IonAG~RBICEANU  FEFELEAGA
Ion Ag`rbiceanu          REFERIN|E ISTORICO -LITERARE     E o mic[ schi[, scris[ cu mai mult[ ]ngrijire de limb[ =i de sti...
Fefeleagac[ se urc[ parc[ ]n v[zduh ca pe o arip[; ]ntinz`nd atunci m`na gr[bit[spre luminia de cear[, baba r[sturn[ ulcic...
Ion Ag`rbiceanugenerozitate — timp de peste o jum[tate de secol — o bogat[ =i substanial[literatur[ mai multor generaii de...
Fefeleagafilm de o tragic[ m[reie, adecvat =i celor mai moderne exigene, prinsobrietatea mijloacelor utilizate, prin atmos...
Ion Ag`rbiceanu    Editura Albatros, seria Micromonografii, 1970, p. 84.     Povestirea lui Ag`rbiceanu cucere=te adeziune...
Fefeleaga    Ion VLAD, Treptele povestirii £II¤. Miraculoasele ]nsu=iri ale po-    vestirii: I. g`rbiceanu, ]n Descoperire...
Ion Ag`rbiceanu     Poate c[ ]n toat[ proza scurt[ a lui Ion Ag`rbiceanu un portret maimig[lit ca al Bunic[i £...¤ nu g[si...
Fefeleagamiel din co=are c`nd va deschide u=a. Blestemele cumnatei ar m`nia-o =iar fi p[cat, c[ a luat ]mp[rt[=anie.     E...
Ion Ag`rbiceanuNaional[, Bucure=ti, 1994, p. 143.     Plasat ]ntre dou[ din monumentele prozei rom`ne=ti — Ioan Slavici=i ...
Agarbiceanu ion   fefeleaga (aprecieri)
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

Agarbiceanu ion fefeleaga (aprecieri)

550 views

Published on

  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

Agarbiceanu ion fefeleaga (aprecieri)

  1. 1. IonAG~RBICEANU FEFELEAGA
  2. 2. Ion Ag`rbiceanu REFERIN|E ISTORICO -LITERARE E o mic[ schi[, scris[ cu mai mult[ ]ngrijire de limb[ =i de stil, de cumobi=nuie=te acest minunat povestitor, =i ]n care se revel[ cu o putere din ce ]nce mai mare o ]ntunecat[ =i ad`nc[ imaginaie. }ntr-]nsa, Ag`rbiceanu nepoveste=te ultimele clipe ale unei biete babe — baba M`ia — care bole=tesingur[ ]ntr-o c[su[ de la o margine de sat =i moare ]ncerc`nd zadarnic s[pun[ m`na pe luminia (noi am zice: lum`n[rica), pe care i-o puseseal[turi, ]mpreun[ cu chibriturile, fiica ei, Salvina, c`nd plecase dup[ munc[la oameni. Mult timp plouase =i, neav`nd de lucru, Salvina, fat[ b[tr`n[,trebuise s[ r[m`n[ cu ea ]n cas[, f[r[ nici de unele. Greu ap[sa asuprab[tr`nei vremea rea, mai cu seam[ c[ simea c`t se s[turase fiica ei deaceast[ bolire; dar iat[ vine vremea cea bun[, afar[ se vede soarele, Salvinapleac[ l[s`ndu-i lapte de b[ut =i „luminia“, iar baba ]=i simte sufletul cuprinsde-o bucurie, de-o n[dejde, de-un dor de via[, ce parc[ are s[ i se ]mplineasc[;bea lapte, se simte ]ntremat[, colind[ cu mintea uliele satului, vorbe=te cucutare =i cu cutare despre viaa din sat, din care o smulsese boala — o simte iar]n juru-i — e o fericire nespus[ pentru ea, c[ mai poate atinge m[car cug`ndul realitatea: drumul, casele, oamenii, cerul, soarele... Dar ]n mijloculacestei nea=teptate viei, moartea venise pe nea=teptate; =i zadarnic ]ntindeacum m`na dup[ lum`n[ric[: b[tr`na se rostogole=te din pat =i moare, ]nod[ia