Principiile dreptului

1. Universitatea de Stat din Moldova
Cu titlu de manuscris
C.Z.U.: 12.00.01
Botnari Elena
Principiile dreptului:
aspecte teoretico - practice
Specialitatea: 12.00.01- Teoria statului şi dreptului, Istoria statului şi dreptului, Istoria doctrinelor
politice şi de drept
Teză de doctor în drept
Conducător ştiinţific:
Dr. Negru Boris
_________________
Autor:
Botnari Elena
_______________
Chişinău
2004

2. 2
CUPRINS
Introducere................................................................................................................................... 4
Capitolul I. CONCEPTUL, ORIGINEA ŞI ESENŢA PRINCIPIILOR DREPTULUI................... 10
1.1. Accepţiunile noţiunii de principiu ....................................................................................... 10
1.2. Noţiunea de „principiile dreptului”...................................................................................... 11
1.3. Semnele definitorii ale “principiilor dreptului” ................................................................... 13
1.4. Originea şi fundamentul principiilor dreptului .................................................................... 15
1.5. Esenţa principiilor dreptului ................................................................................................ 21
1.5.1. Ideea (principiul) libertăţii......................................................................................... 22
1.5.2. Ideea (principiul) justiţiei........................................................................................... 25
1.5.3. Ideea (principiul) egalităţii........................................................................................ 29
1.5.4. Ideea (principiul) responsabilităţii ............................................................................ 31
Capitolul II. IERARHIA ŞI SISTEMUL PRINCIPIILOR DREPTULUI....................................... 35
2.1. Diviziune sau clasificare a principiilor dreptului?............................................................... 35
2.2. Noţiunea de principii generale ale dreptului........................................................................ 38
2.3. Clasificarea principiilor generale ale dreptului.................................................................... 44
2.4. Principiile ramurale ale dreptului......................................................................................... 47
2.5. Principiile interramurale ale dreptului ................................................................................. 51
2.6. Principiile instituţiilor juridice............................................................................................. 53
Capitolul III. PRINCIPIILE DREPTULUI ÎN RAPORT CU ORDINEA JURIDICĂ POZITIVĂ57
3.1. “Dat” şi “construit” în drept................................................................................................. 57
3.2. Conceptele juridice, categoriile juridice şi principiile dreptului.......................................... 60
3.3. Construcţiile juridice şi principiile dreptului ....................................................................... 61
3.4. Normele juridice, ficţiunile juridice şi principiile dreptului ................................................ 63
3.5. Aforismele, maximele, axiomele juridice şi principiile dreptului ....................................... 66
3.6. Legităţile juridice şi principiile dreptului ............................................................................ 68
3.7. Sursele dreptului pozitiv şi principiile dreptului.................................................................. 70
Capitolul IV. FUNCŢIA ŞI VALOAREA PRINCIPIILOR DREPTULUI..................................... 74
4.1. Locul şi rolul principiilor dreptului în procesul elaborării dreptului ................................... 74
4.1.1. Principiile de determinare a politicii legislative........................................................ 74
4.1.2. Principiile legiferării.................................................................................................. 78
4.2. Locul şi rolul principiilor dreptului în cadrul realizării dreptului........................................ 81
4.2.1. Formele şi principiile realizării dreptului ................................................................. 81

3. 3
4.2.2. Principiile interpretării juridice................................................................................. 89
4.2.3. Principiile răspunderii juridice.................................................................................. 91
4.3. Rolul principiilor dreptului în completarea dreptului pozitiv.............................................. 96
4.3.1. Lacunele dreptului pozitiv.......................................................................................... 96
4.3.2. Soluţia lacunelor........................................................................................................ 97
4.3.3. Principiile dreptului aplicate în cadrul analogia iuris............................................ 100
Încheiere................................................................................................................................... 106
Anexe ........................................................................................................................................ 113
Bibliografie............................................................................................................................... 119
Adnotare ................................................................................................................................... 131
Cuvintele-cheie ale tezei........................................................................................................... 135
Lista abrevierilor utilizate........................................................................................................ 136

4. 4
Introducere
Argumente privind actualitatea temei investigate şi gradul de studiere a acesteia.
Principiile dreptului reprezintă un domeniu de interes interdisciplinar. Valenţele axio-teleo-
praxiologice ale principiilor dreptului implică abordări din perspectiva filosofiei şi filosofiei
dreptului, în special. Cercetarea esenţei şi fundamentului dreptului, însă, implică abordarea ideilor
de maximă generalitate a dreptului din perspectiva teoriei generale a dreptului. Principiile generale
ale dreptului in funcţie de invariabile ale dreptului se dimensionează în principii ramurale ale
dreptului, abordate din perspectiva ştiinţelor juridice ramurale.
Principiile dreptului sînt permanenţe ale dreptului, de aceea, reprezintă o preocupare
constantă a doctrinarilor, axul în jurul căruia gravitează legiuitorul şi obiectivul major al
aplicantului dreptului.
În condiţiile globalizării dreptului pozitiv, odată cu multiplicarea impunătoare a
componentelor sistemice: norme, instituţii, ramuri, destinatarul dreptului riscă să-şi piardă
orientarea în spaţiul normativ-juridic. De aceea, calea destinatarului dreptului, indiferent de poziţia
acestuia, legiuitor, aplicant, fie destinatar ordinar al dreptului pozitiv, este luminată de principiile
dreptului. Principiile dreptului dotează cu imuabilitate dreptul, indiferent de aici şi acum, în afara
tendinţelor expansioniste ale dreptului pozitiv.
Principiile dreptului sunt idealul dreptului urmărit de legiuitor în activitatea de procreare a
dreptului. Principiile dreptului exprimă cele mai înalte aspiraţii ale omului: libertatea, egalitatea,
dreptatea, unitatea.
Principiile dreptului determină existenţa realităţii juridice materiale în calitatea lor de
premize ale ordinii juridice pozitive. Principiile dreptului îşi afirmă cu pregnanţă prezenţa în cadrul
acţional-juridic: în procesele elaborării şi realizării dreptului. Principiile dreptului îşi aduc
contribuţia la completarea dreptului pozitiv lacunar în postura procedeului analogia iuris.
Alături de ordinea juridică internă, ordinea juridică internaţională este condiţionată şi
substanţializată de principiile generale de drept recunoscut de membrele societăţii internaţionale.
Sistemul dreptului internaţional contemporan sensibilizează opinia naţiunilor civilizate asupra
valorilor universale neperene: egalitatea statelor, libertatea popoarelor, unitatea şi responsabilitatea
statelor pentru viitorul omenirii, dreptatea (justiţia) între popoare etc.
Conştiinţa juridică internaţională este profund marcată de principiile generale ale dreptului,
preexistente principiilor fundamentale ale dreptului internaţional public. În jurul preceptelor
călăuzitoare ale dreptului se dezvoltă viaţa juridică internă şi internaţională.

5. 5
Principiile dreptului reprezintă un subiect de maximă rezonanţă în gîndirea juridică, dar şi de
rezistenţă maximală în faţa contingenţelor relative şi pozitivismului juridic. Renaşterea dreptului
natural este în acelaşi timp o renaştere a principiilor dreptului găzduite de natura (conştiinţa) umană.
Conştiinţa individuală, în special cea juridică, este “depozitarul” şi “scutul” principiilor inerente
fiinţei umane, principiilor care trebuie să-şi afirme prezenţa în orice drept pozitiv: libertatea,
responsabilitatea, egalitatea, justiţia, unitatea etc.
Precum nu există idei de azi şi de ieri, datorită veşniciei ideilor, la fel nu există principii de
drept valabile pentru hic et nunc; doar acele principii care depăşesc pozitivitatea dreptului sunt
veritabile principii ale dreptului. Iată de ce unele pretinse “principii de drept” sunt realmente reguli
juridice pozitive. Reieşind din considerentele expuse, domeniul principiilor dreptului se pretează
prin problematică, conceptualizare şi oportunitatea delimitărilor.
Scopul şi obiectivele tezei. Domeniu constant al preocupărilor ştiinţifice, principiile
dreptului implică totuşi viziuni originale, descoperiri ce rezultă din obiective limpede trasate.
Argumentele invocate în favoarea importanţei şi actualităţii obiectului cercetărilor ne
angajează a formula finalităţile studiului întreprins.
Scopul major al cercetărilor efectuate este de a ordona şi de a cizela, din dubla perspectivă
teoretico-practică, domeniul incert şi controversat al principiilor dreptului. Scopul trasat se
dimensionează într-un şir de obiective de realizare consecventă şi consecutivă:
- definirea noţiunii de principii ale dreptului şi stabilirea semnelor definitorii ale “principiilor
dreptului”;
- cercetarea originii principiilor dreptului şi stabilirea fundamentului principiilor;
- determinarea esenţei principiilor dreptului prin abstractizare de la familiile juridice;
- numirea, interpretarea şi enunţarea, în ultima instanţă, a ideilor (principiilor) libertăţii, justiţiei,
egalităţii, responsabilităţii şi altor posibile principii generale ale dreptului;
- definirea şi “construirea” sistemului principiilor dreptului;
- ierarhizarea principiilor dreptului în cadrul sistemului;
- formularea criteriilor de clasificare a principiilor dreptului;
- sistematizarea principiilor dreptului prin diviziune;
- definirea şi clasificarea principiilor generale ale dreptului;
- definirea şi clasificarea principiilor ramurale ale dreptului;
- analiza legislaţiei în vigoare a Republicii Moldova privind principiile generale ale dreptului;
- definirea şi elucidarea principiilor interramurale ale dreptului;
- explicitarea principiilor instituţiilor juridice şi definirea principiului instituţiei juridice;

6. 6
- raportarea principiilor dreptului la conceptualismul juridic (concepte, categorii şi construcţii
juridice, ficţiuni juridice);
- stabilirea conexiunilor între principiile dreptului şi normele juridice;
- corelarea principiilor dreptului cu aforismele, maximele, axiomele juridice latine;
- examinarea principiilor dreptului în raport cu legităţile juridice;
- cercetarea surselor dreptului pozitiv, în special legii, în raport cu principiile dreptului;
- stabilirea locului principiilor dreptului în cadrul realităţii (existenţei) juridice şi în raport cu
ordinea juridică pozitivă;
- determinarea locului şi evaluarea rolului principiilor dreptului în procesul elaborării dreptului;
- corelarea principiilor generale ale dreptului cu principiile legiferării;
- evidenţierea locului şi aprecierea rolului principiilor dreptului în procesul realizării dreptului
(respectării, executării şi aplicării);
- delimitarea principiilor interpretării juridice şi principiilor răspunderii juridice de principiile
generale ale dreptului;
- identificarea rolului principiilor dreptului în completarea dreptului lacunar;
- elucidarea principiilor dreptului aplicate în cadrul analogiei dreptului (analogia iuris), potrivit
legislaţiei şi practicii judiciare a Republicii Moldova.
Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al investigaţiilor. În vederea cercetării cît mai
complete a obiectului investigaţiilor, urmărind cu perseverenţă atingerea graduală a obiectivelor
enunţate, am selectat metodele adecvate de cercetare ştiinţifică a principiilor dreptului. Baza
metodologică a investigaţiilor se compune din:
- metoda logică (analiza deductivă, inductivă, generalizare, specificare, diviziune, clasificare,
definiţii etc.), utilizată constant pe toată lungimea tezei;
- metoda istorică, folosită pentru cercetarea originii principilor dreptului, corelarea principiilor
dreptului cu maximele şi aforismele juridice latine etc.;
- metoda sistematică, indispensabilă pentru cercetarea sistemului principiilor dreptului, actelor
normative care exprimă principiile dreptului, etc.;
- metoda comparativă, folosită cu incidenţă maximală în vederea stabilirii conexiunilor
principiilor dreptului cu conceptualismul juridic şi ordinea juridică pozitivă, etc.;
- metoda observaţiei, pertinentă pentru evidenţierea valorii şi evaluarea funcţiei principiilor
dreptului.
Suportul teoretico-ştiinţific al investigaţiilor a fost determinat de realizările doctrinare din
ţară şi de peste hotare. În mod special, evidenţiem doctrina juridică din România, Franţa, Federaţia
Rusă, Republica Moldova privind materia principiilor dreptului.

