Armonizare

1. ARMONIZAREA LEGISLAŢIEI REPUBLICII
MOLDOVA CU STANDARDELE UE
LEGISLAŢIA ŞI POLITICILE
ÎN DOMENIUL PROPRIETĂŢII
INTELECTUALE
Dr. Eugene Stuart
Edoardo Fano
Linda Scales
Gerda Leonaviciene
Anna Lazareva
Chișinău, iulie 2010
Setul de Ghiduri pentru armonizarea legislaţiei sectoriale

2. CZU 347.77(478)(094.73)=135.1=111
L 40
Editura: IBF International Consulting în consorţiu cu DMI, IRZ,
Nomisma, INCOM şi Institutul de Politici Publice
Autori: Dr. Eugene Stuart, Edoardo Fano, Linda Scales,
Gerda Leonaviciene şi Anna Lazareva
Traducerea: Inesa Coman, Sanda Iarincovschi,
Andriana Chironda-Lone
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii
Legislaţia şi politica în domeniul proprietăţii intelectuale. Armonizarea
legislaţiei Republicii Moldova cu standardele UE = Intellectual property
law and policy. Law approximation to EU standards in the Republic of Mol-
dova/Eugene Stuart, Edoardo Fano, Linda Scales [et al.]; trad.: Inesa Coman,
Sanda Iarincovschi, Andriana Chironda-Lone. – Ch.: “Sinectica-Com” SRL, 2010.
– 291 ; 277 p. – Setul de ghiduri pentru armonizarea legislaţiei sectoriale.
Tit., text paral.: lb. rom., engl. – Bibliogr.: p. 286-289, 276-279 (82 tit.) şi în notele
de subsol. – Paginaţie paral. – Carte-valet (“перевертыш”). – Suport pentru
implementarea acordurilor dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană
– 500 ex.
ISBN 978-9975-4099-2-6.
Acest Raport a fost pregătit cu suportul financiar al Uniunii Europene. Opiniile
exprimate în Raport sunt cele ale Proiectului şi ale autorului şi în nici un caz nu
urmează a fi considerate drept reflectând opinia oficială a EUROPEAID, a Uniunii
Europene sau a oricărei organizaţii conexe sau constituente a acesteia.
ISBN: 978-9975-4099-2-6

3. CUVÂNT ÎNAINTE
Legislaţia şi politicile comunitare vizând protecţia drepturilor de proprietate
intelectuală sunt o reflecţie a viziunii, conform căreia protejarea şi aplicarea
drepturilor în cauză au o semnificaţie majoră pentru capacitatea Uniunii
Europene de a concura în cadrul economiei globale. Din ce în ce mai mult,
competitivitatea europeană se axează pe inovaţii şi valoarea adăugată
a produselor realizate pe baza unor niveluri sporite de creativitate. Astfel,
protecţia şi aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală sunt în conexiune
directă cu abilitatea UE de a concura la nivel global. Aceeaşi situaţie este, în mod
cert, aplicabilă şi în cazul Republicii Moldova, doar că la o scară mai mică. Mai
mult decât atât, există un risc comun care tergiversează creşterea economică
şi activitatea economică datorită plagiatului şi falsificării ideilor, brand-urilor
şi produselor, iar mărfurile contrafăcute deseori expun riscului sănătatea şi
securitatea cetăţenilor noştri.
ÎncontextuleforturilordeintegrareînUEdepusedeRM,armonizarealegislaţieişipoliticilorRMcustandardele
Uniunii Europene în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală a fost prioritizată în mod specific în
cadrul Acordului de Parteneriat şi Colaborare, precum şi al Planului de Acţiuni privind Politica Europeană
de Vecinătate. Modul general de abordare se axează pe utilizarea standardelor relevante europene şi
internaţionale în vederea protejării drepturilor de proprietate intelectuală în Moldova, aplicarea efectivă a
acestora de către diferite organisme responsabile (inclusiv organele de drept, de poliţie şi serviciul vamal) şi
depunerea unor eforturi concrete în vederea eradicării actelor de piraterie şi falsificare.
Procesul respectiv menit să protejeze proprietatea intelectuală (existentă într-un spectru larg de forme,
inclusiv dreptul de autor, mărcile comerciale, brevetele de invenţie, indicaţiile geografice etc.) oferă
beneficii clare mediului de afaceri din Republica Moldova, precum şi artiştilor creatori, autorilor de invenţii
şi investitorilor actuali şi potenţiali. La fel, acest proces are o importanţă majoră în ceea ce priveşte relaţiile
comerciale dintre UE şi RM, inclusiv relaţiile de perspectivă ce urmează a fi negociate în cadrul Acordului de
AsociereUE–RM,lansatînlunaianuarie2010,câtşialacorduluibilateralUE–RMvizândindicaţiilegeografice
care va fi semnat anul acesta.
Prezenta publicaţie a Proiectului “Suport pentru implementarea acordurilor dintre Republica Moldova
şi Uniunea Europeană”, finanţat de Uniunea Europeană, este o contribuţie oportună la procesul de armo-
nizare a legislaţiei RM cu standardele UE în domeniul protecţiei drepturilor de proprietate intelectuală. În
mod special, lucrarea evidenţiază realizările din anii recenţi în ceea ce ţine de reorganizarea instituţională,
modernizarealegislaţieiîndomeniulproprietăţiiintelectualeşiaderenţalaacordurileinternaţionale.Dease-
menea, sunt elucidate provocările continue cu care se confruntă Moldova în materie de aplicare efectivă şi
importanţa alinierii la noile acte legislative şi politici ale Uniunii Europene în curs de implementare.
Publicaţia prevede o abordare explicită a progresului atins de RM în domeniul în cauză, precum şi natura şi
funcţiile sistemului naţional de protecţie care a evoluat în ultimii ani. Publicaţia se adresează autorităţilor
moldave şi, nu în ultimul rând, Comisiei Naţionale pentru Proprietatea Intelectuală recent instituită, trasând
provocările şi priorităţile legislative şi de politici ce urmează a fi abordate în contextul integrării în UE. În
vederea cooperării continue a UE cu RM în domeniul vizat, publicaţia prezintă cadrul strategic pentru
direcţionarea reformelor în derulare şi a priorităţilor în perioada ce urmează.
Dirk Schuebel, Ambasador
Şeful Delegaţiei Uniunii Europene în Republica Moldova
Chișinău, august 2010

5. Introducere în setul de Ghiduri pentru
armonizarea legislaţiei sectoriale
Proiectul “Suport pentru implementarea acordurilor dintre Republica Moldova şi Uniunea
Europeană”, finanţat de UE, şi-a început activitatea la Chişinău în august 2008 şi va dura
până la sfârşitul anului 2010. Proiectul este implementat de un consorţiu internaţional,
condus de compania IBF International Consulting. Obiectivul general al Proiectului este
de a asista autorităţile Republicii Moldova la implementarea priorităţilor stabilite în Acor-
dul de Parteneriat şi Cooperare (APC) din 1998 şi Planul de Acţiuni privind Politica Euro-
peană de Vecinătate (PA PEV) din 2005.
Din punct de vedere operaţional, Proiectul este divizat în trei componente, având
următoarele obiective specifice:
1. Susţinerea şi monitorizarea procesului de implementare a măsurilor stabilite în acordurile
actuale, precum şi în eventualele acorduri bilaterale dintre UE şi Republica Moldova în
cadrul Politicii Europene deVecinătate – în mare parte în formă de consultanţă în elaborare
de politici de nivel înalt şi consolidare instituţională a Aparatului Guvernului RM.
2. Susţinerea procesului de armonizare legislativă în Republica Moldova în sectoarele
agreate de Moldova şi UE în cadrul documentelor bilaterale încheiate, precum şi
implementarea lor efectivă – în mare parte în formă de consultanţă de politici şi
juridică, precum şi instruire pentru sectoarele care urmează a fi armonizate, fortificarea
capacităţii de armonizare legislativă a Republicii Moldova şi susţinerea dezvoltării
instituţionale a Centrului de Armonizare a Legislaţiei.
3. Creşterea nivelului de promovare, vizibilitate şi eficacitate a coordonării asistenţei UE
de către autorităţile moldoveneşti, precum şi de coordonare a iniţiativelor finanţate de
UE cu cele ale donatorilor, în special ale statelor membre ale UE – îndeosebi în vederea
dezvoltării capacităţii de coordonare a asistenţei şi promovare a asistenţei de tip
TWINNING.
Scopul elaborării setului de Ghiduri de armonizare a legislaţiei sectoriale este de a
aborda problemele principale cu care se confruntă procesul de armonizare a legislaţiei în
Moldova la nivel de ministere de ramură/instituţii publice, prin acordarea unor cunoştinţe
concrete în vederea facilitării unei înţelegeri clare a contextului şi aspectului raţional al
legislaţiei sectoriale a UE şi creării unei baze pentru o abordare sectorială strategică.
Aşadar, setul de Ghiduri de armonizare a legislației sectoriale îşi propune să contribuie, în
mod substanţial, la realizarea primelor două obiective dintre cele specificate mai sus, în
cadrul mandatului Proiectului.
Contrar unei opinii răspândite, armonizarea legislativă reprezintă un proces complex
şi de durată medie, care implică alinierea politicilor, armonizarea/transpunerea corectă
a normelor relevante, actualizarea acelor norme, acolo unde este necesar, crearea şi

6. finanţarea (prin intermediul unor entităţi noi sau în alt mod) structurilor instituţionale
necesare şi urmărirea unei implementări şi aplicări credibile şi obiectiv verificabile. Astfel,
simplaelaborarealegislaţieiînstilulUEpentruMoldova(„transpunerea”sau„armonizarea”
legilor) este un concept mult mai îngust, care nu realizează beneficiile scontate pentru
Republica Moldova sau implementarea angajamentelor privind armonizarea legislaţiei
în oricare domeniu luat în parte.
Suntem de părerea că publicarea şi diseminarea acestui set de Ghiduri de armonizare a
legislaţiei sectoriale va oferi o sursă importantă pentru toate părţile interesate în ceea
ce priveşte reformele în curs de desfăşurare în fiecare sector. În special, fiecare ghid
stabileşte următoarele:
• Analizează şi explică situaţia curentă din Republica Moldova, în contextul angajamentelor
existente şi potenţiale, în ceea ce priveşte progresul, aspectele practice, legislaţia, instituţiile
etc. Acest lucru va fi valoros pentru autorităţile moldoveneşti în vederea prezentării situaţiei
lor la nivel internaţional, şi, de asemenea, va fi util UE în calitate de sumar instantaneu al
situaţiei reale din sectorul dat al Republicii Moldova.
• Examinează provocările armonizării ce urmează a fi întrunite în cadrul sectorului, oferind o
vedere de ansamblu a politicilor UE în acest sector, prevederilor şi conceptelor principale ale
legislaţiei UE, procesului tipic de armonizare solicitat, incluzând cele mai importante acte a
fi transpuse şi cele mai bune practici de soluţii instituţionale, precum şi evoluţiile recente şi
provocările actuale din legislaţia UE şi politicile din acest sector.
• Oferă o evaluare strategică şi recomandări-cheie pentru dezvoltarea în continuare pe ter-
men mediu a sectorului din Republica Moldova din punct de vedere juridic, economic şi in-
stituţional/administrativ în perioada 2011–2015.
În legătură cu aceasta, am observat că în rezultatul unui studiu efectuat de Proiect în anul
2009 privind întrebările şi problemele cu care se confruntă diferite autorităţi responsabile
de armonizarea legislaţiei în Moldova au fost depistate dificultăţi semnificative în
procesul de armonizare legislativă prin tot spectrul organizaţiilor publice responsabile.
Acestea au inclus probleme de expertiză, prioritizare, comprehensiune şi planificare
.
Prezentul Ghid de armonizare a legislaţiei sectoriale examinează legislaţia şi politicile
în domeniul protecţiei drepturilor de proprietate intelectuală
, un domeniul de interes
fundamental pentru o funcţionare eficientă a pieţelor din Republica Moldova, atragerea
investiţiilor străine, dezvoltarea inovaţiilor, activităţilor de cercetare şi dezvoltare
concomitent cu avansarea relaţiilor comerciale internaţionale. De asemenea, acest Ghid
Rapoartele Proiectului (disponibile pe www.support-md-eu.md): “Raport tehnic privind evaluarea răspunsurilor
la chestionarul privind mecanismul de armonizare de la ministerele de ramură şi organele administraţiei publice din
Moldova”, Tina Bache, 15 iunie 2009 şi “Raportul privind Analiza interviurilor de cercetare cu ministerele de ramură şi
organele administraţiei publice privind aplicarea practică a mecanismului de armonizare din Moldova”, Tina Bache,
august 2009.
Legislaţia şi politicile în domeniul proprietăţii intelectuale cuprind două componente principale: dreptul de
autor şi drepturile conexe, precum şi drepturile de proprietate industrială.

