1. 1
UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE DREPT
ANUL II, SEM. I - IDD
TITLUL CURSULUI: PSIHOLOGIE JUDICIARĂ
PROPUNĂTOR : CONF. UNIV. DR. IOAN BUŞ
TIPUL CURSULUI – OPŢIONAL – 1 SEM. (Anul II sem. I)
MODALITATEA DE EVALUARE: EXAMEN SCRIS (RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI)
PROBLEMATICA PSIHOLOGIEI JUDICIARE:
Fenomenul de devianţă socială în general, cel de infracţionalitate în special, implică în condiţiile
actuale ale societăţii noastre, o serie de probleme şi aspecte de un deosebit interes teoretic şi practic
pentru cercetarea ştiinţifică. Dacă problematica teoretică se referă la mecanismele etiologice, la
modalităţile de producere a infracţionalităţii şi la semnificaţiile sociale ale comportamentului infracţional,
cea practică presupune, atât metode de investigare şi cunoaştere, cât şi forme şi mijloace de prevenire şi
combatere a manifestărilor antisociale la nivel individual şi social.
Fenomenul infracţional, prin complexitatea factorilor care îl generează şi prin diversitatea
formelor în care se manifestă, nu poate fi explicat şi înţeles fără aportul psihologiei judiciare. Factorul
determinant al comportamentului infracţional este întotdeauna de natură subiectivă, dar acest aspect nu
poate fi izolat de contextul în care se manifestă: social, economic, cultural etc.
Din perspectiva psihologiei judiciare, persoana trebuie acceptată ca fiind o fiinţă care în mod
obişnuit acţionează raţional, dar uneori automat şi chiar iraţional. Diversele trebuinţe se manifestă în
conştiinţa persoanei ca mobil al comportamentului, iar în cazul unui concurs de împrejurări acestea pot
determina luarea unor decizii pentru săvârşirea infracţiunii. Psihologia judiciară cercetează
comportamentul sub toate aspectele, deschide largi perspective explicaţiei ştiinţifice a mecanismelor şi
factorilor cu rol favorizant, permiţând o fundamentare realistă a manifestărilor acestuia. Diagnosticarea
profilului psihocomportamental al infractorului, evidenţierea cauzelor care au determinat comportamentul
acestuia, constituie pârghii esenţiale în conturarea programelor de prevenire.
Cele mai importante probleme care stau în atenţia psihologiei judiciare sunt:
♦factorii determinanţi ai comportamentului infracţional;

2. 2
♦mecanismele psihologice şi psihosociale implicate în activitatea infracţională;
♦particularităţile psihologice ale personalităţii infracţionale;
♦mecanismele psihologice implicate în fenomenul recidivării activităţii infracţionale;
♦psihologia victimei;
♦psihologia mărturiei judiciare;
♦modalităţile de prevenire a infracţionalităţii;
♦structura şi mecanismele psihologice ale comportamentului simulat;
♦explicarea conduitelor dizarmonice întâlnite în practica judiciară;
♦dimensiunile psihologice şi psihosociale ale privării de libertate;
♦mass-media şi infracţionalitatea;
♦implicaţiile psihologice ale terorismului contemporan etc.
PROGRAMA ANALITICĂ
Obiective:
1. Dobândirea cunoştinţelor fundamentale de psihologie judiciară;
2. Înţelegerea noţiunilor de comportament şi personalitate infracţională, victimologie,
anchetă judiciară, delincvenţă juvenilă, memoria martorilor;
3. Însuşirea caracteristicilor psihologice ale principalelor categorii de infractori;
4. Însuşirea metodelor de investigare a comportamentului simulat în domeniul judiciar
(tehnica poligraf);
5. Cunoaşterea celor mai eficiente metode de prevenire a infracţionalităţii, precum şi
însuşirea unor cunoştinţe referitoare la reeducarea şi reintegrarea socială a
infractorilor.
Tematica:
Tema 1
Noţiuni fundamentale de psihologie judiciară
Tema 2
Analiza psihologică a actului infracţional
Tema 3
Tipuri de infractori
Tema 4

3. 3
Profilul personalităţii infractorului
Tema 5
Particularităţile psihologice ale diferitelor categorii de infractori
Tema 6
Delincvenţa juvenilă
Tema 7
Psihologia victimei
Tema 8
Suicidul
Tema 9
Particularităţile psihologice ale martorului şi mărturiei
Tema 10
Problematica psihologică a anchetei judiciare
Tema 11
Investigarea psihologică a comportamentului simulat
Tema 12
Detecţia simulării prin tehnica poligraf
Tema 13
Psihologia mediului penitenciar
Tema 14
Aspecte psihosociale ale reeducării deţinuţilor
TEMA 1
NOŢIUNI FUNDAMENTALE DE PSIHOLOGIE JUDICIARĂ
OBIECT, DEFINIŢIE, CONCEPTE
Psihologia este ştiinţa centrată pe om, pe personalitatea sa, urmărind modul cum acesta se
manifestă şi acţionează în mediul său fizic, dar mai ales social. Psihologia este un sistem multistratificat
de discipline teoretice şi practice, genetice şi experimentale, de discipline psihologice de ramură adecvate
celor mai diverse genuri şi forme ale activităţii umane.
Psihologia judiciară ca ştiinţă şi practică, se adresează tuturor categoriilor de specialişti care într-
un fel sau altul participă la înfăptuirea actului de justiţie şi ale căror decizii au influenţă asupra vieţii celor

4. 4
aflaţi sub incidenţa legii. Aceasta reprezintă, de fapt, o îmbinare între psihologia generală şi psihologia
socială, fiind aplicată la domeniul infracţionalităţii ca formă specifică de activitate umană.
Psihologia generală este o disciplină prin excelenţă teoretică şi fundamentală pentru celelalte
ramuri din sistemul ştiinţelor psihologice. Ea evidenţiază condiţiile şi factorii care determină desfăşurarea
vieţii psihice. Studiind natura psihicului uman şi procesualitatea acestuia, precum şi modalităţile sale
specifice de manifestare, psihologia generală, ca ştiinţă, elaborează un sistem de concepte psihologice
corespunzătoare.
Psihologia socială este o ştiinţă particulară, relativ independentă care studiază fenomenele şi
faptele psihosociale individuale, de grup, colective, care iau naştere din comunicarea şi interacţiunea
dintre oameni în toate activităţile lor sociale şi se manifestă în concepţii, motivaţii, atitudini, convingeri,
opinii, comportamente, mentalităţi, tradiţii, stări de spirit, sentimente etc.
Domeniul psihologiei judiciare îl constituie în esenţă devianţa, conduitele care se îndepărtează de
la normele morale sau legale dominante într-o cultură dată.
Obiectul psihologiei judiciare îl reprezintă studiul şi analiza complexă a comportamentelor umane
implicate în procesul judiciar (omul într-o ipostază specială).
Psihologia judiciară studiază caracteristicile psihosociale ale participanţilor la acţiunea judiciară
(infractor, victimă, martor, anchetator, magistrat, avocat, parte civilă, educator etc.), modul în care aceste
caracteristici apar şi se manifestă în condiţiile concrete şi speciale ale interacţiunii lor în cele trei faze ale
actului infracţional: faza preinfracţională, faza infracţională propriu-zisă şi faza postinfracţională
(Bogdan, 1973; Buş, 1997 ).
Precizarea obiectivelor psihologiei judiciare trebuie să se facă ţinându-se seama, în primul rând,
de cei ce vor beneficia şi vor utiliza efectiv rezultatele cercetării din acest domeniu.
Psihologia judiciară se adresează în primul rând specialiştilor din justiţie, care prin natura
activităţii lor au de-a face cu persoanele implicate în situaţii infracţionale şi ale căror hotărâri pot
influenţa destinul acestora. Actul de justiţie nu poate fi înţeles şi acceptat în afara dezideratului care
guvernează intenţia legiuitorului, şi anume, aflarea adevărului. Numai aşa poate fi garantat scopul
procesului penal: “constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel ca
orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană
nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală “(C.pr.pen., art. 1). Procesul penal trebuie să contribuie la
apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea
infracţiunilor precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor. Psihologia judiciară impune
o serie de exigenţe fără îndeplinirea cărora actul de justiţie rămâne un exerciţiu steril, tehnicist, lipsit de
credibilitate şi forţă.
În privinţa metodelor, psihologia judiciară ca parte aplicată a psihologiei generale şi sociale, şi-a
preluat majoritatea elementelor din cadrul conceptual al acestora, utilizând tehnici şi instrumente de
investigare specifice acestor discipline: observaţia, experimentul, ancheta psihosocială şi ancheta
judiciară ca metode specifice (pe bază de chestionar şi interviu), metoda biografică, metoda analizei
produselor activităţii, sondajul de opinie etc.

5. 5
Sistemul de categorii cu care operează psihologia judiciară aparţine în mare măsură psihologiei
generale şi sociale, dar şi altor discipline înrudite, conferindu-i un caracter interdisciplinar. În organizarea
şi realizarea demersului său teoretic şi practic, psihologia judiciară utilizează noţiuni şi din disciplinele
psihologice de ramură, cum ar fi: psihologia experimentală, psihologia diferenţială, psihologia cognitivă,
psihofiziologia, psihologia medicală, psihopatologia, psihologia militară, psihologia conduitei etc.
Demersul teoretic al psihologiei judiciare constă în: organizarea, dezvoltarea şi perfecţionarea
unui sistem conceptual operant; validarea unor modele conceptuale teoretico-explicative elaborate de alte
ramuri ale psihologiei, în urma testării acestora pe domeniul specific activităţii judiciare; elaborarea unor
modele teoretico-explicative referitoare la etiologia unor fenomene psihice din domeniul judiciar etc.
(Butoi & Butoi, 2001).
Demersul practic-aplicativ al psihologiei judiciare presupune: elaborarea unei metodologii
specifice de investigare-cercetare a realităţii psihice din domeniul judiciar şi evidenţierea legităţilor
fenomenelor psihice specifice acestui domeniu; oferirea agenţilor specializaţi din domeniul judiciar a
unor date, informaţii pertinente şi utile cu privire la realitatea psihică din sistemul judiciar, în vederea
stabilirii adevărului; elaborarea unor programe psiho-sociale de prevenire a infracţiunilor şi recidivelor;
elaborarea unor strategii de terapie educaţională a infractorilor; elaborarea unor programe recuperative de
reintegrare socio-profesională a infractorilor; acordarea de asistenţă psihologică, materializată în
expertizele de specialitate oferite atât organelor judiciare, cât şi infractorilor etc.
COMPORTAMENTUL – PREZENTARE GENERALĂ
Termenul de comportament are o largă utilizare în vorbirea curentă, psihologia judiciară
cercetându-l sub toate aspectele sale normale sau deviante.
Comportamentul reprezintă reacţia globală (glandulară, motorie, verbală, afectivă etc.) a unei
persoane într-o împrejurare dată. Prin această reacţie totală organismul uman răspunde la o situaţie trăită
în funcţie de stimulările mediului şi de tensiunile sale interne.
Sistemul specific de referinţă pentru comportamentul uman îl reprezintă situaţia sau contextul
social la care orice persoană răspunde prin acte, mişcări şi gesturi vizibile, observabile, în strânsă
corelaţie atât cu particularităţile situaţiei, cât şi cu particularităţile şi trăsăturile personalităţii sale.
Obiectele, fenomenele, evenimentele care acţionează asupra persoanei au un anumit ecou, o rezonanţă în
conştiinţa sa, corespund sau nu, satisfac anumite trebuinţe, interese, aspiraţii, idealuri. Între stările interne
ale persoanei şi situaţia în care se află, se stabilesc o serie de raporturi de concordanţă sau de
neconcordanţă, care în plan subiectiv dau naştere trăirilor afective. Toate acestea se realizează într-un
timp şi spaţiu determinat. Corelarea tuturor factorilor prezenţi la un moment dat, dă naştere la un anumit
context, situaţie, împrejurare de viaţă etc.
Din interacţiunea persoanelor rezultă o multitudine de fenomene psihosociale, care nu sunt
altceva decât manifestări de natură spirituală, de conştiinţă socială, în care se împletesc elementele
ideologice, mai mult sau mai puţin sistematizate, cu elementele psihologice.