7. 7
Cu o deosebită consideraţie pentru Mircea Djuvara, Alexandru Văllimărescu, Gheorghe
Mihai, Radu Motica, Ion Craiovan, Nicolae Popa, Ion Dogaru, Gheorghe Dănişor, Dan Claudiu
Dănişor, Sofia Popescu, Constantin Stroe, Efim Mohorea, Boris Negru, Gheorghe Avornic,
Dumitru Baltag, G.C. Fiodorov; M. Marcenco, V. Lazarev, G. Manov, L. Iavici, M. Baitin, G.
Nazarenco, J.L. Bergel, P. Pescatore, H.L. Hart, M. Hoecke, G. Del Vecchio, ş.a., operele cărora de
teoria generală a dreptului, filosofia dreptului şi logică juridică au constituit un real şi nepreţuit
aport la elaborarea tezei. Surse nesecate de inspiraţie şi lumină privind esenţa principiilor dreptului,
care au fost citate în lucrare, sunt operele marilor gînditori Platon, Aristotel, Kant, Hegel, ş.a.
În vederea elucidării aspectelor particulare ale principiilor dreptului, au fost examinate un şir
de articole de specialitate publicate, în special, în revistele «Государство и право», “Dreptul”,
“Revista naţională de drept” ş.a.
Reieşind din necesitatea determinării locului şi rolului organelor jurisdicţionale în aplicarea
şi dezvoltarea principiilor dreptului, am recurs la cercetarea sintezelor jurisprudenţiale ale Curţii
Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, a hotărîrilor Curţii Constituţionale a Republicii
Moldova.
Noutatea ştiinţifică a lucrării. Elementele de noutate ştiinţifică ale tezei le rezumăm astfel:
1. Abordarea interdisciplinară a principiilor dreptului: la graniţa teoriei şi filosofiei dreptului;
teoriei generale a dreptului şi logicii juridice; teoriei generale a dreptului şi ştiinţelor juridice
particulare (ramurale).
2. Definirea principiilor dreptului; principiilor generale ale dreptului; principiilor ramurale ale
dreptului; principiilor interramurale ale dreptului şi principiilor instituţiilor juridice.
3. Enunţarea principiilor generale ale dreptului care determină esenţa dreptului: libertate, egalitate,
justiţie, responsabilitate, unitate şi ierarhie.
4. Abordarea sistemică a principiilor dreptului şi stabilirea ierarhiei principiilor dreptului.
5. Examinarea principiilor dreptului prin prisma conceptualismului juridic.
6. Corelarea principiilor dreptului cu ordinea juridică pozitivă şi realitatea juridică a societăţii.
7. Determinarea locului şi rolului principiilor dreptului în cadrul elaborării dreptului, precum şi
departajarea principiilor dreptului de principiile procesului de elaborare a dreptului.
8. Stabilirea locului şi funcţiei principiilor dreptului în procesul realizării dreptului, precum şi
delimitarea principiilor dreptului de principiile interpretării juridice şi principiile răspunderii
juridice.

8. 8
9. Identificarea principiilor dreptului ce se aplică în cadrul analogiei dreptului (analogia iuris) şi
formularea propunerilor de lege ferenda în vederea amendării legislaţiei Republicii Moldova
vizînd analogia dreptului, în special, şi principiile dreptului, în general.
Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Relevăm semnificaţia
tridimensională a tezei.
Semnificaţia epistemologică a lucrării rezidă în abordarea şi cercetarea ştiinţifică a
domeniului principiilor dreptului. Semnificaţia metodologică a lucrării rezultă din departajarea
principiilor întemeietoare ale dreptului de alte posibile principii de elaborare, realizare, interpretare
a dreptului. Semnificaţia praxiologică a tezei rezultă din abordarea aspectelor practice ale
principiilor dreptului şi reliefarea implicaţiilor principiilor dreptului în procesele legiferării şi
aplicării dreptului de către organele competente. Concluziile şi propunerile de lege ferenda pot fi de
un real folos în procesul elaborării actelor normative, modificării şi amendării legislaţiei în vigoare
a Republicii Moldova.
Studiul efectuat privind principiile dreptului nu este consumat, de aceea consideraţiile
concluzive pot fi dezvoltate cu succes de doctrina juridică.
Teza este o contribuţie modestă la teoria generală a dreptului şi, sperăm, la teoriile
particulare (ramurale) ale dreptului.
Rostul lucrării, în primul rînd, este de a clarifica un domeniu cu suficiente incertitudini şi
stereotipuri afirmate. În al doilea rînd, de a aprofunda procesul cognitiv al dreptului la general şi în
particular. Teza dată pretinde a completa cursul de Teoria generală a dreptului la capitolele:
principiile dreptului, elaborarea dreptului, realizarea dreptului, interpretarea dreptului şi răspunderea
juridică. Din aceste considerente, lucrarea îşi găseşte potenţialul cititor în rîndurile teoreticienilor,
studenţilor, masteranzilor, doctoranzilor, dar şi practicienilor. Or, conştiinţa juridică a tuturor
destinatarilor dreptului trebuie sensibilizată în vederea multiplelor valenţe ale principiilor dreptului.
Aprobarea rezultatelor obţinute. Lucrarea a fost elaborată la Catedra de Teoria şi Istoria
Dreptului a Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din Moldova, unde a fost discutată şi
recomandată spre susţinere.
Materialele cercetărilor efectuate, unele concluzii şi recomandări ale investigaţiilor şi-au
găsit reflectare în publicaţiile autorului. Rezultatele investigaţiilor ştiinţifice au fost expuse şi
aprobate în cadrul şedinţelor catedrei Teoria şi Istoria Dreptului a Facultăţii de Drept a Universităţii
de Stat din Moldova şi seminarului ştiinţific de profil, şedinţelor Catedrei Drept a Facultăţii de
Drept a Universităţii de Stat “Alecu Russo” din Bălţi, la care este angajată autoarea tezei şi Catedrei
Drept a Facultăţii Ştiinţe Economice şi Juridice a Universităţii “Dunărea de Jos”, Galaţi, la care
autoarea a efectuat un stagiu de cercetare.

9. 9
Materialele cercetărilor întreprinse sînt utilizate de autor în procesul de predare a Teoriei
generale a dreptului la Facultatea Drept a Universităţii de Stat “Alecu Russo” din Bălţi.
Structura tezei. Teza este structurată în patru capitole succedate logic şi organic;
introducere ca iniţiere în studiu; încheiere ce inserează concluzii şi recomandări; anexe în funcţie de
suport explicativ-ilustrativ al prevederilor principale ale tezei; bibliografie în funcţie de suport
documentar şi doctrinar al lucrării; adnotare; cuvintele-cheie ale lucrării şi lista abrevierilor
utilizate.

10. 10
Motto: „Întreg dreptul se năruie
şi nu mai are înţeles fără imperativele raţiunii,
aşa cum se oglindesc la un moment dat
în mentalitatea unui popor”
(Mircea Djuvară)
CAPITOLUL I
CONCEPTUL, ORIGINEA ŞI ESENŢA PRINCIPIILOR DREPTULUI
1.1. ACCEPŢIUNILE NOŢIUNII DE PRINCIPIU
Termenul de principiu îşi are originea în grecescul arhe care desemnează acţiunea de a
conduce, dar şi mişcarea de a începe. Substantivul arhon înseamnă ceea ce stă de conducător, de
căpetenie, pe cînd arheic este începutul, temei logic al lucrurilor. Latinii au tradus din greaca veche
verbul arhe cu principium, ceea ce înseamnă început, prim (ar), temei [III, 53, p.119]. Din latină
principium îşi păstrează intact rădăcina în română (principiu, principie), franceză (principe),
italiană (principio), engleză (principle), rusă (принцип) etc.
Potrivit DEX-ului [V, 1, p.850], principiu este elementul fundamental, ideea, legea de bază
pe care se întemeiază o teorie ştiinţifică, un sistem politic, juridic, o normă de conduită etc.; la
plural - totalitatea legilor şi a noţiunilor de bază ale unei ştiinţe.
Noţiunea de principiu este prezentă în toate ştiinţele şi cunoaşte mai multe accepţiuni:
ontologică, metodologică, etică, logică, juridică etc.
Din punct de vedere filosofic, conform DEX-ului, principiul este elementul (izvorul)
primordial, cauza primară sau punctul de plecare a ceva, baza, temeiul. După Platon, principiu:
prima cauză a ceea ce există [III, 66, p.324]. În acelaşi context, principiul este teza fundamentală,
legea [V, 3, p.858]. În filosofie principiul sau temeiul în care sunt şi devin entităţile, este ceea ce le
rostuieşte, fiindu-le de rînduială, de aşezare într-un acelaşi fundament [III, 53, p.119].
Epistemologic, “un principiu reprezintă un enunţ adevărat care, deşi nu e dovedit inductiv, din
experienţă, nu e contrazis de aceasta, dar e dovedit nu direct, ci prin oricare din consecinţele lui”
[III, 51, p.209]. “Orice principiu, ontologic vorbind, întemeiază, avînd anterioritate logică faţă de
întemeiat, orice principiu metodologic vorbind, orientează, călăuzeşte orice construcţie a
subiectului” [III, 51, p.210].
Din punct de vedere etic, principiul este convingerea intimă, punctul de vedere propriu. De
exemplu : om cu (sau fără) păreri sau convingeri (morale) ferme [V, 1, p.850].

11. 11
Din punct de vedere logic, principiul este propoziţia folosită ca punct de plecare în
demonstrarea unei anumite clase de propoziţii şi care nu este deductibilă din acestea [V, 3, p.858].
De exemplu, principiul identităţii, principiul raţiunii suficiente etc. Profesorul Mohorea E. defineşte
principiul ca o idee sau o lege fundamentală, de maximă generalitate, ce stă la baza celorlalte idei,
legi şi reguli dintr-un domeniu al cunoaşterii [III, 56, p.33-34]. Principiile logice, legile logicii
formale (identitatea, noncontradicţia, terţiul exclus, raţiunea suficientă) sunt în corelaţie cu
principiile de drept şi cu intenţiile de îndreptăţire din norme [III, 50, p.100-101].
Orice ştiinţă contemporană conţine anumite principii (legi, idei) care reflectă raporturi
necesare, stabile, generale, esenţiale, repetabile dintre fenomenele pe care le studiază. Cu referinţă
la ştiinţa dreptului, principiile reflectă raporturile necesare, stabile, generale, esenţiale, repetabile în
cadrul realităţii juridice a societăţii sau dintre fenomenul juridic şi alte fenomene sociale.
1.2. NOŢIUNEA DE „PRINCIPIILE DREPTULUI”
Doctrina juridică înregistrează o definiţie-tip a noţiunii „principiile dreptului”, dată şi
acceptată în mare măsură de teoreticienii din ţară si de peste hotare, cu unele accente, nuanţări
juridice făcute de diferiţi autori. Astfel, conform doctrinarilor Ioan Ceterchi, Ion Craiovan, Viorel
Daghie, Florin Coman-Kund, Dumitru Baltag ş.a., principiile dreptului sînt acele idei generale,
postulate călăuzitoare sau precepte directoare care stau la baza întregului sistem de drept dintr-o
ţară, orientînd reglementările juridice şi aplicarea dreptului [III, 16, p.30-32; 24, p.24-25; 4, p.91].
Gheorghe Avornic şi Gheorghe Lupu completează definiţia principiilor dreptului,
accentuînd că principiile dreptului sînt determinate de relaţiile sociale, fiind expresia valorilor
promovate şi apărate de drept şi că sînt idei ale conţinutului tuturor normelor juridice. Gh. Avornic
şi Gh. Lupu astfel nu înrămează principiile dreptului într-un cadru naţional [III, 45, p.99-101].
Dumitru Mazilu şi Victor Dan Zlătescu completează fondul definiţiei principiilor dreptului cu
caracterul fundamental al acestora, considerînd că ele cuprind cerinţele obiective ale societăţii în
procesul creării dreptului şi realizării dreptului, sînt produsul observaţiei nevoilor societăţii [III, 49,
p.117; 81, p.109 ].
Gheorghe Boboş şi Boris Negru înţeleg principiile dreptului atît în funcţie de fundament al
sistemului de drept, cît şi în funcţie de modalitate de coordonare a normelor juridice în cadrul
sistemului, în jurul unei idei călăuzitoare [III, 11, p.186; 60, p.126-127].
După Nicolae Popa, principiile dreptului sînt acele idei conducătoare ale conţinutului tuturor
normelor juridice [III, 67, p.112]. Indiferent de spaţiul-timp al lor de existenţă, – precizare adusă de
autorii Gheorghe Mihai şi Radu Motica, – ceea ce ne permite să decidem că un sistem de drept este
mai aproape sau mai departe de ele, aceste principii. Aceiaşi doctrinari susţin că principiile

