despre Bianca Marcovici -PREZENTARE DE CARTE LA I.C.R. TEL- AVIV

1. Despre...
Note de lectură de ZOLTAN TERNER
PREZENTARE DE CARTE LA I.C.R. TEL- AVIV
Bianca Marcovici
"Muntele meu Carmel” o carte bună, chi- lipsa lor de discernământ, pentru răfuielile lor per-
ar foarte bună. Poate pentru că e o culegere sonale, / şantajul, îi eşti dator… / Amestecă zece
antologică. Este Bianca Marcovici be meitava*. nume celebre în şapte rânduri, / insinuări de pe
Mă refer aici la poezie. Poeta e cum o ştim cu toţii, Dunăre, apoi uită, uită… / îţi intră pe fereastră,
un puternic, viguros şi neastâmpărat tempera- în blog pentru nu ştiu ce semnal de carte apatic
ment liric. O egocentrică dezmărginită totuşi din / expediat la alte zeci de reviste… / urcându-se
eul ei puternic, deschisă către lume cu o anumită pe umerii tăi! / Tu rămâi „ţap ispăşitor”, nu poţi
generozitate dominatoare şi capricioasă. Ştie să-i eviţi, / îţi pierzi personalitatea / libertatea, te
că este dotată şi îşi expune harul în văzul lumii, sufocă / pe toate undele, te sterilizează.” Cu cine
să se ştie despre ea că este Poeta. Să ştie o se răfuieşte? Sunt „bastarzii cuvintelor închişi în
lume că ea există. Şi că e muziciană, ingineră la colivie”.
Hevrat haHaşmal*, şi bunică, şi are kviut*, şi că Scrie despre ei, în continuare: „Sunt
este „Ana Blandiana a Israelului”. Iat-o definin- masochiştii virtualului / care-şi pun poze cât
du-se într-un Autoportret-monolog: mai mari, / „tineri bătrâni” de 70 de ani, care se
„în zodia mea: / racul e un mediocru, autodi- autoflagelează, / îşi pipăie cuvintele prin oglinda
dact, / mamă perfectă, soţie ideală, prietenă spartă. / Sinceritatea lor vulgară…de insomnie
sinceră, / urăşte din suflet când e cazul şi de- previzibilă. / Pentru că nu-şi iau medicamentele,
finitiv, se răzbună! / Reuşeşte în viaţă foarte / tratamentul…drogul fufelor!” „cârtiţe, cârtiţe.”
greu dar, ajunge sus în piramidă, / prin muncă! E o pătimaşă dar prin contrast, e în stare de
/ Dăruieşte nimicuri, talentele apar târziu şi le sensibilităţi de mare fineţe. Îşi dovedeşte ra-
pune în valoare. / Părăseşte tot la un simplu gest finamentul poetic şi subtilitatea sofisticată a
când se simte nedorit. / Preferă apele tulburi!” îmbinării sensului cu emoţia în „Lumina lui Nich-
Şi încă un autoportret liric, completându-l ita Stănescu”:
parcă pe primul: „După Nichita / a rămas un mormânt alb / şi-n
„Păstrându-mi apartenenţa / la izvorul el a fost îngropat un singur cuvânt, / poate o
inimoşilor / la filonul stării de a fi cuvânt / răscolind literă, poate o silabă. /../ Doar un glas răscolitor
în omul pământ / în lutul care se mulează pe pe un marş funebru / şi ritmul, paşii…care se
mine / îmi ia forma /neînghiţindu-mă totuşi / pierd undeva într-o văgăună / neumblată, doar
revelaţia cuvântului, vederea…/../ radiază star- o fantă… / dar cum v-am spus / doar un singur
ea de aşteptare / acordul, armonia, visul / cli- cuvânt a fost îngropat: / „PUNCTUL”
poceala simţită a apei / resemnarea poemului, Iată un splendid distih, ca un micro-poem în
/ de a mă cunoaşte vocea a secat / renunţarea sine: „Am strâns muntele Carmel în braţe / până
sofisticată a poetului fără punct” s-au făcut scrum amintirile”.
Poate tot un autoportret, reprezintă şi aceste Iată şi această sugestivă declaraţie lirică a
versuri, cu adresare spre sine: „Eşti ca un vârstei:
paratrăznet / Culegi fulgerul / Şi mi-l transformi „Neconstrâns legământ de toamnă. / Flori
/ În artificii-curcubeu / Peste podul meu de vise căzânde. / Uscături plimbate pe caldarâmuri.
/ Înger din jumătate de Zeu” Iar despre lirica sa, / Vârsta mea alerga înapoi / să prindă mărul
citez: „Scările mele poetice / care urcă pe faianţa neputred. / Nici o competiţie. / Întoarcerea se în-
peretelui / mereu din faţa mea / ca din pământ trerupe semeaţă.”
/ odată am să ajung acolo / unde zăpada mi se Bianca Marcovici e o prezenţă nu foarte
va lipi de pleoape / iar tu mi-ai văzut visul din comodă, dar, foarte interesantă, incitantă,
somn!” De sub sterilul cotidianului, din zgura pasionantă chiar, şi prin toate acestea, necesară
vieţii monotone, extrage minereul preţios şi şi valoaroasă. Inconfundabilă ca orice poet
cizelează bijuterii din cuvinte simple, naive, can- adevărat.
dide, bătăioase. Luptătoare însă cu garda mereu
deschisă, îşi asumă riscul rănilor. Iat-o aproape *kviut -permanent- în ebraică
de pamflet: *be meitava- într-o formă bună-în ebraică
„Unii te folosesc ca un fel de paravan / pentru *HH- Societatea de Electricitate
33