Kandinsky, Wassily - Spiritualul in arta

Pc copcr~l:
WASSILY KANDINSKY
S:!g~J/'1 (detaliu)
1!14J
ulei (lC c~nnn, ~2 x 58 cm
BASEL. Kunstmuscum.
KANDINSKY
Oberdos Geistigein" der Kunst
R. PiperVerlag, Miinchen, 1911
Toat7drepturile asupra prezentei ediţii în:limbn rom5nll
sunt rezervate Editurii Meridinne
ISBN 973-33-0266-X
fVassily Kandinsky
spiritualul
în artă
Traducere
şi p'refaţă de
AMELIA PAVEL
.EDITURA MERIDIANE
BUCUR~ŞTI, 1994

Kandinsky de a stabili anume corespondenţe ~tabile ş1_
. ol)iective între sunete şi culori, era de actualitate în
. epocă, în special în Rusia şi mult studiată de Skriabin.
Kandinsky o interpretează, mai puţin tehnicist, în con- ·
ceppa lui despre e111otionalitatca artei.
Un alt cnpitol important, .cu un _pronunţ.it caracter
cliclaclic, este ~onsacrat culorilor, îmbjnării şi efectelor 1
_lor. Expunerea nu rămâne însă niciodată seacă, pur arti-
'xanală, ci ar; permanent în vedere funcţia spirituală a
fiecărui clement care intră în componenta·actului de a
picta. Exemplificările lui Kandinsky sunt de altfel luate
din diferite momente alţ istoriei artelor, ceea ce dă o
consislenp1 sporită analizelor sale. Şi aici dimensiunea
rornantic-etică a lui Kandinsky se menţine_ la acelaşi
tonu~ entuziast, uneori aproape extatic. Iar concluzia
.c~rţii încununează acest mic manual de învăţare a spe-
ranţei şi încrederii în viitorul o:i-nenirii şi al culturii, pe
care Kandinsky le înţelege în spiritul umanismului
goetheean trecut prin filtrul antropozofiei lui Rudolf
Steiner al cănii adept ~andinsky era, şi impregnat de
lumea valorilor rori1antisn1Ului german*.
AMELIA PAVEL
• * cf. Sixten Ringbori1, .K.unst in der „Zeit d~s gro.~sen Gei.~tigen". .
111 „Jahresoring 40" My1h11J,,:;;,. da Aufkl.i:irung,Geheimlehre der
Moderne, Miinchen, 1993. · ·
A.
GENERALITĂŢI

_, ,
···--~· '
Orice oper.ă de.artă. este .copilu,1-vremii :sale, .adesea şi •
iivârul feiului .nostru de ă simţi.< .·> · . • .
· · Fiecar:e epocă· de cult.ură g~nerează propria-:{ iirt~, ..
irep~tabHă..Sfrăd~inţa de a reda viaţă.unor principii
artistiţe„ din trecut; nu poate produce altfel de opere
. decât e;~l mult asemănătoar.e unui copil qăsrnt mort.
Ne~ar fi, de pildă, .cu nepuţinţă, să simţim şi ,să _trăim pe
plan interior la fel ca vech_ii greci. De aceea şi eforturile
.- să zicem - de a aplica în sculptură principiile estetice
eline duo doar la creare.a unor fonne asemănătoare celor .
din Greci~ an.tică, dar în esenţă pe veci neînsufleţite. .
Asemenea imitatii seamănă cu modul de a imita al' . . . ..
maimuţelor. Exterior judecând, mişcările maimiiţei par
identice cu cele umane, Şade maimuţa şi ţine în faţa
nasului o carte, o răsfoieşte; are aerul că se gândeşte la
ceva, dar un sens interior al· aces.tor mişcări lipseşte cu
desăvârşire. .
· Există însă o altfel de· asţmăriare exterioară a
formelor artistice, la baza căreia stă o necesitate d'e mare ·. .
importană. Es_te corespo_ndenţa dintre aspiraţiile inte-
rioare ale unei atmosfere moral-spirituale de ansamblu,
dintre năzuinţa de' a atinge ţeluri deja urmărite în esenţă,
ulterior însă abandonate, şi forme artistice fo.losite în
mod logic cândva în trecut şi cu succes, ·puse î.n slujba
aceloraşi aspiraii. În acest fel s-au putut naşte - în parte
i5

cel puţin.- simpatia; înţelegerea noastră pentru primi-
tivi, chiar .înrudirea interioară cu ei. Ca şi noi, acei
artişti cu suflet pur se străduiau să Jranspună în operele
lor esenţa interiorităţii , efort care implica de ,la sine
renunţarea la .orice aspecte exterioare şi întâi11plătoare.
Acest Împortarit punct de.contact interior rămâne
totuşi un punct. Sufletul nostru care, după ·o- lungă
perioadă de materialism, abia începe să se trezeascăi_'
· tăinuieşte germenii deznădejdii de a ni.I cunoaşte
credin!a, de a fi fost lipsit de scop şi ideal. Coş"marul
concepţiilor materialiste, care au făcut din viaţa univer-
sului un joc malefic lipsit de el, încă nu a•pierit în
întregime. Sufletul pe cale de ase trezi se mai află încă
sub puternica impresie aacestui coşmac Doar o :firavă
·lumină pâlpâie ca o picătură într-un' uriaş cerc negru.
_Această lumină fifavă este doar o presimţire, pe .care
sufletul nu se încumetă pe deplin s-o privească, în dubiu
fiind dacă ea poate fi 'altceva decât un vis, cercul negru
.fiind realitatea. Îndoieli de ac.est fel şi suferinţele încă
apăsătoare generate de .filozofia materialistă deosebesc
puternic ~ufietul nosti·u de cel ~I „priinitivilor". În sufle-
tul nostru există fisuri; el sună, dacă ştii să-;1 atingi, ca
un vechi vas preios, cu crăpătui·i, găsit îngropat în
pământ. De aceea, înclinarea spre primitivitate, aşa cum
o trăim în momentul de faţă, nu poate fi în· actuala
fmmă, împrumutată d_e fapt, decât de scurtă durată. , . .
Aceste două feluri de asemănare âle artei n·oi cu
fornie ale unoî-,vremuri de demult sunt, precum se poate·
uşor constata, diam.etral opuse. Primul, este .de ordin
exterior şi de aceea, nu are nici un yiitor. Al doileâ este
de ordin interior şi ascunde în sine sămânţa viitorului. .
După o perio~dă de ispite.materialist~ de ca1~e ;spfritul .
p1rea să fi fosţ doborât, ·reuşind pân_ă la unnă să scape ·
totuşi ca de oispită vicleană, el începe acum; .ascutit de. . • . . i . '
. lu1:>te şi s.uferinţe, să-şi ridice c:apul. Sentimentele niai
puţin nuanţate, cum ar fi frica; bucuria; jalea etc:; care .
puteau oferf. un con,in'ut _art~i şi în acea perio,!ldă a
ispitelor; nu vor mai fi acum de ·mare atracţie pentru. I · . . I
.'
16
artist. El va căuta să acltică la lumină o simire mai sub-
tiiă, sentimente fără nui11e precis. Artistul însuşi trăi_eşte
azi o vi_aă complexă, mai rafinulil; iar opera rezultată va
-provoca în mod necesar privitorulL_1i receptiv ernopi mai
subtile, care nu pot fi cuprinse în cuvinte. .
Privitoruf de azi este însă arareori capabil de astfel
de vibratii. El caută în opera de artă fie o pură imitare·a
naturii cai·e poate sluji unor scopuri practice (ca portretul
în sensul obişnuit al cuvântului) sau drept copie după
natură, oarecum interpretată, fie o pictură „impresio-
ni$tă", fie, îi1 'sfârşit, ,,scări de spirit trn vestite în fcmne
naturale" (ceea ce s-ar numi,,,:Stiniinung".:.. dispozi1je* .. - .
afectivă)" . Toate_aceste forme, dacă sunt cu adevărat
artisLke, .îşî împlinesc scopul şi devin hrană spirituală
(chiar şi în. primul caz), în chip deosebit în cazui' al
treilea, în care privitorul poate descoperi o consonanJă
. cu propriu-i suflet. Fireşte că O astfel de co;1sonanţă (sau.
disonanţă) nu poate să ră111nnă goală de sens sau superfi-
cială, ci „dispoziJ1a afectivă" a operei' va piitea adâ11ci _:
şi ilumina starea de spirit a privitorului. În o.rice caz ast-·
fel de ope1;c" vor feri sufletul ele înăsprire. Dimpotrivă,
ele îl vor 111enţi,ne 1a·o anume înăl!irne, întocn1ai ca .o
cheie de acordat coi·zile unei viori. Totuşi, rafinarea şi
extensia în timp şi spaţiu a acestuî sunet al sunetului
rămân unilaterale şi nu epuizeazil posibilităţile artei de a .
aqiona.
Să presupunern o clădire, mare sau foarte mare, mai
mică sau mijlocie, î1npărţită în diferite Î!1Căperi. Să pre-
supunem că toţi 'pereţii sunt acoperiţi cu pânze mici,
mari, mijlocii. Uneori cu mii de pânze. Pe suprafaţa lor
sunt redate, cu ajutorul culorilor, f1:agmente de „n'atţ1ră'':
âni1riale în umbi'ă şi lumină, ad:'.i.pându·-se,.stând pe
malul apei, culcate în iarbă; în 'apropiere, o răstignire/ -'
' ·
,: . .* Din păcate şi a~est cu~rânt, căruia îi rcvine·sarcina-de a des<i'mna .
strădaniile unui suflet viu de â11is't; a fost maltratat şi în cek din urmă
batJocoiit. A existat om:e vreodată un cuvânt măref, pe care mul[imea· .
·să nu-l fi desacrnliz::it de îndată ? · ·

i>:.·:-:, .-::··· ·-··.· ..., ..... '.·,,1, ·.·:. ~:.·: :... ··,':'·~.:'''s!'.ţ. ·.':. ~·t. -ţ :· ... :,.=,::./·~:.f:
i: lui Christos,· :.reprezentată 'de.·un artist.care nu crede·fn :
Ifbi:h,fai[P.0.tit;O_gi{Pfu~~Afif(ş·e~â~g,,,'.~rnp,i~i(:âij.es#/:;:
.l:'ni1dL1ri, ·mu)teferri'ei··goal~:-(văiute ad~S_ţaîrrfadbrsiti'din:.
:sptte)i 111erţ 'şi iase·:4e ârJinl; p()rtrţtu_i'cutifrlii'c{)nsiiier .•
/ }ijlÎ~ ~,.ju_n':apus:id{sâa're.;j{d()tiI11nă'î~ .roi,::.·r,aţe î~-.-,
:<zbor; por:trţtu(baroanei'Jc, gâşte' în':zbor,.o'doamnă în ..•
/ · ai'b):yifei !a'.umbr( p~ţe <l~{ sci~re:)triden'i°'galbet'le/:i
,)orţ_re't~l:·Exce]e,N~~:sale,ţ,· ..odpri1»~ă _în yeMe.:T0at'~::
'/acestea sun't cu grijă tîpărite'.rnfr:..'o crii!te: nume.de_ârtişti, :
- nuine de ţâblou'ri. Oarne.niţin. aceste cărţi în rnâini, mei;g'.·
'âe'"iă'11n ta!Jloula· alti.i( răsfoiesc pâg1ni şi' citesc' nume. .
._.Apoi pi°eacă, (a fel de săraci sau bogaţi ca att.in~i când au..._
.:.:intrat în.clădire şi sunt de înd'aţă 'absorbiţi di:frtleresele ..
; lci(care riu au nici olegătură cu atti Dţ ce l;1U .venit:?În .
..fiec;are t'ablou este tainic cupri,ii'să o întreagă ~iaţh;' o~ia~ .
:. ·ţă cu inuite c11lnuri, î1_1doieli, cu ore de .erituziasrri şi de .
" lumină; . '. I . . , . • . . . . ' ' , 1 ·._ ...- : ; . . . . . . '
. Î~cot~d se'îndrea~tă această viafă ? Spre Ce Strigă
'sufletul artis,t~1ui, atunci ~ând a iuat şi acest suflet J?.,aite
la creaţie? Ce vi-e'a să vestească? ,,Să aducă lumină îri
.adâncul inimii omenţşli este ri,~scria artistului", spune
Schumarin. ,,Pii.:torul este un om care ştie să deseneze'şi
să picteze orice", spune Tolstoi. ..· . . .
. Din aceste două definiţii. ale actiyităfi.i artistice "tre-
b~ie s-o'alegerri pc a doua, a.:ică rie gândim la expoziţia
mai sus descrisă: pe pânză. iau 11Jştere,. cu mai multă sau
mai.puţină liberfate cJe spirit, virtuozitate şi brio, obiecte
care.se îmbină într-o „pictură" mai fină sau mai
grosolană. Armonizarea ansa'tnblu,Jui pe pânză este calea
care-d~ce spre operă. Această operă este privită cu ochi
indiferenţi şi cu răceală. Cunoscătorii admiră ,,faetura"
(aşa cum ar admira un dansa.tor pe sârmă) şi degustă
„pictura" (aşa ·cum degµ_şti un pepene). Suflet~le
înfometate rămân însă cu foamea lor. Mulţimea de
oameni umblă agale prin săli şi'găseşte că pânzele sunt ·
;,drăguţe" sau „grozave". Omul· care ar fi avut ceva de ·
spus oamenilor ni1"'le-a spus nimic, iar cel care ar fi
putut auzi, ri-a auzit nimic.
·:. ' ' ..:·~· ,· ·. . ...-. " .
I , • • ' .,• • • • f . ., ' ·.· . ',.:°'.' ·: .
.·. Aţeasta este situaţia din artă .pe·care o numim· J'nrt
....P1#.J:.11r()tI:-:f'/··:, ·,:: .:o..:.···/'.:~>'.::-,.,:·:':;}:/'.(f ·
.:>'·Această anihilare a sunetului interior, care este',viaţa
:_'c;lorilcir,' âce~~tă risipire·în gol.a'forţelor artist~]ui este .
".)rrtâpentr'uariţ"/ : :(·._~i '. :'·? .-· ),>:/'... }:' .: _··::. '
·:.·. Pe11tru înde111ânarea, pentru inventivitatea şi capaci-
tâtea lut emoţională, artistul îşi caută recompensa sub
form,~ material~. Sc9puI lui devirie satisf~cerea ambiţiei .
şi a 'avidităţii. Jn' locul unei munci intense'în comun a .
artiştIIcir ia naştere :o luptţ pentru_bunuri.·Se deplânge
concu.renţa„prea ni.are şi su~raproducţia. Ură, părtinire,
spirit de castă, invidie; ·intrigi sunt rezufratele unei astfel
de arte lipsite de ţel, inateri'a}iste*... . .
, ·Privitorul se distanţează liniştit de artistul care,
ÎQ.tr-o ahă prădată · de·finalitatea ei îşi · vede mi scopul
vieţii, ci tinde spre·alte obiective, mai·înalte. . · :'
,,A înţelege'' înseai;nnă a-I aducţ pe privitor,· pri~
exerciţiu, )<!_ punctul de vedere al artistului. S-a spus mai
. sus că arta este copilul vremii sale.' o astfel de artă nu
poate decât .să repete, pe cale artistică, ceea ce, în :
atmosfera prezentă, există clar şi predominant ca reali~
tate. Această artă;'" 'care·nu cuprinde în ~a potq1ţe ,ale ··
viitorului, care deci nu este decât un copil al epociJ şi
niciod~tă mi va aju~ge .să gesteze matern viitorul, este o
artă cast.rată. Ea are viaţă scurtă şi n1oare moralmente
atunci când,.se schimbă atmosfera în care a luat fonnă.
Cealaltă artă, . capabilă de·~ezvoltări ulte!ioare, îşi
are şi ea răd~cini]e în spiritualitatea vremii safe, dar, în
acelaşi timp; în loc să fi~ doar un ecou şi ogiindă a aces-
teia, are o (orţă ptofetică însufleţitoare, cu efecte·posi-
bile la tpari distanţe îri timp şi spaţiu.
' ~
Puţinele excepţii izolate nu înlătură această. întrist:,.toare şi
funestă imagine; chiar şi excepţiile sunt, în principal, artisti al căror
crez este·rm1 pour J'art.'în acest fel slujesc ei un ideal mai'înalt care,. . .
în ansamblu este o risipă fără ţel a forţelor. Frumuseţea exterioară este
un element formativ al atmosferei spirituale. În afară de latura lui pozi-
tivă (de vreme ce frumosul egalează binele) apare efectul negativ al
nefolosirii talentului până la capăt (talenf în sensul Evangheliei).
19