12. 12
dreptului constituie esenţa lui şi reprezintă fundamentul oricărui sistem de drept, de aceea, se
regăsesc în acestea. În măsura în care sunt cunoscute, recunoscute de către autoritatea legiuitoare şi
consacrate de ea, principiile dreptului dau sistemului de drept validitate şi stabilitate [III, 53, p.123].
Jery Wroblewski defineşte principiile dreptului ca norme sau construcţii care servesc drept
bază dreptului, ca surse de creare şi de aplicare a dreptului [III, 70, p.163]. Definiţie, care după
părerea noastră, trebuie anticipată de interpretarea construcţiei juridice şi delimitarea graniţelor între
norma juridică şi principiul dreptului, precum şi de stabilirea locului şi rolului principiilor dreptului
în cadrul surselor creatoare ale dreptului.
G.C. Fiodorov afirmă că principiile dreptului într-o formă concentrată caracterizează esenţa
şi conţinutul dreptului, oglindesc principalele legităţi şi fundamente ale formaţiunii social-
economice respective şi tipului de drept corelativ. Savantul statuează asupra caracterelor universal,
imperativ, de supremaţie şi de pondere generală a principiilor dreptului [III,124, p.219].
Doctrinarii ruşi de formaţiune socialistă L.S. Iavici, V.M. Curiţîn, Z.D. Ivanova, E.A.
Lucaşeva ş.a. consideră că principiile dreptului sînt începuturi călăuzitoare ale constituirii, evoluţiei
şi funcţionării dreptului. Principiile dreptului sînt începuturi care inspiră un anumit tip istoric de
drept, deoarece reflectă esenţa clasială a acestuia, legile obiective ale dezvoltării societăţii,
determină ceea ce este decisiv în conţinutul dreptului. Principiile dreptului socialist reprezintă
cerinţele clasei muncitoare faţă de procesul de reglementare juridică [III, 130, p.150-151; 117,
p.186; IV, 29, p.21-22].
M.N. Marcenco susţine că principiile dreptului nu întotdeauna sunt la suprafaţă, adică
evidente şi explicite, însă prezente în orice sistem de drept [III, 120, p.295].
G.N. Manov face distincţie între principiile de drept pozitiv si principiile de drept
suprapozitiv (natural). Nuanţare actuală şi necesară, însă inacceptabilă în dreptul socialist care
reducea principiile dreptului la legislaţie şi care puteau fi deduse doar din ea, însă nu din idei
abstracte [III, 121, p.172].
M.I. Baitin defineşte principiile dreptului în funcţie de idei de bază, reglementări şi
determinări care constituie fundamentul moral şi organizaţional al apariţiei, dezvoltării şi
funcţionării dreptului. Principiile dreptului sînt suportul constituirii, dinamicii şi acţiunii dreptului.
Principiile determină orientarea (natura) democratică sau totalitară a dreptului. Ele exprimă ceea ce
este principal, fundamental în drept, ceea ce este orientat asupra evoluţiei dreptului. Principiile
dreptului reflectă, pe de o parte, legităţile obiective ale dezvoltării societăţii date, iar, pe de altă
parte, exprimă năzuinţele subiective sau conştiinţa juridică a membrilor societăţii [III, 90, p.151-
152].

13. 13
G.V. Nazarenco accentuează caracterul de injoncţiune a principiilor dreptului, de aceea, le
defineşte şi ca exigenţe ce exprimă esenţa dreptului [III, 104, p.99].
1.3. SEMNELE DEFINITORII ALE “PRINCIPIILOR DREPTULUI”
În urma celor relatate conchidem că definiţia este de importanţă fundamentală în teoria
dreptului. Definiţia este una dintre operaţiile logice care exprimă într-o formă concisă principalele
rezultate ale unei etape în cunoaşterea definitului (obiectului definiţiei). O condiţie necesară pentru
a putea defini un anumit obiect este aceea de a şti realmente, ce este acel obiect [III, 56, p.89].
Pentru a şti ce sunt principiile dreptului este oportun să scoatem în evidenţă caracteristicile
principiilor dreptului. Deoarece cunoaşterea în general şi cunoaşterea dreptului în particular are un
caracter continuu, rezultă că nici o definiţie a principiilor dreptului nu este absolută, formulată
pentru totdeauna. Reieşind din relativitatea definiţiilor date principiilor dreptului intenţionăm să
redăm caracterele (semnele) principiilor dreptului.
1. Caracterul sistematic (structural). Dreptul este un sistem, structura şi dezvoltarea căruia este
subordonată principiilor dreptului. Sistemul dreptului este edificat şi consolidat în temeiul
principiilor generale ale dreptului. Ele au rolul de a asigura unitatea sistemică a dreptului pozitiv;
ele tind să asigure completitudinea sistemului şi supleţea lui în faza aplicării dreptului [III, 29,
p.149-150].
2. Caracterul global (general, universal). Principiile dreptului se extind asupra tuturor
componentelor sistemului dreptului. Subsistemele dreptului: normele, instituţiile, ramurile sînt
elaborate, acţionează şi reglementează în baza principiilor generale ale dreptului.
3. Caracterul esenţial (fundamental). Principiile dreptului exprimă substanţa, esenţa dreptului. Ele
întemeiază conţinutul fundamental al tuturor normelor juridice. Fundamentele dreptului se regăsesc
în cadrul principiilor dreptului. Dat fiind faptul că în teoria şi filosofia dreptului problema esenţei
dreptului, substanţei lui este cea mai complicată, [III, 103, p.24-33] vom reduce esenţa dreptului la
voinţa comună a subiectelor de drept, a principalilor actori ai fenomenului juridic.
4. Caracterul stabil (static). Principiile dreptului exprimă construcţia internă a dreptului. Sînt acele
idei imutabile ale sistemului juridic, statornicite indiferent de timp, loc şi cadrul social determinat.
“Principiile generale ale dreptului fac să prevaleze spiritul dreptului asupra literei lui, sensul comun
asupra tehnicii, justiţia asupra simplei legalităţi, prin faptul că ele permit penetrarea dincolo de
dreptul pozitiv, pînă la inspiraţiile profunde ale ordinii sociale” [III, 29, p.150].
5. Caracterul mobil (dinamic). Principiile dreptului reflectă funcţionarea şi dezvoltarea dreptului
pozitiv. Ele variază, se schimbă conform configuraţiei dreptului după cadrul politic, economic,
cultural, naţional, internaţional, etc. Principiile sînt valorificate odată cu evoluţia fenomenului

14. 14
juridic, de aceea, principiile dreptului sînt principii de dezvoltare. Sunt reguli ale progresului
sistemului şi surse reale ale acestuia. Principiile sunt vectorii dezvoltării sistemului juridic, în sensul
că ele progresînd impulsionează progresul sistemului juridic [III, 29, p.150]. Mircea Djuvara a
remarcat că principiile juridice trebuie controlate, adaptate nevoilor noi cărora trebuie să se aplice,
trebuie prin efectul elaborării ştiinţifice armonizate laolaltă într-un tot conştient şi sistematic. Chiar
dacă “se obişnuieşte a atribui principiilor de drept … o putere oarecum sacrosanctă ca şi cum ar
cuprinde adevăruri imuabile, pe care chiar nici legislatorul de oriunde şi încă mai puţin
interpretatorul ar fi în drept să le pună în orice fel la îndoială” [III, 27, p.58].
În fine, pentru a înţelege caracterele dinamic şi static ale principiilor dreptului care rezidă în
dinamica şi statica sistemului dreptului, se impune acceptarea şi penetrarea ideii unităţii invariantei
(constantului, staticii) şi variantei (instabilului, dinamicii) fenomenului juridic în ansamblu [III, 56,
p.23-24; 33, p.184].
6. Caracterul valoric (axiologic). Principiile dreptului sînt expresia valorilor promovate şi apărate de
drept. Cele mai generale şi fundamentale principii coincid cu valorile sociale promovate de drept
[III, 16, p.30]. I. Ceterchi precizează că valorile care ghidează dreptul nu sunt de natură strict şi
exclusiv juridică, dimpotrivă ele au o dimensiune mai largă de natură morală, politică, socială,
filosofică în general. Aceste valori trebuie înţelese în dinamica lor istorico-socială. Deşi unele din
ele pot fi regăsite în toate sistemele de drept ca de pildă, justiţia, totuşi specificul şi particularităţile
istorice îşi pun amprenta asupra lor. Autorul menţionat, alături de justiţie enumără valori-principii
ale dreptului contemporan, cum sunt democraţia, securitatea (siguranţa) juridică, pluralismul
formelor proprietăţii, suveranitatea naţională etc. [III, 19, p.86-87].
7. Caracterul formal (normativ). De regulă, principiile dreptului sînt formulate în textele actelor
normative, avînd forţa şi semnificaţia unor norme superioare; ele sunt norme juridice de o mare
generalitate de care trebuie să se ţină seama atît în elaborarea dreptului cît şi în aplicarea sa [III, 16,
p.80].
Principiile dreptului sînt normative în raport cu sistemul juridic pozitiv însuşi, iar principiile
generale ale dreptului se impun ca obligatorii chiar normelor însele. Principiilor generale le revine
rolul de a suplini neclaritatea sau inexistenţa legii, cît şi de a limita legea, fundamentînd-o. Ele
normează normele; sunt un fel de supra-legalitate. De aceea, controlul legiferării nu se face doar în
raport cu o constituţie scrisă, ci şi cu principiile generale ale dreptului [III, 29, p.149].
Progresul în cunoaştere completează, modifică definiţiile anterioare sau chiar le înlocuieşte
cu altele ce ar corespunde noii etape a cunoaşterii. Definiţiile juridice trebuie să fie corecte atît din
punctul de vedere a formei, structurii logice, cît şi din punctul de vedere al conţinutului lor juridic

15. 15
concret [III, 56, p.92]. Avînd în vedere conţinutul complex al noţiunii “principiile dreptului”,
precum şi aproximitatea, incompletitudinea şi relativitatea oricărei definiţii, propunem următoarea
definiţie a “principiilor dreptului”:
Principiile dreptului sunt idei de maximă generalitate, esenţă şi valoare ale sistemului
juridic care întemeiază dreptul pozitiv sau orientează elaborarea şi realizarea dreptului
pozitiv.
Apropo, definiţiile doctrinare au avantajul de a nu fi obligatorii, de a avea suficientă supleţe
pentru a se reconfigura în funcţie de necesităţile vieţii sociale şi ale aplicării dreptului.
1.4. ORIGINEA ŞI FUNDAMENTUL PRINCIPIILOR DREPTULUI
Problema originii şi fundamentului principiilor dreptului a fost şi este pe ordinea de zi a
diverselor şcoli şi curente în gîndirea juridică. De aceea, este o preocupare a filosofiei dreptului mai
mult decît a teoriei generale a dreptului. De fapt, problema dată este absorbită de o altă problemă
fundamentală a filosofiei şi teoriei dreptului, cea a originii şi naturii dreptului. Or, fără interpretarea
fundamentului dreptului este cu neputinţă de a continua demersul ştiinţific în vederea stabilirii
originilor principiilor dreptului, a fundamentului acestora.
Determinarea fundamentului dreptului, adică criteriul justiţiei, a preocupat întotdeauna
filosofia dreptului. În acest sens sau conturat teoriile teologismului, scepticismului, realismului
empiric, istoricismului, utilitarismului ş.a.
Teoria teologismului face tentativa de a soluţiona problema fundamentului intrinsec al
dreptului recurcînd la ideea divinităţii. Divinitatea (Raţiunea Supremă, Absolutul) ar fi fixat
principiile binelui şi ale justului, care ar trebui acceptate prin revelaţie, ca şi ideea divinităţii de
altfel. Conform acestei concepţii, fundamentul dreptului este voinţa divină, deci putem conchide că
ideile (principiile) dreptului au origine sacră (divină) şi autoritatea supremă voinţei omului. G.del
Vecchio remarca că încercarea de a întemeia dreptul pe divinitate s-a făcut în două moduri şi două
forme distincte [III, 33, p.326-327]. Prima formă (teologismul simplu) explică fundamentul
dreptului numai ca comandament presupus al unei fiinţe supreme (voinţă divină). Această formă
primitivă a teologismului găseşte răspuns la întrebarea “Ce este justiţia?” în voinţa zeilor, în
comandamentul ce emană de la o putere transcendentală, invizibilă. Însă “… simplul apel la voinţa
unei divinităţi, nu ne lămureşte cu nimic asupra valorii, asupra fundamentului intrinsec al dreptului”
[III, 33, p.326].
Cea dea doua formă a teologismului este teologismul semi-raţional, conform căruia “… ceea
ce este sfînt este comandat de Dumnezeu sau de Zei, fiindcă e sfînt; cu alte cuvinte, sfinţenia este
anterioară comandamentului”. Această concepţie este considerată mai progresată, mai rafinată,

