Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene

1. Curs 2. UniuneaEuropeană. Noul cadrul al politiciieuropene.
1.Tratatul asupra Uniunii Europene . Tratatul de la Maastricht . Adoptare,structură, dispoziţii.
2.Evoluţia uniunii Europene după intrarea în vigoare a tratatului de la Maastricht.
3.Tratatul de la Lisabona : caracteristica generală,principalele novaţii.
4.Competenţele Uniunii Europene
5.Spaţiul Shenghen
6.Uniunea Economică şi Monetară
1.Tratatul asupra Uniunii Europene .
1951 1957 1985 1986 1992 1997 2001 2007 2009
1951-Tratatul de la Paris privind CECO.
1957-Tratatele de la Roma CEE, EURATOM
1985- Acordul de la Shenghen
1986 - Actul Unic European
1992-Tratatul de Maastricht asupra Uniunii Europene
1997-Tratatul de la Amsterdam
2001- Tratatul de la Nisa
2007-(în vigoare din 2009) – Tratatul de la Lisabona (Tratatul de Reformă)
1. Tratatul de la Maastricht din 1992 asupra UE.
1) Se creează Uniunea Europeană, bazată pe 3 piloni.
Pilon supranaţional-federaţie
numai că CE, Piloni interguvernamentali-confederaţie
se transformă în CE
I pilon- cuprindea colaborarea în domeniu : 1) Uniunii Vamale şi Pieţii Interne .
2) Politica comercială
3) Politica socială
4) Politica agricolă comună
II pilon- cuprindea politica externă (relaţiile cu statele terţe şi cu organizaţiile internaţionale, menţinerea
păcii, drepturile omului, asistenţa acordată statelor terţe ) şi politica de securitate (dezarmarea, politica de
securitate şi înnarmare).
III pilon- cuprindea colaborarea în următoarele domenii :
Colaborarea poliţienească şi judiciară în domeniul combaterii criminalităţii.( traffic de droguri, arme,
automobile).
Cooperarea în domeniul vizelor ,azilului, statului refugiaţilor.
2) Tratatul de la Maastricht creează/înfiinţează cetăţeania europeană – condiţionată de cetăţenia
naţională,vine în completarea acesteia ,adăugînd noi drepturi pentru cetăţenii statelor membrii ale Uniunii
Europene déjà create pe atunci.
Uniunea Europeană bazată
pe 3 piloni:
1) CECO, EURATOM,CEE.
2) PESC 3)JAI
CECO,CEE,
EUROATOM
Uniunea Europeană
Tratatele de înfiinţare
a Uniunii Europene
Tratatul
de la Paris
privind
CECO
Tratatele de
la Roma
CEE,
EURATOM
Acordul
de la
Shenghen
Actul
Unic
European
Tratatul de
Maastricht
asupra
Uniunii
Europene
Tratatul de la
Amsterdam
Tratatul
de la
Nisa
Tratatul de la
Lisabona
(Tratatul de
Reformă). în
vigoare din
2009
Uniunea Europeană
I pilon
-CECO
-CEE
-EUROATOM
II pilon
-PESC (Politica
Externă şi de
Securitate Comună)
III pilon
-JAI (Justiţia
Afaracerilor
Interne)

2.  Dreptul la libera circulaţie şi stabilirea domiciliului pe orice stat membru a Uniunii Europene.
 Dreptul de a candida la alegerile locale şi europene .
 Dreptul de a înnainta petiţii parlametului european şi Mediatorului .
 Dreptul de a beneficia de protecţie diplomatică şi consulară din partea oricărui stat membru al Uniunii
Europene .
 Tratatul de la Maastricht prevede înfiinţarea unei uniuni economice şi monetare,care urmează să fie
realizată în 3 etape. Evoluţia Uniunii Europene după intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht
Tratatul de la Amsterdam(1997) în vigoare din 1999, modifică ,completează Tratatul de la Maastricht
operînd modificări în fiecare cei 3 piloni:
În pilonul I se creează,se consolidează politica de ocupare a forţei de muncă ,politica de mediu ,politica de
protecţie a consumatorului şi cea a sănătăţii.