6. 6
Fenomenele psihosociale nu pot fi desprinse de persoană, de purtătorul lor, pentru că ele se
manifestă şi au la bază concepţiile, normele de conduită pe care le aplică, atitudinile pe care le adoptă,
opiniile pe care le formulează. Fenomenele psihosociale iau naştere din interacţiunea persoanei cu mediul
social în care trăieşte efectiv, din interacţiunea cu situaţiile şi evenimentele cu care intră în contact.
Comportamentul normal, obişnuit, al unei persoane reprezintă gradul în care aceasta reuşeşte să
ofere un răspuns semnificativ unei situaţii date. Această reuşită poate apărea numai în condiţiile
integrităţii funcţiilor psihice, care intervin în grade diferite, atât în evaluarea situaţiei, cât şi în elaborarea
unui răspuns semnificativ şi adecvat faţă de ea. Orice persoană dispune de un ansamblu unitar de trăsături
psihice şi comportamente centrate în jurul unui nucleu reprezentat de personalitate. Înseamnă că
expectanţele noastre sunt ca ea să se comporte în limitele unei game de posibilităţi scontate, consistenţa
internă a formelor sale de conduită fiind complementară cu constanţa reacţiilor sale semnificative şi
adecvate în anumite situaţii. Aceasta presupune aprecierea personalităţii din punctul de vedere al
constanţei formelor de exteriorizare comportamentală.
Datorită marii varietăţi de situaţii cu care se confruntă persoana de-a lungul vieţii sale,
comportamentul suportă un proces de specializare şi diferenţiere, în funcţie de spaţiu şi timp, de vârstă şi
de sex, de mediu şi cultură, de statusul socio-profesional etc.
La nivelul persoanei comportamentul apare ca un traductor de atitudini, fiind de fapt rezultanta
configuraţiei totale a atitudinilor. Atitudinile nefiind egale ca intensitate şi valoare, în interiorul sistemului
atitudinal are loc o selecţie, în urma căreia este desemnată şi promovată atitudinea cu implicaţiile cele mai
profunde în forma de comportament dată.
Modificarea comportametului uman depinde de : a) - situaţia generatoare de fenomene
psihosociale specifice şi b) - persoana sau colectivitatea cu care se confruntă această situaţie.
Prin natura, conţinutul şi gradul ei de periculozitate, situaţia generatoare de fenomene
psihosociale afectează unitatea organism-mediu, care începe să devină extrem de contradictorie,
provocând schimbări în comportamentul persoanei. În aceste situaţii organismul uman face eforturi de
reechilibrare a relaţiei organism-mediu, amplificîndu-şi funcţiile de adaptare. Adaptarea este influenţată
de: labilitatea proceselor nervoase, de temperament, de instinctul de apărare şi conservare, de gradul de
implicare a eului, de afectarea sentimentului siguranţei, de experienţa de viaţă etc.
Înţelegerea conduitei unei persoane într-o împrejurare sau alta presupune în mod necesar
cunoaşterea motivelor care o animă, precum şi a scopurilor sale care prefigurează şi orientează anticipat
comportamentul. Prin mijlocirea motivelor şi a scopurilor, comportamentul uman se află în conexiune
directă cu conştiinţa sub al cărei control este.
O particularitate specifică a comportamentului uman o constituie caracterul învăţat, dobândit al
acestuia. Procesul de învăţare este un fenomen care se extinde la întreaga viaţă umană, prin învăţare
înţelegând orice achiziţii, care prin exerciţiu şi repetare acţionează asupra comportamentului nostru
modificându-l. Un rol important în învăţarea unor comportamente îl au recompensa şi sancţionarea, care
contribuie fie la facilitarea noilor achiziţii, fie la eliminarea celor necorespunzătoare. Acestea ocupă un

7. 7
rol important în învăţarea şi elaborarea comportamentelor, dar pe lângă aceasta mai există şi alte metode
cu acelaşi grad de importanţă utilizate de factorul uman în procesul de învăţare.
Psihologia judiciară este interesată, în primul rând de ceea ce reprezintă devianţa în materie de
comportament. Statistic, devianţa reprezintă o abatere de la medie. Media o constituie comportamentul
conformist, în raport cu normele şi reglementările sociale, iar comportamentul deviant ca abatere,
semnifică deviaţiile cu sens negativ, antivaloric, de tipul a tot ceea ce este denumit în termeni generici
comportament antisocial, criminalitate sau infracţionalitate.
Noţiunea de comportament infracţional este utilizată sub mai multe forme: comportament
deviant, delincvent sau aberant (Banciu, Rădulescu & Voicu, 1985). În realitate, comportamentul deviant
include abaterile de la normele sociale în general, cel delincvent (infracţional) se referă la abaterile şi
încălcările normelor juridice penale, în timp ce comportamentul aberant include aspectele medico-legale,
psihiatrice sau psihopatologice.
Comportamentele deviante, în marea lor majoritate se învaţă prin imitaţie. Primele “succese” ale
unor astfel de comportamente constituie nu numai gratificaţii, dar şi incitaţii pentru învăţare din partea
celui care imită.
Imitaţia este selectivă şi ierarhică. Nu imităm orice şi oricum. Imităm doar ceea ce ne atrage,
impresionează şi fascinează de multe ori chiar în pofida nonvalorii sociale evidente pe care respectivul
model o reprezintă. Observaţia este valabilă îndeosebi pentru cei de vârste tinere la care imitarea ierarhică
negativă este adesea hotărâtoare în procesul genezei comportamentului infracţional.
DEVIANŢA SOCIALĂ ŞI DELINCVENŢA
După anul 1990, problematica devianţei sociale a început să fie abordată sistematic, existând
preocupări pentru elaborarea şi fundamentarea unui cadru teoretic şi metodologic.
În plan teoretic-conceptual s-au reelaborat şi redefinit noţiuni şi concepte de bază ale
criminologiei, fundamentându-se un cadru general etiologic al infracţionalităţii, iar în plan metodologic s-
au elaborat şi validat metode de investigaţie a diferitelor tipuri de manifestări şi comportamente
antisociale, identificând şi evaluând factorii şi mecanismele care le generează sau favorizează, atât ca
fenomen de grup, cât şi ca manifestare specifică a comportamentului individual.
Împreună cu celelalte ramuri ale ştiinţelor sociale, psihologia judiciară îşi propune să contribuie
la aprofundarea cunoaşterii structurii şi funcţionalităţii microgrupurilor infracţionale, a zonelor
vulnerabile ale acestora, pentru prevenirea, contracararea şi destrămarea lor.
Prin intermediul procesului de socializare, societatea transmite membrilor săi un anume model
normativ şi cultural, facilitându-le integrarea socială. Acesta permite existenţa normală a vieţii sociale,
asigurând atât raţionalitatea comportamentului, cât şi stabilitatea sistemului social. Socializarea reprezintă
un proces fundamental, care facilitează integrarea individului în societate, prin asimilarea culturii
grupului din care face parte şi a rolurilor sociale pe care este chemat să le îndeplinească în cadrul acestui
grup. Ca rezultat al socializării, individul aderă la normele şi valorile grupului, făcând din acestea un

8. 8
etalon al propriului comportament. La rândul ei, societatea apreciază indivizii după acest etalon, aşteptând
ca ei să se comporte în moduri predictibile, conforme cu modelul cultural şi normativ.
Orice societate are o serie de norme scrise sau nescrise prin intermediul cărora poate aprecia dacă
o anumită conduită sau un anumit act, este adecvat sau nu, se înscrie sau nu în modelul cultural prescris
pentru toţi membrii ei. Aceste norme stabilesc modalităţile de sancţiune pentru toate conduitele sau actele
care nu corespund aşteptărilor societăţii (unele sancţiuni se aplică în mod instituţionalizat, altele se aplică
prin mecanisme neoficiale, informale).
Dacă am defini toate aceste conduite ori acte ca abateri de la normele de orice fel, am putea
afirma că orice societate se confruntă, în cursul dezvoltării ei, cu manifestări de devianţă.
Devianţa desemnează nonconformitatea, încălcarea normelor şi regulilor sociale. Aceasta are o
sferă mult mai largă decât criminalitatea, infracţionalitatea sau delincvenţa (denumită şi “devianţă
penală”), deoarece include nu numai încălcările legii penale, ci toate deviaţiile de la comportamentul
socialmente acceptat şi dezirabil (Rădulescu, 1994).
În orice societate şi în orice moment al evoluţiei ei există devianţă. Dincolo de grupurile
infracţionale care încalcă normativul penal, există marea masă a populaţiei care se abate de la exigenţele
convenţionale sau morale. Nici un individ nu se poate supune tuturor exigenţelor normative ale unei
societăţi. În funcţie de anumite criterii, comportamentul acestuia poate lua forme de devianţă socială sau
de delincvenţă.
Comportamentul deviant este un comportament “atipic”, care se îndepărtează sensibil de la
poziţia standard (medie) şi transgresează normele şi valorile acceptate şi recunoscute în cadrul unui
sistem social. Diagnosticarea comportamentului deviant depinde de natura normelor sociale, de gradul de
toleranţă al societăţii respective, ca şi de pericolul actual sau potenţial pe care îl prezintă devianţa faţă de
stabilitatea vieţii sociale.
Comportamentul deviant poate fi înţeles în două moduri: fie ca produs al incapacităţii funcţionale a
individului, datorită unor deviaţii fiziologice sau anormalităţii psihice (punctul de vedere “substanţialist”),
fie ca rezultat al unui comportament perfect normal, dar incompatibil cu standardele de normalitate ale
grupului (punctul de vedere “situaţional“). Sancţionarea sau acceptarea acestor comportamente ţine de
criteriile utilizate de diferite societăţi în definirea devianţei (Rădulescu & Piticariu, 1989). Evaluat fie ca
problemă socială sau comportament disfuncţional, fie ca produs tranzacţional al relaţiilor de interacţiune
între indivizi, fenomenul de devianţă se caracterizează printr-o serie de trăsături specifice, distincte pentru
o societate sau alta, care derivă din condiţiile social-economice şi culturale, din modul de viaţă şi
existenţă al soietăţii respective.
Comportamentele socialmente normale ale membrilor unei societăţi emană din cultura de
apartenenţă, care modelează personalitatea de bază sub aspect psiho-socio-cultural. Personalitatea este o
structură fundamental culturală, reprezentând un sistem dinamic, organizat, în cadrul căruia impulsurile
biopsihice sunt puse în concordanţă cu normele şi valorile sociale, interiorizate de individ prin socializare.
Devianţa nu poate fi înţeleasă ca fenomen sau ca un comportament detaşat de contextul social.
Fiind intim legată de condiţiile fundamentale ale oricărei vieţi sociale, devianţa reprezintă un fenomen

