jurnalul de la tescani

1. ANDREI PLE U,Ş JURNALUL DE LA TESCANI, Humanitas, 1993

2. ANDREI PLE UŞ
JURNALUL DE LA TESCANI
HUMANITAS, 1993

3. adori s te plimbi pe o paji te înflorit , f r a c lca nici o floare.ă ş ă ă ă ă E utopia exangu aă
celor care folosesc prea des cuvîntul spirit.
de cî iva ani v d, în preajma Tescanilor, pictori lucrînd în peisaj, sur le vif. Unii, rapizi,ţ ă
întreprinz tori, cu aerul de a exercita f r emo ie un me te ug bine st pînit. Al ii, c utîndă ă ă ţ ş ş ă ţ ă
„motivul“, privind îndelung, cu capul l sat întră -o parte i cu ochii strîmta i, pomul sauş ţ
paji tea din fa : pu in afecta i, umblînd printre lucruri ca ni te „speciali ti“ ai v zului,ş ţă ţ ţ ş ş ă
capabili s identifice tabloul în imensitatea oric rei priveli ti. Al ii, concentra i, asuda i,ă ă ş ţ ţ ţ
absorbi i întrţ -o trans ritmic , lacom s surprind palpitul unui loc. To i din ce în ce maiă ă ă ă ă ţ
inactuali: singurii oameni ai spiritului care mai muncesc, azi, în natur i care mai au sim ulă ş ţ
pur al imediatului. Miraculo i în nevoia lor de a capta aerul unui loc.ş
Aerul. O achizi ie f r corp, un abur, în care s se simt mirosul lui Dumnezeu.ţ ă ă ă ă
plasat în cîmpul credin ei, spiritul mediocru înc g se te ceva de spus. Bunulţ ă ă ş
amplasament îl ridic la nivelul lui. Dimpotriv , spiritul cel mai înzestrat i mai exersată ă ş
sfîr e teş ş — dac e prost plasată — prin a nu avea de spus nimic: e subtil în accidental iş
stupid sau inexpresiv în cele esen iale.ţ

4. „nu e ti în apele tale“ş — îmi spune un prieten. „Ai mereu ceva de obiectat.“ E
adev rat. Cînd e ti prost dispus devii, brusc, „obiectiv“. Vezi lucrurile i oamenii în luminaă ş ş
lor „adev rat “, adic insuficient : vezi penumbrele lumii, stîrnit de propria ta penumbr .ă ă ă ă ă
Dimpotriv , cînd e ti bine dispus, totul i se pare tolerabil. Ier i. Iertarea e un chip al buneiă ş ţ ţ
dispozi ii. Trebuie s nu uit m asta cînd vorbim de iertare în perimetrul cre tin t ii. Aţ ă ă ş ă ăţ
ob ine starea interioar din care s emane, f r efort schimonositor, iertarea, e a ob ine oţ ă ă ă ă ţ
egal i iradiant bun dispozi ie. Cre tinul adev rat e bine dispus. Credin a îns i e o formă ş ă ă ţ ş ă ţ ăş ă
de bun dispozi ie. Numai buna dispozi ie salveaz iertarea de la mereu posibila ei alunecareă ţ ţ ă
în strict condescenden , în bonomie ipocrit , în ilustrare mieroas a unei simple ideologii.ă ţă ă ă
Dar cînd e ti bine dispus? Cînd e ti îndr gostit. Sau cînd tocmai ai r spuns uneiş ş ă ă
întreb ri grele.ă A fi tot timpul ca unul care e îndr gostit i care a în eles… Aceasta ar puteaă ş ţ
fi cheia bunei dispozi ii. i a credin ei.ţ Ş ţ
muzica: o imens cheltuial de precizie pentru a ob ine vagul.ă ă ţ
în regnul vegetal, moartea pare scutit de mizeria descompunerii putride. Miresmeleă
nu devin miasme. Moartea nu cade niciodat în pestilen ial. P lire, uscare, dezagregare,ă ţ ă
toate p streaz ceva curat i firesc, f r duhoare i f r înnoroire. Se trece doar dintră ă ş ă ă ş ă ă -o gamă
cromatic întră -alta, dintr-un registru de parfumuri într-altul. Ceea ce se percepe nu e
putrefac ie, ci stingere i deshidratare. Organicul vegetal tinde, murind, spre sec, în contrastţ ş
cu organicul animal care b lte te, ca întră ş -o implozie de zemuri. Tandre ea cadavrului vegetalţ
în contrast cu r coarea noptatec a cadavrului animal; fînul fa de piatr ; floarea uscat faă ă ţă ă ă ţă
de hoit.
la cî iva metri de mine, pe cîmp, un iepure î ne te speriat dintrţ ţ ş ş -o tuf i seă ş
îndep rteaz vertiginos. Ca, zilele trecute, c prioara gonit de cîini. Am senza ia c sîntemă ă ă ă ţ ă

5. în centrul unui univers în regim de expansiune: e destul s apari pentru ca s lb ticiunile dină ă ă
preajm s goneasc centrifugal, l sînduă ă ă ă -te singur, într-o situa ie de prestigiu vid. Omulţ —
ca centru — resimte dublul t i al centralit ii sale: el e important i solitar. Marginalizează ş ăţ ş ă
tot ce nu e umanitate i r mîne p r sit în pustiul excep iei pe care o întruchipeaz .ş ă ă ă ţ ă
cîteva secven e cu Michael Jackson. O marionet perfect .ţ ă ă Ce risip de virtuozitate îiă
trebuie omului pentru a p rea mai pu in decît este!ă ţ
nu poate gusta „pitorescul“ unui loc decît cineva care nu tr ie te în locul acela.ă ş
Localnicul resimte peisajul ca destin, ca stihie b rb teasc , de obicei tragic , în orice cază ă ă ă
str in de decorativism. Numai str inul e degust tor. C ci el nu leag ceea ce vede de nici oă ă ă ă ă ă
experien , de nici o necesitate, de nici un trecut. Sînt suspec i, prin urmare, românii careţă ţ
vorbesc de „România pitoreasc “. România pitoreasc e o fic iune turistic : produsul uneiă ă ţ ă
mentalit i de român sezonier, care î i petrece timpul în str in tate, sau în înstr inareaăţ ş ă ă ă
citadin i plonjeaz , din cînd în cînd, semiadormit, în „sînul naturii“, pentru aă ş ă - i m guliş ă
patriotismul. A vorbi, ca str in, de pitorescul românesc e legitim, dup cum e legitim aă ă
vorbi, ca român, de pitorescul p durilor bavareze. Dar a vorbi, ca român, de „Româniaă
pitoreasc “ e semn de inaderen la tragicul românesc, la patosul rii i al oamenilor.ă ţă ţă ş

6. exist un moment cînd b rbatul trebuie s se hot rasc a abandona postura seduc iei,ă ă ă ă ă ţ
pentru a o ob ine pe aceea a comunic rii. Rareori ele merg împreun . Seduc ia e o manevrţ ă ă ţ ă
de asalt, în care abilitatea primeaz asupra corectitudinii. Seduc ia vrea efectul, fie iă ţ ş
inautentic. Comunicarea vrea autenticitatea, fie i nespectaculoas . În cazul întîi, tr ie tiş ă ă ş
voluptatea echivocului. În cazul al doilea, pe aceea a limpezimii. M decid, a adar, pentruă ş
comunicare. Dar, dintr-o dat , femeia din fa a mea surîde i simt, dezolat, c efortul meu deă ţ ş ă
a comunica se converte te, pentru ea, în valoare de seduc ie…ş ţ
norii sînt carna ia cerului. F r eiţ ă ă — i, noaptea, f r steleş ă ă — cerul e o rece
nedeterminare, o abstrac iune. Dar, cu naviga ia lor lent , norii îl transform întrţ ţ ă ă -o vietate: îi
dau relief i biografie, dup cum dau relief i biografie p mîntului, modelînd lumina careş ă ş ă
vine de sus. Norii aduc cerul într-un spa iu al proximit ii. Sînt, astfel, întrţ ăţ -o perfectă
analogie cu textele revelate care, i ele, aduc pe Dumnezeu mai aproape, îl „întrupeaz “ i îlş ă ş
pun „în mi care“. Marile texte revelate sînt între Dumnezeu i oameni ceea ce sînt norii întreş ş
cer i p mînt: voaluri care apropie, accidente d t toare de personalitate, determin riş ă ă ă ă
mediatoare. A citi Biblia, sau Coranul, e a contempla norii care alunec , încet, peste chipulă
lui Dumnezeu.
simt, à la manière de Noica, c exist , f r să ă ă ă ă-l fi urm rit, un anumit „legato“ ală
publica iilor mele de pîn acum, altul decît cel stilistic, sau al cîtorva obsesii mai mult sauţ ă
mai pu in evidente. Las la o parte cele dou volume de eseuri ( i pe cel deţ ă ş -al treilea, încă
nepublicat), n scute „la comand “ în cea mai mare parte. Sînt „ocazionale“, în ele mă ă -am

7. implicat, fire te, dar reprezint mai curînd presta ia mea social , r spunsul meu la ceea ceş ă ţ ă ă
al ii au a teptat, sau au cerut, de la mine. Pornite dintrţ ş -o exigen interioar sînt,ţă ă
deocamdat , numai celelalte dou c r i: Pitoresc i melancolie i Minima Moralia. Le v d,ă ă ă ţ ş ş ă
acum, ca tentative de a l sa în urm dou domenii în care, dac a persista, a sfîr i întră ă ă ă ş ş ş -o
competent anchiloz : estetica i filosofia culturii pe de o parte, etica pe de alta. Ele trebuiauă ă ş
s fie parcurse i dep ite, ca „stadiile“ lui Kierkegaard. „Legato“ă ş ăş -ul meu e, a adar, al unorş
„desp r iri“ treptate, dup care ar urma, probabil, un efort de dincolo de c r i.ă ţ ă ă ţ
Îmi este tot mai limpede, în orice caz, c rostul însu i al scrierii de c r i e l sarea lor înă ş ă ţ ă
urm , nu ca pe lucruri inutile, dar ca pe ni te Nebenphänomene, ca pe ni te reziduuriă ş ş
centrifugale ale unui centru galactic care, el singur, conteaz : el singur d m sura unei vie iă ă ă ţ
i prestigiul unui bilan final. Cartea ca urmş ţ ă — iat igiena scrisului. La i urme: copii, iubiri,ă ş
drame, amintiri, scîrbe, c r i. Dar a pune cartea ca scop i con inut de via e tot atît deă ţ ş ţ ţă
ridicol cu a lua drept el oricare din performan ele contingente ale unei existen e. Cînd nuţ ţ ţ - iţ
resim i c r ile drept reziduuri, cînd le idolatrizezi ( i te idolatrizezi pe tine în ele), ele devin,ţ ă ţ ş
pe nesim ite, c r iţ ă ţ -evaziune, c r iă ţ -camuflaj (pentru infinite demisii i turpitudini),ş
c r iă ţ -scuz , c r iă ă ţ -ornament, c r iă ţ -carier , sau biete c r iă ă ţ -salahorie, morminte ale unei h rniciiă
iner iale, în care sufletele se îngroap (uneori candid) întrţ ă -o vinovat uitare de sine.ă
„C rturarul“, c rturarul în sine, nu e decît hipertrofia unei urme, dilatarea nelegitim a uneiă ă ă
func iuni secundare a spiritului. A tr i pentru a scrie c r i e totuna cu a tr i halucinat deţ ă ă ţ ă
propria ta umbr .ă E fatal s la i o umbr , cînd stai în soare.ă ş ă Dar decisiv, esen ial, obligatoriuţ
este faptul de a sta în soare, de a te mi ca liber în lumina lui.ş
dintr-o satir (Luxi a) de Iacob Negruzzi: Luxi a, de a c rei copil rie candid poetulă ţ ţ ă ă ă
î i aminte te fermecat, e reg sit , în anii maturit ii, în postura femeii de lume care aş ş ă ă ăţ
schimbat deja un prim b rbat cu altul (mult mai r u, dup spusa ei, decît cel dintîi):ă ă ă
Eu am ales în grab un i mai r u st pîn.ă ş ă ă
Tot anul sta la ar , vorbea numai de fîn,ţ ă
De vite, grîu i pluguri, cît zioa e de mare.ş

