constatând acest lucru restrânge înţelesul legii făcând astfel o interpretare restrictivă în conformitate cu voinţa legiuitorului. Această interpretare vizează situaţia când legea nu se poate aplica anumitor situaţii, fapt care iniţial păreau a cădea sub incidenţa legii. Interpretarea extensivă În cazul acestei interpretări se porneşte de la “lex dixit minus quam voluit” lucru ce constată că textul spune mai puţin decât a voit legiuitorul caz în care interpretul extinde aplicarea legii făcând astfel o interpretare extensivă conformă voinţei legiuitorului. Un exemplu al acestei interpretări găsim în cartea profesoru-lui Ion Oancea24 unde se spune că suspendarea executării pedepsei se aplică numai la cazurile arătate de lege (infractor primar); dacă însă cel care a săvârşit infracţiunea a mai fost condamnat înainte, dar pentru o contravenţie şi nu pentru o infracţiune, prin interpretare, el este totuşi un infractor primar. Fiind un infractor primar, legea i se poate aplica. Trebuie subliniat faptul că în materie penală inter-pretarea extensivă este rar folosită, fiind folosită în favoarea inculpatului. Limitele interpretării Este general admis că interpretarea legii penale trebuie să urmărească cunoaşterea voinţei reale a legiuitorului, exprimată în norma de drept interpretată, iar nu crearea unei alte norme de drept sau denaturarea sensului acesteia. Este unanim admis că legile penale sunt de strictă interpretare (poenalia sunt stric-tissimae interpretationis ) şi că înţelesul lor nu poate fi extins prin interpetare, preferându-se se sensul restrictiv.25 Interpretarea legii penale se efectuează nu pentru a crea noi norme de drept, ci ea trebuie să fie animată de dorinţa cunoaşterii, cercetării şi elucidării înţelesului real al normei de drept, înlăturării unor lacune ale legii cu ajutorul altor
  • 32. Aurel Teodor Moldovan 32 Actualul cod penal Viitoarul cod penal Art. 3. - Teritorialitatea legii penale Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României. Art. 8 Teritorialitatea legii penale (1) Legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României. norme în materie, pentru realizarea scopului legii penale şi promovarea principiilor fundamentale ale dreptului penal.26 2.2. APLICAREA LEGII PENALE ÎN SPAŢIU Ceea ce conferă legii penale o eficienţă activă este faptul că exigenţele legii penale sunt respectate de marea majoritate a destinatarilor ei în comparaţie cu eficienţa reactivă care se datorează săvârşirii faptelor interzise (infracţiuni). 2.2.1. Principiile de aplicare a legii penale în spaţiu Principiile de aplicare a legii penale în spaţiu vin să dea un răspuns problemelor legate de aplicarea legii penale atunci când fapta este săvârşită în întregime pe teritoriul ţării iar făptuitorul se află în ţară, sau în situaţia în care fapta s-a săvârşit în parte pe teritoriul ţării, ori numai rezultatul s-a produs pe teritoriul ţării, când fapta s-a săvârşit în întregime în străinătate, dar făptuitorul este cetăţean român sau apatrid cu domiciliu în România, când fapta este săvârşită în străinătate de un cetăţean străin sau apatrid care nu are domiciliu în România însă fapta a fost săvârşită împotriva statu-lui Român ori cetăţenilor români, când fapta este săvârşită de un cetăţean străin în afara teritoriului României, dar după săvârşirea faptei s-a refugiat pe teritoriul României. Aceste principii de aplicare a legii penale în raport cu spaţiul se regăsesc consacrate în cuprinsul actualului Cod penal la articolele 3-9, respectiv articolele 8-14 din viitoarea reglementare. 