Vi::iJa spirituală, din care face parte şi arta, fiind unul
din cei mai puternici agenţi ai aces·tei viei, este în
csena ci o mişcare de înaintare şi înălţare complicată,
dar precisă şi uşor accesibilă: Această mişcare este
mişcarea cunoaşterii. Ea poate lua forme variate, în
fond, însă păstrează mereu acelaşi înţeles interior ş-i
·scop.
Rămân însă învăluite în întuneric cauzele care fac
necesară o astfel de mişcare de î"naintare şi înălţare, · ,,cu
sudoarea frunii", prin suferinţe, rău şi chinuri. După ce
o treapta este atinsă ş(mulţi bolovani sunt înlăturaţi din
drum, o invizibilă mână malefică aruncă în cale alte
pietre, care uneori par să a~tupe cu totul această cale,
făcând~o de nerecunoscut.
'
Deodată înstU1pare, inevitabil, un om ca noi toţi, dar
care deţine, tainic implantată în el, o putere a „privitu- ·
lui". · . · · '..
Este un om care vede lucrurile şi le arată . De atest
dar elevat, pe care adesea îl poartă ca pe o cruce,·. ai voi
·uneori să se eÎibereie; însă nu reu.şeşte. Sub focul
batjocurii şi al urii, el trage după sine greul car, împot-
molit în bolovani, al viepi umane. ··•
Adesea nu mat rămâne nimic pe pămilnt din eu/ lui
trupesc; atunci se înce,ică redarea acestei,corporalităţi,
.prin toate mijloacele, prin ma!'mură, fier, brqnz, piatră, ;
la dimensiuni gigantice. Ca şi cum ceva esenţial ar
exista în corporalitatea unor nrnrtiri .slujitori divini ai
umanităţii, care dispi·eţuiau materia şi serveau numai
spiritualul. În orice caz, această recurgere la marmură
este dovada că un număr mai mare de oameni a ajuns la
' acelaşi punct al stării lucrurilor, în care odinioară se afla
cel omo.giat astăzi. ·
I

•.·.i·. t. '• . ·.
·:Un triu~gh1 de ~ari dimensiuni, divizat în părţi inegale, .
/ cu. porţiunea cea mai ascuţită îndreptată în sus .,.. iată o ..>
< schim~ exactă a viefÎI spirituale. ·cu cât ne îndreptăm ~' ·.
'.. mai în jos, cu atât mai mari, mai late, mai cuprinzătoare
-_şi-~ai î~-*~devin porţiunile triunghiului divizat. ...•' . .
', . Întregul triunghi se mişcă încet; abia perecp'tibil, .·
, înainte, Jnapoi şi în s~s, iat acolo unde ;.astăzi'· ideritifi-> ··
căm vârfut~el ma_i îna)t,':_se v.a afla .~mâine''.* porţiuneâ.
următoare; 'prin 'i.1nnare, ceea c_e astăz{ este accesibil
numai vârfurilor, ceea ce rămâne pentru tot restul tri-
urighiului o.fantazare de neînţeles, va deveni mâine 'un .
coi:1ţinut.ii.vieţii~ . plin.de.tâţc şi .~entiment pentni a doua .
porţiune a triunghiului. în vârful vârfului.se află uneori
un singur om. Privirea lui, plină de bucurie, seamănă de
fapt cu o tristeţe lăuntrică incomerisurabiiă. Nici cei mai
apropiaţi lui mi-l înţeleg. Indignaţi, î! numes1., escroc sau
candidat la casa·de nebuni. Astfel a stat Be~moven sin-·
gur**.pe înălţimi în tot ţirppul vieţii. De câţi arii a fost
nevoie, până când fragmente mai .mari .ale triunghiului
·să ajungă la punctul în care el.s-a-aflat absolut .singur. Şi
I • • • '
* Acest·,.astăzi" şi „mâine" -se nseamăn1!, ca sens interior, cu .
,,zilele" biblice ale creaţiei.
** Weber, compozitorul operei „Freischiitz", spunea dţspre sim-
fonia a VII~a de Beethoven: ,,Acum extravaganţele acestui geniu au
atins punctul nec plus uftm; Beethoven,se poate pregăti pentru „casa
.. ·'
22
}~~if~f;±~Jiiiif,~fîf~iiiîViI{~gr·. ··granÎţel~··propri_ulµ{si:iaţiu·esfe u,n·profet al rnediul u .său .
. ·şi sprijirifIlltşc~r~a,: ;ajut_ân~ car~I-gre1fde u~n_iţ. pacă
~ .însfnu.·a1;e ·cr ve'cfore ăs9iiţit~ sau în scopuri şi din inot_ive
josnice:'îşi îniparce privirea ori o.foloş~şfe . denaturat,
. atunci de'îndată va fi pe c;leplin înţeles $i..o.magiatde toţi
camarazii ă~el~iaş1 spaţiu. ·cu ·cât,"acest spaţiu ·es·re:mai
mare (dec{ cu.cât se află mai jo,s) cu atât mai mare ~~·f1 -
mulţimea care _va înţelege c4vintele-arti5tuh.iL Este
lirnp~de ca fiica;·e din porţiun'ile ~sp~ţiuiui Jivizat jin-
duieşte, conştient sau (măi ad_esea) inconştient, după o
pâine spirituală corespi.m-zătoare. Această pâine îi -va<fi
oferită.de ârdstui ei; mâin~. _(} altă porţiune ova dori şi' . . . . ' ~ . .• .
: ea: · :• • ,'. .·. ··.
Această r~prezent~r/schematică nu·epufzează, fireşte,
întreaga imagine a vieţii spirituale. Între alt_ele, de pildă,
nu prezintă.una din umbrele ei, rna~ea ei pată neagră..Se ·
întâmplă' astfel prea des.ca acea pâirie spirituală să .
ajungă a fi o.hrană pentru unii care trăiesc ~lej~i'în -sfere
· '.mai înalte. Peritru ei, .ci asemenea pâine se trm1sformă în
otravă: în doze mici '·acţiqnează astfel încât face ca im
suflet al sferelor mai înalte să coboare treptat 'într-una
' mai joasă; consumată în doză Înare,:;această otravă
. provoacă O cădere care ?.ZVâr]e sufletul din ce În Ce mru
în jos. Într-unul clin romanele sale; Sienkie"".icz compară
viaţa spirituală cu înotul: cine nu lucrează neîncetat şi nu
luptă încontinuu împotrîva tendin ţei de scufundare,
acela va dispărea cu sigu.ran[ă'. În acest sens, darul na-
niral al unui om, ,,talentul'' (în sensul Evangheliei) poate
......
.de ~ebuni". Despre tensionatul pasaj al primei fraze cu ) ui"-ul ei
bătând ca o inim;:i, abatele Stadler, atunci când l-a auzii pentru·prima
oară. a exclamat sp~e un vecin: ,,Mereu revine acelaşi «mi» - fiindcă
n'u-i vine nimic altceva în minte acestui tip fără tnlcnt."
* Nu sunt unele monumente un trist răspuns la ace.astă întrebru·e ?
23

deveni un blestem, nu riumai pentru arlistui înzestrat cu
acest talent, ci şi pentru toţi cei care mănâncă din acea
pâine otrăvită. Este vorba despre artistul care-şi
foloseşte forfa pentru a flata nevoi de ordin inferior;
într-o formă presupus artistică, el prezintă un conţinut ·
impur, adună elemente firave, le amestecă fără op1ire cu
altele de proastă calitate, înşală oamenii şi najută să se ·
în'şele pe ei înşişi, c,onvingându-se pe · ei şi
convingându-i pe ceilalti că' sunt însetaţi de spiritualitate
şi"că reuşesc să astâmpere această sete sphituală cu apa
celor mai p_ure izvoare. _Opere de acest fel nu vor ajuta
însă m1şcarea de elevaţie spirituală; dimpotrivă, Q
. blochează; împing înapoi efortul spre progres. şi
răspândesc în jur ciuma răului.
Aseme~ea·perioade, în care arta nu are reprezentanţi
de seamă, în qre lipseşte pâinea duhovnicească, sunt
. peţfoade a:~ decaderii universului spiritual. Fără încetar~
se prăbuşesc suflete din înl:ilţime în adân-curi, iar tri-
. unghiul pare~ în întregyne imobil. Sau pare a .se mişca
doar înapoi. In astfel de timpuri oarbe şi ·mute,.oamenii
pun un preţ deosebit pe succesele de.ordin exterior, se
-preocupă d~ bunuri materiale şi salută ca faptă măreaţă.
progresul tehnic care nu serveşte şi· nu poate servi decât
· trupului. Forţele pur spirituale sunt, în cel mai bun caz,
subestimate; deşi în genere nici măcar nu sunt luate în
seamă. Însinguraţii înfometaţi şi vizionari sunt batjo- ·
coriţi sau luaţi drept nebuni. Rarele suflete însă, care nu
pot fi năpădite de som.n şi care resimt impulsul obscur
către viaţa spirituală, cunoaştere şi progres, produc, în
corul grosolan niaterial, un sunet neconsolat.Şi jalnic. Se
lasă treptat noaptea spiritului, tot mai adâncă. AtnÎosfera ·
se face tot n1ai cenuşie în jurul unor astfel de Sllflete
înspăimântate: iar purtătorii lor, chinuiţi de îndoieli şi
. epuizaţi, preferă adesea prăbuşirea subită, năvalnică, în
întuneri_c, acestei înnoptări treptate.
Arta; care în asemenea vremuri duce o viaţă umilită,
este folosită Îl.l' scopuri exclusiv mate1iale. Ea îşi caută
_conţinu.tul în materia brută; pe cea subtilă n-o cu11oaşte. .. . . .
24
Realită[ile obiectuale a căror redare artii o consider,1
scopul ei unic rămân mereu ac_eleaşi. Problema lui „cc"
în artă'clispare_ în aceste condiii eo ipso. Nu mai răniâne
decât întl-ebarca „cum" o realitate cq_rporală ·va fi redată
de artist. Aceastr1 _întrebare devine un crez. Din artă a
fost extirpat'sufletul.
Pe acest făgaş al lui „cum" atta îşi continuă.drumţJI.
Se specializează, devine accesibilă numai artiştilor, care.
încep să deplângă indiferenţa privitorilor fuţă de operele
de artă. Deoarece artistul nu are de obicei în asemenea
vremud de spus prea multe lucruri, intrând în _vizorul
. atenţiei chiar' şi piin ·cel mai modest mod de a fi „altfel"
şi fiind remarcat tocmai din acest motiv, de anumiti
' '
mecenaţi şi cunoscători de artă (ceea ce îi aduce eventu- ·
al în continuare mari veniţuri !) se va năpusti asupra
unei arte aparent uşor de cucerit, o -mare mulţime de
oameni abil~ superficial-dotaţi. În odcare „centr!J artis-
(t_ic" trăiesc mii de asemenea artişti, din care majoritatea
nu caut.ă altceva decât o nouă „manieră" şi nu creează
altceva decât sumedenii de opere lucrate fără entuziasm
cu inimă rece şi suflet somnolent. · ·
,,<;oncurenta" creşte. Sălbatica vânătoare după suc-
ces. împinge căut_ările tot mai mult spre efectele exte-
rioare. Grupuri mici care, întâmplător, ·au reuşit să iasă
din aţest haos artistic şi imagistic, se baricadează în
adăposturile cuc1
erite de ei. Publicul rămas în urmă
priveşte lucrurile fără a le înţelege, pierde interesul pen-
tru o astfel.de artă şi îi întoarce liniştit spatele. ·
În ciuda _tuturor acestor amăgiri, în ciuda haosului şi
voracităţii, în realitate acel triunghi al spiritualităţii ·
înaintează şi se înaJţă încet'ctar sigur, cu o forţă 1e
neînvins.. · - ,:
· Invizibil, Moise coboară de pe munte, vede dan·st1I
în jurul viţelu]uj de aur, şi ~duce cu sine o nouă întelep-
ciune pentru oarnţ;:ni.
· Limbajul l_ui, nese.sizabil maselor, ·va fi totuşi auzit,
·mai întâi de artist. La început, în chip inconştient, nici
25 -