8. Încît de la o vreme sim ii o disperareţ
În suflet i m dusei…ş ă
Prin urmare, Sa a Com ne teanu era deja inactual în propria ei lume. Ar trebui, poate,ş ă ş ă
cercetat rolul mondenit ii feminine în demitizarea agrarului, a pastoralit ii române ti.ăţ ăţ ş
s mergi printră -o livad . Să ă- i apar dinainte un pom plin de fructe ro ii. S culegiţ ă ş ă
unul i s mu ti. S sim i gustul splendorii: carne vegetal , sucuri i miresme. S reg se ti înş ă ş ă ţ ă ş ă ă ş
tine bucuria preistoric a celui dintîi culeg tor: stupoarea i apoi desf tarea lui f r margini.ă ă ş ă ă ă
În definitiv, aflîndu-se faţă-n fa cu o femeie care inea în mîn un fruct, Adam a poftitţă ţ ă
fructul…
mi carea veveri elor: o succesiune uimitoasre de fulguran i împietrire; momenteş ţ ţă ş
de staz absolut , urmate de î niri rapide, de nev zut; punctă ă ţ ş ă -virgul , punctă -virgul ,ă
punct-virgul …ă
noica, cu teoria „legato“-ului, î i gîndea opera ca pe o uria monocultur . Dar po iş şă ă ţ
prefera cosmicitatea gr diniiă — s ai în ograda ta de toate: i planta ii utile i ornamentic iă ş ţ ş ă ş
gazon pur. Vianu face monocultur . C linescuă ă — gr din rit. C. N. însu i e mai „gr dinar“ă ă ş ă
decît pare i decît vrea. Sarea lui e pitorescul care îi coloreaz planta iile, parcul englez careş ă ţ
st mereu să ă-i înghit geometriile. Iar gr dinarul absolut, cel pe care nu degeaba C. N. îlă ă
pre uia atît, e Goethe.ţ

9. toate obstacolele ne par ca ziduri. Problema e s le trat m drept oglinzi, sau ferestre:ă ă
s ne r sfrîngem, analitic, în ele, sau s vedem prin ele zarea care le transcende. Dar nuă ă ă
numai obstacolele sînt ziduri. Totul poate deveni zid, dac func ioneaz ca blocaj: ansa ceaă ţ ă ş
bun , reu itele, fericirea îns i. Binele i r ul sînt, nediferen iat, ziduri latente. Trebuie s leă ş ăş ş ă ţ ă
lefuie ti pîn la reflex i transparen .ş ş ă ş ţă
cel mai frumos amurg pe care l-am v zut vreodat : cerul e ca o ap înghe at înă ă ă ţ ă
substan a c reia sţ ă -a amestecat sînge cu lapte.
un flaut, un clarinet, un oboi. Mai mult ca ceilal i instrumenti ti, sufl torii au oţ ş ă
afinitate cu plastica; dac am vedea sunetul, am asista la un spectacol miraculos: din fiecareă
instrument s-ar desprinde un întreg muzeu de „sculpturi în aer“, un popor, translucid, de
nimfe. Echivalentul plastic al sufl torului: me terul sticlar.ă ş
privesc brazdele proasp t întoarse de plug i, ca niciodat , realizez alc tuireaă ş ă ă
incredibil a p mîntului, a p mîntului nud.ă ă ă E substan a cea mai lipsit de determin ri dinţ ă ă
cîte exist : culoare incert , form inexistent , constitu ie indescriptibil altfel decît prină ă ă ă ţ ă
analogie cu neantul. Cînd spui „materie“, nu- i po i reprezenta o mai adecvat corespondenţ ţ ă ţă
sensibil decît p mîntul. A fi f cut din p mînt e a avea ca temei informul, inertul, nimiculă ă ă ă
însu i. i totu i, ce antinomieş Ş ş — reziduu i mediu germinativ deopotriv . Alc tuit din de euş ă ă ş
organic, un fel de moarte infinit distilat , dar plin de „seminalitate“, de puseu vital. Eă
substan a constitutiv a planetei i a noastr : ca atareţ ă ş ă — originarul însu i. În chip ciudatş
îns , vechimea lui nu are aspectul unei uria e acumul ri, ci al unei macer ri duse la limita ei:ă ş ă ă

10. p mîntul pare produsul sec al unei geologice digestii; e trecut pur, e ceea ce r mîne din reală ă
dup experien a supremei transmuta ii. P mîntulă ţ ţ ă — pentru sim ul comun, simbolul însu i alţ ş
imediatului — e, mai degrab , polul opus al consisten ei, al prezentului, al realului. A c lcaă ţ ă
pe p mînt e o ie ire din timp echivalent cu a privi stelele.ă ş ă
diletantismul literar (sau tiin ific) al teologilor de azi: complexul lor de inferioritateş ţ
fa de lumea „culturii“. To i par a se str dui s p trund în aceast lume, ca i cînd lumeaţă ţ ă ă ă ă ă ş
din care vin ei e insuficient i marginal . Or, teologia trebuie s se reverse peste cultur , nuă ş ă ă ă
s aspire la ea, cum aspir provincialul la certificatul de „intelectualitate“ al metropolei. Oă ă
intelectualitate care întoarce spatele Bisericii i o Biseric timid , care nuş ă ă - i onoreazş ă
autoritatea (crezînd de cuviin sţă -o împart ba cu „cultura“, ba cu „ tiin a“ modern , ba cuă ş ţ ă
puterea secular )ă — iat criza prin care trecem.ă
cine n-a pozat niciodat unui artist, nu tie ce înseamn s fii privit.ă ş ă ă
niciodat verdele nu e mai plin de speran decît toamna. Verdele grîului abia r s rit,ă ţă ă ă
la sfîr it de octombrie: str in întrş ă -un ocean de brunuri uscate, fragil, proasp t, cu o tentă ă
sticloas , înc rcat de promisiunea invaziei posthibernale. A a trebuie s fi ap rut Ioană ă ş ă ă
Botez torul în pustie: o pat de verde ireal, profetic, ca verdele grîului abia r s rit, înă ă ă ă
octombrie.

11. „e atît de frumos în locul acesta, în momentul acesta, încît nu-mi mai vine să
plec!“ — o fraz care î i vine adeseori în minte cînd te plimbi; o fraz candid , dar, în fond,ă ţ ă ă
absurd . E, în ea, o l comie copil reasc , hr nit de convingerea c o emo ie se poate dilataă ă ă ă ă ă ă ţ
la nesfîr it, c ea are ceva de cî tigat prin expansiune cantitativ . E totuna cu a schimbaş ă ş ă
ascu i ul unui punct cu desf urarea egal a liniei. Toate nefericirile vin din incapacitateaţ ş ăş ă
noastr de a savura „punctualitatea“ unei situa ii date, din pofta de linearitate. Teama deă ţ
moarte e, i ea, rezultatul dorin ei perpetue de linearitate. „Nş ţ -a mai pleca…“ Dar, oricum,ş
peisajul de dinaintea ta pleac : lumina i se schimb infinitezimal de la o clip la alta; oă ă ă
adiere, un zgomot, asocia ia unui gînd nea teptat îl modific ireversibil. Nu po i p straţ ş ă ţ ă
momentul frumuse ii decît p r sinduţ ă ă -l. Dac vrei să ă-l depozitezi, să-l ai definitiv, el î iş
pierde contururile, se stinge, cade în vid. Sim i, deci, dintrţ -o dat , c în locul acesta i înă ă ş
ceasul acesta e frumos, sfî ietor de frumos?ş Atunci, pleac ! ºi să -a f cut un dar, pe care nuă -l
iei cu tine decît întorcîndu-i spatele.
aflu de la un ran (tîn rul Bârlea) c , pentru a se coace, strugurii au nevoie nu numaiţă ă ă
de soare, ci i de cea .ş ţă E o perfect defini ie a ambiguit ii dionisiace. Iradiant i nebulos,ă ţ ăţ ş
estival i tomnatec, dionisiacul nu e, propriuş -zis, opus apolinicului: e apolinic tulburat,
halucinatoriu sau, invers, be ie exaltat solar. Be ia comun nu are nimic deţ ă ţ ă -a face cu
dionisiacul: ea nu are acces la soarele din vin: îi bea numai cea a.ţ
enescu, în convorbirile cu Gavoty, nume te dou repere pe care leş ă -a p strat, dină
copil rie, toat via a: p mîntul i religia. Blaga ar fi exultat: ce splendid ilustrare aă ă ţ ă ş ă
spiritului r s ritean, a „sofianicului care coboar “! Nu „cerul înstelat“ i „legea moral “ (aă ă ă ş ă
doua nefiind decît expresia abstract a primului), ci cerul i p mîntul, iat o polaritateă ş ă ă
adev rat , polaritatea îns i: materia i forma, balastul i aspira ia.ă ă ăş ş ş ţ Cu precizarea c , aici,ă
„materia“ i „balastul“ nu sînt termeni peiorativi, ci datele obiective ale umanit ii, imediatulş ăţ
ei. Singur imediatul acesta d pre ( i trup) intei. C ci, f r trup, f r p mîntul nostruă ţ ş ţ ă ă ă ă ă ă

12. constitutiv, religia n-ar fi decît Schwärmerei, cochet rie r sf at , un soi de hobby sublim,ă ă ăţ ă
c ruia nimic nu i se opune.ă Trebuie s fii înger pentru ca religia destrupat s aib sens.ă ă ă ă
Pentru om, religia e locul unei neîntrerupte „agonii“, al unui r zboi: r zboiul dintreă ă
bun tatea p mîntului i bun tatea lui Dumnezeu. F r bun tatea p mîntului din el, omul seă ă ş ă ă ă ă ă
pierde în rozuri. Doar îngerul rezist , pentru c r mîne lupt tor, chiar i în condi iaă ă ă ă ş ţ
spiritului. i îngerul are dou repere constante, acelea i: „p mîntul i religia“.Ş ă ş ă ş Doar c , la el,ă
sînt, prin decret divin, r sturnate. P mîntul e „cerul“ lui. El st al turi de omul p mîntesc,ă ă ă ă ă
încearc s se integreze, s se insinueze ordinii lui, pentru aă ă ă -l absorbi. A locui în ceruri i aş
avea p mîntul ca treab zilnic , acesta e destinul îngerului. Semnificativ , oricum, intui iaă ă ă ă ţ
lui Enescu: muzica e, între toate, arta cea mai lipsit de trup: ca un înger care lucrează ă
asupra p mîntului din noi, asupra a ceea ce, în noi, e p mînt arabil.ă ă
inocen a gîndirii grece ti: bucuria de a descoperi c lumea poate fi gîndit . Aceasta iţ ş ă ă ş
este tema specula iei elene: ceea ce poate fi gîndit: das Denkbare. Cu Evul Mediu, dupţ ă
evenimentul Întrup rii, tema speculativ prin excelen e das Undenkbare, deă ă ţă -ne-gînditul.
Cînd, dup Descartes, se recade în „ceea ce poate fi gîndit“, intelectul a pierdut inocen aă ţ
greceasc : das Denkbare devine echivalent cu das Vorstellbare, cu das bloß Denkbare, cuă
stricta plauzibilitate. Nu mai poate fi adev rat decît ceea ce un intelect care a pierdută
exerci iul confrunt rii cu „deţ ă -ne-gînditul“ socote te a fi „admisibil“.ş
dac spiritul are realitate, atunci el trebuie recunoscut ca atare în orice întruchipare aă
lumii: în pomul acesta, în curba acestui deal, în forma norilor. E îns insuficient a vorbiă —
în aceste cazuri — de un „spirit“ generic, prezent — ca un temei abstract — în toate. Pentru
a fi eficace, el trebuie s lucreze diferen iat de la un lucru la altul, s fie în adecvare cuă ţ ă
fiecare obiect sau fiin a vizibilului. Trebuie, cu alte cuvinte, s ne reprezent m spiritul caţă ă ă

13. pe ceva specific, iar nu generic. E un fel de a în elege mai bine problema unui Dumnezeuţ
personal…
ieri, spre sear , am urcat pîn la „pîlnia“ de la cap tul nordic al aleii cu plopi. tiamă ă ă Ş
c Horia Bernea lucreaz acolo i urma să ă ş ă-l iau spre cas . O paradigm a gestului critic,ă ă
mi-am spus: criticul vine, la sfîr itul zilei, în preajma artistului i decreteaz c „e bine“: eş ş ă ă
un demiurg înjum t it, capabil numai de comentariu i, mai ales, expus gre elii. La rîndulă ăţ ş ş
lui, artistul e un demiurg înjum t it. Poate gre i i nu se poate întoarce asupra faptei sale cuă ăţ ş ş
o competen obiectiv .ţă ă Despicarea Creatorului în dou jum ta i distincte e, în art , p catulă ă ţ ă ă
originar.
pentru a descrie, cu un singur cuvînt, ordinea unui peisaj i a lumii create în general,ş
trebuie s te opre tiă ş — cu oarecare uimire — la cuvîntul libertate: el exprim în chipul celă
mai potrivit calitatea naturii de a fi „perfect “, f r a fi „sistematic “.ă ă ă ă Libertatea e materia
prim a lumii i efectul global al spectacolului ei.ă ş
saint-Just, 29 noiembrie 1792: „Un peuple qui n’est pas heureux n’a point de patrie; il
n’aime rien; si vous voulez fonder une république, vous devez vous occuper de tirer le
peuple d’un état d’incertitude et de misère qui le corrompt. Si vous voulez fonder une
république, faites en sorte que le peuple ait le courage d’être vertueux.“
nimic nu ilustreaz mai bine atributul splendorii decît un deal împ durit, toamna,ă ă
cînd totul intr în marea deriv a brunurilor. Prim vara e a jubila iei, vara, a unei omogeneă ă ă ţ
deplin t i, iarnaă ăţ — a ascezei cathare. Dar splendoarea, splendoarea adev rat nu e deă ă