1. Principiul teritorialităţii Potrivit acestui principiu legea penală se aplică în exclusivitate şi necondiţionat pe întreg teritoriul ţării pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României fără a face distincţie între calităţile diferite pe care le pot avea făptuitorii (cetăţean român, cetăţean străin, apatrid cu domiciliu în ţară sau în străinătate). Calificarea faptei ca infracţiune, condiţiile răspunderii, aplicarea sancţiunilor, executarea acestora, toate acestea au loc pe baza legii penale române, fără ca făptuitorul să poată pretinde aplicarea dispoziţiilor mai favorabile cuprinse în legea penală a ţării sale. 26 Alex. Boroi , Ghe Nistorenu „ Drept Penal – Partea Generală ” Ed. All Beck , Bucureşti 2004 ,pag 32
  • 33. DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 33 27 O clarificare importantă o aduce Legea 36 din 16 ianuarie 2002 pentru modificarea şi completa-rea Legii 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale şi al zonei contigu – Publicată în M.O nr. 77/31.01.2002 28 Costică Bulai – Manual de drept penal. Partea generală. Editura ALL BECK Bucureşti 1997. pag. 94 Actualul Cod penal la art. 142 defineşte noţiunea de teritoriu : prin termenul “teritoriu” din expresiile “teritoriul României” şi “teritoriul ţării” se înţelege întinderea de pământ şi apele cuprinse între frontiere, cu subsolul şi spaţiul aerian, precum şi marea teritorială cu solul, subsolul şi spaţiul aerian ale acesteia”. In viitoarea reglementare întâlnim noţiunea de teritoriu la art 8 alin (2) Prin „teritoriul României” se înţelege întinderea de pământ şi apele cu solul, subsolul şi spaţiul aerian, cu-prinse între frontierele de stat. Noţiunea de teritoriu cuprinde: - suprafaţa terestră cuprinsă între frontierele politico - geografice ale statu-lui, această suprafaţă este stabilită prin convenţii cu statele vecine. - apele interioare , adică apele cuprinse între frontiere27 - Marea teritorială a României, care cuprinde fâşia de mare adiacentă, după caz apelor maritime pe o lăţime de 12 mile marine (22224 m) măsurată de la liniile de bază - Subsolul, corespunzător solului terestru, acvatic, mării teritoriale fără limite de adâncime - Spaţiul aerian sau coloana de aer de deasupra teritoriului Infracţiuni săvârşite pe teritoriul ţării Art. 143 Cod penal actual: prin infracţiune săvârşită pe teritoriul ţării se înţelege orice infracţiune comisă pe teritoriul arătat în art. 142 sau pe o navă ori aeronavă română aflată în afara graniţelor ţării, situaţie în care fapta se consideră săvârşită pe teritoriul ţării române. In conformitate cu reglementarile art 8 din vii-toarea reglementare alin (3) Prin „infracţiune săvârşită pe teritoriul României” se înţelege orice infracţiune comisă pe teritoriul arătat în alin. (2) sau pe o navă sub pavilion românesc ori pe o aeronavă înmatriculată în România. O explicaţie a acestei situaţii o găsim în Manualul de drept penal al profe-sorului Costică Bulai unde găsim următoarele: „Leguitorul codului de la 1968, ca de altfel şi cel al Codului penal de la 1936, a adoptat, în această privinţă, criteriul zis al UBICUITĂŢII sau al DESFĂŞURĂRII INTEGRALE, potrivit căruia infracţiunea se consideră săvârşită pretutindeni (termenul de ubicuitate derivă de la adverbul latin ubique = pretutindeni) unde s-a săvârşit fie şi numai un act de executare sau s-a produs rezultatul infracţiunii”28 Această teorie a ubicuităţii este unanim admisă, literatura şi jurisprudenţa română fiind menită să servească la soluţionarea diferitelor probleme controversate ce apar cu privire la stabilirea locului săvârşirii infracţiunii. Astfel prin aceste dispoziţii se consacră principiul ubicuităţii conform căruia infracţiunea se consideră săvârşită pretutindeni. Infracţiunea săvârşită la bordul unei nave sau aeronave române indiferent unde se află aceasta la data săvârşirii infracţiunii cade sub incidenţa legii penale române.
