Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.
JENICĂ DRĂGAN
DREPTUL AFACERILOR
NOTE DE CURS
© Editura FundaŃiei România de Mâine, 2008
Editură acreditată de Ministerul EducaŃiei, Cercetării şi Tineretului
prin Cons...
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
JENICĂ DRĂGAN
DREPTUL AFACERILOR
NOTE DE CURS
EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE
Bucureşti, 2008
5
CUPRINS
Introducere ………………………………………………………… 7
CAPITOLUL I. NoŃiunea dreptului afacerilor. ParticularităŃi 11
CAPITOLUL II...
6
CAPITOLUL XII. Contractul de vânzare de mărfuri ………… 192
CAPITOLUL XIII. Contractul de asigurare …………………… 228
CAPITOLUL ...
7
INTRODUCERE
Sintagmele drept comercial şi dreptul comerŃului internaŃional nu
mai sunt de actualitate, fiind înlocuite c...
8
ComerŃului InternaŃional, cum ar fi: libertatea comerŃului, concurenŃa
loială, egalitatea părŃilor, libertatea convenŃii...
9
reglementări regionale şi mondiale în materie, cu sublinierea că dreptul
afacerilor are menirea:
– să acorde instrumente...
10
11
CAPITOLUL I
NOłIUNEA DREPTULUI AFACERILOR.
PARTICULARITĂłI
§1. NoŃiunea dreptului afacerilor
După cum ne amintim din st...
12
îşi stabilesc, potrivit voinŃei lor proprii, drepturi şi obligaŃii corelative în
domeniul comerŃului internaŃional, al ...
13
se afle în tranzit internaŃional, ceea ce implică, aşadar, cel puŃin
traversarea unei frontiere statale.
§4. Criteriile...
14
gestionis, cu alte cuvinte, poziŃia sa juridică este egală cu a celeilalte
părŃi, indiferent dacă aceasta este o persoa...
15
aspect asupra căruia vom reveni. Să mai precizăm că, în cazul unui
conflict de legi, raporturile juridice de comerŃ int...
16
Deosebiri şi delimitări:
a) Subiectele de dreptul afacerilor au şi o capacitate specială de a
efectua operaŃiuni de com...
17
Deosebiri şi delimitări:
Şi în acest context, vom întâlni unele deosebiri şi delimitări care
rezultă din următoarele co...
18
c) Dacă raporturile de dreptul afacerilor se nasc, se modifică şi se
sting cu privire la acte şi fapte de comerŃ, cele ...
19
G. DREPTUL AFACERILOR ŞI DREPTUL PENAL
Întrucât mediul de afaceri trebuie să fie unul sănătos, în care
partenerii nu tr...
20
CAPITOLUL II
PRINCIPII FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI
AFACERILOR
Principiile dreptului, general vorbind, sunt postulate ori...
21
§ 2. Principiul concurenŃei loiale
După cum se cunoaşte, concurenŃa, în orice domeniu al activităŃii
umane, are un rol ...
22
– facilitarea liberei circulaŃii a mărfurilor, capitalurilor, serviciilor
şi persoanelor;
– stimularea iniŃiativei în c...
23
– voinŃa părŃilor (acte de voinŃă, care se prezumă);
– de jure gestionis, aşa cum am menŃionat, ceea ce denotă că, în
r...
24
respecte întocmai, cu consecinŃele de rigoare ce decurg din respectarea
ori nesocotirea clauzelor stipulate.
Acest prin...
25
Bibliografie:
1. Dragoş Alexandru Sitaru, Dreptul comerŃului internaŃional.
Tratat, vol. I, Editura Actami, 1995, p.15-...
26
CAPITOLUL III
IZVOARELE ŞI CODIFICAREA
DREPTULUI AFACERILOR
§1. Izvoarele dreptului afacerilor
Ca în oricare ramură ori...
27
Codul comercial italian, a suferit, de-a lungul timpului, modificări şi
completări, nefiind abrogat explicit nici în pe...
28
celelalte acte juridice cu caracter normativ emise de stat şi care au ca
obiect principal de reglementare relaŃiile com...
29
c) Armonizarea legislaŃiei române care reglementează dreptul
afacerilor cu actele juridice al Uniunii Europene
Activita...
30
afacerilor. În acest sens, cele mai importante sunt convenŃiile interna-
Ńionale, al căror conŃinut este format din dre...
31
internaŃionale de mărfuri, încheiată la New York în 1974 şi Protocolul
de modificare a ConvenŃiei încheiate la Viena în...
32
organizaŃiile internaŃionale, precum şi cutumele operaŃionale în materia
comerŃului internaŃional în vederea uniformiză...
33
• ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind cambiile internaŃionale şi
biletele la ordin internaŃionale, semnată la New York î...
34
• Standardele minime ale NaŃiunilor Unite privind agenŃii de
navigaŃie, 1988;
• Regulile privind documentele referitoar...
35
numeroase convenŃii care cuprind şi aspecte normative ale relaŃiilor
comerciale internaŃionale, dintre care exemplifică...
36
Recurgerea la uzanŃe în domeniul dreptului comerŃului interna-
Ńional este motivată de multitudinea şi varietatea relaŃ...
37
− numim, de regulă, în practică uzanŃe locale, acele acte sau fapte
de comerŃ care fac obiectul unui contract de o asem...
38
lege statală, uzanŃele care au caracter special vor prevala (fără a putea
înfrânge dispoziŃiile legale de ordine public...
39
§6. UzanŃele comerciale internaŃionale în sistemul dreptului
român
a) Baza juridică a recurgerii la uzanŃe
În dreptul n...
40
cum ar fi: culegeri de uzanŃe, condiŃii generale, reguli obligatorii,
contracte tip etc. Este cazul să menŃionăm că exi...
41
CAPITOLUL IV
RAPORTUL JURIDIC DE DREPTUL AFACERILOR
După cum se cunoaşte, în urma reglementării juridice, orice
relaŃie...
42
a) Subiectele de drept
Subiectele raportului juridic de dreptul afacerilor pot fi
individuale, ca persoane fizice sau c...
43
După cum ne amintim, din cunoştinŃele juridice dobândite,
faptele juridice sunt definite ca fiind acte de voinŃă care a...
44
ca profesiune obişnuită, precum şi societăŃile comerciale. După cum se
poate observa, legiuitorul român a înŃeles să fa...
45
Capacitatea şi calitatea persoanelor fizice române de a efectua
acte şi fapte de comerŃ
ComercianŃii persoane fizice de...
46
Decăderea persoanelor fizice din dreptul de a face comerŃ
Săvârşirea unor fapte grave, desfăşurarea de activităŃi cu ca...
47
• Ńinerea de evidenŃe privind afacerile desfăşurate (Registrul-
jurnal, Registrul-inventar, Registrul Cartea-mare şi Re...
48
În conformitate cu dispoziŃiile legale, toate societăŃile comerciale
care îşi au sediul în România sunt persoane juridi...
49
• participarea la majorarea capitalului social al unei societăŃi
existente sau dobândirea de părŃi sociale ori acŃiuni ...
50
măsuri de accelerare a privatizării, care menŃionează participarea
investitorilor străini, alături de cei de naŃionalit...
51
derula asemenea activităŃi, rezultă că aceste subiecte de drept pot fi şi
din străinătate.
c) AsociaŃiile în participaŃ...
52
f) Grupurile de interes economic
Prin grup de interes economic se desemnează forma de asociere
între două sau mai multe...
53
persoane. Astfel, grupurile de interes economic sunt persoane juridice
române cu scop patrimonial, iar membrii săi răsp...
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Dreptul Afacerilor
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

Dreptul Afacerilor

11,168 views

Published on

Dreptul Afacerilor

Published in: Law
  • Be the first to comment

Dreptul Afacerilor

  1. 1. JENICĂ DRĂGAN DREPTUL AFACERILOR NOTE DE CURS
  2. 2. © Editura FundaŃiei România de Mâine, 2008 Editură acreditată de Ministerul EducaŃiei, Cercetării şi Tineretului prin Consiliul NaŃional al Cercetării ŞtiinŃifice din ÎnvăŃământul Superior. Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României JENICĂ DRĂGAN Dreptul afacerilor. Note de curs / Jenică Drăgan – Bucureşti, Editura FundaŃiei România de Mâine, 2008 ISBN 978-973-163-156-1 347.7(498)(075.8) Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă şi prin orice mijloace tehnice, este strict interzisă şi se pedepseşte conform legii. Răspunderea pentru conŃinutul şi originalitatea textului revine exclusiv autorului/autorilor. Redactor: Roxana ENE Tehnoredactor: Marcela OLARU Coperta: Cornelia PRODAN Bun de tipar: 29.02.2008; Coli tipar: 17 Format: 16/61×86 Editura FundaŃiei România de Mâine Bulevardul Timişoara nr.58, Bucureşti, Sector 6 Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro
  3. 3. UNIVERSITATEA SPIRU HARET JENICĂ DRĂGAN DREPTUL AFACERILOR NOTE DE CURS EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2008
  4. 4. 5 CUPRINS Introducere ………………………………………………………… 7 CAPITOLUL I. NoŃiunea dreptului afacerilor. ParticularităŃi 11 CAPITOLUL II. Principii fundamentale ale dreptului afacerilor …………………………………… 20 CAPITOLUL III. Izvoarele şi codificarea dreptului afacerilor 26 CAPITOLUL IV. Raportul juridic de dreptul afacerilor …… 41 CAPITOLUL V. Răspunderea penală a persoanei juridice … 67 CAPITOLUL VI. Actele şi faptele de comerŃ. Fondul de comerŃ ………………………………………. 84 CAPITOLUL VII. SocietăŃile comerciale ………………………. 100 CAPITOLUL VIII. Procedura insolvenŃei ……………………... 113 CAPITOLUL IX. Teoria contractelor comerciale şi internaŃionale .……………………………… 144 CAPITOLUL X. Încheierea, executarea, modificarea şi efectele contractului comercial …………….. 162 CAPITOLUL XI. Regimul juridic al intermedierii în comerŃul internaŃional ……………………………….. 179
  5. 5. 6 CAPITOLUL XII. Contractul de vânzare de mărfuri ………… 192 CAPITOLUL XIII. Contractul de asigurare …………………… 228 CAPITOLUL XIV. Contractele de finanŃare. Contractul de leasing ………………………………………. 231 CAPITOLUL XV. Contractul de factoring …………………… 245 CAPITOLUL XVI. Concesionarea convenŃională şi concesionarea convenŃională internaŃională. Contractul de concesiune exclusivă ………. 256 CAPITOLULXVII. Contractul de licenŃă ……………………… 261 CAPITOLULXVIII. Contractele de transport întâlnite în operaŃiunile de comerŃ ……………………. 265
  6. 6. 7 INTRODUCERE Sintagmele drept comercial şi dreptul comerŃului internaŃional nu mai sunt de actualitate, fiind înlocuite cu expresia dreptul afacerilor, care este mult mai cuprinzătoare şi este rezultatul transformărilor spectaculoase întâlnite în sfera schimburilor de mărfuri, servicii şi capitaluri din lumea modernă. Dreptul afacerilor se doreşte a fi o disciplină polivalentă, întrucât regrupează materii diferite, cum ar fi dreptul comercial, dreptul comerŃului internaŃional, dreptul penal, dreptul fiscal, dreptul procesual civil ş.a., făcând, la un moment dat, să se şteargă delimitarea existentă anterior între dreptul public şi cel privat şi ca atare se adresează deopotrivă juriştilor şi oamenilor de afaceri. Cursul de faŃă încearcă să răspundă la această provocare, propunând studenŃilor să parcurgă temele care constituie, de fapt, însăşi temelia viitoarei lor profesiuni şi să contribuie la formarea intelectuală, ştiinŃifică şi practică a absolvenŃilor facultăŃilor economice, care pregătesc viitorii specialişti în domeniile activităŃilor economice, şi anume marketing şi afaceri economice internaŃionale, financiar-bancare, financiare şi comerciale publice şi private, prin tratarea celor mai importante instituŃii juridice ale dreptului afacerilor. Actualmente, pe plan internaŃional, are loc un amplu proces de regândire a vechilor principii, concepte, categorii politice, economice şi financiare. De asemenea, se încearcă repoziŃionarea relaŃiilor comerciale pe noile fundamente impuse de revoluŃiile care au avut loc în Europa Centrală şi de Est în ultimul deceniu al secolului trecut, precum şi după încetarea Războiului Rece. În acest context, principiile fundamentale, alături de normele promovate de către ConvenŃia NaŃiunilor Unite pentru Dreptul
  7. 7. 8 ComerŃului InternaŃional, cum ar fi: libertatea comerŃului, concurenŃa loială, egalitatea părŃilor, libertatea convenŃiilor, buna-credinŃă au devenit coordonatele lumii afacerilor. Dreptul afacerilor este una dintre cele mai dinamice subramuri de drept, întrucât procesul de globalizare, fenomen incontestabil, cere răspunsuri imediate şi precise la numeroasele întrebări ridicate de evoluŃia comerŃului mondial, ce cunoaşte o dezvoltare fără precedent, dar şi o diversificare şi specializare a producŃiei de mărfuri şi servicii inimaginabile, chiar în perioada imediat anterioară. ImportanŃa transformărilor, mai mult decât substanŃiale, în comerŃul mondial este reliefată şi de următoarele considerente: – raporturile juridice de comerŃ internaŃional sunt reglementate atât de norme juridice comerciale cu caracter intern, cât şi de norme de drept cuprinse în acordurile şi tratatele internaŃionale; – există un permanent război (sui-generis), născut din multitudinea şi diversitatea reglementărilor cu caracter comercial care se suprapun sau se contrazic uneori; – asistăm la numeroase eforturi, desfăşurate pe plan mondial, pentru elaborarea unor reguli uniforme ori a unor legi-cadru, menite să conducă la promovarea unor reguli unitare aplicabile raporturilor juridice de afaceri. Având în vedere complexitatea şi importanŃa deosebită a dreptului afacerilor în lumea contemporană, prin cursul de faŃă ne propunem să dăm un răspuns următoarelor probleme: – familiarizarea studenŃilor cu principiile, noŃiunile şi conceptele cu care operează dreptul afacerilor; – evidenŃierea principalelor tendinŃe şi orientări manifestate în codificarea multitudinii şi diversităŃii de reglementări întâlnite în fluxurile comerciale; – reliefarea evoluŃiilor înregistrate în ultimii ani, în Ńara noastră, în alinierea legislaŃiei noastre comerciale la legislaŃia europeană şi îndeosebi la dreptul comunitar şi, nu în ultimul rând, al dispoziŃiilor normative din convenŃiile internaŃionale la care România este parte. Să mai adăugăm acestor deziderate şi provocările născute din efectuarea schimburilor economice prin mijloace electronice, internaŃionalizarea investiŃiilor şi a capitalurilor, multitudinea de
  8. 8. 9 reglementări regionale şi mondiale în materie, cu sublinierea că dreptul afacerilor are menirea: – să acorde instrumentele juridice necesare celor care se preocupă de prevenirea şi combaterea corupŃiei prin utilizarea abuzivă a puterii publice pentru obŃinerea de foloase necuvenite în interes personal; – să asigure o reglementare cât mai corespunzătoare insolvenŃei comerciale transfrontaliere; – competenŃa de jurisdicŃie, recunoaşterea şi executarea în România a hotărârilor în materie civilă şi comercială şi a măsurilor de executare vremelnică. Înainte de a încheia aceste aspecte cu caracter introductiv, să precizăm că prezentul curs este doar o „uşă deschisă” către lumea afacerilor, o invitaŃie adresată studenŃilor de a păşi în mediul în care dreptul îşi „dă mâna” cu economia, însă doar cei care vor aprofunda cunoştinŃele teoretice şi practice vor obŃine rezultatele scontate, iar acest lucru se poate obŃine pe calea studiului individual.