14. întîlnit decît toamna, în octombrie, pe o zi însorit . Moartea vegetal debuteaz cu oă ă ă
cutremur toare s rb toare. i e de în eles c anul bisericesc începe tocmai cu anotimpulă ă ă Ş ţ ă
acesta, în care sfîr itul i slava se întrep trund. Întregul mister al credin ei îmi pare a porniş ş ă ţ
de aici: de la intui ia mor ii ca glorie.ţ ţ i ca prag al unei nesfîr ite diferen ieri.Ş ş ţ Toamna,
fiecare specie încheie altfel i fiecare individ vegetal se singularizeaz întrş ă -o culoare proprie.
În aceast diversificare extatic a particularului st splendoarea spectacolului autumnal i,ă ă ă ş
poate, a destinelor noastre postume… („ tiu, vom muri, dar cît splendoare!“)Ş ă
soarele de toamn e o metafor mai adecvat a cunoa terii decît soarele estival, careă ă ă ş
poate duce c ldura pîn la fierbin eal i disolu ie. „C ldura“ spiritului nu trebuie nici să ă ţ ă ş ţ ă ă
topeasc , nici s exalte lucrurile: trebuie s le mîngîie.ă ă ă
de departe, pe locul vechiului conac, v d o aglomera ie neverosimil de floriă ţ ă
policrome: o oaz v ratec , în mijlocul unei toamne deja de ertice. M apropii i constat,ă ă ă ş ă ş
siderat, c am dinainte un spectaculos trucaj: e vorba de un uria buchet de plante uscate.ă ş
Dar ce diferen iere a usc ciunii! La unele înc subzist flori pergamentoase, ciulini vine ii,ţ ă ă ă ţ
pufuri cu nuan e albastre. Tot fastul deţ -acum cîteva luni e prezent, dar într-o variantă
muzeal : o colec ie de „figuri de cear “, care nu sînt, totu i, artificiale. Nu trupuriă ţ ă ş
contraf cute, ca la Madame Tussaud, ci trupuri conservate, supravie uind stins, sub o friabilă ţ ă
pojghi de atemporalitate.ţă
ceea ce dl Dragomir încerca s ne spun , în fond, deă ă -a lungul întîlnirilor noastre, era
c actul gîndirii trebuie s înceap prin a lua în serios o platitudine. Nici o platitudine nu eă ă ă
platitudine în ea îns i, ci e platitudine prin pasivitatea noastr mental , prin somnolen aăş ă ă ţ
noastr . A începe de la o platitudine e totuna cu a începe f r o idee proprie. Cei care au preaă ă ă

15. repede, de la bun început, idei, nu ajung, mai niciodat , s gîndeasc . Cheia demarajuluiă ă ă
speculativ optim: a nu avea idei. A le ob ine.ţ
pe drumul care urc dinspre sat spre costi ( i, mai departe, peste dealurile de laă şă ş
apus) am, într-un anumit punct, sentimentul c merg pe un hotar foarte sub ire. Întră ţ -adev r,ă
spre dreapta v d, la orizont, un peisaj de iarn caracteristic, bruegelian, decupat întră ă -o
translucid r ceal . În stînga, spre Scor eni, orizontul e, dimpotriv , ar miu, senin, ca ună ă ă ţ ă ă
crepuscul autumnal. Tulbur toare e simultaneitatea celor dou priveli ti, din punctul în careă ă ş
m aflu. A a trebuie s se vad lumea, cu frigul i cu c ldura ei, cu binele i cu r ul ei, dină ş ă ă ş ă ş ă
perspectiva Creatorului. Pentru a o în elege, trebuie s cau i aceea i perspectiv : s teţ ă ţ ş ă ă
instalezi în punctul simultaneit ii, adic în loja lui Dumnezeu.ăţ ă
ieri, prima ninsoare, scurt , ineficace, ca gheara unei pisici albe, zvîrlit fulger tor înă ă ă
aer.
în contre-jour, deasupra terenului proasp t arat (cu ni te brazde enorme, barbare,ă ş
preistorice), se v d nenum rate fire de p ianjen: un n vod diafan, pre ios, care î i decorează ă ă ă ţ ş ă
prada, înainte de a o capta. Contrastul dintre spinarea solzoas a p mîntului i inefabilulă ă ş
p ienjeni ului e ame itor: ca o dantel aruncat peste un dinozaur.ă ş ţ ă ă
mirosul iernii se asociaz , adesea, în sufletul meu, cu dl Noica. Am fost, fire te, laă ş
P ltini i vara (ultima var , cu sprintă ş ş ă -ul nebunesc spre Gura Rîului i înapoi). Dar constatş
acum, retrospectiv, c „figura“, modelul întîlnirilor p ltini ene e ceea ce eman dintră ă ş ă -un

16. peisaj de munte, iarna, sub un soare rece, dar cordial. Poate c , totu i, iarna am fost mai desă ş
acolo decît vara. Dar, i dac nş ă -ar fi a a, întreg ritualul de care îmi amintesc e unul hibernal,ş
cu paltoane, bocanci, uici fierte, foc de lemne (dublat de radiatoare clandestine), ceaiuri iţ ş
plimb ri prin ger: prin gerul umbros al drumului c tre schit, sau prin cel însorit al urcu uluiă ă ş
de la schit spre deriva ia antei. Iarna am urcat, pe întuneric, cu Gabriel, inînduţ Ş ţ -ne de mîn ,ă
ca s nu ne pierdem, povîrni ul dinspre prima caban a dlui Noica, unde el ne a tepta cu oă ş ă ş
lumînare aprins (c ci se întrerupsese curentul) i cu „o mie de solu ii de cazare“. Iarnaă ă ş ţ
ne-am dat drumul, cu s niile, pe pîrtia de lîng u a lui, sub privirea lui mul umit iă ă ş ţ ă ş
protectoare. Iarna m-am refugiat, cînd în camera dlui Nicolae, cînd în cea din cabana vecină
cu a dlui Noica, pentru a-mi tr i delirul de la mijlocul vie ii, asistat de surîsul lui plin de tact.ă ţ
Iarna i-am dus lemne sus, cu Trabantul, iarna am citit i comentat, la îndemnul lui,ş
Deuteronomul, Leviticul i Numerii. i iarna lş Ş -am îngropat, lîng schit, dup ce tot iarnaă ă
c zuse în camer , el, care tia s nu cad pe ghea a din p dure, mergînd cu o gra ie stîngace,ă ă ş ă ă ţ ă ţ
cu mîinile îndep rtate de corp, ca pe sîrm . Iarna filosofiei? Iarna sufletului lui dornic deă ă
geometrie? Iarna împrejur rilor? Poate. Dar i iarna r gazului l untric, a comuniunii i aă ş ă ă ş
tehnicii de a supravie ui, activ i ad postit, pîn la desprim v rare.ţ ş ă ă ă ă Iarna dlui Noica. A vie iiţ
lui i a mor ii lui. Iarna mereu mîngîietoare a dialogului cu el i iarna, nemîngîiat , aş ţ ş ă
absen ei lui.ţ
pentru a doua oar , la interval de apte ani, sînt catastrofat socialmente. iă ş Ş — ca iş
prima dată — sînt euforic.
confisca i de frazeologia (aproape ritualizat ) a triste ii de a îmb trîni („Ce faceţ ă ţ ă
timpul din noi!“, „Cum eram i cum am ajuns!“ etc.), nu realiz m o catastrof existen ialş ă ă ţ ă
infinit mai dramatic : trecerea de la copil rie la vîrsta adult . Maturizarea, în aparenta eiă ă ă

17. deplin tate, nu e decît o instrumentalizare a fiin ei, o solidificare care încearc s ob ină ţ ă ă ţ ă
eficacitatea. Tot ce e posibil pur în copil rie se închide în pu in tatea realului; o imensă ţ ă ă
plasticitate se schematizeaz pentru a deveni func ional . Fa de acest exces de adaptare,ă ţ ă ţă
îmb trînirea e mai curînd recuperatoare: lucreaz în ea dizolvantul misterios al mor ii careă ă ţ
se apropie, presentimentul teribil al unei nout i…ăţ
Îmi privesc copiii i m întristez de cre terea lor.ş ă ş M simt descrescînd i exult.ă ş
un grup de cheflii cînt , în cabana din fundul cur ii, cu voci ml tinoase, de înjunghia i.ă ţ ăş ţ
Nevestele manevreaz oale i fleici, copiii chiuie prin b l rii, sc pa i de sub control.ă ş ă ă ă ţ Se aude
l tratul unor cîini înt rîta i, incapabili s mai disting între mirosul de gr tar i mirosul deă ă ţ ă ă ă ş
transpira ie.ţ
Dac toate astea exist , euă ă — cu problemele ultimelor luni — nu exist. Toate astea,
bineîn eles, exist .ţ ă
ceasul — foarte periculos — cînd o femeie simte c a cî tigat…ă ş
ecvanimitate: a traversa cele patru anotimpuri cu un unic anotimp l untric.ă
din scrisoarea c tre doamna G. C.: „V doresc s v ridica i deasupra virtu iloră ă ă ă ţ ţ
dumneavoastr , deasupra consecven ei, deasupra exigen elor ve nic neadormite, deasupra aă ţ ţ ş
tot ceea ce a fost, pîn acum, con inutul dumneavoastr de via : în sine, virtu ile pot sus ineă ţ ă ţă ţ ţ
un suflet, dar îl pot i bloca. Drama zilnic nu e f cut din virtu i i vicii, ci dintrş ă ă ă ţ ş -o substanţă
promiscu , în cuprinsul c reia binele poate ucide i r ul poate mîntui.ă ă ş ă Virtutea — dacă
există — e una singur : plasticitatea. Nu versatilitatea, nu inconsisten a, nu oportunismul,ă ţ
dar plasticitatea: adic puterea de a reac iona infinit diferen iat la infinita diferen iere aă ţ ţ ţ
împrejur rilor, puterea de a tr i nu aplicînd criterii gataă ă -f cute, ci descoperind criterii.ă Cu
alte cuvinte, puterea de a fi nou clip de clip . F r plasticitate, vie ile noastre devin ună ă ă ă ţ

18. simplu prilej de a tezauriza e ecuri. E ecul nu trebuie tezaurizat; el nu trebuie l sat sş ş ă ă
înghe e întrţ -un „stop-cadru“ destr m tor. Nu „clip , opre teă ă ă ş -te!“, ci „clip , treci, ca s o potă ă
lua de la cap t!“ă — iat regula dup care cred c vom fi judeca i. Întră ă ă ţ -o poveste oriental seă
vorbe te despre un bog ta avar care a fost pedepsit s nu mai poat sc pa niciodat deş ă ş ă ă ă ă
înc l rile sale rupte, pentru c nu leă ţă ă -a aruncat la timp. Trebuie s ne schimb m, la timp,ă ă
înc l rile, s nu ne ata m, cu înc p înare, de ceea ce, uneori, pare proprietatea noastr ceaă ţă ă şă ă ăţ ă
mai intim , dac nu chiar însu i destinul nostru.ă ă ş
Tot în Orient, în Extremul-Orient, se spune c semnul în elepciunii e capacitatea de aă ţ
c l ri un tigru, de a domina, a adar, s lb ticia sor ii. Dar la noi, de Florii, în elepciunea areă ă ş ă ă ţ ţ
un chip mai umil: ea e puterea de a c l ri un m gar. Po i intra pe calea regal instalat pe totă ă ă ţ ă
ce e mai precar, mai „prost“, mai ignobil. V zduhul poate c l ri pe lut…ă ă ă
din scrierile lui Tadeu Hâjdeu: „Fi i cinsti i f r a urm ri s str luci i prin cinste.“ţ ţ ă ă ă ă ă ţ
(Spre inere de minte, celor trei fii ai mei.) E un avertisment împotriva ostenta iei, dar e maiţ ţ
mult decît atît: un segment de etic „oriental “ă ă — a ob ine f r s dore ti, a inti f r sţ ă ă ă ş ţ ă ă ă
oche ti, a g si f r s fi c utat cu îndîrjire. În limitele acestei etici, cine urm re te sş ă ă ă ă ă ă ş ă
str luceasc prin cinste e necinstit. Alt pasaj: „Îndeplini iă ă ţ -v îndatoririle cu fidelitate i zel,ă ş
dar totodat cu modera ie. Orice exagerare d uneaz , chiar dac e în bine“. Sau, în acela iă ţ ă ă ă ş
spirit: „Nu v îndep rta i cîtu i de pu in de litera legii, dar s nu uita i c pîn i cea maiă ă ţ ş ţ ă ţ ă ă ş
corect pedeaps i se pare injust celui asupra c ruia este aplicat .“ Orice rigori normative,ă ă ă ă ă
oricît de elaborate, oricît de nobile, sînt sub nivelul eticii lui Tadeu.
privesc în jur, în camera mea din spatele atelierului, i am o jubila ie a instabilit ii.ş ţ ăţ
Am mereu norocul s fiu dislocat, ori de cîte ori sînt în pragul unei „instal ri“. Dac nă ă ă -ar fi
vorba de un noroc, de ce a jubila atît de prompt i de plin?ş ş