9. 9
normal în cadrul evoluţiei societăţii, a moralei şi a dreptului, iar individul deviant nu trebuie considerat
neapărat ca o fiinţă nesocializată, ca un element parazitar, neasimilabil, introdus în corpul societăţii, el
avînd uneori rolul unui agent reglator al vieţii sociale (Durkheim, 1974). Devianţa, desemnând distanţarea
semnificativă de la normele de conduită şi de la valorile sociale acceptate într-un spaţiu cultural
determinat, într-o anumită societate şi la un moment dat, are atât o semnificaţie negativă, disfuncţională,
cât şi una pozitivă, funcţională. În unele situaţii devianţa facilitează funcţionarea societăţii. Cei din afara
rândurilor îi determină pe cei din “coloană” să fie mai uniţi. Altfel spus, devianţa consolidează
conformarea, sancţionează, certifică normalitatea.
Extensia, intensitatea şi gravitatea devianţei sociale depind, în mare măsură, de valorile şi
normele care sunt încălcate, precum şi de reacţia publică faţă de aceste abateri şi încălcări. De aceea,
evaluarea devianţei sociale se face pornind de la procesul de elaborare a normelor şi regulilor de conduită
şi terminând cu intensitatea reacţiei sociale faţă de încălcarea acestora.
În ansamblul formelor de devianţă socială se include şi delincvenţa (infracţionalitatea sau
criminalitatea), care afectează cele mai importante valori şi relaţii sociale protejate de normele juridice cu
caracter penal. Aceasta reprezintă ansamblul actelor şi faptelor care, încălcând regulile juridice penale,
impun adoptarea unor sancţiuni negative, organizate, din partea agenţilor specializaţi ai controlului social
(poliţie, justiţie etc.).
Chiar dacă delincvenţa apare ca un fenomen juridic, reglementat prin normele dreptului penal, ea
este primordial, un fenomen social având consecinţe negative şi distructive pentru securitatea indivizilor
şi grupurilor.
Delincvenţa este un fenomen deosebit de complex, incluzând o serie de aspecte şi dimensiuni de
natură statistică, juridică, sociologică, psihologică, economică, prospectivă şi culturală.
Din punct de vedere psihologic, infracţiunea reprezintă o manifestare comportamentală deviantă,
ce constă în încălcarea unor norme codificate de către societate, manifestare cu conţinut antisocial, faţă de
care se iau anumite atitudini, prin aplicarea de sancţiuni penale (Popescu-Neveanu, 1978).
Majoritatea sistemelor de sancţionare şi prevenire a criminalităţii urmăresc, prioritar, controlul
efectiv asupra crimei, ca şi protecţia şi apărarea socială a indivizilor, grupurilor şi instituţiilor sociale, prin
organizarea unor activităţi specifice şi utilizarea unor mijloace menite să asigure atât represiunea şi
constrângerea penală, cât şi prevenirea şi diminuarea surselor potenţiale de criminalitate prin adoptarea de
măsuri de profilaxie socială, culturală şi educativă.
Cercetarea psihologică trebuie să cuprindă în aria sa descifrarea diferitelor dimensiuni
psihologice cu accent pe motivaţie, afectivitate, pe descifrarea personalităţii în ansamblul său.
A înţelege omul înseamnă a recunoaşte inegalitatea înzestrării native a indivizilor, fapt ce trebuie
să ne conducă la diversificarea, nuanţarea şi individualizarea cantitativă şi calitativă a acţiunilor
educative.
De asemenea, inegalitatea şi neomogenitatea mediilor sociale, de provenienţă, exercită presiuni
diferite cantitativ şi calitativ asupra indivizilor, ceea ce le conferă anumite limite individuale în privinţa
rezistenţei faţă de restricţii, fie ele morale sau legale.

10. 10
RELAŢIILE PSIHOLOGIEI JUDICIARE CU DIFERITE RAMURI ALE ŞTIINŢELOR
JURIDICE
Între psihologie şi ştiinţa dreptului există numeroase conexiuni, interferenţe şi puncte de
convergenţă, care au constituit premisele teoretice şi metodologice pentru afirmarea psihologiei judiciare.
Magistratul mileniul trei, motivat de simţul datoriei duse până la capăt, nu poate face abstracţie de
noţiunile psihologiei judiciare.
Psihologia judiciară, definită ca disciplină formativ-aplicativă şi de cultură profesională a
magistratului în statul de drept, al cărei obiect îl constituie studiul şi înţelegerea aprofundată şi nuanţată a
personalităţii umane implicată în procesul judiciar, are legături cu ştiinţa dreptului, oferindu-i acesteia un
instrumentar al interpretării corecte a conduitelor umane cu implicare infracţională.
Caracterizat ca o formă de prevenire şi constrângere prin care sunt reglementate şi controlate
acţiunile şi conduitele indivizilor, dreptul include un ansamblu de reguli sociale cu încărcătură normativă.
Dreptul şi normalitatea juridică au un caracter imperativ, stabilind ceea ce trebuie să facă indivizii
angajaţi în anumite acţiuni sociale, prin recompensarea conduitelor dezirabile şi reprimarea celor
indezirabile sau deviante.
Impactul psihologiei judiciare asupra actului de dreptate este resimţit pe mai multe direcţii (Butoi
& Butoi, 2001):
a) îl ajută pe magistrat la înţelegerea aprofundată şi nuanţată a complexităţii individului uman
(autor, victimă, martor etc.), îl avertizează asupra limitelor general umane, oferindu-i acele strategii şi
mijloace prin care acestea pot fi depăşite şi totodată îi recomandă o conduită autocontrolată, imparţială şi
profesională în raport cu cel aflat sub incidenţa legii;
b) oferă magistratului o concepţie sistemică integratoare atât asupra dinamicii şi interacţiunii
întregului ansamblu de factori care contribuie la producerea actului infracţional, cât şi asupra
manifestărilor psihocomportamentale ale participanţilor la acţiunea judiciară;
c) atrage magistratului atenţia asupra faptului că în general, omul acţionează raţional, dar de
multe ori automat şi iraţional, ceea ce presupune o intervenţie preventiv-ofensivă de eliminare sau
reducere a potenţialului de iraţionalitate criminogenă;
d) pentru a înţelege persoanele aflate sub incidenţa legii, magistratul trebuie să cunoască şi să
recunoască inegalitatea înzestrării native a acestora, inegalitatea şi neomogenitatea mediilor sociale de
provenienţă, diferenţele în pregătirea educaţională şi profesională etc.;
e) interpretând conduitele umane în raporturile interpersonale specifice actului de justiţie,
magistratul trebuie să stăpânească noţiunile referitoare la legităţile psihologice ale personalităţii şi
sensibilităţii umane ( ale actului senzorio-perceptiv, ale memoriei, ale potenţialului cognitiv, afectiv şi
motivaţional etc.);
f) în final, dobândind noţiuni de psihologie, magistratul implicat în actul de justiţie, mai ales în
cazurile complexe, dificile, va şti când şi cum să apeleze la serviciile psihologilor existenţi în

11. 11
criminalistica modernă, în vederea valorificării unor concluzii din rapoartele de expertiză sau constatările
tehnico-ştiinţifice specifice psihologiei judiciare.
Psihologul criminalist îşi aduce o contribuţie importantă la soluţionarea unor cauze penale atât
prin investigarea comportamentului simulat cu ajutorul tehnicii poligraf, cât şi prin întocmirea profilului
psihologic al diferitelor categorii de infractori.
Diagnosticarea profilului psihocomportamental al infractorului, prin aplicarea unor probe
psihologice (testele de inteligenţă, testele proiective, inventarele de personalitate etc.) constituie sursa
unor informaţii deosebit de valoroase atât în descifrarea personalităţii infractorului, cât şi în stabilirea
mobilului care a dus la săvârşirea infracţiunii. Cunoaşterea trăsăturilor de personalitate ale infractorului
contribuie la individualizarea celor mai eficiente tehnici şi metode de audiere şi cercetare a acestuia (Buş,
2001).
Noţiunile de psihologie judiciară contribuie, în dreptul penal, la aprecierea elementelor de culpă,
vinovăţie, intenţie, prevedere, stare emoţională, conduită simulată, responsabilitate etc., ajutând la o bună
dozare a pedepselor şi o justă încadrare a faptelor.
Legăturile procedurii penale cu psihologia judiciară se regăsesc în aceea că o serie întreagă de
activităţi, cum ar fi: confruntarea, percheziţia, prezentarea spre recunoaştere, ascultarea, nu pot fi eficiente
decât în măsura în care cei ce se ocupă de cercetare vor avea cunoştinţele psihologice necesare cunoaşterii
corecte a conduitelor umane, în raport cu a căror interpretare şi obiectivare actul procedural să aibă
maximum de eficienţă sub aspectul aflării adevărului.
Relaţia cu criminalistica este biunivocă, regăsindu-se atât în aspectele teoretice cât şi în cele
practice ale ambelor discipline. Numai cunoscând psihologia judiciară, criminaliştii vor putea trage
concluzii cu privire la intenţiile, motivaţiile şi acţiunile autorilor şi a victimelor acestora, anticipându-se
conduitele de simulare, victimizare, eludare a identificării, fabricarea de alibiuri etc., toate acestea apte să
ofere indicii de descoperire a autorilor şi probarea vinovăţiei acestora.
În ceea ce priveşte tactica criminalistică, numai dacă ne referim la vasta şi complexa activitate de
ascultare a învinuitului, este clară necesitatea cunoaşterii întregului registru al potenţialului psihologic al
individului uman (învinuit, victimă, martor, părţi, experţi etc.), implicat în procesul judiciar.
Psihologia judiciară menţine legături strânse cu criminologia, care studiază conduita infracţională
din punct de vedere al genezei şi trecerii de la potenţial la act criminogen ca fenomen sociopsihologic.
Psihologia judiciară oferă criminologiei date şi legităţi, instrumentar şi metodologie.
Psihologia judiciară are legături de interdisciplinaritate cu medicina legală, căreia îi oferă tabloul
psihocomportamental şi caracterial al personalităţii infractorului, ilustrând în mod nuanţat motivaţiile,
tendinţele, potenţialul intelectual, acţional, coeficientul de agresivitate, structura temperamentală şi
echilibrul emoţional în vederea circumstanţierii conduitelor autorului din punct de vedere psihologic şi
ulterior psihiatric, în legătură cu necesitatea juridică a stabilirii gradului de responsabilitate penală.

12. 12
ASPECTE ETICE ŞI DEONTOLOGICE PE CARELE IMPLICĂ PSIHOLOGIA JUDICIARĂ ÎN
SISTEMUL JUDICIAR
Deontologia se referă la ansamblul normelor referitoare la îndatoririle precumpănitor morale sau
de alt ordin ale profesioniştilor faţă de societate şi faţă de diversele categorii de oameni în raport cu care
îşi desfăşoară activitatea.
Codul deontologic reprezintă un ansamblu de norme care stabilesc exigenţele morale de exercitare a unei
profesiuni. Aceste exigenţe morale capătă forma unor reguli de conduită profesională. Codul deontologic
cuprinde: constrângeri de conduită morală, precizări referitoare la păstrarea secretului profesional,
recomandări cu privire la respectul faţă de celălalt, recomandări vizând perfecţionarea pregătirii
profesionale, norme referitoare la independenţa personală, reguli de etică etc.
Principiile generale de deontologie impun specialiştilor: responsabilitate, obiectivitate, competenţă şi
integritate, dreptate şi demnitate, simţ critic şi autocritic, respect pentru semeni.
In unele ţări au existat preocupări de elaborare a unui cod deontologic care să stea la baza
activităţii psihologice din sistemul judiciar. Astfel, în S.U.A. un comitet special al Asociaţiei Psihologilor
Americani (A.P.A.) a numit încă din anul 1975 o comisie care să se ocupe de problema locului
psihologiei în sistemul judiciar şi mai ales de aspectele şi dilemele de natură etică pe care le au psihologii
din poliţie, justiţie sau din instituţiile corecţionale. Au fost formulate recomandări atât pentru problemele
etice pe care sistemul judiciar le creează psihologilor, cât şi pentru problemele etice pe care psihologii le
creează sistemului judiciar.
Prezenţa psihologiei judiciare în sistemul judiciar fundamentează câteva deziderate etice şi
deontologice (Mitrofan & colab., 1992):
♦umanizează norma juridică, dându-i mai multă viaţă conţinutului acesteia;
♦dezvăluie magistratului pe omul real, concret, unic şi irepetabil în individualitatea sa
biotipologică şi psiho-comportamentală;
♦orientează justiţia către înţelegerea fiinţei umane din punct de vedere
psihocomportamental (intenţie, culpă, mărturisire, simulare, recunoaştere, regret, responsabilitate,
iresponsabilitate, prevedere, provocare, consimţământ, stare emoţională etc,);
♦orientează justiţia către realizarea procesului judiciar cu respectarea demnităţii, libertăţii
de conştiinţă şi expresie, a integrităţii psihomorale şi fizice, a liberului consimţământ, a dreptului la
protecţie şi apărare al persoanei implicate în acţiunea judiciară;
♦oferă justiţiei date utile (programe, strategii) cu privire la reeducarea şi reinserţia socială
a persoanelor private de libertate.
În România, psihologia judiciară se confruntă cu două întrebări fundamentale: 1) în ce măsură psihologii
identifică problemele judiciare, ca intrând în sfera lor de activitate? şi 2) care sunt rolul şi contribuţia
activităţii psihologice, comparativ cu alte discipline, în sistemul activităţii judiciare? Practica judiciară şi