  9. 9. 10
  10. 10. 11 CAPITOLUL I NOłIUNEA DREPTULUI AFACERILOR. PARTICULARITĂłI §1. NoŃiunea dreptului afacerilor După cum ne amintim din studierea dreptului comercial, denumirea acestuia evidenŃiază ansamblul de norme juridice care reglementează comerŃul, în general vorbind. La rândul său, substantivul neutru comerŃ (din lat. commercium, o juxtapunere a cuvintelor cum merx şi fr. commerce) indică un schimb de produse, operaŃiuni cu mărfuri. În ceea ce priveşte disciplina care face obiectul acestui curs, aşa cum am arătat şi în considerentele introductive, se impune recurgerea la sintagma dreptul afacerilor, cu toate că nu se poate vorbi de o ramură de drept distinctă, deşi este mult mai cuprinzătoare decât sintagma dreptul comercial. Dreptul afacerilor este o ştiinŃă de graniŃă aflată la intersecŃia ramurilor de drept cu cele economice şi care studiază faptele de comerŃ fondul de comerŃ, părŃile raportului juridic de dreptul afacerilor, negocierea şi formarea contractelor comerciale, precum şi cele mai importante contracte întâlnite în lumea afacerilor. §2. Obiectul dreptului afacerilor Este constituit de către raporturile juridice patrimoniale, care au un caracter voliŃional, precum şi de comercialitate şi, uneori, de internaŃionalitate. §3. Caracteristicile fundamentale ale obiectului dreptului afacerilor se desluşesc, cu limpezime, din definirea obiectului acestuia, şi anume: a) Caracterul voliŃional, care rezidă din faptul că participanŃii la activitatea de comerŃ internaŃional, aflaŃi pe poziŃii de egalitate juridică,
  11. 11. 12 îşi stabilesc, potrivit voinŃei lor proprii, drepturi şi obligaŃii corelative în domeniul comerŃului internaŃional, al cooperării tehnico-ştiinŃifice şi economice. b) Caracterul patrimonial este conferit de acele raporturi patrimoniale, evaluabile în bani, care iau naştere între cei care iau parte la vehicularea mărfurilor, valorilor şi cunoştinŃelor atât pe plan intern, cât şi pe plan mondial, şi care urmăresc obŃinerea unui profit. Facem precizarea că şi anumite drepturi nepatrimoniale, cum sunt cele care Ńin de identitatea unor persoane fizice şi juridice, care au caracter personal în dreptul comun, în momentul în care aparŃin unui subiect al raportului juridic de comerŃ internaŃional dobândesc caracter patrimonial. Astfel, numele comercial, emblema, sediul etc., sunt apărate printr-o acŃiune patrimonială, în cazul contrafacerii, concurenŃei neloiale şi altor asemenea activităŃi prejudiciabile. c) Caracterul comercial este relevat de recurgerea la anumite criterii, în raport de definirea sa, în dreptul intern. Cel mai important criteriu se desprinde din prevederile art. 3-5 din Codul comercial român, care arată că actele civile se disting de actele comerciale prin cauza acestora din urmă, ce constă în interpunerea în procesul de circulaŃie a mărfurilor şi serviciilor cu intenŃia de a realiza beneficii. Întrucât caracterul comercial al raporturilor juridice de drept comercial internaŃional se defineşte prin izvorul lor, sintagma „acte şi fapte de comerŃ (internaŃional, desigur), nu trebuie privită stricto-sensu, ci în sens larg deoarece, la ora actuală, pe lângă actele şi faptele de comerŃ propriu-zise, în activitatea de comerŃ internaŃional se includ şi activităŃile de cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică cu caracter internaŃional. d) Caracterul internaŃional implică în această privinŃă, obligatoriu, existenŃa unuia sau a mai multor elemente de extraneitate. Astfel, convenŃiile internaŃionale, pentru a defini caracterul internaŃional al raporturilor juridice care formează obiectul dreptului afacerilor, recurg la următoarele criterii: – criteriul subiectiv: părŃile (persoane fizice sau juridice) au domiciliul, reşedinŃa, sediul sau fondul de comerŃ în Ńări diferite; – criteriul obiectiv: bunurile, capitalurile ori serviciile care fac obiectul raportului juridic de dreptul comerŃului internaŃional trebuie să
  12. 12. 13 se afle în tranzit internaŃional, ceea ce implică, aşadar, cel puŃin traversarea unei frontiere statale. §4. Criteriile internaŃionalităŃii în dreptul român În dreptul afacerilor vom întâlni şi raporturi juridice între parteneri care îşi au domiciliul, reşedinŃa, sediul social ori fondul de comerŃ pe teritoriul altei Ńări, iar acest element de extraneitate califică într-un mod specific aceste raporturi juridice, aspecte asupra cărora vom reveni când vom prezenta formarea tratatului comercial internaŃional. Dreptul naŃional român recunoaşte, în primul rând, criteriul subiectiv al internaŃionalităŃii raporturilor juridice care face obiectul de reglementare al dreptului comerŃului internaŃional. Astfel, conform Legii nr. 105/1992 privind raporturile de drept internaŃional privat, dacă nu există o înŃelegere între părŃi cu privire la legea aplicabilă vânzării imobiliare, aceasta va fi cârmuită de către legea statului în care vânzătorul are, în momentul încheierii contractului respectiv, domiciliul sau, în lipsa acestuia, reşedinŃa ori fondul de comerŃ sau sediul social. ExcepŃie de la această regulă, contractul de vânzare-cumpărare comercială este supus legii statului în care cumpărătorul are fondul de comerŃ sau sediul social, dacă negocierile au fost purtate şi contractul a fost încheiat de către părŃi prezente în acel stat ori contractul prevede, în mod expres, că vânzătorul trebuie să execute obligaŃia de livrare a mărfii în acel stat. Tot în dreptul intern, recurgerea la criteriul subiectiv al internaŃionalităŃii este dată şi de actele normative de dată recentă privind OUG nr. 92/1997 privind stimularea investiŃiilor directe, precum şi de Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaŃiilor familiale care desfăşoară activităŃi economice în mod independent. §5. Metoda de reglementare Ca metodă de reglementare a raporturilor juridice comerciale, dreptul afacerilor recurge la norme de drept privat. De reŃinut un aspect foarte important: în raporturile juridice comerciale, subiectele se află pe poziŃie de egalitate juridică, unele faŃă de altele. Chiar şi statul, în cadrul aceloraşi raporturi, se manifestă ca subiect de drept privat – de jure
  13. 13. 14 gestionis, cu alte cuvinte, poziŃia sa juridică este egală cu a celeilalte părŃi, indiferent dacă aceasta este o persoană fizică sau juridică, ce aparŃine unui alt stat. §6. Asemănări şi deosebiri între dreptul afacerilor şi alte discipline Dreptul afacerilor este format din norme de drept intern, norme procedurale şi norme de drept internaŃional public. Cu alte cuvinte, el este o materie pluridisciplinară şi interdisciplinară, cu corelaŃii şi afinităŃi normale cu alte discipline, care constau atât în asemănări, cât şi în deosebiri şi limitări. A. DREPTUL AFCERILOR ŞI DREPTUL COMERCIAL Asemănări: a) Atât dreptul comercial, cât şi dreptul afacerilor reglementează raporturi juridice cu caracter patrimonial şi comercial, iar subiecŃii acestor raporturi (fie ei persoane fizice ori persoane juridice) au, în mod obligatoriu, calitatea de comerciant (adică, în conformitate cu dispoziŃiile art.7 din Codul comercial român, sunt persoane care fac acte şi fapte de comerŃ, având comerŃul ca o profesiune obişnuită). b) Atât în dreptul comercial, cât şi în dreptul afacerilor, raporturile juridice sunt guvernate de Codul comercial şi celelalte legi comerciale şi, în subsidiar, în situaŃia în care acestea nu au dispoziŃii de reglementare, de Codul civil şi celelalte legi civile. c) Dreptul afacerilor şi-a însuşit unele caractere, norme de reglementare şi dispoziŃii normative de la dreptul comercial, devenind un drept special în raport de dreptul comercial, care rămâne dreptul comun în materia relaŃiilor sociale pe care le reglementează. Deosebiri şi delimitări: a) Uneori, raportul juridic de dreptul afacerilor conŃine un element de extraneitate, care îi imprimă un caracter specific de internaŃio- nalitate, pe când raportul juridic comercial intern nu prezintă această caracteristică. b) Din cauza acestui caracter specific, adică al elementului de extraneitate, raportul juridic de dreptul afacerilor este susceptibil să cadă sub incidenŃa a două sau mai multe sisteme de drept (cel puŃin două),
  14. 14. 15 aspect asupra căruia vom reveni. Să mai precizăm că, în cazul unui conflict de legi, raporturile juridice de comerŃ internaŃional vor fi cârmuite de dreptul român numai în măsura în care el este lex causae, în baza normei conflictuale aplicabile. B. DREPTUL AFACERILOR ŞI DREPTUL CIVIL Având în vedere faptul că este o materie pluridisciplinară şi interdisciplinară, dreptul afacerilor include, între normele sale de reglementare, multe norme de drept civil. Asemănări: a) CorelaŃia care există între dreptul afacerilor şi dreptul civil rezultă chiar din primul articol al Codului comercial român, care stipulează că „în contract se aplică legea de faŃă” şi, mai departe, legiuitorul precizează că „unde ea nu dispune se aplică Codul civil”. De asemenea, elementele comune dreptului afacerilor şi dreptului civil rezultă şi din alte reglementări exprese ale Codului civil. Astfel, art.1531 din Codul civil, stipulează că dispoziŃiile Titlului VIII, intitulat Despre contractul de societate, se aplică şi societăŃilor comerciale în măsura în care nu sunt contrarii legilor şi uzurilor comerciale. Din această situaŃie contextuală rezultă caracterul de drept comun al dreptului civil faŃă de dreptul comercial, implicit faŃă de dreptul afacerilor, incluzând în sintagma folosită de legiuitor „legea de faŃă”, atât reglementările de drept comercial intern, cât şi reglementările privind raporturile de comerŃ internaŃional. Drept urmare, atunci când lipsesc dispoziŃii exprese ale Codului comercial pentru determinarea momentului şi locului încheierii contractului între absenŃi, se aplică dispoziŃiile Codului civil, care constituie dreptul comun în materie atât pentru dreptul comercial, cât şi pentru dreptul afacerilor. b) Atât în raporturile de dreptul afacerilor, cât şi în raporturile de drept civil, părŃile sunt, totdeauna, pe poziŃie de egalitate, ceea ce atestă existenŃa unei metode de reglementare comune. c) În sfârşit, evidenŃiem că, atât în dreptul afacerilor, cât şi în dreptul civil, raporturile juridice sunt raporturi de drept privat, iar contractul este principalul izvor de obligaŃii pentru ambele discipline.