1111fftf~;~;1,rt1?~iii;~iii~ vedea m ob1ectul real nu ·numai matenahtatea dura,· dar
;"şi}~vâ"Jnai_p~ţfo·~6ip~t~l ~efât_rec1_lulp;~i9adei't-e~!i;te;;..
idire''trebuie reda('n,ii_111â.i ,;âşa ~c;:um '.eS'te'';:',,'fără ;
jntervenţ1a'fantaiării"~..· _, · . · : _:,-, ,· . . ·. . . ·
;::,'~)?.ar:~ acest ,;cu,m" i_n:ţltJ_de şi emo~ţiile,_artisu!ui şi-~:te..
}n..~ta.rfşă i~diezţ tr~irile luLcele JT)ai nuanţate,: atuhei
'ai:ta seşi -atlăîn pragul:drumului'pe care, mai.târziu, .va: -
găsi ne·g;eşit. acel ~â~d~a pierdut_,,ce;'/ de~;~it pâinea'
spirituală a :a~tua]uluî ţncepu(de reînvier~ ;pidtu.~]ă.,.
A,ce~t no~ .:ceH nu va mai fi acel ,,~e'' matefial, ·figura~·
. tiv, a] p~doade(depă'şite, ci un conjin~t ai'tistic,' _suflei:
.•al artei fli1:ă de care trupul ei (factorul „cum'') ·nu p6ate
duce.o·viaţă pe deplin sănătoasă; în'tocmai ca prii.ul ~ fie
.;indivjd, ·.fie popor. . ' . .
.:· Acest ;,ce'.' eite conţinutuipe care'numal arta.îlpoatt;.:
, cl.iprihde şi expripia ci1 limpezime prin mÎ}Ioacele ej
· ;pecifice._ · · ·· ·. .,· ·
* Aici vine adesea vorba despre materialitate şi rionmaterialit:lle,·
precum şi despre stările· intermediare, care sunt desemnate ca „mai
mult _sau mni puţin" materiale. Este oare. totul materie? Este totul spi~
rit? 6are deosebirile pe care l_e.postulăm între materie şi sp'irit, n-ar
putea fi doar trepte ale materiei SaLJtrepte ale spfriiului ? Gândul denu- '
111it un produs ni „spiritului" în ştiinia pozitivă este tot marerie. numai
că ea nu este recep1::iră ca atare decât de· sim[uri tine, nu de sin1ţuri
grosolane. Ar însemn~ că este spirit nuri1ai ceea ce mâna trupului nu
poate pipili ? În această mică scriere, problerna nu po_are fi discutară .
mai mult şi este suficient să ne mărginim a .nu .face delimitări prea.
Iranşan te·..
26

III. COTITURĂ SPIRITUALĂ
Triunghiul spiritual înaintează şi· se înalţă cu încetul.
Astăzi unul din marile lui compartimente inferioare
··ajunge ia primele cuvinte de ordine ale ,;crez"-ului mate-
rialist; pe plan 'religios vorbind, reprezeNtanţii lui poartă
diferite denumiri.·Se numesc evrei, catolici, protestanţi,
etc. În realitate sunt însă atei, fapt.pe care cei.mai cura~
.joşi sau cei mai mărgniţi îl recunosc deschis: ,,Cerul'-'
s-a go}it, ,,Dumnezeu e mort". Politic vorbind, aceste ..
persoane sunt adepţi ai reprez;enLării populare sau repu-
blicani. Teama, .aver~iunea şi ura pe care le îritreţfoeall
ieri împotriva acelor puncte de vedere, le-riu transferat
astăzi asupra anarhiei, despre care nici ·nu ştiu nimic, în
afară de numele ei care le inspiră spaimă. Sub aspect
economic aceşti oameni sunt socialişti. Ei .ascut sabia
dreptăţii spre a da lovitura de moarte hidrei capitaliste şi
a'decapita răul. . / .
·Locuitorii acestui spaţiu important al triunghiului nu
au rezolvat niciodată singuri vreo problemă şi au fost
!nereu traşi'în căruţa vieţii de alţi oameni cu mult superi-
ori lor şi care s-au sacrificat pe ei înşişi; ei nu ştiu . de
aceea ni.inic despre toate aceste deplasări, observate
numai de la . distanţă. Qe aceea. îşi şi închipuie i::ă
deplasările au fost un lucru foarte uşor, şi cred în reţete 1
·
că1:ora să. nti ie poată obiecta nimic şi î.n mijloace efi-
ciente, fă1:ă greş. Spaţi.ul şi mai jos situat va fi atras
, 28
orbeşte spre aceleaşi înălţimi de cel mai sus dţs~ris. În .
acelaşi timp însă, rămâne încă ferm ataşat de vechea
poziţie, înfricoşîndu-se de aventurarea în necunoscut şi
de posibilele-ei amăgiri.
Cei din spaţiile situate mai la îpăltime sunt, religios
vorbind, nu orbeşte atei, ci îşi pot întemeia lipsa de
credin!ă în Duînnezeu pe cuvintele altora (de pildă pe
fraza luJ Virchow; nedemnă de un sava11t: ,,am disecat
multe cadavre, dar niciodată n-am descoperit undeva ,
vreun suflet"). Din punct de vedere politic, ei .sunt
frecvent republicani, se pdcep .la difedte moravuri par-
lmnen'tare, iar din ziare citesc articolele politice de fond. .
'Din.punct de vedere economic, sunt socialişti de nuanţe _,.
11
variate şi în stare să-şi susţină „convingerile" cu
numeroase ' citate. (De la citate din. Emma lui
Schweitzer, prin Legea de fier a lui Lassalle, la
Capiţalul lui Marx şi .încă . mai departe).
. În aceste spaţii mai înalte apar treptat şi alte rubrici,
care lipsea~ în cele descrise pâi1ă'acum: ştiinia şi arta,
de care aparţin şi muzica şi l.iteralura. ·
Din punct de vedere ştiinţific, ·aceşti oameni sunt
pozitivişti şi recunosc.numai· ceea ce poate.fi cântărit,
măsurat. Restul. este considerat de ei 6 prostie, 'uneori
nocivă, . aşa cum considerau. ieri teoriile „demonstrate"
astăzi.
· În artă sunt naturalişti, însă până la o anume limită
stabilită de.alţii şi în care tocmai de aceea au o nezdrun- ·
cinată încredere, recµno~când şi preţuind personalitatea, .
individualitatea şi temperamentul artistului. .. ·
. • •r •
:o În aceste compartimente superioare, în. ciuda unei bune
. ordini vizibile, a siguranţei şi nelipsitelorprincipii
:'există . totuşi o „frică" 'tăinuită, o··confuzie, o pendulare
'. şi o.incertitudine, asemănătoare celeia din capetele
'( pasagerilor ui'11.ii inare şi solid transatlantic, atunci când;:
Jn plin ocean, cu tănirnrile dispărute în· ceaţă, se adună .
: nori.grei şi un vânt întunecat ridică apa în valuri negre şi
<îi1q]te. Incertitudinea se datorează cc:lucariei lor, faptului. ... . ' ·
29 .

?;}f..p,:~~}t~:l::9ă·~~~i~~iF'r0~,u,1}f.·s~(Jt:#.~J.~fit;I~~ry~i1
:~I.i:i..ristăii ) ieri :încă mai era ·ironizat,·socotit un ve1eitar; 'un ,1
F·;~: ,: ; •'ir ::::::·-~:,- :· ·......,_.~ ;. ::. .,.,__., · : . .~ }·.< .· ·· .;.=.. ,
1
'. ··;;. ( · : : · ....,.. ·
1
• . ·· .- - ~/ :.:. ~; >,1~':f~
,.:;.~lic:rot, ;1,1n cârpaci neyred_mc cte·a fi)ue,ţ 1n :$ţnos, ;:·."~//j:.-.:~·:.;..·.,..-...-...-.,·..~--~·-·.- ·....... -..~·-· .... .·-,_.:..·- .-~.·-···. ',_; .~.,>:.<--· -; "!/:.:._..-r ·: ·..; . .... -,....ii:/
(::'. :( Şi ţu'·cât _c9mpart.1~1entul dm tr._mrg_hi_~e aij~JTlcl!.i
':':s):iş/:yu' _afât'.rriai.) iiibile;.·mt1.iprec.is.cQnt1Ar~te);~·i_vţss
;:
1
âce.as'tă' fri.că/ aceasta·ne~;iguraiiţă.· C~ci mai -îritâfexistă 1
:' icl'şi c910·ochi Îll stare.să' privească şi sîrig~ri, capete ':
/ cârţ :sunCcapabiie să sintetiiize lilcr·u~ile'. 'Asţfel de .'
:..b;~~n{dotaţi se 'întreabă,: dacă această _înţel~p'c:'hme de .
::.~alaltăieri afost dală·peste cap°'de cea cie ieri, iaraceasta :
::'d~,cdi_·c1~·astăzi - nu·ţlevine' posibil„ şi ca înţelepcJtÎ_ne~ .;
.. .ăe ·azi să fie·răsturnată de cea de_ mâini -? '!ar·ce~ rrn1L:
·. ·-ten1erad dintr~ ei i-ăşpund : ,,Jucrureste de ;ctomeniui :..i
/posibilităţil~r.;, · · . ;, · ' . . : .' · - ; ·.. !'.
' :.- îri ai.doilea r~nd,- există ochi în starţ să vad~ ceea ce
ştiin1a· actual~ ,,încă nu po.ate explica". Astfel de oam~ni ·,
-. se întreabă: ,,va putea o;ire ştiinţ'a, pe drurntif pe care de-
' muJtă vren1e îl parcurge, să·ajungă la soluţionarea enig- .
- me]o1;.? Şi dacă Teuşeşte, : va putea cineva să se bizuie pe .
. răspunsurile ei ?" În aceste compartirnente există savanţi
de înait profesionalism care-şi pot amintj cumJapte '
certe recunoscute azi de orice academie, nu au fost' de la
· bun început acceptate.·Aici se găsesc şi specialişti în artă
care scriu cărţi apreciate şi bogate în idei adânci despre
o artă care ieri încă părea fără sens. Cu ajutort:!1 acestor ,1
căfti, ·~i înlătură ·bariere, peste care art~.a sărit·cte m~lt, .
ş(inslalează altele, care de astă dată trebuie să rămână .
stabile ş'i pentru totdeauna pe .noul, Joc. În cursul acestei ·
oc~1paţii, acei sp~cialişti nu observă că ei ridică biuierele
nu în faţa, ci în uima artei. Dac~ mâine vor observa
acest lucru, vor scrie noi cărţi şi vor muta rapid bari.erele
mai departe. far această ocupaţieva continua fără vreo
schimpare, _ până când se va recunoaşte că un principiu
exterior artei nu poate rămâne valabil decât pentru trecut
·şi niciodată pentru viitor. Nu poate să existe vreo teorie
a unui asemenea principiu, valabilă pentru drumul în
continuare situat în imperiul non-materialităţii. Nu poate
exista ci cristalizare materială pentru c~va care încă nu
. ..,-./:··:..·. :t,)·>.)~ :._).: -~::.·_:;. :..:./-:r ·= ·•. :. . ,_ / ~ . - >>·.
·iexisţă p_ej).ţa:n p,ateţi~I.Spidtul c_apa~il_._~ă)Il~ic~.drumul_
.;~tJ~;~~iW!~}€;;;1t~~rif~:,;1~tt!t*~~Z:rJ,'direct). .Teona este'·lp.nterna care lummează _ formele ·
; cristalîiate 'deîefi,' 'ca şi ce~a~ce'â existai înc.ă înaintţ:a
·_ior(cf. ş(~ap. VII,.Teoria)._ :. ,.. ..· . _..,', - .:-·
·::iardacă' ne urcăm şi mai sus? constatăm.: o.şi mai
mare confuzie,: ca într-.un mare oraş con_struit.solid după .
·toate regul1le arhit~ctor1ke şi rri?tematice,
1
care; subi( ar.
·fi zguduit de.oincomensurabilă 'forţă. Oame·riii care
trăiesc ·aici; trăiesc î~tr~adevăr într~un fel de or~ş spip-
t~al în c:are, diritr~od~tă; acţionează forţe, la care
.'arhitecţH ·şi matematicienii.s_pfritµlui nu s-·au gândit. .
.Aicj,· c>parte a zi.dului gros s-a'.prăquşit ca.un casteJ·de·
.. ~.Mi _dejoc.·AJci, uri·tµrn co1osâ1, .-~1ăciit ~in rim1ţi_ stâlpi ,·.
ascuţiţi;_' Jnalţţ până I~ cer, spiritu~li, ,,nemuritori'', iace ·
în ruine>Vechiul cimitir uitat se clatină. Vechi morminte .. ·. . . '. • ' . ·. . .
uitate se deschid şi duhuri uitate.se ridică de acolo.
Soarele meş.terjt atât•de artistic este acoperit de {)ete şi se
întunecă: unde se ~flă un înlocuit.or pentr~_lupta cu
îritunericur:? · . . ··· . . . , . . .
În acest oraş trăiesc şi oameni ~urzi, ameţiţi de
înţelepciuni stŢăine, ca~e nu aud zgomoturprăbuşirii;
·care nici nu mai văd, · orbiţi de înţelepciuni străine. Ei
. spun: soarele nostru devine .tot mai luminos şi curând
ultimeleJui pete_vor dispăre_a.· Dar şi aceşti oameni vor
auzi şi vo_r vedea adevărul.
Iar şi mai -s1:1s, va pferi orice frică. Acolo se
desfăşoară o activitate care scutură cu îndrăzneală stâlpii
instalaţi de oamenL Acolo găsim şi · savanţi de meserie
cam examinează şi reexaminează materia, care nu se
sperie de ·nici o întrebare, şi care pun la îndoiaiă reali-
tatea' materiei,'până ieri temelia şi sprijinul întregului
univers. Teoria electronilor, adică a electricitătii în. . '
mişcare, menită să înlocuiască total.materia, îşi găseşte
în mo.mentul ·cte fată constructorii temerari care
' '
depăşesc, ici şi colo, limita prudenţei şi pier în lupta
pentru cucerirea noii cetăţi a ştiinţei, întocmai ca nişte
31 .