16. 16
deoarece dreptul nu este considerat ca efect pur şi simplu al voinţei divine, ci ca o proprietate eternă
a înţelepciunii divine, pe care urmează şi căreia i se conformează în mod necesar însăşi voinţa
divinităţii. Iar justiţia, idee directoare a dreptului, nu este ceea ce comandă divinitatea după voie, ci
ceea ce ea trebuie să comande prin conţinutul său de adevăr, aşa încît voinţa divină nu i s-ar putea
sustrage. Or, afirmaţia lui H. Grotius privind existenţa dreptului natural “chiar dacă Dumnezeu n-ar
exista” (“De jure belli ac pacis”, (1625)) este o explicaţie supraraţională a dreptului, care-şi are
sediul în antecedentul voinţei divine. Astfel, conform teologismului semi-raţional principiile
dreptului, prin analogie, sînt eterne şi nici divinitatea chiar n-ar putea deroga de la ele. Implicit
această teorie naşte întrebarea: “Care este antecedentul voinţei divine?”
Este dificil de a stabili acel criteriu al adevărului, superior Divinităţii însăşi, care de fapt
contrazice în esenţă conceptul de Divinitate (Absolut). De aceea, G. Del Vecchio numeşte această
formă a teologismului “semi-raţional”, pentru a nu aduce critică teologismului şi a se numi
raţionalism [III, 33, p.327].
O altă teorie este cea a scepticismului juridic, care afirmă că dreptul nu are un fundament
intrinsec, ci este expresia autorităţii şi a forţei. Reprezentanţii acestui curent neagă orice temei ideal
al dreptului şi orice criteriu absolut al justiţiei, superior faptului dreptului pozitiv. Adepţi ai acestor
idei au fost în antichitate Archelaus, Trasimac, Carneade din Cyrene; ş.a., în perioada modernă:
Montaigne, Pascal, ş.a.
De doctrina scepticismului juridic sînt apropiate şi altele, bunăoară realismul juridic şi
realismul empiric. Conform realismului juridic, numai statul poate determina justul şi injustul;
dreptul începe odată cu statul şi nu poate preexista într-o stare naturală. Prin aceasta dreptul este o
expresie a autorităţii, iar în realitate îi lipseşte un fundament natural. Realismul empiric, însă pune
fundamentul dreptului în sentimentul de respect, în teama plină de reverenţă faţă de autoritatea
constituită. Idealul de justiţie se consideră inexistent, iar individul are sentimentul de supunere faţă
de puterea existentă, adaptîndu-se psihologic la această putere [III, 33, p.321-322].
Argumentul principal al teoriei scepticismului, care neagă un fundament absolut al
dreptului, este varietatea drepturilor pozitive. Din divergenţele diferitor drepturi pozitive, scepticii
deduc că nu poate exista un drept unic cu o valoare absolută, şi respectiv principii universale, unice
ale dreptului. Ei identifică justiţia cu legalitatea, echivalează justiţia cu comandamentul. Totuşi,
realismul empiric sub forma sa pozitivă de recunoaştere a sentimentului sau aprecierii juridice este
mai progresat, decît scepticismul juridic sub forma sa negativă a criteriului justiţiei [III, 33, p.321-
322].

17. 17
Conform altei teorii, a istoricismului, dreptul nu are alt fundament decît legătura faptelor
care î-l determină. Adică, fundamentul dreptului ar consta numai în relativitatea sa, în
corespondenţa necesară între drept şi factorii săi. Istoricismul consideră dreptul ca un fapt sau un
proces colectiv, ca un produs al vieţii sociale. Din această teorie se inspiră istoricismul filosofic,
politic şi juridic, sau şcoala istorică de drept. Istoricismul juridic (reprezentanţi: F. Savigny, F.
Puchta, G. Hugo) sub înrîurirea filosofiei kantiene prezintă dreptul şi principiile dreptului ca
produse ale conştiinţei colective ale spiritului popular. Conştiinţa juridică populară este considerată
generatoarea dreptului, care se cristalizează ulterior în legi. Dreptul însă nu este considerat creaţia
legislatorului, ci o productivitate instinctivă şi aproape inconştientă, care se dezvoltă spontan ca şi
limbajul unui popor. Legile nu fac decît să fixeze şi să quasi-mobilizeze principiile dreptului
elaborate de conştiinţa juridică populară. Numai aceasta este izvorul autentic şi natural al dreptului.
Această şcoală, după G. Del Vecchio, a avut o influenţă benefică asupra studiului faptului istoric al
dreptului şi a dus la luarea în considerare a originii dreptului, în raport cu condiţiile particulare ale
fiecărui popor [III, 33, p.127-130]. Pe lîngă această latură pozitivă a şcolii istorice, del Vecchio
constată deficienţa acesteia de a exclude orice speculaţie ideală asupra justiţiei. Adică, necesitatea
păstrării unei atitudini pasive faţă de orice produs istoric, fără a-l plasa pe cîntarul conştiinţei
noastre şi al spiritului critic. Însă simplul fapt nu ne poate da explicaţia dreptului şi principiilor sale.
Obiecţiunea fundamentală ridicată împotriva istoricismului, de altfel adusă şi contra scepticismului
de către del Vecchio, este că spiritul uman nu se poate mulţumi, şi niciodată nu s-a mulţumit cu
recunoaşterea faptului simplu. “Peste lumea faptelor există aceea a valorilor, şi acesteia îi aparţine
în mod esenţial dreptul. … Pentru adunarea faptelor sau fenomenelor juridice trebuie, înainte de
toate să avem criteriile distinctive ale juridicului de nejuridic” [III, 33, p.324, p.129].
Şcoala utilitarismului juridic (reprezentanţi: Epicur, J. Bentham, J.S. Mill, C. Darwin, H,
Spenser, ş.a.) exclude fundamentul raţional sau absolut propriu al dreptului, deoarece consideră
justul ca identic cu utilul. Justiţia, preceptul conducător al dreptului, este redusă la utilitate.
Utilitatea tratată frecvent în sens material şi concret este ceea ce serveşte la satisfacerea instinctelor
individuale, aceea ce produce plăcere individului. Utilitariştii, de regulă, nu acceptă sensul formal şi
abstract al utilului, adică tot ce foloseşte la atingerea unui scop. În acest sens, despre nimic nu se
poate spune cu siguranţă, că este util, atîta timp cît nu este indicat scopul. Conştiinţa morală şi cea
juridică sînt mijloace de probaţiune ale utilului (avantajul material) şi ale justului (imperativul
datoriei). Astfel, avem sentimentul datoriei, chiar cu preţul unor sacrificii să facem binele şi să
respectăm dreptul altuia. “Dreptul altuia e respectat şi socotit sacru, nu pentru că acesta ne pare util,
ci pentru că recunoaştem în drept o valoare independentă de utilitate” [III, 33, p.328]. Conştiinţa

18. 18
datoriei, după Kant, este întotdeauna clară deoarece există întotdeauna în noi o voce care ne spune
dacă acţiunile noastre sînt bune sau rele. Conştiinţa noastră etică refuză să se identifice cu calculul
plăcerilor. Iar utilitariştii nu explică cum şi pentru ce utilul unuia trebuie să cedeze în faţa altuia,
care este criteriul utilităţii colective, solidare. În acest sens, nici morala şi nici dreptul nu pot căpăta
un fundament adevărat.
Chiar dacă fiecare din teoriile prezentate sumar mai sus face tentativa de a fundamenta
dreptul şi principiile sale, insistînd asupra soluţiei proprii a problemei, acestea nicidecum nu
consumă subiectul abordat.
Astfel, del Vecchio iniţiază cercetarea fundamentului dreptului din perspectiva naturii
umane, adică îl caută în conştiinţa fiinţei noastre, dat fiind faptul că avem o facultate originară ce nu
poate fi dedusă din experienţă de a deosebi justiţia de injustiţie, numită sentiment juridic. Acest
sentiment, după del Vecchio, nu derivă din fapte exterioare ci din conştiinţa noastră. Iar instituţiile
juridice pozitive la rîndul lor emană din acest sentiment juridic. Dreptul pozitiv este tocmai
produsul inteligenţei şi al voinţei oamenilor asociaţi [III, 33, p.319].
Sentimentul juridic, inerent fiinţei umane, se caracterizează prin autonomie faţă de
reglementările pozitive, în sens că poate să se abstractizeze de la ele sau chiar să li se opună,
apreciind justul şi injustul. Nici un comandament exterior, nici un imperativ al statului nu poate
extermina această facultate naturală a omului de a urma justiţia, de a distinge justul de injust.
De regulă, dreptul pozitiv e conform conştiinţei noastre, dar această corespondenţă poate
lipsi şi atunci se încearcă, faţă de dreptul în vigoare, caracterul inepuizabil al conştiinţei juridice
subiective.” Lipsa corespondenţei perfecte între aspiraţiile, tendinţele juridice ale conştiinţei şi
dreptul pozitiv asigură indirect progresul dreptului. “De aceea, trebuie să admitem că sentimentul
juridic, înnăscut în natura noastră este forţa vie, originară şi autonomă, izvorul primar al dezvoltării
dreptului…” [III, 33, p.320].
Din moment ce admitem că natura umană este sediu (fundament) al dreptului se impune
elucidarea naturii umane în raport cu dreptul şi principiile sale. Chiar dacă unii doctrinari, spre
exemplu Gh. Mihai, R. Motica, ş.a., nu demonstrează deschidere faţă de această concepţie [III, 53,
125], vom fi consecvenţi în demersul întreprins.
Din punct de vedre al principiului cauzalităţii, universal valabil pentru natură, ştiinţă şi om,
există o determinare cauzală (cauză-efect) şi indisolubilă între toate fenomenele. Acest principiu
dirijează atît în exterior (extrinsec) factorul uman, cît şi unitatea interioară (intrinsec) a sistemului
uman. Nu numai acţiunile subiectului gînditor (manifestările exterioare), dar şi gîndurile,
sentimentele, dorinţele (mişcările interioare) apar în funcţie de cauză sau efect. Astfel gîndul, în

19. 19
funcţie de promotor al ideii, mişcat de un sentiment (dorinţă) este cauza efectului exteriorizat numit
faptă (acţiune, inacţiune). La rîndul său fapta va genera noi gînduri sub impulsul sentimentelor
(dorinţelor). Deci, va apărea în postura de o nouă cauză faţă de un potenţial efect. Factorul raţional
este transmiţătorul şi transmutatorul ideilor în lumea exterioară, îndeplinind astfel funcţia principală
a intelectului uman. Or, esenţa fiinţei umane este de a raţiona, progresînd în această destinaţie
evolutivă.
Ideea de dreptate (justiţie), coborîtă din lumea eidos-urilor în conştiinţa umană, va porni
moralul individului şi va configura sentimentul juridic al acestuia marcînd conduita umană. Altfel
zis, legea morală a fiecăruia este determinanta legilor juridice drepte (juste) sau nedrepte (injuste)
după care se construieşte conduita în exterior. Legile moralităţii şi legile dreptului acţionează în
două dimensiuni ce se întrepătrund (subiectivul şi obiectivul) în baza aceleiaşi idei şi ideal de
justiţie. Subiectul gînditor găseşte în sine însuşi începutul justului, dincolo de ascensiunea
metafizică. Obligaţia morală a individului este să descopere şi să valorifice principiul legislaţiei
universale care, după Kant, este înnăscut în conştiinţa noastră.
După del Vecchio, această îndatorire poate fi examinată şi ca principiu al dreptului, o
prerogativă perpetuă şi inviolabilă a persoanei, echilibrate prin obligaţiunea corelativă a fiecăruia de
a reflecta această limită, dincolo de care opoziţia celeilalte părţi ar fi justificată şi legitimă. Prin
urmare, dreptul are principiul său în natura sau esenţa omului, deosebindu-se de morală prin
obiectivitatea raportului. Toate raporturile sociale trebuie să fie măsurate şi constituite conform
acestui principiu sau idee-limită a unui drept în mod universal propriu persoanei, înnăscute în ea.
Această exigenţă deontologică rămîne intangibilă, păstrîndu-şi valoarea şi înţelesul neatins, pentru
că e de ordine metafizică, chiar dacă, realitatea empirică nu se conformează întotdeauna cu
principiile dreptului natural [III, 33, p.341-343].
Intenţiile noastre de a stabili fundamentul dreptului şi al principiilor dreptului în raţiunea
umană s-au apropiat de problema metafizică a dreptului. Implicit apare întrebarea: “De unde
descinde ideea (ideile) dreptului în raţiunea umană?”, din moment ce am afirmat că subiectul
gînditor este mediatorul (transmiţătorul) acestor idei. Metafizica, servindu-se de raţiune, pentru
cunoaşterea absolutului, caută şi fundamentul dreptului, ideea care se află la baza sa. Oricît au
încercat adversarii metafizicii în drept de a-l baza numai pe fapte, pe constatarea fenomenelor,
întotdeauna au depăşit faptele, postulînd în mod conştient sau nu o idee absolută. După elocventa
remarcă a lui Alexandru Văllimărescu, “cei mai înverşunaţi pozitivişti care au jurat moartea
metafizicii, sfîrşesc prin a căuta un principiu absolut la baza dreptului” [III, 80, p.289]. Explicaţia
este şi de ordin psihologic, şi de ordin practic. Din punct de vedere psihologic, orice negaţie duce la
negarea negaţiei în mod conştient sau inconştient. Or, neacceptarea unei opinii, implicit va atrage

