Eugen simion dimineata poetilor

'J'#il;F;*"--*-l? ---*.
ad
_-
. i. ,r:

Eugen Simion
Eseu despre inceputurile
A
poenel romane
,,Nu ascund faptul ca acest eseu este gi rezultatul unui pariu cu mine
insumi. Am citit de mai multe ori pe Conachi, Bolintineanu, Alecsandri...
dar aproape totdeauna sub presiunea unei circumstanle. Ca elev, am
invdlat pe dinafara testamentullui lendchila 9i am prins, maiales, latura
comicd din Jalobele lui Conachi. Am recitat, ca atAlia allli, peneg
Curcanulla serbarile gcolare, iar maitArziu, cAnd spiritul meu a devenit
mai exigent, aceste modele - deteriorate, printr-o laudd perpetud gi
nediferenliatd, de gcoald - nu mi-au mai spus mare lucru. Am simlit,
acum, nevoia sd ma intorc cu altd stare de spirit gi cu alte instrumente de
analizd la acegti poeticare, intr-o superba dimineala a imaginaliei lor, au
intemeiat poezia romAnd modernd."
Eugen Simion
,,O carte (atribute rare in critica!) luminoasi, caldi, solard, am spune
"sudica', scrisd cu plicere, cu poftd - ldrd indoiala una dintre cele
mai frumoase cdrli aparute la noi de la lstoria titeraturii romAne a lui
G. Calinescu."
Valeriu Cristea
Dimin ,alapoe{ilor
il':.fir.iIATA
pOETI toR"Lsh'ii ij t,L5trr"c i
1lr
i I
lllftlii
rll itlili lil
Pre
E
oq
o
E
E
6
o
o
o
b
E
=
Ec
o
,6
t
o
a
o
o
o
o
I
EDITURA POLIROM
www.polirom.ro
ISIJN 97lJ-97-t ,16 107t-r
,ililll|ilLtillIltll|ilLril

Eugen Simion s-a ndscut la 25 mai 1933, in comuna Chiojdeanca, judelul
Prahova.
Urmeazi Liceul ,,Sfin1ii Petru gi Pavel" din Ploiegti, astdzi Colegiul ,,I.L.
Caragiale", apoi Facultatea de Litere a Universithlii din Bucuregti, unde ii are
ca profesori, printre al1ii, pe Tudor Vianu, George Cdlinescu, Alexandru Rosetti
gi Iorgu lordan. igi dd doctoratul cu o tezd despre Eugen Lovinescu, coordonat5
de profesorul $erban Cioculescu. Este, pe rind, cercetitor la Institutul de
Istorie gi Teorie Literari ,,G. Cilinescu" (1957-1962), redactor la Gazeta
literard (1962-1968), lector universitar la catedra de Istoria literaturii romAne
din cadrul Facultdlii de Litere, Bucuregri (1968-1971), lecror invitat de limbd
romdni la Universitatea Sorbona, Paris-IV (19'l0-1973), conferenliaruniversirar
al Facultilii de Litere Bucuregti (1973-1990) 9i, din 1990, profesor deplin la
aceeagi facultate.
in 1960 incepe colaborarea cu revistele Gazeta literard, Contemporanul gi
Viala romhnea.scd. Din 1968 colaboreazi siptimAnal la RomAnia literard Ei,
din 1991, laLiteratoruL in 1990 este numit director al revistei Caiete critice.
in 1993 devine membru al Academiei Romdne, al clrei presedinre a fost din
1998 p6nd in aprilie 2006.
Critic literar, eseist, traducltor, a publicat peste 3.000 de studii gi articole in
reviste de specialitate. Dintre volumele publicate mentionem : Proza lui Eminescu
(1964), Orientdritnliteraturacontemporani (1965), Eugenl,ovinescu, scepticul
mAntuit (1971), Scriitori romdni de azi (4 vol.,1974-1989), Timpul trdirii,
timpul mdrtuisiii. lurnal paizian (1977), intoarcerea autorului (1981), Sfdarea
retoricii (1986), Moartea lui Mercutio (1993), Convorbiri cu Petru Dumitriu
(1994),MirceaEliade,unspiitalamplitudinii (1995), Fragmentecitice(4vol.,
1997-2000), Ficliuneajurnalului intim (3 vol., 2002), TAndrul Eugen lonescu
(2OW) .
A fost distins cu Premiul Academiei in 1977 gi de cinci ori cu Premiul Uniunii
Scriitorilor. in 2006 a primit premiul pentru Opera Omnia dinpartea Asociagiei
Scriitorilor din Bucuregti Ei Premiul nalional pentru activitatea de coordonare
a colectiei ,,Opere fundamentale" a Academiei Romdne.
Sumar
Argument
Introducere ........ 15
l. Iendchiqd Vdcdrescu. Dificultatea de a incepe. Nelinigtile spiritului intemeietor.
O mitologie a suspinului gi a jertfei. Complexul ,,amirAt5 turturea". Un scenariu
erotic Ai un scenariu ,,scriptual" ..................21
ll. AlecuVdcdrescu. Undiscursindrigostitla 1800. Poeziaca,,trebuin15". Robla
ca stare de gragie. Petrecerea cu necazuri. Proba focului gi proba discreliei.
,,Miluirea" ca formd de extaz. Un ,,nu $tiu ce prea dulce" gi inefabilul feminin.
Viclegugurile ,,simbadiei". Triada lui Alecu: apa, verdeala Sifrumuselea .... 27
lll. Nicolae Vdcdrescu. Spiritul auster $i chibzuit al familiei. Un discurs moral
bazatpe conceptul de ordnduial5 fireascd. ,,Treaza pl6cere" gi iubirea moderatd.
Figura retragerii .............. ..... 37
I,/. Iancu Vdcdrescu. Psihologia unui poet profesionist. De la stihuri la Poezie.
Iancu scrie ugor, dar cdntd greu. Poezia se deplaseazl din iatac in naturd. Un
discurs sincretic. Spaliul securizant: ,,vdrful de deligor". Poet al juxtapunerii.
Nesagiul familiei ....................41
Y. Gheorghe Asachi. Pactul de fidelitate cu un model literar (Petrarca) $i cu un
model erotic (Leuca - Laura sa). ,,Arezice" gi ,,a insmalta". inceputurile poeziei
intelecruale. Despre ,,estimea", ,,ceimea", ,,insugimea", ,,asemdluirea" $i ,,nesta-
tornicia" lucrurilor. Asachi are gi el un nesaliu al spiritului, dar nu are cuvintele
potrivite pentru a-l exprirna. Un inginer civic qi un arhitect cu lecturi bune din
Horagiu, Dante, Petrarca, dar gi din Doamna de Stael, Ossian gi Lamartine.
Modelul italian. ,,Scoposul" moral al poeziei. O Lauri eternd $i slSvitd (Bianca
Milesi - Leuca). Urmele clasicitdgii in ,,Dacia umbroasl". Patimile ,,incruzite"
ale poetului livresc. Liszt ca simbol al orfismului. ,,Nopturnele" lui Asachi.
Peisajele uscate ale discursului erotic. Meditaliile poetului gi nagterea poeziei
1l
I
I
I
I
I