mic[, ]ntunecoas[ =i p[r[sit[, ]n care, cu o clip[ mai ]nainte, p[trunseseparc[ toat[ bucuria vieii, cu nesf`r=itele ei sperane =i doruri. Aceast[ analiz[sufleteasc[, at`t de original[ =i at`t de simpl[, nu-=i poate g[si perechea dec`t]n scrierile lui Tolstoi, ne]ntrecutul descriitor al ultimelor momente ale vieii. Mihail DRAGOMIRESCU, Luminia de I. Ag`rbiceanu, ]n Convorbiri literare, III, nr. 1, 25 ianuarie 1909. Peste ]ntreaga oper[ a lui Ag`rbiceanu se ridic[... dou[ din povestirilesale: Luminia =i Fefeleaga. }n Luminia asist[m la clipele din urm[ ale babei M`ia, uitat[ devreme =i de moarte, uscat[, g`rbovit[; de teama iadului n-are alt[ dorin[dec`t s[ poat[ aprinde luminia sf`nt[ ]nainte de a muri; ]ncep`nd s[ sesting[ din picioare =i f[r[ s[ fie bolnav[, i se p[ru c[ devine tot mai u=oar[, 340
  3. 3. Fefeleagac[ se urc[ parc[ ]n v[zduh ca pe o arip[; ]ntinz`nd atunci m`na gr[bit[spre luminia de cear[, baba r[sturn[ ulcica, a=a c[ muri f[r[ ultima-im`ng`iere. }n Fefeleaga e schiat[ viaa unei femei nenorocite, ce-=i agonise=tebucata ei de p`ine muncind cu Bator, un cal tot at`t de b[tr`n =i denenorocit ca =i d`nsa. A muncit astfel din greu p`n[ ce =i-a ]ngropatb[rbatul =i cei cinci copii, r`nd pe r`nd; nemaiav`nd apoi pentru cinemunci, Fefeleaga =i-a luat calul de c[p[stru =i s-a dus cu el la t`rg, ca s[-lv`nd[. Cu banii primii, s-a ]ntors ]n sat s[ ]mpodobeasc[ sicriul celei dinurm[ copile moarte. Prin duio=ie, prin fineea observaiei, prin intuiiepsihiologic[, am`ndou[ schiele sunt strajele ]naintate ale literaturii luiAg`rbiceanu. E. LOVINESCU, Literatura Ardealului. Cu prilejul povestitorului I. Ag`rbiceanu, ]n Convorbiri literare, XLIV, nr. 7, septembrie 1910. Trat`nd aceste conflicte tragice =i dezv[luind r[nile grele l[sate der[zboi, Ag`rbiceanu s-a a=ezat ca observator ]n centrul epocii noastre.Povestirile sale te captiveaz[, te tulbur[, te ]nal[, te ]nt[resc suflete=te.Durerile morale ale altora, autorul le simte ca pe ale sale, le-nelege ad`nc=i le red[ cu sinceritate. Ai crede c[ dintr-un respect religios pentrusuferinele — v[zute, nu n[scocite — ale semenilor s[i, Ag`rbiceanu sefere=te de orice me=te=ugire, ca de o profanare... Eroii s[i au inimi viteze(clas[ s[n[toas[!...): r[nile cele mai grele sf`r=esc prin a se cicatriza. }nsufletele ]ntregi, suferinele morale au putere elementar[, dar =i foreleregeneratoare nu se las[ mai prejos... }l numesc diletant pe Ag`rbiceanu, fiindc[ operele sale nu sunt scrisecu maxima ]ncordare a minii =i a sufletului, ci ]n ceasurile pe care i le-au l[sat libere alte ocupaiuni =i preocup[ri... Dac[ durerile de dup[ r[zboi ale Ardealului — pe care ]n mod firesc at`tde bine ]l cunoa=te — el le-ar studia oarecum =tiinifice=te, str`ng`nd mate-rial, dac[ apoi, izol`ndu-se pe vreun an de zile, ar organiza acest material ]ncadrul unui roman =i ar scrie acest roman chibzuind, medit`nd,fr[m`nt`ndu-se =i =lefuind fiecare r`nd, atunci ar crea