20. 20
contrariul, adică acceptarea acestuia mai devreme sau mai tîrziu. Din punct de vedere practic,
“oamenii nu sînt niciodată mulţumiţi cu dreptul în vigoare, întotdeauna au crezut că există un drept
superior, care să asigure fericirea tuturora şi la care dreptul pozitiv trebuie să tindă” [III, 80, p.289].
Acest drept, spre a se putea impune chiar legiuitorului şi a evita arbitrarul lui, trebuie, în primul
rînd, admis ca existent a priori. Apoi, trebuie acceptat caracterul universal neschimbător şi
transcendent superior voinţei omului. Acest drept a priori, indiferent de pluralitatea numelor
(morală, drept natural, drept raţional sau obiectiv, “dat”, regulă de drept, drept suprapozitiv etc.)
postulează existenţa unui principiu absolut, care să nu depindă nici de contingenţa faptelor, nici de
arbitrul oamenilor. Sarcina, obiectivul moral al omului este să descopere principiile dreptului
absolut (Legislaţiei Universale) prin intermediul raţiunii sale ca parte a Raţiunii Superioare.
Problema elaborării metafizice a dreptului a chinuit pe toţi marii gînditori ai omenirii. Nu au
ignorat-o în opera sa filosofică Platon, Aristotel, Seneca, St. Thomas de Acquino, Leibnitz, Spinoza,
Kant ş.a. Iată de exemplu, cum pune aceasta problemă una din somităţile gîndirii juridice româneşti
Alexandru Văllimărescu în opera sa Teoria dreptului natural: “…sau dreptul este pur şi simplu un
produs al fenomenelor sociale, variabil ca şi acesta în timp şi spaţiu, sau este condus de un
mănunchi de principii absolute, universale şi neschimbătoare pe care le descoperă raţiunea
omenească, mănunchi de principii care a fost numit de aproape toată lumea drept natural” [III, 80,
p.288].
După căutări de secole ale soluţiei problemei în Voinţa Divină, Raţiunea Supremă (teoria
teologismului), în dat-ul supradivin (teoria teologismului semi-raţional), în natura raţională a
omului (teoria dreptului natural) nu s-a definitivat soluţia unică, incontestabilă a problemei. Dacă
am apela la Sofocle, am răspunde ca şi Antigona că nu există legi de azi sau de ieri, că ele sunt
eterne (veşnice), şi că nimeni nu ştie de unde au luat naştere. Este vorba de legi nepieritoare,
nescrise, emanate de la zei (Raţiunea Supremă).
Doctrina juridică contemporană reactualizează jusnaturalismul, înscris pe lozincile
Revoluţiei Franceze şi ulterior aflat în decadenţă. În insuficienţa dreptului pozitiv se fac tentative de
a găsi dincolo de normele pozitive, principii obiective transcedentale care îşi au sediul în raţiune,
sentimente şi care ar constitui pivotul, axul director al sistemului dreptului.
Nu vom fi categorici, dar deschişi în faţa unei realităţi de ordin metafizic pentru a explica
fundamentul dreptului. Ideea absolută de drept şi justiţie a fost întotdeauna o permanenţă a spiritului
omenesc. Din cele mai vechi timpuri omenirea a postulat această idee, considerînd-o exigenţa
majoră, un “dat” universal. Chiar şi cele mai aprige argumente ale ignoranţei nu vor putea răsturna
Legile Universale, Principiile Neschimbătoare ale Dreptului; nu vor perturba mecanismul acţiunii

21. 21
acestora. Doar în faţa Absolutului, Raţiunii Supreme, cu maximă deschidere, recunoscînd
relativismul raţiunii umane, putem cuprinde şi transmuta în substanţa noastră raţională principiile
universale de drept [III, 80, p.286-291; 97, p.44-72; 99, p.78-91].
1.5. ESENŢA PRINCIPIILOR DREPTULUI
Problema esenţei principiilor dreptului este abordată diferit în familiile juridice.
În sistemele tradiţionale de drept, în special în cea musulmană, conceptul principiilor
dreptului nu s-a conturat, chiar dacă există un complex de idei de bază ce pot fi numite principii de
drept. Astfel, în dreptul islamic sunt recunoscute eternitatea, universalitatea, imutabilitatea normelor
dumnezeieşti ale şariatului. În unele ţări-musulmane (Egipt, Pakistan) principiile şariatului sînt
declarate izvor al legislaţiei. Prin aceasta se înţelege primatul şariatului şi încadrarea principiilor în
legislaţie. Totuşi, şariatul este considerat un izvor material (istoric) al dreptului islamic.
În sistemul romano-german de drept, în special în Franţa, principiile generale ale dreptului s-
au constituit în funcţie de izvor al dreptului administrativ. Această ramură de drept a rămas în afara
codificării şi nu este lipsită de lacune. În absenţa consacrării legale a principiilor dreptului
administrativ, acestea au fost consacrate de jurisprudenţă. Judecătoriile administrative (instanţele de
contencios administrativ) au creat un şir de precedente administrative. Consiliul de Stat a definit
noţiunea “principii generale de drept”. În procesul aplicării principiilor generale ale dreptului,
Consiliul de Stat sublinia că izvorul soluţiei cauzelor este echitatea. De altfel, R. David a observat
că principiile generale ale dreptului reflectă subordonarea dreptului faţă de exigenţele echităţii, pe
care le înaintează la un moment determinat şi într-o epocă determinată [III, 96, p.145, p. 29].
Principiile dreptului obţin cu trecerea timpului o importanţă universală, în special în
domeniul drepturilor omului, fiind considerate “drept suprem”. Aceasta a afirmat renaşterea
jusnaturalismului şi reformarea şi completarea sistemului juridic în baza “dreptului suprem”.
În Germania postbelică s-a înregistrat o situaţie asemănătoare cu cea din Franţa, privind
anihilarea legislaţiei fasciste. Judecătoriile au elaborat principiile protecţiei secretului şi cel al
proporţionalităţii. Deciziile Judecătoriei Supreme federale specificau că dreptul este mai vast decît
legislaţia. Dreptatea (echitatea) este folosită pentru acoperirea lacunelor legislaţiei.
În statele africane, ex-colonii franceze, rolul principiilor dreptului se reduce la stabilirea ordinii de
aplicare a normelor juridice. Aceasta se explică prin influenţa sporită a dreptului francez, iar
normele formulate de Consiliul de Stat al Franţei sunt preluate de către judecătorii din statele ex-
colonii fără modificări.
În familia anglo–saxonă de drept, conceptul de principii generale al dreptului, nu s-a afirmat.
În situaţia lacunelor în drept, cauzele se soluţionau în baza raţiunii aplicantului. Ulterior,

22. 22
judecătoriile engleze soluţionau cauzele în baza echităţii naturale (principles of natural justice), ca
soluţie a lacunelor. Echitatea în alt sens, servea drept mijloc de corectare a hotărîrilor judecătoreşti,
emise de instanţele de drept comun, de către judecătoriile cancelarului în ordine de apel. Sensul
dublu al echităţii în dreptul englez a servit în calitate de criteriu de aplicare a dreptului în coloniile
britanice.
Principiile generale ale dreptului francez, spre deosebire de principiile dreptului englez,
includ pe lîngă garanţiile procesuale ale dreptului omului, şi norme de drept material elaborate de
practica judecătorească administrativă şi constituţională. În Franţa aceste norme-principii constituie
o parte impunătoare a practicii judiciare, chemată să apere drepturile cetăţenilor de la abuzul
autorităţilor publice. Principiile generale ale dreptului (francez) şi principiile echităţii naturale nu au
un fundament juridic şi nici o încadrare constituţională clară, de aceea, nu pot fi numite exhaustiv. i.
În baza analizei practicii judiciare, T. Koopmans, citat de G.V. Manov, conchide că principiile
generale ale dreptului includ valorile juridice tradiţionale, constituite de veacuri (egalitatea în
drepturi, statul social în Germania, etc.)
Începînd cu anii’50, principiile dreptului în Europa Occidentală se dezvoltă sub influenţa
proceselor integraţioniste. Curtea Europeană de Justiţie a formulat conceptul de principii generale
de drept ale statelor membre ale Comunităţilor europene. Aceste principii se consideră parte
integrantă a dreptului comunitar; încălcarea lor conduce la nulitatea actelor comunitare. Integrarea
europeană a condiţionat problema integrării principiilor generale de drept ale statelor-membre,
proces dificil în mare măsură pentru Marea Britanie, care nu cunoaşte conceptul de principii
generale ale dreptului. Procesul de integrare a principiilor generale ale dreptului contribuie la
unificarea şi îmbogăţirea reciprocă a sistemelor juridice ale statelor membre ale Comunităţii
Europene.
După G.N. Manov, chiar dacă principiile dreptului nu sunt suficient explicite, iar conţinutul
lor nu este stabil, totuşi ele ar putea contribui la corectarea dreptului, subordonînd dreptul justiţiei
(echităţii) [III, 121, p.177].
Care sunt ideile ce dau viaţă, valoare, autoritate dreptului pozitiv, indiferent de loc şi timp?
Ideile penetrante care perpetuează esenţa dreptului sînt libertatea, justiţia, egalitatea,
responsabilitatea. Vom pune în evidenţă substanţa acestora.
1.5.1. Ideea (principiul) libertăţii
În sensul său metafizic, libertatea este esenţa spiritului. Libertatea este conştiinţa de sine a
spiritului, este raportarea simplă la sine însuşi [III, 29, p.70]. După Hegel, libertatea este ceea ce nu
se raportează la altceva, ceea ce nu atîrnă de aceasta [III, 29, p.70]. Omul liber este omul care în