19. subtilitatea nu trebuie niciodat s înlocuiasc bunulă ă ă -sim , trebuie sţ ă-l întemeieze.
plimbarea de azi e compromis de tapajul tractoarelor care ar pe dealul de dincolo deă ă
plopi. Oricît a vrea s nu cad în p unism, simt artificiul i monstruozitatea ma inii: e urît ,ş ă ăş ş ş ă
fenomenal de urît ! Tractorul mai cu seam e o apari ie însp imînt toare. Nici un design nuă ă ţ ă ă
l-a putut îmblînzi, nici un peisaj nu-l poate asimila. La fel — sunetul motorului, de o
regularitate grobian , terorizant . Aratul are un aspect de execu ie. Tractoarele în iruite laă ă ţ ş
orizont par trupe de ocupa ie în mar . Plugarul: efort suprem întrţ ş -o des vîr it lini te.ă ş ă ş
Tractoristul: efort minim într-un vacarm. Recolta pare ob inut prin rechizi ionare. P mîntulţ ă ţ ă
e exploatat la propriu, ca o slug inert . i înc o dat : ceea ce se vede i ceea ce se aude eă ă Ş ă ă ş
urît, îngrozitor de urît, jignitor de urît!
gîndul suprem pe care-l putem gîndi e Dumnezeu. Dar e limpede c nuă -l putem gîndi
pîn la cap t. Exist o dispropor ie uria între înzestrarea noastr curent i anverguraă ă ă ţ şă ă ă ş
acestui gînd. Miraculos e pîn i faptul c realiz m aceast dispropor ie. A a stînd lucrurile,ă ş ă ă ă ţ ş
îmi pot imagina patru solu ii posibile în rela ia noastr (mental ) cu Dumnezeu:ţ ţ ă ă
I Întrucît Dumnezeu nu îmi e dat ca atare de experien i scap , în egal m sur ,ţă ş ă ă ă ă
cuprinderii mele intelectuale, e inutil să-l iau în discu ie.ţ Fac, deci, abstrac ie de ipotezaţ
existen ei lui, ca de o ipotez cu care nu pot lucra. Refuz s manipulez imponderabile i sţ ă ă ş ă
construiesc pe inefabil. Corect este s m ocup strict de ceea ce cade sub inciden a puteriloră ă ţ
mele reale.
Solu ia aceasta nu e, propriuţ -zis, atee. Ea nu exclude existen a lui Dumnezeu. Seţ
mul ume te doar s nu o includ , invocînd „onestitatea“, „bunulţ ş ă ă -sim “, „sim ul m surii“, peţ ţ ă
scurt, un soi de umilitate ra ionalist , care nu aspir la performan e imposibile. E solu iaţ ă ă ţ ţ
intelectualului „luminat“, a filozofului „realist“, care „î i cunoa te limitele“ i nu în elege sş ş ş ţ ă
i le dep easc .ş ăş ă
II Întrucît Dumnezeu se refuz facult ilor mele cognitive, consimt s m raportez la elă ăţ ă ă
numai i numai pe calea credin ei. La ce bun s atac mental o tem care transcendeş ţ ă ă

20. mentalul? M resemnez în postura credinciosului care r spunde tuturor întreb rilor printră ă ă -un
citat din textele revelate. Nu analizez, nu interpretez; în definitiv, nu gîndesc. C ci risc să ă
gre esc ori de cîte ori abordez cu puterile mele m rginite un domeniu prin defini ieş ă ţ
nem rginit.ă
E solu ia pietismului curent, care iţ ş -a inventat maxima: „Crede i nu cerceta!“.ş
În eleas în acest context, credin a e pur pasivitate, abdicare de la inteligen , livrare deţ ă ţ ă ţă
sine dinaintea unui adev r resim it ca prestigios tocmai întrucît e nedemonstrabil.ă ţ
III Inaccesibilitatea lui Dumnezeu e o prejudecat lene , dac nu o declara ie deă şă ă ţ
prostie. Dumnezeu e, într-adev r, gîndul cel mai greu de gîndit, dar El nu e de negîndit.ă
Dac sînt alc tuit „dup chipul i asem narea Lui“, atunci trebuie s dispun de capacitateaă ă ă ş ă ă
de a-L cunoa te. Dac pot sş ă ă-L concep, trebuie să-L i în eleg. Intelectul e un darş ţ
dumnezeiesc care, bine antrenat, poate lumina orice mister, chiar i misterul suprem. Deş
fapt, nu exist mister, ci doar secret, teritoriu camuflat, înc nedezv luit, dac nu chiară ă ă ă
ascuns în mod inten ionat, pentru a nu sminti min ile ubrede. Con inutul credin ei poateţ ţ ş ţ ţ
îns deveni con inut al unei „ tiin e“, fie la sfîr itul unui intens efort individual, fie, m car,ă ţ ş ţ ş ă
la sfîr itul unui efort treptat, colectiv, care se acumuleaz în „tradi ie“.ş ă ţ
Aceasta este, într-o variant schematic , fire te, solu ia tuturor ezoterismelor, de la celeă ă ş ţ
de rang inferior (teosofia modern ) la cele subtile (tip Guénon). Ele etaleaz , cu nuan eă ă ţ
felurite, un tenace optimism gnoseologic, o nesfîr it , luciferic , încredere în capacit ileş ă ă ăţ
aparatului nostru de cunoa tere i, nu în ultimul rînd, un impetuos (chiar dac disimulat)ş ş ă
orgoliu. Paradoxul ezoterismului const , îndeob te, în faptul c , vorbind mereu despreă ş ă
„adev ruri ascunse“ (distincte de cele „exoterice“), el culmineaz întră ă -un amplu efort de
divulgare, de aducere a „ascunsului“ în „vileag“.
IV Creatorul e, într-adev r, o m rime f r comun m sur cu creatura.ă ă ă ă ă ă ă Nu pot spera să
acop r integral sfera Fiin ei supreme.ă ţ Dar e tot atît de evident c nu tiu a priori cît deă ş
departe pot merge în încercarea mea de a m apropia de Ea. Desigur, numai Dumnezeu seă
poate cunoa te pe Sine. Dar dac am, in intimo meo, o s mîn de divinitate, Dumnezeu seş ă ă ţă
poate reflecta în ea, cunoscîndu-Se astfel pe Sine, în propria Sa oglindire. Dumnezeu nu ni
se comunic pentru a r mîne inabordabil. El e, prin defini ie, o instan solicitant ,ă ă ţ ţă ă
provocatoare, absorbant . Iar inteligen a nu e o facultate mai pu in nobil decît afectul, sauă ţ ţ ă

21. smerenia, sau decît oricare alte facult i omene ti. Tensiunea activ spre Dumnezeu ine deăţ ş ă ţ
statutul ontologic al creaturii. Mi se cere, deci, s nu uit c am de a face cu un dat infinit ( i,ă ă ş
ca atare, de neposedat), dar s m situez fa de el în postura efortului plin de speran : să ă ţă ţă ă-mi
valorific maximal capacit ile, pentru a m apropia de Dumnezeu cît mai mult cu putin . Peăţ ă ţă
scurt, e vorba a lua imposibilul ca int , tiind c e imposibil: a gîndi la limita puterilor taleţ ă ş ă
de gîndire, a încerca s pricepi la limita puterilor tale de pricepere. A fi întră -o harnică
ofensiv , f r iluzii, dar plin de încredere. Efortul i îndr zneala sînt comportamentul celă ă ă ş ă
mai adecvat dinaintea lui Dumnezeu. Ambele, dublate de con tiin a perpetu aş ţ ă
transcenden ei Sale. Efort i îndr zneal , f r con tiin a transcenden ei divineţ ş ă ă ă ă ş ţ ţ — duc la
suficien gnoseologic , sau la juvenile exalt ri prometeice. Con tiin a transcenden eiţă ă ă ş ţ ţ
divine, f r exigen a efortului i a îndr zneliiă ă ţ ş ă — duce la agnosticism sumbru, la pietism
obscurantist.
În fond, problema se pune la fel în plan ascetic i etic: Dumnezeu îmi cere mereu oş
performan care m dep e te (vezi predica de pe munte). Orice credincios tie c nu va fiţă ă ăş ş ş ă
niciodată — în planul virtu iiţ — la nivelul cerut. Dar nimeni nu se gînde te s abdice de laş ă
efortul ascetic, sub cuvînt c , oricum, el e de neîmplinit. Aspir ofensiv la des vîr ire, tiindă ă ş ş
bine c nă -o voi dobîndi. La fel, trebuie s aspir ofensiv la cunoa tere, tiind bine c nă ş ş ă -o pot
de ine. Vom fi m sura i cu m sura aspira iei noastre i nu cu aceea a realiz rii ei. Dac nţ ă ţ ă ţ ş ă ă -ar
fi a a, nimeni dintre noi nu sş -ar mîntui.
i, de altfel, nu const credin a tocmai în miza pe imposibil i în încredin area c nuŞ ă ţ ş ţ ă
faci nimic neasistat? C , prin urmare, dat fiind ajutorul neîntrerupt care i se acord , po iă ţ ă ţ
avea o ans pîn i în cele mai utopice întreprinderi?ş ă ă ş
Dintre cele patru solu ii, cea mai trist e prima. Ea e un mod de a opta pentruţ ă
accesoriu, de team c pentru cele esen iale nă ă ţ -ai instrumentar. Nenum rate pierderi deă
energie intelectual se datoreaz difuziunii, în ultimele veacuri, a unei mentalit i deă ă ăţ
abandon cognitiv, de pruden vulgar care î i ia, pe deasupra, aerele inteligen ei eficiente.ţă ă ş ţ
Teama de risc, sau de ridicol, adormirea sim ului metafizic, sleirea intelectului iţ ş
mediocritatea vie ii sînt, toate, fenomene colaterale ale acestei mentalit i.ţ ăţ
Solu ia a doua e, în chip explicabil, solu ia preferat de Biseric , de teama solu iei aţ ţ ă ă ţ
treia. Ea pare potrivit cu masa credincio ilor care trebuie ferit mai curînd de excesulă ş ă

22. orgoliului, decît de acela al umilit ii. Nu e mai pu in adev rat c solu ia a doua eăţ ţ ă ă ţ
responsabil , mai ales în zona ortodox , de o anumit del sare intelectual , de stereotipiaă ă ă ă ă
r spunsurilor, de blocarea angaj rii cognitive în favoarea „tr irilor“ vagi, incapabile s seă ă ă ă
exprime i s iradieze.ş ă
Solu ia a treia e primejdia latent a spiritului apusean, pe linia scolastic , de la Anselmţ ă ă
de Canterbury la Teilhard de Chardin. (Nu întîmpl tor Guénon citeaz abundent dină ă
scolastici.)
Cea mai adecvat îmi apare solu ia a patra, cu condi ia s se g seasc , ast zi, destuiă ţ ţ ă ă ă ă
intelectuali credincio i i îndr zne i care sş ş ă ţ ă- i asume pariul ei.ş
toamna — un episod de mineralitate al lumii vegetale. ºesutul plantei devine cornos,
ies la suprafa structurile osoase, de substrat, ale p durii, culorile imit gama pietrelorţă ă ă
pre ioase: o pregustare a Ierusalimului cristalin din Apocalips ?ţ ă
scriitorul de azi, la Tescani: nu iese decît cu greu din camer , nu prive te în jur decîtă ş
constrîns i plictisit. „Bunş — î i spuiţ — n-are sentimentul naturii. E, probabil, o fire
livresc .“ Dar î i intr în camer i nă ţ ă ă ş -are nici cea mai mic pornire să ă- i r sfoiasc prin c r i.ţ ă ă ă ţ
Intri la el în camer i nu vezi nici o carte. Doar hîrtie de scris i pixuri. A adar, nici natur ,ă ş ş ş ă
nici c r i. Ce atunci? Experien a ora ului i tribula iile Eului propriu. Autoscopie iă ţ ţ ş ş ţ ş
anecdotic . Citadinism i intimism. Ambele, în variant minor , f r problematic , f r abis.ă ş ă ă ă ă ă ă ă
O exhibi ie de „st ri“ i metafore.ţ ă ş
a- i l sa, la moarte, sufletul lui Dumnezeu. Aţ ă -L trece, primul, pe lista
mo tenitorilor…ş