o oper[ de scriitorde vocaie, o oper[ care ar r[m`ne vie pentru generaiile urm[toare. Dar =i a=a cum este, opera sa st[, ]n literatura noastr[ actual[, peplanul ]nt`i; iar prin sinceritatea simirii sale =i prin nobleea sa moral[,Ag`rbiceanu ]ntrece pe toi ceilali scriitori de ast[zi“. H. SANIELEVICI, Citind pe Ag`rbiceanu, ]n Adev[rul literar =i ar- tistic, VI, nr. 234, 31 mai 1925. Ion Ag`rbiceanu este scriitorul care, al[turi de Sadoveanu, a oferit cu 341
  4. 4. Ion Ag`rbiceanugenerozitate — timp de peste o jum[tate de secol — o bogat[ =i substanial[literatur[ mai multor generaii de cititori. Aceast[ literatur[ — ]n ceea ceare ea mai revelator — vine parc[ din ]nsu=i izvorul inepuizabil al spirituluipopular, are ceva din aureola acelui epos anonim ]n care tr[iesc, sintetizate,tr[s[turile eseniale, specifice omului din popor, experiena lui de via[. Povestitor prin excelen[, Ag`rbiceanu e un maestru al genului scurt=i tocmai aceast[ parte a operei sale ]l define=te cel mai adecvat =i neoblig[ s[-l recunoa=tem ca pe un mare poet al vieilor umile, al durerilor]n[bu=ite, al unei lumi ce-a tr[it ]n bun[ m[sur[ ]ntr-un fel de ]mp[r[iea ]ntunericului, ca s[ folosim expresia lui Dobroliubov. Aici, ]n povestire,Ag`rbiceanu — cu toate c[ e at`t de legat de anumite ]mprejur[ri locale=i de o anumit[ epoc[ — are multe afinit[i cu scriitori ru=i, ca Gogol,Tolstoi, Cehov, Gorki, a c[ror concepie =i viziune de ad`nc[ umanitate=i poezie l-au impresionat ]n mod hot[r`tor. Scriitorul ardelean cunoa=te=i el, ca =i ceilali mari povestitori, secretul naraiunii, acea art[ subtil[=i durabil[ a evoc[rii concentrate, a sintezei dintre epic =i liric, ]n carematerialul de via[ se ordoneaz[ ]n modul cel mai firesc ]n vederea uneimaxime eficiene artistice. +tie s[ ]nf[i=eze, cu elemente puine, viaa =idestinele omene=ti cu acel farmec aparte pe care ]l posed[ numaipersonalitatea scriitorului profund umanist. +i un astfel de scriitor esteAg`rbiceanu. La el emoia estetic[ nu poate fi desp[rit[ de atitudineaetic[, de compasiune =i simpatie, de ]ncrederea ]n valorile rezistente alesufletului omenesc. Povestirile sale — dup[ cum se =tie — evoc[ sauzugr[vesc ]nt`mpl[ri =i oameni dintr-o epoc[ revolut[, oameni de condiieumil[ de obicei, suferind toate nedrept[ile =i constr`ngerile unui regimnedrept, obligai adeseori s[ creasc[ diform =i s[ tr[iasc[ ]ntr-un cumplitprimitivism. Ag`rbiceanu a avut pentru astfel de personaje obidite oprivire sigur[ =i ]neleg[toare, de o rar[ c[ldur[ poetic[, lipsit[ ]ns[ deidilism; aici atinge culmile artei sale, d[ruind literaturii noastre o seriede tablouri realiste de o ad`nc[ frumusee, care prin specificul lor, princuloarea =i accentul lor, ]ntregesc peisajul poetic naional. Iat[ dou[ povestiri, una despre o femeie s[rman[ (Fefeleaga), cealalt[despre un cal b[tr`n =i orb (Cer=itorul). C`t[ noblee =i umanitatecuprinde fiecare din ele! Despre Fefeleaga s-au rostit multe