soldai care uită de sin~, jertfindu-se în asaltul unei
fortăreţe încăpătînate. Dar ..nu cxist5. fortăreaţă care să. , ... .
nu poată fi cucerită". Pe de altă parte, se înmulţesc sau
devin mai des cunoscute fnpte din cele pe care ştiinfa de
ieri le întâmpina cu obişnuitul cuvânt „înşelăciune".
. Chiar şi ziare, aceste - în cea mai mare parte·- slujnice
.supuse ale succesului şi plebei, practicând comerţ~! cu
„ceea ce vă place", se văd silite în unele cazuri să-şi
domolească tonul ironic al relatărilor sau chiar sl
· renunţe la ele. Diferiţi savanţi, prinire care se aflau'-şi
materialiştii cei mai puri, îşi consacră forţe]~ cercetărîi
ştiil)ţifice a f<tptelor enigmatice care nu mai pot fi nici
trecute sub tăcere, nici contestate*.
Pe de altă parte se măreşte, în sfârşit, numărul
oamenilor care nu-şi inai p'un nici o speranţă în metodele
ştiinţei materialiste cu privire la problemele referitoare
la „nonmaterie" sau la o materie inaccesibilă .simturilor
noastre. Întocmai ca în arta qi.re~şi caută sprijin Ia pri111i-
. ti'vi, aceşti oameni se îndreaptă spre timpuri pe jumătate
uitate cu metodele lor pe jumătate uitate, spre a găsi un
ajutor. Aceste metode mai sunt încă vii la popoare pe
care, de la înăl{imea cunoştinţelor noastre, .ne-am
obişnuit să le privim cu milă şi dispreţ. ,
Între aceste popoare se numără, de exemplu i
0
ridienii
care,- din când în când, ·prezintă fapte enigr~atice
savanfilor cultu1ii noastre, fapte care ori n-au fosţ luate
în seamă, ori au fost iigoriite ca nişte muşte sâcâitoare,
* Zollner, Wagnţr, Butleroff la Petersbt1rg, Crookes la Londra şi
mai târziu Ch. Richet, C. Flamni:uion (chiar şi ziarul paiizian Le MMin
a prezentat declai·aţiile acestuia, acum vreo doi ani, ·sub 'titlul „Constat
faptele, dar nu le explic·'.) În sfârşit, C. Lombroso, creatorul metodei
antropologice în problema infracţilinii, trece, împreună cu Eusapia
Palladino, la şedinţe spiritiste conştiincios org:i°nizate şi reci.moaşte
fenomenele. Pe lângă alfi savani carese dedică pe cont propriu unor ast-
fel de studii, se constituie treptat uniuni şi societăţi ştiinţifice, care
urmăresc aceleaşi scopuri (de pildă, Societatea de studii psihice, care
organizează chiar călăto1ii de studii în Franţa, sp.re·a informa publicul
p1in rapoarte perfect obiective despre.rezultatele atinse). ·
32
.Jrin cuvinte* şi explicaţii superficial~. Doamna K P..
.Blawatszky a fost prima care;.. după lungi ani de şedere
în India, a înnodat o leg~tură solidă între aceşti _,,sălba
tic" şi cultura noastră. De aici înainte începe_în această
chestiune una din cele mai mari mişcări spirituale, care
reuneşte astăzi un Iiiare mnnăr de oameni şi chiar'a dat o
formă n1aterială acestei uniuni spirituale prin „Societatea
teozofică". · Societatea constă în loji care, pe drumul
·cunoaşterii interioare, încearcă să se_apropie de pro-
blemele spiritului. Metodele lor sunt constituite în con-
trast total faţă..de cele pozitive, sunt împrumutate, în
.punctul lor de pleca~e, din procedee deja existente,
repuse însă în circulaţie într-o formă relati,; precisă**.
Teoria teozofică ce stă la baza acestei mişcări a fost
elaborată de mawatszky în formele unui catehisni, în
care elevul primeşte la întrebările sale răspunsurile pre-
cise ale teozofuluLbup_ă spusele d-nei Blawatszky, teo-_
zofia se confundă cu adevă1:ul veşnic*** ·/,,Un nou
111esager al adevărului :v.enit din partea societăţii teo-
zofice va găsi omenirea pregătită pentru solia sa: va .
exista o formă de expresie în care vor putea fi
.Jnveşmîntate noile adevărud; o organizaţie care, sub
anumite aspecte; va.aştepta sosirea soliei, spre a înlătura
din calea ei obstacolele şi greutăţile 111ateriale" (p. 250).
Mai presupune Blawatszky că „în secolul ai XXI-lca
păinânti.Jl va devenţ un paradis în comparaţie cu ceea ~e
este acum" - cu această afirmape îşi încheie canea.
Oricum, chiar dacă tendinţa'teozofilor de a crea_o teorie
· ·· '-' Foarte frecv~nt se folo5este în asemenea împrejurări cuvrîntul
·hi.pnoză, aceea~i hipnoză căreia.' în prima ei formă a mesmerismului,
dife1ite acade1rui i-au întors spatele. .
,./,:, V. de ex. Teozofia d-rului Steiner ş articolele sale,din
,,G~oza luciferică", despre cărările. cunoaşterii. Este indicat astăzi să· .
se arate că o distincţie între ştiinţa umanistă orientată antropozofie la
Rudolf Steiner si.teozofia de sursă orientală a doamnei Blawatszky, nu
fusese încă I~ ~~ea dată stabilită de Kandinsky, desigur fiindcă con:·
· fnrntări si dezbate1i'cu p1ivire la cele două conceptii opuse au avut lo·c
abia în a~ii aceia. -. ' . . ..
*** H. P. Blawatszky,. Cheia teozofiei, Leipzig, Max Altmann,
:1907. Cartea a ~părut î? limba engleză la Londra, fn 1889.
33

~~i;~'.t~;;t;:rit~t~~ţi~~~JrJ,ţi1i;~t~t1ii~}~ŞOŢ:tr~n_SpUn_e pe,observ~tO( ll}tr_-0 d1spo"ziţie:cam·scep-;'._:'
)Jcă/:r~~e;t9tllfpreientă.!Ilişcarea spi~tuă1ă'.·c1e·'.pto::'.t!
'/P<irţii~.:puternic_activă ,înt/:o).tiri9sferă '~pirit~~i(iâtă)':,
aNngânct şi su~ c1ceastă tomiăq~s"~net .ăi:mâni~ijilja111·
:(puţi6_e inimi dezn~dăjduite·î~văluhe:î1ih~bi)
0
şf~6~pt~,'. l
~ăs~r.1~d, ~a o:~ân~ _întihsă, dând, aj~to(şflmpină: .·. . :
. --:-..,..;..,.·,. ; •
. .. • · . • J . . ...' . ...· . . .. . . • . i..... ...,.-:: ·,: .-....., . . . '
,:/:1:1:tu~c!.cân~ ~eli?_if ·şmnţ_a şi__m,oral~:cult~m~; ~~:~~iji~~ul .:
yutermculu1 spnJm .ai lm N1etzs~hE:_) sunt supuse unei .·.
<zgud~iri'. ~.ar s.tâlpii ţxt~ri9_ri'~~ su~ţirie::re.~}l~t an1eriiriţaţ( .
d,e prăbu_şi,r,e;, qmul)şi .Întoarce·privirea ·c1e 'la cele din :
' aţarăs#~: ~Îileînsuşi. . . . . :,: ·'. ,, ·. :·.: . ., · .. ' '
·::~-: . ~iter~t~i-a;_·mu~i_ca şi_ ~rt~ ~u~t prf~ele dom~hii,'-:şi .
' ·.ce~e _inai se~sibiie; în care ăceastă 'or1entare'spirituală se
·.f~ce·realmenţţ simţită.·Aceste domenii.refle~tă defodat'ă'.
·:i~aginea~sumbră a prezentului ş°i presimt valori care·1a
·început sunt sesizate la dimensiuni infinitesimaie; doar
·de foarte p'uţini, în timp ce pentru marea mulţi~~ a
o~rnenilorele nici n·u există. · ·
·. .Domeniile artistice reflecţă marele/întuneric care ies;;·
la iv·eală, Ia _început abia semnalizat. La rândul lor, ele
sejntunec_ă şi se încruntă. Pe de altă parte se distanţează ·
.· de conţinutul li~sit de suflet al vieţii actuale şi se
îndreaptă către subiecte şi împrejurări care lasă mân·ă
. liberă strădaniilor şi.căutărilor ,nematerialiste ale sufletu- .
·I_ui însetat Unul dintre aceşti poeţi ~ste, în domeniul
literaturii, Maeterlinck. El ne-a condus într-o lume fan-
tastică sau, mai bine spus, supr~sen·zorială...,Prinţesa ·
Maleine",_ ,,Cele şapte prinţese", .,Orbii" etc. nu sunt
oameni din alte vremuri; aş~_cuin ni se înfăţişează eroii
stilizaţi ai pieselor lui Shakespeare. Sunt pur şi simplu
suflete tatonând în ceată, ameninţate să se înăbuşe în
ceaţă şi ~easupra cărora pluteşte o forţă invizibilă,
sum~ră; Intunericul spiritual, incertitudinea neştiinţei şi ·
frica de ea constituie lumea eroilor lui Maeterlinck.
Astfel, acesta este poate ~nul dintre. primji profeţi, din
34
·.-.',,··--.~·.::-,~;~r:~~:::~~~~:·.:·;·~·:!.--r~~~~-'.~··-1
.:i~; ~<_-'.•_J-:;,.·.~)-<-..:.·•·· ~-- . ·: --~..-~-· .(..-~~-~--~~:(=,.·.·ţ.,l(;~../ ···:".::i:·~~~:i,.·.~·.!.>.,.~· ;:·
' -'prp:1.1y_ep9rţen ş1,y1~1on,a~·1 ai decăden1 !Tlai"susde~crise·: '
întunecarea.atmosferei spirituale, n1ânâ <lisfru'dătoare'si :
î1:'.â.f-~~.iş(~îtw#./;~·îi4.~~-~t1~ti'1::::P.~~~~h:şl~:~_rli.~Js.P;~~t·::
tă _de ea.1,dru_mul p1ţrdut, ·lipsa de.îndrumător ·se reflectă •
.·: cl_a~),n,~c~.şt~.I~~ţ~(~.,./:/?·'./U};{:-.)/··:~::,::(t;/::;~~·::1 )
·... ,: Maete.~!inc_k_:ey~c~ ;o ·asţfeJ _de.~tmosfer(în primul·.·..
. râ~g prifr.rnijlocice pu{a,rtisdci , printre care ·eiern~nteie '
,.. h1~te1.1·a,1e (cetăi)s~mbre; 'nopţi ~u- 1Jnă,·:mlaştin(_Tânt, •
' _ţiufniJe. etc.) joacă .unrol mai. c_urând sfrnbolic .·fiind
.foio:siteî~'special ~â.si.inetfoterior**/ ; ~-.' ' : . : ~. •..·:• •• ., .• • ., . ·, • .• •··. . • . • • • • ; .. I -· •
. · ,Principalu!" procedeu al lui Maeterlinck stă în .
.foi~sir~ii .c::iivârttului.- Cuv§ntu(esi;·~ri }i.meti~teriof .
. Ac:est.s~~_et_.i~iefJor -d~r{".ă.·pai:ţia1 ,<~aJ i,oâilî~:~rimui:·
'I"ând).dţn· obiectul care, pri_n cwJânt, :devine ·denumire.'.
.·_l)â~at~ncitând:Cll'l.ântul.Însuşi n°u_poatef(yăzutŞi est;
·. auzi,t d.9.ar nume.le_:Iui, .se naşt~.î~ mfotea ·ascufrătorului o _
reprezentate absfraţtă, u~ obiect de·in-aie·rlaliz~i. ca.iede
î~d,ată t,rez~şte'.în .;,i_ni~ău () fibf~ţie; Astfel, copacul din~-
hvadă, verde,· galben,·roşu însean:rnă doar oîmpreju-• • • • ' • I I ' . '
rare tm1.terială,· o form ă :întâmplător materializată a„
copacului,·.re caren„sfifiPmH interior atun~i cânct
auzim cuvântul copac. F.blosfrea tndernânatică·'(în
foncţie de ·simţi.rea poeti~h.)'_a u·nui cuvânt, repetarea lui
·. . * Printre aceşti vizi~narî ni dedideriţ se numără în primul rând
AlfrefKubin. Cu o forţă de nestăvilit, cititorul este atras în atinosfera · .
. de groază a _unui vid neîndifrător. Acea.stă for{ă se desprinde din
pesenel~, da şi' din romanul lui, Die andere Seite '(Cealaltă faţă).' ·
** At.unci când la Petersb1.frg, sub propri_a ccinducere a autorului,
au fost reprezentnte unele drame ale lui Maeterlinc:k, el însuşi a dis-
pus: Ia una din repetiţii, să sepună în locul,unui turn lipsă o simplă
bucată de pânză. N-a considerat deci i·mportanră ~onfocţionarea unui
decor precis imitativ. A procedat la fel ca şi copiii, cei mai mari
fantaşti ai tuturor timpurilor, care, înjocurile lor, iau un băţ drept cal ·
sau, după fantezia lor, fac din ciori de hârtie întregi regimente de cn-
valerie, şi apoi cu minimă atingere a u'nei cio1i transformă cavaleristul
într-un cal (Din Kiigelgen: Amintirile unui v5.rstnic). Acest caracter
stimulator al fanteziei spectatorului joacă în teatrul actual un rol
··important, În acest sens scenografia nis5 a lucrnt deosebit de inte.ns şi a
atins rezultate remarcabile. Este vorba de trece.rea necesară, în teatrul
viitorului, de la material Ia spiritual. · ··
35