13. 13
politica managerială de administrare a actului de justiţe, sunt în măsură să dea răspuns celor două
întrebări.
Înterbări de control
1. Definiţia psihologiei judiciare.
2. Specificaţi relaţia dintre devianţă şi infracţionalitate.
3. Precizaţi cele mai importante deziderate etice şi deontologice ale psihologiei judiciare.
TEMA 2
ANALIZA PSIHOLOGICĂ A ACTULUI INFRACŢIONAL
COMPLEXITATEA CAUZALĂ A FENOMENULUI INFRACŢIONAL
Fenomenul infracţional este deosebit de complex şi pentru a putea fi cunoscut, trebuie abordat
multidisciplinar. Aceasta implică stăpânirea unor noţiuni de: criminologie, psihologie judiciară,
sociologie judiciară, biologie criminală, medicină legală, psihiatrie criminală, antropologie criminală,
statistică infracţională etc.
Infracţionalitatea deşi este un fenomen social, trebuie cercetată ca act individual, ca act comis de
o persoană concretă într-o situaţie concretă. Este vorba de o acţiune umană, determinată de anumite
elemente psihologice, trebuinţe, tendinţe, motive, scopuri etc.
O viziune coerentă asupra dinamicii şi interacţiunii elementelor întregului ansamblu de factori
care concură la producerea actului infracţional nu o poate oferi decât o concepţie sistemică integratoare
asupra conduitei şi a manifestărilor psihocomportamentale.
Factorii care stau la baza fundamentării teoriilor psiho-biologice, psiho-sociale şi psiho-morale,
luaţi separat, nu pot explica în mod corespunzător originea fenomenului şi a comportamentului
infracţional. Aceasta presupune elaborarea unui sistem teoretico-ştiinţific şi metodologic cu posibilităţi
integratorii şi generalizatoare pentru realitatea concretă.
În România, evoluţia fenomenului infracţional este o consecinţă a impactului problemelor
economico-sociale grave, caracteristice perioadei de tranziţie, precum şi a crizei de autoritate pe care au
traversat-o instituţiile statului de drept. Legislaţia lacunară şi supraâncărcarea sistemulul justiţiei penale,
corelate cu deficitul de personal şi logistică, au făcut ca efectul măsurilor preventive şi represive să fie
limitat.
Având în vedere rata înaltă de profit şi gradul scăzut al riscurilor asumate, elemente ale crimei
organizate au apărut şi s-au dezvoltat cel mai rapid în domeniul economico-financiar. Corupţia ameninţă

14. 14
nu numai drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţeanului, ci însăşi buna funcţionare a instituţiilor
statului de drept, societatea democratică în ansamblul său.
O serie de organizaţii transnaţionale şi-au creat legături în rândul grupurilor de infractori
autohtoni şi acţionează în cooperare cu aceste, în domeniul traficului de droguri, armament, al afacerilor
cu autoturisme furate, al formelor moderne de sclavie, plasării de valută falsă, introducerii ilicite de
deşeuri toxice, atacul cu arme de foc etc. Prin contrabandă, au fost scoase din ţară o gamă largă de
produse, de la cele de strictă necesitate pentru populaţie, până la obiecte de valoare aparţinând
patrimoniului naţional.
O amploare deosebită au luat actele de înşelăciune, fals şi uz de fals realizate prin cele mai
diverse forme, fraude valutar-vamale şi nerespectarea legislaţiei în domeniul operaţiunilor de import-
export etc. De asemenea, a crescut numărul infracţiunilor legate de practicarea jocurilor de noroc,
pretinderea unor sume consistente de bani pentru asigurarea “protecţiei”, sechestrarea de persoane,
violenţele între grupurile rivale de infractori etc.
Ca fenomen social, corupţia reprezintă expresia unor manifestări de descompunere morală şi
degradare spirituală întrucât implică deturnarea şi folosirea avutului public în interes personal, obţinerea
unor avantaje materiale pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, încheierea unor afaceri şi tranzacţii
prin eludarea normelor morale şi legale. O astfel de stare de criză, are un efect demoralizator asupra
întregii societăţi.
Analiza etiologică a acestor forme de manifestare poate indica o multitudine de cauze: standardul
economic, şomajul, alienarea psiho-socială, criza de autoritate, criza morală etc.
Înţelegerea apariţiei fenomenului infracţional şi a evoluţiei sale până când se concretizează în act
infracţional, presupune apelarea la unele noţiuni şi concepte aparţinând principiilor conexiunii şi
determinismului: posibilitate şi realitate; necesitate şi întâmplare; probabilitate; cauzalitate; finalitate şi
scop; lege (Stanca, 1992).
Pentru explicarea mecanismului apariţiei şi dinamicii fenomenului infracţional, este necesar să
pornim de la conceptul de conexiune care presupune interacţiunea obiectelor şi fenomenelor, corelaţia
subsistemelor în sistem şi sistemelor în context.
În concordanţă cu principiul conexiunii, originea şi dinamica fenomenului infracţional nu poate fi
rezultatul unui factor monocauzal şi nici al mai multor factori, ci numai al interacţiunilor dintre aceştia,
care îi dă configurarea şi care are un caracter obiectiv.
Dificultatea demersului teoretic şi de investigare practică a etiogenezei fenomenului infracţional
derivă tocmai din impedimentele ce se ridică în decelarea tipurilor de relaţii care acţionează în mod
specific în acest domeniu.
Apelarea la categoriile “posibilitate şi realitate” mijloceşte surprinderea mecanismului sintezei
între continuu şi discontinuu în trecerea de la o stare la alta în procesul determinării obiective a
fenomenului infracţional. Realitatea acestuia surprinde tocmai starea sa de fapt existentă prin ansamblul
infracţiunilor prezente şi trecute.

15. 15
Spre deosebire de realitate, posibilitatea desemnează totalitatea stărilor virtuale prin care
fenomenul infracţional poate trece, dar pentru care nu există încă suficiente condiţii de realizare. La
nivelul acesteia se impune a fi localizată adevărata prevenire, care trebuie să aibă menirea tocmai de a
împiedica sau elimina apariţia şi influenţa condiţiilor ce facilitează trecerea din sfera posibilului în cea a
realului în cazul unei infracţiuni concrete. Intervenţia oportună şi eficientă este strâns condiţionată de
înţelegerea faptului că dinamica interacţiunilor interne şi externe, actuale sau de perspectivă, a factorilor
biopsihosociali marcaţi de influenţe criminogene, determină o gamă variată de posibilităţi prezente sau
viitoare ale apariţiei şi manifestării fenomenului infracţional.
Graniţele dintre posibilul şi imposibilul infracţional sunt relative, deoarece evoluţia stărilor de
manifestare are un caracter concret şi reprezintă expresia conţinutului intern şi a variabilităţii gamei care
favorizează ori suprimă unele direcţii.
De asemenea, trebuie subliniat faptul că dacă anumite direcţii ţin de esenţa sistemului, altele se
cantonează la nivelul aspectelor accidentale ale acestuia. Primele sunt direcţii necesare şi se manifestă ca
tendinţe principale şi dominante, pe când celelalte sunt întâmplătoare şi nu depind de condiţiile interne şi
stabile, ci de condiţiile variabile neesenţiale.
Necesitatea fenomenului infracţional este modalitatea de existenţă ori de manifestare a unor stări,
proprietăţi, raporturi sau tendinţe criminogene, circumscrise la nivelul factorilor biopsihosociali, luaţi în
interacţiunea lor, decurgând din natura internă a acestora şi, în condiţii constante, se desfăşoară ca
inevitabilitate, într-un anumit fel bine precizat.
Opusă necesităţii, întâmplarea reprezintă modalitatea de existenţă sau de manifestare a unor stări,
proprietăţi, raporturi sau tendinţe criminogene, localizate la acelaşi nivel, care decurge din factorii
periferici sau exteriori şi se caracterizează prin variabilitate şi inconstanţă, reuşind să se producă sau nu,
să se realizeze într-un fel sau altul, fără să afecteze esenţa sistemului.
Necesitatea şi întâmplarea nu au caracter absolut, ci relativ, inclusiv în domeniul psihologiei
judiciare, astfel că într-un anumit raport sau în anumite condiţii date, ceea ce este necesar poate fi
întâmplător, într-un alt raport sau în alte condiţii. Aşa, de exemplu, furtul comis de o persoană, căreia nu i
s-a oferit şansa unui loc de muncă şi în concepţia sa nu are alte posibilităţi de câştig cinstit, apare ca
necesar, pe când în condiţiile unui loc stabil de muncă, poate fi întâmplător. Schimbarea condiţiilor în
funcţie de loc şi timp, poate conduce la trecerea uneia în cealaltă.
Dacă realitatea, posibilitatea şi imposibilitatea, alături de necesitate şi întâmplare, sunt categorii
care exprimă stări calitative ale fenomenului infracţional, existenţa acestuia implică şi determinări de
ordin cantitativ regăsite în conceptul de probabilitate. El se referă, în acest caz, la posibilităţile devenirii
ilicitului penal, la măsura şi frecvenţa realizării condiţiilor care favorizează trecerea de la o stare virtuală
la una reală, la şansele comiterii unei fapte penale.
Probabilitatea se regăseşte în ecuaţia de frecvenţă ca raport dintre numărul de cazuri de realizare
efectivă a unor infracţiuni şi numărul total de cazuri posibile ale acestora. Probabilitatea are sens şi
valoare numai în cazul infracţiunilor întâmplătoare, pentru că există cel puţin două posibilităţi: să fie
comise sau nu, să fie săvârşite într-o formă sau alta. Probabilitatea capătă o semnificaţie şi o importanţă

16. 16
din ce în ce mai mare, pe măsură ce prognozarea criminologică îşi conturează locul şi rolul în profilaxia
infracţională.
Relaţia cauzală, ca formă particulară a determinării fenomenului infracţional cu genurile sale
proxime şi faptele concrete de manifestare, exprimă un raport genetic şi se obiectivează ca legătură
independentă de voinţa omului între două subsisteme sau elemente ale aceluiaşi sistem care se succed,
unul provocându-l pe celălalt.
Fenomenul care precede şi provoacă producerea unui alt fenomen se numeşte cauză şi care, din
perspectivă criminologică, are drept conţinut interacţiunea factorilor biopsihosociali ce determină, în mod
necesar, infracţiunea. Cauza este condiţia necesară fără de care un anumit comportament nu s-ar
manifesta şi totodată ea precedează efectul fiind invariabil urmată de acelaşi efect.
Efectul reprezintă fenomenul sau procesul care succede cauza şi a cărui producere este
determinată de aceasta. Între cauză şi efect se stabileşte un raport de necesitate. Constanţa acestui raport
este mediată de condiţii. Cauzele provoacă aceleaşi efecte numai dacă acţionează în aceleaşi condiţii, la
fel cum variabilitatea condiţiilor mijloceşte variabilitatea efectelor în raport cu acţiunea aceloraşi cauze.
Interacţiunea dintre cauză şi efect are un caracter complex. Pe de o parte, fenomenele sunt, în
acelaşi timp, în raporturi diferite, atât cauze cât şi efecte, iar pe de altă parte, în producerea efectelor
interacţionează mai multe cauze, acestea la rândul lor acţionând în strânsă legătură cu diverse condiţii.
Odată apărut, efectul poate avea un rol activ asupra cauzei care l-a generat, influenţând-o favorabil sau
nefavorabil.
Condiţiile reprezintă un complex de fenomene ce nu pot genera prin ele însele comportamente
infracţionale, dar care, însoţind în timp şi spaţiu cauzele şi influenţându-le, asigură o anumită evoluţie a
lor pentru producerea efectului. Condiţiile pot fi necesare, întâmplătoare, suficient necesare, insuficient
necesare. Condiţiile însoţind acţiunea cauzei, îşi pun pecetea pe manifestarea ei, grăbind sau încetinind,
stimulând sau frânând apariţia unui anumit efect.
Dificultatea dezvăluirii relaţiilor cauzale în determinarea fenomenului infracţional derivă din
faptul că acestea se corelează cu întreaga reţea a celorlalte relaţii prezente în structura şi dinamica sa.
Pentru facilitarea decelării lor, îndeosebi la nivelul faptelor penale concrete, teoreticienii şi practicienii
sunt preocupaţi de izolarea relaţiilor cauzale din universul relaţiilor posibile, oprindu-se îndeosebi la
mobilurile şi raporturile pe care se fundamentează latura subiectivă a infracţiunii studiate.
Orice infracţiune nu reprezintă altceva decât punctul nodal al intersecţiilor din lanţurile cauzale
care este, în acelaşi timp, determinat şi determinator, având atât valoare de cauză, cât şi de efect. Astfel,
un omor poate avea ca mobil profunda duşmănie şi ură dintre autor şi victimă. Sigur că prin cunoaşterea
prealabilă a acestui mobil în unele situaţii date, se poate acţiona preventiv, dar antecedenţa imediată din
lanţul cauzal are la bază tocmai motivele pentru care s-a ajuns la duşmănia respectivă. Deci, activitatea
preventivă eficientă trebuie să cuprindă în câmpul său de manifestare relaţiile din întregul lanţ cauzal.
Înţelegerea determinismului cauzal al fenomenului infracţional este facilitată de sesizarea acţiunii
concomitente a unei pluralităţi de cauze. În etiologia infracţională se împletesc cauzele interne ce ţin de
natura umană, socială a persoanei şi cauzele externe ce vizează diverşi factori culturali, economici,