23. în p dure, printre frunzele uscate de sub pomiă — o puzderie de ciuperci înalte, cu
p l rie ampl , plin de pete dispuse concentric. La atingere, dezv luie o carna ie elastic ,ă ă ă ă ă ţ ă
spongioas , din spe a cauciucului: un amestec straniu de suple e i geometrie. E sigur c sîntă ţ ţ ş ă
otr vitoare. Spre deosebire de cele comestibile, se v d de departe, drepte, atr g toare,ă ă ă ă
aproape impozante. Cîte trepte posibile ale comentariului pot deriva din aburul toxinei lor?
Iat , mai întîi, comentariul de prim instan , alegoric i moralizator: ciupercileă ă ţă ş
otr vite se v d mai u or, sînt mai spectaculoase decît cele utile. Tot astfel, viciul e maiă ă ş
atr g tor decît virtutea. Prezen a viciului e orgolioas , a virtu iiă ă ţ ă ţ — smerit . R ul e agresiv,ă ă
la vedere, la îndemîn : sare în ochi. Binele e ascuns, discret, î i las libertatea de a alege. Ună ţ ă
mic pas mai departe: r ul e la suprafa , e suprafa ; binele e de adîncime, de substrat:ă ţă ţă
temeiul care nu se vede, fa de accidentele care se v d. Mai departe: exist un dozajţă ă ă
cosmologic al calit ilor: comestibilul e adumbrit prin umilitatea aspectului, veninosul eăţ
compensat prin frumuse e. O existen individual nu poate cumula toate virtu ile. Nimic dinţ ţă ă ţ
ceea ce este creat nu poate fi perfect în mod omogen. Des vîr irea formei e minat deă ş ă
pecabilitatea substan ei. Invers, impecabilitatea substan ei e adumbrit de precaritateaţ ţ ă
formei.
Din unghi cre tin: Dumnezeu îng duie chiar i otr vii s se integreze armonic în lumeaş ă ş ă ă
vizibil . (Tolereaz El mai u or r ul decît urîtul?) Scandalul otr vii e astîmp rat prin gra iaă ă ş ă ă ă ţ
înf i rii. În lumea lui Dumnezeu, r ul e camuflat, integrat unor ansambluri care îlăţ şă ă
voaleaz . De aiciă — pe de alt parteă — aspectul de capcan al r ului. La prima vedere, ceeaă ă
ce îl distinge e cordialitatea (în contrast cu paloarea neangajant a binelui).ă
Mai departe: i ciupercile comestibile i cele otr vitoare sînt ciuperci; apar in aceleia iş ş ă ţ ş
specii. Cu alte cuvinte, între ele nu e diferen de natur . Cresc în întuneric i umezeal (sîntţă ă ş ă
„lunare“ ar zice Rudolf Steiner), apar dup ploaie i se înscriu, toate, în aceea i schemă ş ş ă
morfologic . Congeneritatea binelui i r ului. Exist un fond adînc, în teritoriul c ruia eleă ş ă ă ă
comunic : sînt deriva ii ale aceleia i energii. Hegel ar vorbi despre omogenitatea ra ional aă ţ ş ţ ă
lumii. Cei vechi, despre coincidentia oppositorum. Poezia i o anumit metafizic ar exaltaş ă ă
continuitatea dintre moarte i frumuse e.ş ţ

24. „mofturi“ la Tescani:
— Semeni cu Balzac.
— M simt Honoré.ă
ieri, la amiaz , pe o vreme cenu ie, mi să ş -a p rut, o clip , c peisajul poate fiă ă ă
inexpresiv: o simpl desf urare de griuri. Verdele suculent al verii să ăş -a stins, brunurile
exaltate ale toamnei n-au ap rut înc ; e ca un moment de pauz între dou serb ri. i totu i,ă ă ă ă ă Ş ş
dac te ui i atent, pauza aceasta e plin de solemnitate: un violet de substrat st sub fiecareă ţ ă ă
ton gri, f cînduă -l s sune grav, neptunian, misterios. Înainte de a exploda policrom, paji teaă ş
traverseaz un scurt episod de întuneric: opera „la negru“, cu care începe c utarea pietreiă ă
filosofale.
exerci iul ciupercilor (continuare). Aspectul ciupercii otr vitoare e complicat,ţ ă
sofisticat, imprevizibil. Al celei comestibile e mai curînd banal. O anumit bună ă-dispozi ieţ
au amîndou : mefistofelic , sub ire, în cazul primei, bonom , rural , în cazul celei de aă ă ţ ă ă
doua. R ul e pestri , labirintic, laborios.ă ţ Opusul lui e simplitatea. Binele e lin, e gloria
firescului însu i. Teoriile sînt laborioase, realit ile sînt simple… (Jocul devine riscant dacş ăţ ă
alunec în dihotomii. Exist , totu i, i simplit i veninoase…)ă ă ş ş ăţ

25. m simt mai strîns legat de dl Noica ca oricînd înainte. i mai educat de el caă Ş
niciodat . Maestrul adev rat se recomand prin continuitatea oficiului s u. El te modelează ă ă ă ă
i dup moarte i, uneori, mai ales atunci.ş ă ş
demersul vehement, aproape isteric, prin care estov separ credin a de cunoa tereŞ ă ţ ş
poate fi necesar pentru restaurarea „nebuniei“ credin ei, periclitat , în scandalul eiţ ă
constitutiv, de „necesitarianismul“ grec (expresia lui Gilson). Pe de alt parte, odat acceptată ă
punctul lui de vedere, e inevitabil o anumit paralizie. Admi i c „a crede“ e a miza peă ă ţ ă
imposibil, pe alteritatea absolut a lui Dumnezeu. Pofta de cunoa tere e de la demon.ă ş
Abandonezi, deci, orice efort de cunoa tere. Aş - i adînci credin a e, de asemenea, imposibil,ţ ţ
c ci odat ce teă ă -ai livrat ei, restul e har dumnezeiesc. i atunci cum se tr ie te o via deŞ ă ş ţă
credincios? În stupoare? În delir? Gîndirea lui estov fundamenteaz un ip t, dup care nuŞ ă ţ ă ă
mai urmeaz nimic.ă
p.-J. Toulet: „Il n’y a rien de plus détestable que les juifs, sinon les antisémites.“
exerci iul ciupercilor (continuare). Otr vitoare sau nu, ciupercile au, dincolo deţ ă
primul lor chip (mai curînd jovial), o component nelini titoare: e fibra lor puhav ,ă ş ă
albicioas , de înecat.ă Dup Cernobîl, se zvonise că ă — din tot ce cre teş — ciupercile
asimileaz i re in cel mai bine substan ele radioactive; sînt un mediu bun pentru delirulă ş ţ ţ
materiei, un bun receptacol al infec iei. În acest caz, ciuperca neotr vitoare e, dintrţ ă -o dat ,ă
mai perfid decît cea otr vitoare: c ci o culegi i o m nînci lini tit, cu tot depozitul ei deă ă ă ş ă ş
toxine. Între ciuperci i moarte se stabile te, a adar, un raport mereu confirmat. Pîn i deş ş ş ă ş
morfologia exploziei atomice: ciuperca de la Hiroshima…

26. „mofturi“ la Tescani:
— Cum o cheam pe libr reasa de la P ltini ?ă ă ă ş
— Norica.
— Aha! Ca pe eroina lui Ibsenel.
marmont, Mémoires: Într-o discu ie din 1813, purtat undeva, în Germania, Napoleonţ ă
face distinc ia între les hommes d’honneur i les hommes de conscience. Îi prefer pe ceiţ ş ă
dintîi, ca fiind întotdeauna previzibili, în orice condi ii ar fi pu i. Ceilal iţ ş ţ — „oamenii de
con tiin “ş ţă — ac ioneaz în func ie de imaginea pe care iţ ă ţ ş -o fac despre împrejur rile cu careă
se confrunt i sînt, prin urmare, determina i (în spe limita i) de anvergura specific aă ş ţ ţă ţ ă
inteligen ei lor. Conduita unor asemenea oameni nu e o problem de principii, ci una deţ ă
ra ionament. Cu titlu de ilustrare, Napoleon îl pune pe Marmont în fa a unei dileme: „Sţ ţ ă
zicem c te afli pe colina Montmartre, dinaintea unor armate str ine, care amenin Parisul.ă ă ţă
Ai trupe insuficiente, iar cet enii Parisului te conjur s capitulezi. Ce faci?“ „Nu tiuăţ ă ă ş —
r spunde Marmontă — trebuie s reflectez.“ Napoleon: „E ti un om de con tiin , Marmont,ă ş ş ţă
nu un om de onoare. Într-o zi, ai s m tr dezi!“ă ă ă
spiritul trebuie s se îngrijoreze cînd nu se mai recolteaz pe sine decît din c r i.ă ă ă ţ
cultur sau politic ? Nu tiu. Dar, dac se poate, nu cultur cu orice pre i nu politică ă ş ă ă ţ ş ă
cu orice pre . Nici a fi cuminte, nici a te r zvr ti nţ ă ă -au sens, dac trebuie s le ob iiă ă ţ
pierzîndu- i sufletul.ţ

27. a întreba un botanist cum se explic traiectoriile infinit diversificate ale trunchiurilorş ă
de copaci. E limpede c specia i genul nu decid nimic.ă ş În untrul aceleia i categorii amă ş
v zut miracole de „originalitate“. Nici c utarea luminii nu explic mare lucru. Cum să ă ă ă
explici atîta risip de imprevizibil? i nu vorbesc atît de dispersia ramurilor, cît de însu iă Ş ş
desenul tulpinei: noduros sau lin, gra ios sau aspru, elegant ca o reveren , r sucit ca unţ ţă ă
co mar, sever sau ademenitor, ocolit ca un eufemism, resemnînduş -se brusc s coboare spreă
r d cin i apoi relansînduă ă ăş -se lateral sau pe vertical , baroc la culme, plin de volute i etal riă ş ă
mu chiulare, a a încît fiecare copac are un portret inconfundabil. Aceast dezl n uire aş ş ă ă ţ
individualului într-un domeniu unde ne-am obi nuit s credem numai în familii, clase,ş ă
categorii largi, mi se pare uimitoare. E uimitoare i pentru botanist?ş
pîn la un punct, credin a i necredin a sînt dou specii ale îndoielii. Deosebirea esteă ţ ş ţ ă
c , în vreme ce necredinciosul pune la îndoial existen a lui Dumnezeu, credinciosul pune laă ă ţ
îndoial inexisten a Lui.ă ţ
în genera ia noastr , fiecare e suma a ceea ce i sţ ă -a interzis s fie.ă
cea mai adecvat expresie scris a efortului spiritual îmi apare a fi fragmentul. Pentruă ă
c fragmentul singur, numai el, respect procedura intim a gîndirii. Gîndim intermitent:ă ă ă
intermitent la propriu, dat fiind incapacitatea noastr structural de a p stra în actă ă ă ă
reflexivitatea (pe o unic tem ) dincolo de intervalul cîtorva ceasuri. (Iar produsul pozitiv,ă ă
consemnabil, al acestui interval e, de cele mai multe ori, fulgurant: exist clipe aleă
în elegerii, înconjurate de un zumzet tatonant care nu e decît a teptarea activ a acelorţ ş ă
clipe.) Dar gîndim intermitent i în alt sens: gîndim cu un aparat finit infinitatea fiec ruiş ă
gînd. A fi creatur înseamn a fi fragment. Noi nu sîntem Logosă ă -ul însu i (aci, i cu sensulş ş
de „discurs“): sîntem particule de Logos, s la uri temporare ale lui. De aceea, pîn iă ş ă ş

28. în elepciunea, cînd ne e dat , ne e dat nu sub forma continu a discursului, ci sub aceeaţ ă ă ă
momentan , a revela iei. Iluminarea esteă ţ — peste tot unde se vorbe te de eaş — un apogeu al
instantaneit ii, un plonjeu scurt în ozonul unei lumi în care, dac am z bovi mai mult,ăţ ă ă
ne-am sufoca. Intermiten a nu e, a adar, numai condi ia gîndirii, dar i igiena ei, ritmul eiţ ş ţ ş
real în planul omenescului.
Transformarea sondajelor noastre instantanee în discursivitate sistematic e oă
prezum ie i un artificiu. O prezum ie, c ci pretinde a acoperi întregul printrţ ş ţ ă -o metodă
progresiv , printră -o desf urare logic de natur s falsifice felul de a fi al întregului.ăş ă ă ă
Întregul e trans-logic i nesistematic: nu e o ma in rie cu repeti ie, ci o vietate imprevizibil .ş ş ă ţ ă
Coeren a lumii (v zute i nev zute) e de alt natur decît coeren a unui sistem. Prezum iaţ ă ş ă ă ă ţ ţ
noastr e, spuneam, dublat de artificiu: a scrie un text lung, articulat, construit,ă ă
demonstrativ, e a da gîndului o amplitudine pe care, originar, în mediul na terii lui, nu o are.ş
Oricine a scris o carte „normal “ tieă ş — i dac e sincer o m rturise teş ă ă ş — de cîte ori a fost
silit s inventeze simetrii, secven e logice, „consecven e“, numai i numai pentru a daă ţ ţ ş
edificiului o stabilitate formal , f r acoperire deplin în adev r. H rnicia i sim ulă ă ă ă ă ă ş ţ
arhitectonic sînt, desigur, calit i importante ale unui scriitor. Dar ele implic i riscul de aăţ ă ş
dezechilibra propor ia just dintre ceea ce e gîndit i ceea ce e scris. Scrisul sfîr e te prin a fiţ ă ş ş ş
o punere în scen a gîndului: îl dilat , îl ornamenteaz , îl exploateaz ca pe o materie prim :ă ă ă ă ă
fraza prolifereaz , obez , peste un con inut de gîndire care, redus la el însu i, să ă ţ ş -ar l saă
comprimat în cîteva paragrafe. În definitiv, toate marile c r i, toate marile construc iiă ţ ţ
speculative sînt rezumabile, reductibile la fragment.
discursul teologic nu se sus ine decît ca fragment, ca insul de discurs pe apa f rţ ă ă ă
margini a t cerii dumnezeie ti.ă ş
fragmentul nu î i îng duie s spui decît ceea ce, la un moment dat, se spune în tineţ ă ă
f r adaosul superfetatoriu al ingeniozit ii proprii. Fragmentul e onestitatea suprem aă ă ăţ ă
discursului.