23. 23
conştiinţa sa are sentimentul că a atins plenitudinea conştiinţei de sine [III, 29, p.71]. În accepţiunea
sa filosofică, de fapt libertatea este un ideal care aşteaptă să fie realizat. De aceea, libertatea nu este
doar o posibilitate, însă o muncă spirituală consecventă, o luptă de perfecţionare continuă a fiinţei
umane, indiferent de cadrul social înconjurător. În raport de gradul de desăvîrşire interioară
(spirituală), omul este capabil să depăşească dependenţele din exterior. Or, prin integritatea sa
spirituală omul devine cu adevărat independent faţă de imperfecţiunile extrinseci.
Desăvîrşirea interioară se datorează în mare măsură educaţiei, care mijloceşte procesul
anevoios de redescoperire a libertăţii inerente fiinţei umane. Obţinerea libertăţii prin educaţie a fost
concepută încă de Platon. După Platon, educaţia este puterea de a cultiva sufletul; iar libertatea:
putinţa de a-ţi conduce singur felul de viaţă; dreptul de a dispune de tine în orice privinţă; liber este
cel ce îşi comandă singur [III, 66, p.316, p.324, p.321]. Conform concepţiei platoniciene, prin
educaţie omul se eliberează de ceea ce este doar aparent şi îşi creează drum spre ceea ce este
adevărat; iar adevărul este realul [III, 29, p.70]. Deci, libertatea este fundamentul adevărului;
“…esenţa ultimă a adevărului şi nu are ea însăşi o esenţă” [III, 29, p.71]. Acelaşi lucru cu alte
cuvinte în preceptul biblic: “Veţi cunoaşte adevărul şi acesta vă va face liberi” (Ioan, 8-32).
Eliberarea de iluzoriu prin educaţie, ca act interiorizat, apropie individul de real. Libertatea este
trecerea de la ignoranţă la cunoaştere veritabilă, este rezultatul cunoaşterii de sine. Libertatea nu
este o dimensiune constantă a spiritului; independenţa este în creştere în raport cu gradul cunoaşterii
de sine. Deoarece cunoaşterea este un proces incomensurabil, deci şi limita libertăţii este fluctuantă.
Descoperirea libertăţii, în funcţie de proces cauzal, generează apropierea de adevăr în funcţie de
efect, dar şi de o nouă cauză pentru atingerea înţelepciunii, un alt efect al înlănţuirii cauzale.
După Hegel, dreptul este în genere libertate ca idee. “Dreptul este ceva în genere sfînt,
numai fiindcă el este existenţa în fapt a conceptului absolut, a libertăţii conştiente de sine” [III, 38,
p.51]. “Fiecare treaptă a dezvoltării ideii libertăţii are dreptul ei propriu, fiindcă ea este existenţa în
fapt a libertăţii într-una din determinaţiile proprii. …Moralitatea, eticul, interesul statului constituie
fiecare un drept special, fiindcă fiecare dintre aceste forme este o determinare şi o existenţă în fapt a
libertăţii. În conflict ele nu pot intra decît în măsura în care stau pe aceiaşi linie, aceea de a fi
drepturi, dacă punctul de vedere moral al spiritului nu ar fi şi el un drept, libertatea în una din
formele sale, ea nu ar putea să intre în nici un fel în conflict cu dreptul personalităţii sau cu un altul;
fiindcă dreptul cuprinde în sine conceptul libertăţii, cea mai înaltă determinaţie a spiritului, faţă de
care orice altceva este lipsit de substanţă” [III, 38, p.51].
În această ordine de examinare a ideii de libertate, I. Dogaru, D.C. Dănişor, Gh. Dănişor
constată contradicţia de netrecut între caracterul etern al libertăţii fiinţei umane şi regulile de

24. 24
circumstanţă ale dreptului pozitiv. “Rolul principiului libertăţii în dreptul pozitiv este de natură pur
ideală, el acţionînd ca un canon situat deasupra relaţiilor în care este încadrat omul ca fiinţă socială.
El rămîne un ideal, după care totuşi se orientează toate preceptele dreptului pozitiv” [III, 29, p.74].
Libertatea constituie substanţa şi determinarea dreptului, iar sistemului dreptului este domeniul
libertăţii înfăptuite, după N. Popa [III, 67, p.121]. Limitele dreptului pozitiv sînt dictate de însuşi
principiul libertăţii în sensul său absolut. Definiţia kantiană a dreptului este elocventă în acest sens,
cu adevărat, voinţa fiecăruia poate coexista cu voinţa altora doar în raport cu o lege universală de
libertate.
Este important de delimitat libertatea în sens obiectiv de libertatea în sens subiectiv.
Distincţia este dictată de dublul aspect relaţional drept-libertate. În sens obiectiv (absolut), libertatea
este ideea călăuzitoare a dreptului, dar care transcende dreptul pozitiv; aceasta este semnificaţia de
principiu. În sens subiectiv (relativ), libertatea este facultatea persoanei umane, dreptul natural
conceput ca drept subiectiv; aceasta este semnificaţia individualizată a libertăţii. Libertatea
individuală, ca expresie a voinţei libere, este axată pe libertate-principiu. În societate libertatea unui
individ încetează acolo unde începe libertatea altui individ. Iar dreptul pozitiv nu face altceva decît
să asigure existenţa libertăţilor individuale într-o societate dată. Dependenţa libertăţii la nivel micro
(subiectiv) de libertatea la nivel macro (obiectiv) este tratată de I. Dogaru, D.C. Dănişor şi Gh.
Dănişor astfel: “Libertatea este ca un for călăuzitor: încercînd să o atingem, înfăptuim grade diferite
de libertate-relaţie în manifestarea sa concret istorică. Cu cît treapta pe care ne înălţăm în drumul
nostru vertical spre libertate este mai înaltă, cu atît relaţiile dintre indivizi devin mai juste, iar
idealul de justiţie se poate înfăptui. Idealul de justiţie trebuie fundamentat pe principiul libertăţii
individuale, singurul care poate duce la relaţii sociale cît mai departe” [III, 29, p.75].
În loc de sinteză a libertăţii, ne vom inspira din demersul kantian privind relaţia libertate-
drept [III, 19, p.101]:
- Ideea de libertate sau de voinţă liberă este de esenţa fiinţei noastre, ca unic absolut pe care
mintea noastră poate să-l cunoască.
- Libertatea este o noţiune absolută şi o cerinţă indiscutabilă. Ea este o realitate care nu cere nici
măcar să fie justificată, ci se impune prin sine.
- Numai pe baza acestei libertăţi, viaţa socială nu s-ar putea realiza. Libertatea absolută ar duce la
anarhie.
- Nu numai libertatea individuală trebuie să se afirme, ci şi libertatea colectivă a grupului social.
Pentru ca aceste două feluri de libertate să poată exista, se impune să se limiteze una pe alta.
Fiecare face o concesie în favoarea celeilalte.

25. 25
- Prin libertatea limitată a individului se întemeiază şi se consolidează libertatea tuturora. Cert
lucru, limitarea libertăţii individuale, pentru crearea libertăţii tuturora e condiţionată de anumite
norme. Ea nu se poate decreta oricum, la întîmplare. Aceste norme sunt norme de drept.
1.5.2. Ideea (principiul) justiţiei
Potrivit DEX-ului justiţia este interpretată ca dreptate, echitate.
Termenul de justiţie este folosit în mai multe accepţiuni:
a) justiţia principială – dreptatea, care întemeiază orice sistem de drept;
b) justiţia comutativă – ideal al fiecărui drept pozitiv, cum îl conturează fiecare legiuitor;
c) justiţia distributivă – funcţiune justiţiară a justiţiei instituţionale;
d) justiţia subiectuală – sentiment individual de dreptate;
e) justiţia tehnică – prerogativa unui organ abilitat de a pronunţa dreptul în vigoare într-o cauză
oarecare;
f) justiţia activă – ansamblu de instituţii prin care se exercită funcţia judiciară.
Conform opiniei lui Gh. Mihai şi R. Motica, “…arheologia cuvîntului Justiţie ne duce la
sanscritul ja, greu de tradus prin dreptate, care ni s-ar părea că mai degrabă provine din drept.
Sanscritul înţelege prin ja ceea ce este bun, sfînt, pur dimpreună… Această trinitate semnificativă a
lui ja bun-curat-sacru se vedea în normele de atunci, bune-curate-sacre, etico-juridico-religioase,
adică sincretice. …Ele reglementau conduitele umane pe făgaşul a ceea ce e bun-curat-sacru,
încălcarea lor fiind nu numai faptă ilicită, ci şi ruşinoasă şi păcat” [III, 53, p.17, p.30]. Din
perspectiva etimologiei, justiţia este idealul etic şi religios incorporat în drept.
Justiţia în sens absolut, în funcţie de principiu transcedental care echivalează cu însuşi
Absolutul, a fost lovită de interpretări înguste, relative, care privează Justiţia de caracterul său
imuabil. Or, incapacitatea raţiunii umane de a cuprinde infinitul nu afectează de altfel înaltele
aspiraţii ale omenirii spre o Justiţie ideală (absolută). Drept confirmare a idealului de Justiţie E.
Speranţia sublinia: “Justiţia vine din afară, de sus; e de aceeaşi natură şi provenienţă ca şi verbul
care a creat Lumea. Iubirea este forţa elementară de justiţie. De aceea, în locul balanţei de prăvălie,
emblema cea mai vorbitoare a Justiţiei, ar fi o inimă înaripată, în zbor pe cerul înstelat” [III, 29,
p.120].
Ideea de justiţie a variat în spaţiu şi timp, fiind ajustată la necesităţile timpurilor şi
popoarelor. Ceea ce se părea just într-o epocă, va fi injustul epocii ulterioare [III, 80, p.70]. Despre
fluctuaţiile ideii de justiţie ne conving variatele interpretări ale acestui concept.
Majoritatea filosofilor antici totuşi vedeau în justiţie o noţiune absolută. Astfel, Platon vedea
în justiţie armonia între virtuţi, care sînt: înţelepciunea, curajul, temperanţa. “Dreptatea:

26. 26
concordanţa sufletului cu sine însuşi, şi armonia dintre părţile sufletului între ele, unele faţă de
celelalte; starea aceluia care ştie să dea fiecăruia ce i se cuvine; starea aceluia care e înclinat să
aleagă ceea ce i se pare a fi drept; stare care te împinge să te supui în viaţă legii, egalitate socială;
stare care te face să slujeşti legilor” [III, 66, p.314-315]. Iar orice legiuitor mai destoinic îşi va
propune legilor sale un scop unic – virtutea supremă, adică dreptatea perfectă [III, 65, p.47]. Deci,
după Platon, justiţia este de ordin intern (armonia virtuţilor) şi de ordin extern (armonia, acordul
între indivizi).
Aristotel vedea în justiţie o virtute care constă în a respecta bunul altuia. Conceptul
aristotelic al justiţiei are două faţete: justiţia comutativă şi justiţia distributivă. Cea dintîi constă în
egalitatea în schimb, a da fiecăruia o valoare echivalentă valorii pe care a prestat-o. Cea dea doua
constă în a da fiecăruia după meritele sale bunuri, onoruri; este o egalitate proporţională.
“…Judecătorul trebuie să fie dreptatea personificată. În persoana judecătorului se caută un
intermediar, în ideea că ajungînd la intermediar, ajungi la dreptatea însăşi” [III, 1, p.113].
După Ulpian, justiţia este voinţa statornică de a da fiecăruia cea ce este al său. Suum cuique
tribuere este elementul distributiv al justiţiei. Romanii, deci concepeau justiţia în accepţiunea
aristotelică a justiţiei proporţionale distributive [III, 80, p.72-73].
În perioada medievală se afirmă justiţia creştină egalitară: egalitatea deplină a oamenilor în
faţa lui Dumnezeu; chiar dacă Biserica catolică de facto a afirmat principiul neegalităţii
(discriminării) altor confesiuni.
Datorită lui H. Grotius în conceptul de justiţie este adusă ideea de libertate; justiţia fiind
definită ca respectul demnităţii şi libertăţii omeneşti în “De jure belli ac pacis” [III, 80, p.74]. Ideea
libertăţii a fost preluată de Locke, Montesquieu, Russo, Kant ş.a. în interpretarea conceptului de
justiţie.
Doctrinele contemporane conţin o pluralitate de interpretări ale justiţiei. Astfel, F. Geny
defineşte justiţia ca ordine, echilibru stabilit în baza unei idei de armonie, morală în substanţa sa,
externă în manifestările sale. J. Dabin vede materia justiţiei în “suum cuique tribuere” şi consideră
ca intrînd în noţiunea de justiţie respectul facultăţilor fizice şi morale ale omului şi al bunurilor
dobîndite graţie acestei facultăţi. Le Fur vede şi el în justiţie tot respectul personalităţii omeneşti, la
care adaugă acela al grupurilor sociale [III, 80, p.75]. L.A. Hart constată că dreptatea este în mod
tradiţional percepută ca o menţinere sau o refacere a unui echilibru sau a unei proporţii [III, 37,
p.159]. Ch. Perelman defineşte conceptul de justiţie prin intermediul egalităţii, ca un principiu de
acţiune după care membrii aceleiaşi categorii esenţiale trebuie să fie trataţi în mod egal.