17. 17
juridici etc. Ponderea, în cazul infracţiunilor concrete, o deţin însă cauzele interne (bazate pe factorii
individuali) care au greutate specifică mai mare în raport cu cele externe. Altfel nu s-ar putea explica de
ce o persoană, în anumite condiţii, trece la actul infracţional, pe când alta, în împrejurări similare, nu face
acelaşi lucru. Concluzia ce se desprinde este că, în domeniul infracţional, cauza externă nu-şi poate
subordona şi nu poate anula cauza internă.
Analiza specificităţii cauzelor de natură subiectivă si obiectivă, a ponderii lor în lanţul cauzal,
presupune tratarea fenomenului infracţional ca fenomen social - istoric concret, marcat evident de
structura sistemului economico-social, de legităţile care îl guvernează.
Expresia sintetică a complexităţii etiogenezei, stării, structurii şi dinamicii fenomenului
infracţional este dată de lege şi legitate, concepte care surprind, pe de o parte, unitatea acţiunii tipurilor de
interacţiuni abordate (posibilitate şi realitate, necesitate şi întâmplare, cauzalitate şi condiţionare) şi
sistemul ce înglobează ansamblul de legi care îl guvernează, pe de altă parte.
Actul infracţional, ca orice alt tip de act comportamental, reprezintă rezultatul interacţiunii dintre
factorii ce structurează personalitatea individului şi factorii externi, de ambianţă. În ceea ce priveşte
factorii interni, endogeni, orice persoană poate prezenta în structura sa un nucleu central mai mult sau mai
puţin favorabil comportamentului infracţional, conturând sau nu o personalitate infracţională. Ambianţa,
condiţiile şi împrejurările exterioare pot fi favorabile sau nefavorabile dezvoltării acestui nucleu în plan
infracţional.
Actul infracţional antrenează în grade diferite, practic toate structurile şi funcţiile psihice
începând cu cele cognitiv-motivaţionale şi terminând ce cele afectiv-volitive, implicate fiind şi activităţile
ca şi însuşirile psihice. Actul infracţional este generat de tulburări de ordin emoţional şi volitiv, susţinut
de lipsa sentimentului responsabilităţii şi al culpabilităţii, al incapacităţii subiectului de a renunţa la
satisfacerea imediată a unor trebuinţe în pofida perspectivei unei pedepse.
Trecerea la actul infracţional constituie un moment critic, nodal. Această trecere reprezintă o
procesualitate care cunoaşte multe inconstanţe în desfăşurarea ei.
O analiză strict psihologică a actului infracţional, constă în analiza modului în care personalitatea
infractorului (inteligenţa, afectivitatea, motivaţia şi voinţa) se manifestă în pregătirea, săvârşirea şi în
atitudinea postinfracţională.
FAZELE ACTULUI INFRACŢIONAL
Pentru interpretarea corectă a comportamentului infracţional, trebuie avute în vedere cele trei faze
ale actului infracţional, şi anume: faza preinfracţională, faza infracţională propriu-zisă şi faza
postinfracţională.
Situaţia preinfracţională reprezintă un ansamblu de circumstanţe exterioare personalităţii infractorului,
care precede actul infracţional. Această situaţie implică două elemente: a) evenimentul, care determină
apariţia ideii infracţionale şi b) circumstanţele, în care infracţiunea se pregăteşte şi se realizează.
În săvârşirea unei infracţiuni, autorul acesteia participă cu întreaga sa fiinţă, mobilizându-şi
pentru reuşită întregul său potenţial motivaţional şi cognitiv-afectiv. Punerea în act a hotărârii de a comite

18. 18
infracţiunea este precedată de o serie de procese de analiză şi sinteză, de lupta motivelor, deliberarea şi
actele executorii antrenând profund, în toată complexitatea sa, personalitatea infractorului. Până la luarea
hotărârii de a comite infracţiunea, psihicul infractorului este dominat de perceperea şi prelucrarea
informaţiilor declanşatoare de motivaţii ale căror polaritate se structurează după modelul unor sinteze
aferent-evolutive, servind deliberărilor asupra mobilului comportamentului infracţional. În calitate de pas
iniţial al formării mobilului comportamental infracţional, se situează trebuinţele a căror orientare
antisocială este de o importanţă fundamentală, întrucât prin prisma acestora se percepe situaţia externă.
Din punct de vedere psihologic trebuinţele se manifestă în conştiinţa individului ca mobil al
comportamentului posibil şi, în cazul unui concurs de împrejurări, pot determina luarea unor decizii
pentru săvârşirea infracţiunii. Rezultatul procesului de deliberare depinde în mare măsură de gradul de
intensitate al orientării antisociale a personalităţii infractorului.
În faza preinfracţională se constituie premisele subiective ale săvârşirii faptei, determinate atât de
predispoziţiile psihice ale făptuitorului, cât şi de împrejurările favorizante cu valenţe declanşatoare.
Această fază se caracterizează printr-un intens consum lăuntric, ajungând chiar la un grad înalt de
surescitare, problematica psihologică fiind axată atât asupra coeficientului de risc, cât şi asupra mizei
puse în joc. În procesul de deliberare intervin criterii motivaţionale, valorice, morale, afective şi
materiale. Capacitatea de proiecţie şi anticipare a consecinţelor influenţează, de asemenea, în mare
măsură actul decizional.
Procesele de analiză şi sinteză a datelor despre locul faptei şi de structurare a acestora într-o gamă
de variante concrete de acţiune (comportament tranzitiv de alegere a variantei optime) se declanşează în
faza a doua a actului, faza infracţională propriu-zisă. Planul de acţiune, în desfăşurarea sa (timpul de
săvârşire, succesiunea etapelor, mijloacele de realizare etc.), este reprezentat mental.
Odată definitivată hotărârea de a comite infracţiunea, latura imaginativă a comiterii acesteia este
sprijinită de acţiuni concrete cu caracter pregătitor. Astfel, dacă în faza deliberării comportamentul
infractorului este de expectativă, după luarea hotărârii acesta se caracterizează prin activism, realizarea
actelor preparatorii presupunând apelul la mijloace ajutătoare, instrumente, contactarea de complici,
culegerea de informaţii, supravegherea obiectivului. Rezultanta acestui comportament poate fi, după caz,
fie concretizarea în plan material a hotărârii de a comite fapta prin realizarea condiţiilor optime reuşitei ei,
fie desistarea, amânarea, aşteptarea unor condiţii şi împrejurări favorizante.
Trecerea la îndeplinirea actului se asociază cu trăirea unor stări emoţionale intense. Teama de
neprevăzut, criza de timp, obiectele, fiinţele sau fenomenele percepute în timpul comiterii faptei
(instrumente de spargere, arme, victimă, martori, context spaţio-temporal al desfăşurării faptei etc.), în
funcţie de proprietăţile lor fizico-chimice (intensitate, formă, mărime, culoare, dispoziţie spaţială etc.)
amplifică aceste stări emoţionale. Lipsa de control asupra comportamentului în timpul operării, o
caracteristică a unei activităţi normale, poate genera o serie de erori, lacune (pierderea unor obiecte
personale în câmpul faptei, uitarea unor obiecte corp delict sau omiterea ştergerii unor categorii de urme,
renunţarea la portul mănuşilor, diverse accidentări etc.), care ulterior, fiind exploatate, vor contribui la
identificarea autorului.

19. 19
Elementul caracteristic psihologiei infractorului după săvârşirea faptei este tendinţa de a se apăra,
de a se sustrage identificării, învinuirii şi sancţiunii. Faza postinfracţională are o configuraţie foarte
variată, conţinutul său este determinat în bună măsură de modul în care s-a desfăşurat faza anterioară.
Comportamentul infractorului în această etapă este reflexiv-acţional, întreaga lui activitate psihică
fiind marcată de viziunea panoramică a celor petrecute la locul faptei. Practica a demonstrat în această
direcţie existenţa unui registru de strategii de contracarare a activităţilor de identificare şi tragere la
răspundere penală a autorilor. În acest sens, o serie de infractori îşi creează alibiuri care să convingă
autorităţile că era imposibil ca ei să fi săvârşit fapta. Strategia utilizată este, de regulă, aceea de a se
îndepărta în timp util de locul infracţiunii şi de a apărea cât mai curând în alt loc, unde, prin diferite
acţiuni caută să se facă remarcaţi pentru a-şi crea probe, bazându-se pe faptul că, după o anumită perioadă
va fi dificil să se stabilească cu exactitate succesiunea în timp a celor două evenimente. Alteori,
infractorul apare în preajma locului unde se desfăşoară cercetările, căutând să obţină informaţii referitoare
la desfăşurarea acestora, şi acţionând ulterior prin denunţuri, sesizări anonime, modificări în câmpul
faptei, înlăturări de probe, dispariţii de la domiciliu, internări în spital sau comiterea unor acţiuni mărunte
pentru a fi arestat. Toate aceste acţiuni întreprinse au scopul de a deruta ancheta în curs şi implicit,
identificarea lui.
Fuga de la locul unde s-a produs o infracţiune şi grija de a-şi procura un “alibi” nu este
întotdeauna un indiciu cert al culpabilităţii. Se cunosc cazuri când persoane care întâmplător au asistat sau
au descoperit o infracţiune, nu rămân la locul faptei, pentru a nu fi suspectate sau citate ca martor.
Asemenea comportare este tipică recidiviştilor, care în urma antecedentelor penale ar fi uşor învinuiţi.
În urmărirea scopului, infractorii nu ezită în a întrebuinţa orice mijloace care i-ar putea ajuta:
minciuna, perfidia, atitudini variate, căutând să inspire compătimire pentru nedreptatea ce li se face sau
pentru situaţia în care au ajuns “siliţi de împrejurări”. Când aceste strategii nu au succes, unii infractori
manifestă aroganţă faţă de anchetator sau uneori recurg, chiar la intimidarea acestuia.
Procesarea informaţiilor referitoare la evenimentele petrecute, determină, la nivel cerebral
apariţia unui focar de excitaţie maximă, cu acţiune inhibitorie asupra celorlalte zone, şi în special asupra
celor implicate în procesarea acelor evenimente care nu au legătură cu infracţiunea, iar la nivel
comportamental acţionează conform legii dominantei defensive. Infractorul are o atitudine defensivă atât
în timpul săvârşirii infracţiunii, cât şi după arestare, în timpul cercetărilor şi a procesului, uneori chiar şi
în timpul executării pedepsei.
În momentul în care infractorul a fost inclus în cercul de suspecţi şi este invitat pentru audieri,
comportamentul acestuia continuă să se caracterizeze prin tendinţa de simulare. Are o atitudine defensivă,
care merge de la mici denaturări până la încercări sistematice de a-şi îmbunătăţi condiţia procesuală.
Infractorul adoptă diferite poziţii tactice determinate nu numai de gradul lui de vinovăţie, ci şi de poziţia
pe care o are faţă de anchetator. Dacă infractorul simte că îl domină pe anchetator (fie în capacitatea de
argumentare, fie în privinţa probelor pe care le are asupra vinovăţiei lui), acesta va fi extrem de precaut în
ceea ce relatează şi nu va renunţa la poziţia lui decât în faţa unor dovezi puternice. Dacă realizează
superioritatea anchetatorului, atunci rezistenţa lui scade şi dominanta defensivă se va manifesta doar prin