7. este important prin faptul că este parte componentă a procesului pe termen lung de
integrare a RM în Uniunea Europeană.
Poziţia reflectată în acest Raport se referă la situaţia din iunie 2010 şi ţinem să
menţionăm, că în perioada de la data elaborării până la data publicării finale, s-ar putea
să fi avut loc careva schimbări în sectorul în cauză. Încurajăm pe oricine interesat de
aspectele proprietăţii intelectuale din Republica Moldova (ministere, factori de decizie,
organizaţii internaţionale, avocaţi, comunitatea de afaceri) să se familiarizeze cu acest
Raport care cuprinde o parte relativ mică a unui subiect amplu şi important. Raportul
poate fi, de asemenea, accesat pe pagina noastră web www.support-md-eu.md, iar, în
lunile următoare, Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI) va primi, la fel,
versiunile CD ROM, în scopul facilitării viitoarelor actualizări.

8. DESPRE AUTORI
EUGENE STUART este irlandez şi un avocat experimentat şi
consultant în domeniul politicilor publice, atât în Irlanda, cât şi
la nivel internaţional. Deţine gradul de doctor în jurisprudenţă
(PHD) de la Universitatea din Belgrad, de Magistru în Legislaţia
Europeană de la Colegiul Universitar din Dublin, de Magistru al
Artelor în domeniul politicii şi administrării publice de la Colegiul
Trinity din Dublin şi este absolvent al Institutului Irlandez de
Administrare Publică. Mai deţine două diplome post-universitare
în domeniul legislaţiei internaţionale privind drepturile omului
de la Universitatea Turku din Finlanda.
Cu o experienţă de muncă de circa 25 ani în cadrul Ministerului Economiei din Irlanda,
activitatea profesională a lui Eugen Stuart acoperă o varietate deplină de sarcini care cad
subincidenţaunuiministeraleconomiei,inclusivdomeniiledereglementareşifuncţiilede
dezvoltare ale acestuia. La începutul anilor 1990, Dr. Stuart a lucrat la Comisia Europeană
în câteva domenii, inclusiv legislaţia privind companiile şi politica concurenţială. Ulterior,
el a devenit şef de unitate în cadrul Fondurilor Structurale ale Ministerului Economiei din
Irlanda şi şef al Departamentului Asistență în cadrul Ministerului de Stat.
Din 1996 a lucrat în calitate de consultant internaţional în domeniul legislaţiei şi al poli-
ticilor în mai multe poziţii în Albania, Serbia şi Muntenegru, Bosnia şi Herţegovina, Un-
garia, Estonia, Slovacia, Slovenia, Lituania, Croaţia, Bulgaria, Ucraina, Kazahstan, Moldova
şi Federaţia Rusă. În decursul acestor misiuni, Dr. Stuart a elaborat strategia în domeniul
proprietăţii intelectuale pentru Lituania şi a dirijat efectuarea analizei de armonizarea
legislaţiei conexe proprietăţii intelectuale în Serbia şi Muntenegru şi în Kazahstan. Dr.
Stuart a deţinut funcţia de adjunct al Directorului Proiectului finanţat de UE intitulat:
“Suport pentru implementarea acordurilor dintre Republica Moldova şi Uniunea Eu-
ropeană” în Moldova, iar în prezent activează în calitate de consultant special al Pro-
iectului, fiind preocupat preponderant de elaborarea şi coordonarea prezentului set de
Ghiduri de armonizare a legislaţiei sectoriale.
Dr. Stuart a participat la un şir de negocieri internaţionale importante şi organizaţii,
inclusiv la nivelul Uniunii Europene şi OCDE, şi a contribuit la mai multe conferinţe
internaţionale şi reviste, abordând legislaţia şi politicile concurenţiale, controlul
ajutorului de stat şi subvenţiilor, legislaţia privind companiile, protecţia consumatorului
şi dezvoltarea internaţională.

9. EDOARDO FANO este jurist italian care activează în calitate de
consultant legal specializat în domeniul proprietăţii intelectuale.
A fost conferenţiar la Universitatea Colegiului din Londra
şi Politehnica din Milan, actualmente fiind conferenţiar la
Universitatea Abat Oliba din Barcelona, Institutul European de
Design (Barcelona, Milan, Roma şi Florenţa), ESADE din Barcelona,
Universitatea Pompeu Fabra din Barcelona, Universitatea Alicante
şi Colegio de Abogados din Barcelona. A scris câteva manuale
şi publicaţii privind legislaţia italiană în general şi legislaţia din
domeniul proprietăţii intelectuale.
Experienţa juridică a lui Edoardo Fano se axează pe acordarea serviciilor de consultanţă
sectorului privat în privinţa protejării şi valorificării mărcilor comerciale, brevetelor de
invenţie, desenelor, indicaţiilor geografice, precum şi a aspectelor ce ţin de proprietatea
intelectuală legate de Internet. A lucrat în calitate de expert superior al UE în domeniul
drepturilor de proprietate intelectuală în Kazahstan, India şi Croaţia. De asemenea,
Edoardo Fano participă la discuţiile publice în scopul soluţionării litigiilor vizând mărcile
comerciale şi a numelor de domenii Internet împreună cu Organizaţia Mondială a
Proprietăţii Intelectuale şi cu Camera de Arbitraj a Camerei de Comerţ din Milan.
LINDA SCALES este jurist practician din Irlanda şi specialist
în legislaţia vizând dreptul de autor şi drepturile conexe. De
asemenea, este conferenţiar la Universitatea Colegiului din
Dublin şi a scris multe lucrări în materie de protejare a drepturilor
de proprietate intelectuală. Este membru fondator şi director
non-executiv a două asociaţii non-profit în domeniul drepturilor
de autor: Asociaţia de Copyright din Irlanda şi Organizaţia
Drepturilor Artiştilor Vizuali din Irlanda – prima organizaţie de
management colectiv pentru artiştii vizuali.
În activitatea cotidiană, Linda Scales prestează servicii de consultanţă unui spectru vast
de organizaţii guvernamentale, instituţionale şi comerciale preocupate de protejarea
drepturilor de autor şi a drepturilor conexe. A conlucrat cu organisme guvernamentale în
domeniul implementării legislaţiei UE în legislaţia internă a Irlandei. Pe plan internaţional,
Linda Scales a prestat servicii de consultanţă Guvernului din Lituania în scopul aplicării
drepturilor de autor şi a produs o strategie comprehensivă de implementare a proprietăţii
intelectuale în cadrul pregătirilor de aderare a Lituaniei la Uniunea Europeană. În 2004
a gestionat componenta vizând dreptul de autor şi drepturile conexe în cadrul unui
proiect din Kazahstan, finanţat de Uniunea Europeană, prestând servicii de consultanţă
pentru Guvernul, Parlamentul şi organele de justiţie din Kazahstan în scopul identificării
criteriilor de armonizare a legislaţiei din Kazahstan cu standardele internaţionale şi
comunitare. Este coautorul unei lucrări publicate în limbile engleză, rusă şi kazahă cu
genericul“Standardele internaţionale şi comunitare de protejare a proprietăţii intelectuale”.

10. 10
Pe parcursul anului 2009, Linda Scales a fost conducătorul unui proiect finanţat de UE de
acordare a suportului iniţial pentru implementarea legislaţiei în domeniul drepturilor de
autor şi conexe de către Agenţia de Stat a Drepturilor de Autor din Azerbaidjan.
GERDA LEONAVICIENE este jurist-practician din Lituania,
specialist în domeniul legislaţiei dreptului de autor şi drepturilor
conexe. Dispune de o experienţă bogată de muncă în cadrul
societăţii colective a dreptului de autor LATGA-A din Lituania.
Sistematic prestează servicii de consultanţă titularilor de drepturi
şiutilizatorilordreptuluideautorşidrepturilorconexe,aducându-
şi aportul la elaborarea proiectelor de acte legislative în domeniul
dreptului de autor şi al drepturilor conexe.
De asemenea, a lucrat în Direcţia dreptului de autor şi drepturilor
conexe a Ministerului Culturii din Lituania. A reprezentat Guvernul lituanian în cadrul
grupului de lucru în domeniul proprietăţii intelectuale (dreptului de autor) al Consiliului
Uniunii Europene şi în cadrul Comitetului permanent al Organizaţiei Mondiale a
Proprietăţii Intelectuale în domeniul dreptului de autor şi drepturilor conexe.
ANNA LAZAREVA este jurist calificat în dreptul civil, penal,
constituţional şi comercial cu o vastă experienţă juridică în
Federaţia Rusă şi în multe ţări în curs de dezvoltare. Anterior a
activat în administrarea unor proiecte internaţionale donatoare
şi în calitate de consilier internaţional juridic şi politic (EuropeAid,
USAID şi PNUD în Kazahstan, Serbia şi Muntenegru, Bosnia
şi Herţegovina), abilităţile sale specializate pe probleme de
politici guvernamentale sunt axate pe iniţiative de dezvoltare,
politici vizând societatea civilă, cooperarea culturală şi reformele
economice şi juridice.
Proiectul şi autorii prezentei publicaţii recunosc cu gratitudine asistenţa directă şi
indirectă a diferitor experţi şi oficialităţi în procesul de pregătire a acestui Raport. În
special, ţinem să menţionăm colaborarea extensivă a dnei Lilia Bolocan, Directorul
General al AGEPI, dlui Ion Daniliuc, Vicedirector General al AGEPI, dnei Liliana Vieru,
Şefa Direcţiei cooperare internaţională şi integrare europeană din cadrul AGEPI şi
implicarea activă a mai multor colaboratori ai AGEPI şi ai organelor de implementare
din Republica Moldova. Mai multe detalii privind activitatea Proiectului cu privire la
legislaţia şi politicile în domeniul proprietăţii intelectuale pot fi găsite pe pagina web a
Proiectului la: www.support-md-eu.md.

12. 12
ABREVIERI
ACTA Acordul comercial împotriva contrafacerii
AGEPI Agenţia de Stat pentru Proprietate Intelectuală
AITT Agenţia pentru Inovare şi Transfer Tehnologic
APC Acordul de Parteneriat şi Cooperare
ARIPO Oficiul Regional African al Proprietăţii Industriale
ARR Acordul de reprezentare reciprocă
AsDAC Asociaţia“Dreptului de Autor şi Drepturilor Conexe”
ASSINSEL
Asociaţia Internaţională a Selecţionerilor pentru Protecţia Achiziţiilor
Vegetale
BOIP Organizaţia Benelux pentru Proprietate Intelectuală
BOPI Buletinul Oficial al Proprietăţii Industriale
CEFTA Acordul Central European al Comerţului Liber
CEJ Curtea Europeană de Justiţie
CHIP Circuit integrat
CISAC Confederaţia Internaţională a Societăţilor Autorilor şi Compozitorilor
DG Directorat General
DO Denumirea de origine
DPI Drepturile de proprietate intelectuală
DRM Sistemul de gestionare a drepturilor digitale
EAPO Oficiul Eurasiatic de Brevete de Invenţie
CEB Convenţia Europeană de Brevete de Invenţie
OEB Oficiul European de Brevete de Invenţie
FIS Federaţia Internaţională a Comerţului cu Material Semincer
GATT Acordul General pentru Tarife şi Comerţ
GESAC Gruparea europeană a societăţilor autorilor şi compozitorilor
ICMP Confederaţia Internaţională a Editorilor Muzicali
IDA Autoritatea-Depozitar Internaţională
IG Indicaţii geografice
ISA Autoritatea de Cercetare Internaţională
ISF Federaţia Internaţională a Seminţelor