  • 34. Aurel Teodor Moldovan 34 Actualul cod penal Viitorul cod penal Art. 8 - Imunitatea de juris-dictie Legea penală nu se aplică infracţiunilor săvârşite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane care, în conformitate cu convenţiile internaţionale, nu sunt supuse jurisdicţiei Art. 13 Imunitatea de jurisdicţie Legea penală nu se aplică i n f r a c ţ i u n i l o r s ă v â r ş i t e d e c ă t r e reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de către alte persoane care, în conformitate cu tratatele internaţionale, nu sunt supuse jurisdicţiei penale a statu-lui român. Art. 143 alin. 2 consideră infracţiunea săvârşită pe teritoriul ţării şi atunci pe teritoriul ţării sau pe o navă sau aeronavă română s-a efectuat un act de executare sau s-a produs rezultatul infracţiunii; Această reglementare o întâlnim şi în viitoa-rea reglementare la art 8 alin (4) Infracţiunea se consideră săvârşită pe teritoriul României şi atunci când pe acest teritoriu ori pe o navă sub pavilion românesc sau pe o aeronavă înmatriculată în România, s-a efectuat un act de executare, de instigare sau de complicitate, ori s-a produs rezultatul infracţiunii. Excepţii de la principiul teritorialităţii Aplicarea legii penale în conformitate cu principiul teritorialităţii cunoaşte anumite restrângeri şi priveşte infracţiunile săvârşite de persoanele care se bucură de imunitate de jurisdicţie, dar şi infracţiunile săvârşite de militarii unei armate străine aflate în trecere ori staţionate pe teriroriul ţării. Convenţia de la Viena din 1961 ratificată şi de România îşi găseşte oglindire tocmai prin faptul că legea penală română consacră această imunitate de jurisdicţie. Imunitatea de jurisdicţie este o excepţie de ordin procedural având ca şi consecinţă neaplicarea legii penale teritoriale, însă nu trebuie înţeles faptul că cei care se bucură de acest privilegiu nu vor răspunde penal în faţa organelor statelor ai căror cetăţeni sunt. Statul în care reprezentantul altui stat se bucură de imunitatea de jurisdicţie nu rămâne imun în faţa faptelor penale săvârşite de persoanele ce se bucură de privilegiu ci au la îndemână mijloace de drept internaţional pentru a aduce la cunoştinţa statului acreditat activitatea infracţională a reprezentantului său, declarându-l „persona non grata” şi obligându-l să părăsească teritoriul ţării. Conform art. 8, respectiv 13 din Codul penal de acest privilegiu se bucură şi militarii unei armate străine aflate în trecere sau staţionate pe teritoriul ţării, acestora aplicându-li-se legea statului căruia aparţin, regimul lor juridic fiind re-glementat prin Convenţii. Infracţiuni săvârşite la bordul navelor sau aeronavelor străine aflate pe teritoriul ţării noastre În ceea ce priveşte aceste infracţiuni avem în vedere după cum navele sau aeronavele sunt militare sau folosite în scopuri comerciale, sau folosite în scopuri guvernamentale. 1) Navele sau aeronavele militare sau guvernamentale, acestea se află pe
  • 35. DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 35 teritoriul ţării doar cu aprobarea specială a guvernului român şi reprezintă statul căruia îi aparţin infracţiunile săvârşite la bordul lor şi nu vor cădea sub jurisdicţia statului român. Soluţionarea acestor conflicte se face pe calea dreptului internaţional şi nu a dreptului penal. 2) În cazul navelor şi aeronavelor folosite în scop comercial, faptele săvârşite la bordul acestora, fapte prevăzute de lege, cad sub incidenţa statului român. Legea penală română se va aplica şi în cazul infracţiunilor săvârşite pe teritoriul ţării române de către o persoană îmbarcată la bordul navelor străine folosite în scopuri comerciale. 