Pilonul II specifică două moment importante :
a)se creează funcţia de înalt reprezentant al Uniunii Europene pentru PESC care revenea secretarului general al
consiliului ( formulează ,implementează decizii politice , poartă discuţii cu terţii în numele Uniunii Europene.)
b)se consacră principiul abţinerii constructive în baza căruia unui stat membru i se permite să se abţină de la vot
în consiliu fără a bloca o decizie unanimă. Statul nu este obligat să respecte decizia respectivă, însă o
recunoaşte şi îi accept obligativitatea pentru Uniunea Europeană.
Pilonul III (oferirea de vize , de azil, emigrarea cooperarea vamală,colaborare poliţienească şi judecătorească).
au fost transferate primului pilon transformînd metoda de decizie interguvernamentală la metoda comunitară.
Pilonul III devenind Cooperare Poliţienească şi Judiciară în domeniul Criminalităţii.
Tratatul de la Nisa 2001 în vigoare din 2003 – considerat ca fiind indispensabil viitoarei extinderi a UE la
constituit elaborarea Scopul acestui tratat a fost de a pregăti UE pentru extinderea din 2004. Operîndu-se
preponderent modificări de ordin instituţional (de ex. modificări privind procesul decizional, reducrerea
drastică a domeniilor în care consiliul decide unanim, o nouă repartizare a locurilor sau mandatelor în
parlamentul European.)
Tratatul “O constituţie pentru Europa” –elaborat în 2004 , nu a intrat în vigoare, fiind respins de Franţa şi
Olanda. Tratatul Constituţional al Uniunii Europene – principalele reforme ale UE au fost grupate : Structura,
Cadru instituţional, Procesul de decizie.
3)Tratatul de la Lisabona –13 decembrie 2007 este adoptat tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului
privind UE(Tratatul de la Roma) şi a Tratatului de instituire a comunităţii europene(Tratatul de la Maastricht).
(a fost cunoscut în faza de proiect sub numele de Tratatul de Reforma şi a înlocuit tratatul Consiliului
European,care a eşuat. )
Principalele inovaţii :
1)se consacră personalitatea juridică a UE. –pînă la intrarea în vigoare a acestui tratat UE nu dispunea de
personalitate juridică , fapt ce afecta existenţa sa pe plan internaţional .Astăzi UE acţionează ca o singură
entitate pe plan internaţional , stabilind relaţii cu alte state şi organizaţii internaţionale.
2)Creşterea rolului parlamentelor naţionale prin implicare în procedura de revizuire a tratatelor ,implicarea în
procesul de aderare de noi membri , prin comunicarea directă cu instituţiile UE etc.
3)Se operează modificări instituţionale, se creează noi instituţii .
4)Se creează FUNCŢIA DE ÎNALT REPREZENTANT AL UNIUNII PENTRU AFACERI EXTERNE ŞI
POLITICA DE SECURITATE.
5)Iniţiativă cetăţenească – pentru prima dată se acordă sau se oferă posibilitatea cetăţenilor UE să vină cu o
iniţiativă legislativă în faţa instituţiilor UE. (minim 1 milion de cetăţeani din majoritatea statelor membre).
CEDO –curtea europeană drepturile omului.
Se consacră relaţia UE cu drepturile omului prin:
1)acordarea forţei juridice obligatorii Cartei drepturilor fundamentale a UE(2000)
2)prin consacrarea dreptului UE de a adera la conveţia Europeană din 1850 cu privirea la protecţia drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale şi de a deveni cel de-al 48-lea membru al CEDO.
3)Se consacră competenţele UE.-tratatul de la Lisabona clarifică tipurile de compentențe ale UE ,stabilind în
mod expres tipurile acestora (exclusive, parțiale și de sprijin) și prevăzînd și o listă a domeniilor care fac
obiectul comepetențelor.

3. 4)Dispare structura pe piloni a UE. – fostul pilon III este în întregime transferat UE sau domeniului
supranaţional. Fostul pilon III Cooperarea polițienească și judiciară în materie penală este acum complet
“comunitarizat”.
5)Se consacră clauza de solidaritate conform căreia în cazul în care un stat membru al UE este supus unui atac
terorist sau este victime unei calamnităţi naturale sau provocate de om , la solicitarea acestuia UE îi pune la
dispoziţiile toate mijloacele inclusiv cele militare în vederea prevenirii unor altor atacuri.