20. 20
unele ajustări ale declaraţiilor pe care le face. Cei mai mulţi infractori sunt inconstanţi în depoziţii,
recunosc o parte la început, apoi neagă cu înverşunare, revin asupra celor declarate, pentru ca în final să
facă o mărturisire, dar şi aceea incompletă.
Printre împrejurările care pot constitui circumstanţe atenuante stipulate în Codul penal (Art. 74,
lit. c), este şi aceea privind atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii. Această atitudine poate
consta în prezentarea de bună voie la organele de urmărire penală, în atitudinea sinceră pe tot parcursul
procesului, recunoscând de la început că a comis fapta şi relatând exact împrejurările legate de aceasta.
Odată ce infractorul a fost depistat şi primeşte pedeapsa stabilită juridic, ideal ar fi să i se
întocmească un profil psihocomportamental, în vederea aplicării unui program corecţional corespunzător.
Dificultăţile în acest domeniu rezidă în faptul că diagnosticarea fiecărui caz în parte este o activitate
laborioasă, necesitând participarea mai multor specialişti (psihologi, magistraţi, sociologi, criminologi,
medici legişti etc.).
Diagnosticarea cât mai corectă a profilului psihocomportamental al infractorilor, evidenţierea cât
mai exactă a cauzelor care au determinat comportamentul lor antisocial ar constitui cerinţe esenţiale
pentru conturarea programelor terapeutic-recuperative din cadrul instituţiilor corecţionale, având impact
asupra reinserţiei şi reintegrării sociale a acestora.
Înterbări de control
1. Prin ce se caracterizează criminalitatea organizată?
2. Pe ce se axează problematica psihologică a infractorului în faza preinfracţională?
3. Strategii abordate de infractor în faza postinfracţională.
TEMA 3
TIPURI DE INFRACTORI
Investigarea personalităţii infractorului şi conturarea unei tipologii, presupune cunoaşterea
aspectelor generale şi speciale ale acesteia (anatomice, fiziologice, psihologice, sociologice, economice,
culturale etc.), care implicit influenţează sau determină comiterea infracţiunii.
Infractorii reprezintă o categorie socială aparte, cu o mare diversitate comportamentală. Fiecare
infractor este un caz particular, care se caracterizează printr-o seamă de trăsături fiziologice, psihologice
şi atitudini sociale care nu se regăsesc întocmai la toţi infractorii. Din aceasztă cauză propunerea unei
tipologii a infractorilor este dificilă. Prin tip, ca noţiune generală, se înţelege o totalitate de trăsături
caracteristice, distinctive ale unui grup social. Aceste trăsături distinctive ar trebui să ofere o imagine
sintetică asupra infractorului.

21. 21
Aspectele juridice ale infracţiunilor nu se limitează numai la definirea, identificarea şi explicarea
noţiunii şi structurii acestora, ci se extind şi asupra găsirii unor criterii certe de clasificare, în vederea
depistării caracteristicilor lor generale şi specifice.
În criminologia contemporană (Oancea, 1998) predomină încă tipologia lui E. Seelig (1956) şi
tipologia lui J. Pinatel (1963).
Infractorul agresiv sau violent
Infractorul agresiv este autorul unor fapte violente, brutale, cu consecinţe individuale şi sociale
deosebite (vătămare corporală, tentativă de omor, lovitură cauzatoare de moarte, omor). Acest infractor
se caracterizează prin agresivitate, emotivitate puternică, descărcări reactive, stări de mânie, ostilitate,
autocontrol foarte scăzut etc.
Agresivitatea fizică (mai ales la infractorii cu o constituţie atletică) se manifestă şi prin folosirea
unor obiecte, cum ar fi cuţit, topor, armă, baston etc., iar agresivitatea verbală prin insultă, calomnie,
ameninţare, plângerea la autorităţi etc. (cu predilecţie la infractorii cu o constituţie astenică).
Agresivitatea, ca trăsătură specifică acestui tip de infractor, de cele mai multe ori este asociată cu
abuzul de alcool, ceea ce determină o creştere a tensiunii emoţionale şi o scădere a capacităţii de
autocontrol, favorizând trecerea la actul infracţional agresiv.
Infractorul achizitiv
Infractorul achizitiv se caracterizează prin tendinţa de achiziţionare, de luare, şi însuşire de
bunuri şi valori în scop personal, în scop de câştig, în scop de întreţinere, de îmbogăţire etc.
Infractorul achizitiv comite o gamă variată de infracţiuni: furt, tâlhărie, abuz de încredere, înşelăciune,
tulburarea de posesie, fals şi uz de fals, delapidare, evaziune fiscală, luarea de mită etc. În funcţie de
genul infracţional, acest tip de infractor prezintă anumite particularităţi specifice.
Infractorul caracterial
Caracterul vizează suprastructura socio-morală a personalităţii, calitatea de fiinţă socială a
omului. Caracterul apare ca nucleu al personalităţii, întrucât exprimă profilul psihomoral evaluat după
consistenţă şi stabilitate. Acesta reprezintă un subsistem relaţional-valoric şi de autoreglaj, exprimându-se
printr-un ansamblu de atitudini-valori.
Infractorul caracterial prezintă unele tulburări de ansamblu ale caracterului, unele deficienţe în capacitatea
de organizare şi ierarhizare a valorilor sociale. Acest tip de infractor se caracterizează prin: orgoliu,
vanitate, trufie, ambiţie, individualism, dominaţie, încredere excesivă în sine, suspiciune, instabilitate
comportamentală, inadaptare socială, desconsiderarea celorlalţi, lipsa emoţiilor şi a sentimentelor
superioare etc. Este foarte revendicativ şi deseori intră în conflict interrelaţional.
Cele mai frecvente infracţiuni pe care le comite sunt: furtul, înşelăciunea, abuzul de încredere,
distrugerea prin incendiere, omorul, violul etc.

22. 22
Infractorul sexual
Acest infractor se caracterizează prin: impulsivitate, brutalitate, violenţă, indiferenţă afectivă,
autocontrol scăzut, impuls sexual puternic, devieri ale instinctului sexual, perversitate, afectarea simţului
moral, sadism sau masochism etc.
La acest tip de infractor se produce o regresie comportamentală, evidenţiată prin dezinhibiţia unor
modalităţi primare în satisfacerea unor impulsuri imediate. Persistenţa impulsurilor sexuale şi
imposibilitatea depăşirii lor, pot determina comportamente delictuale. Infracţiunile comise sunt cele cu
tematică sexuală: viol, incest, pedofilie sau chiar omor.
La sadic satisfacerea impulsului sexual, are loc numai dacă îl face pe partenerul său sexual să sufere fizic
(bătut, chinuit, torturat etc.) şi moral (sfidat, batjocorit, umilit etc.). Uneori, îşi poate consuma actul sexual
numai prin omorârea partenerului, când acesta se află în agonie. În schimb, masochistul îşi satisface
impulsul sexual numai dacă el însuşi este chinuit, torturat (biciuit, rănit, însângerat etc.) sau, la instigarea
lui, un altul aplică unui terţ aceeaşi procedură.
Trecerea la act nu poate fi blocată sau amânată, deoarece infractorul sexual nu are un sistem etic
interiorizat. El nu anticipează consecinţele şi nici nu atribuie faptelor sale o semnificaţie negativă. Actul
infracţional se desfăşoară în condiţiile dictate de impulsul sexual puternic, la sfârşitul căruia infractorul se
simte “eliberat” organic şi psihic.
Infractorul ocazional
Infractorul ocazional comite o faptă penală datorită unor incitaţii exterioare, a unor ocazii
speciale. Se pune problema dacă la acest tip de infractor, factorii externi sunt decisivi ( ocazia îl face pe
individ infractor) sau factorii interni, personali (ocazia descoperă infractorul din individ). Majoritatea
criminologilor şi a psihologilor criminalişti susţin că factorii externi sunt predominanţi, dar există şi o
contribuţie a factorilor interni. Astfel, sunt situaţii, împrejurări excepţionale care pot determina la
infracţiune şi pe o persoană care, în alte împrejurări nu ar comite o asemenea faptă. O caracteristică a
infractorului ocazional este faptul că el nu recidivează.
Infractorul ocazional se caracterizează prin: sugestibilitate, sensibilitate, impresionabilitate, autocontrol
psihocomportamental scăzut, luarea rapidă a deciziilor etc.
În funcţie de contextul situaţional şi genul infracţiunilor, acest tip de infractor este de mai multe feluri:
a). infractorul ocazional comun care, sub presiunea unor trebuinţe imediate şi prezenţa unor circumstanţe
defavorabile, comite furturi din magazine, încalcă ordinea publică sau, pentru obţinerea unor beneficii
ilegale, săvârşeşte activităţi frauduloase;
b). infractorul care săvârşeşte fapte penale sub presiunea unor stări emotive puternice (mânie, furie, ură,
jignire etc.), pe care nu le poate stăpâni;
c). infractorul care sub influenţa unor condiţii personale critice şi defavorabile (situaţie materială precară,
criză financiară momentană etc.), poate comite o infracţiune;
d). infractorul care comite un delict din imprudenţă, din neprevedere (automobilistul care încalcă regulile
de circulaţie).

23. 23
Infractorul profesional
Infractorul profesional sau de “carieră” este format şi socializat în direcţia comiterii infracţiunii.
Unica lui sursă de existenţă o constituie infracţiunea. Refuzul muncii cinstite şi legale apare ca o trăsătură
esenţială a acestui tip de infractor. Obiectul principal al activităţilor sale infracţionale îl constituie
câştigurile financiare, neimplicându-se în infracţiuni cu violenţă, în afară de cazul în care violenţa este
“specialitatea” sa (tâlhăria). De obicei debutează în calitate de copil delincvent, provenind dintr-un mediu
social disfuncţional.
În cadrul acestei specialităţi infracţionale se întâlnesc două categorii: a). infractorul profesional
pasiv, care nu desfăşoară o activitate socială utilă, câştigându-şi existenţa din săvârşirea unor infracţiuni,
din practicarea unor activităţi parazitare (cerşetoria, vagabondajul, prostituţia, jocurile de noroc etc.).
Infractorul profesional pasiv se caracterizează prin: nivel scăzut atât al inteligenţei, cât şi a
pregătirii şcolare, capacitate redusă de rezolvare a dificultăţilor zilnice, structură caracterială labilă,
sugestibilitate, tendinţa de supunere, motivaţie scăzută, autocontrol comportamental oscilant etc. b).
infractorul profesional activ, dinamic şi organizat, îşi câştigă existenţa din infracţiuni mai complexe
(furt din buzunare, fals şi uz de fals, proxenetism etc.).
Infractorul profesional activ îşi formează deprinderi şi abilităţi tehnice de înalt specialist, este
capabil să-şi planifice activităţile, să-şi aleagă victimele şi să-şi îndeplinească planul de comitere a
infracţiunii în aşa fel încât să evite depistarea ei. El planifică acţiunea infracţională mult mai amplu decât
o face infractorul obişnuit. De cele mai multe ori comite infracţiuni acţionând în mod organizat şi în
bandă (furturi prin spargere din locuinţe, magazine, hoteluri, bănci, case de bani, furturi de autovehicule,
contrabandă, escrocherii etc.). Se caracterizează printr-un nivel de inteligenţă mediu sau chiar ridicat, este
insensibil, indiferent afectiv, lipsit de simpatie şi compasiune, este impulsiv, egocentric, tupeist, pervers,
răzbunător, are un autocontrol general scăzut, manifestă intoleranţă la frustrare şi nu poate realiza afectul
aşteptării etc.
În general, infractorul profesional este pregătit pentru arest şi judecată, fiind mereu în expectativa
unei pedepse privative de libertate, considerând aceasta ca făcând parte din viaţa sa. În penitenciar,
intrând în contact cu alţi infractori, are posibilitatea de a învăţa noi metode de comitere a infracţiunilor,
participând la un adevărat schimb de experienţă, profesorii lui fiind infractorii profesionişti mai în vârstă.
Ca rezultat al infracţiunii, el îşi păstrează o parte din bani pentru cheltuieli de judecată şi pentru perioada
post-detenţie.
La infractorul profesional afectul atinge o formă pasională pronunţată, iar acţiunea este
profund dirijată de raţiune. Infractorul se deosebeşte de ceilalţi oameni, nu printr-o funcţionare
deosebită a proceselor sale psihice, ci prin faptul că acţiunile lui au un conţinut antisocial.
Aptitudinile lui specifice, elaborate în urma unei practici îndelungate, care îl situează în unele privinţe
deasupra omului normal, obişnuit, nu-i determină acţiunea infracţională fără un mediu favorabil,
reprezentat de condiţiile socio-economice.