  15. 15. 16 Deosebiri şi delimitări: a) Subiectele de dreptul afacerilor au şi o capacitate specială de a efectua operaŃiuni de comerŃ exterior, în timp ce subiectele dreptului civil (persoanele fizice şi persoanele juridice) nu au o asemenea calitate b) Raporturile de dreptul afacerilor au, în principiu, caracter patrimonial, în timp ce raporturile de drept civil se clasifică în patrimoniale şi nepatrimoniale. c) Raporturile de dreptul afacerilor au şi caractere specifice de comercialitate şi internaŃionalitate, spre deosebire de cele civile care nu prezintă aceste caractere. Cu alte cuvinte, normele de dreptul afacerilor sunt norme speciale, care se aplică numai raporturilor juridice patrimoniale co- merciale şi internaŃionale ce decurg din actele şi faptele de comerŃ sau din cele în care participanŃii acŃionează în calitate de comercianŃi. C. DREPTUL AFACERILOR ŞI DREPTUL PROCESUAL CIVIL CorelaŃia dreptului afacerilor cu dreptul procesual civil se realizează numai prin prisma acelor norme de drept procesual civil cu caracter general. Asemănări: a) În conformitate cu dispoziŃiile Codului comercial, exerciŃiul acŃiunilor comerciale este reglementat de Codul de procedură civilă, afară de dispoziŃiile cuprinse în Codul comercial, precum şi în alte acte normative, cum ar fi de exemplu: Legea nr. 85/2006 privind procedura reorganizării şi lichidării judiciare sau Legea nr. 92/1992 pentru organi- zarea judecătorească. b) Atât în Codul comercial, cât şi în legile speciale sunt cuprinse, pe lângă normele de drept substanŃial, şi multe norme de drept procesual civil, care vizează realizarea drepturilor subiective ale părŃilor. c) Vom constata că între normele de dreptul afacerilor şi cele ale dreptului procesual civil este aceeaşi relaŃie ca între normele de drept comercial şi cele de drept civil, privind poziŃia de egalitate a părŃilor, deci metoda de reglementare este comună.
  16. 16. 17 Deosebiri şi delimitări: Şi în acest context, vom întâlni unele deosebiri şi delimitări care rezultă din următoarele considerente: a) Natura comercială a litigiilor de dreptul afacerilor b) Caracterul internaŃional al stabilirii competenŃei Astfel, în Regulile de procedură ale CurŃii de arbitraj comercial internaŃional de pe lângă Camera de ComerŃ şi Industrie a României, aplicabile în arbitrajul comercial ad-hoc, se precizează că aceste reguli se completează cu dispoziŃiile de drept comun, de procedură civilă, dacă sunt aplicabile, având în vedere natura comercială a litigiilor şi carac- terul internaŃional al competenŃei CurŃii de arbitraj. D. DREPTUL AFACERILOR ŞI DREPTUL INTERNAłIONAL PRIVAT Şi între aceste două discipline întâlnim mai multe asemănări şi deosebiri, care izvorăsc din existenŃa unor caracteristici comune, dar şi din sfera diferită de cuprindere a relaŃiilor supuse reglementării. Asemănări: a) Raporturile juridice de dreptul afacerilor, ca şi cele de drept internaŃional privat vizează, în mod nemijlocit, domeniul privat. b) Atât raporturile de dreptul afacerilor, cât şi raporturile de drept internaŃional privat se caracterizează prin poziŃia de egalitate a părŃilor, având în vedere că obiectul de reglementare este domeniul privat. c) Atât raporturile de dreptul afacerilor, cât şi raporturile de drept internaŃional privat prezintă caracter de internaŃionalitate. Deosebiri şi delimitări: a) Dacă obiectul dreptului afacerilor îl constituie, aşa cum am precizat, comerŃul, cooperarea economică şi tehnico-ştiinŃifică interna- Ńională, obiectul dreptului internaŃional privat este mai larg, vizând raporturile juridice cu element de extraneitate din toate domeniile drep- tului privat. b) Dacă normele dreptului afacerilor sunt, prin excelenŃă, norme materiale, normele dreptului internaŃional privat sunt, în principal, norme conflictuale.
  17. 17. 18 c) Dacă raporturile de dreptul afacerilor se nasc, se modifică şi se sting cu privire la acte şi fapte de comerŃ, cele de drept internaŃional privat privesc şi alte acte şi fapte juridice, aspecte asupra cărora vom reveni pe parcursul cursului nostru. E. DREPTUL AFACERILOR ŞI DREPTUL INTERNAłIONAL PUBLIC Punerea în oglindă a dreptului afacerilor şi a dreptului internaŃional public reliefează între aceste două importante discipline juridice anumite puncte comune, dar şi deosebiri rezultate din natura şi poziŃia diferită a subiectelor raporturilor juridice. Asemănări: a) Principiile fundamentale ale dreptului internaŃional public se aplică, deopotrivă, şi dreptului afacerilor, în special raporturilor juridice la care ia parte statul. b) Acordurile economice încheiate de stat se răsfrâng, în mod direct, asupra contractelor din domeniul relaŃiilor comerciale internaŃio- nale. Deosebiri şi delimitări: În raporturile juridice de dreptul afacerilor subiectele – persoanele fizice şi persoanele juridice, inclusiv statul – sunt pe poziŃie de egalitate, în timp ce în raporturile de drept internaŃional public, statul acŃionează ca putere suverană. Statul acŃionează ca putere suverană, în baza regulii de jure imperii şi atunci când se implică în relaŃiile comerciale internaŃionale, elaborând norme de reglementare fiscale, vamale etc., precum şi atunci când intră în raporturi cu organizaŃii care se află în sfera dreptului internaŃional public (spre exemplu, organizaŃiile economice cu vocaŃie regională şi mondială). F. DREPTUL AFACERILOR ŞI DREPTUL EUROPEAN COMUNITAR Cu toate că este un drept naŃional, dreptul afacerilor absoarbe în mod continuu norme de drept substanŃial şi conflictual aparŃinând ComunităŃii Europene.
  18. 18. 19 G. DREPTUL AFACERILOR ŞI DREPTUL PENAL Întrucât mediul de afaceri trebuie să fie unul sănătos, în care partenerii nu trebuie să recurgă la acte şi fapte sancŃionate de dreptul penal, rezultă că vom întâlni norme juridice de drept penal care stabilesc conduita oamenilor de afaceri pentru eliminarea celor care le încalcă. Bibliografie: 1. Dragoş Alexandru Sitaru, Dreptul comerŃului internaŃional. Tratat, vol. I, Editura Actami, 1995, p. 83-113. 2. Mircea N. Costin, Dreptul comerŃului internaŃional. Partea generală, vol. I, , Editura Lumina Lex, p. 23-35. 3. Tudor R. Popescu, Dreptul comerŃului internaŃional, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, p. 49-50. 4. Dumitru Mazilu, Dreptul comerŃului internaŃional. Partea generală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 80-97. 5. Vasile Pătulea, Corneliu Turianu, Curs rezumat de drept al afacerilor, Editura Scripta, Bucureşti, 1994, p. 11-19. 6. Roxana-Daniela Păun, Dreptul afacerilor, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007, p. 17-27. Teme pentru referate: 1. Caracterele obiectului dreptului comerŃului internaŃional. 2. Asemănări şi deosebiri între dreptul comerŃului internaŃional şi dreptul comercial. 3. Asemănări şi deosebiri între dreptul comerŃului internaŃional şi dreptul civil şi dreptul procesual civil. 4. Asemănări şi deosebiri între dreptul comerŃului internaŃional şi dreptul internaŃional privat. 5. Dreptul afacerilor şi dreptul penal.
  19. 19. 20 CAPITOLUL II PRINCIPII FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI AFACERILOR Principiile dreptului, general vorbind, sunt postulate ori precepte directoare ale orientării normelor juridice şi de aplicare a dreptului, ele fiind expresia nemijlocită a valorilor promovate şi apărate de drept. Ele au semnificaŃia unor norme cu caracter de generalitate, formulate direct ori deductibile din context. Principiile au o mare importanŃă, îndeosebi în domeniul dreptului internaŃional, ele statuând, printre altele, principiul respectării tratatelor, buna vecinătate, soluŃionarea paşnică a litigiilor etc. §1. Principiul libertăŃii comerŃului Acest principiu constituie o cerinŃă, de importanŃă covârşitoare, pentru circulaŃia nestingherită a mărfurilor, valorilor şi cunoştinŃelor tehnico-ştiinŃifice pe plan intern şi internaŃional, ceea ce impune eliminarea tuturor barierelor de ordin administrativ, vamal, politic, care ar putea să încetinească derularea raporturilor juridice de dreptul afacerilor. Acest principiu este consacrat în ConstituŃia României, prin art. 135 alin. 2, care statuează obligaŃia asigurării libertăŃii comerŃului, protecŃia concurenŃei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de decizie. În cadrul acestui principiu distingem următoarele subprincipii (ori linii de acŃiune călăuzitoare), şi anume: – libertatea de a revinde pentru a obŃine un profit; – consensul că politica monopolistă aduce atingere principiului libertăŃii comerŃului; – controlul exercitat asupra subiectelor de drept al afacerilor prin mijloace financiar-bancare de către stat.
  20. 20. 21 § 2. Principiul concurenŃei loiale După cum se cunoaşte, concurenŃa, în orice domeniu al activităŃii umane, are un rol benefic, cu atât mai mult în schimburile de mărfuri şi servicii, constituind, în această privinŃă, un factor real de progres eco- nomic. Şi în ceea ce priveşte acest principiu, deosebim, în cadrul său, mai mulŃi factori de determinare, şi anume: a) ConcurenŃa presupune, în primul rând, o competiŃie de piaŃă între subiecte de drept cu activităŃi comerciale asemănătoare, care se întrec nestingherite pe piaŃa liberă. b) Domeniul concurenŃei comerciale amplifică rolul concurenŃei de pe piaŃa internă, ridicând-o, pe aceasta din urmă, la nivel continental, regional sau mondial, după cum se manifestă. Acest principiu se regăseşte în actele normative cu aplicare internă şi cu vocaŃie internaŃională, el fiind, de altfel, o formă de manifestare a principiului libertăŃii comerŃului, acesta din urmă reprezentând, pe de altă parte, fundamentul economic al exercitării concurenŃei loiale în comerŃul internaŃional. Dintre actele normative care asigură, pe plan naŃional, desfăşurarea raporturilor juridice comerciale în condiŃii de concurenŃă loială, evidenŃiem Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenŃei neloiale, care sancŃionează persoanele fizice şi juridice ce efectuează acte şi fapte de comerŃ cu încălcarea principiilor libertăŃii comerŃului şi a concurenŃei loiale. ConcurenŃa, componentă intrinsecă a acestor relaŃii, îmbracă mai multe forme, cum ar fi: concurenŃa loială, concurenŃa neloială şi convenŃia anticoncurenŃială. Să zăbovim, un moment, asupra acestor forme de concurenŃă cu valori practice deosebit de importante în economia dreptului afacerilor. c) FuncŃiile concurenŃei loiale Având în vedere că, din totdeauna, concurenŃa loială este unul dintre principiile fundamentale ale dreptului afacerilor, expresie a liberalismului economic, ea are funcŃii importante în evoluŃia relaŃiilor comerciale internaŃionale, dintre care exemplificăm: – garantarea desfăşurării economiei de piaŃă;
  21. 21. 22 – facilitarea liberei circulaŃii a mărfurilor, capitalurilor, serviciilor şi persoanelor; – stimularea iniŃiativei în cadrul schimburilor comerciale internaŃionale. Acest principiu fundamental orientează reglementările naŃionale şi internaŃionale în vederea asigurării: • accesului liber pe piaŃă; • libertăŃii cererii şi a ofertei; • libertăŃii economice, în general; • prevenirii şi reprimării actelor anticoncurenŃiale; • recuperării prejudiciilor născute din abuzul de libertate în schim- burile comerciale internaŃionale. d) ConcurenŃa neloială poate fi definită în mod succint ca fiind recurgerea, de către comercianŃi, la fapte şi acte care contravin uzanŃelor oneste în activitatea de comerŃ internaŃional. ConcurenŃa neloială este caracterizată, de regulă, prin: – utilizarea unor mijloace şi metode reprobabile în activitatea comercială; – comiterea unor acte blamabile, prejudiciabile, în atragerea clientelei. e) ConvenŃia anticoncurenŃială poate fi definită ca o manifestare a principiului libertăŃii comerŃului, precum şi a caracterului voliŃional al raportului juridic de dreptul afacerilor, prin care părŃile pot prevede în contractul de comerŃ internaŃional o clauză cu caracter anticoncurenŃial, în scopul apărării intereselor reciproce. Această convenŃie obligă părŃile să nu efectueze acte şi fapte de comerŃ internaŃional care pot aduce atingere premiselor raportului juridic stabilit între ele. §3. Egalitatea juridică a părŃilor Este un alt principiu fundamental al dreptului afacerilor, potrivit căruia fiecare parte contractantă are dreptul să acŃioneze conform voinŃei sale, în ceea ce priveşte desfăşurarea tuturor operaŃiunilor de comerŃ, pe care le doreşte realizate, în scopul obŃinerii unui profit, pentru sine. În cadrul acestui principiu distingem:
  22. 22. 23 – voinŃa părŃilor (acte de voinŃă, care se prezumă); – de jure gestionis, aşa cum am menŃionat, ceea ce denotă că, în raporturile de dreptul afacerilor, persoanele fizice şi juridice din diferite state se situează pe poziŃii de egalitate juridică, acŃionând ca subiecte de drept privat; chiar şi statele, ca subiecte ale raporturilor juridice de comerŃ internaŃional, se manifestă nu ca titulare de suveranitate (de jure imperii), ci ca titulare de drepturi şi obligaŃii, aflându-se pe poziŃie de egalitate juridică cu ceilalŃi participanŃi la raportul juridic. §4. Principiul libertăŃii convenŃiilor evidenŃiază că raporturile juridice de dreptul afacerilor se concretizează, în cele din urmă, în contracte comerciale cu vocaŃie internă şi internaŃională şi titluri de valoare. Ambele tipuri de instrumente juridice sunt manifestări indubitabile de voinŃă juridică a părŃilor contractante, ale cărei limite sunt stabilite atât de dispoziŃiile legale, aflate în vigoare la momentul respectiv, cât şi de decizia lor. Potrivit acestui principiu, părŃile raporturilor juridice de afaceri îşi pot alege, în mod liber, partenerii şi să trateze cu aceştia clauzele contractuale, astfel încât să se concretizeze interesul lor. De asemenea, subiectele raportului juridic pot să stabilească, prin acelaşi act de voinŃă, natura juridică, obiectul şi conŃinutul contractului de comerŃ internaŃional, să hotărască asupra modului de rezoluŃiune sau de reziliere a acestuia, dar fără a încălca dispoziŃiile imperative în materie. Pe de altă parte, părŃile au deplina libertate să-şi aleagă, de comun acord, legea aplicabilă raporturilor juridice dintre ele, în cazul apariŃiei unui litigiu în legătură cu interpretarea clauzelor contractuale sau cu executarea contractului. O formă specială a acestui principiu o constituie lex voluntatis, care poate fi definită, succint, ca normă conflictuală, fundamentală, în funcŃie de care condiŃiile de fond (cu excepŃia capacităŃii părŃilor) şi efectele juridice ale contractului internaŃional sunt reglementate de legea aleasă de părŃi. §5. Contractele comerciale au putere de lege între părŃile contractante Potrivit acestui principiu, libertatea contractuală le permite părŃilor să stabilească, de comun acord, cu respectarea dispoziŃiilor legale, natura şi condiŃiile contractului, pe care apoi sunt obligate să le
  23. 23. 24 respecte întocmai, cu consecinŃele de rigoare ce decurg din respectarea ori nesocotirea clauzelor stipulate. Acest principiu îşi găseşte consacrarea în plan intern prin dis- poziŃiile art. 969 din Codul civil, care statuează că, între părŃile con- tractante, convenŃiile legal făcute au putere de lege, iar ele se pot revoca numai prin consimŃământul mutual sau din cauze autorizate de lege. §6. Principiul bunei-credinŃe acŃionează, în primul rând, în domeniul încheierii şi derulării contractelor comerciale şi are o importanŃă covârşitoare. Acest principiu pretinde ca orice convenŃie trebuie să fie efectuată de către părŃi cu „bona fides”, iar părŃile contractante să nu recurgă la uzanŃe necinstite, dând dovadă de concurenŃă neloială. În raporturile comerciale interne şi internaŃionale, buna-credinŃă se prezumă. În cazul în care se constată, din partea unui contractant, reaua-credinŃă, el va suporta rigorile legii, foarte aspre în acest sens. Acest principiu este consacrat de legea română prin dispoziŃiile art. 970 din Codul civil, care arată că orice convenŃie trebuie executată cu bună-credinŃă, ea obligând nu numai la ceea ce este expres stipulat în ea, dar şi la toate efectele impuse de echitate, obicei sau legea obligaŃiei asumate, după natura sa. §7. Alte principii întâlnite în sfera dreptului afacerilor În afara acestor principii mari cu putere diriguitoare, în sfera dreptului afacerilor operează şi unele principii specifice lui, după cum urmează: – actele juridice săvârşite de un om de afaceri sunt totdeauna cu titlu oneros; – în afaceri, banii sunt totdeauna frugiferi, cu alte cuvinte produc dobânzi; – în contractele comerciale, în situaŃia în care există un anumit dubiu, clauza respectivă se interpretează în sensul executării contractului; – contractarea în favoarea terŃului este o practică obişnuită în lumea afacerilor; – în litigiile dintre oamenii de afaceri se aplică regula libertăŃii probelor.
  24. 24. 25 Bibliografie: 1. Dragoş Alexandru Sitaru, Dreptul comerŃului internaŃional. Tratat, vol. I, Editura Actami, 1995, p.15-19. 2. Mircea N. Costin, Dreptul comerŃului internaŃional. Partea generală, vol. I, Editura Lumina Lex, p.135-141. 3. Jenică Drăgan, Dreptul comerŃului internaŃional, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005, p. 19-24. 4. Dumitru Mazilu, Dreptul comerŃului internaŃional. Partea generală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 80-87. ***Codul civil, art. 967-970. ***Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internaŃional privat, art.70, publicată în „Monitorul Oficial”, nr. 245/01.10.1992. Teme pentru referate: 1. Principiul libertăŃii comerŃului. 2. Principiul concurenŃei loiale. 3. Principiul libertăŃii convenŃiilor 4. Principiul egalităŃii juridice a părŃilor.
  25. 25. 26 CAPITOLUL III IZVOARELE ŞI CODIFICAREA DREPTULUI AFACERILOR §1. Izvoarele dreptului afacerilor Ca în oricare ramură ori subramură de drept, izvoarele juridice care reglementează raporturile comerciale se divid în două categorii, şi anume: cele interne şi cele internaŃionale. a) Izvoarele interne ale dreptului afacerilor În această categorie sunt incluse, în primul rând, dispoziŃiile constituŃionale. ConstituŃia României, modificată şi completată prin Legea nr. 429/2003, consacră faptul că economia României este o economie de piaŃă bazată pe libera iniŃiativă şi concurenŃă. Statul trebuie să asigure libertatea comerŃului, protecŃia concurenŃei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producŃie. De asemenea, stabileşte principii generale care ordonează politica economică şi comercială a Ńării noastre, sens în care exemplificăm: dreptul de proprietate al cetăŃenilor străini asupra terenurilor din Ńara noastră (art. 44). Un act juridic important este Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internaŃional privat. În cuprinsul ei se întâlnesc norme referitoare la determinarea legii aplicabile unui raport de drept internaŃional privat, precum şi norme de procedură incidente în litigii privind aceleaşi raporturi (civile, comerciale, de procedură civilă şi alte raporturi de drept privat cu elemente de extraneitate). Cele mai importante izvoare interne, cu adevărat predominante în materie sunt legile comerciale, din rândul cărora se reliefează Codul comercial român din 1887, cu modificările ulterioare. Codul comercial român, adoptat la 16 aprilie 1887, inspirat aproape în întregime din
  26. 26. 27 Codul comercial italian, a suferit, de-a lungul timpului, modificări şi completări, nefiind abrogat explicit nici în perioada dictaturii comuniste. Dintre prevederile sale cu referire la aspectele comerciale internaŃionale exemplificăm art. 401 potrivit căruia aspectele privind prepuşii şi reprezentanŃii se aplică deopotrivă reprezentanŃilor caselor comerciale sau ai societăŃilor străine care tratează sau încheie, în Ńară, în numele şi pe seama acestora, afacerile cu care au fost însărcinaŃi. b) Din categoria altor acte normative comerciale, toate fiind importante izvoare interne de drept al comerŃului internaŃional mai exemplificăm: Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin şi Legea nr. 59/1934 asupra cecului (ambele fiind inspirate din ConvenŃia de la Geneva din 1930 privind legea uniformă asupra cambiei şi biletului la ordin şi, respectiv, ConvenŃia de la Geneva din 1931 privind legea uniformă asupra cecului, ambele documente internaŃionale nefiind ratificate de Ńara noastră); Decretului Lege nr. 54/1990 privind asociaŃiile familiale; Legea nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale care a abrogat art. 77-220 şi 236 din Codul comercial; Legea nr. 15/1990 privind transformarea întreprinderilor de stat în regii autonome şi societăŃi comerciale; Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. Nu trebuie ca apelarea la Codul comercial român şi actele normative de drept comercial intern, ca izvoare de drept, să surprindă, deoarece, aşa cum am mai subliniat, Codul comercial român este dreptul comun la care dreptul afacerilor recurge, din următoarele considerente: în primul rând, codul respectiv este reglementarea de bază a tuturor relaŃiilor patrimoniale şi reprezintă cadrul general apt să dea soluŃii juridice adecvate unei probleme comerciale concrete în raporturile de comerŃ deoarece cuprinde reglementarea tipică a relaŃiilor comerciale (interne ori internaŃionale). Pe de altă parte, legea comercială naŃională îşi afirmă supremaŃia ca izvor intern, întrucât reflectă cerinŃele cele mai actuale şi mai presante ale interesului comercial al puterii publice, este o împletire, atât conjuncturală, cât şi de perspectivă a intereselor naŃionale ale unui stat cu cele ale altor state, din punct de vedere al comerŃului internaŃional, iar, pe de altă parte, legii comerciale naŃionale i se subordonează toate
  27. 27. 28 celelalte acte juridice cu caracter normativ emise de stat şi care au ca obiect principal de reglementare relaŃiile comerciale internaŃionale. La rândul său, legea comercială naŃională se poate prezenta sub diferite forme, în funcŃie de criteriile de structurare şi sistematizare folosite în elaborarea normei juridice şi actului normativ. Formele sub care putem întâlni legea comercială naŃională sunt: • Codul comercial, care condensează toate normele naŃionale, atât cele privitoare la raporturile comerciale interne, cât şi cele referitoare la schimburile comerciale internaŃionale; • Codul de comerŃ exterior, atunci când normele pe care le cuprin- de sunt, în mod exclusiv, referitoare la relaŃii comerciale internaŃionale; • legile speciale prin care sunt reglementate raporturile comerciale care cuprind elemente de extraneitate reprezintă cea de-a treia formă de exprimare a unei legi comerciale cu vocaŃie naŃională. Legile speciale de această factură se întâlnesc în acele state care nu au adoptat un cod comercial uniform sau au un cod de comerŃ exterior. Aceste legi, la rândul lor, se divizează în două categorii: – legi speciale care conŃin norme cu caracter general în domeniul comercial, printre care se includ şi norme juridice care reglementează raporturile comerciale internaŃionale; – legi speciale care reglementează numai raporturile juridice de comerŃ internaŃional. • Normele de drept financiar bancar, valutar şi vamal, cuprinse în legi speciale, sunt şi ele izvoare interne ale dreptului afacerilor. Acestea trebuie să îndeplinească trei condiŃii pentru a fi aplicabile în materie: – legea în care este cuprinsă norma aplicabilă să nu fi fost aleasă de subiecŃi o lex contractus; – un subiect să fie cetăŃean al Ńării căreia aparŃine legea respectivă; – aplicarea legii naŃionale se fie acceptată de subiecŃii raportului juridic. Din rândul reglementărilor care privesc dreptul afacerilor şi se regăsesc în acte normative care aparŃin altor ramuri de drept, exemplificăm: Codul fiscal; OUG 92/2003 aprobată prin Legea nr. 974/2004 privind Codul de procedură fiscală; Legea nr. 313/2004 privind datoria publică, Legea nr. 58/1998 privind societăŃile bancare, Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României.