13. 13
JO Jurnalul Oficial
NCF Naţiunea cea mai favorizată
OAPI Organizaţia Africană de Proprietate Intelectuală
OCDE Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică
OGC Organizaţie de gestiune colectivă
OHIM Oficiul de Armonizare pe Piaţa Internă
OMC Organizaţia Mondială a Comerţului
OMPI Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale
PA PEV Planul de Acţiuni Politica Europeană de Vecinătate
PCT Tratatul de Cooperare în domeniul Brevetului de Invenţie
PEV Politica Europeană de Vecinătate
PIJ Prima instanţă de judecată
PNUD Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare
RCE Rapoartele Curţii Europene
SCCR
Comitetul permanent în domeniul dreptului de autor şi drepturilor
conexe
SEE Sectorul economic european
SND Strategia Naţională de Dezvoltare
STG Specialităţi tradiţionale garantate
TLT Tratatul privind dreptul mărcilor comerciale al OMPI
TRIPS Drepturi de proprietate intelectuală legate de comerţ
UE Uniunea Europeană
UNCTAD Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare
UNESCO Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură
UPOV Uniunea pentru Protecţia Noilor Soiuri de Plante
WCT Tratatul Dreptului de Autor al OMPI
WPPT Tratatul OMPI pentru Interpretări şi Fonograme

14. 14
CUPRINS
1. INTRODUCERE ÎN DIRECTIVELE SECTORIALE ALE LEGISLAŢIEI ŞI POLITICII
PROPRIETĂŢII INTELECTUALE.................................................................................................. 21
2. CERINŢELE DE ARMONIZARE A LEGISLAŢIEI ŞI POLITICILOR ÎN DOMENIUL
PROPRIETĂŢII INTELECTUALE ŞI CONTEXTUL POLITICII DE BAZĂ......................... 41
Cerinţele acordurilor internaţionale................................................................................... 41
Cerinţele formulate în cadrul APC şi PA PEV.................................................................... 91
Opinii privind potenţiale acorduri cu UE sau alte acorduri........................................ 95
Planuri şi strategii actuale în Republica Moldova......................................................... 98
PARTEA 1: SITUAŢIA ACTUALĂ......................................................................................................101
3. PREZENTAREA GENERALĂ A POLITICII ŞI LEGISLAŢIEI REPUBLICII MOLDOVA
ÎN DOMENIUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE ŞI EVALUAREA GENERALĂ A
GRADULUI DE ARMONIZARE PÂNĂ ÎN PREZENT..........................................................103
Introducere în cadrul de politici şi legislaţia Republicii Moldova în domeniul
protecţiei drepturilor de proprietate intelectuală......................................................103
Cadrul instituţional al legislaţiei şi politicilor în domeniul proprietăţii
intelectuale din RM................................................................................................................105
Cadrul juridic............................................................................................................................113
PARTEA 2: ANGAJAMENTELE DE ARMONIZARE CE URMEAZĂ A FI REALIZATE...............151
4. LEGISLAŢIA ŞI POLITICA UE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ..........153
Prezentare generală a legislaţiei şi politicilor UE cu privire la proprietatea
intelectuală................................................................................................................................153
Analiza dispoziţiilor legislaţiei UE.....................................................................................156
Procesul de armonizare a legislaţiei şi politicilor în domeniul proprietăţii
intelectuale în statele non-UE............................................................................................209
Dezvoltările recente şi provocările actuale din legislaţia şi politicile UE în
domeniul proprietăţii intelectuale...................................................................................212

15. 15
PARTEA 3: EVALUARE GENERALĂ ŞI RECOMANDĂRI PENTRU URMĂTORII PAŞI.
PRIORITĂŢI STABILITE PENTRU REPUBLICA MOLDOVA ÎN DOMENIUL PROPRIETĂŢII
INTELECTUALE..................................................................................................................................225
5. EVALUAREA GENERALĂ.......................................................................................................227
6. RECOMANDĂRI PENTRU PAŞII URMĂTORI ŞI PRIORITĂŢILE STABILITE
PENTRU ANII 2011-2015...........................................................................................................243
7. CONCLUZII..................................................................................................................................255
ANEXE................................................................................................................................................257
Anexa 1 Tabelul de evaluare a rezumatului transpunerii....................................258
Anexa 2 Tabelul legislaţiei Republicii Moldova şi legislaţia şi jurisprudenţa
Uniunii Europene..............................................................................................272
Anexa 3 Organigrama AGEPI..........................................................................................285
Anexa 4 Acordul CEFTA 2006 – Anexa 7 convenţii.................................................286
Anexa 5 Bibliografie..........................................................................................................288

16. 16
SUMAR EXECUTIV
Proiectul „Suport pentru implementarea acordurilor dintre Republica Moldova şi Uniu-
nea Europeană”, finanţat de UE, şi-a început activitatea la Chişinău în august 2008 şi va
funcţiona până la sfârşitul lui 2010. Proiectul este implementat de un consorţiu inter-
naţional condus de IBF International Consulting. Obiectivul general al Proiectului este
de a asista autorităţile Republicii Moldova la implementarea priorităţilor stabilite în
Acordul de Parteneriat şi Cooperare (APC) din 1998 şi Planul de Acţiuni Politica Euro-
peană de Vecinătate (PA PEV) din 2005.
Din punct de vedere operaţional, Proiectul este divizat în trei Componente, având
următoarele obiective specifice:
1. Susţinerea şi monitorizarea procesului de implementare a măsurilor stabilite în
acordurile actuale, precum şi în eventualele acorduri bilaterale dintre UE şi Republica
Moldova în cadrul Politicii Europene de Vecinătate (Componenta 1) – în mare parte, în
formă de consultanţă în elaborare de politici de nivel înalt şi consolidare instituţională
a Aparatului Guvernului RM.
2. Susţinerea procesului de armonizare legislativă în Republica Moldova în sectoarele
agreate de Moldova şi UE în cadrul documentelor bilaterale încheiate, precum şi
implementarea lor efectivă (Componenta 2) – în mare parte în formă de consultanţă
de politici şi juridică, precum şi instruire pentru sectoarele care urmează a fi armonizate,
fortificarea capacităţii de armonizare legislativă a Republicii Moldova şi susţinerea
dezvoltării instituţionale a Centrului de Armonizare a Legislaţiei.
3. Creşterea nivelului de promovare, vizibilitate/accesibilitate şi eficacitate a coordonării
asistenţei UE de către autorităţile moldoveneşti, precum şi de coordonare a
iniţiativelor finanţate de UE cu cele ale donatorilor, în special ale statelor membre ale
UE (Componenta 3) – îndeosebi în vederea dezvoltării capacităţii de coordonare a
asistenţei şi promovare a asistenţei de tip TWINNING.
Proiectul îşi asumă angajamentul de a acorda cunoştinţe şi abilităţi concrete ministerelor
de ramură şi altor organizaţii publice în scopul facilitării unei înţelegeri mai clare a
contextului şi esenţei legislaţiei sectoriale a UE, precum şi creării unei baze pentru o
abordare sectorială strategică.
Prezentul Ghid de armonizare a legislaţiei sectoriale abordează legislaţia şi politicile de
protecţie a drepturilor proprietăţii intelectuale (şi cuprinde dreptul de autor şi drepturile
conexe, precum şi drepturile de proprietate industrială), un domeniu de interes
fundamental pentru funcţionarea efectivă a pieţelor din Republica Moldova, atragerea
investiţiilor străine, dezvoltarea inovaţiilor, a activităţilor de cercetare şi dezvoltare
concomitent cu avansarea relaţiilor comerciale internaţionale. De asemenea, acest Ghid

17. LEGISLAŢIA ŞI POLITICILE ÎN DOMENIUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE
17
este important prin faptul că este parte componentă a procesului pe termen lung de
integrare a RM în Uniunea Europeană.
După Introducere (care examinează dimensiunea legislaţiei internaţionale şi, în continuare,
cerinţele Acordului de Partenerial şi Cooperare (APC), PA PEV şi CEFTA ce vizează protecţia
drepturilor de proprietate intelectuală, precum şi aprecierile noilor acorduri UE sau ale altor
acorduri, planuri şi strategii actuale ale Republicii Moldova şi esenţa măsurilor întreprinse
de Guvern în vederea reglementării drepturilor de proprietate intelectuală), Ghidul de
armonizare a legislaţiei sectoriale se divizează în trei părţi interdependente, care cuprind
(1) analiza situaţiei actuale din Republica Moldova; (2) provocările armonizării în cadrul
Uniunii Europene ce urmează a fi depăşite – asigurând o informaţie sumară despre esenţa
Acquis-ului Comunitar vizând sectorul în cauză; şi (3) evaluarea generală şi recomandările
strategice şi concluziile cu privire la dezvoltarea în continuare a procesului de armonizare
în sectorul proprietăţii intelectuale din Republica Moldova în lumina analizei şi a naturii
ample a subiectului vizat şi reglementării acestuia în legislaţia UE.
Sumarul Părţii 1
Analiza legislaţiei şi politicilor în domeniul DPI din Republica Moldova relevă faptul
că eforturile depuse pentru a alinia legislaţia moldovenească la normele europene şi
internaţionale s-au încununat de succes (deşi nu până în anul 2003 – termenul-limită
stabilit de APC), aflându-se actualmente la etapele finale. De asemenea, Moldova a reuşit
să impresioneze prin accederea la convenţiile internaţionale relevante de protecţie a
drepturilor de proprietate intelectuală. Actualmente, noi acte legislative în domeniul
dreptului de autor şi drepturilor conexe se află la etapa de finalizare şi acest fapt va
contribui semnificativ la îndeplinirea cerinţelor actuale de armonizare a legislaţiei în
contextul integrării în Uniunea Europeană şi, în particular, al angajamentelor asumate
de Moldova faţă de Uniunea Europeană. Concomitent, Legea privind dreptul de autor şi
drepturile conexe recent adoptată va solicita elaborarea legislaţiei secundare pentru a
implementa prevederile noii legi.
Aranjamentele instituţionale de susţinere a implementării şi aplicării legislaţiei în
domeniul DPI au fost promovate semnificativ în direcţia corectă. Cu toate acestea, este
certă existenţa în continuare a unor probleme şi provocări în domeniul în cauză. În
ceea ce priveşte dreptul de autor, cele mai proeminente provocări rezumă în aplicarea
şi acreditarea şi funcţionarea organizaţiilor de gestionare a colecţiilor din Moldova. Cât
priveşte proprietatea industrială, din nou, aspectele de implementare au o importanţă
majoră. Alinierea legislaţiei moldoveneşti la cerinţele Convenţiei Europene de Brevete de
Invenţie îşi va spori importanţa în cazul în care Moldova reuşeşte să progreseze pentru
a deveni un stat de extindere şi să stabilească mecanismele necesare pentru aplicarea
ex-officio a regulamentului privind indicaţiile geografice, care, posibil, va fi necesar de
realizat în calitate de sarcină imperativă pe termen scurt în cadrul unui acord bilateral
viitor UE–RM pe acest segment.