de reflec1ie, punctul forte al lui Asachi. ,,Frumoase teme intre cele luminate"
pentru lira lui ,,umeliti". o reverie a smdlguirii gi a naturii impodobite de
clasicitdli grandioase. Baladele gi un blestem care prefigureazl Rugdciunea
unui dac. Retorica unui spirit fondator bine chibzuit formulati intr-olimbi de
cabinet. Meditayia unui tmbdtrdnit poet (1g39) ce pare scrisd de un G. cdlinescu
cu o sutd de ani mai tandr ; una dintre cele mai frumoase pagini confesive intr-o
epocd profetici 9i inldcrimard............... ...... 49
Yl. vasile carlova.,,Mila" fald de lucruri. poezia ca uturare a spiritului. o
euforie a ,,dulcelui". Amorul ca izvor de intristare. petricerea in singuritate.
,,Valea tristd" 9i sentimentul securitilii. O evaziune gi un eSec ........1......ll
Ylr- Ion Heliade Rddulescu. Trei verbe esenliale : a crea, a prasma, a edifica.
Impacienp gi l5comia acumuldrii. poezia incepe cu treapta zero a existengei.
Tema plenitudinii, tema informului. Nevoia de ordine. sciisul ca datorie sacri.
Figura Prrintelui gi abolirea complexeror. obiectul supradimensionat. ,,sublimul
in cele din afar5". un obiect poetic ,,in sfadd" 9i un subiect ,,in'volburr".
Adora[ia gi greala fali de lucruri. Discursul unui poem : o noaptte pe ruinere
Targovigtei. ora indecisi a tnserdrii. ,,Fiinlele ieriene" 9i peisajul celest.
Tematica ascensiunii gi a cdderii. un vis moralizator. ,,poiuncrtorut" deget.
Regimul statului divin. un complex oedipian in lumea arhanghelilor gi imaginea
surprrii universului. Nunta cosmici. ordinea ,,adamiand'i Erosul heliaiesc.
Figura conjugalitdlii. zburdtorul gi originea unei boli necunoscute. Dragostea
ca energie ascensionali. Femeia gi ,,misticul trianglu',. Delirul crealiunii, i'ardgi.
Un discurs format din mai multe discursuri. Figira ,,hrdpirii". cele t..i *ur"ale lui Heliade: muza cetdleand, muza astrald. gi muza buclucagd ..........7g
Ylll. Grigore Alexandrescu. Lipsa modeleror. o modestie numai pe jumdtate
sincerd. ,,A mrri frumos".^Figura desdvdrqirii. Teama de anarhia liribajului.
cultul ,,stilului desluqit". indQarea obiectului liric. Migdloaru ...no!.uRl u
grandorii. Scenariul unui poem : (Jmbra lui Mircea. La cozia. Tema tirnului.
I-ucrurile purtate de caleagca subrimului. obiecte-simboluri. un caleidoscop
de peisaje. spagiul ocrotitor schitul, cetatea in ruind, vesela vale. variafia
temporal5, figura nestatorniciei. Erosul unui moralist. Figura agteptirii. Frorile
gi ingerii. ,,Prietegugul" gi figura renunlirii cordiale. Figuiile energiei qi figurile
dezolhrii .......... llz
lx. Dimitrie Bolintineanu. Deplasarea poeziei spre sud.,,simgualismul". spaliul
bosforian. violen{a durcelui gi darbului. o stratlgie a rEsfilurui. t igu.u ,,u"i!u-ralului". Sunul gi prefumur. Gustul pentru pietrele pregioase. Amirarrtut, roza
qi crinul. O poeticd a m5rii. Imagini ale piivirii. Scenariul roponimic ;i ;;"mastic. conrad gi, incd o dati, tema ,,tirdmelor lichide". Tema azurului. volup_
tatea simturilor tinere. Iubirea pentru ,,categoriile perverse,'. Figura seducgiei.
Legendeleistorice,Basmele,Macedonene: coborareapeuscatgideplasu.euspr"
nord. Discursul moral gi patriotic. peisajul lui Bolintineanu, gustur ,,veimeqagului',.
Elementele fantasticului. Balada Domnul de roud. Masa: locul gi timpul
meditaliei. StAnca gi spaliul singurdtilii. Erosul lui Bolintineanu. Regimul turme-
cului vergural. ,,Rumeneala", cartea de vizitd a inocenlei. toialitatea ochiului.
Amorul magic. Figura ,,raptului". Femeia la varsta canonici. Figura mistificaliei
gi a sacrificiului. Teroarea retoricii .............136
X. Vasile Alecsandri. Lingtea, confortul 9i timpul rdu. O recluziune productivS.
Soba, focul, ceaiul gi blara groasd : obiecte-refugiu, obiecte-ocrotitoare. Unjurnal
de cil5torie gi o fugI din fala frigului. Starea de a scrie. O penetralie lenti, o
supunere progresivd a lucrurilor. Scrisul nu cunoa$te praguri. Cdminul: spaliul
securizant. Cabinetul gi tabieturile scriitorului. Gustul pentru panoramele armo-
nioase. Pastelul exotic, gustul ,,depirtirii". Thbloul, scena din naturd $i figurile
spectaculosului agezat. Parnasianismul lui Alecsandri. Sentimentul mireliei
in dezordine (Cdderea Rinului). Un grandios tablou de intunecimi sublime
(Grui-Sdnger). O imagine a labirintului: ,,codrul firi viatr5". Peisajele parici-
dului. Lunca gi figura beatitudinii. Cdmpia gi reveria pustietdtii. O taId imaginarS.
fusteluile: o reverie pietrifianti, o poetici a imobilititii. Peisajul feeric : reveria
cristalizanti. Sensul monumentalului in naturd. Ambiguitatea unui simbol : sania.
Spa(iul deschis. Poet al matinalului. Dialectica orelor. Figuri ale intimitilii qi
ale euforiei. O eroticd enervant ingereasci. Erosul galant. Stelula gi Rodica.
Retorica peisajului, peisajul retoricii. Impresionism poetic ? Retorica poemului
epic (Dumbrava RoSie). Aripa p[tat5 de noroi a ingerului ....................172
Xl. Universuri imnginare la 1850. Poeli minori. Pornind de la universul material
al poeziei (G. C5linescu). Care lucruri sunt poetice gi care nu sunt? Punctul de
vedere tematist. ,,Le dedans" povestit, sugerat, exprimat de ,,le dehors" (obiectele
din afari) ; a cobori in pivnilele textului. C.D. Aricescu gi peisajele sale in care
se intilnesc europeanul ,,boschet" cu ,,vAlceaua" autohtoni. Prezenla nimfelor
gi a femeilor belle : Sofia gi Florica (Beatricele sale), Eliza, Lora, Elvira,
Leonora... Harpa bocitoare a lui Al. Sihleanu. Un ce nedefinit, eminescian, qi
,,sdlbatica durere a tristului Byron". Slivitul inger Sofia gi ,,cruda [ui] tdcere".
Bolliac $i gustul siu suspect pentru panorame cu ,,catedrale de talii uriage",
turnuri gotice, palate ,,titane, pdrlite, ruinate". Baronzi qi recensdmdntul pegtilor
din lacurile dunlrene. Eliza lui I.C. Fundescu cdnti la clavir, iar poetul
indrEgostit st5, bacovian, la picioarele ei. Cerebralul Radu Ionescu gi meditaliile
lui despre ,,neant" 9i ,,marea frenezie". Pianul gi femeia belli care cAnti ,,in
delir", bacovian, ,,in limba cea cereasci". Metaforele abisului gi ale nemlr-
ginirii. Un poet care are idei bune despre principiile criticii literare.......232
XII. Spitalul amorului...... .....248
l. Aparilia congtiingei erotice gi nagterea congtiinlei lirice. Scriitura eroticd
gi funcliile ei. Dragostea ca excitant al expresiei ......-..248
2. Conachi gi preocuparea de a cuprinde noima amorului. Cele doulfiri zle
amorului. Tema fatalitdlii erosului. ,,Urgiile" 9i ,,be$ile" iubirii dupd Anton
Pann gi allii ............ .......252