interioară necesară de două, de trei, de mai 1iiulte ori
poate duce nu numai la amplificarea ~unetului interior,
dar este în stare să scoată la iveală şi alte însusiri spiri-A )
tuale, încă nebănuite. In sfârşit, prin repetarea frecventă
a cuvântului Goe agreat, uitat mai târziu de tineret) aces-
ta îşi pierde înţelesul exterior al denumirii. L~ fel, va fi
uitat chiar şi înţelesul devenit abstract al obiectului
desemnat, ivindu-se gor numa1 sunetul pur al cuvântu-
lui. Acest sunet „pur" îl mai auzim poate în subconştient
şi în acordul cu obiectul real ·sau, mai târziu abstracti-A • )
zat. In acest din unnă ca~, sunetul pur·trece pe primul
plan şi exercită o presiune directă asupra sufletului, care
ajunge să fie supus unei vibraţii fără obiect, vibraţia încă
mai complicată, aş spune, mai „suprasenzorială" decât
emoţia creată de sunetul unui clopot, al unei. corzi
sonore, . al unei scânduri căzute. La acest punct se
deschid mari posibilîtăţi pentru o literatură viitoare: În
_formă embrionară această forţă a cuvîntului este deja
folosită, de pildă, în „Serres ch'audes" (Sere calde).
Acolo, în interpretarea lui Maeterlinck, un .cuvân{care
la prima impresie ap~e ca neutru capătă un sunet sum-
bru. Un cuvânt simplu, obişnuit, ( de exemplu cuvântul
păr) poate, printr-o·folosire adecvat resimtită să emane
. ' '
o atmosferă de descurajare, de disperare chiar. Aşa pro-
cedează Maetetlinck. El ne indică drumul ·de-a lui,CJul. o .
căruia observăm curând că tunetul, ·fulgerul şi, luna de
dincolo de norii în mers sunt mijloace exterioare materi-
ale care, pe scena încă şi mai mult decât în natură,;
amintesc de „omul negru" al copilăriei. Mijlqacel~ cu
adevărat interioare nu-şi pierd atât de repede forţa şi
efect~!*. Iar cuvântul, care are prin urmare două
înţelesuri - mai întîi unul direct sesizabil şi_ apoi unul
interior, ascuns -, constituie adevărata substanţă a
poeziei şi literaturii; o subst~ilţă pe care nurnaJ acea.stă
·, '
. . * Acest lucru apare evident în comparaţia dintre ·ope.rele lui
Maeterlinck: şi cele a.le lui Poe. Este aici încă un exemplu de tranziţie a
mijloacelor artistice de expresie de la material la abstract. · .
36
...;
formă de artă o poate· folosi şi prin care ea se adresează
sufletului.
. Ceva asemănător a făcut în muzică Richard Wa2:ner.
Celebrele lui leit-motive exprimă şi ele efortul ~de a
caracteriza eroul nu numai prin recuzita teatrală, prin ·
fard şi ·efecte de lumină, ci şi printr-un anume motiv
precis, adică printr-un procedeu pur muzical. Acest
motiv este o modalitate de a exprima muzîcal o atmo-
_sferă spirituală ce-l precede pe erou şi pe care acesta o
iradiază spiritual la µ,are distanţă*.
Muzicienii cei mai modern.i, de exemplu .Debussy,
prezintă impresii spirituale pe care le culeg adesea din
natură, tra11sforrnându-le în forme pur muzicale, în
imagini ale spiritului. Tocmai de aceea este adesea-com-
parat Debussy cu pictorii impresionişti considerându-se
că el, întocmai ca şi acei mari pictori, face din
fenomen:e ale naturii - cu mijloace personale de mare
valoai:e - scopul operelor sale. Adevărul aflat în aceste
· consideraţii ~ste nu nun;ai un exemplu pentru faptul că
· diferitele aite din zilele noastre învaţă unele de la altele
şi adesea se asearnănă în ţelurile lor. Ar frînsă tei11erar
să afirmăm di prin definirea aceasta, ·semnificatia
creaHei lui D~bussy ar fi epuizată. În ciuda punctului 'de
contact cu impresioniştii, impulsul acestui muzician
. spre conţinuturile interioare este atât de puternic încât în
operele lui poate fi de îndată recunoscută ţ5şnirea sufle-
tului sonor al prezentului, cu toate suferinţele lui chinu-
itoare şi nervii lui. zd.runcinaţi. Pe de·altă parte, Debussy
nu utilizează nici în imaginile „impresioniste" o·notaţie
pe de-a-ntregul materială, caracteristică muzicii progra-
matice, ci se limitează la exploatarea valorii interioare a
fi:nomenului. ··
Asupra lui Debussy a avut o mare influentă muzica ,
' . /
.
; "'.Multe expcrili1ente au arătat că o astfel de atmosfrr:i spirituală
este p1ielnică nu.numai eroilor, ci fiecărui om. Pcrso:uicle sensibile,
de pildă, nu pot_-suporia să..stea într-o came.ră în care ,-a anat un 0111
. suneteşte antipatic lor, şi aceasta se înt5mplă chiar dacă nu au stiut
:: · ~imic despre IJrezen1a lui. · · . . ' - ''
, 37
,-; '

ll!ltilf!ifiirifIţiîf1,1;1:' a'sd.tlt~tor: anume faptul 'că ambii compoiitori .$unt une~..:._. ~ : ·. ' ... : : _.,. J ' ••:· . ' • l .· ·..... . : ' • ~ •, -:'f . ,: : . ' ...·.( .•'. ',, ': . . .- :·· ~.i·;. ·.--,;: .. ·.j ' . .: •- : . . .. •.
:/ori ,_şriuilşi ciintfo~at_ă_ de:p~)eriţcfriuI,:;;n9Hor'şor1orităfi :·: ', ,! ... , , .. . .· ·· ·-: · , . , . ,. · ··i . . . . . _. .. . · .
~/urâtct, pentru a'i.1rnfa Seducţiile frumuseţii" mai muH
'··sau:fuai putin conv~nţională. ,.Ăsculiătb~1 se simte ade- -.-,
.·..;~cige:a dr~ptuI ie~at,.si~µ~du~s·eÎncontI,nuu'Izvâ~lit ca•.·..
..o 'rnînge de teniş pebtru'plasă i::are.desparte pe cei doi '
:·advers'arFreprezentanţii ,:,fruniuseţiH_exforioare şi pe ceL:'.
·-.:a(,frurilostilui" interior. Acest..fru1rios interior estJ fru- .·
;:~osul obţinut prih ren1nţ~rea cerlită,1de O superioară :'
- iiechsi"ta.te interioară la Jrumosul banal. celui dre nu .
.:~sfe'.obişnuit_cu aşi(ceva, fireşte dă acest frurrios inte;ioi·· :
. fi.apare µrât; ;dat fiind că. omul este în'. genere înclinat· .
.,spre ceie exteiio~~e şi nu r~cun9aşte cu plăcere neceSi- ·
;.tateiinterioară (Şi aceasta mai ales astăzi J.). Reriunţînd· ·
• total .la frumo~ul banal; socotind sacre toate mijloacele
·_care împlinţsc scopul autoexprimării, compozitorul.
vienez Arnold Schănberg este astăzi încă singur, ·
·. :recunoscut doar de câţiva puţini entuziaşti. Acest
:,,făcător de reclame", ,,escroc'.' şi ,;cârpaci'~. spune în
Cursullui ·d~ armonie: ,,... orice acord, orice pas îrialnte ..
..'/este posibil. Eu simt însă, chiar şi azi, că. există şi aici..·
anumite condiţii de care depinde fapt'ul .că folosesc
cutare sau cutare disonanţă"*. La .ac·est punct,
Schonherg intuieşte exact că cea mai 'mare libeitaţe,
.care pentru artă este aernl liber şi rieconâiţionat, nu
poate fi totuşi absolută. În fiecare epocă există o măsură
proprie de măsurat această libertate. Iar dincolo de limi-
tele acestei libertăţi,' nu poate sări nici cea mai genială
capacitate. Această măSIră trebuie însă în .orice caz
epuizată şi va fi, de fiecare dată; epuizată. Împotrivi-s-ar
* ,.Die Musik" (M;rzica) X, 2. p. 104. Extr:is diri Harmonielehre
(Universal Edition).
. 38
·:·.:.- _- -'</·- ~,· ·~·'/··oJ·I·> •: .;, .· ,:· . ~ , - r , , .,
cerul,r~fra·~_tar·'~ât"ya vroi!.Schonbe.rn caută şi ~1 să·
:-~ft~ţfitil{f!l1i1~%~~i~;-~ţt.ea.~t1t~isx:titt:t!!;t':'.i·
:.Muzic~)~iSc~cinberg ne'.i~frodti'c'e îrfrr:un 1Joi.!·imp~riu,/
.urtde'..trăirile~rriiiz.icale nLi .i~~tacustice,.ci pur·sufleteştî.
. Deaiciîncepe··::muzica.viitbriilui'-' i ··;c , ; .' ..
·..Du.pă. 'ţefuril; idc,ili.~tc; 'în pictură vin la râ~d
căutările')mpresioniste care:le-au)nlocuit pe primele.
Ultim~Ie"se înch~1e în forma lor dogmatică şi prin aspi-
raţiilţ -pur na_tiiraliste::Teoria neoimpresionismului (care
.se:consideră ometodă universal r_ectinosc:Lită) susţine
jcieea·de a nu fixa pe pânză un fragment întâmplător luat .
.dif.l Îl!ltti~ă, ci .~Jnfăţişa nattir~ întreagă în sfrălu~irea şi
.so~pfooZitateâ·ei~-, · . ·. :·.·· ,·,. . . . . •. ·. .. .
· :' căm"· în aceeaşj"perioadă· luăm aerde a:ite trei
.fenon1eile complet dife'rite:· l) de,R,osetti şi elevu.! său
· Bume-Jones cu şirul lor de discipoli,·2) De Băcklin, ci.I .
unnaşul lui direcfShlc;;k şi discipolii lor; 3).de Segantini
ai cărui imitatori strict formali alcătuiesc o suită care nu '
e bună de nimic. .
·Aceste trei nuine au fost alese tocmai ca exemple
caracteristice ale unor căutări în domenii imateriale.
Rosetti s-a înd~eptat către Prerafaeliţi_, încercând să .·
.reînvie formele lor abstracte. B6cklin a pornit-o pe .
ter;nul mit9logiei şi al basmelor, .împrejurări în care,
spre deo'sebire de ·Rosetti, şi-a îmbrăcat afo~tuirile
. abstracte.în forme corporale materiale. Segantini ca.re, ·
exterior vorbind, este în aceastn înşiruire cel mai „mate-
rial" din toţi, prelua ca atare forme ale n'aturii, pe care
un·eori Je prelucra 'până în cele mai mici· detalii (d~
exemplu lanţuri de munţi, dar şi pietre, animale etc.),
dar se pricepea întodeauna ca, în ciuda formei vizibil
materiale, să creeze figuri abstracte, motiv·pentni cnre, '
pe plai1 interior, poate fi socotit cel mai imaterial artist
din seria mentionată. Aceştia sunt cercetătorii interioii-
' · ..
*·V.de ex. Signac: De Defacroix au Neo-impressionisme _(în ger-
nmnă- apărut la Charlottemburg, 1910). ·
39

tătii în lumea exterioară. Pe altă ·cale, mai apropiat~ de
mipoacele picturale pure a porni.t în a~eeaşi mi~rnne
cercetătorul noilor legi ale fonne1 - CeZ'anne. Dmt~-o
cească de ceai el ştia să zămislească o fiinţă însufleptă
s;:u
1
mai precis spus, să identifice"în această ceaşcă o
fiin~ă. Cezanne înalţă „na_tura moartă" la un nivel la c~re ·
obi~ctele, ·exterior vorbind „moarte", pe plan i~te:1or
·învie. El tratează. aceste obiecte întocmai ca pe mşt~
oameni,. p~ntru că avea darul să recunoască iJretutin~em
.;,iaţa interioară. Ştia să le imprime acea _ex~res1e ~a
culorii în stare să se constituie ca pură notaţie picturala,
da.r şi să le cupiindă în forme care vor fi înălţate la_ran:
oul ·unor formule adesea matematice, cu sonontate
:bstractă, _iradi i!"ld armonie. Nu este vorba d~
reprezentarea unui om, .nici de cea a unui măr s:u a unm
copac, ci toate astea sunt folosite de Cezann_e m ~copul
alcătuirii acelui obiect purtător al .unui ·sunet p1~tur_al
interior, .numit ti;l.blou. Aşa îşi şi den~meşte în fon~
operele sale unul din~re cei n::ai-mari artişti ~:.an~~:1
~derni - Henri Matisse. El_p1ctează:,,,tabloun , ş1 m
aceste „tablouri" încearcă să redea „divinul"*. Pe~tru a~
ajunge aici, nu foloseşte alte mijloace decât obiectu~
(om. sau orice altceva) ca pu"ncl de plecare, precum Ş~
mijloacele specifice picturii şi numai ei - culoare~ ş1
fomrn. Ghidat de talentul pur personal, ca francez fond
dotat în mod special şi- admirabil pentru culoare,
Mati!'.se plasează centrul de greutate şi întreaga
încărcătură a imaginii în culoare. La fel ca şi D~bus,sy, .
nu se va putea elibera multă'vreme de genul de .fr:u-
musete deprinsă: impresionism~! îi curge încă în vine.
Aşa ;e face C:ă la Matisse, alături de ~ablouri de :11ar.~
vitalitate interioară, născute din presmnea neces1tăţu
interioare, întâlnim _şi alte tablouri, produse în pri!lcipal
de impulsuri de ordin exterior sau .de stimuli ţxteriori
(cât de frecvent te gândeşti în asemenea ocazii la Manet !),
tablouri în care nu palpită, dominant. sau exclusiv, decât
* A se·vedea articolul său din „Artă şi artişti", 1909'. caiet Vlll.
40
viată e~terioară. În aceste cazuri, frumuseţea specific
fra~ceză, rafin.ată, gurmandă de pure sonorităţi
melodice ale picturii ţste atrasă către o zonă rece, situ-
ată deasupra norilor. ,
Niciodată nu cade în mrejeie acestui tip de frumuseţe
celălalt parizian ilustru, spaniolul Pablo Picasso.
Permanent mânat de. impulsul imperios al
autoexprimării, adesea antrenat într-un chip _::le-a dreptul
furtunos, Picasso se n ăpusteşte când pe un mijloc
tehnic; când pe altul. Dacă între aceste mijloace apare o
prăpastie, Picasso pur şi simplu face un salt nebunesc şi
iată-l, spre groaza mulţimii, de cealaltă parte a arenei,
inuman de mare, a discipolilor. săi. Aceştia erau tocmai
· pe_cale să creadă că l-au·ajuns din urn1ă. Acum însă tre-
buie din nou să înceapă chinuitorul drum ba în sus; ba în
jos. A'.stfel s-a născut ultima mişcare „franceză" a cubis-
mului; despre care voi vorbi pe larg în pa,rtea a doua a_
scrieri'i de fată. Picasso încearcă să ajungă la constructiv
pe calea rel,aţiilor numerice. În u]timele sale ·lucrări
(1911), Picasso ajunge l_ogic la niI11icirea, distrugerea
materialităţii, dar nu prin anihilarea ei, ci printr-un soi
de îmbucătăţire a părţilor componente şi distribuirea lor
constructivă pe sup_rafaţa tabloului. În chip ciudat, s-ar
părea însă-că vrea, cu toate acestea, să păst1:eze aparenţa .
materialităţii. Picasso nu se sperie· de nici un mijloc şi
dacă în. problema purei forme grafice îl stânjeneşte
culoarea, atunci o aruncă peste bord şi pictează un
· tablou în brun şi alb. Tocmai aceste probleme constituie
principala forţă a lui Pica·sso. Matisse :- -culoarea. .
.Picasso - fonna. Două îndrumări de seamă spre un ţel
,. de seamă. .