18. 18
Pe baza analizei efectuate devine clar faptul că aplicarea îmbunătăţită (drept necesitate
centrală stabilită pentru anii următori) va implica, de asemenea, perfecţionarea statelor
de personal, specializarea şi instruirea în cadrul organizaţiilor factorilor de interes
relevanţi. Cu toate acestea, au fost identificaţi doi factori critici adiţionali de o importanţă
aparte pentru dimensiunea de realizare a armonizării legislative cu standardele europene
în domeniul protecţiei drepturilor de proprietate intelectuală – dirijarea procesului de
aplicare (inclusiv activităţile de anti-piraterie) şi implicarea mai activă a titularilor de
drepturi în această activitate. În special, există o necesitate elocventă de coordonare şi
dirijare a procesului de aplicare, structurată în jurul unei strategii coerente şi inteligibile
de implementare. În această ordine de idei, dinamizarea activităţii Comisiei Naţionale
pentru Proprietatea Intelectuală realizată în luna iunie 2010 oferă o oportunitate
deosebită în acest scop.
Sumarul Părţii 2
Examinarea legislaţiei şi a politicilor UE în domeniul DPI trasează dezvoltarea legislaţiei
de la rădăcinile timpurii de origine irlandeză şi italiană, prin Directivele UE principale
de aplicare a dispoziţiilor aferente diferitor sectoare DPI, până la aspectele cotidiene
dezbătute în cadrul Uniunii Europene, precum şi între UE şi organizaţiile internaţionale.
Este evident faptul că necesitatea de protecţie a drepturilor de proprietate intelectuală
a apărut pe baza tradiţiilor europene, care s-au dezvoltat pe două căi paralele: tradiţiile
legislaţiei civile cu axare pe legea naturii, bazele etice, filosofice şi, mai târziu, economice
pentru a proteja lucrările inventive, acordând de la început o atenţie primordială
aspectelor economice în ţările cu legislaţie comună. Consecinţele acestor eforturi s-au
manifestat în reglementări comunitare mai robuste în raport cu regimul multilateral
principal din Acordul TRIPS al OMC. De asemenea, în informaţia de fond pot fi găsite
răspunsuri la întrebările din ce cauză a fost problematică dezvoltarea standardelor UE în
domeniul DPI şi din ce motiv reglementările UE armonizate au apărut relativ mai târziu
decât cele aferente altor domenii ale legislaţiei comunitare.
Elaborarea legislaţiei UE în domeniul proprietăţii intelectuale a demarat în a doua
jumătate a anilor 1970 prin crearea Oficiului European de Brevete de Invenţie. Cu
toate acestea, anume crearea pieţei unice (1992) a impulsionat decisiv necesitatea de
armonizare a drepturilor de proprietate intelectuală. În termeni generali, eforturile de
armonizare legislativă s-au axat pe domeniile în care divergenţele dintre statele membre
ale UE erau cele mai proeminente sau în sectoarele unde existau sau au apărut bariere
nejustificate în calea liberei circulaţii. De fapt, armonizarea în cauză s-a conturat pe baza
dispoziţiilor generale ale legilor de armonizare în interesul liberei circulaţii a mărfurilor
şi serviciilor pe piaţa internă
a Uniunii Europene (de exemplu, Articolul 100 al Tratatului
CEE / Articolul 95 din versiunea de la Amsterdam a Tratatului CE). Pe măsură ce legislaţia
internă a fost pusă în siguranţă, au fost identificate anumite sectoare în care ar fi fost
Iniţial, Articolul 100 din Tratatul CEE. Acesta a devenit Articolul 95 оn versiunea de la Amsterdam a Tratatului,
actualmente fiind Articolul 114 al Tratatului de la Lisabona.

19. LEGISLAŢIA ŞI POLITICILE ÎN DOMENIUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE
19
dezirabil să li se ofere titularilor de drepturi posibilitatea de a asigura protecţia acestor
drepturi printr-o singură operaţie pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Dezideratul
în cauză s-a soldat cu crearea mărcii comerciale comunitare în anul 1993, cu stabilirea
designului comunitar în anul 2001 şi continuă cu noi iniţiative agreate în luna decembrie
2009 privind caracteristicile principale ale unei viitoare instanţe comunitare de brevet de
invenţie şi privind metoda comună de abordare a unui regulament UE vizând brevetul
de invenţie şi a unei mărci noi UE pentru produsele alimentare ecologice, puse în
aplicare în luna iulie 2010. Tratatul de la Lisabona, intrat în vigoare la 1 decembrie 2009,
cuprinde prima dispoziţie explicită pentru reglementarea DPI prin intermediul Tratatului
şi plasează dispoziţia în cauză destul de ferm în contextul relaţiilor comerciale din cadrul
Politicii comerciale comune a UE.
Cu toate acestea, legislaţia şi politicile UE se confruntă în continuare cu anumite provocări
în domeniul DPI. Problemele aferente implementării se clasează pe primele poziţii printre
aceste iniţiative, precum şi printre cele mai recente menite să faciliteze o implementare
mai efectivă, impunând sancţiuni mai drastice în lupta contra pirateriei şi contrafacerii.
Alte aspecte active de legislaţie şi politici includ armonizarea drepturilor morale şi a unui
spectru de noi subiecte ce apar în epoca electronică (de exemplu, digitalizarea lucrărilor
şi a conţinutului inventiv on-line). Pe arena internaţională Uniunea Europeană îşi menţine
un interes activ în diferite domenii incomplete/imperfecte ale legislaţiei internaţionale
vizând DPI, inclusiv actualizarea drepturilor organizaţiilor de radiodifuziune, revizuirea
limitărilor şi excepţiilor impuse de dreptul de autor asupra activităţilor educaţionale,
precum şi perfecţionarea drepturilor asupra interpretărilor audiovizuale. Fiecare din
aceste aspecte are o relevanţă potenţială pentru Republica Moldova în anii viitori şi,
respectiv, este important ca aceste activităţi să fie monitorizate cu atenţie în calitate de
agendă permanentă în raport cu procesul de armonizare a legislaţiei UE în domeniul DPI
desfăşurat în Republica Moldova.
Sumarul Părţii 3
În procesul de evaluare a progresului atins de RM în ce privește armonizarea legislaţiei
cu standardele UE în domeniul DPI a fost constatat faptul că cele mai multe realizări au
fost atinse în ultimii ani, cu toate acestea, mai există anumite lacune în ceea ce priveşte
armonizarea deplină. Evident, acestea nu sunt de ordin legislativ.
Cele mai mari impedimente pentru armonizarea deplină în Republica Moldova sunt
legate de un spectru de obstacole care împiedică implementarea efectivă a DPI, şi
anume: coordonarea neadecvată a agenţiilor de implementare; absenţa unei direcţii
strategice de implementare (inclusiv lipsa unor date concrete vizând planificarea,
activitatea desfăşurată şi rezultatele obţinute în lupta contra pirateriei şi a contrafacerii);
completarea cu personal şi alte constrângeri vizând anumite mijloace/resurse;
necesitatea permanentă de instruire continuă a organismelor de implementare şi
de iniţiative adiţionale de informare; necesitatea de a atinge un nivel mai deplin de

20. 20
specializare judiciară pentru cauzele DPI; lipsa unei angajări suficiente a titularilor de
drepturi în procesul de implementare, precum şi nivelul redus de dezvoltare a sistemului
de gestionare a colecţiilor din Moldova.
Prin urmare, recomandările stabilite pentru următorii ani se axează, în special, pe
asigurarea dirijării şi a impulsionării procesului de implementare, astfel încât acesta
să devină credibil şi efectiv. Recomandările includ şi necesitatea de a elabora până în
anul 2011 o nouă strategie de armonizare cu legislaţia comunitară vizând protecţia
drepturilor de proprietate intelectuală în conformitate cu normele UE şi internaţionale.
Evident, documentele menţionate urmează a fi elaborate sub egida CNPI, care va
gestiona procesul general, pentru a permite autorităţilor responsabile să asigure o axare
continuă pe domeniul DPI în agenda de integrare a RM în UE, pentru a asigura o poziţie
clară şi corespunzătoare de responsabilitate de acest proces şi reformele aferente, pentru
a aborda un spectru de recomandări speciale şi a permite Republicii Moldova să fie la
curent cu dezbaterile de ultimă oră şi cu realizările atinse în acest domeniu.

23. LEGISLAŢIA ŞI POLITICILE ÎN DOMENIUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE
23
1. INTRODUCERE ÎN DIRECTIVELE
SECTORIALE ALE LEGISLAŢIEI ŞI POLITICII
PROPRIETĂŢII INTELECTUALE
Protecţia Drepturilor Proprietăţii Intelectuale
Drepturile proprietăţii intelectuale sunt drepturile acordate de către Stat persoanelor
cu privire la creaţia lor intelectuală. Una din principalele caracteristici ale drepturilor
proprietăţii intelectuale este acordarea dreptului exclusiv autorului asupra creaţiei sau
invenţiei sale pentru o anumită perioadă de timp. Această perioadă de timp variază
în funcţie de natura proprietăţii intelectuale asupra căreia se invocă protecţia. La
expirarea perioadei relevante de timp asupra protecţiei proprietăţii intelectuale, lucrarea
anterior protejată intră în cadrul „domeniului public”. Înregistrarea oficială, de obicei,
este necesară pentru recunoaşterea majorităţii drepturilor proprietăţii intelectuale (de
exemplu, brevete de invenţie şi mărci comerciale), dar nu în toate cazurile (de exemplu,
dreptul de autor). Legea relevantă a fiecărei ţări explică paşii care trebuie întreprinşi
pentru protecţia anumitor proprietăţi intelectuale.
Drepturile proprietăţii intelectuale pot fi divizate în două categorii majore: (a) dreptul de
autor şi drepturi conexe; (b) drepturile proprietăţii industriale.
(A) Dreptul de autor şi drepturile conexe
Protecţia dreptului de autor se aplică lucrărilor originale literare, ştiinţifice, muzicale şi
artistice, de asemenea, programelor pentru computer şi bazelor de date. Dreptul de autor
protejează exprimarea originală a ideilor fixate pe un suport sau formă tangibilă, nu însăşi
ideileînsine. De exemplu, o persoană nu aduce prejudiciu dreptului de autor al unui autor
de carte atunci când explică unui prieten noile tehnici elucidate în cartea respectivă.
Totuşi, dacă această persoană a fotocopiat şi distribuit cartea fără permisiunea autorului,
ea poate aduce prejudiciu titularului dreptului de autor.
Când cineva creează o lucrare asupra căreia are drept de autor, el este titularului acelei
lucrări şi are libertatea de a decide asupra modului în care lucrarea va fi utilizată. Acea
persoană (numită„creator” sau„autor” sau„titular al dreptului de autor”) poate controla

24. 24
viitorul uz al lucrării sale. Aceste drepturi sunt, de obicei, protejate pentru o perioadă
minimă de 50 ani după moartea autorului.
În majoritatea ţărilor lumii, materialul este protejat din momentul scrierii acestuia, pictării
sau desenării, sculptării, filmării, prezentării pe scenă, etc. şi se întâmplă în mod automat.
Cu alte cuvinte, nu necesită înregistrare.
Protecţia juridică asigurată de dreptul de autor al unei opere originale cuprinde două seturi
de drepturi: drepturi economice şi drepturi morale. La nivel internaţional, drepturile sunt
conferite de Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice, cunoscută
drept„Convenţia de la Berna”. Moldova a aderat la această Convenţie începând din 1995.
În contextul protecţiei dreptului de autor, drepturile economice cuprind drepturile
de a controla copierea şi diseminarea operei publicului, inclusiv prin radiodifuziune,
interpretare publică, adaptare, traducere, recitare publică, demonstrare publică,
distribuire etc. Drepturile morale includ dreptul autorului de a obiecta oricărei distorsiuni,
mutilări sau altor modificări ale operei sale care ar putea aduce prejudiciu onoarei sau
reputaţiei sale şi dreptului său de a se identifica drept autor al acestei opere.
Drepturile economice şi morale aparţin creatorului, care le poate exercita. Aceasta
înseamnă că el/ea poate folosi opera în scopuri personale, poate acorda permisiune altor
persoane de a se folosi de opera sa, sau poate interzice cuiva folosirea operei sale. Firul
roşu al acestui principiu general este că drepturile protejate de autor nu pot fi utilizate
fără acordarea autorizării din partea titularilor acestor drepturi. Există câteva excepţii de
la această regulă, care sunt înscrise în legile naţionale cu privire la dreptul de autor. Drept
exemple de asemenea excepţii pot constitui operele, care, în anumite circumstanţe,
pot fi folosite în scopuri didactice, de cercetare ştiinţifică sau pentru prezentarea
evenimentelor curente.
Ca exemplu de drepturi de autor pot servi:
• Stela scrie o carte cu privire la legislația Moldovei;
• Ionel pictează un tablou al naturii din jurul Chişinăului;
• Vladimir a pregătit un nou joc computerizat.
„Drepturile conexe”, cunoscute şi ca„drepturi înrudite”, ţin de altă categorie de titulari de
drepturi şi anume, actori, cântăreţi, muzicieni, producători de fonograme (înregistrări
sonore) şi organizaţii de radiodifuziune și sunt drepturi care, respectiv, aparţin acestor
grupuri cu privire la spectacolele, fonogramele şi emisiunile lor. Aceste drepturi sunt
înrudite cu dreptul de autor: titularii drepturilor conexe dau expresie pieselor originale
ale autorilor, prin comunicarea acestor opere publicului.
Ca exemplu de drepturi conexe pot servi:
• un pianist interpretează o piesă de jazz scrisă de un compozitor;