2. Aplicarea legii penale române infracţiunilor săvârşite în afara teri-toriului ţării 1.Principiul personalităţii legii penale In cadrul pricipiului personalităţii este introdusă, ca şi o cerinţă nouă, cerinţa dublei incriminări. Aceasta este limitată la cazul infracţiunilor de gravitate mică şi medie. Condiţiile necesare pentru aplicarea acestui principiu sunt : Actualul cod penal Viitorul cod penal Art. 4. - Personalitatea legii penale Legea penală se aplică infractiunilor savârşite în afara teritoriului ţării, dacă făptuitorul este cetăţean român sau dacă, neavând nici o cetăţenie, are domiciliul în ţară. Art. 9 Personalitatea legii penale (1) Legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de o persoană juridică română, dacă pe-deapsa prevăzută de legea română este detenţiunea pe viaţă ori închisoarea mai mare de 10 ani. (2) În celelalte cazuri, legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean român sau de o persoană juridică română, dacă fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită ori dacă a fost comisă într-un loc care nu este supus jurisdicţiei nici unui stat. (3) Punerea în mişcare a acţiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesi-zat sau, după caz, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
  • 36. Aurel Teodor Moldovan 36 29 Vezi R. Stănoiu „ Explicaţii teoretice ale Codului penal” pag 61; I Oancea Drept Penal – Partea generală Ed Didactică şi Pedagogică , Bucureşti 1971 pag 107 30 C. Bulai Manual de drept penal Ed. All Beck Bucureşti 1997 ,pag 101 • Infracţiunea să fie săvârşită în străinătate • Fapta să fie considerată infracţiune de legea penală română • Infractorul trebuie să fie cetăţean român sau persoană fără cetăţenie dar cu domiciliul în România. Actualul Cod Penal, spre deosebire de cel din 1937 nu prevede condiţia prezenţei în ţară a infractorului , el putând fi judecat şi în lipsă.29 Legea penală română se va aplica chiar dacă făptuitorul a fost judecat, condamnat sau achitat în străinătate, urmând ca din pedeapsa aplicată de instanţa română să se deducă pedeapsa sau partea din pedeapsă aplicată şi executată în străinătate pentru aceeaşi infracţiune, precum şi durata reţinerii şi arestării preventive care au fost dispuse în străinătate în legătură cu aceeaşi infracţiune.30 Principiul personalităţii este cel care stabileşte competenţa exclusivă a legii penale, aceasta aplicându-se chiar dacă făptuitorul a fost condamnat în străinătate. 2. Principiul realităţii (sau principiul protecţiei reale sau al naţionalităţii pasive) Conform noului cod orice infracţiune comisă împotriva statului român, a unui cetăţean român sau a unei persoane juridice române este încadrată în sfera de incidenţă a acestui principiu, în scopul evitării situaţiilor în care este necesară intervenţia legii penale române, fapt imposibil din cauza neîncadrării infracţiunii în categoriile restrictive Acest principiu prevede faptul că legea penală română se aplică infracţiunilor Actualul cod penal Viitorul cod penal Art. 5. - Realitatea legii penale Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării, contra siguranţei statului român sau contra vieţii unui cetăţean român, ori prin care s-a adus o vătămare gravă integrităţii corporale sau sănătaţii unui cetăţean român, când sunt săvârşite de către un cetăţean străin sau de o persoană fără cetăţenie care nu domiciliază pe teritoriul ţării. Punerea în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunile prevăzute în alinea-tul precedent se face numai cu autori-zarea prealabilă a procurorului general. Art. 10 Realitatea legii penale (1) Legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un străin, contra statului român, contra unui cetăţean român ori a unei persoane juridice române. (2) Punerea în mişcare a acţiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi numai dacă fapta nu face obiectul unei proceduri judiciare în statul pe teritoriul căruia s-a comis.