24. 24
Infractorul recidivist
Infractorul recidivist comite infracţiunea în mod repetat, din obişnuinţă. După comiterea unei
infracţiuni, fiind descoperit şi pedepsit, comite din nou alte infracţiuni. Acesta se caracterizează prin:
imaturitate intelectuală, impulsivitate, agresivitate, egocentrism, scepticism, tendinţă de opoziţie,
indiferenă afectivă etc.
Infractorii recidivişti au tendinţa de a percepe realitatea într-un mod neobişnuit şi deformat, având
impresia că nimeni nu le oferă ajutor şi că în viaţă totul se petrece conform legilor “baftei” sau
"ghinionului". Acestora le este caracteristică prezenţa unor manifestări de indecizie şi incertitudine
interioară, dificultate de autoreprezentare, tendinţa de a-şi ascunde propria personalitate.
Succesul obţinut de infractor la prima infracţiune, acţionează drept stimul pentru alte situaţii
infracţionale asemănătoare. Acceptă greu dezaprobarea, câtă vreme aprobarea îl stimulează pozitiv.
Un indiciu deosebit de relevant al periculozităţii persoanei infractorului îl constituie atitudinea sa din
trecut faţă de exigenţele legii penale. De aceea, individualizînd pedeapsa, instanţa nu poate face
abstracţie de lipsa sau
de existenţa unor antecedente penale, chiar dacă a intervenit amnistia, graţierea sau chiar reabilitarea.
Infractorul ideologic
Infractorul ideologic sau politic, nu se confundă cu infractorul de drept comun. Infractorul
ideologic este persoana care, având anumite idei şi convingeri politice, economice, ştiinţifice sau
religioase, comite, datorită acestor idei, fapte care aduc atingere legilor penale existente într-un anumit
stat, motiv pentru care este considerat adversar şi implicit este sancţionat. De regulă, infractorul ideologic
este un militant pentru reforme şi schimbări sociale, economice, ştiinţifice etc. El nu este determinat în
faptele sale de scopuri personale, ci de dorinţa de a face bine altora, de a înlătura suferinţe sau nedreptăţi.
Istoria a demonstrat că mulţi militanţi politici, consideraţi la un moment dat ca infractori, şi pedepsiţi
pentru aceasta, ulterior ideile lor au triumfat, iar aceştia au fost consideraţi eroi. Nu se consideră infractori
politici, persoanele care comit acte de terorism.
Infractorul debil mintal
Statistica a demonstrat că procentul debililor mintali în populaţia penală este ridicat, ceea ce
presupune existenţa unui tip special de infractor şi anume infractorul debil mintal. Infracţiunile comise de
acesta sunt în funcţie de gradul debilităţii sale (uşoară, medie, gravă).
Infractorul debil mintal are o gândire infantilă, concretă. Predomină doar achiziţia de cunoştinţe,
fără a putea prelucra şi elabora soluţii proprii în diferite situaţii. Atenţia şi memoria funcţionează limitat,
iar autocontrolul este foarte scăzut Este credul, sugestibil, instabil emotiv, egocentric, iar empatia lipseşte
cu desăvârşire. Conştiinţa de sine este slab dezvoltată, nu îşi dă seama de limitele restrânse ale propriei
judecăţi. Apreciază realitatea după nivelul său de înţelegere. Îi lipseşte capacitatea de prevedere şi

25. 25
implicit consecinţele faptelor sale. La deficienţele mintale se adaugă şi carenţele caracteriale, ceea ce îl
face şi mai mult un inadaptat social. Insuficienţa capacităţii mintale generează un comportament
infracţional cu atât mai periculos, cu cât defectivitatea sa este mai accentuată. Infractorul debil mintal este
lipsit de posibilităţile de adaptare adecvată, suplă, la situaţiile nou intervenite în ambianţă.
Infractorul alienat
Criminologia şi psihologia judiciară modernă abordează studiul personalităţii infractorului alienat
în procesul depersonalizării sale, studiind multilateral cauzele şi condiţiile ce se manifestă în
circumstanţele atât de ordin obiectiv, cât şi subiectiv. Orice cercetare a comportamentului anormal se
orientează într-un sens etiologic, precizând rolul factorilor bio-psiho-socio-culturali, structura
personalităţii individului, capacităţile sale intelectual-afective şi motivaţionale, modul cum ele contribuie
la realizarea conduitei deviant-aberante.
Infractorul alienat se caracterizează printr-o dizarmonie structurală a personalităţii, care afectează
funcţiile cognitive, afective, motivaţionale, volitive şi terminând cu acţiunile, activitatea şi conduita
socială. Acesta are o gândire haotică, stăpânită de idei fixe, de tendinţe şi acţiuni străine de realitatea în
care trăieşte. Este stăpânit de frică sau mânie pronunţată, de emoţii şi stări afective puternice, explozive,
necontrolate.
Sub raport social, acesta pierde legătura cu familia, prietenii, profesia, ajungând la un pronunţat
proces de înstrăinare şi însingurare. Infractorul alienat comite fapte brutale, crude, fără motiv, atacând
prin surprindere, pe neaşteptate, din “senin” (omor deosebit de grav, distrugere prin incendiere etc.),.
Infractorul alienat nu are control de sine şi nici conştiinţa stării sale, ceea ce îl face iresponsabil şi implicit
nu răspunde penal (Oancea, 1998).
În funcţie de boala de care suferă, infractorul alienat se poate clasifica în: infractorul schizofrenic,
paranoic, maniaco-depresiv, epileptic, alcoolic sau toxicoman, traumatizat fizic sau psihic, senil. La
aceştia se mai adaugă o altă categorie, şi anume infractorul alienat datorită unor cauze organice,
îmbolnăviri grave care afectează în special, sistemul nervos central (Mărgineanu, 1999).
Fenomenul delincvent include dimensiuni şi aspecte diferite în funcţie de săvârşirea,
descoperirea, înregistrarea şi judecarea delictelor, după cum urmează (Banciu, 1992):
1).Delincvenţa (criminalitatea) reală, denumită şi cifra neagră a criminalităţii. Ea cuprinde
totalitatea actelor şi faptelor antisociale cu caracter penal săvârşite în realitate, indiferent dacă ele au fost
descoperite şi înregistrate de instituţiile penale. Criminalitatea reprezintă adevărata dimensine a ilicitului
penal, însă estimarea ei este aproape imposibilă, datorită impedimentelor de natură tehnico-criminalistice,
operaţionale şi statistice;
2).Delincvenţa (criminalitatea) descoperită, care cuprinde faptele săvârşite în realitate şi care au
fost depistate şi identificate de către serviciile specializate. De regulă, cifra delincvenţei descoperite este
inferioară celei reale, deoarece nu toate delictele sunt descoperite şi nu toţi delincvenţii sunt identificaţi;

26. 26
unele delicte nu sunt reclamate, altele, nu sunt înregistrate, altele sunt retractate chiar de către victimă
etc.;
3).Delincvenţa (criminalitatea) judecată, reprezintă acea parte din delincvenţa descoperită şi
înregistrată de unităţile de poliţie care este judecată şi sancţionată de instanţele penale. Volumul ei este
mult diminuat, întrucât nu toate delictele descoperite ajung să fie judecate. Astfel unele delicte sunt
graţiate şi amnistiate, altele nu mai sunt sancţionate datorită împlinirii termenelor legate de prescripţie,
decesul delincvntului etc.
Întrebări de control
1. De ce este importantă conturarea unei tipologii a infractorilor?
2. Care este diferenţa dintre infractorul professional activ şi cel pasiv?
3. De ce nu răspunde penal infractorul alienat mintal?
TEMA 4
PROFILUL PERSONALITĂŢII INFRACTORULUI
CARACTERISTICILE PERSONALITĂŢII INFRACTORULUI
Cercetarea complexă a fenomenului infracţional, sub toate aspectele sale, deschide largi
perspective explicaţiei ştiinţifice a mecanismelor şi factorilor cu rol favorizant, permiţând o
fundamentare realistă a măsurilor generale şi speciale orientate către prevenirea şi combaterea
manifestărilor antisociale.
Personalitatea infractorului este fondul pe care se intersectează, în cadrul duelului judiciar,
funcţiile acuzării şi apărării pentru că, în ultimă instanţă, pedeapsa este impusă infractorului, iar efectele
sale sunt condiţionate de această personalitate. Elementele pozitive ale personalităţii vor putea conduce
spre o pedeapsă mai uşoară, pe când cele negative vor trebui înfrânte printr-o pedeapsă mai aspră. Există
şi situaţii în care pedepsele sunt insuficiente, acestea generând, de obicei, fenomenul recidivei sau al
obişnuinţei infracţionale, cărora societatea nu le-a găsit remedii propice.
Conceptul de personalitate este esenţial pentru o justiţie ce se fundamentează pe adevăr, ştiinţă şi
dreptate, în care primează ideea de recuperare socială a infractorului. De aceea justiţia îşi racordează
activitatea la serviciile psihologiei judiciare.
Factorii externi nu acţionează direct, nemijlocit şi univoc asupra individului, ci prin filtrul
particularităţilor sale individuale, particularităţi ale căror rădăcini se află în mică măsură în elementele
înnăscute ale personalităţii şi în cea mai mare măsură în antecedentele sale, în istoria personală. Toate
acestea îi determină un anumit tip de comportament disfuncţional, un anumit mod de a acţiona şi

27. 27
reacţiona în spaţiul psihologic, în modul de a rezolva situaţiile conflictuale care apar mereu în acest
spaţiu.
Infractorul se prezintă ca o personalitate deformată ceea ce îi permite comiterea unor acţiuni
atipice cu caracter antisocial sau disocial.
Infractorul apare ca un individ cu o insuficientă maturizare socială, cu deficienţe de integrare
socială, care intră în conflict cu cerinţele sistemului valorico-normativ şi cultural al societăţii în care
trăieşte. Pe această bază se încearcă să fie puse în evidenţă atât personalitatea infractorului, cât şi
mecanismele interne (mobiluri, motivaţii, scopuri) care declanşează trecerea la actul infracţional ca atare
(Banciu, 1992).
Studiindu-se diferite categorii de infractori sub aspectul particularităţilor psihologice, s-a reuşit să
se stabilească anumite caracteristici comune care se regăsesc la majoritatea celor care încalcă în mod
frecvent legea:
INADAPTAREA SOCIALĂ.
Este evident că orice infractor este un inadaptat din punct de vedere social. Inadaptaţii, cei greu
educabili, de unde se recrutează întotdeauna devianţii, sunt elemente a căror educaţie s-a realizat în
condiţii neprielnice şi în mod nesatisfăcător. Anamnezele făcute infractorilor arată că, în majoritatea
cazurilor, aceştia provin din familii dezorganizate (părinţi decedaţi, divorţaţi, infractori, alcoolici etc.)
unde nu există condiţii, pricepere sau preocupare necesară educării copiilor. Acolo unde nivelul socio-
cultural al părinţilor nu este suficient de ridicat, unde nu se dă atenţia cuvenită normelor regimului
zilnic, se pun implicit bazele unei inadaptări sociale. Atitudinile antisociale care rezultă din influenţa
necorespunzătoare a mediului duc la înrădăcinarea unor deprinderi negative care, în diferite ocazii
nefavorabile pot fi actualizate, conducând la devianţă şi apoi la infracţiune.
Acţiunea infracţională reprezintă etiologic un simptom de inadaptare, iar comportamental este o
reacţie atipică.
DUPLICITATEA COMPORTAMENTULUI.
Conştient de caracterul socialmente distructiv al actului infracţional, infractorul lucrează în taină,
observă, plănuieşte şi execută totul ferit de ochii oamenilor, în general şi ai autorităţilor în special.
Reprezentând o dominantă puternică a personalităţii, duplicitatea infractorului este a doua lui natură, care
nu se maschează numai în perioada în care comite fapta infracţională, ci tot timpul. El joacă rolul omului
corect, cinstit, al omului cu preocupări de o altă natură decât cele ale “specialităţii” infracţionale. Acest
“joc” artificial îi denaturează actele şi faptele cotidiene, făcându-l uşor depistabil pentru un bun
observator. Necesitatea tăinuirii, a “vieţii duble”, îi formează infractorului deprinderi care îl izolează tot
mai mult de societate, de aspectul normal al vieţii.
IMATURITATEA INTELECTUALĂ. Aceasta constă în incapacitatea infractorului de a prevedea pe
termen lung consecinţele acţiunii sale antisociale. Există ipoteza că infractorul este strict limitat la
prezent, acordând o mică importanţă viitorului. Arbuthnot (1987) concluzionează faptul că acesta este
centrat pe prezent şi nu discriminează cert delincvenţa de nondelincvenţă. Imaturitatea intelectuală nu se
suprapune cu rata scăzută a coeficientului de inteligenţă (Q.I.), ci înseamnă o capacitate redusă de a stabili