  28. 28. 29 c) Armonizarea legislaŃiei române care reglementează dreptul afacerilor cu actele juridice al Uniunii Europene Activitatea de armonizare a legislaŃiei române care reglementează activitatea de dreptul afacerilor cu actele juridice ale ComunităŃii Europene, care au forŃă juridică obligatorie, este un imperativ actual materializat în art. 148 din ConstituŃia României, revizuită în 2003, potrivit căruia sunt reglementate condiŃiile în care tratatele constitutive ale Uniunii Europene, precum şi actele normative cu forŃă juridică obligatorie, urmează să fie transpuse în legislaŃia noastră internă. Potrivit aceluiaşi art. 148, în alin. 3, după aderarea României la Comunitatea Europeană, prevederile documentelor constitutive ale Uniunii Europene, alături de reglementările acesteia cu caracter obligatoriu, au prioritate faŃă de dispoziŃiile contare din dreptul intern. În aceiaşi ordine de idei, menŃionăm că armonizarea legislaŃiei noastre interne şi constituirea dreptului comunitar a fost o necesitate impusă statelor membre chiar din momentul înfiinŃării ComunităŃii în conformitate cu prevederile art. 3 din tratatul de la Roma din 25 martie 1957 privind instituirea ComunităŃii Economice Europene. Referitor la implementarea directivelor comunitare privind dreptul afacerilor, precizăm că unele dintre acestea au fost inserate, într-o mai mare sau mai mică măsură, în unele acte normative, cum ar fi Legea nr. 31/1990, odată cu modificarea şi completarea acesteia, precum şi prin elaborarea şi promulgarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei care transpune dispoziŃiile Regulamentului Consiliului Uniunii Europene nr. 2137-85 privind grupurile europene de interes economic în articolele 232-237. Un alt exemplu în această privinŃă este încorporarea prevederilor Regulamentului Consiliului Uniunii Europene nr. 1346 din 29 mai 2000 în Legea nr. 637/2002 privind reglementarea raporturilor de drept internaŃional privat în domeniul insolvenŃei. d) Izvoare internaŃionale Apreciate în doctrină ca fiind elementul substanŃial al dreptului comerŃului internaŃional, izvoarele internaŃionale au o importanŃă covârşitoare, în calitatea lor de creatoare de norme şi în dreptul
  29. 29. 30 afacerilor. În acest sens, cele mai importante sunt convenŃiile interna- Ńionale, al căror conŃinut este format din drepturile şi obligaŃiile parti- cipanŃilor la raporturile juridice de comerŃ internaŃional. Acestea pot fi clasificate în raport de mai multe criterii, însă în ceea ce ne priveşte, în raport de caracterul lor, ne vom referi la cele bilaterale şi/sau multilaterale. ConvenŃiile bilaterale Dintre convenŃiile bilaterale evidenŃiem, în primul rând, tratatele comerciale, indiferent de denumirea acestora (convenŃie, protocol, acord, compromis, notă diplomatică etc.), care sunt documente de drept internaŃional public şi privat, o manifestare de voinŃă a două părŃi prin care ele înŃeleg să reglementeze, într-un anumit mod, o sferă de relaŃii internaŃionale bine delimitată, constituind, în acest sens, noi norme de drept internaŃional sau modificând ori abrogând pe cele existente, la un anumit moment dat. Tratatul comercial, în afara afirmării, prin clauzele sale, a principiului egalităŃii în vederea obŃinerii unor avantaje, poate prevede, în mod expres, forma condiŃionată a clauzei naŃiunii celei mai favorizate. Această clauză implică principiul compensaŃiei, în sensul că avantajele care au fost stabilite în relaŃiile cu un stat terŃ se vor extinde şi în relaŃiile cu partea contractantă. łara noastră este semnatara unor importante convenŃii bilaterale în materia comerŃului internaŃional, cooperării tehnico-ştiinŃifice şi economice internaŃionale la care se adaugă cele privind protejarea reciprocă a investiŃiilor făcute de către părŃi, evitarea dublei impuneri, precum şi tratatele de asistenŃă juridică în materie civilă, familială şi penală, care conŃin şi anumite reglementări ale raporturilor juridice de dreptul comerŃului internaŃional. ConvenŃiile multilaterale În mod firesc, România, ca stat suveran şi independent, a încheiat numeroase convenŃii multilaterale internaŃionale, dintre care exemplificăm pe cele mai importante. • În materia contractelor comerciale internaŃionale Putem enumera, în acest sens, ConvenŃia NaŃiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaŃională de mărfuri, încheiată la Viena în anul 1980, ConvenŃia asupra prescripŃiei în materia vânzării
  30. 30. 31 internaŃionale de mărfuri, încheiată la New York în 1974 şi Protocolul de modificare a ConvenŃiei încheiate la Viena în 1980. • În domeniul transporturilor internaŃionale de mărfuri România este parte semnatară a ConvenŃiei InternaŃionale pentru Unificarea anumitor reguli privitoare la privilegiile şi ipotecile maritime, semnată la Bruxelles în 1926, ConvenŃia privind condiŃiile generale de transport al mărfurilor pe Dunăre (Bratislava 1955), cu modificările din 1977, ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind transportul de mărfuri pe mare (Regulile de la Hamburg – 1978). • În ceea ce priveşte transportul rutier, indicăm ca izvor internaŃional ConvenŃia referitoare la contractul de transport internaŃional de mărfuri pe şosele (CMR), încheiată la Geneva în 1956, iar în ceea ce priveşte transportul pe calea ferată, evidenŃiem ConvenŃia privind traficul feroviar internaŃional de mărfuri (SMGS), Regulile Uniforme privind contractul de transport internaŃional feroviar al mărfurilor (CIM – care este, totodată, apendicele B la ConvenŃia cu privire la transporturile internaŃionale feroviare (COTIF – Berna 1980). • În ceea ce priveşte transportul aerian, evidenŃiem ConvenŃia de Unificare a anumitor reguli privind transportul aerian internaŃional, semnată la Varşovia în 1929 şi ConvenŃia privind aviaŃia civilă internaŃională, semnată la Chicago în 1944. România este parte, de asemenea, la numeroase alte ConvenŃii internaŃionale care reglementează domeniile: financiar-bancar, vamal, licenŃele de import-export, arbitrajul internaŃional etc. De asemenea, Ńara noastră este parte la mai multe convenŃii internaŃionale în materia arbitrajului comercial internaŃional, dintre care enumerăm ConvenŃia pentru recunoaşterea şi executarea sentinŃelor arbitrale străine, semnată la New York în 1958; ConvenŃia pentru reglementarea diferendelor relative la investiŃii între state şi persoane ale altor state, semnată la Washington în 1965, precum şi ConvenŃia Europeană de Arbitraj Comercial InternaŃional, semnată la Geneva în 1961. §2. Codificarea dreptului comerŃului internaŃional Această preocupare este o activitate salutară şi continuă, desfăşurată pe plan mondial, menită să concentreze şi să monitorizeze actele normative elaborate de organele legislative din toate statele şi
  31. 31. 32 organizaŃiile internaŃionale, precum şi cutumele operaŃionale în materia comerŃului internaŃional în vederea uniformizării şi modernizării mijloa- celor utilizate la încheierea şi desfăşurarea tranzacŃiilor comerciale. Această importantă activitate practică s-a realizat, la nivel mondial, prin uniformizarea dreptului comerŃului internaŃional în cadrul ONU şi al organismelor sale specializate în acest domeniu, în deplină concordanŃă cu Carta ONU, în scopul accelerării şi sporirii eficienŃei procesului de unificare a reglementărilor în materie. În acest sens, în 1966 s-a constituit Comisia NaŃiunilor Unite pentru Dreptul ComerŃului InternaŃional (UNCITRAL sau CNUDCI), organ subsidiar al Adunării Generale al ONU. Activitatea de codificare a normelor, ce regle- mentează dreptul comerŃului internaŃional, a început sub egida SocietăŃii NaŃiunilor Unite, elaborându-se mai multe convenŃii internaŃionale, dintre care exemplificăm: Protocolul referitor la clauza de arbitraj, semnat la Geneva în 1923; ConvenŃia pentru executarea sentinŃelor arbitrale străine, semnată la Geneva în 1927; ConvenŃia privind legea uniformă asupra cambiei şi biletului la ordin, semnată la Geneva în 1930, precum şi ConvenŃia privind legea uniformă asupra cecurilor, semnată la Geneva în anul 1931. a) Reglementările uniforme elaborate de Comisia NaŃiunilor Unite pentru Dreptul ComerŃului InternaŃional (UNCITRAL sau CNUDCI) la care România este parte semnatară: • ConvenŃia asupra prescripŃiei în materie de vânzare internaŃională de mărfuri, semnată la New York în 1974; • ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind transportul de mărfuri pe mare (aşa-numitele „Reguli de la Hamburg”, semnată în 1978); • ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind contractele de vânzare internaŃională de mărfuri, semnată la Viena în 1980; • ConvenŃia pentru unificarea anumitor reguli privind transportul aerian internaŃional, semnată la Montreal, în 1999. b) Reglementările uniforme elaborate de Comisia NaŃiunilor Unite pentru Dreptul ComerŃului InternaŃional (UNCITRAL sau CNUDCI) la care România nu este parte semnatară: • ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind transportul internaŃional de bunuri multimodal, semnată la Geneva în 1980;
  32. 32. 33 • ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind cambiile internaŃionale şi biletele la ordin internaŃionale, semnată la New York în 1988; • ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind responsabilitatea opera- torilor terminalelor de transport în comerŃul internaŃional, semnată la Viena în 1991; • ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind garanŃiile independente şi a scrisorilor de credit stand-by, semnată la New York în 1995; • ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind cesiunea de creanŃă, semnată la New York în 2001. c) Legi-model adoptate sub egida Comisiei NaŃiunilor Unite pentru Dreptul Comercial InternaŃional (UNCITRAL sau CNUDCI): • Regulamentul de arbitraj ad-hoc, 1976; • Legea-model privind arbitrajul comercial internaŃional, 1985; • Legea-model a UNCITRAL privind viramentele internaŃionale, 1992; • Legea-model a UNCITRAL privind achiziŃiile publice de bunuri, lucrări şi servicii (precum şi ghidul de aplicare al acesteia), 1994; • Legea-model a UNCITRAL privind comerŃul electronic, 1996; • Legea-model a UNCITRAL privind insolvabilitatea internaŃională, 1997; • Legea-model a UNCITRAL privind semnăturile electronice, 2001; • Legea-model a UNCITRAL privind concilierea internaŃională, 2002. d) Codificări ale dreptului comerŃului internaŃional sub egida ConferinŃei NaŃiunilor Unite pentru ComerŃ şi Dezvoltare (UNICTAD) Acest organism specializat al ONU a fost fondat în 1964 la iniŃiativa Ńărilor în curs de dezvoltare, având drept Ńel promovarea negocierilor între aceste state şi Ńările dezvoltate. Sub egida sa au fost elaborate unele documente internaŃionale, cum ar fi:
  33. 33. 34 • Standardele minime ale NaŃiunilor Unite privind agenŃii de navigaŃie, 1988; • Regulile privind documentele referitoare la transportul multimodal, 1992. e) Reglementări uniforme emise de către Comisia Economică pentru Europa a ONU (CEE – ONU) La nivel european, ca de altfel şi în alte spaŃii geografice, a existat o preocupare constantă pentru codificarea normelor operaŃionale în dreptul comerŃului internaŃional. Promotoare în acest sens este Comisia Economică pentru Europa a ONU (CEE – ONU). Dintre convenŃiile care au fost elaborate în domeniul comerŃului internaŃional, exemplificăm pe următoarele: ConvenŃia referitoare la contractul internaŃional de transport de mărfuri pe şosele (CMR), semnat la Geneva în 1956, la care am făcut referire şi ConvenŃia Europeană de Arbitraj Comercial InternaŃional, semnată la Viena în 1961; Reguli uniforme privind contractul de transport internaŃional de mărfuri (CIM), Berna 1980; ConvenŃia de la Budapesta privind contractul de transport de mărfuri, navigaŃia interioară (CMNI, Budapesta 2000). Pentru facilitarea încheierii de contracte comerciale internaŃionale, tot pe plan european, sub egida aceleiaşi instituŃii, semnalăm: • Ghidul pentru redactarea contractelor privind transferul internaŃional de know-how în industria construcŃiilor de maşini; • Ghidul pentru redactarea contractelor referitoare la realizarea de mari complexe industriale; • Ghidul pentru redactarea contractelor internaŃionale de service privind întreŃinerea, repararea şi exploatarea de instalaŃii industriale şi a altora. §3. Codificarea dreptului comerŃului internaŃional sub egida Institutului InternaŃional pentru Unificarea Dreptului Privat (UNIDROIT) Acest institut a fost înfiinŃat în perioada interbelică, având drept sarcină principală sprijinirea SocietăŃii NaŃiunilor Unite în ceea ce priveşte armonizarea şi coordonarea dreptului privat, dar şi elaborarea unor reguli uniforme de drept privat. Sub egida acestei organizaŃii interguvernamentale independente cu sediul la Roma, au fost adoptate
  34. 34. 35 numeroase convenŃii care cuprind şi aspecte normative ale relaŃiilor comerciale internaŃionale, dintre care exemplificăm: • ConvenŃia privind legea uniformă asupra formării contractelor de vânzare internaŃională de bunuri mobile corporale, semnată la Haga, 1964; • ConvenŃia privind legea uniformă asupra vânzării internaŃionale de bunuri mobile corporale, semnată la Haga în 1964; • ConvenŃia internaŃională privind contractul de transport, semnată la Bruxelles în 1970; • ConvenŃia privind reprezentarea în vânzarea internaŃională de mărfuri, semnată la Geneva în 1983; • ConvenŃia UNIDROIT privind leasingul financiar internaŃional, semnată la Ottawa, 1988; • ConvenŃia UNIDROIT privind contractul internaŃional de factoring, Ottawa, 1988. §4. Uniformizarea dreptului comerŃului internaŃional prin prisma „Principiilor contractelor comerciale internaŃionale” elaborate de UNIDROIT Reglementările uniforme ale Camerei de ComerŃ InternaŃional de la Paris (CCIP) Sub egida acestei persoane juridice de drept francez cu vocaŃie internaŃională au apărut unele reguli uniforme, contracte model, precum şi clauze model, prin codificarea uzanŃelor în materie. Exemplificăm din bogata activitate de uniformizare a dreptului comerŃului internaŃional a acestei organizaŃii neguvernamentale, următoarele: Regulile uniforme privind încasările unor documente financiare şi/sau comerciale, cele privind garanŃiile la cerere, reguli şi uzanŃe uniforme privind creditele documentare şi, nu în ultimul rând, Regulile INCOTERMS, de unificare şi standardizare a uzanŃelor comerciale internaŃionale, în materie de vânzare comercială internaŃională (ultima sa republicare a avut loc în anul 2000). Alături de aceste izvoare de drept al comerŃului internaŃional la care am făcut referire, evidenŃiem şi uzanŃele comerciale internaŃionale, care devin, la rândul lor, izvoare internaŃionale, în măsura în care ele sunt expresia unei practici generale, materializată în includerea lor consecventă în documente de drept internaŃional.