aprecierielogioase =i e socotit[ pe bun[ dreptate o capodoper[ a prozei noastrescurte. Ea face parte dintre buc[ile pe care le cite=ti =i le recite=ti, cuuimirea de a g[si ]n acel univers restr`ns al eroinei at`tea lucruri neb[nuite,cu ]nelesurile =i amara lor frumusee. Privirea noastr[, format[ la =coalacinematografului =i deprins[ cu observarea mai atent[ a am[nuntelorsemnificative, a detaliilor discrete, dar gr[itoare, vede ]n Fefeleaga un 342
  5. 5. Fefeleagafilm de o tragic[ m[reie, adecvat =i celor mai moderne exigene, prinsobrietatea mijloacelor utilizate, prin atmosfera lui p[trunz[toare. Aceastae numai una din sugestiile pe care i le propune ast[zi povestirea amintit[.Pentru un cineast, aci se afl[ un filon ce merit[ a fi exploatat, put`ndduce la rezultate din cele mai fericite. Cer=itorul, povestea calului b[tr`n =i orb, p[r[sit de st[p`n s[-=i cautesingur hrana, e la fel de trist[, pentru c[ soarta acestui animal se confund[,de fapt, cu soarta multor oameni pe care Ag`rbiceanu i-a descris ]n altepovestiri, ar[t`ndu-i ]n aceea=i stare jalnic[, inuman[, la periferia vieii =ia societ[ii. E un poem al durerilor mute, neluate ]n seam[, cum puine s-au scris la noi. A= spune, ca ]ncheiere, c[ trebuie s[ lu[m mai mult amintela aceste frumusei care trec pe l`ng[ noi =i nu le observ[m, la posibilit[ile=i ]nv[[tura ce se ascund ]n numeroasele povestiri ale maestrului. E olume care nu a r[mas numai un document de epoc[; ea tr[ie=te ]n filelescriitorului s[rb[torit =i ne solicit[ dragostea =i fantezia. Victor FELEA, Citindu-l pe Ag`rbiceanu, ]n Steaua, XIII, nr. 9, septembrie 1962. Exist[ ... numeroase aspecte ]n povestirile lui Ag`rbiceanu care arat[c[ el =tie s[ utilizeze cuv`ntul ]n vederea obinerii unor efecte artistice.Eroul din povestirea Dragoste veche revine la aceea=i idee, pe care oexprim[ ]ntr-o formulare aproape invariabil[ =i care ilustreaz[imposibilitatea de a evita ratarea. Alteori, ca ]n povestirea Popa Vasile,Ag`rbiceanu arunc[ lumin[, doar prin c`teva fr`nturi de fraz[, asupraunui teritoriu vast al suferinei omene=ti. Oralitatea este, f[r[ ]ndoial[, una din tr[s[turile caracteristice alestilului lui Ag`rbiceanu, cum este =i a lui Slavici, predecesorul s[u. Oralitateaapare ]n primele scrieri c[utat[, uneori, chiar cu insisten[. Pornea, c`ndproceda a=a, de la ideea c[ scria „frumos“, pe c`t[ vreme, prin excesul deoralitate, nu f[cea dec`t s[ ]ncetineasc[ istorisirea ]nt`mpl[rilor.Locuiunile populare ]i sunt la ]ndem`n[ =i, cum lumea evocat[ este ceade peste muni, cuvintele cu circulaie local[ se ]nt`lnesc frecvent.Particularit[ile de grai local nu par, ]ns[, s[ fie ]n opera sa mai numeroasedec`t ]n cea a lui Sadoveanu =i chiar Gala Galaction. Nu aceasta este ]ns[problema principal[. Ag`rbiceanu face, comparativ cu ali scriitori, oprea mare risip[ de cuvinte. Ea se explic[ prin nerevenirea asupramanuscriselor, prin nesupunerea lor la reelabor[ri. +i tocmai acestea facgloria marilor arti=ti ai cuv`ntului. Dimitrie VATAMANIUC, Povestirile, ]n Ion Ag`rbiceanu, Bucure=ti, 343