6)Se consacră POLITICA EUROPEANĂDE VECINĂTATE. – este un instrument dezvoltat de Uniunea
Europeană după extrinderea din 2004, cu scopul de a realize o zonă de securitate şi stabilitate în jurul graniţelor
Uniunii. Astfel, potrivit Tratatului, regiunea dezvoltă relaţii privilegiate cu ţările învecinate ,în vederea stabilirii
unui spaţiu de prosperitate şi de bună vecinătate ,întemeiat pe valorile Uniunii şi caracterizat prin relaţii strînse
şi paşnice bazate pe cooperare. Parteneriatul estic (Belorusia, Ucraina, Georgia, Armenia, Moldova ,
Azerbaijan .. )
8)Se consacră diverse proceduri de revizuire a tratatelor . Modificarea tratatelor necesită acordul unanim al
statelor membre , şi pentru a revizui tratatele sunt necesare 4 proceduri distincte:
1.Procedura ordinară cu Convenţie – presupune convocarea unei Convenţii alcătuită din reprezentanţi
ai parlamentelor naţionale, ai guvernelor ,ai Parlamentului European şi ai Comisiei.
2.Procedură ordinară fără Convenţie – Consiliul European şi Parlamentul ,decid că nu e necesară convocarea
unei convenţii.
3.Procedura de revizuire simplificată –obiectul acesteia pot fi anumite domenii/amendamente
menţionate în mod expres (înafară de prevederile referitoare la PESC, acţiunea externă a UE.)
4.Clauzele pasarela – prevederi care permit modificarea anumitor condiţii procedural ,fără amendarea formal a
tratatelor ,este necesar votul unanim al statelor.
9)Se consacră în mod expres praeminenţa dreptului UE – Tratatul de la Lisabona transpune în legislaţia
primară principia deja formate şi aplicate la nivel comunitar, pe cale cutumiară ori jurisprundenţă . Astfel,
principiul supremaţiei dreptului comunitar , afirmat anterior doar prin intermediul deciziilor Curţii de Justiţia a
Uniunii Europene îşi găsesşte consacrarea în cadrul unei Declaraţii anexate Tratatului “În conformitate cu
jurisprundenţa constant a curţii de Justiţie a Uniunii Europene ,tratatele şi legislaţia adoptată de Uniune pe baza
tratatelor au prioritate în raport cu dreptul statelor membre ,în condiţiile prevăzute de jurisprudenţa
menţionată”.
10) Se consacră clauza de retragere din UE. Tratatul de la Lisabona introduce o clauză ,prin care orice stat
poată să se retragă voluntar. Statul care doreşte să se retragă :
-notifică intenţia sa Consiliului European.
-Uniunea va încheia cu statul respectiv un accord care va stabili condiţiile de retragere.
Tratatele încetează să se aplice statului în cauză de la data intrării în vigoare a acordului de retragere, sau în
lipsa acestui acord ,după 2 ani de la notificarea menţionată cu excepţia cazului cînd Consiliul European, în
acord cu statul membru în cauză ,hotărăşte unanim să proroge acest termen.

4. 4.Competenţele Uniunii Europene
Tratatul dela Maastricht
consacră 3 principii de bază în materia competenţelor.
1)principiul specializării 2)principiul subsidiarităţii 3)principiul proporţionalităţii
+
Tratatul dela Lisabona
1)Competenţe exclusive 2)Competenţe partajate 3)Competenţe de coordonare ,de
sprijinire a statului membru
În materia competenţilor principiul de bază este acela că statele nu îşi pierd competenţele proprii prin atribuirea
unora dintre acestea uniunii, doar apar unele modificări în exercitarea acestora.
Principiile care guvernează competenţele în cadrul UE .
1)Principiul specializări – în conformitate cu acesta statele pot cere anularea actelor UE care au fost adoptate
prin depăşirea competenţelor (normative, executive , de control , jurisdicţionale), atribuite UE prin tratate.
2)Principiul subsidiarităţii – conform căruia UE nu intervine în domenii ce nu ţin de competenţa exclusivă a
acesteia decît atunci cînd statele membre solicită acest lucru ,şi în măsura în care obiectivele în cauză nu pot fi
realizate în mod corespunzător de către statele membre.
3)Principiul proporţionalităţii – conform căruia Uniunea trebuie să acţioneze astfel încît să nu depăşească în
exercitarea competenţelor ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor Uniunii.
1)Competenţele exclusive – sunt acelea în care doar UE poate legifera ,statele membre fac acest lucru doar
atunci cînd sunt abilitate de uniune , sau în vederea executării actelor uniunii.