3_ Amorul $i priere$ugul. Simbatiea, mila gi credinla. ,,Muncile,, lui Don
Conachi. Un Don Juan care se ia drept un Tristan. Umilinla, arma sedu_
cdtorului moldo-valah. Impacienla nivilitorului erotic. cele iatru culori ale
dragostei .....25g
4. Imaginea obiectului erotic ra primii nogtri poeti. Nurul 9i duhul ,,ibovnicii
slivite". Moartea, un gantaj sentimental.................. ....................266
5. Lirismul corporal. Tirania ochilor in poezie. Rrbdarea inimii. Dublul
record al lui Conachi. Atributele feminitilii dupi Anton parn..........271
6. Chinurile amorului. ,,Un potop de tdnguire". Figura catastrofei ....27j
7. Vasalitatea sentimentali ...................279
8. Dreptul de a boci. petrecerea in suferinll. privirea, substanla cea mai
inflamabili. Pldns, oftat, suspin, legin, afazie ...........2g0
9. Ndcazurile pasiunii erotice. Mdhniciunea mare, jalea gi dorul ......2g5
10. Milostivirea. Strategia seducliei .......2g7
ll. Semiologia erosului: armele de represiune ...........2gO
12. Mecanismele imposturii erotice: durerea intoarsl spre plicere ... 291
13. CAnt amorul gi armele lui... Atoposul discursului indrigostit ......2g2
14. Arta fugii. Exilul amoros. peisajul erotic. spa{iile securizanre: iatacul
gi locul tainic. ,,Copaciul cel mare"..............:....... ................Zg3
15.Unobiectmetonimic: umbrelula............... ........300
16. un univers erotizat. Soarele gi arte stele... Demersul conachian : ceremonia
apropierii ....301
17. Obiectele erotice........ ..................302
18. Instrumentele muzicale: scripca, chitara gi harpa ....................304
-19.
Timpuri gi anotimpuri in iubire. CAnd iubesc primii nogtri poeli?
Lunga .noapte a privegherii"............... ..................304
20' carnavalul numelor. un spirit prevrzxtor gi un invariab ir pdlit : Anton
Pann. ingerul iatacului 9i ingerul Oemorr........ ...........306
2l' Anton Pann gi cririca erosului. Cum se poate vindeca,,n6dddaica,,la
femei' Femeia modistd dupi c. stamati 9i Aiachi. Fatalitatea sexului: ,,A
cui e vina?" de C.A. Rosetti
22. Misoginismul lui pann. Un cod al manierelor elegante ra 1g30. can-
tecele de lume, spitarur Amorulai. Smintirea, prdpddirea Jufletului qi truputui.
Trecereadelaiataclacdrciumi......................... ............3l2
T..P^y gi obsesia muierii rete. Elogiul vinului gi contestalia femeii
(Indreptdtorul belivilor). carea de mijtoi in educalia eroticd (Erotocritut)
Seducerea prin vedere gi seducerea prin cAntuc . lJn salut d'amour in mediul
periferiei bucureqtene. o eho-vorbire gi contestalia autoritdlii paterne. Mori-
vul Dalilei. lardgi pdlitul Anton Pann gi adiatele lui ...................... 319
24. O SeTdtoare la lard. Povesrea vorbei gi, din nou, portretul femeii
tndrdcite . Figura conjugalitStrii periclitate. Femeia bund, in fine . .. .... 329
25. O parantezi,: paraliteratura lui Anton Pann (dedicaliile, inqtiinlirile de
platd, precuvdntirile...). Estetica 9i spiritul comercial. Folosul irmoaselor.
NedesdvArgirea incepunrlui. Poezia ca trecere 5i petrecere... Stilul luminat gi
scrisul gorgondt. Cuviinla gi retorica. Un spectacol verbal in jurul unei
teme morale. ,,Pritocirea" in minte qi metoda colajului ..................336
26. Retorica amoroasd. Protocolul iubirii. Formele de adresare in discursul
indrigostit. Firea cuvAntd, dar lipsegte limbajul care sI exprime. Arta de a
iubi gi arta de a scrie .......345
Postfald. Dimineala poe1ilor la ora exegezei moderne (Valeriu Cristea) ... 351

Argument
Reaparc, intr,o edilie noud, Dirnineolo poelilor, o carte pe care am scris,o
in 1979 9i am publicar-o in 1980. O carte care, am explicat de rnai multc ori,
s a impus de la sine gi in chip autoritar in ceca ce af putea nurni, umflAncl pulin
jucrurile, istoria scrierilor rnelc- Abia terminasem etiilia a II-a rlin scriiatri
romdni de azi (l), cu trei sute de pagini noi, 9i mi pregiteam sX scriu intoarcereo
{rutontlui- o temr carc rnd otrseda (citeste: mr provoca. imi acaparase spiritul)
incr de la inceputul anilor'70... Dar, cum sc intiimplx cleseori in cronologia
intcrioarr a scriitorului, una urzeqti gi alta iesc. Nu suntcm totdcauna strpini pe
proiectele noastre. Iliminea{a poeyilor gi-a ticut loc in spaliul dintre doui crrqi
total diierite din punct de vsdsls tcmatic Ai chiar ca tip de derncrs critic. Am
scris-o ,,pe ncrisuflate". cu o fervoare curioasd a spiritului. imi amintesc Ei azi
{sunt aproape douizeci de ani de atunci) cu cc bucurie am scris in vacanqa de
i'ari capitolul despre .splrclal annrului. acela in care esre volba tle conachi.
Anton Pann Ei desprc arta de a iubi... Arta de a iubi carc, .l$ii cum dovedcsc in
studiul de f'a1d, a provocat $i a determinat in mare misuri arta de (rs"crie. M:i
sculam dimineala cu o ciudati stare de surescitare qi nu,mi g:iseam astdmphr
pind ce nu nii a5ezam la masa ilc scris. O bucurie a spiritului, rcpet, o stare
muzicald pe care n-am cunosclrt-o de multe ori in viala mca tle critic literar.
Critica estc mai degrabl o corvoadi 5i cerc o jcrtfl pe care nu $tiu dacd
disciplina noastri o meritl toidcauna...
rlirnineolo pr;esilor porrrise. curn mirturrs esc in intrrtrlucerea din 19g0.
ca un pariu cu ilinc insumi. Yoiarn sr dovedesc cr un critic bun ptrate sI scrie
un discurs modcrn (modern gi striilucitor) pc nlarginca urrui tcxt iiterar invechit
si ohosit dc intcrprrrtilrca didactici. Nu,stiu daci anr cAltigat sau nir pariul, dar
ce ;tiii hinc este faptul cir. pc mi'isuri cr- glosam stihurile acestor amangi
moldo-valahi. instruili. rafinaqi 5i preficriqi, starca mea cle spirir 5i imaginalia
mea criticd se mociificau cc;nsiderabil. Am incheiat inrJrigi.rstindu-md, pur 5i
simplu, r.lc versificatorii acegtiri cu limha inrplcticitr. ';neori insuportabilr...

12 ARGUMENT
s-a petrecut un transfer pe care nu-l pot explica in intregime ; tema scriiturii
(tema matinalului) a devenit tema coplegitoare a scriptorului... pe scurt, in loc
sr scriu un studiu de istorie literari, am scris un discurs tndrdgostit in stil
barthian, utilizdnd elementele poetice din epoca 1800-1850...
CAnd risfoiesc, azi, aceste pagini tineregti, incerc sd inpleg ce l-a putut
irita pe gerban cioculescu atunci cand le,a citit gi le-a comentat intr-un aiticol
destul de sever, reprogandu-mi faptul ci apelez la limbajul gi la formula roli
critici pentru' a explica stihurile naiv suspindtoare ale Vdciregtilor gi ale lui
Conachi... O alianli, spunea el, fo4ati 9i infecundd... Articolul nu m-a supirat,
dimpotrivd, i-am mullumit autorului pentru ci, in fond, reprogurile lui ascundeau
o recunoa$tere a talentului meu critic ai chiar o iubire spirirualS care se putea
citi printre rdnduri. scrisese gi mai inainte despre mine (scriitori romani de azi,
I) 9i mE numise ,,tdnrr maestru" gi discipol al lui E. Lovinescu. Judecatd critic
flatantd, neagteptati la un critic repurat penrru ,,rdutatea" lui... Cum puteam si
mI sup5r, in acest caz, pe marele critic care mi ironiza, acum, pentru limbajul
meu richardian gi strategiile mele barthiene? !... N-aveam de ce, dar $erban
cioculescu, repet, nu m-a crezut gi m-a admonestat intr-un diatog din Rominia
Literard. ..
in ceea ce mr privegte, port 9i astizi o vie recunogtinld eminentului critic
pentru lectura lui arenti gi mustritoare. o lecturd care exprim[ sincer punctul
siu de vedere gi gdndirea criticd a unei strdlucite generalii de critici romdni...
Intdmpldri vechi, limbaje diferite, dialog critic desftgurat in limitele unei
cordialitili intelectuale desivdrgite... Unde-s timpurile de alt5dati? !...
1l decembrie 1997
Edilia de fag, a IV-a, cuprinde ,lou5 capitole noi fafl de ediliile anterioare.
unul este dedicat lui Gheorghe Asachi, un poet pe care nu l-am luat in seami,
nu prea gtiu bine de ce, cand am scris in vara gi toamna anului 1979 acest eseu.
Recitisem atunci o parte din sonetele gi meditaliile acestui om instruit care
incerca sE uneascd teologia cu ingineria, dar limba lui poeticd rebarbativd mi
intimidase pur gi simplu. Le-am recitit acum gi am descoperit indeosebi in
meditaliile lui insule de lirism autentic ai, mai mult decat atdt, am avut revelagia
cd din versurile perrarchizantului Asachi incepe o linie a poeziei romanegri,
aceea care trece prin scrisorile lui Eminescu gi ajunge pdnd la Ion Barbu gi
G. crlinescu. I-am analizat, dar, sonetele, odele, baladele gi reflecgiile lirice
ciutdnd sd depistez, in concordangi cu rema gi demersul critic din Dimineala
poelilor, universul sru imaginar dominant livresc, spaliul siu de securitate gi
elementele lumii materiale pentru care aratr predileclie. Am fEcut acelagi lucru
cu poe(ii minori de la 1850 (Aricescu, sihleanu, Bolliac, Radu Ionescu qi altii),
considerand cd modelele lirice funcfoneazi gi in cartierele sirace, mdrginage
ARGUMENT 13
ale poeziei. Am ales anul 1850 pentru cd este momentul cdnd acegti versificatori,
admiratori gi imitatori cei mai mulgi dintre ei ai lui Heliade Ridulescu gi
Bolintineanu, incearci sd facX auziti lira lor jeluitoare gi profeticd. Citiser[,
mai to1i, pe Lamartine gi Victor Hugo 9i nu se despirliserd incd de muzele
poeziei clasice. Se despS4iserl insd, in poezia erotici, de tradilia anacreontice,
imitind acum pe preromantici gi romantici in decoruri gi cu o figura1ie, de
multe ori, clasicistd. ,,Ibovnica slSviti" devine acum o Elvird ce c6ntd la clavir
sau o byroniani Ema intr-un conflict de tragedie greaci gi un peisaj de turnuri
gotice surpate gi sumbre. M-au interesat - gi aici - cu precidere universul
imaginar al acestor versificatori bolnavi de melancolie gi modul in care se
constituie reveriile lor lirice in contactul cu lucrurile din afard (universul
material)... La 1830, poezia romAneasc[ trecuse deja din iatac (unde poposise
decenii de-a rAndul) in naturd . La I 850, cum dovedesc in cartea de fa15, incepe
si-;i schimbe modelele 9i s5-9i intelectualizeze temele qi emoliile, introducAnd
in poem conceptele gi, in genere, referinlele culturale, chiar qi in aceste zone
periferice. Un fenomen, dar, de sincronizare gi un sincretism specihc epocilor
de tranzilie.
E.S.
16 mai 2AO8