1v.:PIRAMIDA"I"·,'' • . :;:· • ,,• ·,·,•, I
., '·:,, ·• ; . I :
.-:)
., .
În felu( acesta, diferite' genuri de artă pornesc treptat sr
exprime ceea ce pot exprima inai .bine, fiecare din ele
:prin mijloacele pe c.ar..e le deţine în exclusivitate.
Dar tocmai fo ciuda sau mulţuinită acestei separări,
· nicicând în ultima vreme nu s-au aflat artele ca atare,
J1ai aproape una dţ alta de.cât în acest ultirh ~e-as al unei
. COtituri Spirituale. I
În .toate cele arătate se află germeryii aspiraţiei spre
ceea ce este dincolo de natural, spre abstracţie' şi spre
natura interioară. Conştient sau. inconş.tient, artiştii
ascultă de cuvântul lui Socrate: ,,Cunoaşte-te·pe tine
însuţi !" Conştient sau inconşt,ient, ei se adresează trep-
.tat şi în principal materialului ce le stă la dispoziţie; îl
examinează şi aşază pe cântarul spiritului valoarea inte-
rioară a elementelor care se potrivesc creaţiei în arta lor
proprie.
Iar din această aspiraţie ·rezultă de la sine consecinţa·
firească - o compara,tie a elementelor proprii cu cele ale
altui gen de artă. Într-un asemenea caz, cele mai bogate
învăţăminte le oferă muzica. Lăsând la o parte câteva
excepţii şi abateri, muzica este arta care, de mai multe
secole încoace nu-şi foloseşte mijloacele pentru a
reprezenta fenomenele naturii, ci ca mijloc de expresie a
vieţii sufieteşti a artistului şi pentru a zămisli viaţa pro-
prie a tonurilor muzicale.
43

Un artist care nu-şi găseşte ţelul propriu în imitarea,
fie ea şi artistică, a fenomenelor naturii, dar care este un
artist ~reator care vrea şi trebuie să dea expresie uni:1
er-
sului său interior, priveşte cu invidie cât de firesc Şl d~
uşor pot fi _atinse asemenea ţeluri în arta - astăzi cea mm
imaterială - a muzicii. Este de înţeles că -lin asemenea
artist se va' adresa muzicii şi va încerca să găsească şi în
arta sa mijloace asemănătoare. De aici se trage interesul
actual al picturii pentru ritm, pentru construcţia mate~a~
tică, abstractă, precum şi actuala preţuire a repet1y~1
tonu.lui cromatic, a felului în tare culoarea este pu~a 111
mişcare etc. . .· . · .
Această co'mpai:aţie între mijloacele artelor celor mai
diferite între ele şi acest mod al artelor de a învăţa unele
de la altele pot învinge ş'i avea succţs numai dacă
preluările de metodă nu rămân exterioare, ci sunt de
principiu. Ace·stea înseamnă că ceea ce un anume gen de
. artă are de învăţat de la alt gen de artă este felul de a ,·
proceda cu mijloacele ei proprii; trebuie să înveţe acest
lucru pentru a trata la fel propriile ~i mijloace; conforn:
principiului specific numai ei. In .proq:sul acestei.
învătăi"i, artistul nu trebuie să uite că fiecare mijloc de
expr~sie ascunde în sine modul de folosire potrivit şi că
acest mod de folosire trebuie dibăcit. ~.
Muzica poate - în folosirea formei - să atingă rezul-
ta.te la care pictura nu poate ajunge. Pe de altă parte, în
anumite aspecte şi caractere, muzica rămâne în urma
·picturii. De pildă, .muzica are la dispoziţie timpul,
extensia în timp. În schiri1b pictura, prin faptul. că nu
deţine avantajul menţionat, poate s_ă ofere privitorului
într-o, singură clipă întreg conţinutul operei, lucru de
nerealizat în muzică*. Muz.ica, pe deplin ema_ncipată,
exterior vorbind; de natură, nu are nevoie să împ'rumute
,, Aceste deosebi1i, ca orice în .această lume, trebui't: înţelese î.n
mod relativ. Într-un anume sens, muzica poate evita extensia în timp,
iar pictura.poate folosi această extensie. ~um am spus, orice ~finiiaţie
are o valoare relativă. · · · ·
L . 44
..·
de undeva din exterior foi·me pentru. limbajul ei*.
Pictura este încă şi astăzi aproape complet d.epenclentă
de formele naturale, de formele împrumutate din natură.
Iar sarcina picturii este..astăzi să-şi examineze forţele şi
mijloacele, să le cunoască, aşa cum muzica o face de
·111ult, precum şi să încerce să aplice în scopul creaţiei
aceste mijloace şi foqdntr-un 1i10d pur pictural. .
După cum adâncirea unui anume gen de artă însine
îl delimitează de Celelalte, tot astfel comparaţia le
re~neşte iarăşi în aspiraţiile interioare. Aşa se poate
observ.a că fiecare gen ·de artă îşi are forţele lui proprii,
care nu pot fi înlocuite cu cele ale altui gen de artă. Aşa
se poate ajunge, în cele din urmă, la unirea fortelor
speciţ"ice diferitelor arte. Din această unire va rezulta cu
timpul o artă pe care o putem presimţi de pe acum ca
adevărata arUi monumentală., Şi orice artist care se
cufundă în comorfle tainice ale interioâtăţii artei ·sale, ··
este ~n colaborator de invidiat la făur.rea_ piramidei
spirituale ce se vaînălţa până la cer.. .
* Câr"tle jalnic eşuează încercările de a folosi mijloace muzicale
pentrn a reda forme exterioare o dovedeşte inuzica programatică îngust
!nteleasă. Au mai fost făcute aseme~ea experimente şi .de curând. A
imita orăci:iitul broaştelor, cotcodăcitul păsărilor de curte, zg_omotul
unei benzi de tocilărie este ·desigur o treabă cu totul demnă de scena . ·
unui va~ieteu şi poate, ca glumă distractivă, avea· efecte fo:irte
:unuz:inte. Pentru muzica serioasă însă asemenea excentricităţi rămân
numai exemple instructive pe:ntru eşecurile în~,,iedarea naturii". Natura
, are limbajul ei propriu, care aqionează asupra noastră cu o fo11ă i·nvin·- .
' l cibilă. Acest limbaj nu trebuie imitat. Dacă reprezinti,.pe cale muzi-
; cală, o curte de găin·i pentru a crea o dispoziţie unei atinosfeiie „natu-
l· rale" şi a-I transpune pe ascultător într-o asemef)ea d{spoziţie, apare
'.i clar că sarcina este imposibilă şi deloc necesară. O astfel de.stare de
(;:. spirit stă la îndemâna oricărei arte, dar nu prin imitarea exterioară a
;inaturii, ci prin redarea aitistică a atmosferei în valorile interioritătii ei.~. • • •4
li~

V. ACŢIUNEA CULORII
·Atunci când îţi plimbi privirea pe o paletă acoperită de
culori, rezultă d9uă efecte principale: ·
1) Un efect pur fizic, ochiul îns.uşi fiind cucerit de
frumuseţea şi de·alte calităţi ale culorii. Privitorul r.esim-
te mulţumire, bucurie; Ia fel ca un „gourinet", .atund
· când îmbucă o delic~tesă. Sau ochiul este înviorat, :
întocmai ca şi cerul gurii de un.aliment picant. De ase-
meni, se calmează sau se răcoreşte Ia fel ca degetul care
atinge o bucată de gheaţă
1
• Oricum toate acestea sunt
senzaţii fizice care,' ca atare, nu pot fi decât de ·scurtă '
durată. Ele sunt, în plus, superficiale ş( nici nu lasă vreo
impres.ie durabilă, dacă sufletul 'rămâne absent. Aşa · ··
după cum Ia atingerea gheţii nu poţi trăi decât,senzaţia
,· ' unei răceli fizice, uitând de această senzaţie după ce
; degetÎ.11 s-a reîncălzit, tot astfel efectul fizic al culorii va
··. fi uitat, . odată întoarsă privirea. Dar tot aşa cum senzaţia
i .fizică a răcelii gheţii, dacă pătrunde niai adânc în corp, ' .,
·· trezeşte ş~ alte senzaţii, mai adânci, şi poate provoci, un
:,Jnţreg lanţ de trăiri psihice, :tot astfel impresia superfi-
. cială poate şi ea deveni trăire, experienţă. . .
Numai obiectele·cu care ne-am obişnuit acţionează
:·superficial asupra unui om cu o sensibilitate mediocră.
'.; Obiectele însă care ne întâmpină pentru prima oară
jexl~rcită imediat asupn1 noastră o impresie·de ordin
! sufletesc. Copilul resi'mte în acest fel universul, pentru~ . . .
{49
fr.

' :. ~. ·. : .·. ··.-::~~. ··· ··.!"'·-:··~··: ~·:·~· '·,: .l., ·.i_.·)'.~. ·.,-.. ,, ·.,,i,•-.· ....... ......+ f . .. ..-.. ~. .:, :!:"··.~·=·t{f"
·el·fiecare ·otiect 'fond o-noutate: :Cand csop1lul ye.deJ
:-tumin~ es(e ~tras.de ea, :vreas~9"apdc.e;tşi frige degetet~. . •. · .. • . ·. , . . •· •. • :I · ' ., ·: 1, "·· · ·, .· "".. .·. •J};._V-,'j
Jidqb~;~d.~şt~ ftj_cţ; şi r~sp~f_t.fal~--a~p~c,~rţ)~P?.q~y~{~
::că lununa,'<pe l~ng~·faţa eJ d?şmăno_asă; : m.c11 are ŞI y~~
:prieten?ăsă, 'ea'izgoneşte înturiţri_cuţ; ·pr~lungeşte ,zhî.~]
po~te oferfc_ăld~r~._:gătitut~âns.~ji, ~a chilu şi ~n,sp~~~
·ţacol' amuzanţ,.- După ,acu_mular~!i. a~es_tor expe,~1enţe; ;
cunoştinţa cu 'lumina;este rezolvată, )ar.~unoştinţele:
referitoare la ea sunt înmagazinate îri creier. Dispare:
interesul intens;. _iar piu-tkularitatea flăc~ii de_a oferi uri;
sp~ctacol se luptă Cl!, totala.indiferenţă faţă' de ea. Pe;
·această caie ~niversulîşi pierde treptât farinecul.Do:arj
· se ştie că atb6rii fac umbră, caii pafalerga iute şi auto·:)
mobileţe îi;ic~ şi µ-iai iute,·_că latră_ câi~ii. că .J~rn_ea)e_,
.. află departe, iar omul din ~gliricţă,nu _este unul veritabil. ·..:
. ·. Numai într-un s'tădiu mâlînalt:de dezvoltare:'a orrtu~~
foi se 'măreşte necc:int6nit cercid:~~_elcitînsuşid c~re se··
·.:rE:fef~ la'obiec_te "şi)'iinţe_ dh~_ers1~~a_te_)r(c~iul}nei·~ei-
.voltări superioare,·,acfoste obiecte şi fiinţe .dobândes,c o.,.
:valoare intrins~că şi, în cele "ctinurmă, 'pro"Voă,că un .·
sunet interior. La fel se întâmplă. şi cu culoarea care, la .
un nivel inferior ai sensibilităţii sufleteşti,'. nu-poate ·.
provoca decât un efect ce .dispare curând după .
.încheierea stimulului..Dar ş~ _în .această situaţie efectul
.cel rnai simplu. nu este tritot.d.eauna unul şi acelaşi.
Oqhiul est_e mai ·mult şi mai tarţ atras de culorii~
deschise, şi încă şi mai mult şi mai tare de.culorile cele
._mai deschise, mai .calde: 'roşul de cinabru atrage şi
stimulează ca şi flacăra pe care omul.o priveşte întot-
deauna cu lăcomie. Galbenul strident al lămâiei după un
interval mai lung provoacă ochiului durere, la fel ca şi ._·
urechii sunetul înalt şi strident al unei trompete..Ochiul .
se nelinişteşte, nu suportă îndelung privitul şi· caută să ·
se adâncească în liniştea ·albastrului ~au verdelui. .
2) Al doilea rezultat important al observării culorii
este efectul psihic al acesteia. Aici iese la lumină forţa
psihică a .culoŢii; care trezeşte o vibraţie sufletească..Iar
forţa primă elementară, fizică, devine calea pe care
culoarea ajunge la suflet.
· 50
·•.D~t·{ i~'e'st':~1 doilea· ef~ct e·s;ie într~dct~yăi '.'un~f_-
,'di~~~( ;c1iip'~_isu_m, ~:ar -puţ~a:'.pfisu:pu:~e-~i~i ~~ci,udle·:)
:' ănterioare/ sa:i ,'dacă este')inirezultaţ asoci?.,ti".{ r~mârie'·•::,
' poitE{o)ntiebare. Re9.arec~ s_ufletulesţe în ge·nei-e·strâns.::
.·Jeoat"de ,trup, devine·"posib,il faptu~ câ o'.emoţie_. psihică .•'' ~ •. ..• ... . . . . ·..;. ., . • · . ·.·· ;.>. ·i
. să pr~v9ac,e priri aso~iaţi~·o alta, <>?respun~~t<?ar~}riinei.·. :
.·emo'ţii. _De exeITlplu; culoa_rea roşie · poate p~ovo~a o .
· vibr.aţ1e sufletească, asemăn.~toare_c~lei pricinuite ~e o .
fladră,pentrucă roşuleste culoarea flăcării. Roşul cald. .. . . .: . •. . . . . .
acţionează agitatoric, ,eLppate creşte până Ia punctul ·
unei jene-dureroase, p6'a.te~şi-priri •asemănarea lui cu.
sângeie c"urgând. lri;acest .fel, .această culo.are trezeşte .
amintirea unui alt agerit fizic,·care exercită nemijlocit uri ·
'efect~epiăcut asuprasufletufui. . ·-'. ,:.:- ·.. ,· . •.". '
. , . Dacă aces.ta âr fi cazul,:' atunci am găs.i uşor; cu'aju- · .
.torul noµ~"nii de asociaţie,.·o e~plicaţie şf pentru.celelalte
efecte fizice ale·culprii; adică' pentru acţiunile ei nu
nuinaJ asupra organuiui vederii,' dar şi asupra.altor
simţuri_. Se poate într-adevăr pre·supunţ că un gal~en
deschis, de pildă, poate da impresia de a"cru' prin .
. .asocierea-cu lămâia.. . ,. · · .. · :
Este însă aproape imposib1I să fie .duse până la capăt .
. asemenea explicaţii.' Tocmai în ceea ce priveşte gustul
~ulorii.sunt cunoscute diverse exemple în care această• f ' •
explicaţie nu poate fi folosită. Un medic din Dresda
relatează despre u~ul din pacienţii săi, pe care îl carac-
. te1:"izează drept un om „neobişnuit de elevat pe plan
spifitual", că resimţea gustul unui anumit soş întotdeau-
na şi negreşit ca „albastro"?!<, adică îl simţea ca o culoare
albastră. S-ar putea admite şi o altă explicaţie,
asemănătoare dar totuşi diferită, .şi anume că tocmai la
oamenii foarte dezvolta.ţi pe plan spiritual, căile spre
* Dr. med. Freudenbei:g. Disjuncţia persona.!ităţii (,,Universul
sup~asenzoria(", 1908, nr. 2, pp. 64-65). Aici se vorbeşte şi despre
auzul colorat (p. 65), prilej cu care autorul observq că tabele)e
comparative nu postulează nici o lege generală. V. şi L. Silbaneiev în
revista „Muzica", Moscova, 1911, nr. 9. Cu siguranţă că acolo se
indică proxima stabilire a unei ase.menea legi. .
....
51