  35. 35. 36 Recurgerea la uzanŃe în domeniul dreptului comerŃului interna- Ńional este motivată de multitudinea şi varietatea relaŃiilor comerciale care nu sunt, întru totul, de ConvenŃiile internaŃionale şi reglementările interne ale statelor. În această situaŃie, uzanŃele vin să suplinească lacunele legislative sau să particularizeze anumite dispoziŃii legale. Pe de altă parte, recurgerea la uzanŃe se justifică prin imposi- bilitatea prevederii în contracte a tuturor ipotezelor care se pot ivi în raporturile juridice de comerŃ internaŃional. §5. UzanŃele comerciale DefiniŃie Putem defini, în sens larg, uzanŃele ca fiind acele acte, fapte, atitudini şi conduite, arareori scrise, recunoscute ca purtătoare a unei anumite vechimi, îmbinată cu anumite grade de repetabilitate şi stabilitate. Ele sunt aplicate între comercianŃii dintr-o anume zonă geografică, în sfera contractuală sau chiar în mod independent de această activitate fiind, nu de puŃine ori contra clauzelor contractuale ori chiar a unor texte legale şi care, prin natura lor, pot fi considerate ori negate drept izvoare ale dreptului afacerilor. Doctrina juridică desluşeşte două caracteristici generale absolut necesare pentru ca o anumită practică ori atitudine afişată în afaceri să poată fi luată în considerare ca un izvor de drept, şi anume: • uzanŃele trebuie să constituie o practică socială care a dobândit un caracter obiectiv prin repetabilitate manifestată într-o perioadă de timp îndelungată; • uzanŃele trebuie să prezinte un caracter de generalitate şi de impersonalitate prin prezenŃa lor într-un anumit raport, pe o anumită zonă geografică ori într-un anumit domeniu de activitate comercială. Clasificări ale uzanŃelor dreptului afacerilor În raport de aria de aplicativitate, uzanŃele dreptului afacerilor, potrivit doctrinei juridice, se împart în locale, speciale şi generale. Să le analizăm pe fiecare în parte, întrucât această clasificare, în funcŃie de criteriul spaŃiului de aplicare, prezintă un anume interes:
  36. 36. 37 − numim, de regulă, în practică uzanŃe locale, acele acte sau fapte de comerŃ care fac obiectul unui contract de o asemenea factură ori în afara acestuia a căror aplicabilitate este restrânsă la un anumit spaŃiu geografic, bine delimitat; − se includ în categoria uzanŃelor speciale acelea care au referire strictă numai la un sector al dreptului afacerilor, uzanŃele la care recurg importatorii, exportatorii de cafea, fructe de mare, peşte, prestări de servicii etc. În această categorie se includ şi acele uzanŃe care s-au născut şi sunt utilizate în exercitarea unei anumite profesiuni, cum ar fi activitatea bursieră; − în sfârşit, numim uzanŃe generale pe acelea care vizează aplicarea lor în întreaga sferă a raporturilor juridice de dreptul afacerilor. În acest caz nu mai putem vorbi de criteriile amintite anterior cu privire la anumite segmente de comerŃ internaŃional, zone geografice, activităŃi specifice, anumite profesiuni etc. Doctrina juridică, nu doar a noastră, din raŃiuni deosebit de practice, ale căror sensuri le vom desluşi, în cele ce urmează, clasifică uzanŃele comerciale internaŃionale, în principal, în raport de forŃa lor juridică, în uzanŃe cu caracter normativ şi uzanŃe cu caracter conven- Ńional. a) UzanŃele cu caracter normativ sunt acele acte şi fapte care şi-au dobândit această calitate dintr-o practică jurisdicŃională mani- festată în mod constant, care le conferă o autoritate de reglementare asemănătoare unei norme juridice. Din acest considerent major, chiar legea poate face trimitere, din dorinŃa de a fi completată, la ele, fapt pentru care respectivele uzanŃe devin componente ale legii şi au aceeaşi forŃă juridică, la fel ca legea pe care o completează. Rolul juridic al uzanŃelor normative de dreptul afacerilor Această capacitate de a stabili drepturile şi obligaŃiile părŃilor (prin reglementarea unor raporturi juridice încă nereglementate legal, de a interpreta dispoziŃiile legale, ori chiar a avea aplicabilitate contrară unor prevederi legale care nu sunt însă de ordine publică) este asemănătoare unei legi supletive speciale. Întrebarea care se pune în această privinŃă este următoarea: există consecinŃe care decurg din forŃa juridică pe care o au uzanŃele de dreptul comerŃului internaŃional cu caracter normativ? Răspunsul este afirmativ. Astfel, în legătură cu o
  37. 37. 38 lege statală, uzanŃele care au caracter special vor prevala (fără a putea înfrânge dispoziŃiile legale de ordine publică). În sfera raporturilor contractuale, uzanŃele normative vor fi impuse părŃilor chiar dacă ele nu au cunoştinŃă de acestea. PărŃile contractante au posibilitatea de a le îndepărta, în mod expres ori tacit, prin prevederea de clauze contrare uzanŃelor. b) UzanŃele convenŃionale se nasc prin voinŃa părŃilor, fiind o materializare a principiului libertăŃii de voinŃă a co-contractanŃilor. UzanŃele convenŃionale pot fi utilizate de către părŃile raportului juridic de dreptul afacerilor fie în mod expres, fie în mod tacit. Vorbim despre acordul expres al părŃilor de a recurge la uzanŃele comerciale atunci când acesta este materializat într-o clauză de trimitere cuprinsă în contractul respectiv. Baza legală a recurgerii la uzanŃele comerciale în sfera comerŃului mondial se regăseşte în prevederile art. 9 alin. 1 din ConvenŃia de la Viena din 1980, precum şi în „Principiile UNIDROIT” care, prin art. 19 alin. 1, precizează că părŃile semnatare pot recurge la orice uzanŃă, inclusiv a unei uzanŃe care nu aparŃine nici uneia dintre părŃi ori a uneia care priveşte un alt tip de contract. Prin voinŃa tacită sau implicită a părŃilor vom întâlni includerea de uzanŃe convenŃionale şi forma unei clauze contractuale. Vom vorbi despre caracterul tacit al acordului de voinŃă al părŃilor când acesta se desprinde din indici intrinseci ori extrinseci ai contractului (se face trimitere la o practică specifică unei uzanŃe ori, respectiv, la o uzanŃă utilizată într-un act adiŃional, deci din afara contractului, însă se ajunge la concluzia că aceşti co-contractanŃii vor aplica uzanŃa respectivă). ForŃa juridică a uzanŃelor convenŃionale Sub aspectul forŃei juridice, uzanŃele convenŃionale sunt asemănătoare clauzelor stipulate în contractele comerciale. Ele trebuie privite în raport cu legea şi în raport cu contractul: − în raport cu sistemul de drept care reprezintă lex causae, uzanŃele convenŃionale nu pot contraveni normelor imperative ale lex contractus; − în raport cu contractul, părŃile pot renunŃa, aşa cum am precizat, în mod expres ori tacit (implicit) la aplicarea uzanŃelor convenŃionale.
  38. 38. 39 §6. UzanŃele comerciale internaŃionale în sistemul dreptului român a) Baza juridică a recurgerii la uzanŃe În dreptul nostru comun, temeiul juridic al aplicării uzanŃelor sunt art. 600, 607, 970 alin. 2, 980, 981, 1359, 1447 din Codul civil, cu precizarea că ele vor fi întâlnite sub denumirea generică de „obiceiuri”. În ceea ce priveşte uzanŃele comerciale internaŃionale, baza lor juridică este dată de acele documente de drept internaŃional la care Ńara noastră este parte semnatară. Exemplificăm, în acest sens, ConvenŃia europeană de arbitraj comercial internaŃional prevede, în mod expres, că părŃile sunt libere să determine legea pe care arbitrii trebuie să o aplice fondului legislativ, iar în lipsa indicării de către părŃi a legii aplicabile, arbitrii vor aplica legea desemnată de norma conflictuală considerată potrivită, dar în ambele cazuri vor Ńine seama de clauzele contractuale şi de uzanŃele comerciale. În acelaşi sens, ConvenŃia NaŃiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaŃională de mărfuri, semnată la Viena în 1980, prevede că părŃile sunt legate prin uzanŃele la care au consimŃit şi de obişnuinŃele care s-au stabilit între ele. Să adăugăm că Regulile de procedură arbitrală (RPA) ale CurŃii de Arbitraj Comercial InternaŃional (CAB) de pe lângă CCIRB în vigoare de la 1 ianuarie 2000 se prevede la art. 57 alin. 1 că tribunalul arbitral soluŃionează litigiile în temeiul contractului principal şi al normelor de drept aplicabile, Ńinând seama când este cazul şi de uzanŃele comerciale. b) Proba uzanŃelor comerciale internaŃionale în sistemul de drept român În conformitate cu prevederile legale, uzanŃele comerciale convenŃionale internaŃionale pot fi probate prin orice mijloc de probă admis. În aceeaşi ordine de idei, arătăm că dovada uzanŃelor convenŃionale se poate face şi prin certificatele emise în acest sens de către Camera de ComerŃ şi Industrie a României şi, respectiv, a Municipiului Bucureşti, însă numai în strictă conformitate cu statutele acestor instituŃii. Dacă ne găsim dinaintea unor uzanŃe care au fost codificate, probaŃiunea se va efectua cu documentul în care acestea au fost incluse,
  39. 39. 40 cum ar fi: culegeri de uzanŃe, condiŃii generale, reguli obligatorii, contracte tip etc. Este cazul să menŃionăm că există anumite societăŃi comerciale care desfăşoară o activitate intensă în sfera afacerilor şi care propun partenerilor lor de afaceri anumite condiŃii generale pentru derularea relaŃiilor comerciale. La acestea se adaugă contractele tip sau alte forme juridice purtătoare de clauze care indică interesul lor. Datorită faptului că ele se întâlnesc în mod repetat în cadrul acestor relaŃii comerciale, au dobândit statutul de uzanŃe convenŃionale, recunoscute în principiu de dreptul nostru aşa cum reiese din interpretarea per a contrario a soluŃiei acceptate de Codul comercial, referitoare la uzanŃele cu caracter normativ. Bibliografie: 1. Mircea N. Costin, Sergiu Deleanu, Dreptul comerŃului internaŃional. Partea generală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, p. 91-105. 2. Dragoş Alexandru Sitaru, Dreptul comerŃului internaŃional, Tratat, vol. I, Editura Actami, Bucureşti, 1995, p. 127-142. 3. Tudor R. Popescu, Dreptul comerŃului internaŃional (curs), Universitatea Bucureşti, 1975, p. 26-43. 4. Jenică Drăgan, Dreptul comerŃului internaŃional, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005, p. 25-31. 5. Marin Voicu, Dreptul comerŃului internaŃional. Contracte, Editura Ex Ponto, ConstanŃa, 2002, p. 21-34. 6. Vasile Pătulea, Corneliu Turianu, Curs de drept comercial român, ediŃia a II-a, Editura All Beck, Bucureşti, 2000, p. 1-9. Teme pentru referate: 1. Izvoarele interne ale dreptului comerŃului internaŃional. 2. Izvoarele internaŃionale ale dreptului comerŃului internaŃional. 3. Codificarea dreptului comerŃului internaŃional. 4. Cutuma şi uzanŃele în dreptul comerŃului internaŃional.
  40. 40. 41 CAPITOLUL IV RAPORTUL JURIDIC DE DREPTUL AFACERILOR După cum se cunoaşte, în urma reglementării juridice, orice relaŃie socială dobândeşte un caracter specific şi devine raport juridic ori, cu alte cuvinte, raportul juridic este o relaŃie socială care a fost reglementată de o anumită normă juridică. Ca în orice disciplină juridică, şi în domeniul la care ne referim, vom face cunoştinŃă cu raporturi comerciale care cad sub imperiul normelor dreptului afacerilor. Ele se nasc între cei care participă la schimburile comerciale în mod nemijlocit, au conduite şi prestaŃii spe- cifice şi se situează pe poziŃii de egalitate, în baza principiilor şi nor- melor fundamentale care stau la baza comerŃului, a comerŃului interna- Ńional şi cooperării economice şi tehnico-ştiinŃifice internaŃionale. Să reŃinem, aşadar, că raportul juridic de dreptul afacerilor este, în primul rând, o relaŃie socială, de natură comercială, stabilită între două părŃi, aflate pe poziŃie de egalitate şi care, de comun acord, şi-au stabilit drepturi şi obligaŃii corelative, în scopul obŃinerii unor profituri. În consecinŃă, raportul juridic de dreptul afacerilor este definit, de regulă, de întreaga doctrină, ca fiind o relaŃie cu caracter patrimonial, care ia naştere în schimburile comerciale interne şi internaŃionale, reglementată de norme juridice şi în cadrul cărora, părŃile, aflate pe poziŃie de egalitate juridică, au drepturi şi obligaŃii corelative, a căror aducere la îndeplinire poate fi obŃinută prin forŃa coercitivă a statului. §1. PREMISELE RAPORTULUI JURIDIC DE DREPTUL AFACERILOR Premisele se desprind, cu uşurinŃă, chiar din definiŃia pe care am dat-o raportului juridic de comerŃ intern şi internaŃional. Aceste premise sunt cele pe care le vom evidenŃia în cele ce urmează, în mod distinct.