25. LEGISLAŢIA ŞI POLITICILE ÎN DOMENIUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE
25
• un actor joacă un rol într-o piesă de spectacol scrisă de un dramaturg;
• o companie de înregistrări înregistrează cântece şi muzică compuse de autori şi
compozitori;
• organizaţiile de radiodifuziune difuzează opere şi fonograme pe postul lor de
radiodifuziune.
La nivel internaţional, drepturile conexe sunt conferite de către Convenţia internaţională
din 1961 pentru protecţia artiştilor interpreţi sau executanţi, a producătorilor de
fonograme şi a organismelor de radiodifuziune, cunoscută şi ca Convenţia de la Roma.
Moldova a aderat la această convenţie începând din 1995.
(B) Drepturile de proprietate industrială
Proprietatea industrială cuprinde două categorii principale:
(i) cele desemnate, în primul rând, stimulării inovaţiei, designului şi creării tehnologiei
– de exemplu, invenţii (protejate de brevetul de invenţie), desene ale circuitului integrat,
desene industriale şi informaţii confidenţiale/secret comercial. Protecţia acestora, de
obicei, e acordată pe un termen finit (de regulă, 20 ani în cazul brevetului de invenţie); şi
(ii) cele desemnate protecţiei semnelor distinctive – în special, marca comercială (care
face deosebire dintre bunurile şi serviciile unei companii de cele ale altor companii)
şi indicaţii geografice (care identifică bunurile conform originii lor geografice, unde
o anumită caracteristică a bunurilor este atribuită în mod esenţial). Această protecţie
poate dura o perioadă indefinită, atât timp cât semnul distinctiv continuă să existe.
Mai jos urmează o descriere succintă a diferitor categorii de drepturi ale proprietăţii
industriale:
Brevetele de invenţie
Brevetul de invenţie reprezintă dreptul exclusiv acordat asupra unei invenţii. Acesta
poate fi un produs sau un proces care furnizează noi modalităţi de a face ceva, sau
oferă noi soluţii tehnice unei probleme. Acest drept este garantat de către Stat unui
inventator pentru rezultatele invenţiei sale în domeniul tehnologiei, dându-i posibilitate
să-şi implementeze invenţia în mod personal pe o anumită perioadă de timp, sau să
autorizeze o altă persoană la implementarea acesteia.
Protecţia asupra unui brevet de invenţie este garantată pe o perioadă limitată de timp,
de regulă, 20 de ani. Pe parcursul acestei perioade de timp, invenţia nu poate fi replicată,
folosită, distribuită sau vândută, fără consimţământul titularului brevetului de invenţie.
Totuşi, titularul brevetului poate acorda permis sau licenţă altor persoane de a se folosi
de invenţie, conform condiţiilor convenite reciproc. Drept alternativă, titularul brevetului
de invenţie poate vinde dreptul asupra invenţiei sale unei alte persoane, care, la rândul
său, devine noul posesor al brevetului de invenţie. Atunci când protecţia brevetului

26. 26
expiră, invenţia intră în domeniul public. Odată cu intrarea ei în domeniul public, titularul
brevetului nu mai deţine drepturi exclusive asupra invenţiei şi aceasta devine disponibilă
exploatării comerciale de către alte persoane.
Ca exemplu de brevete de invenţie pot servi:
• „cutia neagră” a avioanelor;
• lumina electrică;
• microprocesorul.
Pentru a fi protejată de brevet, invenţia trebuie:
• să aibă aplicare practică şi să efectueze ceea ce solicitantul zice că va efectua;
• să includă elementul „inovativ” – cu alte cuvinte, ceva caracteristici noi care să nu fie
cunoscute în totalitatea cunoştinţelor existente (artă existentă) în domeniul tehnic
respectiv;
• să aibă o „etapă inventivă” – invenţia nu trebuie să fie evidentă oricărei persoane care
are cunoştinţe şi experienţă în domeniul tehnologic al invenţiei;
• să fie acceptată drept „brevetabilă” conform legii ţării unde se solicită brevetul de
invenţie. Plantele, varietăţi de animale, metode comerciale, descoperiri ale substanţelor
naturale, teorii ştiinţifice, planuri, scheme şi alte procese pur mentale, de obicei, nu pot
fi brevetate.
Brevetele,înmodnormal,suntacordatedecătreoficiiledebrevetedeinvenţiealeuneiţări
sau de către un oficiu regional care operează în folosul mai multor ţări – ca, de exemplu,
Oficiul European de Brevete de Invenţie din Munich, Germania. Conform acestor sisteme
regionale, solicitantul cere protecţie invenţiei sale în una sau mai multe ţări şi fiecare ţară
decide acordarea sau neacordarea protecţiei brevetului în cadrul teritoriului său. Tratatul
de cooperare în domeniul brevetelor de invenţie (PCT) care este administrat de către
OMPI
asigură depunerea unei singure cereri internaţionale de brevet. Aceasta înseamnă
că prin depunerea unei cereri, o persoană poate solicita protecţie în atâtea state – parte
la PCT – câte doreşte.
Pentru obţinerea unui brevet de invenţie se cere completarea unei cereri oficiale de
brevet. Cererea, de obicei, conţine titlul invenţiei şi explicaţia succintă a invenţiei. Aceasta
trebuie să descrie invenţia suficient de clar, astfel încât o persoană cu cunoştinţe în
tehnologia de domeniu să poată folosi şi reproduce invenţia conform informaţiei oferite.
Asemenea descrieri, de obicei, sunt însoţite de materiale vizuale, de genul planuri,
desene sau diagrame, care descriu invenţia mai bine. Cererea, de asemenea, trebuie să
cuprindă, cel puţin, o„afirmaţie”de inovaţie; adică informaţie ce arată noutatea evidentă
a invenţiei respective faţă de ceea ce este deja cunoscut.
Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale – OMPI.

27. LEGISLAŢIA ŞI POLITICILE ÎN DOMENIUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE
27
Drepturile brevetului de invenţie, de obicei, se instituie în instanţa de judecată, care în
majoritateaţărilorpoateemiteunordindestopareacontrafaceriibrevetuluirespectiv.De
asemenea, instanţa poate declara un brevet inoperant, dacă o a treia parte demonstrează
acest fapt cu succes.
Mărci înregistrate
Marcăpoatefioricesemndistinctivcareidentificăanumitebunurisauserviciidreptaparţinând
unor persoane sau organizaţii specifice. Mărcile înregistrate pot apărea sub forma unei litere
sau a unei combinaţii de litere, cuvinte, sintagme, muzică sau sunete vocale, aromă, formă,
logo-uri, culori, aspecte ale împachetării folosite drept caracteristici distinctive.
Originea mărcilor datează încă din antichitate, atunci când meşterii înscriau semnăturile,
sau „mărcile” sale pe obiectele făcute de ei, pentru a-şi deosebi produsele de cele ale
altor meşteri. Pe parcursul anilor, aceste mărci au evoluat în sistemul curent de protecţie
a mărcilor. Acest sistem ajută consumatorilor să aleagă produsele sau serviciile pe baza
mărcilor asociate cu ele.
Marca înregistrată acordă dreptul exclusiv titularului înregistrat de a folosi marca drept
nume comercial al bunurilor şi serviciilor sale specificate în înregistrare, sau de a autoriza
o altă persoană în a o folosi în schimbul plăţii pentru ea. De cele mai multe ori, mărcile
înregistrate promovează iniţiativa şi spiritul de întreprindere în întreaga lume prin răsplătirea
titularilormărcilorcurecunoaştereşifinanciar.Oaltăfuncţieimportantăamărcilorestecăele
identifică sursa sau originea bunurilor sau serviciilor, astfel furnizând protecţie considerabilă
consumatorilor împotriva confuziei sau decepţiei din partea falsificatorilor.
Ca exemplu de mărci pot servi:
• marca de firmă ‘Coca-Cola’ şi ‘Pepsi’;
• mărcile de firmă ale vinurilor Moldovei, de exemplu Purcari şi Cricova, marcate cu simboluri
uşor de identificat, astfel încât cumpărătorii pot trasa originea lor şi determina calitatea lor.
Marca nu trebuie în mod obligatoriu să fie înregistrată. Oricum, dacă nu este înregistrată
şi o altă persoană foloseşte aceeaşi marcă de fabrică, o petiţie legală va trebui să fie
făcută de către persoana care crede că marca respectivă îi aparţine legitim ei. Această
persoană va trebui să demonstreze în instanţă că ea a dezvoltat o anumită reputaţie
acestei mărci şi că uzul celeilalte mărci va aduce confuzie sau va înşela publicul. Acest
proces poate fi dificil şi scump.
Pe de altă parte, unei persoane care deţine o marcă înregistrată îi va fi mult mai simplu
să pornească proces asupra unei alte persoane care utilizează aceeaşi marcă pe produse
sau servicii de acelaşi tip sau similare.
Pentru a înregistra o marcă, o cerere de înregistrare a mărcii trebuie completată în
cadrul oficiului naţional sau regional de mărci. Întotdeauna o bună idee este cea de a

28. 28
verifica baza de date a mărcilor naţionale înainte de a adopta o nouă marcă şi înainte de
a completa o cerere pentru a o înregistra. O marcă identică sau similară ar putea stopa
cererea altei persoane de a-şi înregistra marca sa comercială. Cererea trebuie să conţină
o reproducere clară a semnului care se doreşte înregistrat – inclusiv culorile, formele sau
caracteristicile tridimensionale – la fel ca şi lista bunurilor sau serviciilor, cărora li se va
aplica semnul respectiv. Printre alte cerinţe pe care semnul trebuie să le îndeplinească
înainte de a fi protejat de marca înregistrată, acesta trebuie să fie distinctiv, astfel încât
consumatorii să-l poată distinge drept identificând un anume produs sau serviciu şi
să-l deosebească de alte mărci care identifică alte bunuri sau servicii. Perioada de timp
dintre depunerea şi examinarea cererii poate varia considerabil. Atunci când marca este
acceptată spre înregistrare (şi presupunând că nimeni nu a intentat o cerere de negare a
acesteia, sau negarea nu a avut succes), marca va fi înregistrată din moment ce taxele de
înregistrare sunt achitate. Ţinem să menţionăm că efectele înregistrării sunt limitate ţării
respective (sau în cazul înregistrării regionale, ţărilor respective).
Sistemul înregistrării internaţionale de mărci este făcut posibil conform sistemului
(administrat de OMPI) care are la baza sa Acordul de la Madrid referitor la Înregistrarea
Internaţională a Mărcilor şi Protocolul de la Madrid. O persoană care are vreo conexiune
(fie de naţionalitate, domiciliu, întreprindere reală sau efectivă) cu vreun stat membru
la unul sau ambele acorduri internaţionale poate, pe bază cererii (în ceea ce priveşte
Protocolul) sau înregistrării cu oficiul mărcilor din acea ţară, să obţină o înregistrare
internaţională care să opereze în unele sau în toate ţările Uniunii de la Madrid. În trecut,
persoanele care căutau statut de protecţie a mărcii lor comerciale în alte ţări trebuiau să
depună cereri separate în fiecare ţară de interes.
Perioada protecţiei variază de la ţară la ţară, dar o marcă poate fi reînnoită indefinit în
timp, atât timp cât taxele suplimentare sunt achitate. În cazul unei dispute, protecţia
mărcii este implementată de către instanţă. Moldova este parte la Acordul de la Madrid
începând cu 1991 şi la Protocolul de la Madrid din 1997.
Desenul industrial
Desenul industrial reprezintă aspectul ornamental sau estetic al unui articol. Acest
aspect ornamental poate fi constituit din elemente tridimensionale (de exemplu, forma
sau suprafaţa unui articol) sau bidimensionale (de exemplu, linii, desene sau culori), dar
nu trebuie să fie dictat în totalitate sau doar din considerente tehnice sau funcţionale.
Desenele industriale contribuie la esteticul produsului, astfel făcându-l mai atrăgător
pe piaţă. Ele pot fi aplicate unei varietăţi mari de produse – de la ceasuri şi bijuterii la
aparate electrice, obiecte de recreare şi structuri arhitecturale. În majoritatea ţărilor,
desenul industrial trebuie să fie atrăgător pentru a fi protejat de legea acelei ţări.
Ca exemplu de desen industrial pot servi:
• emblema maşinii Mercedes;