  6. 6. Ion Ag`rbiceanu Editura Albatros, seria Micromonografii, 1970, p. 84. Povestirea lui Ag`rbiceanu cucere=te adeziunea noastr[, re]nnoit[ =iinepuizabil[ ca satisfacii estetice, deoarece constituie un univers uman divers=i conving[tor prin dramatismul fiec[rei viei ]n parte, =i pentru c[, aidomapovestirii de totdeauna, ne invit[ la reflecia despre valorile ireductibile alefiinei. Femei muncite de necazuri, din aceea=i lume cu Fefeleaga (V`rvoara,Copilul Chivei), oameni ]nfr`ni =i lovii de via[, ajun=i la cap[tul rezisteneilor fizice (Fi=panul, S[racul Toni), sunt ]n acela=i timp portrete definitive.Scriitorul este un portretist =i a ]nv[at arta lui din creaia marilor reali=ti aisecolului al XIX-lea. Unele au dimensiuni de simbol sau reclam[ un str`nsparalelism cu limbajul plastic. Bunica aduce-aminte de procedeele picturiiflamande, de tonurile ei ]ntunecate =i exacte, de sobrietatea ei, ]n general. }nschimb Bunica Iova ne duce cu g`ndul spre pasta mai luminoas[ =i mai fluid[a picturii veacului trecut. Ag`rbiceanu e adesea cehovian, asociindu-ne o literatur[ a provinciei(Maupassant, bun[oar[). O inevitabil[ apropiere se impune c`nd e vorbade povestirea inspirat[ din mediul micilor slujba=i. Pictura acestui mediureine automatismul sufletesc =i epuizarea, vidul interior sau anchilozarea,paralizarea =i atrofierea sentimentelor generoase proprii omului. O anumedemocratizare sufleteasc[ e ]nsoit[ de reacii dezarticulate de fanto=e, deunde nota depresiv[ prezent[ =i la Cehov. (Bolnavii, Dragoste veche,}nt`rziatul, O zi rea). Se pot explica unele geneze, deoarece c`teva povestiri prevestesc (tematicsau prin structuri preg[titoare) unele opere mai ample de mai t`rziu.Arhanghelii nu e str[in de povestiri cu ]nt`mpl[ri triste (Duhul b[ilor,Costina=), sau de altele prefigur`nd datele conflictului: consecinele]mbog[irii. V`lva b[ilor =i, mai ales, Lada (cu tot caracterul ei vizibildidacticist) preg[tesc motivele din roman. +i ]n aceea=i direcie a observaiilor de mai sus, un num[r compact depovestiri preg[tesc nervul satiric =i liniile caricaturale dedicate stigmatiz[riiacide a micii =i marii burghezii rom`ne=ti din Transilvania. }n tradiiaunui Caragiale, scriitorul ardelean (bun cunosc[tor =i al literaturii rusedin secolul trecut) dezv[luie neputina micii burghezii de a reu=i ]n via[,de=i voina de parvenire ]i decide aciunile (Milionul). Sau condamn[ipocrizia burghez[, filistinismul ei moral (Morala public[, Un candidat,Distana ]n societate etc.). Cele mai multe din aceste povestiri de tip satiric au valoarea unuiexerciiu pentru romanele sale, dintre care Sectarii este un momentinteresant ]n aria romanului satiric (oper`nd cu modalit[ile pamfletului). 344