  • 37. DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 37 31 Costică Bulai – Manual de drept penal. Partea generală. Editura ALL BECK Bucureşti 1997 pag. 102 săvârşite în afara teritoriului ţării, de către cetăţeni străini ori apatrizi care nu domiciliază în România, infracţiune săvârşită împotriva statului român sau contra vieţii, integrităţii corporale ori sănătăţii unui cetăţean român. Principiul realităţii legii penale vine să consacre ideea necesităţii apărării împotriva unor infracţiuni săvârşite în străinătate a valorilor sociale de maximă importanţă, reprezentând de fapt dreptul fiecărui stat „de a-şi apăra pe baza pro-priei sale legi penale, siguranţa fiinţei proprii şi a cetăţenilor săi”31 3. Principiul universalităţii legii penale Actualul cod penal Viitorul cod penal Art. 6. - Universalitatea legii penale Legea penală se aplică şi altor infracţiuni decât celor prevăzute în art. 5 alin. 1, săvârşite în afara teritoriului ţării, de un cetaţean străin sau de o persoană fără cetăţenie care nu domiciliază pe teritoriul ţării, dacă: a) fapta este prevazută ca infractiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşita; b) faptuitorul se află în ţară. Pentru infracţiunile îndreptate împotriva inter-eselor statului român sau contra unui cetăţean român, infractorul poate fi judecat şi în cazul când s-a obţinut extrădarea lui. Dispoziţiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul când, potrivit legii statului în care infractorul a savârsit infracţiunea, există vreo cauză care împiedică punerea în mişcare a actiunii penale sau continuarea proce-sului penal ori executarea pedepsei, sau când pedeapsa a fost executată ori este considerată ca executată. Când pedeapsa nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, se procedează potrivit dispoziţiilor legale privitoare la recunoaşterea hotărârilor străine. Art. 11 Universalitatea legii penale (1) Legea penală română se aplică şi altor infracţiuni decât celor prevăzute în art. 10, săvârşite în afara teritoriului ţării de un străin, care se află de bunăvoie pe teritoriul României, în următoarele cazuri: a) s-a săvârşit o infracţiune pe care statul român şi-a asumat obligaţia să o reprime în temeiul unui tratat internaţional, indiferent dacă este prevăzută sau nu de legea penală a statului pe al cărui teritoriu a fost comisă; b) s-a cerut extrădarea sau predarea infractorului şi aceasta a fost refuzată. (2) Dispoziţiile alin.(1) lit.b) nu se aplică atunci când, potrivit legii statului în care s-a săvârşit infracţiunea, există o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continu-area procesului penal ori executarea pedepsei, sau când pedeapsa a fost executată ori este considerată ca executată. (3) Când pedeapsa nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, se procedează potrivit dispoziţiilor legale privitoare la recunoaşterea
  • 38. Aurel Teodor Moldovan 38 32 Constantin Mitrache – Drept penal. Partea generală. Casa de Editură şi Presă “Şansa” SRL Bucureşti 2002 pag 65 33 Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Antonie Iorgovan – Revizuirea Constituţiei României. Explicaţii şi comentarii. Editura Rosetti Bucureşti 2003. pag. 16 In viziunea noului cod cimpetenţa universală a legii penale române poate interveni în două cazuri: - cazul infracţiunilor pe care România s-a angajat să le reprime în temeiul unei convenţii internaţionale; - respectiv cazul în care s-a refuzat extrădarea, în momentul în care s-a cerut extrădarea sau predarea infractorului. Trebuiesc însă îndeplinite anumite condiţii: • să existe o dublă incriminare în sensul ca fapta să fie prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită • infractorul să fie cetăţean străin sau dacă nu are cetăţenie să nu aibă domiciliu în România • făptuitorul să se afle în ţară. În ceea ce priveşte urmărirea şi judecata se cere ca acestea să fie posibile şi potrivit ţării unde s-a săvârşit infracţiunea în sensul să nu existe o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale ori executarea pedepsei. 