29. Fragmentul e sortit s „deconstruiasc “ supersti ia c r ii, a C r ii de autor, a „lucr rii“ă ă ţ ă ţ ă ţ ă
care se elaboreaz luînduă -se pe sine ca el, în uitarea treptat a întreb rii vii din care sţ ă ă -a
n scut. A C r ii care î i inhib , la început, autorul prin prestigiul ei academic, pentru aă ă ţ ş ă - iş
inhiba, cînd e încheiat , cititorul, prin aerul ei sibilinic, atletic, muzeal. Fragmentele nu seă
nasc pentru a constitui o „oper “, ci pentru a înv lui concentric o obsesie.ă ă
de reconstituit — pe texte — o istorie a marilor „fragmentari ti“: de la Marc Aureliuş
la morali tii francezi, de la Montaigne la Novalis ( i, în genere, la romanticii germani), de laş ş
siha trii autori de „capete“ edificatoare, la E. M. Cioran (Cioran fiind, totu i, un caz special;ş ş
el nu pare a gîndi, ci, mai degrab , a exprima circular o idee înn scut .ă ă ă E monoton i, înş
definitiv, sistematic. Reg se te peste tot acela i sunet.) Stilistica fragmentului e mai pu ină ş ş ţ
previzibil : ea amîn pîn la suspensie orice tez i evit consecven a doctrinar ca pe celă ă ă ă ş ă ţ ă
mai tipic simptom al comei intelectuale.
„somnul dogmatic“ al clerului nostru pare s fi început de mult i chiar în perimetrulă ş
propriei lui competen e.ţ Cînd, în 1923, Teodor Popescu, paroh al Bisericii Sf. tefanŞ
(„Cuibu-cu-barz “) d semne de alunecare spre protestantism, reac ia teologilor îlă ă ţ
exaspereaz pe Gala Galaction, care noteaz , în jurnalul s u (11/24 decembrie 1923): „Cuă ă ă
acest prilej, am constatat c teologia noastr ortodox e în pragul falimentului. Afar deă ă ă ă
arhimandritul Scriban, care a luptat lîng mine, afar de profesorul Nazarie (care nă ă -a putut
uita c este ucenicul lui Melchisedec) i de profesorul Boroianu, directorul cancelarieiă ş
metropolitane, mai to i ceilal i p rin i i fra i au fost lipsi i de grai. Miţ ţ ă ţ ş ţ ţ -am dat seama că
sîntem aproape de pieire. Seminariile i Facultatea noastr teologic au umplut araş ă ă ţ
româneasc de f arnici i de atei. S rmanul Teodor Popescu nu putea s ias decît preotă ăţ ş ă ă ă
eretic, fiindc , în pustiul pe care i lă -a l sat în inim coala oficial , să ă ş ă -a ivit amicul s uă

30. Cornilescu…“ Alt însemnare, dup o conferin inut la Câmpulung: „…o cavalcadă ă ţă ţ ă ă
dogmatic prin infinitele cîmpii ale ignoran ei i ale stupefac iunei colegilor mei deă ţ ş ţ
preo ie…“ţ
lucrul cel mai grav care i se poate întîmpla unui om tîn r este s fie lipsit deă ă
capacitatea de a admira.
secretul vitalit ii (dup J. R.): a nu face decît ceea ce are acoperire întrăţ ă -o acut poftă ă
de a face. Biologia se rezolv , igienic, întră -o simpl cur enie a poftei. A nu te screme!ă ăţ
nimic nu e mai trist decît s vezi un om de cultur vorbind de institu ii mai mult decîtă ă ţ
de persoane. Cultura e aten ie la persoan , fascina ie a unicatului. Cum poate, de pild , unţ ă ţ ă
critic literar s pretind c salveaz (sau face posibil ) „institu ia“ literaturii, dac ună ă ă ă ă ţ ă
scriitor, unul singur, e martirizat sub ochii lui? Cum s salvezi literatura, dac Eminescu eă ă
interzis? Literatura e suma unor combatan i singuratici i de neînlocuit, nu o armat în marţ ş ă ş
cu solda i inter anjabili. Nu „lup i“ pentru „cultur “, ci pentru cutare om de cultur . Nuţ ş ţ ă ă
pentru „poezie“, ci pentru un poet anume. Nu pentru „valori“, ci pentru o valoare
individual dat . Dac e ti eficace la nivelul cazului, se va înviora i institu ia. Dac nu, eaă ă ă ş ş ţ ă
va deveni o abstrac iune, un concept uscat, la ad postul c ruia po i vegeta solemn, înso it deţ ă ă ţ ţ
oricîte demisii…
ceva foarte vechi, care se manifest ca ceva foarte proasp t: iat gloria oric reiă ă ă ă
priveli ti!ş

31. yehudi Menuhin (Muzica omului, 1984, pp. 150–151): „Pornind de la sistemul
temperat al lui Bach, Schönberg l-a aplicat celor dou sprezece semitonuri. Era cam la fel cuă
idealul nostru democratic de egalitate în fa a legii. El a hot rît c toate aceste note trebuiauţ ă ă
s se poat înlocui unele cu altele, libere, s fie aranjate în orice form ar dori, f r a maiă ă ă ă ă ă
ine seama de sunetele armonice precedente i leg turile între tonalit i (…). Totul pare a fiţ ş ă ăţ
un joc prostesc. În cele din urm , compozi ii întregi pot fi construite dintră ţ -o singur serie,ă
prima construit în acest fel fiind Suita pentru pian op. 25 a lui Schönberg, scris în 1924.ă ă
S-ar putea presupune c aceast no iune se baza pe ideea c fiecare not are dreptul să ă ţ ă ă ă
urm reasc dobîndirea fericirii, c întreg controlul armonic era respins. Democra ia pur nuă ă ă ţ ă
implic nici o structur , ci mai curînd o anarhie benign , unde se în elege de la sine că ă ă ţ ă
fiecare lucru î i va g si nivelul propriu i egal. Dar trebuie s avem grij s nu confund mş ă ş ă ă ă ă
vocabularul libert ii cu cel al notelor. Ar fi mai bine dac am compara notele cu alfabetul.ăţ ă
Pare extraordinar ca omul s fi reu it s exprime atît de mult cu cele dou zeci i ase deă ş ă ă ş ş
litere (mai multe în limbile asiatice). Dar nici poetul nu a ridicat alfabetul la nivelul limbii iş
nici nu a hot rît ca fiecare liter s aib o folosire egal .“ă ă ă ă ă
E ecul democra iei la toate nivelele… i, pe de alt parte, legitima nelini te a luiş ţ Ş ă ş
Roland Barthes (tip rit postum, în Incidents, Seuil, 1987): „…mereu acela i gînd: i dacă ă ş ş ă
modernii se în al ? Dac totu i nş ă ă ş -au pic de talent?“
Tot Menuhin, p. 111: „Interac iunea dreaptaţ -stînga este foarte special pentruă
instrumentul meu. Mîna dreapt pune arcu ul în contact cu coardele i aceasta este asemeneaă ş ş
respira iei i presiunii pl mînilor pentru un cînt re . i tot aici apare analiza i în elesul, c ciţ ş ă ă ţ Ş ş ţ ă
mi carea fizic a acestei mîini i a bra ului este controlat de jum tatea stîng a creierului.ş ă ş ţ ă ă ă
Arcu ul marcheaz intensitatea, coloritul, atacul i relaxarea. Guverneaz întreaga linie iş ă ş ă ş
form a frazei, întocmai dup cum un poet alege cuvintele pentru a exprima sentimente. Înă ă
plus, violonistul este total dependent de un echilibru, în fiecare parte a trupului s u, rela iaă ţ
cu verticala i gravitatea: pozi ia capului trebuie s fie vertical , totu i nu eap n . Sîntş ţ ă ă ş ţ ă ă
p truns de credin a c puterea special a viorii se datore te, în parte, felului în careă ţ ă ă ş

32. împreuneaz inima i gîndirea, sentimentele i ra iunea. Aceste func ii separate de dreapta iă ş ş ţ ţ ş
stînga contribuie la dificultatea inerent de a cînta bine la vioar . Este ca i cum ai încerca să ă ş ă
te love ti u urel cu mîna pe stomac i s te freci pe cap în acela i timp. Corpul nefiind totalş ş ş ă ş
eliberat, are tendin a de a dori ca amîndou jum t ile s îndeplineasc acela i lucruţ ă ă ăţ ă ă ş
simultan.“
Dou tipuri de malforma ie ritmic : dizarmonia dintre dreapta i stînga (cele dou nuă ţ ă ş ă
comunic între ele) i excesul simetric între dreapta i stînga (cele dou „îndeplinesc acela iă ş ş ă ş
lucru simultan“). Transferate în ordinea echilibrului individual: scindarea personalit ii înăţ
straturi reciproc opace sau omogenitatea func ional dintre registrele distincte ale fiin ei.ţ ă ţ
Solu ia: cele dou jum t i s fie împreunţ ă ă ăţ ă ă-diferite.
„mofturi“ la Tescani:
— Femeia e un drog.
— Da. E stupefiant . (Mircea I.: „Nu degeaba îi spune fran uzul: la femme!“)ă ţ
„lista Otto“ (septembrie 1940, retip rit , cu complet ri, în 1942): c r ile retrase dină ă ă ă ţ
vînzare de editorii francezi — în anii ocupa iei germane. În „preambul“, motiva ia: editoriiţ ţ
sînt „dornici s contribuie la crearea unei atmosfere mai s n toase“ i a „condi iilor necesareă ă ă ş ţ
unei aprecieri mai juste i mai obiective a problemelor europene“. E vorba de c r i „careş ă ţ
otr vesc opinia public prin spiritul lor mincinos i tenden ios“. „Otr vitorii“ sînt refugia iiă ă ş ţ ă ţ
politici i scriitorii evrei. Lista cuprinde: a) traduceri din autorii englezi (excep ie: lucr rileş ţ ă
clasice) i polonezi; b) c r ile autorilor evrei (excep ie: lucr rile tiin ifice); c) biografiileş ă ţ ţ ă ş ţ
consacrate unor evrei (chiar dac sînt scrise de arieni).ă
Din autorii interzi i: Léon Blum, Léon Daudet (!), Louis Réau (Autriche), Henri Berr,ş
Maurice Dekobra (!), Nostradamus, Pierre Loti, Hitler (Mein Kampf !!), Charles Maurras,

33. Freud, Georges Duhamel, Panait Istrati, Einstein, Jules Verne (!), Karl Barth, H. G. Wells,
Chesterton, Claudel, Gide, Denis de Rougemont, Jean Rostand, Simion Mehedin i (Le paysţ
et le peuple roumain), Seton-Watson (Histoire des Roumains). C. G. Jung, C. Kerneiz
(Astrologie, Hatha Yoga etc.!) etc.
Ce dezordine în efortul „sistematizator“ al cenzurii!
la marginea p durii, aproape nici un pom nu mai are frunze. Tot ce era ve mînt aă ş
c zut, a devenit covor. Rezultatul nu e lipsit de un anumit erotism morbid: p durea pare oă ă
colec ie de nuduri spectrale a ezate pe purpur . Iciţ ş ă -colo cîteva excep ii: arbori care iţ ş -au
conservat fragmente de frunzi verde, sub un fel de etole de puf de irate. Au o cochet rieş ş ă
fanat , u or fantasmagoric . A vrea s le tiu numele i nu e prima dat cînd îmi regretă ş ă ş ă ş ş ă
lacunele botanice. Nu e vorba numai de faptul c , f r nume, nu pot identifica i cataloga.ă ă ă ş
Dar, într-un fel, nu pot în elege i nu m pot bucura deplin de ceea ce v d. Nu po i intra înţ ş ă ă ţ
dialog cu un obiect f r nume.ă ă
Comentariul e i el un fel de a numi. i îmi dau seama c , oricît de frumoase au fostş Ş ă
lucrurile pe care le-am v zut aici în lunile din urm , numai faptul de a le fi comentat leă ă
asigur , în sufletul meu, statutul unor bucurii întregi. Rostul omului creat nu e s aibă ă ă — în
mijlocul lumii — senza ii mute, emo ii informe, ci s dea nume lucrurilor, adic sţ ţ ă ă ă
reg seasc , în ele, stratul Cuvîntului.ă ă