  41. 41. 42 a) Subiectele de drept Subiectele raportului juridic de dreptul afacerilor pot fi individuale, ca persoane fizice sau colective, ca grupări organizate (persoane juridice). În cazul dreptului afacerilor, subiectele participante la raporturile de dreptul afacerilor sunt acele persoane care au comerŃul ca profesiune obişnuită, societăŃile comerciale, precum şi alte forme organizatorice cu personalitate juridică pe care le vom prezenta pe larg într-o secŃiune viitoare. b) Norma juridică de dreptul afacerilor Cunoscând că norma juridică este o regulă de conduită, instituită ori sancŃionată de către stat şi a cărei respectare este asigurată, la nevoie, prin forŃa coercitivă a puterii publice, prin extrapolare, se poate conchide că normele juridice de dreptul afacerilor reglementează conduita posibilă ori datorată a subiectelor de drept participante la raporturile comerciale interne şi internaŃionale. Astfel, norma juridică specifică va defini capacitatea partici- panŃilor la raporturile comerciale interne şi internaŃionale şi va stabili categoriile de fapte juridice care cad sub incidenŃa sa şi care ar putea produce efecte juridice. Unii autori consideră că raportul juridic de comerŃ internaŃional mai poate fi categorisit, având în vedere că el este mijlocul de realizare a dreptului comerŃului internaŃional, ca fiind dreptul comercial în acŃiune. c) Raporturile comerciale interne şi internaŃionale Raporturile comerciale interne şi internaŃionale sunt constituite din actele şi faptele de comerŃ interne şi internaŃional, cărora norma juridică le atribuie o anumită semnificaŃie, cu consecinŃele juridice de rigoare. Cu alte cuvinte, putem vorbi de acele împrejurări în raport cu care norma juridică determină naşterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic de comerŃ intern şi internaŃional concret. Nu se poate pune problema unui raport juridic de comerŃ internaŃional dacă nu există acte şi fapte de comerŃ, deoarece, în general vorbind, dreptul se naşte din acte şi fapte şi este, totodată, aplicabil acestora.
  42. 42. 43 După cum ne amintim, din cunoştinŃele juridice dobândite, faptele juridice sunt definite ca fiind acte de voinŃă care au fost comise cu intenŃia producerii de efecte juridice, cu precizarea că faptele juridice de comerŃ internaŃional nu se referă la faptele naturale (cutremure, alunecări de teren, inundaŃii etc.). Şi o ultimă precizare: faptele juridice includ şi actele juridice, în măsura în care ele sunt considerate a fi fapte comerciale în lumina Codului comercial român. §2. PĂRłILE RAPORTULUI JURIDIC DE DREPTUL AFACERILOR Sunt părŃi sau subiecte al raportului juridic de dreptul afacerilor toŃi comercianŃii, persoane fizice şi juridice care participă, în mod activ la schimburi comerciale, la vehicularea mărfurilor, capitalurilor şi a cunoştinŃelor tehnico-ştiinŃifice ori la cooperarea economică interna- Ńională pentru a obŃine un anumit profit şi care se bucură de capacitatea de a face acte şi fapte de comerŃ, atât în nume propriu şi pe seama lor înşile, dar şi în numele şi pe seama altora. Aceste părŃi pot fi clasificate, în funcŃie de ordinea juridică căreia îi aparŃin, în două categorii: A) categoria subiectelor de drept care aparŃin ordinii juridice naŃionale, participante la raporturile juridice de dreptul afacerilor; B) categoria subiectelor de drept care aparŃin ordinii juridice internaŃionale, participante la raporturile juridice de dreptul afacerilor. A. Subiectele de dreptul afacerilor de naŃionalitate română Din prima categorie, cea a subiectelor de drept naŃional, fac parte: comerciantul-persoană fizică, societăŃile comerciale şi grupurile de interes economic (care pot avea sau nu calitatea de comerciant). Acestora li se adaugă regiile autonome, organizaŃiile cooperatiste, asociaŃiile în participaŃie, asociaŃiile familiale, precum şi anumite persoane juridice fără scop lucrativ. a) Comerciantul – persoană fizică Potrivit dispoziŃiilor art. 7 din Codul comercial român, este comerciant acela care săvârşeşte acte şi fapte de comerŃ, având comerŃul
  43. 43. 44 ca profesiune obişnuită, precum şi societăŃile comerciale. După cum se poate observa, legiuitorul român a înŃeles să facă, în mod expres, distincŃie între comerciantul individual (comerciantul persoană fizică) şi societatea comercială. Din cuprinsul normei juridice amintite, rezultă că, pentru a dobândi statutul de comerciant (om de afaceri), persoana fizică trebuie să facă acte de comerŃ, iar aceste fapte de comerŃ să fi săvârşite cu titlu profesional, deci trebuie să coexiste elementul material (factum), adică săvârşirea, în mod sistematic, de acte de comerŃ cu elementul intenŃional (animus). De asemenea, cumulativ acestor condiŃii impuse de chiar textul legii comerciale, persoana fizică trebuie: – să aibă capacitate deplină de exerciŃiu, – să desfăşoare actele de comerŃ în nume propriu, inde- pendent şi pe riscul său şi, nu în ultimul rând, – să nu existe o stare de incompatibilitate, de decădere sau de interdicŃie cu privire la persoana comerciantului. Cu privire la capacitatea de exerciŃiu a comerciantului trebuie să precizăm că această cerinŃă se justifică prin natura juridică a raportului juridic la care participă, care este un raport obligaŃional ce implică îndeplinirea unei prestaŃii, îndeosebi pe aceea de a face, ceea ce presupune direct capacitatea de exerciŃiu. Lipsa capacităŃii depline de exerciŃiu sau prezenŃa acesteia în forma capacităŃii restrânse ar presupune aplicarea dispoziŃiilor dreptului comun (dreptul civil) în ceea ce priveşte suplinirea voinŃei sau confirmarea actelor comerciantului aflat într-o stare de incapacitate sau într-o stare de capacitate imperfectă sau restrânsă. Imposibilitatea dobândirii calităŃii de comerciant de către persoane fără capacitate sau cu capacitate de exerciŃiu restrânsă apare ca o consecinŃă firească a caracterelor dreptului comercial, în general, dar şi ca o premisă a condiŃiei privind îndeplinirea actelor şi faptelor de comerŃ în nume propriu, independent şi pe riscul comerciantului. În domeniul dreptului afacerilor, ca şi în domeniul dreptului comercial român, pe baza principiului libertăŃii comerŃului, principiu pe care l-am tratat într-o secŃiune anterioară, orice persoană poate exercita orice comerŃ, cu obligaŃia de a îndeplini următoarele condiŃii: protejarea interesului general, protejarea interesului altor profesiuni şi protejarea interesului clienŃilor.
  44. 44. 45 Capacitatea şi calitatea persoanelor fizice române de a efectua acte şi fapte de comerŃ ComercianŃii persoane fizice de naŃionalitate română au capacitatea de a efectua acte şi fapte de comerŃ internaŃional în baza dispoziŃiilor art. 135 alin. 2 alin. a din ultima ConstituŃie a României care consacră principiul general al liberei participări a subiectelor de drept la o asemenea activitate. Prin Legea nr. 507/2002 privind organizarea şi desfăşurarea unor activităŃi economice de către persoane fizice, abrogată prin Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaŃiilor familiale care desfăşoară activităŃi economice în mod independent, se pun bazele juridice, întrucât se acordă persoanelor fizice dreptul de a desfăşura activităŃi economice în toate domeniile, meseriile şi ocupaŃiile, cu excepŃia celor stabilite sau interzise prin legi speciale. O persoană fizică, pentru a desfăşura activităŃi de comerŃ internaŃional, trebuie să întrunească în mod cumulativ condiŃiile cerute de art. 5 din Legea nr. 300/2004, şi anume: – să aibă 18 ani pentru persoanele fizice care doresc să desfăşoare activităŃi economice în mod independent; – persoanele fizice care au iniŃiativa constituirii unei asociaŃii familiale trebuie să aibă, de asemenea, vârsta de 18 ani (membrii unei asemenea asociaŃii pot avea şi 16 ani împliniŃi); – starea sănătăŃii le permite acest lucru; – au calificarea necesară desfăşurării unor asemenea activităŃi; – nu au fost condamnate penal pentru săvârşirea de fapte la regimul fiscal, vamal ori disciplinar-fiscal; – îndeplinesc condiŃiile de funcŃionare stabilită de lege. Cu privire la starea de incompatibilitate declarată de unele state în cumularea calităŃii de comerciant cu alte profesii sau funcŃii De regulă, legislaŃiile unor state, inclusiv România, cuprind interdicŃii în ceea ce priveşte exercitarea comerŃului ca profesie pentru unele categorii de persoane, care îndeplinesc anumite funcŃii sau se găsesc în exercitarea unei activităŃi publice (magistrat, parlamentar, membru al guvernului, medic, avocat, cadre active ale armatei, ale structurilor de poliŃie, precum şi a serviciilor asimilate acestora).
  45. 45. 46 Decăderea persoanelor fizice din dreptul de a face comerŃ Săvârşirea unor fapte grave, desfăşurarea de activităŃi cu caracter ilicit în domeniul circulaŃiei bunurilor şi valorilor, al activităŃilor bancare etc. atrag decăderea acestor persoane fizice din dreptul exercitării profesiei de comerciant (înşelăciune, bancrută frauduloasă, faliment etc.). InterdicŃii pentru persoanele fizice de a desfăşura anumite activităŃi Pe de altă parte, de regulă, legislaŃiile naŃionale ale statelor impun resortisanŃilor lor interdicŃii în fabricarea şi comercializarea unor anumite substanŃe şi produse, care sunt supuse de un regim juridic deosebit (droguri, arme, explozivi, materiale radioactive, substanŃe chimice esenŃiale şi precursori etc.). b) Statutul juridic al comerciantului persoană fizică În clipa în care o persoană fizică îndeplineşte condiŃiile impuse, adică are capacitate deplină de exerciŃiu, nu se află într-o stare de incompatibilitate, nu este decăzut din drepturi ori nu se află sub incidenŃa unor anumite interdicŃii, ea dobândeşte statutul juridic de comerciant, alcătuit din drepturi şi obligaŃii. Dintre drepturile cele mai importante, recunoscute şi consacrate în legislaŃiile naŃionale, enunŃăm următoarele: • dreptul persoanei fizice de a-şi alege singură şi de a exercita profesiunea de comerciant; • dreptul comerciantului de a-şi alege denumirea firmei sub care îşi va desfăşura activitatea comercială; această firmă trebuie înscrisă în Registrul ComerŃului (dreptul la firmă şi emblemă este un drept patrimonial, conferit comerciantului ca un drept de folosinŃă exclusivă care precizează cum este comerciantul şi ce fel de comerŃ desfăşoară el); • dreptul comerciantului la libera circulaŃie; • libera circulaŃie a mărfurilor, serviciilor şi capitalurilor; • dreptul comerciantului de a fi informat cu privire la orice schimbare legislativă, în domeniul afacerilor. Dintre principalele obligaŃii enunŃăm: • înscrierea comerciantului în Registrul ComerŃului de pe raza judeŃului ori pe raza municipiului Bucureşti, unde îşi are domiciliul;
  46. 46. 47 • Ńinerea de evidenŃe privind afacerile desfăşurate (Registrul- jurnal, Registrul-inventar, Registrul Cartea-mare şi Registrul unic de control – toate aceste documente se păstrează timp de 10 ani de la data încheierii exerciŃiului financiar în cursul căruia au fost întocmite de către comerciantul persoană fizică); • transparenŃa comerciantului în ceea ce priveşte sediul, patri- moniul, bilanŃul, falimentul şi lichidarea judiciară a afacerii comerciale. c) Statutul juridic al comerciantului străin ComercianŃii, persoane fizice străine, au dreptul de a îndeplini acte şi fapte de comerŃ, precum şi alte activităŃi similare, cu respectarea dispoziŃiilor legale cuprinse în legea naŃională a statului respectiv. Caracteristic statutului juridic al comerciantului străin este elementul de extraneitate, care, în acest caz, este domiciliul comerciantului, fiind irelevantă cetăŃenia în determinarea capacităŃii comerciantului. În cazul României, comercianŃii care sunt persoane fizice străine, se bucură de aceleaşi drepturi ca şi cetăŃenii români. Ei pot constitui sucursale sau filiale în România, urmând, în mod principial, dispoziŃiile legale în materie, în cazul constituirii societăŃilor comerciale străine. d) SocietăŃile comerciale Sunt societăŃi comerciale entităŃile constituite în baza unui contract în temeiul căruia două sau mai multe persoane (care poartă denumirea de asociaŃi sau acŃionari) convin să pună în comun anumite bunuri şi valori pentru a desfăşura împreună o anumită afacere şi să împartă ulterior între ei profitul. Regimul juridic al constituirii, modificării, dizolvării ori lichidării societăŃilor comerciale este supus dreptului comun, guvernat de actele normative interne, în speŃă Legea nr. 31/1990, modificată şi republicată, de Codul civil şi Codul comercial, aspecte asupra cărora vom reveni când vom trata societăŃile comerciale şi funcŃionarea acestora. În cele ce urmează ne vom opri, în principal, asupra derogărilor de la dreptul comun, care se aplică societăŃilor comerciale române, cu participare străină şi asupra dispoziŃiilor speciale privind activitatea de comerŃ internaŃional a societăŃilor comerciale române.