27. 27
După G. Del Vecchio, ideea de justiţie are un dublu aspect: ea constituie o schemă logică a
juridicităţii şi prezintă totodată o exigenţă practică de evaluare a acţiunilor umane. Nu există justiţie
şi nu putem afirma că ceva este sau nu este just fără a întrebuinţa această schemă, prin care însăşi
ideea de justiţie prinde sensul său propriu. Orice criteriu de delimitare corelativă între acţiunile mai
multor subiecte în sensul că unul este obligat faţă de altul, are forma juridicităţii (a justiţiei în sens
larg). Această exigenţă se întemeiază însă pe o depăşire a individualităţii fiecăruia din noi, printr-o
atitudine de “obiectivitate transsubiectivă”. Justiţia urmăreşte ca în tratamentul real reciproc între
oameni să se excludă orice disparitate care nu ar fi fondată pe considerarea dreptului fiecăruia. În
acest fel, ideea formulată a justiţiei este în acelaşi timp o exigenţă logică şi o natură a ei.
Prescripţiile dreptului pozitiv sunt supuse controlului justiţiei. Justiţia se reflectă în mod variabil în
toate legile, dar ea nu se confundă cu nici una, fiind superioară lor. Ca principiu de drept,
raţionalitatea ideii de justiţie ajunge să domine astfel prescripţiile pozitive. Lex injusta non est lex,
spuneau romanii. În existenţa legilor injuste (nedrepte) se impune schimbarea lor sau/şi schimbarea
ordinii existente, cînd aceasta este un obstacol definitiv în realizarea justiţiei. Nimic, însă nu se
poate pretinde în numele justiţiei fără o supunere la poruncile ei, - arăta Del Vecchio [III, 67, p.128-
129].
În aceeaşi ordine de idei, M. Djuvara afirmă că “… dreptul pozitiv are neapărat nevoie să se
întemeieze pe ideea de justiţie: fără realizarea acestei idei nici o societate nu poate să subziste.
…Justiţia consideră şi apreciază acţiunile umane întrucît sunt exteriorizate prin acte sociale…
Justiţia nu poate fi considerată ca un produs arbitrar al unor voinţe oarecare şi nici nu se poate
reduce la o simplă constatare a unor realităţi de fapt. …Graţie justiţiei, care există mai presus de
orice, aspiraţiile cele mai înalte ale sufletului nostru sunt justificate, iar viaţa cu toate luptele şi
suferinţele ei, merită să fie trăită, găseşte un temei şi o supremă verificare” [III, 27, p.70].
Din extrasele cosmopolite, dar indiscutabil semnificative, la care am apelat pentru
înţelegerea conceptului de justiţie conchidem următoarele:
- Justiţia, alături de libertate, este un principiu a priori, care transcede dreptul pozitiv, numită
Justiţie ideală (absolută).
- Justiţia faţă de dreptul pozitiv se manifestă ca principiu întemeietor, dar şi ca principiu director
al sistemului juridic al societăţii.
- Justiţia ideală este eclipsată de conştiinţa juridică socială, de dinamica raportului: guvernanţi şi
guvernaţi.
- Justul şi juridicul nu se află întotdeauna în raport de identitate: nu tot ce este juridic este şi just:
lex injusta non est lex.
- Justul este echivalent cu virtutea, deci cu moralul.

28. 28
- Justiţia implică echitatea care nu poate fi concepută în afara moralului.
- Justiţia ideală (absolută) se raportează la dreptul natural; justiţia relativă (“pămîntească”) se află
în raport cu dreptul pozitiv, de aceea, poartă denumirea de pozitivă sau legală.
În fine, împărtăşim opinia sintetică a lui Gh. Mihai şi R. Motica, conform căreia principiul
Justiţiei fundamentează justificativ justiţia concretă şi îi poate da interpretarea proprie “…vom
spune că principiul care asigură unitatea, omogenitatea, echilibrul, coerenţa şi capacitatea
dezvoltării normative particulare a societăţii este principiul Justiţiei” [III, 53, p.127].
Dat fiind faptul stabilit că justiţia implică echitatea, să urmărim conexiunile acestora.
Conform DEX-ului, echitatea nu este interpretată ca justiţie, ci ca dreptate, nepărtinire,
cinste, omenie. Însă, justiţia este dreptate, echitate.
Cuvîntul echitate vine de la latinescul aequitas care înseamnă: potrivire, dreptate,
cumpătare. După Platon, echitatea este starea celui care este gata să cedeze din drepturile şi
foloasele sale: moderaţia în relaţiile de afaceri; dreapta atitudine a sufletului raţional faţă de ceea ce
e frumos sau urît (bine sau rău) [III, 66, p.315]. La romani aequitas capătă sens apropiat dreptului.
După Cicero, aequitas se confundă cu jus civile. După Celsus, dreptul este arta binelui şi echităţii
(jus est ars boni et aequi). În general, la jurisconsulţii romani aequitas apare ca scop şi ideal al
dreptului.
H. Hart consideră relevante referinţele la echitate în două situaţii ale vieţii sociale. Prima
situaţie este distribuirea poverilor sau beneficiilor între clase de indivizi, ceea ce duce la înţelegerea
echitabilului ca o cotă. “Situaţia a doua are loc atunci, cînd s-a produs un prejudiciu şi se reclamă
compensaţii sau despăgubiri” [III, 37, p.158].
N. Popa, de exemplu, înfăţişează echitatea în unison cu justiţia, ca un tot întreg director [III,
67, p.125-127]. Gh. Mihai şi R. Motica susţin că principiul justiţiei se dimensionează în legalitate,
egalitate, echitate şi bună credinţă [III, 53, p.131] a priori insă au calificat Justiţia “inconfundabilă
cu buna-credinţa şi echitatea” [III, 53, p.13]. Pentru a evita suspiciunile vizînd afirmaţiile autorilor
Gh. Mihai şi R. Motica, găsim explicaţiile de rigoare în aceeaşi sursă. Echitatea se dovedeşte a fi
doar una din cele trei componente ale justiţiei, în sens de principiu care întemeiază orice sistem de
drept. Celelalte două elemente complementare echităţii sînt îndatorirea şi direcţionarea [III, 53,
p.17].
“Principiul echităţii nu este alt principiu decît Justiţia, ci Justiţia însăşi în consensualitate cu
Binele moralei. El mlădiază egalitatea juridică formală, o umanizează introducînd în sistemele de
drept în vigoare categoriile moralei naturale, din perspectiva cărora îndreptăţirea este şi o facere
întru bine şi întru libertate” [III, 53, p.133].

29. 29
M. Djuvara arată că elementele logice ale ideii de justiţie sunt: bilateralitatea, paritatea
(egalitatea iniţială), reciprocitatea (echivalenţa iniţială), schimbul şi remuneraţia [III, 28, p.401].
Deci, justiţia ar implica două elemente: primul de ordin ideal, celălalt de ordin practic.
Criteriul ideal este binele. “Binele, ca ordine universală şi spirituală, este cea mai mare virtute” [III,
29, p.77]. Ordinea universală se transformă la nivelul conştiinţei umane sub forma unui principiu de
moralitate care dirijează totul. Omul virtuos este cel care concepe binele şi implicit justul, de aceea,
se va conforma ordinii universale, se va încadra în armonia universală. Criteriul de ordin practic al
justiţiei este însăşi echitatea care promovează ideile de echilibru, proporţie, siguranţă şi ordine în
ultima instanţă. Or, ceea ce M. Djuvara a numit elemente logice ale justiţiei. Aplicarea dreptului
este centrată pe principiul echităţii, urmărind diminuarea decalajului dintre “ceea ce este” şi “ceea
ce trebuie să fie”, or “împingerea realului spre ideal.” Echitatea ar fi mijlocul de aur ce împacă
exigenţele Justiţiei absolute cu imperfecţiunile justiţiei pozitive. Cert este că acolo unde se face
justiţie se impune echitatea. Reglementările pozitive chiar dacă după aria de cuprindere, relevare şi
fixare nu fac faţă Justiţiei ideale, perfecte, totuşi echitatea nu este ignorată în dreptul pozitiv.
“Trebuie aşadar ca justiţia, fără a părăsi idealul, să caute în fapt, faţă de împrejurările date
istorice, mijloacele cele mai potrivite spre a perfecţiona societatea. Cum societatea însă este departe
de perfecţiune, această realizare întotdeauna reprezintă un compromis, în care principiul ideal apare
diminuat” [III, 27, p.397].
1.5.3. Ideea (principiul) egalităţii
Prin egalitate, conform DEX-ului, înţelegem faptul de a fi egal, starea a doua sau mai multe
lucruri egale între ele. Egal înseamnă a fi la fel cu altul într-o anumită privinţă; de a avea aceleaşi
drepturi şi aceleaşi îndatoriri.
Platon arată în “Legile” că egalitatea şi proporţia nu sunt bazate nici pe percepţia simţurilor,
nici pe plăcerea ce se poate găsi între ele, ci în primul rînd pe adevăr, şi aproape pe nimic altceva
[III, 65, p.85]. Se pune în evidenţă astfel fundamentul egalităţii: spiritul uman-neperen prin care
suntem egali în faţa Absolutului (Raţiunii Supreme). Marele elin recunoaşte faptul că “… egalitatea
adevărată şi perfectă nu-i este oricui uşor s-o cunoască: numai Zeus şi foarte puţini oameni au
noţiunea aceasta” [III, 65, p.170].
Egalitatea, asemeni libertăţii şi justiţiei, poate fi examinată din dublă perspectivă. Egalitatea
perfectă (ideală) care este cea adevărată şi egalitatea imperfectă (“pămîntească”) care în fapt nu
există, însă aspiră spre ideal. De fapt, omenirea există datorită marilor idei de libertate, egalitate şi
fraternitate, afirma E. Roerich. Dacă aceste idei vor fi considerate utopice şi pe acest motiv
omenirea se va distanţa de la ele, atunci aceasta ar echivala cu trecerea în nefiinţă a omenirii. Fără

30. 30
asimilarea acestor idei majore în inimi, omenirea va fi invadată de crime nemaivăzute şi desfrîu,
consecinţa cărora va fi descompunerea şi pierirea umanităţii [III, 95, p.413].
Principiile egalităţii, justiţiei şi libertăţii constituie trinitatea ideatică a dreptului. Principiul
justiţiei după aria de cuprindere înglobează principiile libertăţii şi egalităţii. Egalitatea este doar o
formă a justiţiei, prima fiind subordonată celei din urmă [III, 29, p.80]. Platon spunea că justiţia nu
este decît egalitatea stabilită între lucruri neegale, conform naturii lor, şi că nu există egalitate între
lucruri neegale, decît în măsura în care este păstrată proporţia [III, 65, p.170]. Continuitatea în
gîndire privind raportul egalitate-libertate este susţinută peste secole de N. Popa, spre exemplu.
Doctrinarul are convingerea că, “nu poate exista egalitatea decît între oamenii liberi şi nici libertatea
decît între oameni ai căror egalitate este consfinţită juridic. Egalitatea priveşte echilibrul vieţii, iar
libertatea priveşte capacitatea oamenilor de a acţiona fără oprelişti” [III, 67, p.121].
Unitatea principială a egalităţii şi libertăţii este materializată juridiceşte în Declaraţia
Universală a drepturilor omului. Aceste idei capătă viabilitate la nivel subiectiv, fiind consacrate ca
drepturi şi libertăţi fundamentale. Egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii; egalitatea de tratament
juridic; egalitatea şanselor; nediscriminarea; “salariu egal pentru o muncă egală” şi alte realizări ale
progresului gîndirii umane care şi-au găsit oglindire în reglementările naţionale şi internaţionale.
Meritul deosebit în acest sens le revine revoluţionarilor francezi, care au afirmat principiile
libertăţii, egalităţii şi justiţiei în calitate de fundamente ale statalităţii.
Egalitatea nu trebuie concepută în funcţie de capacităţi şi aptitudini egale. Este o înţelegere
greşită, similară cu conceperea libertăţii în funcţie de samovolnicie. Fiecare cetăţean este egal în
faţa legilor statului şi doar capacităţile lui vor determina locul pe care îl va ocupa în ierarhia socială.
Egalitatea în sens absolut este irealizabilă, dat fiind faptul construcţiei ierarhice a macro şi
microcosmosului. Societatea în mod implicit este subordonată principiului (legii) universal al
Ierarhiei. Ierarhia este o Lege Cosmică (Universală), care afirmă doar egalitatea incipientă a
monadelor pînă la configurarea individualităţilor. Legile statului pentru a fi viabile trebuie să
oglindească Legile (Principiile) Universale. De aceea, orice cetăţean al unui stat prin naştere este
egal în drepturi cu alţi cetăţeni şi această stare de jure trebuie garantată. Legea Ierarhiei statuează în
acelaşi timp asupra oportunităţii şi justiţiei inegalităţii, adică a diferenţierii universale, conform
căreia se instituie relaţii de supraordonare şi subordonare în cadrul sistemelor. Oportunitatea
inegalităţii oamenilor după capacităţi şi aptitudini este justă, deoarece acestea sunt rezultatul
evoluţiei şi eforturilor individuale milenare. Inegalitatea în acest sens nu poate fi considerată ca
atare şi este subordonată principiului Ierarhiei. Problema inegalităţii oamenilor ar fi soluţionată,