34. sînt momente cînd suprafa a cerului înnorat seam n cu suprafa a lunii: pete, cratere,ţ ă ă ţ
crevase. Ca i cînd o lun imens ar trece pe deasupra cre tetului nostru, încet i periculos deş ă ă ş ş
aproape…
estov, în Athène et Jerusalem, leag direct p catul str mo esc de tema cunoa terii.ş ă ă ă ş ş
P catul e pofta de a ti, forma cea mai vinovat a concupiscen ei. „Dac vei mu ca dină ş ă ţ ă ş
fructul acestui pom, vei muri“ — spune Domnul. „Dimpotriv , vei fi ca un Dumnezeu“,ă
spune arpele. A adar, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, cunoa terea înseamnş ş ş ă
moarte. Numai c ceea ce estov nume te în elepciune de tip „atenian“ pare s prefereă Ş ş ţ ă
punctul de vedere al arpelui. Ca i cum nu arpele ar fi marele în el tor, ci Dumnezeu.ş ş ş ş ă
Scolastica, filosofia modern , tiin ele repet , dup estov, gestul p c tos al lui Adam: toateă ş ţ ă ă Ş ă ă
cultiv euforia cunoa terii.ă ş
În litera sa, textul biblic (cel din Genez ) pare să ă-i dea dreptate lui estov. Dar avemŞ
dreptul s fim atît de literali ti? Avem dreptul s anatemiz m cunoa terea i facult ileă ş ă ă ş ş ăţ
noastre de cunoa tere pîn a le socoti manipulate ab initio i integral de demon? Poateş ă ş
Atot tiutorul s urasc tiin a? i poate Logosul s blesteme ra iunea? ( estov dispre uie te,ş ă ă ş ţ Ş ă ţ Ş ţ ş
între altele, obsesia „atenian “ a principiului contradic iei. Dar nu recurge Isus cu str lucireă ţ ă
la el în episodul relatat în Evanghelia dup Matei, capitolul XII, versetele 25–28?)ă
În realitate nu de cunoa tere în genere e vorba în textul biblic i nici de vinov ia ei deş ş ăţ
principiu. Ceea ce rezult din pasajul în discu ie este mai curînd c singurul lucru riscant dină ţ ă
Paradis este cunoa terea. Din to i pomii po i gusta f r grij , numai din cel al cunoa terii nu.ş ţ ţ ă ă ă ş
Pentru a gusta, f r pericol, din acesta din urm , trebuie s ai îng duin a lui Dumnezeu,ă ă ă ă ă ţ
controlul lui. Cît vreme nu ai acordul divin, contactul cu fructul cunoa terii e uciga . Cuă ş ş
alte cuvinte, cunoa terea nu e legitim , decît dac ine cont de Dumnezeu. Dimpotriv ,ş ă ă ţ ă
cunoa terea autonom , „liber “, profan e vinovat i, ca atare, mortal . Nu existş ă ă ă ă ş ă ă
cunoa tere valabil f r Dumnezeuş ă ă ă — asta afl m din Genez . P catul e tentativa creaturii deă ă ă
a cultiva cunoa terea independent de autoritatea Creatorului. De aceea, acest p cat nici nuş ă
poate fi r scump rat decît prin gestul, de o divin vehemen , al Întrup rii. C ci în întrupareă ă ă ţă ă ă
Dumnezeu terge intervalul dintre cunoa tere i propria Sa fiin . Spre a ar ta cît de intim eş ş ş ţă ă ă
leg tura dintre cunoa tere i prezen a Sa, pedagogul suprem se arat lumii ca îns i fiin aă ş ş ţ ă ăş ţ

35. cunoa terii.ş Cunoa terea devine o persoan . i Persoana aceasta spune, pentru surzii iş ă Ş ş
sminti ii de tot soiul: Eu sînt calea, Eu sînt adev rul, Eu sînt via a.ţ ă ţ Numai prin mine accesul
la cunoa tere e r spl tit prin adev r i via . F r de mine cunoa terea duce la eroare iş ă ă ă ş ţă ă ă ş ş
moarte. Voi muri, prin Fiul meu, moartea voastr , ca voi s nu mai muri i de ea. Iar cine nuă ă ţ
va pricepe nici acum c nu exist adev r în afara Mea, cine, v zînd cu ochii trupe ti c Eu iă ă ă ă ş ă ş
Adev rul sîntem una, va continua s umble dup o cunoa tere goal de mine („sînt gol!“ă ă ă ş ă —
descoperise Adam prin cunoa terea sa „liber “), acela nu mai poate fi iertat: p c tuie teş ă ă ă ş
împotriva Duhului Sfînt i nu se poate a tepta decît la „plîngerea i scrî nirea din ilor“, înş ş ş ş ţ
„întunericul cel mai dinafar “. Eucharistia, ca împ rt ire cu trupul lui Dumnezeu, eă ă ăş
singurul fel potrivit de a mu ca din Adev r i de a r scump ra astfel mu c tura gre it aş ă ş ă ă ş ă ş ă
p catului originar.ă
estov nu are, prin urmare, dreptate: nu e vinovat faptul în sine de a dori s cuno ti, ciŞ ă ş
faptul de a separa cunoa terea de Dumnezeu. P catul originar const în aş ă ă - i închipui c po iţ ă ţ
ti de unul singur, c po i afla adev rul pe cont propriu.ş ă ţ ă
absorbit de calitatea acestui loc, nu m-am ocupat îndeajuns de cantitatea lui. i simtŞ
c un loc nuă - i apar ine pîn nuţ ţ ă -i de ii propor iile. Am început, prin urmare, sţ ţ ă-mi num ră
pa ii i abia asta mş ş -a f cut s tr iesc robinsonada unei explor ri reale. Am putut constataă ă ă ă —
cu ajutorul marcajului dintre oseaua principal i cea care duce spre conacş ă ş — c 1 600 deă
pa i ai mei fac 1 km. Din poarta conacului pîn la po t sînt cam 2 600 de pa i. Pîn pu inş ă ş ă ş ă ţ
dincolo de intersec ia Flore ti – S nduleni: 3 000 de pa i. Dusţ ş ă ş -întors, cca 3,7 km.
Pe drumul spre Române ti, pîn la cotul unde îmi întrerup „mar ul“ (cînd v d, în zare,ş ă ş ă
o biseric ) sînt cca 3 400 de pa i. Dusă ş -întors, cca 6 800, adic aproximativ 4 km. Cea maiă
lung plimbare pe care o fac: plopii de jos + urcu prin p dure + ocolul colinei de sus (peă ş ă
marginea „g le ii“) + drumul spre costi deă ţ şă -a lungul marginii de p dure + drumul înapoiă
prin sat, totul împreun nu fac mai mult de 4,5 km (7 300 de pa i). Îmi ia cam o or , o or iă ş ă ă ş
dou zeci de minute (cu pauze).ă
Subîmp r iri: drumul cu plopi de jos (începînd din poart ): cca 900 de pa iă ţ ă ş

36. (cam 550 m). Din poart , prin sat (pe lîng coana Florica) i apoi, pe drum, pîn laă ă ş ă
pomul din zare (de lîng care o iau spre costi ): 2 300 de pa i (deci aproape 1,5 km). Dină şă ş
poart , pe traseul „clasic“: 4 000 de pa i pîn la costi (3 200 pîn la vîrful de lîng fostaă ş ă şă ă ă
vie, de unde m pot întoarce, pe sub linia de înalt tensiune, la aleea cu plopi de sus).ă ă
Plimbarea serpentinat din parc (pornind din pragul atelierului): 700– 730 de pa i.ă ş Dou tureă
+ urcatul pe dîmb abia dac fac 1 km.ă În genere, merg pe jos, în fiecare zi, între patru iş
cinci kilometri.
ieri ningea des, sub un cer pîclos, aproape mort. Un non-peisaj. Pîn i verdele, careă ş
înc se percepea sub stratul sub ire de z pad , p rea murd rit de alb, sufocat, mut. Cîtevaă ţ ă ă ă ă
ultime înc p în ri de ro u aprins: m ce ii necule i de la marginea „g le ii“ i a „costi ei“.ă ăţ ă ş ă ş ş ă ţ ş ş
inventar al lumii ilf-petroviene. Lozinci i inscrip ii: „Mestecînd cu grij mîncareaş ţ ă
aju i societatea“, „Cauza ajutor rii îneca ilor este o cauz a îneca ilor în i i“, „Vindem bereţ ă ţ ă ţ ş ş
numai sindicali tilor“, „Arat ce po i, nordule!“ (pe un antier feroviar), „Salut Ligiiş ă ţ ş
Timpului i întemeietorului ei, scumpul tovar Kerjen ev!“, „Jos rutina de pe scena operei!“ş ăş ţ
„N dragi lipse te“, „S reorganiz m via a textili tilor!“. Firme i asocia ii: „Cooperativaă ş ă ă ţ ş ş ţ
Plugul i ciocanul“ (care fabric s pun), „Artel de covrigi din Odessa: La covrigii deş ă ă
Moscova“ (firm la Stargorod!), „Zakavtopromtorg“, „Pompe funebre: Bine a i venit!“,ă ţ
Organiza ia conspirativ „Sabia i plugul“, Artelul me te ug resc „Pegasul i Parnasul“,ţ ă ş ş ş ă ş
Restaurantul vegetarian „S nu furi!“, Atelierele de tîmpl rie „Baltazar“, ale Fortenbrasuluiă ă
de pe lîng Umslopogas, Tutun „Capetownă -ul nostru“, „T ietorul de lemne din sud“,ă
Restaurantul cooperativei „Fostul prieten al stomacului“, „Intensivnik“, „Combinatul
alimentar didactic-model al colii de produc ie de pe lîng Academia de arte spa iale dinş ţ ă ţ
Cernomorsk“. Nume: eful pompierilor Tulumbov, v duva Gri a ueva, poetul er elafamov,ş ă ţ ţ Ş ş
sergentul Semion Vasilievici Nebaba, medicul- ef Titanu kin, Seriojenka Kastraki,ş ş
profesoara de francez Ernestina Iosifovna Poincaré, Lin ia Fran evna Pferd, Ghighieni viliă ţ ţ ş
(„care le pricepe pe toate“). Obiecte fundamentale: Primusul „Juvel nr. 1“, Somiera,
Camionul. Reviste: Revista lunar a vîn torilor „Gherasim i Mumu“, „Flautul cooperator“.ă ă ş

37. Str zi: „O lu pe strada Sovietskaia, ie i în Krasnoarmeiskaia (fost Bol aia Pu kinskaia),ă ă ş ă ş ş
travers Kooperativnaia i ajunse din nou pe Sovietskaia (în ora existau dou str zi cuă ş ş ă ă
numele Sovietskaia). Dup ce se minun de acest lucru, tîn rul se pomeni pe stradaă ă ă
Evenimentele de pe Lena (fost Denisovskaia).“ „Bulevardul tinerelor talente“. Situa ii: „Ună ţ
autocamion pe care era instalat o locomotiv verde din placaj, de tip S, d dea mereu cuă ă ă
spatele peste muzican i i, în acela i timp, din pîntecul locomotivei ie eau ipete…“. Laţ ş ş ş ţ
defilarea de 1 Mai: „Ca s le mai treac timpul, cînd se opreau, oamenii s ltau în sus peă ă ă
b trîni i pe activi ti. B trîneii ipau cu glasuri muiere ti. Activi tii zburau t cu i, cu fe eă ş ş ă ţ ş ş ă ţ ţ
grave.“ „C l torii î i procuraser bro urica «Magistrale de r s rit» pe a c rei copert seă ă ş ă ş ă ă ă ă
vedea o c mil care mirosea o in .“ „Mă ă ş ă -am n scut între ciocan i nicovală ş ă — zise el —
vrînd prin asta s arate c p rin ii lui fuseser fierari“, „Prusis, fost proletar în cîmpul munciiă ă ă ţ ă
intelectuale, iar în prezent tejghetar“, „Printr-o decizie special a fost decretat arm sar, de iă ă ş
toat via a fusese considerat iap “ (singurul cal r mas dup mecanizarea transporturilor laă ţ ă ă ă
Vasiuki, care se va dezvolta într-atît, încît i se va spune New Moscova, în vreme ce
Moscova va deveni Old Vasiuki), „La spectacolul «Proorocul Samuil r spunde la întreb rileă ă
publicului» se pun ve nic dou întreb ri: «De ce nu se g se te unt la b c nie?» sauş ă ă ă ş ă ă
«Dumneata e ti evreu?»“. „Nu exist Dumnezeu? Nu exist , r spunde Ostap. A adar nuş ă ă ă ş
exist ? Atunci, noroc!“, „Un pluton de osta i ro ii, cu c ciuli, traversa o b ltoac , careă ş ş ă ă ă
începea lîng un magazin al Uniunii cooperativelor din Stargorod i se întindea pîn laă ş ă
cl direa Direc iei guberniale a planific rii, al c rei fronton era decorat cu tigri, victorii iă ţ ă ă ş
cobre de ipsos.“ Mirosuri: „Dinspre lada de gunoi venea un miros de violete i de ciorb à laş ă
paysanne“, „Un compatriot se recunoa te dup mirosul înnebunitor de galo i pe careş ă ş -l
r spîndea mantaua lui, confec ionat de Trustul cauciucului.“ Produse: balona ul cu ignală ţ ă ş ţ
„Dor de duc “ (pe care e desenat caricatura lui Chamberlain), taburetovka (rachiu deă ă
taburet), iepure artificial, crenvur ti vegetarieni, chiftele de t i ei. Arti ti: un scriitor dinş ă ţ ş
grupul „Ugerul de o el“, grupul de arti ti „Portretistul dialectic“ (din care face parte pictorulţ ş
Feofan Muhin, specialist în portrete din ov z, p r i piuli e). Formule: „titanul gîndirii“, „ună ă ş ţ
trîntor vulcanic“. Prezen e române ti: Ostap poart un fular de m tase artificial , cu motiveţ ş ă ă ă
române ti“, „Gavrilin, care se înfl c rase, rosti cîteva vorbe tari la adresa boierilor români,ş ă ă
iar apoi trecu la Mussolini“, lei române ti, opinci moldovene ti, gr niceri români.ş ş ă