Introducere
Cum citim poezia veche, ce ne spune ea astlzi? Volumul de fa1i nu-i,
avertizez de la inceput, o istorie a inceputurilor poeziei romAne, nu_i, in sens
strict, nici o culegere de studii de istorie literard despre Vicdreqti, Conachi,
Heliade Ridulescu... Este, dacr vreli, o suitr de lecturi noi ale unor texte
venerate in qcoald gi citite rar, foarte rar, cu simpli pllcere. Toli vorbesc de
insemnitatea lor cultural5, pulini insd cred in valoarea lor esteticd. cititorul
obiEnuit se separd de ele indatd ce procesul lui de instruire s-a incheiat. Rareori
se intoarce la poemele pe care le-a invdgat in gcoald, pe tle rost, sr le reciteascd
gi sd le examineze acum cu alti stare de spirit : aceea pe care o creeazd. o lecturd
liberd, lentd, avaatd. Scepticul Paul Zarifopol, care preguia versurile lui Dosoftei
pentru savoarea arhaismului, contesti actualitatea esteticS a poeziei lui conachi,
CArlova, Heliade Rldulescu, prea ldutdreascd, cu un prea puternic aer de
semicultur5, dupd gustul lui.
Cartea de fa[5 se strdduiegte sd arare contrariul, {Iri a fi propriu-zis o
demonstralie esteticd. Demonstra(ia a fost ldcuth de allii inaintea mea" Eu
incerc, repet, o lecturi noud, pornind din altd direclie a spiritului critic" alta
decdt aceea folositr de istoricul literar care trebuie sd indice sursele unui
fenomen qi sr facd descriptria completd a unei opere. Lectura mea se dispenseazl
de asemenea obligatrii, lectura este rezultatul confiuntrrii libere cu un text
(discurs) liric peste care s-a a$ezat, cum se zice, praful timpului. Dat la o parte,
descoperim o retoricd specificS, un peisaj liric, un mod, in fine, de a fi in raport
cu lucrurile din afari. Lectura criticd. (polisemicd , pluralisrri) urmrregte, astf'el,
ceea ce se cheamS, cu un cuvant ce nu sund prea bine in limba romani, demers liric.
SE inlelegem insd prin el un mod propriu de apropiere de obiecte, de asumnre
a unir.ersului material, o atitudine inconfundabill in procesul de creagie.
Prima intrebare pe care mi-am pus-o, recitind ingilbenitele stihuri ale lui
Ienrchi$ Vdcdrescu sau conachi, este dacd. acegti poeli de ocazie aveau sau nu
o consttinld a scrisului. intrebarea se repetr 9i incelelalte cazuri. constiinsc

16 INTRODUCERE
scrisului antreneazS, de regulE, o experienld a scriiturii, termen, iardgi, impo-
sibil pentru mul1i. cum se manifestE ea la poelii care scriu pentru ,,trebuinlele"
lor gi rareori (gi mult mai tarziu) pentru a fi cunosculi, citili, comenta1i... ?
Poetul de la inceputul secolului al XIXlea n-are incd ambilia de a fr autor.
,,Autorldcul" apare mai tdrziu qi se rrspdndegte repede din moment ce Heliade
scrie deindatd o satird a autorlacufui, iar Kogilniceanu instaureazd critica
literarr pentru a pune sravila in primul rand maniei de a scrie. La lg20 poetul
roman eziti sd-gi semneze poemele, din pudoare sau din orgoliu (poezia nu-i o
carte de viziti convenabili pentru un om cu ighemonicon), la 1g45 scrisul
devine o profesiune gi chiar o profesiune ,,obgteascd", amenintati de impostura.
Aparilia conqtiinlei scrisului este regatd de o altr temd, mai gravr: aceea a
tntemeierii poeziei romane. De la Iendchip Vdcrrescu la vasile Alecsandri, togi
cei care scriu versuri au, intr-un chip sau altul, congtiinga cd, pentru a intemeia
poezia romdnd, trebuie sd inventeze un limbaj poetic, iar ci sr inventeze un
limbaj trebuie si scrie o gramaticd gi o retoricd romaneascE. Un vast scenariu
spiritual se profileazr astfel in aceasti lungd epoci de inceput in care poezia std
in aceeagi ilrcipere cu morala 9i politica.
Mai este ceva: na$terea congtiinlei lirice coincide cu na$terea congtiinlei
erotice. Este o idee (avansati de Denis de Rougemont gi reluati de Roland
Barthes) pe care cartea de fag o ilustreazr printr-un lung capitol final dedicat
lui conachi gi celorlalli poeli erotici de la sfdrgitul s"cotutui al XVIIIJea gi
inceputul secolului al XIX-lea. Erosul reveleazd, fiin[a, iar congtiinfa flringei
individuale antreneazd doringa de expresie. A comunica (a se exprimaj devine,
inevitabil, a scrie.
Poelii mai instruili, ca Iancu vdcdrescu, vid in poezie mai mult decat at,it -actul de na$tere al unei natiuni:
,,Orice neam incepe
IntAi prin poezie
Fiinla de-gi incepe",
iar Heliade Rrdulescu, care este, indiscutabil, figura centralr a epocii, consi-
derd literatura adevdrattr politici a nafiei. A tntemeia capdtd, in aciste conditrii,
un sens foarte larg: competenF poeziei se intinde de la gramatici la structura
statului divin.
M-a interesat mai pulin latura teoreticd a acestor ambilioase proiecte,
studiate pe larg 9i cu competen(d de al1ii, cat un alt fel de tntemeiere (inierioari)
qi extindere a poeziei : de la peisajul (spaliul) iatacului, din faza lendchifi, la
peisajul uranic din faza universalisti a lui Heliade. Deschiderea p oeziei angaleaze
o retoricr (o relea de teme, figuri) 9i o modificare a imaginaruiui poetic.latacul
lui Iendchip gi Conachi este depopulat de obiecte, in spaliul sacru nu std decat
,,ibovnica sldvitd", eventual oglinda care si-i reproducd imaginea adorati. Iancu
Vdc{rescu, carlova, Bolintineanu, Alecsandri descoperd lumea materiei prin
INTRODUCERE 17
intermediul, e drept, al literaturii. Ei folosesc elemente deja retorizate, insE orice
retorici, spune cineva, reprezintl deja un prim angajament liric. Cum se manifestl
el in sfera imaginarului, ce figuri ale spiritului gi ce figuri retorice propriu-zise
folosesc acegti poefi care simt, pAnI ia disperare, insuficienlele limbii ?
Eseul de fa15 (suita de eseuri) incearcd sd descopere aceste semne in nigte
texte care, repet, i$i depdgesc mereu tema gi se exprimi intr-un limbaj ce poate
plrea desuet spiritului modern. Cine are rdbdare gi le citegte cu atentie descoperi
insl versuri admirabile la primii stihuitori romAni gi, mai mult decdt adt, are
surpriza de a afla un mod propriu de a gindi poezia. De a gAndi gi de a scrie
poezia. Scrisul implicd un proiect spiritual, implici $i o stare a sensibilitdlii. El
apare in anumite circumstange gi declangeazd un numhr de fo4e ale viegii
interioare. Ce aliange din lumea din afarl cautl spiritul poetic, care sunt punctele
lui de referinli 9i de sprijin? Cu aceastd intrebare ajungem din nou la noliunile
de spaliu liric, peisaj, spaliu securizanr, nogiuni folosite intr-o acceplie criticd
nou5. Pentru Heliade, a scrie inseamni, in modul cel mai hotlrdt, a lnfiinla,
a creain sens biblic. Pentru Alecsandri, actul de a scrie necesittr, in prealabil,
un complicat scenariu de acomodare. Inspiralia cere o civilizalie (un confort),
scrisul implicd retragerea intr-un spaliu de securitate. Unul (Heliade) deschide
imaginagia, escaladeaz5 ierarhiile, desfiin;eazd frontierele dintre obiecte, triiegte,
intr-un cuvAnt, cu fervoare gi teamtr in lumea elementelor primordiale ; celdlalt
se retrage din lumea fizicd pentru a deschide, in alt plan, drum liber reveridi
poetice. O reverie recuperatoare, consolanti, euforicd...
Poetul este, in aceastd epoci de inceputuri, un profet gi, in egal5 mdsuri, un
logothet, un meserias al scrisului, un geniu giun scriptor. Un cercetdtor ieqean,
L. Volovici, a urmdrit intr-un interesant studiu (Apariyia scriitorului tn cultura
romineascd, Ed. Junimea, 1976) evolulia acestor nofiuni gi a altora legate de
ideea de a scrie. Din exemplele date de el 9i din altele se vede limpede ce
incredere misticd in puterea poeziei aveau cdrturarii nogtri la inceputul secolului
trecut. Distanta dintre indiferenla lui Alecu Vlcdrescu, care igi risipea versurile
prin condicele gospodlregti, qi poetul de la I 830 care se compari deja cu Orfeu
Tracul este enormd. Pentru cel dintAi poezia este un pur instrument de seducgie
erotice, pentru cel de-al doilea poezia este totul: politica, morala, religia,
estetica unei naliuni. ,,Nimica nu este aga de pEtrunzitoriu - se spune in prefr1a
la Psaltirea tn versuri a lui Ioan Prale ( 1827) -, nimic aga migcdtoriu gi la cele
mai impetrite inimi, de cit o poezie bine alcltuitd. Aceasta moaie inimile
invdrtogate, sufltr curagiu in cele desndddjduite; pe scurt, lucreazd cu o maghie
ori in ce suflet. Pentru aceia de std gi povestegte ca o fabuld, cum Orfeu Tracul
ar fi cAntat aga de frumos, cAt ar fi tras dupd sine pidurile gi petrile...".
Termenul de poet apare, la noi, la sfdrgitul secolului al XVIIlea, aldturi de
alte formule care sugereazl mai direct ideea de facere: ,,izvoditor", ,,fEc5tor".
intAlnim gi termenul de scriptor, pe care Barthes il introduce in limbajul noii
citici. Pentru Heliade Rddulescu, care il folosegte la 1829, scriptor indicl
apartenenta la o profesiune legitimd gi onorabild: ,,eu sunt gi voi sd fiu ceea ce