  7. 7. Fefeleaga Ion VLAD, Treptele povestirii £II¤. Miraculoasele ]nsu=iri ale po- vestirii: I. g`rbiceanu, ]n Descoperirea operei, Cluj, Editura Dacia, 1970, p. 140-141. Multe volume de nuvele =i schie ale scriitorului Ion Ag`rbiceanu suntconsacrate ]n temei vieii satului, cu [rani ap[sai =i obijduii p`n[ las`nge de neomenoasele or`nduieli capitaliste. Durerile sf`=ietoare alesufletelor simple nu degenereaz[ niciodat[ sub pana scriitorului ]nmelodrame. Ag`rbiceanu, dup[ cum a menionat critica, are un des[v`r=ittact artistic. Dou[ din nuvelele lui Ag`rbiceanu, Fefeleaga =i Luminia,pot fi considerate flori nu numai ale nuvelisticii rom`ne, ci =i ale celeiuniversale. Prin umanizmul =i poezia lor suav[ multe din schiele =i nuvelele luiAg`rbiceanu ne amintesc de nuvelele marelui scriitor italian GiovanniVerga, ]n care, la fel, lirismul =i realizmul se contopesc ]n chip des[v`r=it.Iat[ de ce culegerile de nuvele ale scriitorului s-au bucurat =i se bucur[ deo mare popularitate printre cititori. Vasile COROBAN, Ion Ag`rbiceanu — Studii, eseuri, recenzii,Chi=in[u, Editura Cartea moldoveneasc[, 1968, p. 303—304. Dac[ tragediile tr[ite de at`tea femei de la ora= ]n epoca lui IonAg`rbiceanu nu fac obiectul interesului s[u, povestirile inspirate din viaasatului sunt rareori lipsite de tenta mohor`t[ a tristeilor de tot felul carecov`r=esc sufletul femeilor din Transilvania acestei epoci. S[tencele din proza lui Ion Ag`rbiceanu sunt ]mb[tr`nite de suferine=i s[r[cie, biete epave umane, victime ale unor patimi m[runte, crescuteca plantele veninoase ]n mediul ]ntunecat de ne=tiin[ al satului de alt[dat[.M[tu=a Stana, alt[dat[ doftoroaia satului, a r[mas singur[ pe lume =i s-a dedat beiei. }n monologul ei poticnit, mai p`lp`ie ]nc[ o firav[ lumin[a con=tiinei: „S[ te-mbei ca beutorii!... Tic[loas[!...“ O Nu[ adulter[, o nor[ r[ut[cioas[, o soacr[ rea, o bab[ M`ie,z[c`nd pe patul ei imund, cu suprema dorin[ de a muri cu lum`nareaaprins[, sunt c`teva din chipurile pe care cade fugara lumin[ a interesului,desprinz`ndu-le o clip[ din fresca tern[ a satului, refugiat ]n eresuri =ibigotism. Nuvela Stana este un mic roman cu o puternic[ tensiunepsihologic[, purt[tor al mesajului de condamnare a r[zboiului care distruge=i dezumanizeaz[, sf[r`m`nd cele mai puternice leg[turi de familie,dezl[nuind instinctele cele mai josnice. Numai ]n contextul r[zboiuluisetea bestial[ de pl[ceri a Stanei ajunge s[ calce ]n picioare sentimenteletuturor, oprobriul satului ]nteg =i toate ]ndatoririle ei de soie =i mam[. 345
  8. 8. Ion Ag`rbiceanu Poate c[ ]n toat[ proza scurt[ a lui Ion Ag`rbiceanu un portret maimig[lit ca al Bunic[i £...¤ nu g[sim: „B[rbia galben[, ]ncreit[, se reazim[de =tergarul alb ]nnodat sub ea, de pieptul tras ]n[untru, iar deasuprab[rbiei, gura larg[ st[ smerit ]nchis[, p[zit[ de nasul lung, f[r[ culoare.Cele dou[ puncte de argint viu, ce lic[resc mereu din fundul capului, pardou[ luminie dep[rtate, ce bat ]n stingere. Pe obrajii vechi, din mijloc,pornesc ]ncreiturile — o mulime — =i trag spre coada ochiului. Altfel,izvor`nd de la ]mbinarea nasului cu umerii obrajilor, se r[sfir[ pe toat[faa, ca tot at`tea r`ulee. +tergarul alb e tras p`n[ peste frunte. Nici unfir din cuviosul argint al b[tr`neelor nu scap[ de sub acoper[m`ntul lui.Cele dou[ dungi u=oare de spr`ncene rare se tot ascund =i iar[ ies de sub]nveli=ul alb.