38. numai un om credincios poate avea curaj în chip matur, f r trufie. C ci numai un omă ă ă
credincios tie c nu e niciodat singur în întreprinderea sa.ş ă ă
h. Bazin: Qui aime bien, c’est connu, n’aime pas vraiment.
la Bruyère: Ne pourroit-on point découvrir l’art de se faire aimer de sa femme?
rug ciunea unui intelectual: Sf. Anselm, Proslogion, Cap. I: „Acum îns , biet muritor,ă ă
p r se teă ă ş - i, pentru un timp, treburile i lasţ ş ă- i, o clip , gîndurile cele neodihnite.ţ ă
Îndep rteaz grijile care te apas i uit de trudnicele tale ocupa ii.ă ă ă ş ă ţ Ocupă-te, un pic, de
Dumnezeu i odihne teş ş -te în El. Intr în chilia duhului t u, alungînd din ea totul în afar deă ă ă
Dumnezeu i de ceea ce teş -ar putea ajuta să-L cau i; i dup ce ai închis u a, cautţ ş ă ş ă-L!
i vorbe te acum, o, inim a mea, vorbe te cu fiin a ta întreag c tre Domnul: «ChipulŞ ş ă ş ţ ă ă
t u îl caut, Dumnezeule, caut chipul t u» (Ps. XXVI, 8). Deă ă -aceea, Doamne, Dumnezeul
meu, d inimii mele înv tur unde i cum trebuie s Te caute, unde i cum s Te g seasc .ă ăţă ă ş ă ş ă ă ă
Dac nu e ti aici, Doamne, unde oare s Te reg sesc? Iar dac e ti peste tot, cum de nu Teă ş ă ă ă ş
v d ca pe o Prezen ? Locuie ti, fire te, întră ţă ş ş -o lumin de neatins. Dar lumina aceasta undeă
este i cum s ajung pîn la ea? Cine m va c l uzi i m va aduce înl untrul ei, acolo undeş ă ă ă ă ă ş ă ă
s Te pot vedea? Sub ce înf i ri, sub ce chip Te voi c uta? Nu Teă ăţ şă ă -am v zut niciodat ,ă ă
Doamne, Dumnezeul meu, i nu tiu Fa a Ta. Ce va face atunci, Doamne preaş ş ţ -înalte, ce va
face acest surghiunit care sînt; surghiunit în imediata Ta apropiere? Ce va face slujitorul
T u, ars de iubirea Ta i alungat departe de Fa a Ta? El dore te atît de mult s Te vad , iară ş ţ ş ă ă
chipul T u e atît de îndep rtat! El vrea s se apropie de Tine, iar l ca ul T u e de neatins!ă ă ă ă ş ă

39. Vrea s Te g seasc i nu tie unde e ti. Vrea s Te caute i nu tie cum ar i. Doamne, Tuă ă ă ş ş ş ă ş ş ăţ
e ti Dumnezeul i st pînul meu, dar nu Teş ş ă -am v zut niciodat . Tu mă ă -ai f cut; toate ale mele,ă
Tu mi le-ai dat — iar eu înc nu Te cunosc!ă Am fost f cut pentru a Te vedea i iat c nă ş ă ă -am
împlinit înc lucrul pentru care am fost f cut. Nenorocit soart iă ă ă ă -a fost dat omului, să ă
piard tocmai lucrul pentru care a fost f cut. O, aspr i nemiloas c dere!ă ă ă ş ă ă Vai! Ce am
pierdut i ce am g sit? Ce a pierit i ce a r mas?ş ă ş ă A pierit fericirea pentru care am fost f cu iă ţ
i a r mas chinul pentru care nş ă -am fost f cu i.ă ţ S-a dep rtat de noi ceea ce, lipsind, neă
neferice te i a r mas ceea ce nu ne poate face decît vrednici de mil . Cîndva, omul mîncaş ş ă ă
aceea i pîine cu îngerii i înc îi e foame de pîinea aceea; acum îns el m nînc din pîineaş ş ă ă ă ă
durerii de care, atunci, nu tia. Vai! Doliu f r margini al oamenilor, întristare a tuturor fiilorş ă ă
lui Adam, cel care era s tul, în vreme ce noi gemem înfometa i. El tr ia în îndestulare i noiă ţ ă ş
cer im. El era avut întru bucurie i a p r sit în chip jalnic ceea ce avea; iar noi, noi tr im înş ş ă ă ă
nenoroc i întrş -o zadarnic dorin . De ce nu neă ţă -a pus de-o parte — cînd putea s-o fac atîtă
de u orş — de ce nu ne-a pus de-o parte ceea ce acum ne lipse te amarnic? De ce neş -a lipsit
de Lumin , pentru a ne înveli în întuneric? De ce neă -a luat Via a pentru a ne da mor ii?ţ ţ
Neferici i ce sîntem, de unde am fost alunga i i unde am fost azvîrli i? De unde am c zut iţ ţ ş ţ ă ş
unde sîntem îngropa i? Din ara de ba tin în surghiun; de la vederea lui Dumnezeu, înţ ţ ş ă
orbire; de la bucuria nemuririi la am r ciunea i groaza mor ii.ă ă ş ţ Necru toare schimbare aţă
unui Bine atît de mare într-un atît de mare r u!ă Grea pagub , grea pedeaps , grea între toate!ă ă
Ci eu, vai eu, unul din neferici ii, de Dumnezeu îndep rta ii, fii ai Evei, ceţ ă ţ -am pus la cale?
Ce-am f cut? C tre ce mă ă -am str duit i undeă ş -am ajuns? Ce mi-am dorit i acum, iat , suspinş ă
în mijlocul relelor! Am c utat fericirea i sînt în necaz. Am tînjit c tre Domnul i am rec zută ş ă ş ă
în mine însumi. Am c utat odihna în ascunsul fiin ei mele i am g sit acolo durerea iă ţ ş ă ş
chinul. Vroiam s rîd întru bucuria duhului meu i am ajuns s m jeluiesc, cu geam tulă ş ă ă ă
inimii mele. Cînd bucuria tocmai ap rea, au venit suspinele i au înecată ş -o.
Iar Tu, Doamne, pîn cînd? Pîn cînd, Doamne, ne vei uita? Pîn cînd Î i vei întoarceă ă ă ţ
Fa a de la noi? Cînd Te vei uita la noi i cînd ne vei mîntui? Cînd vei lumina lumina ochilorţ ş
no tri i cînd ne vei ar ta chipul T u? Cînd Te vei d rui iar i nou ? Prive teş ş ă ă ă ăş ă ş -ne, Doamne!
Ascultă-ne, l mure teă ş -ne, arată-Te nou ! Dă ă-ni-Te nou , întru fericirea noastr , Tu, f r deă ă ă ă
care sîntem atît de neferici i! Ai mil de încerc rile noastre i de str daniile noastre c treţ ă ă ş ă ă

40. Tine, c ci f r de Tine nu putem nimica. Tu ne chemi, dar ajută ă ă ă-ne! Te rog, Doamne, f caă
n dejdea s nu se sleiasc , ci s tr iesc din ea. Te rog, Doamne: inima mea să ă ă ă ă -a am rît deă
atîta suferin ; îndulce teţă ş -o cu mîngîierea Ta. Te rog, Doamne; foamea m-a împins s începă
a Te cînta; nu m l sa fl mînd; mă ă ă -am apropiat înfometat, nu m alunga nes tul. S rac, amă ă ă
venit c tre Cel bogat; nenorocit, am venit c tre Cel plin de milostenie. Nu m l sa s plecă ă ă ă ă
pustiit i înc rcat de dispre ul T u. i dac suspin înainte de a fi mîncat, dş ă ţ ă Ş ă ă-mi m car să ă
m nînc dup ce voi fi suspinat.ă ă
Doamne, nu pot, încovoiat cum sînt, s privesc în sus; îndreaptă ă-m , ca s pot să ă ă-mi
îndrept privirea spre Tine. P catele mele să -au adunat asupra cre tetului meu; m înv luie iş ă ă ş
m apas ca un jug greu. U urează ă ş ă-m ! Descarcă ă-m de povar , pentru ca abisul ei s nuă ă ă - iş
închid gura asupra mea. Îng duieă ă -mi s v d lumina Ta, fie i de departe, fie i din fundulă ă ş ş
pr pastiei! Învaă ţă-m s Te caut; arată ă ă-Te celui care Te caut , c ci nu Te pot c uta, dac nuă ă ă ă
m înve i, nici nu Te pot g si, dac nu Te ar i. F astfel încît s Te caut dorinduă ţ ă ă ăţ ă ă -Te, s Teă
doresc c utînduă -Te, s Te g sesc iubinduă ă -Te i s Te iubesc g sinduş ă ă -Te.
Doamne, e adev rat c Tu e ti Cel ce ai creat în mine imaginea Ta, pentru caă ă ş
amintindu-mi de Tine s m gîndesc la Tine i s Te iubesc. E adev rat i î i mul umesc. Dară ă ş ă ă ş ţ ţ
imaginea aceasta e atît de tremurat de hîr eala p catelor, atît de adumbrit de fumulă ş ă ă
gre elii, încît nuş - i mai poate împlini rostul decît dac o reînnoie ti i o rea ezi.ş ă ş ş ş
Nu voi încerca, Doamne, s p trund în adîncul În l imii Tale c ci nu e asem nare întreă ă ă ţ ă ă
Tine i în elegerea mea; doresc totu i s pricep atît cît se poate Adev rul în care inima meaş ţ ş ă ă
crede i pe care ea îl iube te. C ci nu caut s în eleg pentru a ajunge s cred: ci cred pentru aş ş ă ă ţ ă
în elege; i cred c dac nţ ş ă ă -a crede, nş -a în elege. (…)“ Cap. XXVI: „M rog ºie,ş ţ ă
Dumnezeul meu, fă-m s Te cunosc i s Te iubesc, ca s pot sta în Bucuria Ta. i dacă ă ş ă ă Ş ă
aceasta nu e cu putin pe deţă -a întregul în aceast via , ajută ţă ă-m m car s înainteză ă ă
pînă-ntr-atît încît Bucuria Ta s m cuprind cu totul, altcîndva; fie ca ce tiu despre Tineă ă ă ş
aici s creasc atît cît s ajung la împlinire dincolo; fie ca Iubirea de Tine s creasc aici,ă ă ă ă ă ă
pentru a fi total dincolo; fie ca bucuria mea deă -acum s fie uria în speran , pentru caă şă ţă
dincolo ea s fie total în fapt!ă ă
Doamne, Tu porunce ti i îndemni prin Fiul T u s cerem i promi i c vom primi «caş ş ă ă ş ţ ă
bucuria noastr s fie deplin ». Ei bine, Doamne, iat c cer, a a cum m îndemni prină ă ă ă ă ş ă

41. minunatul T u sf tuitor, s primesc ceea ce ai promis prin Adev rul T u «ca bucuria mea să ă ă ă ă ă
fie deplin ». Dumnezeul încrederii mele, cer s primesc „ca bucuria mea s fie deplin “. Dară ă ă ă
pîn atunci, fie ca spiritul meu s reflecteze la ea, limba mea s vorbeasc de ea, inima meaă ă ă ă
s-o iubeasc , gura mea să -o propov duiasc , sufletul meu s fie înfometat de ea, trupul meuă ă ă
însetat de ea; i toat fiin a mea sş ă ţ -o doreasc pîn cînd m voi cufunda în Bucuriaă ă ă
Domnului, care este un Dumnezeu întreit i unu, binecuvîntat în vecii vecilor. Amin.“ş

42. Ap rut 1993ă
Culegere i paginare HUMANITASş
Conversie în format Winword 2.0 IBM-PC:
Ioan-Lucian MUNTEAN (muntean@physics.pub.ro).