18 INTRODUCERE
sunt: meserias, nimeni nu md poate scoate din scriitor roman.-.", $i tot el, in
altd parte, punand acum accentul pe ideea de necesitate vitald a scrisului:
,,dacd scriu, mi-este o necesitate ca gi rrsuflarea, ca gi repausul, ca gi mdncarea.
$i dacr scriu in folosul romanilor, cum md pricep, esre un tnvdl (s.n.) de 30 de
ani [-..]- Pentru ce sd mi laude pentru nigte cugetrri ce au devenit a doilea
naturl ? "... (cf. st. cit.).
scrisul este, dar, un invdl gi o a doua naturd. scriptorul este un om invrlat
gi un om folositor. Heliade nu rimdne, se gtie, la aceste nofiuni modeste,
ambiliile lui sunt infinit mai mari, dar, in poezia gi in meditaliile lui critice, nu
ignord latura profand a scrisului: aceea legatr de gtiinga de a face, de a
tntemeia. Atit de profund este la Heliade acest gand, incat mitul caie se afirmd
cu cea mai mare vigoare in poezia lui, indiferent de natura temei, este mitul
crealiei (paternitilii), cu o sfertr largi de cuprindere: de la genezd la eros.
o caracteristicd a poeziei de inceput este complexitatea, ambigui kltea discursulwi
ei. un ,,sfant nesaliu" domin6, de reguld, spiritul crearor 9i nesa$ul tulburr
confesiunea liricd. Discurszl cuprinde, in fapt, mai multe discursuri. Dupd
1840' cand psihologia romanticr prtnrnde mai adanc, poetur incepe sd sufere
de ceea ce s-a numit sentimentul incompletitudinii, d.ar, in aceeagi mdsurr,
suferi de teama de dezordine in lumea fizici gi morald. Haosul ii provoacd
viziuni negre. LAngI senzagia de asfixie gi doringa de expansiune st5, mereu, un
treaz sentiment al ordinei, sti voinga (la Grigore Alexandrescu, Heliade, mai
ales) de a impica elementele,,in sfadi". Fantezia nu dezechilibreazr decat
rareori gi pentru pulinE vreme obiectul liric. chiar viziunile cele mai intunecar
romantice (acelea din Grui sdnger) au o incheiere linigtitoare prin deplasarea
accentului spre campul eticii. spiritul tntemeietor cautE in cele din urmd o
perspectivd stabilizatoare. El convoacd mitologia, istoria, natura pentru a
pacifica elementele rebele ale imaginaliei.
Ienichild, Heliade Rddulescu, Bolintineanu, Alecsandri... sunt, cum spune
qi titlul acestei ci4i, poeli ai matinalului, trdiesc gi scriu intr-o dimineale a
spiritului.' cu nelinigte, cu orgoliu, cu un irepresibil sentiment cd totul trebuie
tnceput, tntemeiat, desdvarsit in cel mai scurt timp. ca romantici, ei iubesc
tnserarea gi igi dau intalnire la miezul nopyii in mijlocul unei naturi pline de
semne premonitorii, insS spiritul lor ptrstreazd in toate situaliile prospelimea gi
fervoarea matinali. Spaima gi orgoliul, nelinigtea gi indrizneala, siecifice
spiritului intemeietor, merg mereu impreund, intr-o competilie virilr, ioialE.
Din aceasti competigie se naste, in nigte vremuri rele, poezia romand .-
opera unor oameni din doud generalii care, cu slabele mijloace de atunci ale
limbii, au reugit si sard peste etape qi sr refaci un imens Landicap istoric.
Pentru ctr se discuti, azi, despre problema priorittrlii in literaturd, trebuie
spus ctr retorica acestor poeli de inceput este, in parte, veniti din poezia
popularS, parte luattr de la modelele care circulau in epoctr. ,,Examinarea
INTRODUCERE 19
scriitorilor din zona 1800 - zice G. Cdlinescu - va dovedi cd ei cunosc cu
de-aminuntul literatura occidentali a secolului XVIII, mai ales cea minord".
Modelele au fost depistate gi mai tArziu, cutare vers din Heliade nu este decdt
o traducere din Lamartine, ideile despre artl ale lui Grigore Alexandrescu
trimit in chip direct la Boileau. Valea, spaliul securizant al lui CArlova, Grigore
Alexandrescu, este o variantd a vdlcelei lamartiniene. Florile Bosforului duc
gdndul la Orientalele lui Hugo, un episod dirl Primdvara amorului reproduce
un fragment din Anacreon. Figurile cele mai rdspindite ale imaginarului sunt
acelea folosite de romanticii europeni de nuangd latind. Originalitatea talentului
nu trebuie ceutati insl in retorica de care el se folosegte, ci in poezia insdgi care
este opera unui spirit complex. Meritul extraordinar al acestor poeti de inceput
cste de a fi utilizat o retoricE sincreticd pentnr a crea o poezie in care spiri-
tualitatea romAneascd glsegte o expresie adeseori memorabili. Trecutd in poezie,
valea devine o dimensiune a peisajului romdnesc, marea pe care Bolintineanu
o descoperd intrd intr-o geografie imaginarl a spiritualitSlii noastre, la fel ca
ruinele lui CArlova gi Sesul prdfos al lui Grigore Alexandrescu.
Cartea de fagi incearci str meargi mai departe gi sd descopere resorfurile
intime ale optiunii pentru o formi sau alta de peisaj. O opliune sau o respingere,
pentru ci poezia se na$te nu numai din seduclia, dar gi din oroarea fa$ de
obiectul material. Teroarea fafi de o categorie a materiei este, uneori, mai
productivd in planul poeziei decAt iubirea sau umilin1a... Spiritele intemeietoare
nu sunt cu necesitate elementare, monocorde, spiritele intemeietoare ating,
adesea, in sfera lor, o complexitate gi un rafinament (cazul lui Conachi) cu greu
de depigit.
Nu ascund faptul ch acest eseu este $i rezultatul unui pariu cu mine insumi.
Am citit de mai multe ori pe Conachi, Bolintineanu, Alecsandri..., dar aproape
totdeauna sub presiunea unei circumstanle. Ca elev am inv5lat pe dinafarl
Testamentul lui IendchilS gi am prins, mai ales, latura comicl din Jalobele lui
Conachi. Am recitat, ca atatia al1ii, Peneg Curcanul la serbdrile gcolare, iar mai
tdrziu, cAnd spiritul meu a devenit mai exigent, aceste modele - deteriorate
printr-o laudd perpetui gi nediferenliati de gcoald - nu mi-au mai spus mare
lucru. Am simlit, acum, nevoia sh mE intorc cu alti stare de spirit gi cu alte
instrumente de analizd la acegti poeti care, intr-o superbE diminealtr a ima-
ginagiei lor, au intemeiat poezia romAnE moderntr.
1980