29. LEGISLAŢIA ŞI POLITICILE ÎN DOMENIUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE
29
• forma sticlei de Coca-Cola.
Un număr de produse, de exemplu, o sticlă de Coca-Cola, pot fi atât un desen, cât şi o
marcă. Astfel, marca poate desemna funcţia, operaţia sau construirea unei noi invenţii, în
timp ce desenul protejează aspectul exterior al produsului.
Desenul industrial, în mod normal, trebuie să fie„original” sau„nou” pentru a fi protejat.
Diferite state folosesc criterii diferite pentru aceşti termeni şi procesul înregistrării, de
asemenea, va varia de la stat la stat. Protecţia unui desen industrial înseamnă că părţile
terţe, care nu au acordul expres al titularului desenului industrial protejat, nu pot să
creeze, vândă sau importe articole care au pe ele sau au forma desenului drept copie sau
o copie aproape identică a desenului protejat, chiar şi atunci când asemenea activităţi
sunt întreprinse în scopuri comerciale.
Atunci când un desen este înregistrat, se eliberează un certificat de înregistrare.
Persoanei sau entităţii care a înregistrat desenul i se asigură dreptul său în cazurile de
apariţie a copiilor sau imitaţiilor de pe desenul său de către părţi terţe, prin aceasta
promovându-se practicile comerţului cinstit şi asigurând o plată onestă asupra
investiţiei titularului înregistrat. Perioada protecţiei nu trebuie să fie mai scurtă de 5
ani, cu posibilitatea de a reînnoi aceste perioade până la un total de 15-20 de ani în
majoritatea cazurilor. Desenul industrial poate, de asemenea, fi protejat şi ca operă
de artă conform legii dreptului de autor, sau protejat conform legii concurenţei, dar
aceasta va ţine de legislaţiile ţărilor respective.
Protecţia desenului industrial, în mod normal, este limitată doar ţării în care protecţia
este acordată. Totuşi, conform Acordului de la Haga privind depozitul internaţional
al desenelor şi modelelor industriale, care este administrat de OMPI, s-a stabilit
procedura pentru înregistrarea internaţională. Depunând o singură cerere de depozit
internaţional la OMPI, solicitantul poate să se asigure că desenul său va fi protejat în
oricâte state-parte la Acordul de la Haga câte îşi doreşte. Moldova este parte la acest
Acord începând cu 1994.
Indicaţii geografice
Indicaţia geografică este protejată drept semn care identifică bunul ca provenind din
teritoriul unei ţări, regiuni sau localităţi în cadrul unui anumit teritoriu, unde o anumită
calitate, reputaţie sau altă caracteristică a bunului este atribuită în mod esenţial originii
sale geografice.
Unexemplubine-cunoscutdeindicaţiegeograficăeste:Champagne,carepoatefifolosită
la etichetarea vinurilor produse în regiunea Champagne din Franţa. Un alt exemplu de
indiciu geografic este mătasea thailandeză din Thailanda şi orezul Basmati din India.
În cazul acestei publicări „indicaţie geografică” strictu sensu include indicaţiile geografice protejate (IG), denumiri
de origine (DO) şi specialităţi tradiţionale garantate (STG).

30. 30
Spre deosebire de alte obiecte ale proprietăţii intelectuale, indicaţiile geografice au
caracteristici particulare: conform legii, ele nu aparţin nimănui cu titlu de drepturi
exclusive; ele nu pot fi acordate şi nici licenţiate. Recunoaşterea denumirilor de origine
(DO) sau a indicaţiilor geografice (IG) doar creează dreptul de a le folosi, permiţându-i
oricărei persoane din teritoriul geografic respectiv să o facă. Din acest motiv, asociaţiile
de producători deseori participă la procesul de recunoaştere, controlul DO şi IG,
promovarea produselor şi, în mod frecvent, investirea în DO şi IG ca nume comercial. Cu
toate că este costisitor, beneficiile lucrului în cadrul sistemului DO şi IG includ, pe lângă
valoarea preţului adăugat pe motiv de recunoaştere a mărcii pe pieţele interne şi cele
străine, o contribuţie de lungă durată faţă de dezvoltarea durabilă a agriculturii, stoparea
exodului din teritoriile rurale, angajarea în câmpul muncii, atragerea tinerilor la fermierit,
diversificarea agricolă, dezvoltarea turismului rural etc.
Desenele circuitelor integrate
La determinarea importanţei tehnologiei moderne şi dependenţei de computere,
legislatorii în multe ţări au prevăzut protecţii specifice desenelor circuitelor
electronice folosite în computere şi multe alte produse electronice, ca, spre exemplu,
radiouri şi televizoare.
Scopul acestor legislaţii este de a proteja „chipurile de silicon”, cunoscute şi ca „circuite
integrate”, care au jucat un rol esenţial în avansarea tehnologică de la începutul anilor
1980. Chipul
asigură baza operării diverselor aparate electronice, de la calculator şi
ceasuri digitale la televizoare, computere personale şi inimi artificiale. Circuitele folosite
la chipurile de computer sunt foarte sofisticate şi menite să asigure că computerul
funcţionează pe cât de eficient posibil. Pe lângă aceasta, designul acestor circuite
integrate presupune mult timp, cunoştinţe şi efort.
Conform Acordului Organizaţiei Mondiale a Comerţului cu privire la aspectele comerciale
legate de drepturile de proprietate intelectuală (TRIPS), membrilor OMC li se cere să
protejeze desenele (topografiile) circuitelor integrate conform prevederilor Tratatului
privind proprietatea intelectuală în materie de circuite integrate, 1989 (numit şi„Tratatul
de la Washington”). Totuşi, Acordul TRIPS exclude unele din prevederile Tratatului (de
exemplu, prevederile cu privire la licenţele obligatorii) şi îl suplimentează cu prevederi
ce ţin de acte bona fide, implicând încălcările asupra circuitelor integrate sau articolelor
industriale care le conţin. Termenul minim de protecţie pentru desenele-configuraţii,
conform Acordului TRIPS, este de zece ani. Aceasta înseamnă că toate statele membre
OMC trebuie să asigure în cadrul legilor şi practicilor lor interne că autorii circuitelor
integrate primesc protecţie a desenele lor de cel puţin zece ani.
“Chip” (Circuit Housed in a Platform) este un sistem integrat de tranzistoare, diode şi condensatori, care unesc sau
modifică curentul electric care, la rândul său, contribuie funcţiilor electronice ce pun în funcţie aparatul electric.

31. LEGISLAŢIA ŞI POLITICILE ÎN DOMENIUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE
31
Legislaţia multor ţări nu cere ca configuraţiile circuitelor să fie înregistrate pentru a se
bucura de protecţie şi aceasta nu se cere nici de Acordul TRIPS. Fiind membru al OMC,
Moldova trebuie să aplice aceste prevederi.
Protecţia informaţiei confidenţiale/secrete
Informaţia nedezvăluită – secrete comerciale sau know-how – cuprinde informaţie
confidenţială de valoarea comercială, inclusiv informaţie din domeniul afacerilor şi
al know-how-ului. Secretul comercial, de obicei, este protejat conform obiectului
competiţiei necinstite, care, conform diverselor sisteme juridice, asigură un remediu
împotriva actelor de concurenţă ce vin în contradicţie cu practicile afacerilor oneste,
de exemplu, provocarea confuziei, inducerea în eroare a clientului sau discreditarea
competitorul. În ţările cu sistemul juridic bazat pe legislaţia comună, doctrina „de a se
da drept” (a prezenta bunurile sau serviciile sale drept aparţinând altuia, în detrimentul
ultimului, folosind aceeaşi marcă fără permisiune) poate, de asemenea, fi aplicată.
Standardele internaţionale minime pe care membrii OMC trebuie să le respecte sunt
stipulate în Acordul TRIPS
.
APC şi PA PEV – contextul angajamentelor Moldovei în domeniul
protecţiei drepturilor proprietăţii intelectuale
Acordul de Parteneriat şi Cooperare (APC), care stă la baza relaţiilor juridice UE–Moldova
a fost semnat în noiembrie 1994 şi a intrat în vigoare în iulie 1998. Acest Acord cuprinde
diverse norme juridice, inclusiv în domeniul dialogului public, comerţ şi investiţie,
cooperare economică, armonizare legislativă, cultură şi ştiinţă. Părţile la Acord evocă
valorile comune pe care le împărtăşesc şi se angajează să promoveze pacea şi securitatea
internaţională, la fel ca şi soluţionarea paşnică a disputelor şi sunt de acord că respectul
pentru principiile democratice şi drepturile omului, la fel ca şi principiile economiei de
piaţă stau la baza politicilor lor interne şi externe şi constituie un element esenţial al
parteneriatului şi Acordului. În domeniul comerţului, părţile îşi iau angajamentul de a-şi
acorda statut de naţiunea cea mai favorizată (NCF) şi limitează posibilitatea de a impune
restricţii importului şi exportului. APC, de asemenea, prevede că odată cu progresul
reformelor economice de piaţă în Moldova, posibilitatea de a începe negocieri cu privire
la stabilirea unei zone libere comerciale va fi luată în consideraţie.
Prevederea generală şi principală cu privire la armonizarea legislaţiei se conţine în
Articolul50, care stipulează că Republica Moldova va depune eforturi pentru a se asigura
că legislaţia sa treptat va deveni compatibilă cu cea a UE şi că armonizarea legilor va fi
efectuată în cadrul a şaptesprezece sectoare, inclusiv „regulile proprietăţii intelectuale”.
Articolul 49 prevede expres:
Acordul TRIPS este discutat în detaliu în Capitolul 2.

32. 32
1. În conformitate cu dispoziţiile prezentului Articol şi ale Anexei III, Republica Moldova va
continua să amelioreze protecţia drepturilor la proprietate intelectuală, industrială şi
comercială în scopul asigurării până la finele celui de-al cincilea an, care va urma după
data intrării în vigoare a prezentului Acord, un nivel de protecţie similar celui existent în
Comunitate, inclusiv mijloacele efective menite să asigure respectarea acestor drepturi.
2. La sfârşitul celui de-al cincilea an, care va urma după data intrării în vigoare a prezentului
Acord, Republica Moldova va adera la convenţiile multilaterale în materie de drepturi la
proprietate intelectuală, industrială şi comercială menţionate în Anexa III, paragraful 1,
la care statele membre ale Comunităţii sunt Părţi sau care sunt de facto aplicate de către
statele membre conform dispoziţiilor pertinente ale acestor convenţii.
Într-o declaraţie comună privind Articolul 49 se clarifică că în scopul APC„proprietatea
intelectuală, industrială şi comercială include, în special, dreptul de autor (inclusiv
dreptul de autor al programelor de computer) şi drepturile conexe, drepturile cu privire
la brevetele de invenţie, desene industriale, indicaţii geografice (inclusiv denumiri de
origine), mărci comerciale şi mărci de servicii, topografii ale circuitelor integrate, la fel
ca şi protecţia împotriva concurenţei necinstite, precum e menţionat în Articolul 10 bis
al Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale şi protecţia informaţiei
confidenţiale cu privire la know-how. Pe lângă aceasta, Articolul 71 al APC prevede
că părţile încurajează dezvoltarea metodelor moderne de manipulare a informaţiei
referitoare, inclusiv la mijloacele mass-media, şi favorizează un schimb reciproc
efectiv de informaţii. Prioritatea este acordată programelor ce furnizează publicului
larg informaţiile de bază despre Comunitate şi Republica Moldova, inclusiv, în măsura
posibilului, accesul reciproc la bazele de date, în conformitate deplină cu drepturile de
proprietate intelectuală.
APC este în vigoare timp de zece ani şi va continua în cazul în care niciuna din părţi nu
va anula Acordul, sau acesta va fi reînnoit printr-un nou acord. Cu toate că APC UE–Mol-
dova nu a fost anulat, Guvernul Moldovei a indicat dorinţa de a semna un nou acord şi
Uniunea Europeană care a indicat disponibilitatea sa de a negocia un Acord de durată cu
privire la Comerţul liber cu Moldova în cadrul celei de a şasea reuniuni a subcomitetului
de Cooperare Moldova–UE cu privire la Comerţ şi Investiţii de la Bruxelles. În 2009, UE şi
Republica Moldova au fost antrenate în negocieri specifice cu privire la un acord bilateral
asupra indicaţiilor geografice care se speră să rezulte în semnarea unui acord până la fi-
nele anului 2010. Pe lângă aceasta, în ianuarie 2010 au început şi încă continuă negocieri
la scară largă asupra Acordului de Asociere UE–Moldova. La momentul cercetării, con-
ceptele proprietăţii intelectuale cu privire la aceste negocieri încă nu au fost prezentate
sau discutate.
Pe parcursul duratei APC UE–Moldova, politica europeană de vecinătate (PEV) a fost
elaborată în 2004, având drept scop evitarea noilor diviziuni dintre UE lărgită şi ţările
din vecinătate, la fel ca şi promovarea prosperităţii, stabilităţii şi securităţii tuturor ţărilor
implicate. În cadrul PEV, UE oferă ţărilor implicate un statut privilegiat, contribuind la