31. 31
dacă Principiul (Legea) Ciclicităţii (Reîncarnării) ar fi accesibil şi acceptat de conştiinţa umană [III,
95, p.414].
În ordine sintetică stabilim că:
- Egalitatea este principiul ce se degajă iniţial din Principiul (Legea) Universal al Ierarhiei.
- Egalitatea, în funcţie de principiu al dreptului pozitiv, este în concordanţă cu Egalitatea în sens
absolut (ideea incipientă a egalităţii).
- Principiul egalităţii este intercalat cu principiile libertăţii şi justiţiei.
- Egalitatea se manifestă în dreptul pozitiv în dublă postură: 1) idee generală a tuturor normelor
juridice; 2) exigenţă a titularului dreptului subiectiv faţă de aplicanţii dreptului obiectiv.
- Egalitatea este mijlocul de realizare a echităţii sociale; unul din “elementele logice ale justiţiei”,
după M. Djuvara.
1.5.4. Ideea (principiul) responsabilităţii
Principiul (ideea) responsabilităţii este într-o legătură implicită cu principiul (ideea)
libertăţii. Responsabilitatea însoţeşte libertatea [III, 67, p.123]. Voinţa liberă a omului este
generatoarea responsabilităţii. Omul, liber creator al cauzelor prin puterea voinţei sale, poate şi
trebuie să fie responsabil de efectele implicit produse. A fi responsabil înseamnă a accepta şi a
suporta consecinţele celor produse (gînduri, dorinţe, fapte).
A contrario, a fi iresponsabil este echivalent cu a fi involuntar şi, respectiv, a fi neliber.
Altfel zis, responsabilitatea este antrenată atunci, cînd voinţa omului nu este constrînsă de factori
interni sau externi şi, deci este liberă. După Kant, acesta este principiul autonomiei voinţei care
trebuie să administreze activitatea raţională a omului. Voinţa absolut bună ar fi singura lege
universală pe care şi-ar impune orice fiinţă raţională. Acest ideal kantian ar duce la instaurarea
responsabilităţii universale. Voinţa bună poate fi cultivată ca făgaş al eliberării de acţiunea
factorilor interni (gînduri, dorinţe) şi externi străini dezideratului propus. O persoană este autonomă
în măsura în care reuşeşte să-şi frîneze pornirile dictate de simţuri, adică are un comportament
raţional, în afara oricărui mod constrîngător. Numai în această situaţie ea devine responsabilă
juridic şi moral [III, 29, p.83].
Responsabilitatea poate fi examinată din perspectiva moralei şi din cea a dreptului. Morala,
care administrează universul gîndurilor, dorinţelor, sentimentelor umane, este domeniul
responsabilităţii pentru emanaţiile lumii interioare (psihice) a subiectului. Dreptul pozitiv, care prin
reglementările sale direcţionează conduita umană sau faptele în acţiune sau inacţiune, este domeniul
responsabilităţii exterioare, a răspunderii juridice.

32. 32
T. Mînzală arată, că “atunci cînd un individ nu aderă la sistemul de norme oficiale, mai ales
juridice, considerîndu-le exterioare şi străine, aceste norme i se impun totuşi, iar el este obligat să le
respecte, adică îi impun o răspundere. Într-o astfel de situaţie individul este răspunzător, nu şi
responsabil în raport cu normele pe care le dezaprobă, dar le respectă din obligaţie” [III, 54, p.35].
Dacă responsabilitatea morală se înfăptuieşte, ca regulă în raport cu sine însuşi implicînd sancţiunile
moralei, atunci răspunderea juridică este un raport juridic de constrîngere a făptuitorului de către
organul competent de a aplica sancţiunile juridice.
“…În timp ce răspunderea se întemeiază pe norme şi derivă din acestea, responsabilitatea se
întemeiază pe valorile acceptate de individ, fiind o dimensiune ce derivă din propria opţiune şi
individuala voinţă” [III, 54, p.35].
Împărtăşim întru totul constatarea făcută de N. Popa privind responsabilitatea ca fenomen
social ce exprimă un act de angajare a individului în procesul integrării sociale. Iar nivelul şi măsura
responsabilităţii sînt apreciate în funcţie de gradul şi conţinutul procesului de transpunere conştientă
în practică a prevederilor normelor sociale [III, 67, p.124].
În viziunea lui T. Mînzală, “responsabilitatea reprezintă asumarea conştientă şi deliberată –
în faţa colectivităţii şi a propriei conştiinţe – a unei atitudini active şi militante faţă de societate, a
grijii pentru succesul şi eficienţa, pentru consecinţele activităţii pe care un individ o desfăşoară sau
o conduce în beneficiul comunităţii din care face parte” [III, 54, p.34].
Dimensiunea socială a responsabilităţii este abordată de asemenea de P.A. Varul şi I.N.
Greazin. Astfel, “responsabilitatea este un mijloc de reglementare a conduitei umane prin
intermediul căruia activitatea subiectului (individului, colectivităţii de oameni) este supusă
autoevaluării morale şi evaluării sociale a rezultatelor acţiunii sub forma sancţiunilor morale,
juridice ş.a. (atît negative, cît şi pozitive), realizată în cadrul unui sistem de relaţii sociale şi cu
participarea instituţiilor sociale corespunzătoare” [III, 122, p.91]. Definiţia respectivă pune în
evidenţă locul şi rolul responsabilităţii în funcţie de instrumentar al sistemului relaţional social, care
asigură dinamica raporturilor sociale. În acest context, M. Djuvara spunea că, "îndată ce două
persoane se ating, nasc drepturi şi obligaţii, căci îndată ce există posibilitatea de acţiune de la o
persoană la alta, începe responsabilitatea unei persoane faţă de cealaltă” [III, 28, p.412].
Dimensiunea juridică a responsabilităţii presupune asumarea, de regulă, prin constrîngere
publică a consecinţelor negative ale faptelor ilicite săvîrşite de o anumită persoană. Răspunderea
juridică poate fi caracterizată în funcţie de reacţie negativă, de condamnare a statului faţă de
conduita ilicită a unui subiect. Răspunderea juridică este o formă de reacţie faţă de încălcările
normelor juridice, acţionînd indirect la asigurarea executării cerinţelor legale [III, 122, p.94].

33. 33
Răspunderea juridică nu trebuie redusă doar la constrîngere publică, pentru că astfel dreptul
riscă să devină sancţionatoriu negativ. Or, asumarea benevolă a obligaţiilor juridice şi executarea
benevolă a acestora implică răspunderea juridică pozitivă, cu aplicarea sancţiunilor juridice pozitive
stimulative şi de încurajare. Deci, principiul responsabilităţii va guverna întreg procesul de realizare
a dreptului, implicînd “promovarea valorilor sociale şi umane prin normele juridice şi o acţiune
conştientă de apărare a acestor valori” [III, 49, p.135].
Eliberarea comportamentului de orice constrîngere este premisa oricărui comportament etic
sau juridic. În această premisă I. Dogaru, D.C. Dănişor, Gh. Dănişor văd justificarea
responsabilităţii [III, 29, p.84]. Omul este liber şi responsabil, dacă răspunde numai de faptele sale
săvîrşite în afara oricărei presiuni exterioare de natură să-i altereze voinţa. Omul nu trebuie să fie
responsabil de frica pedepsei, ci responsabilitatea sa trebuie să rezulte din convingerea că el
acţionează ca fiinţă liberă, pentru ca actele sale sunt în concordanţă cu interesul social. Un om este
responsabil atunci, cînd consideră că ordinea socială este în concordanţă cu propriile sale aspiraţii.
O cultură a libertăţii poate genera fără oprelişti o cultură a responsabilităţilor. Numai într-o astfel de
societate responsabilitatea poate fi concepută ca aderare necondiţionată la valorile umane [III, 29,
p.84].
Cultura libertăţii şi implicit cultura responsabilităţii sunt dependente de procesul dificil de
cultivare a voinţei omului. Pentru a evita comandamentele exterioare şi a fi independent de ele în
plan acţional, omul trebuie să fie dependent faţă de propria voinţă bună pe care o va cimenta
consecvent sau conformist faţă de raţiunea sa supremă. De aceea, omul este, în primă instanţă,
responsabil pentru consolidarea voinţei sale în albia binelui comun, iar, în ultima instanţă,
răspunzător pentru manifestările şi exteriorizările sale volitive faţă de subiecte şi mediul ambiant.
În plan sintetic am stabilit:
1. Legătura responsabilităţii cu libertatea: cea din urmă este premisa celei dintîi.
2. Responsabilitatea este ataşată acţiunii interne a subiectului şi inerentă acţiunii sociale a
persoanelor.
3. Responsabilitatea este un act de angajare (morală, juridică, politică etc.).
4. Responsabilitatea este morală, juridică etc., deci are mai multe forme.
5. Ipostazele responsabilităţii juridice: a) principiu general de drept; b) raport juridic de
constrîngere.
6. Idealul responsabilităţii este libertatea deplină.
7. Responsabilitatea trebuie să însoţească orice act volitiv; voliţia (voinţa) mediază relaţia
libertate-responsabilitate.

34. 34
8. Principiul responsabilităţii se extinde asupra realizării dreptului în ansamblu.
9. Cultul responsabilităţii implica cultura libertăţii şi cultivarea voinţei individuale.

35. 35
CAPITOLUL II
IERARHIA ŞI SISTEMUL PRINCIPIILOR DREPTULUI
2.1. DIVIZIUNE SAU CLASIFICARE A PRINCIPIILOR DREPTULUI?
Diviziunea şi clasificarea sunt operaţii raţionale indispensabile sistematizării noţiunilor
juridice, fenomenului juridic în ansamblu. Prin diviziune înţelegem “operaţia raţională prin care o
noţiune supraordonată în baza unui fundament este descompusă exhaustiv, în noţiuni subordonate;
contrare sau contradictorii” [III, 56, p.94].
Deseori numită şi “clasificare analitică”, diviziunea este operaţia logică prin care, pornind de
la o noţiune generală, dezvăluim mai întîi speciile acesteia apoi subspeciile ei şi putem continua
astfel din treaptă în treaptă, pînă ce punem în evidenţă obiectele individuale care aparţin clasei
reprezentată de noţiunea iniţială [III, 56, p.94].
Elementele structurale ale diviziunii sunt: 1) obiectul diviziunii (ca o noţiune generală, spre
exemplu: principiile dreptului); 2) fundamentul diviziunii (nota în bază căreia noţiunea
supraordonată se descompune în noţiuni subordonate, spre exemplu: principiile dreptului după
gradul de generalitate se descompun în principii generale şi principii non-generale); 3) membrii
(elementele) diviziunii (speciile genului sau totalitatea noţiunilor subordonate, spre exemplu,
noţiunile subordonate noţiunii supraordonate “principiile dreptului” sunt “principii ramurale”,
“principii non-ramurale” etc.).
În dependenţă de numărul speciilor, diviziunea poate fi dihotomică sau politomică
(trihotomică, tetratomică etc.) [III, 56, p.98].
Clasificarea, însă se desfăşoară în ordinea inversă (opusă) diviziunii. În cazul clasificării
gîndirea se îndreaptă de la noţiuni mai puţin generale spre noţiuni mai generale. Clasificarea este
operaţia logică prin care alcătuim genul din speciile sale” [III, 56, p.93-94].
În literatura de specialitate principiile dreptului, de regulă, sînt sistematizate prin diviziune şi
clasificare. Un şir de doctrinari supun analizei, fără a recurge la specii (clase) principiile generale
ale dreptului [III, 29, p.148-151; 77, p.126-135; 67, p.120-130; 69, p.107; 17, p.316-320; 45, p.99-
107; 120, p.295-300; 117, p.186-189]. Adepţii sistematizării principiilor dreptului pot fi grupaţi în
“clasificatori”[III, 69, p.164-168; 124, p.219-220; 130, p.152-153] şi “divizionişti” [III, 61, p.127;
16, p.30-32; 49, p.117-118, p.136-141; 24, p.25; 90, p.152-153; 104, p.99-100].
Printre clasificatori este şi Costică Voicu, care invocă următoarele criterii de clasificare a
principiilor dreptului: a) importanţa şi sfera de acţiune a principiilor dreptului; b) conţinutul
principiilor dreptului. După importanţa şi sfera de acţiune, autorul distinge principii fundamentale