Ienichifi Vicirescu.
Nelinigtite spiritului intemeietor
Existd la primii nogtri poeli o conEtiinll a scisului? Foarte slabI,
s-ar pirea. Alecu Vicdrescu, cel mai slobod la gur[ dintre to[i, spunea
fIrI ezitare cd scrie nu pentru el insugi (ceea ce ar trida un sentiment
al gratuitdlii gi o congtiinltr a lirismului pur, de neconceput la aceasti
epocl !), ci pentru nevoile lui sentimentale : ,,eu n-am fost un stihurgos
pentru gustul lumii, decdt pentru trebuinfele mele". Noteaz[, in conse-
cin[i, mici poezii ocazionale prin condice pe care, apoi, le pierde,
nedindu-gi osteneala sI le reglseasc[ sau rnlcar si le transcrie din
memorie. E prea leneg sau prea filozof pentru a reveni asupra unor
lucruri care n-au valoare in afara trebuinlelor sale. Se gdndegte, totugi,
la un posibil cititor din afard (la circulatria gi receptarea poeziei) din
moment ce roagl pe cititorul siu sd nu se grlbeasc[ sil ,,criticari-
seasci" dacd va intdlni ,,vreo noimi ori nepllcutd sau nepotriviti atdt la
ideea sa gi la a obgtii".
Absen(a totali a ambiliei gi, deci, a con$tiintei estetice ori bine-
cunoscuta prefdcdtorie a creatorului care scrie una pentru a sugera
contrariul ? Nicolae V5cIrescu, fratele celui dinainte, n-are nici mlcar
asemenea scrupule. El mirturisegte c5, neavAnd ,,duh ndscocitor", adicl
talent, va folosi stihurile lui Alecu pentru necesitilile sale amoroase,
fIr[ a avea sentimentul cd incalcl o lege moralS. Poezia nu este inci un
obiect estetic, ci un instrument de persuasiune cu o valoare functrionald
precis5. Cu o asemenea infelegere a lucrurilor este greu de reprogat
ceva lipsirului de duh Nicolache. Important este obrazul c[ruia i se
adreseazi, nu stihul care incearci s5-l imbldnzeascl. Iati cum rezumd
acest gind Nicolae, spiritul cel mai practic Ai cel rnai ascet dintre
Viclregti ; ,,gi sX mi pot sluji cu ddnsele cdnd voi glsi altfel de vrednic

22 DIMINEATA POETILOR
obraz". obrazul este aflat repede, totugi Nicolae nu trimite spre el orice
vers- Fapful cr recurge. la serviciile fratelui siu este deja o dovadr de
discernimdnt estetic. inchindciunea trebuie si fie aleasr pe misura
obrazului gi Nicolae, neavdnd incredere in stihurile proprii, imprumuti
de la al(ii mai dorali.
Toatr aceastr umilinld (sau mai bine zis : strategie a umilinlei) este
contrazisi de efortul pentru rafinarea versului. citite normal, versurile
spun ceva, de reguld o dorin(r ruginatd de v[piile ei iu1i. in acrostih se
dezviluie numele zeitdtii care domini aceastd misterioasr mitologie a
durerii: zoica, Lucsandra etc. Trebuie oarecare gtiinlr (9i acolo inde
existi o gtiinli, o tehnicd a versului, existr gi o constiinlda posibilitdlilor
lui estetice) de a impreuna silabele pentru ca, la urmd, rrumele r"u-p
si striluceascl in poezie ca piatra rar[ intr-un giuvaer.
Ienichild viclrescu are, mai mult decdt ceilalli, constiinta dificultrlii
de a scrie- Alecu, Nicolae, chiar foarte instruitul Iancu au congtiinga
dificultitii de a alege. Ienichi[i se lupti cu stdngrciile limbii gi tr"""
printr-o crizr specifici spiritelor intemeietoare. o intalnim, sub alte
forme gi la grade diferite, gi la Maiorescu 9i Eminescu. La Ienrchild
vicirescu ezitarea ia forme teribile, pentru cd poetul are impresia ci-i
lipsegte panr gi instrumenful care si exprime aceasti nehotrrdre. con-
gtiinla scrisului incepe, la el, printr-o congtiinld a impreciziei limbajului.
,,Muzd - zice el in celebra Gramaticd -, putere dI, mi rog, la graiurile
mele/ Zi-mi, cum sd-ncep ? 'n ce fel s-ardt gdndireo m"i prii ele ?
-.
Speranlele lui se leag5, acum, de gramaticl, aceea ce arati ,,alcetuire"
gi-i invali pe toti in ce fel se poate face ceva ftrr gregeald. Invocarea
muzei, convenfie veche, ascunde la Ienichild Vicirescu o realr nelinigte
in fala foii albe. cum sd-ncep ? este marea interoga(ie a scrisului siu.
A face' a nu face constituie autentica lui dilemr gi versurile, puline la
numir, repeti dilema sub mai multe chipuri. o regrsim formulati mai
limpede in urmitoarele stihuri din Gramaticd:
,,$i ce voiesc cum poci s-ardt ? am glas? Muzd, grliegte,
Zi ce sd cuvine sau fd-mI a-n1elege.
Cum sd ardt mai pd-nleles tn grai curgere bund,
Cugete frumoase, cu poetice faceri". (s.n.)
versurile constituie un mic program estetic dominat, cum se vede,
de ideea negtiinlei de a face, de dificultatea de a incepe: cum poct
s-ardt ? , zi ce sd cuvine, cum sd ardt mai pd-nleles . . . girui interogaliilor
rcNAcurlA vAcAREscu 23
spore$te in alte strofe. Ce are ? Cine ? Si tn cefel sd ne-arate ? zicela
inceputul unei poezii didactice Ien5child, pentru ca tot el sd incheie
revenind la obsesia fundamentalS, formulatd acum mai clar: ,,La verice
treabl va avea de-a incepe". N-a trecut neobservatd nota moralizatoare
a acestor versuri. Ce sd cuvine, curgere bund, cugete frumoase de-
monstreazl qi o preocupare eticd proprie, de altfel, tuturor spiritelor
intemeietoare. Faptul ci poetul se gAndegte si exprime aceste legi morale
prinpoeticefaceri aratd. cI ldngd conEtiinfa morali sti treaz[ 9i conqtiin{a
estetic5. Ea intdmpind ins5, cum s-a v[zut, imperfec(iunea limbajului.
Ienlchifi are atunci convingerea ci nagterea poeziei coincide cu naqterea
limbii care incearcl s-o exprime. Proiectul lui in aparenfd modest (o
gramaticd, versuri ocazionale) nu este lipsit de orgoliu, cu toate ci
poetul ne avertizeazd, intr-un loc cd:
.A socoti c[ poate
Un om sI facd toate
Oricdte va gdndi,
Nu-i duh dd isticiune
$i n-o va dobdndi".
Tema lui este, nu mai incape vorbi, facerea, obsesia lui cea mai
mare este formarea limbii poeticegti. $ifacerea incepe prin ziglzuirea
dialecrului, prin punerea de hotare, stavile in fa[a unei oralitdgi slobode.
Frica de a gregi este aproape misticl la IenIchilI gi, sub puterea ei, poetul
scrie mai sus-pomenitele Observagii sau bdgdri de seamd asupra regulelor
gramaticii romAneSti, terminate, se pare, incl din 1780. Deschiderea
incepe, dar, la primul dintre VIcire$ti prin incercarea de a pune ordine
in albia limbii. Nu putem zice: a crea o limb5, pentru cd len[chi1d nu
se gdndeqte pe sine decAt ca un dregitor in lumea gramaticii, N-are
insolen[a, superbia geniului care vrea sd re-creeze totul. El vrea numai sd
fereasci pe allii de gregeald gi sd indrepte proastele obiceiuri ale vorbirii.
Artist, totuEi, in fundul suflerului siu, nu impinge rigorile sale
morale Si scriptuale pAntr la despotism. LasI gi pldcerii un loc in acest
scenariu al bigdrilor de seam5. ,,Silifi-vd a o invila - scrie el - sau
faceli cum vd place". Acest cumvd plnce respecti principiul individualitilii,
flateazd subiectivitatea vorbitorului (sau scriitorului), recunoa$te dreptul
de a incllca normele pe cale de constituire. Insi spatiul pltrcerii este
destul de limitat in proiectul Vicirescu. Foarte intins este acela al
dntoriei. Celebrul lui testament (politic gi cultural) este, in aceastl
privinlI, fdri echivoc :