2.3. EXTRĂDAREA „Extrădarea este un act bilateral între două state în baza căruia un stat pe al cărui teriroriu s-a refugiat un infractor sau un condamnat îl predă la cerere, altui stat pentru a fi judecat ori pus să execute pedeapsa la care fusese condamnat.”32 Din definiţie rezultă faptul că extrădarea se realizează întotdeauna între două state, pe de-o parte statul pe al cărui teriroriu se găseşte infractorul sau condamnatul (statul solicitat) şi statul care cere extrădarea (statul solicitant) pe de-altă parte. Calitatea de stat solicitant o poate avea statul pe teriroriul căruia a fost săvârşită infracţiunea, statul împotriva intereselor căruia a fost săvârşită infracţiunea sau ai cărui cetăţeni au fost victime ale infracţiunii, statul al cărui cetăţean este in-fractorul. În ansamblu extrădarea poate fi privită ca un act de asistenţă judiciară prin care statele cooperează în vederea combaterii criminalităţii. Instituţia extrădării este consacrată prin intermediul Constituţiei de la 1991 în art. 19, iar prin legea de revizuire a Constituţiei publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 669 din 22 septembrie 2003 introduce la acest articol alin. 11 33 , unde vom întâlni extrădarea pasivă adică acea extrădare pe care România urmează să o realizeze în calitate de stat solicitat şi cea activă atunci când se acordă extrădarea. Extrădarea îşi găseşte reglementarea şi în Codul penal în art. 9 respectiv
  • 39. DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 39 34 Art 22 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală , publicată în M.Of. nr. 594/1.07.2004 35 Alex. Boroi, Ghe Nistorenu „ Drept Penal – Partea Generală” Ed. All Beck ,Bucureşti 2004 pag 65 Actualul cod penal Viitorul cod penal Art 9. Extrădarea Extrădarea se acordă sau poate fi solicitată pe bază de convenţie internaţională, pe bază de reciprocitate şi în lipsa acestora în temeiul legii. Art. 14 Extrădarea (1) Extrădarea poate fi acordată sau solicitată în temeiul unui tratat internaţional la care România este parte, ori pe bază de reciprocitate, în condiţiile legii. (2) Predarea sau extrădarea unei persoane în relaţia cu statele mem-bre ale Uniunii Europene se acordă sau se solicită în condiţiile legii. (3) Predarea unei persoane către un tribunal penal internaţional se acordă în condiţiile legii. art. 14 din Viitorul Cod penal: Condiţiile de acordare (solicitare) a extrădări România acceptă să predea, la solicitarea de extrădare a unui alt stat, persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau trimise în judecată pentru o infracţiune ori sunt căutate în vederea executării unei pedepse de către autorităţile judiciare ale statului solicitant.34 Pentru realizarea extrădării trebuie îndeplinite anumite condiţii referitoare la infracţiune, la infractor şi la pedeapsa prevăzută de lege sau aplicată de instanţă, competenţă şi de ordin procedural.35 Condiţii cu privire la infracţiune 1) Infracţiunea să fi fost săvârşită pe teritoriul statului solicitant sau împot-riva intereselor acestuia şi să nu fie aplicabilă legea statului solicitat; 2) Să existe dubla incriminare în sensul că fapta să fie incriminată în legile ambelor state; 3) Pedeapsa prevăzută să fie privaţiunea de libertate mai mare de 2 ani sau o pedeapsă mai severă; 4) Legea 296/ 2001 prevede faptul că nu se admite extrădarea infrac-torului de către statul român în cazul în care potrivit legii statului solic-itant pentru infracţiunea săvârşită se prevede pedeapsa cu moartea decât cu condiţia ca statul respectiv să dea asigurări considerate ca îndestulătoare de către statul român că pedeapsa capitală nu se va executa urmând a fi comutată. Condiţii cu privire la infractor 1) Infractorul să fie cetăţean străin; 2) Potrivit art. 5 din Legea nr. 296/ 2001 nu pot fi extrădaţi de către Româ-