  47. 47. 48 În conformitate cu dispoziŃiile legale, toate societăŃile comerciale care îşi au sediul în România sunt persoane juridice române. Sunt persoane juridice române şi societăŃile comerciale străine constituite ca societăŃi comerciale pe teritoriul statului nostru, fie că au în întregime capital străin ori se găsesc în asociere cu persoane fizice ori juridice române. Ele trebuie însă să aibă un obiect de activitate licit, situaŃie în care poate exercita orice act de comerŃ internaŃional permis de legislaŃia română în materie comercială ca oricare altă societate comercială. e) Constituirea şi funcŃionarea societăŃilor comerciale În conformitate cu art.1 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, societăŃile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române. Dacă o societate comercială străină constituie o societate comercială pe teritoriul României, cu sediul în România – cu capital integral străin sau în asociere cu persoane fizice sau juridice române – societatea astfel constituită este persoană juridică română. SocietăŃile comerciale române cu sau fără participare străină la capitalul social pot face acte de comerŃ internaŃional, cu condiŃia ca aceste acte să fie prevăzute în actul constitutiv al acestora ca obiect de activitate şi să fie permise de legea română. Potrivit Legii-cadru nr. 31/1990, modificată şi republicată, şi a Codului comercial român, societăŃile comerciale cu participare străină pot dobândi oricare din formele legale de existenŃă prevăzute de legea română, inclusiv asociaŃiile în participaŃiune, societăŃi în nume colectiv, în comandită simplă, pe acŃiuni, în comandită pe acŃiuni sau cu răspundere limitată. În conformitate cu prevederile Legii nr. 35/1991 privind regimul investiŃiilor străine, republicată, persoanele fizice şi persoanele juridice cu domiciliul ori, după caz, cu sediul în străinătate pot efectua investiŃii în România, în una din modalităŃile prevăzute în cuprinsul acestei legi. Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 35/1991, republicată, sunt considerate ca investiŃii străine, printre altele şi: • constituirea de societăŃi comerciale, filiale sau sucursale, cu capital integral străin sau în asociere cu persoane fizice sau persoane juridice române, potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale;
  48. 48. 49 • participarea la majorarea capitalului social al unei societăŃi existente sau dobândirea de părŃi sociale ori acŃiuni la asemenea societăŃi, precum şi de obligaŃiuni sau alte efecte de comerŃ. InvestiŃiile străine, în modalităŃile prevăzute la art. 1 din Legea nr. 35/1991, republicată, se realizează pe baza unei cereri a investitorului străin. Cererea va fi înregistrată la AgenŃia Română de Dezvoltare care, în termen de 30 de zile de la primirea cererii, va elibera solicitantului certificatul de investitor sau va refuza, motivat, eliberarea acestui document. Potrivit dispoziŃiilor art. 21 din acelaşi act normativ, dacă în termenul stabilit, acela de 30 de zile de la înregistrarea cererii, inves- titorul străin nu primeşte nicio comunicare, se consideră că investiŃia poate fi efectuată. §3. ALTE SUBIECTE DE DREPTUL AFACERILOR DE NAłIONALITATE ROMÂNĂ Vom întâlni în mediul de afaceri al subiectelor de naŃionalitate română, pe lângă comerciantul (persoană fizică) şi societăŃile comerciale, indiferent de forma lor juridică, şi capitalul existent şi alte subiecte de naŃionalitate română ale dreptului comerŃului internaŃional, şi anume: regiile autonome, organizaŃiile cooperatiste (în cadrul cărora găsim cooperativele meşteşugăreşti, de consum, precum şi cele de credit), asociaŃiile în participaŃie, asociaŃiile familiale, persoanele juridice fără scop lucrativ, grupurile de interes economic şi grupurile europene de interes economic. a) Regiile autonome Regiile autonome s-au constituit în baza Legii nr. 15/1990, precum şi a Legii nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere. Baza legală în temeiul cărora regiile autonome ca persoane juridice abilitate de a efectua activităŃi de comerŃ sunt dispoziŃiile art. 11 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităŃilor economice de stat ca regii autonome şi societăŃi comerciale. Să precizăm că, în conformitate cu prevederile OUG nr. 30/1997, regiile autonome se vor transforma în companii naŃionale, societăŃi naŃionale ori doar societăŃi comerciale. Să mai menŃionăm şi Legea nr. 137/2002 privind unele
  49. 49. 50 măsuri de accelerare a privatizării, care menŃionează participarea investitorilor străini, alături de cei de naŃionalitate română la privatizarea regiilor autonome. b) OrganizaŃiile cooperatiste • Cooperativele meşteşugăreşti pot să desfăşoare activităŃi care se înscriu în sfera afacerilor, cum ar fi: operaŃiuni de import-export, schimburi de mărfuri, cooperare şi alte operaŃiuni de comerŃ exterior, prin unităŃi proprii şi alte unităŃi specializate, având, de asemenea, abili- tatea de a organiza unităŃi cu astfel de activităŃi în străinătate. Baza legală este Decretul-lege nr. 66/1990 privind organizarea şi funcŃio- narea cooperaŃiei meşteşugăreşti. • Cooperativele de consum pot, la rândul lor, pe lângă acte de comerŃ, să desfăşoare activităŃi de comerŃ internaŃional, cum ar fi: export şi import de mărfuri, produse, servicii şi schimburi de mărfuri cu organizaŃii cooperatiste, întreprinderi şi firme din alte Ńări, în vederea realizării obiectului lor de activitate. Baza legală o constituie Legea nr. 109/1996 privind organizarea funcŃionarea cooperaŃiei de consum. Potrivit acestui act normativ, cooperativele de consum din Ńara noastră pot efectua şi cooperări şi asocieri cu alte unităŃi cooperatiste cu persoane fizice sau juridice din Ńară şi din străinătate având, totodată, permisiunea legală de a participa la capitalul social al unor societăŃi comerciale. Forul diriguitor al cooperativelor de consum din România este Uniunea NaŃională a Cooperativelor de Consum (CENTROCOOP). În temeiul aceluiaşi act normativ, Uniunea poate iniŃia şi negocia cu organizaŃiile cooperatiste din alte Ńări sau cu alŃi parteneri străini acorduri ori alte înŃelegeri de cooperare internaŃională, organizând, în acelaşi timp, studierea tendinŃelor pieŃei interne şi externe pentru a reorienta activităŃile de comerŃ exterior. • Cooperativele de credit în ceea ce le priveşte sunt abilitate să întreprindă, în limita autorizaŃiei acordate în baza OUG privind organizaŃiile cooperatiste de credit, aprobată prin Legea nr. 200/2002, plăŃi şi decontări, contractare de împrumuturi intercooperatiste şi bancare, cumpărări şi vânzări de valută etc. Deoarece legiuitorul nu face distincŃie între subiectele de drept cu care cooperativele de credit pot
  50. 50. 51 derula asemenea activităŃi, rezultă că aceste subiecte de drept pot fi şi din străinătate. c) AsociaŃiile în participaŃie În lumina art. 251-256 din Codul comercial, asociaŃiile în participaŃie care nu se bucură de personalitate juridică pot desfăşura orice activitate de afaceri conform principiului de drept că este permis tot ceea ce nu este interzis. d) AsociaŃiile familiale IniŃiatorii asociaŃiilor familiale şi membrii de familie ai acestora, care desfăşoară activităŃi economice în mod independent, pot face comerŃ atât pe plan intern, cât şi internaŃional, întrucât Legea nr. 300/2004 nu interzice acest lucru. La rândul lor, persoanele fizice, cetăŃeni români ori străini din spaŃiul economic european, în baza prevederilor aceluiaşi act normativ, pot fi autorizaŃi să desfăşoare activităŃi economice în toate domeniile, meseriile ori ocupaŃiile, cu excepŃia acelor activităŃi interzise, în mod expres de lege. e) Persoanele juridice fără scop lucrativ Regăsim în această categorie de persoane juridice, instituŃii publice, asociaŃii şi fundaŃii, toate fiind fără scop lucrativ (nepatrimoniale): – instituŃiile publice pot să desfăşoare activităŃi de comerŃ numai în situaŃia în care în actul normativ de înfiinŃare este menŃionat, în mod expres, că respectiva instituŃie poate efectua operaŃiuni de comerŃ, de cooperare economică şi tehnico-ştiinŃifică; – asociaŃiile şi fundaŃiile, la rândul lor, pot derula asemenea activităŃi deoarece OG nr. 26/2000, care le reglementează statutul juridic (modificată prin OG nr. 37/2003), nu le interzice acest lucru. Se impune, în ceea ce priveşte asociaŃiile şi fundaŃiile, o precizare importantă: aceste persoane juridice pot înfiinŃa societăŃi comerciale, iar dividendele realizate din activitatea acestora trebuie reinvestite în aceleaşi societăŃi comerciale ori, în caz contrar, vor fi utilizate pentru realizarea scopului asociaŃiei ori fundaŃiei, astfel ca la sfârşitul exerciŃiului financiar să nu existe profit.
  51. 51. 52 f) Grupurile de interes economic Prin grup de interes economic se desemnează forma de asociere între două sau mai multe persoane fizice sau juridice, constituită pe o perioadă determinată, în scopul înlesnirii sau dezvoltării activităŃii economice a membrilor săi, precum şi al îmbunătăŃirii rezultatelor activităŃii respective. Necesitatea reglementării constituirii, funcŃionării şi încetării existenŃei acestei structuri organizatorice de noutate absolută în legislaŃia românească, dar cu tradiŃie în Europa, izvorăşte din obligati- vitatea de preluare şi transpunere în dreptul intern a aquis-ului comunitar de către Ńările care au fost candidate la aderarea la Uniunea Europeană, între care şi România. Preocuparea statului român, prin autorităŃile sale, pentru procesul de armonizare a cadrului juridic românesc cu dispoziŃiile comunitare, în perspectiva aderării la Uniunea Europeană, a cunoscut o creştere semnificativă, transpusă în acte normative care reglementează noi instituŃii şi proceduri, ale căror utilitate în dezvoltarea relaŃiilor comunitare nu poate fi pusă la îndoială. Un astfel de act normativ este Legea nr. 161/2003. Actul normativ, complex din punct de vedere al structurării şi sistematizării sale, cuprinde atât reglementări de drept public, cât şi de drept privat, cu scopul declarat de a se asigura transparenŃa în exercitarea demnităŃilor publice şi în mediul de afaceri, de a se institui noi măsuri pentru prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei şi de a se reglementa noi instituŃii şi forme organizatorice în cadrul sistemului românesc de drept. În ceea ce priveşte reglementarea de noi instituŃii şi forme organizatorice, Legea nr. 161/2003 consacră cadrul normativ de constituire şi funcŃionare a grupurilor de interes economic (GIE) şi stabileşte condiŃiile în care grupurile europene de interes economic (GEIE) sunt recunoscute şi îşi pot desfăşura activitatea în România. Legea nr. 161/2003 reglementează în Cartea I – Titlul V din cuprinsul său modurile de constituire, funcŃionare, administrare, modificare şi încetare a grupurilor de interes economic asemănător celor prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale. Caracterele juridice ale grupurilor de interes economice sunt similare cu cele ale societăŃilor comerciale, în special a celor de
  52. 52. 53 persoane. Astfel, grupurile de interes economic sunt persoane juridice române cu scop patrimonial, iar membrii săi răspund solidar şi nelimitat pentru obligaŃiile sociale ale grupului, cu excepŃia cazului în care în contractele încheiate cu terŃii co-contractanŃi s-a prevăzut contrariul. Aceasta înseamnă că, pentru obligaŃiile asumate de grup, creditorii acestuia pot urmări pe oricare dintre membrii grupului, care va răspunde nelimitat pentru întreaga obligaŃie a grupului. Membrul grupului care a achitat întreaga datorie se va putea îndrepta cu acŃiune în regres împotriva celorlalŃi membri, pentru partea fiecăruia. Răspunderea nelimitată şi solidară a membrilor grupului este explicată de faptul că aceştia nu sunt obligaŃi, la momentul înfiinŃării grupului, să constituie un aport la capitalul acestuia, aşa cum ar fi fost obligaŃi în cazul unei societăŃi comerciale. Neexistând capital, creditorii grupului nu mai au astfel gajul general, ca şi garanŃie minimă pentru recuperarea creanŃelor lor împotriva grupului. Pe de altă parte, existând această răspundere nelimitată şi solidară a membrilor grupului, grupul de interes economic poate obŃine mai uşor un contract de creditare sau de furnizare de mărfuri şi servicii, întrucât creditorii lui sunt avantajaŃi, putând să-şi satisfacă creanŃa prin urmărirea patrimoniilor mai multor debitori. Grupurile de interes economic prezintă şi unele caractere specifice, şi anume: • Pot avea calitatea de comerciant sau necomerciant Constituirea de entităŃi economice, având calitate de comerciant, nu prezintă un element de noutate. Acestea se regăsesc sub diferite denumiri şi se supun regimului juridic conform legii care le guvernează actul de constituire primară. Constituirea unor grupuri de interes economic în România, având calitatea de comerciant, presupune îndeplinirea cumulativă a condiŃiilor cerute de legea română privind capacitatea persoanelor care le constituie şi a naturii activităŃilor – fapte de comerŃ – săvârşite în considerarea grupului astfel constituit. Grupul de interes economic, care are calitatea de comerciant, poate îndeplini, în nume propriu, cu titlu principal şi într-o manieră obişnuită toate faptele de comerŃ necesare realizării scopului sau. Altfel spus, grupul de interes economic, ca subiect de drept, va putea să

×