28. 28
un raport raţional între pierderi şi câştiguri în proiectarea şi efectuarea unui act infracţional, trecerea la
comiterea infracţiunii efectuându-se în condiţiile unei prudenţe minime faţă de pragurile de toleranţă a
conduitelor în fapt (Bogdan & colab., 1983).
IMATURITATEA AFECTIVĂ. Constă în decalajul persistent între procesele cognitive şi afective, în
favoarea celor din urmă. Datorită dezechilibrului psiho-afectiv, imaturitatea afectivă duce la o rigiditate
psihică, la reacţii disproporţionate, predominând principiul plăcerii în raport cu cel al realităţii. Imaturul
afectiv recurge la comportamente infantile (accese de plâns, crize etc.) pentru obţinerea unor plăceri
imediate, minore şi uneori nesemnificative. Nu are o atitudine consecventă faţă de problemele reale şi
importante, este lipsit de o poziţie critică şi autocritică autentică, este nerealist, instabil emoţional.
Imaturitatea afectivă asociată cu imaturitatea intelectuală predispune infractorul la manifestări şi
comportamente antisociale cu urmări deosebit de grave.
INSTABILITATEA EMOTIV-ACŢIONALĂ. Datorită experienţei negative, a educaţiei deficitare
primite în familie, a deprinderilor şi practicilor antisociale însuşite, infractorul este un individ instabil din
punct de vedere emotiv-acţional, un element care în reacţiile sale trădează discontinuitate, salturi
nemotivate de la o extremă la alta, inconstanţă în reacţii faţă de stimuli. Această instabilitate este o
trăsătură esenţială a personalităţii dizarmonic structurată a infractorului adult sau minor, o latură unde tr
aumatizarea personalităţii se evidenţiază mai bine decât pe planul componentei cognitive. Instabilitatea
emotivă face parte din stările de dereglare a afectivităţii infractorilor care se caracterizează prin: lipsa unei
autonomii afective, insuficienta dezvolatre a autocontrolului afectiv, slaba dezvoltare a emoţiilor şi
sentimentelor superioare, îndeosebi a celor morale etc. Toate acestea duc la lipsa unei capacităţi de
autoevaluare şi de evaluare adecvată, la lipsa de obiectivitate faţă de sine şi faţă de alţii.
SENSIBILITATEA DEOSEBITĂ. Anumiţi excitanţi din mediul ambiant exercită asupra lor o
stimulare spre acţiune cu mult mai mare ca asupra omului obişnuit, ceea ce conferă un caracter atipic
reacţiilor acestora. Pe infractor îl caracterizează lipsa unui sistem de inhibiţii elaborat pe linie socială,
aceasta ducând la canalizarea trebuinţelor şi intereselor în direcţie antisocială. Atingerea intereselor
personale, indiferent de consecinţe, duce la mobilizarea excesivă a resurselor fizice şi psihice.
FRUSTRAREA. Reprezintă starea celui care este privat de o satisfacţie legitimă, care este înşelat în
speranţele sale. Este un fenomen complex de dezechilibru afectiv ce apare la nivelul personalităţii în mod
tranzitoriu sau relativ stabil, ca urmare a obstrucţionării satisfacerii unei trebuinţe, a deprivării subiectului
de ceva ce îi aparţinea anterior. Frustrarea este, de fapt, experienţa afectivă a eşecului, trăirea mai mult
sau mai puţin dramatică a nereuşitei. Una şi aceeaşi situaţie poate fi resimţită ca favorabilă de către o
persoană şi poate fi trăită ca frustrantă de către alta.
Starea de frustrare se manifestă printr-o emoţionalitate mărită, şi în funcţie de temperamentul
individului, de structura sa afectiv, de formula echilibrului afectiv (stabilitate – instabilitate emoţională)
se poate ajunge la un comportament deviant, individul nemaiţinând seama de normele şi valorile instituite
de societate (Preda, 1998).
Procesul de frustrare implică trei elemente: a) cauza sau situaţia frustrantă în care apar obstacole
şi relaţii privative printr-o anumită corelare a condiţiilor interne cu cele externe; b) starea psihică (trăiri

29. 29
conflictuale, suferinţe cauzate de privaţiune etc.); c) reacţiile comportamentale, efectele frustrării
(Popescu-Neveanu, 1978). Frustrarea se dezvoltă din conflict, generându-l la rândul său, mai ales atunci
când starea de frustrare este rezultatul unui act de atribuire nejustificată, subiectivă a unei intenţii
răuvoitoare. Conflictul reprezintă doar o condiţie generală care poate duce la instalarea stării de frustrare.
Pentru a se produce frustrarea trebuie să aibă loc “priza de conştiinţă motivaţională“ prin care i se atribuie
persoanei frustrate o intenţie răuvoitoare (Rudică, 1985). La infractori aceasta apare ca o proiecţie a
motivării unor fapte antisociale pe care le-au săvârşit. Imposibilitatea de a pune în acord trebuniţele
interne cu exigenţele mediului social duce la apariţia unor conflicte emoţionale şi stări de frustrare.
Reacţiile la frustrare sunt variabile, ele depind de natura agentului frustrant şi de personalitatea
celui supus acestui agent. În cazul infractorului, frustrarea apare atunci când acesta este privat de unele
drepturi, recompense, satisfacţii etc. care consideră că i se cuvin sau când în calea obţinerii acestor
drepturi se interpun unele obstacole. Frustrarea infractorului este resimţită în plan afectiv-cognitiv ca o
stare de criză (o stare critică, de tensiune) care dezorganizează, pentru momentul dat, activitatea instanţei
corticale de comandă a acţiunilor, generând simultan surescitarea subcorticală.
Frustrarea presupune îngustarea câmpului de acţiune. În cadrul unui grup, subiectul se confruntă
cu intenţiile celorlalţi. Reacţia la această situaţie poate fi activă, deci agresivă, pentru ca subiectul să-şi
impună intenţiile sau pasivă, când acesta îşi reprimă actele, pentru a limita agresivitatea celorlalţi.
Infractorii reacţionează diferenţiat la situaţiile frustrante, de la abţinere (toleranţă la frustrare) şi
amânare a satisfacţiei până la un comportament agresiv. Cei puternic frustraţi au tendinţa să-şi piardă pe
moment autocontrolul acţionând haotic, inconstant, atipic, agresiv şi violent cu urmări antisociale grave.
Trăirea tensiunii afective generate de conflict şi de frustrare depinde nu atât de natura şi forţa de acţiune a
factorilor frustranţi cât mai ales de gradul maturizării afective şi morale a infractorului şi de semnificaţia
acordată factorilor conflictuali şi frustranţi prin procesul de evaluare şi interpretare.
COMPLEXUL DE INFERIORITATE. Desemnează o totalitate de trăiri şi de trăsături personale cu un
conţinut afectiv foarte intens, favorizate de situaţii, evenimente, relaţii umane etc. care au un caracter
frustrant. Complexul de inferioritate reprezintă o structură dinamică inconştientă, înzestrată cu mecanisme
de autoreglare, reprezentând reacţia împotriva existenţei, la nivelul întregii structuri a personalităţii, a
unei surse permanente de dezechilibru (Popescu-Neveanu, 1978). Din punct de vedere comportamental,
complexul este un altgoritm, o strategie a subiectului când acesta nu reuşeşte să reducă o tensiune psihică,
ci o fixează.
Pentru infractor, complexul de inferioritate reprezintă o stare pe care acesta o resimte ca un
sentiment de insuficienţă, de incapacitate personală. Uneori complexul de inferioritate se cristalizează în
jurul unor caracteristici personale considerate neplăcute, a unor deficienţe, infirmităţi reale sau imaginare
fiind potenţate şi de către dispreţul, dezaprobarea tacită sau exprimată a celorlalţi. Complexul de
inferioritate incită adesea la comportamente compensatorii, iar în cazul infractorilor la comportamente de
tip inferior orientate antisocial.
J.Pinatel (1971) arată că la majoritatea marilor delincvenţi există un nucleu al personalităţii ale
cărui elemente componente sunt: egocentrismul, labilitatea, agresivitatea şi indiferenţa afectivă. Alături

30. 30
de aceste trăsături ale nucleului personalităţii criminale sunt menţionate şi aşa-numitele variabile, care se
raportează la aptitudinile fizice, aptitudinile intelectuale şi tehnice, la trebuinţele nutritive şi sexuale ale
individului. În timp ce nucleul central de trăsături este răspunzător de trecerea la actul criminal,
guvernându-l, variabilele determină direcţia generală, gradul reuşitei şi motivaţia conduitei criminale.
EGOCENTRISMUL reprezintă tendinţa individului de a raporta totul la el însuşi, el şi numai el se
află în centrul tuturor lucrurilor şi situaţiilor. Atunci când nu-şi realizează scopurile propuse devine
invidios şi susceptibil, dominator şi chiar despotic. Egocentricul nu este capabil să vadă dincolo de
propriile dorinţe, scopuri, interese. Este un individ incapabil să recunoască superioritatea şi succesele
celorlalţi, se crede permanent persecutat, consideră că are întotdeauna şi în toate situaţiile dreptate. Îşi
minimalizează defectele şi insuccesele, îşi maximizează calităţile şi succesele, iar atunci când greşeşte în
loc să-şi reconsidere poziţia, atacă virulent.
LABILITATEA este trăsătura personalităţii care semnifică fluctuaţia emotivităţii, capriciozitatea şi
ca atare o accentuată deschidere spre influenţe. Infractorul nu-şi poate inhiba sau domina dorinţele, astfel
că acţiunile sale sunt imprevizibile. Instabilitatea emoţională presupune o insuficientă maturizare afectivă,
individul fiind robul influenţelor şi sugestiilor, neputând să-şi inhibe pornirile şi dorinţele în faţa
pericolului public şi a sancţiunii penale. Nu realizează consecinţele pe care le aduce actul criminal.
AGRESIVITATEA reprezintă un comportament violent şi destructiv orientat spre persoane, obiecte
sau spre sine. Agresivitatea se referă la toate acţiunile voluntare orientate asupra unei persoane sau asupra
unui obiect, acţiuni care au drept scop producerea, într-o formă directă sau simbolică, a unei pagube,
jigniri sau dureri (Ranschburg, 1979). Agresivitatea rezidă în acele forme de comportament ofensiv,
consumate pe plan acţional sau verbal, care în mod obişnuit constituie o reacţie disproporţionată la o
opoziţie reală sau imaginară (Bogdan, 1983). Deşi există şi o agresivitate nonviolentă, de cele mai multe
ori agresivitatea presupune atac deliberat, ofensivă directă, cu adresă ţintită, punere în pericol etc.
Agresivul nu aşteaptă ca situaţia conflictuală să apară, ci caută să o provoace, uneori chiar printr-o acţiune
de avertisment. El atacă intens şi numai la un pericol iminent fuge. Agresivitatea este un fenomen de
convertire comportamentală spre o acţiune automată, neelaborată, persoana decăzând din nivelul
autodeterminării morale (Pamfil & Ogodescu, 1976).
La infractor agresivitatea apare fie în situaţii frustrante, fie atunci când acesta comite infracţiuni
prin violenţă. Agresivitatea şi violenţa nu pot fi separate de alte trăsături ale personalităţii infractorului.
Astfel agresivitatea este strâns legată nu numai de intoleranţa la frustrare, ci şi de forţa exacerbată a
trebuinţelor polarizate în plăcerea de a domina ( Mucchielli, 1981). Agresivitatea şi violenţa infractorilor
este declanşată uşor şi datorită lipsei sentimentului de culpabilitate şi tendinţei de a considera actele lor
drept legitime.
Cele mai cunoscute forme de agresivitate sunt: autoagresivitatea şi heteroagresivitatea.
Autoagresivitatea constă în îndreptarea comportamentului agresiv spre propria persoană, exprimându-se
prin automutilări, tentative de sinucidere sau chiar sinucidere. Heteroagresivitatea presupune canalizarea
violenţei spre alţii, manifestându-se prin forme multiple, cum ar fi: omuciderea, tâlhăria, violul, tentativa
de omor, vătămarea corporală etc.