33. LEGISLAŢIA ŞI POLITICILE ÎN DOMENIUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE
33
angajamentul reciproc al valorilor comune (democraţie, drepturile omului, supremaţia
legii, buna guvernare, principiile economiei de piaţă şi dezvoltare durabilă) şi merge şi
mai departe de relaţia prezentă prin oferirea unei legături calitative politice şi de integrare
economică. În acelaşi timp, nivelul adâncimii relaţiei depinde de măsura în care aceste
valori sunt împărtăşite. PEV rămâne distinctă de procesul lărgirii UE, cu toate că nu judecă
apriori în folosul UE cum relaţia ţărilor PEV se va dezvolta în viitor cu ţările UE, conform
prevederilor Tratatului
. Un element central în dezvoltarea practică a politicii europene
de vecinătate sunt Planurile bilaterale de Acţiuni ale Politicii Europene de Vecinătate (PA
PEV), semnate între UE şi fiecare ţară partener, care au stabilit o agendă a reformelor
politice şi economice cu priorităţi pe termen scurt sau mediu; aceste operaţiuni ale PA
PEV au început în 2005. Implementarea PA PEV este promovată şi monitorizată în comun
prin intermediul subcomitetelor bilaterale.
Planul de Acţiuni UE–RM a fost adoptat la 22 februarie 2005 pentru o perioadă iniţială de
trei ani. Progresul APC şi al planului de acţiuni a fost revizuit în 2004, 2006, 2008, 2009
şi 2010 în cadrul Comisiei Europene pentru rapoartele progresului Moldovei. Evaluarea
progresului a fost, de asemenea, publicată şi de către Ministerul Afacerilor Externe şi In-
tegrării Europene al RM în noiembrie 2007 şi în ianuarie 2009. În contextul armonizării
legilor, există 39 de referinţe la legislaţia Planului de Acţiuni UE–Moldova, inclusiv un
număr de condiţii specifice cu privire la dezvoltarea şi implementarea legii şi politicii
Moldovei privitor la protecţia drepturilor proprietăţii intelectuale, bazate pe standarde
internaţionale şi europene. Aceste cerinţe, cu toate că nu au aceeaşi forţă juridică ca şi pre-
vederile APC, elaborează detalii specifice şi creează priorităţi specifice ale angajamentelor
Articolului 50 cu privire la armonizarea generală treptată, inclusiv în domeniul drepturilor
proprietăţii intelectuale
. De asemenea, este important de menţionat că domeniul dreptu-
rilor proprietăţii intelectuale este unul din puţinele domenii de„armonizare treptată”, care
separat constituie subiectul unui„termen-limită greu de îndeplinit”pentru a atinge confor-
mitate totală cu standardele UE conform APC – vis-à-vis de termenul-limită de 5 ani stabilit
de Articolul 49(1) – a se vedea mai sus.
Dispoziţiile PA PEV cu privire la legislaţia şi politicile în domeniul proprietăţii intelectuale
se axează, în special, pe asigurarea unui nivel de protecţie în Moldova similar cu cel al UE,
incluzând măsurile efective de implementare, conform Articolelor 49 şi 50 ale APC10
.
Politica Europeană de Vecinătate se aplică vecinilor imediaţi ai UE pe suprafaţă terestră sau apă - Algeria,
Armenia, Azerbaidjan, Belorusia, Egipt, Georgia, Israel, Iordan, Liban, Libia, Moldova, Marocco, Teritoriul Ocupat
al Palestinei, Siria, Tunisia şi Ucraina. Cu toate că Rusia este vecin al UE, relaţiile cu această ţară se dezvoltă prin
Parteneriatul Strategic, care acoperă patru “domenii comune”.
Deși există mici divergenţe între opiniile Comisiei Europene şi Republicii Moldova cu privire la statutul PA PEV,
la trei ani de la implementarea acesteia, ea totuşi stabileşte o agendă continuă a reformelor în Moldova. Părerea
UE este că cei trei ani ai perioadei de implementare a PA PEV constituie o perioadă “iniţială” de implementare.
Cu toate acestea, autorităţile moldoveneşti sunt de părerea că perioada de implementare a PA PEV din 2005 s-a
finisat şi îşi doresc un nou PA PEV cu privire la un nou potenţial acord juridic dintre UE şi Moldova.
10
Reflectate în Secţiunea 39 a PA PEV şi descrise în detalii în Capitolul 2 al prezentei publicaţii.

34. 34
UE şi standardele internaţionale în domeniul protecţiei proprietăţii
intelectuale
Dupăcumdejaafostmenţionat,protecţiaproprietăţiiintelectualeţinedelegislaţianaţionalăşi
deaplicareaacordurilorinternaţionalerelevantelacareţaraesteparte.Uneledindimensiunile
internaţionale sunt cuprinse în calitatea de membru al OMC şi OMPI. În alte cazuri, relevanţa
şi aplicarea convenţiilor cu privire la proprietatea intelectuală ţine de ratificarea convenţiilor în
ţara respectivă şi de implementările ulterioare ale cerinţelor convenţiei.
Pe motivele acestor diferite surse de legislaţie în domeniul protecţiei drepturilor
proprietăţii intelectuale, nu e suficientă examinarea armonizării legii cu standardele UE
în acest domeniu doar prin referinţă la Directivele UE şi fără a face referinţă la principalele
acorduri şi convenţii internaţionale ce reglementează anumite tipuri de proprietate
intelectuală. Standardele UE şi cele internaţionale sunt interdependente în multe aspecte
ale proprietăţii intelectuale. În unele din ele, standardele UE sunt mult mai înalte sau mai
riguroase decât cele, de exemplu, ale Acordului TRIPS al OMC. Din aceste considerente,
examinarea cerinţelor de armonizare în cadrul acestei publicaţii începe cu examinarea
acordurilor şi convenţiilor internaţionale, urmate de angajamentele Moldovei prin APC şi
PA PEV (Capitolul 2). Caracteristicile distinctive ale legislaţiei şi politicilor UE cu privire la
protecţia drepturilor proprietăţii intelectuale sunt examinate în Capitolul 4.
Protecţia drepturilor proprietăţii intelectuale în Moldova
După obţinerea independenţei, Republica Moldova a început procesul stabilirii unui sis-
tem modern al proprietăţii intelectuale, compatibil cu sistemele internaţionale şi regio-
nale. În 1991 a fost creată Agenţia de Stat pentru Drepturile de Autor, iar în 1992 – Agenţia
de Stat pentru Protecţia Proprietăţii Industriale. Din 1993 până în 1997, cele două agenţii
s-au concentrat asupra dezvoltării cadrului normativ şi instituţional, în timp ce pe parcur-
sul anilor 1997–2000 au lucrat asupra aspectelor implementării şi pregătirii pentru ascen-
siunea la OMC. În cadrul perioadei de ascensiune a Republicii Moldova la OMC, legislaţia
în domeniul proprietăţii intelectuale a fost modificată, în primul rând, cu scopul respec-
tării cerinţelor impuse de Acordul TRIPS. Acest proces includea modificarea ambelor legi
cu privire la protecţia obiectelor proprietăţii intelectuale (mărci şi denumiri de origine,
invenţii brevetabile, varietăţi noi de plante, desene industriale, topografii ale circuitelor
integrate, dreptul de autor şi drepturi conexe) şi legislaţia civil-administrativă. În timp
ce Republica Moldova a devenit membru al OMC în 2001, cele mai recente modificări în
domeniul legislaţiei Moldovei în baza TRIPS au avut loc în 2007, atunci când s-au adoptat
amendamente importante la Codul penal cu privire la sancţiunile penale în cazurile de
încălcare a drepturilor proprietăţii intelectuale11
.
În linii mari, drept parte a procesului de dezvoltare şi modernizare a sistemului naţional
de proprietate intelectuală, conform Strategiei Naţionale de Dezvoltare a sistemului
11
Legea nr. 446-XV din 30 decembrie 2004 şi Legea nr. 1143-IV din 29 mai 2007.

35. LEGISLAŢIA ŞI POLITICILE ÎN DOMENIUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE
35
naţional de protecţie şi uz al proprietăţii intelectuale de până în anul 2010, Agenţia
de Stat pentru Protecţia Proprietăţii Industriale şi Agenţia de Stat pentru Drepturile de
Autor au fuzionat într-o singură organizaţie publică specializată la sfârşitul lui 2004 –
Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI)12
. AGEPI este un organ de decizii
independent, subordonat Guvernului Republicii Moldova. Are statutul unei întreprinderi
de stat şi se află la autofinanţare. Funcţiile AGEPI includ:
• Elaborarea propunerilor cu privire la politica de stat şi cadrul normativ-legislativ pentru
protecţia drepturilor proprietăţii intelectuale.
• Recepţionarea şi examinarea cererilor şi acordarea titlurilor de protecţie a drepturilor
proprietăţii intelectuale şi administrarea Registrului naţional al proprietăţii
intelectuale.
• Acordarea expertizei şi serviciilor tehnice şi juridice titularilor de drepturi şi altor
persoane.
• Organizarea diferitor programe educaţionale şi de promovare a activităţii desemnate să
stimuleze şi îmbunătăţească dezvoltarea proprietăţii intelectuale în Moldova.
• Implementarea legislaţiei naţionale şi a tratatelor internaţionale din domeniu.
AGEPI, de asemenea, reprezintă Republica Moldova în cadrul organizaţiilor internaţionale
şi regionale în domeniul proprietăţii intelectuale.
Conform Codului de procedură civilă, Curtea de Apel Chişinău dispune de competenţa
necesară de a judeca cauzele în domeniul proprietăţii intelectuale în primă instanţă cu
posibilitatea de recurs la Curtea Supremă de Justiţie. Cu toate că în sistemul moldovenesc
judiciar nu există instanţe specializate care ar soluţiona aspectele drepturilor proprietăţii
intelectuale, modificările recente ale Codului de procedură civilă contribuie la o
cvasispecializare a instanţelor în soluţionarea litigiilor ce ţin de proprietatea intelectuală.
Conform legislaţiei Republicii Moldova, titularii de drepturi pot iniţia proceduri civile,
administrative sau penale pentru implementarea drepturilor proprietăţii intelectuale. Cu
toate acestea, părerea generală este că numărul judecătorilor cu suficientă experienţă şi
abilităţi profesionale în domeniu este foarte redus.
Implementarea drepturilor proprietăţii intelectuale la frontierele Republicii Moldova
este asigurată de Codul vamal13
care reglementează acţiunile necesare protecţiei
drepturilor proprietăţii intelectuale în ceea ce ţine de bunurile importate şi exportate.
Structura şi responsabilităţile Serviciului Vamal în domeniul proprietăţii intelectuale au
12
La baza juridică a fuziunii a stat Codul cu privire la ştiinţă şi inovare (aprobat prin Legea nr. 259-XV din 15 iulie
2004). AGEPI funcţionează conform Codului, care constituie cadrul juridic şi instituţional al sistemului proprietăţii
intelectuale, împreună cu Hotărârea Guvernului nr. 1016 din 13 septembrie 2004 cu privire la creare Agenţiei de
Stat pentru Proprietatea Intelectuală.
13
Legea nr. 1149-XV din 20 iulie 2000.