“ Una dintre cele mai puternice creaii ale acestui scriitor ]ns[ esteFefeleaga. Ceea ce d[ acestui personaj maxim[ capacitate de a r[scolisufletele ... este tocmai execuia lui lapidar[. }n faa noastr[, Fefeleagatr[ie=te ultimul act al cutremur[toarei sale drame. Cu chip imobil, ca destatuie, pe care nici un g`nd =i nici o simire omeneasc[ nu se mai reflect[,Fefeleaga poate fi luat[ ]n tragicul cuplu pe care-l alc[tuie=te cu Bator,anexa ne]nsufleit[ a calului care poart[ povara. Munca istovitoare,batjocura =i nedreptatea n-au ]nfr`nt-o. Dragostea pentru soul =i copiiiei, m[cinai de oftic[, a susinut-o. De-a lungul unei viei ]ntregi, singureleevenimente au fost ]nmorm`nt[rile succesive, sporind ]ncremenireachipului =i pustiul din sufletul ei. Dar azi, c`nd ultimul copil — P[unia— ia drumul cimitirului, resortul automatului se fr`nge =i o und[ delacrimi ]i umeze=te ochii. Podoabele de ]nmorm`ntare le va avea tot cuajutorul singurului ei prieten, Bator, =i recuno=tina fa[ de cal ]i umeze=tea doua oar[ ochii. Nici fetele tinere din povestirile lui Ag`rbiceanu, prinse ]n aceea=iperioad[ istoric[, nu au parte de un destin mai fericit. Puine dintre eletrec pe ecranul operei, ]n prim[vara vieii, z`mbind. Cele mai multe pardesprinse dintr-un co=mar dantesc. Lina n-a avut tineree, natura n-a pus nici un farmec ]n fiina ei.P[rinii au murit am`ndoi de oftic[; trei dintre frai s-au risipit ]n lumedup[ p`ine. Ea a r[mas s[-l ]ngrijeasc[ pe Ion, bolnav =i el, cer=ind lapte dela vecine. Dup[ moartea lui, cu mintea r[t[cit[ de lipsuri =i dezn[dejde,intr[ p[zitoare la vaci, dar ]n cur`nd sf`r=e=te ]n patul ]ngheat din colibapustie. Sora lui Simion e schil[vit[ din tineree de propriul ei frate, ca s[-i laselui averea. A venit ]n c`rji s[ se ]mp[rt[=easc[, n[d[jduind c[ o va iertaDumnezeu de suferine. }n mintea ei de sclav[ mutilat[, silit[ s[ stea ]nduhoarea din co=arul mieilor, nu ]ncape dec`t un g`nd: s[ nu-i ias[ vreun 346
  9. 9. Fefeleagamiel din co=are c`nd va deschide u=a. Blestemele cumnatei ar m`nia-o =iar fi p[cat, c[ a luat ]mp[rt[=anie. Eroinele lui Ion Ag`rbiceanu, ]n fresca prozei sale, ]=i ]nscriu pateticam[rturisire despre o epoc[ dureroas[ a satului rom`nesc =i dezv[luiecapacit[ile de narator =i portretist ale acestui fecund scriitor. Emilia +t. MILICESCU, Eroinele lui Ion Ag`rbiceanu, ]n Ramuri nr. 1, ianuarie 1980. }n concentrarea beletristic[ =i ]n profunzimea ei uman[, Fefeleaga(1908) este esenial[ ca o fabul[ de Esop =i problematic[ precum Moartealui Ivan Ilici. }n puin[tatea ei formal[, model artistic asemenea poemuluiLacustr[ de Bacovia. C[ci exist[ la Ag`rbiceanu un