I
suflet-şi impresiile acestuia sunt atât de direct accesibile
încât un efect care trece prin gust, ajunge de îndată în
suflet şi de acolo deschide căile corespunzătoare prin
care alte organe materiale pot participa (în cazul no~tru
- ochiul). Ar fi vorba despre un fel de ecou identic celui
al unor instrumente muzicale care, fără a fi direct atinse,
răsună o dată cu alt instrunient, atins direct. Astfel de
oameni puternic emotivi seamănă cu acele viori bune,
pe care s-a cântat mult şi care, la fiecare atingere de
arcuş, vibrează în toate componentele şi fibrele lor.
Preluând' această explicaţie trebuie, fireşte, să fie
luat în consideraţie faptul că văzul este legat nu numai ,
. de gust, ci şi de toate celelalte simţuri. Aşa se şi
întâmplă, într-adevăr. Unele ~ulori pot avea un aspect ·
zgrunţuros, înţepător, în timp ce altele,.dimpotrivă, par
lunecoase, catifelate, chemând parcă mângâierea (albas-
trul t1ltramarin închis, verdele cfomoxid, lacul de
garanţă). Chiar şi deosebirea dintre rec_e şi cald într-o
tonalitate cromatică se bazează pe ·astfel de impresii.
Există de asemenea culori care par „moi''. (lacul de
garanţă) şi altele care dau întotdeauna impresia de duri-
tate .(verdele cobalt, oxidul albastru-verde), astfel că,
proaspăt chiar fiind scoasă din tub, culoarea poate părea
uscată.
Expresia „culori parfumate" este de uz curent
În sfârşit, SU[!etul culorilor este ceva atât de precis,
încât probabil că nu există nici un om care să încerce să
redea impresia galbenului strident pe clapele.cele mai
joase ale pianului sau care să compare lacul de garanţă
vişiniu cu o voce de soprană*. Această interpretare (de
. fapt to_t printr-o asociere de idei) nu va fi suficientă în
'
* În acest domeniu s-a lucrat mult până acum-· şi teoretic şi prac-
tic. Pe baza asemănării multilaterale (şi pe planul vibraţiei fizice a
aerului şi luminii) s-a·căutat şi pentru pictură posibilitatea de a-i con-
strui un sistem contrapunctic. Pe de altă parte, în practică, s-a·încercat
cu ·succes învăţarea unei melodii de către copii nedotaţi muzical, cu
ajutorul culorilor (de ex. prin flon). fn acest.domeniu a lucrat timp de
mulţi ani d-na A. Sacharin-Unkowsky, elaborând o metodă precisă
specialii „de a vedea sunetulîn culoare şi de aauzi muzical culorile". :. . !
52
anume cazuri, deosebit de importante pentru noi. Cine a
auzit de cromoterapie ştie că lumina colorată poate avea
efecte cu totul speciale asupra întregului_corp omenesc.
S-a încercat în fel şi chip să se exploateze această forţă a
culorii,· folosind-o în diverse cazuri de boli nervoase,
prilejuri cu care s-a remarcat că lumina roşie acţionează
ca excitant şi asupra-inimii, iar lumina albastră, dim-
potrivă, poate provoca paralizii temporare. Dacă se pot
observa astfel de efecte şi asupra animalelor şi plantelor,
C€ea ce este cazul, atunci explicaţia prin asociere este
total eliminată. Realităţile acestea dovedesc în orice caz
că există în culoare o forţă enormă, puţin cercetată, care
poate influenţa în întregime corpul omenesc, ca orga-
nism fizic. Dacă însă procedeul asocierii nu pare.
îndestulător în cazul acesta, atunci nu ne vom putea
mulţumi cu această explicaţie, nici în ceea ce priveşte .
acţiunea culorţi asupra psihicului. În general însă, _
culoarea este un, mijloc de a exercita o influenţă directă
asupra sufletului. Culoarea este clapa. Ochiul este cioca-
.nul. Sufletul este pianul cu multe corzi. ·
Artistufeste mâna prin care una sau alta din clape fac
sufletul omenesc- să vibreze adecvat. Este limpede deci
'că annoniile cromatice nu se pot baza decât pe princi-_. ,
piui afectării adecvate a sufletului omenesc. Această
bază va fi de.numită principiul necesităţii interioare.
'.,· Aceas'tă metodă·este p~acţicati{ de multă vreme în şcoala
·initi::itoarei si a fost recunoscută de conservatorul din St _Petersburg ca
fut/Jă. far s'kriabin a ;!cătuit pe cale empirică un tabel paralel al
['tonurilor muzicale şi cr~matice, foarte asemănător cy tabelul fjiic '
'i~J d-n'ei Unkowsky. Skriabin şi-a folosit conving5torprincipiul în
( lucrarea „Prometeu".
~-/:' ·
-~~~::
tş~,- .·

,,Omul în care mJzica nu-şi află loc ..
şi care nu viţ,rează la dulcele ei sunet
e numai bun de-hoţ, _escroc şi.trădător,
iar mintea lui ca noaptea-i de obscură,
. I • •
,.
privirea cruntă ca a lui Ereb, el fiul noppi. , :
Intr-un astfel de om nu te încrede - ascultă muzica !"
. ,,
·SHAKESPEARE
, .

vi. LIMBAJUL FORMELOR
.. ,/i(şf ALCULORILOR :: .
-:.t::,..', . L.:..,-'.: ' , • .. : ,:- ; .' .· _! ">-''..:' l
.·Toni.II riluzical are acces direct la-sufletul'omul~i, unde
. găseşte' imediat ecou, de vreme ce onmL.are :,rntzica în
· ··e1 însuşi". ,,Oricine ştie că galbenul, portocaliul şi roşul
.· exprimă şi transmit,'ideea de bucurie, de abundenţă"
(Delacroix)*,. . . - .
Aceste două citate dovedesc profunda înrudire a
artelor între ele, în general, şi a muzicii cu- pictura: în
· special. Pe această frapantă înrudire şi-a construit cu
siguranţă .Goeth_e opinia că pictura trţb_µie să-şi obţină ·
propri~ tonalitate de fond. Această formulare profetică a .
. lui Goethe reprezintă o presimţire a situaţiei în care se
găseşte azi pictura, situaţie care este punctul de plecare.
al unui drum pe c;are pictura se va dezvolta cu ajutoruf.
propriilor ei mijloace, până la nivelul" artei în sens
abstract, ajungând, în cele din urmă, la compoziţia pur
~ru~~ . . .
. În acest scopÎi stau la dispoziţie două mijloace:
· 1) Culoarea.
2) Forma.
Forma, ca reprezentare a unui obiect (real sau nu)
sau ca·delimitare pur abstractă a unui spaţiu, a unei
* P. Signac - vezi şi interesantul articol de K. Scheffler
Notiţe despre culoare (,,Arta decorativă", febr. 1901).
55
. I

suprafeţe, poate exista prin ea însăşi, autonomă.' ·
Culoarea nu. Culoarea nu poate fi extinsă peste anumite
limite. Un roşu infinif nu poate exista decât sub aspect
conceptual sau spiritual. Când auzi cuvântul „roşu",
aces·t roşu, în reprezentarea noastră, nu este în nici un
fei delimitat. O asemenea delimitare trebu1·e la nevoie' '
asociată culorii în mod forţat. Roşul pe care nu-l vezi
materialmente, ci doar ţi-l reprezinţi în .mod abstract,
trezeşte, pe 'de altă parte, o anume reprezentare inte- -
rioară precisă sau imprecisă, care are un sunet pur interi-
or*. Acest roşu, trăind din_-sonoritatea cuvântului, nu
. implică nici luat în sine vrfo trecere expresă spre cald
sau rece. O asemenea trecere trebuie adăuaată mental ·; C, '
ca un soi de nuantare fină a tonului de raru· !::ie aceea
' calific acest văz spiritual qrept imprecis. Este totuşi în
acelaşi timp şi · precis, deoarece sunetul interior rămâne
tn stare pură, fără înclinări întîrnplătoare ducând la par-
ticularizări spre cald sau rece. Acest sunet interior
seamănă cu sunetul. unei trompete sau al unui instru-
ment, sunet pe care ni-l reprezentăm legat de cuvântul
t1;ompctă etc., fără alte particularizări. Ne imaginăm
sunetul, fără deosebirile care intervin fie prin situarea în
aer liber sau într-un spaţiu închis, fie prin asocierea cu
alte instrumente, în cazul folosirii instrumentului de
către conducător~! unui poştalion, de un vânător, un
soldat sau un instrumentist virtuoz. Dar dacă acest roşu
trebuie redat material (ca în pictură) atunci: 1) trebuie să
posede o anume tonalitate ale~să din şirul nesfirşit al
.roşurilor posibile, deci trebuie să i se dea o caracterizare
aşa-zis subiectivă, şi 2) trebuie delimitat de alte culori
· care se află obligatoriu pe suprafaţa imaginii, care nu
,pot fi evitate şi datorită, cărora (prin delimitări şi.proxi-
mi tate) caracteristicile subiective se modifică
(dobândind un înveliş obiectiv): aici se pronunţă conso-
nanţa obiectivă. ·
* Un rezultat foarte asemănător şi în ex~mplul următor -cu
copacul, unde elementul material al_reprezentării ocupă un loc mai
mare. -
56
Acest raport de neevitat dintre ·culoare şi formă ne
determină să observăm efectele exercitate de formă
asupra culorii. Forma însăşi, fie ;a şi complet abstractă
şi aidoma unei forn1e geometrice, are propriul ei sunet
· interior; este o esenţă spirituală cu trăsături care fac
parte din identitatea ei. Un triunghi (rară alte precizări -
dacă este vorba despre un triunghi ascufit, isoscel sau
echilateral) este o esenţă de·acest fel, cu propriul ei par- .
fum spirifoal. Acest parfum se diferenţiază în cursul -
raporturilor cu alte f_orme, dobândeşte nuanţe secun-
dare, rămâ~e însă în fond neschimbat, după cum
mireasma trandafirului nu va putea niciodată să se con- ·
funde cu mireasma violetei. La fel se întâmplă cu cer-
cul, pătratul şi orice alte fonne posibile*. Deci aceeaşi
desfăşurare ca cea de mai sus, .privitbare Ia culoarea
roşie: o substanţă subiectivă în înveliş obiectiv. ·
Aici se evidenţiază clar reciprocitatea de efecte între
f<?rmă şi culoare. Cu un triunghi umplut cu galben, ufl'
cerc cu albastru, un pătr~t cu verde, apoi din nou un tri-
unghi cu verde, un cerc cu galben, un pătrat cu albastru
etc. - avem în faţa ochilor esenţe cu totul diferite între
ele şi cu efecte tot atât de diferite. - ·.
Se poate observa uşor, cu ~cest prilej, că valoarea
u~or culoriA este subliniată. prin unele forrrie şi atenuat~ . ·
p.rm altele, In orice caz, culorile ascuţite sună, în speci-
ficul lo.r; mai puternic. dacă se asociază cu.o formă
ascuţită (de exemplu galbenul în triunghi), culorilor care
tind spre tonurile adânci. sunt accentuate în această
tendinţă de formele rotunde (de exemplu; albastrul în
cerc): Este, fireşte, pe de altă pare limpede că
nepotrivirea dintre formă şi culoare nu .trebui~ socotită
ca exprimând o „lipsă de annonie", ci, dimpotrivă, ca o
, p.ouă şansă _spre o nouă armoriie. Întrucât numărul culo~
,~ritor şi _al formelor este infinit, ·combinaţiile posibile ·
;( sunt şi ele infinite, la fel şi acţiunile lor. Acest material
:este inepuizabil. - ' ·
( , * l!n roi ;S~n11~iticativ îl are aici şi direciia în care se află de pildă
.~nunghrnl, deci mişcarea. Ace.st lucru are o m:i.re importanţă în pictură.
~ - . .
. , ; .,. {
.·f
'·.}

·.:· .!,!!.';'
?: Î~ s~~s.restrâns ·forn1a nu est~, fodici uh c~z. }ll't~~va,,
t;:;>~.~Pffdţ1/~itâl;~c'.u~~L's~vi:itfre~ct{·~1ta·/ 1-ce_a.s,ta'i r··fi,J
.:::.:definirea eiexterioaiă:Intrucât însă tot ceea ce este eJCte~ .
i:.:rior:.'.as~upde îns:iD~ ş(~ re'alititt{ in{erioiuJ (~ar'e i~s~:ta,'.
)/iye'ală maimult·sau.mai.puţin),·.ţot astfel orice forITJă ~e,
'):.şi <iiri conţiriut foieri_ol4:.fofm~ies~e;prin) mnare, expre:.
.':,:::sia bonţinutuiuj interior: ·1cea~ta.:este. defi1!iţia ei .în
>'.miezul interior al lucrului. Afc} se cuvine să·:ne gândim
'la herriplul mai su~ citat cu-piânul, · unde îţi loc de
.·'. .: ;,culoare" se scrie.,;forină":,artistul este mâna care; pe o
1· dapă sau· alta {c!apă-forrriă), :· face _să ·vibreze
· corespunzător sufletul omenesc. Este astfel limpede· că
...'·armonia formelor nusepoatţ ·sprijini decât pe principiu!
i .sensibilizârii'adecvate a sutietuluiomenesc...·.'•.
· · ;Acest prin.cipi~ ii,f~st·denumit aici principiul neţ(
sităţii interioare: . . , ". . ·.·. . .. ·. ·;..'. . , / ..
i . · Cele două feţe ale formei sunt, .în acelaşi-timp; cele
,··:'două'feluri ale ei. De.aceea, ;delimitarea exte~o8:fă este
·. total corespunzătoare numai atunci când scoate la iveală
. în modul cel mai ,,expresiv conp!1µtul interior al
fonnei**:Aspectul exterior.al formei, adică delimitarea
.care în acest caz ·slujeşte forniei drept instrument, pC>ate,
fi foarte diferit. ·
·.· fosă în ciudă futu·ror variantelor pe care forma lt;;
.poat6 îmbrăca, ea ·nu va depăşi niciodat.ă două ·u0ite
extreme şi anume: ·
1. sau forma Va sluj1, C,7 delimitare, .scopului de a
.decupa un oqiect material dintr-o suprafaţă, prin urmare
de a·desena acest obiect material pe suprafaţă; sau '
2. Fo.rma va rămâne abstractă,· adică nu va irydica.
" Atunci· când o·formă nu impresionează sau, mai bine zis, ,,nu
spune nimic", nu trebuie înţelese lucruril,!! ad litteram. Nu există nici o
fonnă,. ca·de altfel nimic pe lume, care ;,să nu spună chiar nimic". .
*" Acest termen de „expresiv" trebuie înţeles exact: uneodforma
este expresivă chiar dacă este potolită. Uneori forma oferă cu maxi-
mum de expresivitate ·necesarul, tocmai atunci când nu merge până la
ffmita ei,·ci este doar un semnal, indicând directia spre expresia exte-
riorizată.
58
nici un ~-~i~;t real, d vaavea 6 ·exis't~~ţă pll~·abstractă:, .
Ajtfitct~.:~.ţcăt~iri â~stracte·car,e a(:.ca aforţ>'? 'via{ă.•:·::
â~ţdncn'Jiă,": influen'fă şi c·apacitate·proprii d~ a 'acţiona .,
. suni: pătratu],:/terţul;' triunghiul, rombu( trapezulşi
.. i6ate ·ce1efa1te'forme rienvmărnte1 din ce în ce mai com-
plicate şi car~·11uau o'denumire matematică. Toa,te ăcesJ
' te'fo'rrne.~unt cetăţeni cu drepturi egale 'ai imperiului
abstracţiunilor. . . . . ..
. Întrie acesteidouă limite extreme se află l/!1 număr,
· infinit de fo1me, în-care ambele aspecte· sunt prezente, ·
doD;iriat
1fie de 7Iemţntul material, fie de cel ~bstract.
. · In momentul de faţă, ·aceste fonne reprezmtă tezau- "'
ruţ din care artistul îşi e;f;.trage elementele creaţiilor sale.
. ::·'..·Cu forme·e·xclusiv şi pur abstracte;·artistul riu poate
ieşi ă'stăzHa liman.' Aceste· forme sunt..prea imprecise
pentru 'el.A te limita în exc1usivitate la imprecizie,
îns'eamnă 'a fi răpit de multe posibilităţi, ţ exclude
umariul cel mai:pur şi, decurgând de aici, a'-fi împuţina
.mijloacţle de expresie. · ·
Pe de altă parte, ştim că nu există}n artă vreo fonnă
. nuriiaişinumai mater!ală. Nici nu este posibil să redaj o
form~ materială .cu toată exactitatea: d.e bine,sau de rău
artistul este supus ochiului şi mâinii sale, care; în
as·emenea cazuri; reactionează mai artistic decât sufletul. ' .
său care nu doreşte să depµşească ţelurile fotografiei.
Artistul conştient însă, care nu se poate mulţumi cu
înregistrarea protocolară a obiectului material, caută
neapărat ·să dea expresie obiectului destinar
reprezentării, 'act'nun1it odinioară idealizare, ulterior
stilizare, iar mâine cine ştie cum altfel*. 1
* Es~nţialul „ideali zării" se aflu în strădania de a înfrumuseţa
forma, de a o lidica la nivelul ei ideal, ceea ce pu11a însă cu sine riscul
schematizării şi al stingerii sunetului personal interior. .,Stilizarea",
ivită mai mult din inotivatii de ordin impresionist, avea ca prim scop
nu „înfrumuseţarea" formei organice, ci caracterizarea ei subliniată
p1in eliminarea pai1icularităilor neesenţiale. De aceea, în asemenea
cazuri, sunetui creaţiei, deşi er.i impregnat de c::iracter personal, păstra
o notă de o predominantă elocventă exterioară. Proxima tratare şi
transform.ire a formei organice are drept scop dezvăluirea sunetului
59