,.Urmagilor mei VEcdreEti
Las voul mogtenire:
Cregterea limbei romAnegti
$-a patriei cinstire".
Cea dintdi datorie este, agadar, fa1[ de limbi. Credea Iendchifi cI
geniul patriei se manifestl intdi de roate in limba nalional5 ? Ar fi si
cerem vel-vistiernicuiui vrcrrescu o sensibilitate romantici si o subti-
litate de filozof al limbii, ceea ce nu este cazul. Ienrchilr gdndeqte mai
simplu cd o literarurr nu se poate constitui fErd o limbd capabili sd
exprime in forme corecte, generalizate subtilitrtile gdndirii (cugetele
frumoase) gi ale imaginaliei Qtoeticete facei). Atit de obstinai este
acest gdnd, incdt gramaticianul-poet identificd dificult[tile scrisului siu
cu acelea ale nagterii unei cuhuri. sentimentul lui profund este ci scrie
prima literr a alfabetului, stabile$te table morale, fundeazr o logici gi
o esteticS. Sentiment, incd o datd, de intemeietor, hdrdzit si devini
model. Poezia nevoitd si exprime asemenea trebuin(e este, fatalmente,
didactici gi senten{ioasl, fdrr contact cu obiectele materiale. programa-
ticd la acest prim nivel, ea se sile$te sr indoaie abstracliunile 9i se le dea
un ritm care sd izbeascr mai pldcut urechea gi sd fie mai ugor de refinut.
Poezia liricr propriu-zisr, cea eroticd, aratr deja o sensibilitate
obositd, crepusculard, curioasr la un spirit intemeietor. El nu mai pune
hotare gi nu mai arati disperarea de a nu gti cum si inceapr.. Interogalia
a devenit o subtilitate a stilului, o convenfie rotitr cu abilitate in versuri
pentru a marca o sublimitate, o pasiune in grad maxim, incapabild din
pricina propriei forte se se exprime. Refuzul expresiei devini o figur5
de stil. Vlciregtii abuz.e,azd, de ea, cultivdnd tlcerea, refuzul de a
dezvrlui un sentiment nrucitor. Din aceasti pricinr 9i, negreqit, din altele,
se produce o dematerializare a versului, o golire a lui de elemente fzice.
Poezia este, de regul[, o alegorie ftri atingere prea mare cu universul
din jur- subiectul se inchide in cercul unei pasiuni nimicitoare (sau
afecteazd, ceea ce in poezie este totuna) gi se rotegte in jurul unui obiect
lipsit de determindrile obiqnuite. Ienichilr, Alecu cdntr mai ales iubirea
gi aproape deloc femeia individualizatr moral gi corporal. infloregte in
jurul acestei imagini abstracte o intreagr mitologie a jertfei gi a sus-
pinului, reluati, imbogilitr de urmagi. Elementele ei sunr cunoscute:
boala fdr[ leac, durerea ce rrpune, oft[rile adanci gi invocarea morfii ce
ar trebui sI punl cap[t suferinlei. Dragostea este fie o floare, fie un
rpNAcHrTA vAcAnescu 2s
puisor canar care sfdgie o iniml inllnguit5, fie o turturea sinucigagl,
isterizatd de singurltate. Alegoria dezvoltl o singurd imagine gi nu iese
din cercul unor abstracliuni previzibile. in Amdrdtd turturea existl mai
multl migcare liricd gi o mai mare varietate de elemente (in stilul
poeziei populare) : flori , livede , pddure verde , ramurd uscatd, dumbravd
addncd, apd rece, vdndtorul, cu care insi poezia nu vine in contact in
chip direct, ci prin intermediul unei fabule. CAnd, la urmi, poetul se
hotdr[gte si atace tema pe fali:
-Dar eu om de-nalt5 hre
DecAt ea mai cu simtire
Cum poate sI-mi fie bine ? !
Oh, amar gi vai de mine !",
el recurge la obignuita interogafie gi la fel de comuna lamentatie. Oh-ul
de la urmd reprezinttr un dublu refuz : de a asuma durerea gi de a asuma
(determina) obiectul durerii. Ientrchi15 se exprimi, agadar, prin evitare
sau deturnare. Cdnd tonul este mai direct liric Si obiectul erotic mai
bine determinat, vedem ci poezia se constifuie dintr-o suitl de intero-
galii care reprezinti tot atatea aproximlri ale sentimenfului :
.Spune, inimioarl, spune
Ce durere te ripune?
AratI ce te munce$te,
Ce boalS te chinuiegte?...".
intr-un loc (Zilele ce oi fi vlz), Ienlchild dezviluie in acrostih
identitatea hripirelului canar: hica, urmati de indatl de un cuvint ce
traduce starea psihicl a stihuitorului: mor. Foetul se hotlrdgte, agadar,
sd dea pe fa(d lucrurile gi si priveascl de aproape ceea ce pdni acum
refuzase : obiectul pasiunii. insl Zoica, din pricina cdreia versificatorul
este pe punctul de a muri, rlmdne in continuare o fiin1I abstract[,
indeterminatl qi neatinsi ca marile simboluri medievale:
.Zllele ce oi fi viu
vrednic ag vrea ca sd fiu,
Oftdnd, ca sd te slivesc,
dar cum poci sI indrlznesc?
Iscusit ag trebui
sI fiu, sd poci zugrdvi