realism elementar =isintetic, ce d[ viziunilor sale epice o densitate pe care nu o au dec`t ideilepoetice =i care este de fapt propriu naraiunii populare. Ion NEGOI|ESCU, Istoria literaturii rom`ne, Editura Minerva,Bucure=ti, 1991, p. 201. ...Ion Ag`rbiceanu... este mai ales un observator al vieii de toate zilele,]n tradiia lui Ioan Slavici, nu f[r[ afinit[i cu reprezentanii =coliinaturaliste =i debitor marilor prozatori ru=i, ]n special Dostoievschi. Ferindu-se de orice idealizare, scriitorul alc[tuie=te, pe cea mai ]ntins[ poriune anuvelisticii sale de inspiraie rural[, — dup[ un debut romantic cu De laar[ (1906), — o p`nz[ vast[ pe care se ]n=iruie priveli=ti de infern.}nchegate, obi=nuit, fiecare ]n jurul a c`te unui singur personaj, naraiunilerecruteaz[ din ad`ncurile obscure ale satului de pe vremuri o diversitatede figuri omene=ti reduse la numitorul comun al suferinei, ]nf[ptuind ogalerie vast[ de portrete ]n c[rbune. Fiecare portret este chipul unei dureri.Nu rareori, str[b[t`nd imensa colecie de portrete ]ntunecate, ateniacititorului e izbit[ violent de adev[rate viziuni de co=mar, desprinse parc[din tablourile lui Goga... Dumitru MICU, Scurt[ istorie a literaturii rom`ne, vol. 1, EdituraIriana, Bucure=ti, 1994, p. 351. Scriitor inegal =i monoton, Ag`rbiceanu r[m`ne totu=i un pictor origi-nal, fie =i miniaturist, al lumii transilvane, al Fefeleag[i =i al hocmanilordin minele de aur din |ara Moilor, un povestitor remarcabil c`nd a=ternepeste realitate o lume de fantasme =i de ]nchipuiri. Al. PIRU, Istoria literaturii rom`ne, Editura Grai =i suflet — Cultura 347
  10. 10. Ion Ag`rbiceanuNaional[, Bucure=ti, 1994, p. 143. Plasat ]ntre dou[ din monumentele prozei rom`ne=ti — Ioan Slavici=i Liviu Rebreanu —, Ion Ag`rbiceanu se deta=eaz[ totu=i net de profilulacestora: mai ]ndr[zne prin proiectele-i epice dec`t Slavici, dar mai puinad`nc ]n sondajele psihologice =i sociale dec`t Rebreanu, el e mai liricdec`t am`ndoi, mai receptiv e la zona de fantastic =i de mister a lumii[r[ne=ti, p[str`nd totu=i o atitudine candid[, optimist[ =i tonic[ ]n faaexistenei. Spiritualismul viziunii =i atracia pentru temperamentelepasionale ]l apropie de Gala Galaction, cu care ]mp[rt[=e=te condiia descriitor-prelat, mai puin manifest ]n abordarea laturii speculative-mistice=i savant-teologice prezent[ ]n opera confratelui s[u. El r[m`ne maiaproape de percepia cosmic[ „p[g`n[“ a lui Mihail Sadoveanu, cu ac[rui oper[ se ]nrude=te printr-o comun[ sensibilitate [r[neasc[ =i oidentificare cu formele vechii noastre civilizaii rurale. Masivitateacantitativ[ a creaiei, vasta ei geografie, varietatea topologic[ =i ]ndelungaprezen[ ]n mi=carea literar[ a secolului ]l impun pe Ion Ag`rbiceanu cape unul dintre prozatorii rom`ni cei mai semnificativi, prin viziune, etos=i specific naional. Mircea ZACIU, Ca o imens[ scen[, Transilvania..., Editura FundaieiCulturale Rom`ne, Bucure=ti, 1996, p. 227. 348

×