Domeniile: a)uniunea Vamală
b)politica comercială comună
c)politica monetară (doar pentru statele din zona euro).
d)regulile de concurenţă necesare pentru funcţionarea pieţii interne a UE.
e)conservarea resurselor piscicole în cadrul politicii comune de pescuit .
De asemenea tratatul prevede unele situaţii în care ,UE este abilitată să încheie acorduri internaţionale.
2)Competenţele partajate- exercitarea competenţelor se face cu respectarea principiilor subsidiarităţii şi
proporţionalităţii. Domeniile: a)piaţa internă
b)politica socială
c)agricultura, pescuitul,mediul , energia,domeniul transportului etc.
3)Competenţe de coordonare ,de sprijinire a statelor-membre-se referă la unele domenii în care UE nu
intervine prin adoptarea unor acte normative ( nu conduce la armonizarea reglementărilor naţionale), ci doar
sprijină statele membre în acest sens. Domeniile: a)industria,turismul,educaţia, cultura.
b)cooperarea administrativă etc.
Pe lingă cele 3 domenii de competenţă UE elaborează politici separate şi distinct şi are competenţă în
domeniul PESC-ului, coordonarea politicilor economice a statelor membre, şi a politicilor în domeniul
forţei de muncă.
5.Spaţiul Schengen.
1)Acordul de la Schengen din 1985
(se abolesc controalele la frontieră de către FR,GE,BE,OL,LX)
2)Convenţia1990 cu privire la aplicarea acordului la Schengen.
+
Actele instituţiilor UE (din 1999 - prezent)
Convenţia din 1990 cu privire la aplicarea acordului de la Schengen cuprinde unele dispoziţii specifice care
se referă la :
1)omogenizarea reglementărilor cu privire la intrarea şi şederea de scurtă durată în spaţiul Schengen a
cetăţenilor din afara UE.
1997 (1999 în vig). Protocolul adiţional
la Tratatul de la Amsterdam ->
introduce în acquis-ul UE.

5. 2)reglementări în domeniul azilului ( omogenizarea condiţiilor şi a regulilor de solicitare a azilului).
3)se creează sistemul de informaţii Schengen (SIS) -reprezintă o bază de dată unică Schengen. Din 2007 SIS II.
4)reglementări privind cooperarea poliţienească în domeniul combaterii criminalităţii (1995 – Unitatea de
droguri EUROPOL).
5)prevederi cu privire la cooperarea judecătorească , soluţionarea problemelor de combatere vamală a crimelor
legate de drogurii.
ASTĂZI : 26 state-membre.
6.Uniunea economică şi monetară
ECU – în anul 1979 la nivelul comunităţii europene se creează sistemul monetar European care pe lîngă
propriul mechanism îşi crează şi moneta proprie European currency Unit, care avea funcţia de numerar al ratei
de schimb , valută de rezervă , unitate de cont etc. Nu erau bancnote, dar statele le foloseau pentru operaţiuni.
Ulterior ,în 1989 în cadrul consiliului European se aprobă raportului Jack Delors privind crearea unei uniuni
economice şi monetare UEM.
Tratatul de la Maastricht – prevede înfiinţarea UEMîn 3 etape :
1) 1990-1993 – are loc întărirea coordonării politicilor economice şi bugetare a statelor membre ,
inlăturarea ultimilor bariere în calea trazacţiilor monetare, cooperarea între băncile centrale naţionale ale
statelor membre şi renunţarea de către statele membre ale sistemului monetar European la controlul
asupra capitalurilor.
2) 1994-1998 – are loc transferarea puterii de decizie de la nivel naţional către Sistemul European al
Băncilor Centrale şi este creat Institutul Monetar European. (cu rolul de a întări cooperarea între
băncile centrale naţionale, a coordona politicile monetare ale statelor,a supraveghea funcţionarea
sistemului monetar European şi a facilita utilizarea ECU. )
3) 1999- se crează Banca Centrală Europeană care înlocuieşte Institutul Monetar European şi se creează
moneda unică euro, care începînd cu 1 ianuarie 2002 înlocuieşte monedele naţionale în 12 state membre
ale UE. Zona euro ,sunt Austria, Belgia, Cipru , Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda,
Italia,Letonia, Lituania, Luxemburg ,Malta,Olanda,Portugalia,Slovacia,Slovenia şi Spania.
Avantajele şi dezavantajele monedei unice euro