Această imposibilitate şi inutilitate (în artă) de a
copia, fără nici un scop, obiectele, acest efort de a pre-
lu~ de la obiecte latura lor expresivă, sunt punctele de
plecare ale arţistului care-şi caută drumul ce duce de la
conotaţia „literară" a obiectului fa intenţia pur artistică
(respectiv picturală). Aces! drum duce la arta
compoziţională. ·· · ·
Coinpoziţia pur picturală are, rapo~tat la fom1ă,
următoarele două sarcini:
1. Compunerea întregii imagini.
. 2. Crearea unor forrrie singulare care, în combinaţii
variate, se subordonează coIŢlpoziţiei de ansamblu*. În
acest fel, un număr de obiecte (reale sau eventual
abstracte) se subordonează în tablou unei singure fonne
mari.şi se modifică în sen'sul_p,otrivirilor cu acea formă,
construirii acelei forme. În acest caz, forma singulară ·
· poate avea şi un •·accent personal redus, ea slujind în
pri~ml rând restructurării formei compoziţionale mari,
şi trebuie privită prioritar ca uri element al aces'teia.
.Forma singulară ~ste construită aşa şi· nu altfel, ·pentru ·
că, în cea mai mare măsură, este, în calitatea ei de
material constructiv chemată să servească compoziţia
respectivă şi nu fiindcă propriul sunet interior al acelei
fo1me ar cefe-o, neapărat şi independent de.compoziţia
cea mare.
Aici se urmăreşte ca tel definitiv prima sarcină -
respectiv compunerea întregului tablou**. În acest fel,
inteâor. Forma organică nu '11:Ji slujeşte aici obiectul la îndemână, ci
este doar un element al limbajului divin, care are nevoie de uman ·de
vreme ce se adresează, prin oameni, oamenilor.
* O compoziţie de mari"dimensiuni poate, bineînţeles, să fie
alcătuită. din câteva.compoziţii maj mici, în sine încheiate, care,
aparent, pot fi opuse'întrede şi totuşi pot servi (tocmai p1in opoziţia
lor) compoziţiei principale. Aceste.compozitii mai mici sunt alcătuite
. din forme singulare de coloraturi interioare felurite. · ·
** Un bun exemplu este aici·tnbloul „Femei scăldîndu-se" de
Cezanne, o·compoziţie în triunghi. (Triunghiul mistic.!) O asemenea
construcţie de formă geometi·ică este un vechi principiu, abandonat
până la µrmă, deoarece a degenerat în foane academice rigide, care nu
mai aveau nici sens interio·r, nici însufleţire. Folosirea de către
. ' ' ' ' ' '
60
' elementul abstracCintră treptat pe primtil plan, deşi până
mai ieri se_ ascundea timid şi de-abia perceptibil în
.spatele căutărilor pur materialiste. Această creştere şi în
cele din urmă depăşire a abstracţiei este'firească. Este
firesc ca, pe măsură ce forma organică este tot mai mult
. respinsă, abstracţia să ajungă de la sine şi tot mai mult
pe primul plan şi să dobândească răsunet. .
Ceea ce rămâne din fonna organică are totuşi, după
.., cum s-a mai spus-, un su.net interior propriu care, sau
este identic c~ sunetul interior al secundei componente a
aceleiaşi forme (a abstracţiei adică) printr-o combinare
simplă a ambelor elemente, sau poate fi de natură difer-i-
tă (într-o combinare complicată şT poate inevitabil,...
dizarmonică). În orice caz însă, organicul fo forma-
aleasă îşi face auzit sunetul, chiar şi atunci când este
total împins în:planul al·doilea. De aceea; alegerea
obiectului real este de mare importanţă. În dublul sunet
(acordul spiritual) al ambelor. componente ale formei,
organicul poate susţine abstraqia (prin consonanţă sau
ecou) sau o poate perturba. -Obiectul poate provoca un.
sunet pur întâmplător care, înlocuit cu altul, să nu com-
porte o modificare esenţială a sunetului de bază.
O compoziţie romboidală este construită, să zicem,
cu un număr de personaje umane. o examinăm intuitiv
şi ne întrebăm: sunt oare acele·personaje absolut nece- ..
sare compoziţiei sau ar putea fi înlocuite cu alte forme
organice, dar în aşa fel încât sunetul lor interior de b~ză
să nu sufere ?_Jar dacă da, at~nci ne aflăm aici în faţa
Cezanne a acestui_principiu, ·i-a dat un nou suflu, prin accentuar~a
puternică a factorului compoziţional şi pur pictural. În ·acest .caz,
important, triunghiul nu este un mijloc auxiliar în an;10niiarea arupa-
jului, ci însuşi scopul artistic proclamat sonor. Aici forma geon~etrică
este în acelaşi timp un 1i1ijloc destinat ideii de compoziţie în pictură: ·
cent~! de greutate se.sprijină pe căutarea pur artistică asociată cu pu~·
tenuca co_nsonanţă a.abstracţiei. oe·aceea şi n1odi fică Cezanne,' cu
deplină îndrept:'iţire,' propoqiile figurii omeneşti: nu' numai întreaga
fi~ură trebuie să tindă spre vârful triunghiului, ci şi fiecare parte a cor-
pului este împinsă de jos în sus, de un puternic impuls interior si ·
deyine parcă tot mai uşoară, într-o vizibilă extensie. '
61
"
'

:·unuiţaz'în.{ărfs'uhetui:pbi~ct~lui riu ndinâ(că nu ajută'
sunetu.lui ~?strp~ţiei/'cf·ţi:ş'i d..ăun~:az(î11 Iho,d direc;t}
: câ1d sunet~1·qbjectuluî:~fo!11diforeri()iăbeşte)i·s~rie~.
,tul abstracţieCA.ceastă 'corelare.'nu este dOar mentală >ct.. ',. :,f . . . '. ' . . . . . . • .·. . . . .;. . ' . ·. -. . . .~. • ·. : • .·' .. : . · .. . ' . ' ,...
;~i;:artistic;: V6rbind,':,reală; Ar tr~bui d_eci ca; în'.acest·caz,;
(?ri.s,ă.se g~sţâscă un obiect inai potrivit6'u_sunetu1 inte~
'..J ior:al ~hstracţier (pqtfivit î(con.~onan,iă:orit~plică);'or{.
:':ar trebui că în ansamblu această forn:iă sărărriână pur:
-::ab_stractă;, Aici vom reaminti exemplul cu piânuL Vorr(
· înlocui--~,culoarea",şi' ,,forma" cti „obiectul"/ Fiecare'.,,
·obiect(rară ~ facedeosebi.te Ţntre·ce1 creat de naturăD
; cel re~lizat ~e mâna omului) este o fiinţă cu viaţă pro-,:'
, .prie şi decurgând de.aici; cu .o inevitabilă forţă de-a
,influenţa:_ Oh}ul este neîn~etat supus· acest~Unfluenţ~
( psihice. .Multe din ţezultatele :ei ,vor -rămâne·-în ·
i ~;sub,conştient''. (un<lţ_vor.aveau~ efect ]aJe'l de viu şi·de.
, creator).' Altele vor urca.în ,;conştiinţa superioară"..pe .
! ;multe dintre ele ornul.se;po~te eli~era în~i.lindti-şiisufle- ..
·tul spre a se feri de ele. ,,N,i:ţtura", ad1că mediul exterio'r.~.
.n1ereu în schimbare ·al omului penriută mereu p~in jnter~.
.mediul clapelor (obiectele),' corzile pianului (sufletul) în
vibraţii. Aceste efecte, care ~desea ni se par haotice, se
·compun din trei element(?: efectul culori{obiectului
·însuşi, independent depri,m,{?le do~ă. ·····
· · Ac~m însă, în locul naturil s_e înfăţişeazji artistul, .
c;are dispune de_aceste trei elemente. Iar noi, tracrem fără ·..· ' . . . . D .
9colişuri concluzia: şi aici joacă uri rol decisiv funcţia- ·
nalita_tea: Este deci limpede că alegerea obiectului (ele-
mei]t-sunet de acompaniarnent în ann9~ia formei) nu se
poate baza decât pe plincipiul unui contact functional cu
sufletul omenesc. În acest fel, selectia obiectul~i rezultă
şi, ea din principiul necesităţii interidare. . .
Cu cât componenta abstractă afonnei se găseşte
într.:.o mai mare ~ibertate, _cu atât sonoritatea ei este mai
pură şi totodată mai primitivă.Prin urmare, într-o com-
poziţie _în care corporalu~ este mai mult sau mai puţin de
prisos, acesta poate fi, mai mult sau mai puţin, lăsat pe
dinafară şi înlocuit fie cu forme pur abstracte, fie cu
62
·"::f;rnie corpci~ale_t~tal abstractizate. în :odca~e dintre cele '
·.'.d~uă, caz-~ri ::.ai atistractiz~i.i 5.au) 11 i~tegâriiformeipu?
' âbstract,(în confpoziţie ::::-, ;'.·singuruljudecător';- sfătuitor... .'
... şi atbitru tfe~uiesă ~e.sentimentul :(intuiţiă):'Şi/ fi~~ştd;'.
cu ,câ_t ·a..rtistul foloseşte mai ad~s· asemenea forme .
abstractizate sau abstracte; cu atât lumeiidr:îi -devine
m~i familiară i_ill'.,el pătrunde mahidânc îri acest'. dome- .
ni1.L La fel se întâmp~ă şi ci.I privitorolghldat de ·artist, .
care71 aju.tă să acumuleze tot .mai ,multe ci.rnoştinţ; de '.
Iimb~j abstract·şi, în c,ele din urmă, ,să le stăpânească.
Ne afl_ăm a611tn în faţa întrebării:' dare hu trebuie' să ,
renunţăm, Ţn general/ la obiect/:să.:1 smulgem din ·
cămara noastră _de provizii, să~l azvârlim î_ri patru '
- vânturi şi să prezent~r11 integral abstracţiăpură? Ace~sta .
e~te întrelJflfea_caie ni seimpune_de la sine}~r.prin însăşi.
d1spufa în .legătură cu consonanţa telor două e_lemente
.formale (cel obiectual şi cel abstract), ne şi îndeamnă d~
în.dată_ spre un răspuns. Du'pă c·um orice cuvânt
pronunţat ·ccopac, cer, om) trezeşte în noi o anume
vibraţie interioară, tot aşa orice obiect reprezentat ima- .
gistic trezeşte oastfel de vibraţie. A ne lipsi de:posibili-
tatea de a produce ovibraţie a,r însemna să ne diminuăm.
arsenalul mijfoacelor·de expresie, Aceasta este în orice
·. caz situaµa astăzL Pe lângă acest răspuns' actual, între-
barea de mai sus primeşte însă acel răspuns veşnic, .
mereu identic pţntru orice întrebare din domeniul artei
şi care ar începe prin cu.vântul „tr-ebuie": în artă nu
există nici un „trţbuie"; arta este întotdeauna liberă. Ea
fuge de acest „trebuie" ca ziua de noapte. În ceea ce
.-' priveşte a d_oua problemă a compoziţiei' - şi · anume
crearea uhOr forme singulare în vederea construcţiei unei
compoziţii în ansamblul ei - se cuvine să ipatadăugăm
că, ·în condiţii identice, o aceeaşi formă îşi păstrează
mereu aceeaşi sonoritate. Numai că în general condiţiile
sunt mereu altele, de unde decurg două consecinţe: ·
1. dacă sunetul ideal se modifică prin cmnbinare cu
alte forme, · ·
63

Kandinsky, Wassily - Spiritualul in arta

Kandinsky, Wassily - Spiritualul in arta

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (19)

Similar to Kandinsky, Wassily - Spiritualul in arta

Similar to Kandinsky, Wassily - Spiritualul in arta (20)

More from Robin Cruise Jr.

More from Robin Cruise Jr. (20)

Recently uploaded

Recently uploaded (8)

Kandinsky, Wassily - Spiritualul in arta