36. 36
fost consolidate în iunie 2005. Codul vamal al Republicii Moldova, în mod specific, a fost
modificat pentru a încorpora Regulamentul CE 1383/200314
.
În procesul de armonizare a legislaţiei naţionale cu legislaţia UE, întregul cadru juridic în
domeniul proprietăţii intelectuale din Republica Moldova a fost revizuit şi completat. În
rezultat, recent au fost adoptate următoarele acte legislative:
• Legea privind protecţia desenelor şi modelelor industriale15
în redacţie nouă, 2007.
• Legea privind protecţia invenţiilor în redacţie nouă, 200816
;
• Legea privind protecţia mărcilor în redacţie nouă, 200817
;
• Legea privind protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor
tradiţionale garantate în redacţie nouă, 200818
;
• Legea privind protecţia soiurilor de plante în redacţie nouă, 200819
;
• Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe20
în redacţie nouă, 2010.
Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe în redacţie nouă, adoptată în iulie
2010 reprezintă un recent important eveniment legislativ.
Două organizaţii de gestionare colectivă (OGC) au fost înfiinţate în 1999 şi 2000: Asociaţia
drepturilor de autor şi drepturilor conexe (AsDAC) şi Asociaţia naţională „Copyright”. În
prezent, AsDAC (acreditată de AGEPI) are funcţia de încasare a remuneraţiei de la autori
şi interpreţi, în timp ce„Copyright”percepe remuneraţia pentru interpreţi şi producători
de fonograme. Conform Deciziei Curţii Supreme de Justiţie din iunie 2010, cele două
OGC în prezent negociază noi modalităţi de încasare a remuneraţiilor, care trebuie să
intre în vigoare după primirea aprobării AGEPI în august 2010.
Planuri şi strategii curente ale Republicii Moldova în contextul
legislaţiei privind proprietatea intelectuală şi armonizarea
acesteia în continuare
Moldova a lucrat extensiv asupra cadrului său legislativ pentru a se alinia standardelor
internaţionale şi ale Uniunii Europene şi continuă să-şi perfecţioneze şi actualizeze
14
Regulamentul (CE) nr. 1383/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind intervenţia autorităţilor vamale împotriva
mărfurilor suspectate de a aduce atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală, precum şi măsurile
care trebuie aplicate mărfurilor care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală, JO L 196 din 2
august 2003.
15
Legea privind protecţia desenelor şi modelelor industriale nr. 161 din 12 iulie 2007.
16
Legea privind protecţia invenţiilor nr. 50-XVI din 7 martie 2008.
17
Legea privind protecţia mărcilor nr. 38-XVI din 29 februarie 2008.
18
Legea privind protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate nr.
66-XVI din 27 martie 2008.
19
Legea privind protecţia soiurilor de plante nr. 39-XVI din 29 februarie 2008.
20
Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe nr. 139 din 2 iulie 2010.

37. LEGISLAŢIA ŞI POLITICILE ÎN DOMENIUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE
37
codurile sale şi alte instrumente secundare în scopul implementării complete a noii
legislaţii.
Strategianaţionalădedezvoltareasistemuluinaţionaldeprotecţieşiutilizareaobiectelor
de proprietate intelectuală până în anul 2010 are drept scop promovarea politicilor
coerente de stat în domeniul proprietăţii intelectuale, compatibile cu mecanismele UE
şi ale altor state ale lumii, în asigurarea unei protecţii eficiente a drepturilor proprietăţii
intelectualeşiîncadrulintegrăriisistemuluinaţionaldeprotecţieadrepturilorproprietăţii
intelectuale în dezvoltarea economică, socială şi culturală a Republicii Moldova.
Principalele scopuri ale Strategiei sunt după cum urmează:
• De a asigura condiţii optime pentru crearea şi protecţia proprietăţii intelectuale.
• De a îmbunătăţi baza normativă a sistemului de protecţie a drepturilor proprietăţii
intelectuale.
• De a crea un mecanism viabil de combatere a încălcărilor drepturilor proprietăţii
intelectuale şi prevenirii importului, fabricării şi comercializării produselor
contrafăcute.
• De a ridica nivelul conştientizării publice cu privire la importanţa şi valoarea proprietăţii
intelectuale.
• De a educa şi antrena agenţi, profesionişti, funcţionari publici şi specialişti din domeniul
proprietăţii intelectuale.
• De a lărgi şi dezvolta cadrul cooperării internaţionale în domeniul proprietăţii
intelectuale.
• De a îmbunătăţi sistemul informatic şi serviciile cu privire la protecţia drepturilor
proprietăţii intelectuale.
Alte strategii şi programe analoage în Moldova se axează pe încurajarea inovaţiei şi
dezvoltării ÎMM.
Programul de Stat de susţinere a întreprinderilor mici şi mijlocii pentru anii 2009-201121
asigură un set de acţiuni care trebuie întreprinse pentru a creşte capacităţile ÎMM
de a utiliza valorile proprietăţii intelectuale în cadrul dezvoltării afacerilor şi sporirii
competitivităţii pe piaţă.
În noiembrie 2006, Guvernul Republicii Moldova a aprobat Strategia de atragere a
investiţiilor şi promovare a exportului pentru anii 2006-201522
. Principalele scopuri ale
acestei Strategii sunt cele de a creşte volumul de investiţii străine, de a moderniza şi
21
Hotărârea Guvernului nr. 123 din 10 februarie 2009 cu privire la aprobarea Programului de Stat de susţinere a
întreprinderilor mici şi mijlocii pentru anii 2009-2011.
22
Hotărârea Guvernului nr. 1288 din 9 noiembrie 2006 cu privire la aprobarea Strategiei de atragere a investiţiilor şi
promovare a exportului pentru anii 2006-2015.

38. 38
restructuraeconomianaţională,deacreanoisectoareeficienteşideareducedisparităţile
regionale şi structurale în dezvoltarea economiei naţionale.
Pelângăaceasta,Strategiaafirmăcăpentruapromovaexportulşiimagineaţării,Guvernul
se va concentra, interalia, asupra promovării mărcilor produselor locale destinate pieţelor
de export şi protejării proprietăţii intelectuale a produselor moldoveneşti pe pieţele de
export.
În ceea ce priveşte perioada 2011-2015, căreia publicaţia prezentă îi acordă o atenţie
deosebită, se subînţelege că lucrul a şi început în cadrul AGEPI asupra propunerilor de
noi strategii de direcţionare a dezvoltării legislaţiei şi mecanismelor de implementare a
protecţiei drepturilor proprietăţii intelectuale în perioada 2011-2015.
Ghidul de armonizare a legislaţiei sectoriale în domeniul
legislaţiei şi politicilor proprietăţii intelectuale
Elaborarea legislaţiei şi politicilor cu privire la proprietatea intelectuală cu angajamentele
faţă de UE este un domeniu de interes fundamental în cadrul funcţionării efective a
economiei de piaţă în Moldova, atragerii investiţiilor străine, dezvoltării inovaţiilor
şi activităţilor de cercetare şi dezvoltare, precum şi avansării relaţiilor de comerţ
internaţional. Aceasta are mare importanţă şi ca parte a procesului de lungă durată de
integrare în UE. Prezentul Ghid are intenţia de a asista acest proces.
Ghiduldearmonizarealegislaţieisectorialeîndomeniullegislaţieişipoliticilorproprietăţii
intelectuale se divizează în trei parţi interdependente responsabile de:
(1) analiza situaţiei curente din Republica Moldova;
(2) îndeplinirea angajamentelor de armonizare UE – furnizarea de informaţii succinte cu
privire la esenţa Acquis-ului UE din acest sector; şi
(3) evaluarea generală conţinând recomandări strategice şi concluzii cu privire la
dezvoltarea armonizării pe viitor în Moldova în ceea ce ţine de domeniul proprietăţii
intelectuale, în baza analizei şi naturii complexe a subiectului şi reglementării acestuia
conform legislaţiei UE.
Modul de utilizare a Ghidului
Vorbind la general, procesul unei armonizări credibile a legislaţiei în Moldova este limitat
pe motivul lipsei unei înţelegeri clare a ce trebuie să fie armonizat şi cum acest proces
poate atinge rezultate optime. Faptul că instituţiile publice responsabile pierd şi angajează
continuu un număr mare de personal exacerbează situaţia, rezultând în pierderi enorme
de informaţie şi nevoie continuă de reantrenare instituţională a noilor angajaţi.
Astfel, această publicaţie are drept scop principal asigurarea comprehensiunii complete a
esenţeilegilorşipoliticilorUEcarenecesităarmonizareînMoldovapebazaangajamentelor

39. LEGISLAŢIA ŞI POLITICILE ÎN DOMENIUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE
39
revizuite în acest Capitol. Respectiv, aceasta poate servi drept sursă de informaţie oricărei
persoane direct sau indirect interesată de eforturile Moldovei ce ţin de armonizarea
legislaţiei şi politicilor în domeniul proprietăţii intelectuale cu normele UE.
Cel de-al doilea scop al acestei publicaţii este de a evalua nivelul progresului Moldovei
vis-à-vis de angajamentele sale în domeniul proprietăţii intelectuale revizuite în cadrul
prezentului Capitol. De pe baza poziţiei ad-hoc, pe care multe instituţii publice în
Moldova o aplică armonizării legii, ar putea fi dificil pentru acestea şi alte organizaţii
guvernamentale să obţină o imagine clară a nivelului progresului realizat. Cu toate
acestea, o evaluare clară a nivelului progresului realizat este foarte importantă pentru a
planifica progresul pentru anii ce urmează şi pentru a prezenta în mod corect realizările
Moldovei pe orice moment de timp entităţilor din exterior (în special Uniunii Europene).
Cel de al treilea scop ţine de facilitarea progresului viitor cu privire la armonizare în cadrul
sectorului, prognozând priorităţi realiste pentru viitorii 4-5 ani, și se bazează pe analiza
lacunelor dintre progresul la zi şi angajamentele respective ale ţării de armonizare a
legislaţiei sectoriale. Aceasta ar trebui să contribuie la o planificare mai reuşită a etapelor
viitoare şi o abordare strategică pentru a atinge o armonizare mai completă în Moldova
în anii ce urmează.
În final, acest Ghid nu a fost intenţionat drept unul static. Intenţia acestuia este de a
constitui un document fundamental care poate şi trebuie să fie uşor actualizat de către
Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Moldovei (AGEPI) – anual, în mod
ideal – pentru a permite îndeplinirea durabilă şi continuă a celor trei scopuri specifice
de a dispune de un Ghid general cu privire la armonizarea legislaţiei şi politicilor în do-
meniul proprietăţii intelectuale conform standardelor UE. În principiu, actualizări vor
avea loc în cadrul următoarelor categorii:
• Progres suplimentar de armonizare a legislaţiei realizat în cadrul sectorului;
• Noi dezvoltări privind legislaţia şi politicile UE în cadrul sectorului din 2010;
• Noi direcţii şi planificări strategice în Moldova cu privire la realizarea unei armonizări
mai depline;
• Noi angajamente ale Moldovei cu privire la sector, de exemplu, cele care decurg din noi
acorduri internaţionale.

41. LEGISLAŢIA ŞI POLITICILE ÎN DOMENIUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE
41
2. CERINŢELE DE ARMONIZARE A
LEGISLAŢIEI ŞI POLITICILOR ÎN DOMENIUL
PROPRIETĂŢII INTELECTUALE ŞI
CONTEXTUL POLITICII DE BAZĂ
Introducere
O privire generală asupra angajamentelor Moldovei în domeniul avansării procesului ar-
monizării legislaţiei în domeniul proprietăţii intelectuale a fost prezentată în Capitolul 1.
Acest Capitol explorează sensul angajamentelor detaliate ale APC UE–Moldova, Planul de
Acţiune al Politicii Europene de Vecinătate (PA PEV) şi alte documente relevante armoniză-
rii legislaţiei în domeniul protecţiei proprietăţii intelectuale.
Înainte de abordarea cerinţelor specifice APC şi PA PEV, e nevoie de a privi la aceste
cerinţe în cadrul contextului lor internaţional prin intermediul unei examinări a
principalelor acorduri şi convenţii internaţionale care ţin de anumite tipuri de proprietate
intelectuală.23
Aceasta are o relevanţă deosebită şi necesară în considerarea sectorului
proprietăţii intelectuale din Moldova din cauza numărului mare de convenţii şi tratate
internaţionale ratificate de Republica Moldova.
g Cerinţele acordurilor internaţionale
(1) Aspecte ale Acordului OMC privind drepturile de proprietate
intelectuală cu privire la comerţ (TRIPS)24
Acordul privind drepturile de proprietate intelectuală cu privire la comerţ (de obicei,
numit AcordulTRIPS) este fără niciun dubiu cel mai important şi comprehensiv document
internaţional multilateral ce obligă toţi membrii Organizaţiei Mondiale a Comerţului
(OMC).TRIPS este unul din cele 18 acorduri care unesc toţi membrii Organizaţiei Mondiale
a Comerţului.
23
Caracteristicile distinctive ale legii şi politicii UE cu privire la drepturile proprietăţii intelectuale sunt examinate în
Capitolul 4.
24
Agreement on Trade-Related Aspects of Intellectual Property Rights (TRIPS), 1994. Acest Acord poate fi accesat
la: http://www.wto.org/english/tratop_e/TRIPS_e/t_agm0_e.htm