Chipul teu care dd raz6.
soarelui, gi-l lumineazl.
Oi putea oare vreodatd..."
Iubirea, vasizicS, este un soare pe care nu-l poli privi in fa15.
Stihuitorului nu-i rdmAne decAt posibilitatea de a slivi oftind gi de a
medita la slabele-i mijloace de expresie (dar cum poci sd tndrdznesc ? ).
Din nou refuzul ca o maximd calificare. Retragerea din fala obiectului
ca expresie a intensitdlii sentimentului. Amulirea ca forml a supremei
expresivitdtri. orbirea subiectului ca un calificativ al strilucirii obiec-
fului g.a.m.d. IenichilS cauti mereu categorii negative pentru a sugera
preaplinul pasiunii. Figura lui poeticd (preterifiunea) se constituie dintr-un
gir de abstrac{iuni ri rebours. Nu-i suficient ci obiectul erotic este lipsit
de orice corporalitate, dar el este sugerat, totdeauna, pe dos.
La Ien5chilS, ca gi la Alecu VIc5rescu, se constituie o adevdratd strategie
a refuzului pe care nu putem sI n-o leg[m de celllalt sens, ascuns, al
aventurii : acela al scrisului. Aceste lamentafii, oricdt de prefEcute, de
tactice ar fi: dar cum poci sd indrdznesc ? , sdfiu, sd poci 4tgrdvi, micar
pe scurt sd-li vorbesc, oi putea oare vreodatd ? . . ., aratd, gi o nesiguranfi
de alt ordin. Drama intemeietorului de limbaj rizbate, am impresia, 9i
in cea mai fragili manifestare a existenlei lui : cea erotici" scenariul erotic
vlcirescian (prinderea in la[, starea de boali, imposibilitatea gi refuzul
de a ieqi din cercul unei pasiuni nimicitoare) este gi un scenariu sciptual.
Convenlia ocolului ascunde gi o nelinigte real5, putem spune tragicd, in
fap limbajului anarhic. Imposibilitatea (sau refuzul) de a prinde, de a
asuma obiecrul este, intr-un plan mai profund al aventurii, imposibilitatea
de a stipAni limba. Zbaterea in lagul iubirii este gi zbaterea in lalul
gramaticii. Iatr, dar, adevirata, reala dirnensiune a suferinlei lui Ienrchili
Vdclrescu: un mare ideal gi con$tiinta ci nul poate exprima pe
de-a-ntregul. De aici, in plan emotional, pustiirea, jalea, complexul
,,amirdti turturea", iar in plan stilistic : o strategie a ocolului, intoarcerea
sistematici a oglinzii spre cealaltl fu1I (intunecatl) a obiectului.
Complexul IenIchitrd Vdclrescu are, astfel, un dublu registru. in cel
mai preflcut oh al lui (,,oh, amar gi vai de mine") rdzbate gi suspinul
omului de inceput de drum care trebuie si zdgizuiasci fluviile limbii
pentru a crea un limbaj poetic. Complexul pdrintelui fondator este mai
puternic Ei mai autentic in versuri decdt celllalt, erotic, imbrobodit de
prea multe conventii. inatta lui fire este, in primul rdnd, aceea a
creatorului nevoit sd-gi fabrice mijloacele.
II
Alecu Viclrescu. LJn discurs
indrigostit la 1800
Cel dintdi fiu, Alecu, nu mai are complexul limbajului. Este mulgumit
cu ceea ce a mostenit. Prin nici un vers nu trece gdndul c[ limba este
nesiguri, in nici o strofr nu se vede nelinigtea falI de imperfecliunile
expresiei. Poeticul (cum zice cel de-al doilea fiu, Nicolae) scrie pentru
el qi pentru altrii in situaliile cele mai bizare. Dintr-o notd a lui Nicolae,
gospodarul familiei, afldm cI poezia care incepe cu versul ,,Foarte
multi vdz plScere" a fost compusd intr-o dulce pustietate, intr-o diminealI
de mai, pret de un ceas, in urma unei dispute asupra vorbirii. Altele
care au in acrostih numele Lucsandrei au fost fdcute, afl[m din aceeagi
surs5, pe cdnd Alecu, fire petreclreati $i imprudenti, se afla ascuns de
frica vrljmagilor intr-o cf,sufI: ,,in diiastimi de o giumitate de ceas gi
plin de fricd, de bitaie de inimi gi deznddijduiti hotdrdre". in fine,
Trandafirasul norocit este rezultatul unui pariu in imprejurdri, iardgi,
neprielnice scrisului. ,,Ticdlosul poetic", afldndu-se intr-un loc izolat
numai cu ,,scumpa pricinl a fldcdrilor sale", a fost pus la ambilie gi a
improvizat stihurile cu repeziciune : .Deci el, nepierzdnd vreme nici
un minut, liind trandafiragul in mAn5, cu ochii plini de lacrimi, au
inceput ale zice din gurE. $i de nu se intAmpla asupra acestei fericiri o
pArdalnici de venire... vd flgiduiesc cd ar fi zis un milion de stihuri
fIr[ condei" - zice cu afecliune fratele Nicolae.
Alecu scrie, agadar, repede, flri ezitlri, in situalii nefavorabile gi,
dacd d5m crezare primului siu biograf 9i critic (Nicolae), scrie sub
presiunea amorului Si a fricii. Poetul se descurcd, cigtigl prinsoarea,
scapd de vrijmagi, inmineazl versurile gi topegte rezistenla t'emeii.
Imperfecliunea lor nu-l nelinigtegte. Alecu are firea unui risipitor. El
cheltuieste la intdmplare bunurile spirituale adunate de pirinte, nu fine

nici o contabilitate, trece din aventurd in aventuri, imprudent gi avid de
pl5ceri. Scrisul nu-l preocupd, grija lui cea mare este s[ triiascl ,,fIrI
satriu". Moare in condilii misterioase, la 30 de ani, ucis probabil de
oamenii lui Moruzi din motive sentimentale*.
Este legenda pe care o intreline familia. Iancu VdcErescu, fiul lui Alecu,
scrie aceste versuri criptice:
,,Om care in veacuri abia-l di firea,
in grab' rtrpitu-ne-l-a pizmuirea...-.
in nigte documente publicate recent (Alecu Vdcdrescu Si sfilrSitul sdu tragic,
in Manuscriptum, 3 I l98O), Nestor Camariano elucideaztr chestiunea mortii
poetului. Motivele sentimentale rtrmin in subsidiar. Alecu fusese invinuit
de adversarul siu, Scarlat CAmpineanu, cd a pus la cale asasinarea Venelianei
VEcirescu, mtrtuqa poetului. Un prim proces, sub domnia lui Hangerli,
scosese din cauzE pe Alecu, dar al doilea, redeschis sub domnia lui Al. Moruzi,
adversar al Vicireqtilor, gtrse$te vinovat pe Alecu $i-l trimite (iunie-iulie
1799) la inchisoarea din Tulcea. De aici, poetul bolnav gi disperat trimite
mai multe scrisori prietenilor lui, Scarlat gi Dimitrie Ghica. DouI dintre ele
au fost transcrise intr-un manuscris grecesc de unde le reproduce, acum,
Nestor Camariano. Din alte documente reiese ci Alecu Vdcdrescu a murit
la 19 noiembrie 1799 de ,,fierbinfealI", pdrdsit, se pare, de familie si de
prieteni. Elena Dudescu, fosta sotie, $i Ecaterina Caragea, mama vitregi,
au uneltit - dupE toate aparenlele - cu inamicii poetului. Un fragment
dintr-o scrisoare lasi si se inEeleagd cd Alecu e bine informat in aceastl
direclie : ,,cei mai apropia{i mie s-au ridicat de departe 9i s-au grdbit, 9i din
nenorocire se grtrbesc in a cere cu menzil sufletul meu-...
scrisorile lui Alecu dezvdluie o dramd de renagtere intr-un mediu oriental.
Omul este, realmente, inspiimintat, umilit, ftri mari speranle de a fi
salvat. Scrie prietenului gi protectorului siu fdri str se gdndeascd la eleganla
stilului ceremonial, sau cel putin a$a spune: ,,Nu scriu cu ceremonial [...]
deoarece nu mai arn nici cap, nici stare trupeasce, scriu cu durere nemaiauzitl
cdtre singurul acela pe care il gtiu ci line la mine cu tot sufletul ! Boierule
vistier, sunt pierdut qi sd ftci cum $tii".
Totugi Alecos, sclavul (...) nenorocit gi sdrman, nu renunli la cerernonialul
adresdrii. in disperarea cea mai neagrS, el cauti compara{ii de pref gi
gdseqte cu ugurintri un stil flatant. Ca lebida, zice el, care cAnti cu plicere
inainte de moarte, el, sdrmanul, exilarul, cdntd Si scrie cu mare poftd despre
nenorocirile sale. Iatd (in traducerea lui N.C.) un fragmenr din aceastd
smeriti inchinare: ,,Fiind insetat $i indemnat gi dorind, domnul meu, sI vd
scriu cu nesiturare gi sd inregistrez precum in inima mea., la fel gi pe hdrtie,
ALECU VACARESCU
Totri Viclregtii au asemenea incurc[turi. ins[ in poezie nu rlzbate nimic
din tragedia teribill a familiei. Poezia este, aproape in exclusivitate, un
discurs indrdgosttt . Metafora discursului este, la Alecu VlcIre scu, focul,
iar starea lui de gratrie robia. Existd in stihurile destrlbilatului boier un
rafinat masochism: ca str trtriasci bucuriile iubirii, trebuie sd. ardd, sd.
sufere ca un rob. ,,Suferind cu multdmiti" este condilia lui ideali de
existenfI,/oculftind elementul nutritiv cel mai favorabil sentimentului :
,,In flacira care me arz
in loc de chinuri $i necaz
GIsesc tot mingAiere,
DulcealI gi pltrcere".
sau pe orice alt obiect pe care se poate scrie, numele dumneavoastrd cel prea
dulce gi venerabil anume gi zic aceasta, deoarece vI iubesc mult din
obligagie, 9i fiindc5 md infricogez ca nu cumva moartea, atdt de doriti, fiind
salvarea nenorocirii mele, mi se va pirea greu de suferit gi mtr va priva
astizi de aceasttr singurtr a mea fericire pe pdmdnt, adici str vtr scriu, qi sd
mi gAndesc, gi str pronunl numele dumneavoastr5 cel dulce. ai precum
leb5da cAnta cu plEcere inainte de moarte, dupd pilda ei, cAnt Si scriu cu
mare poftd (s.n.), mtr gindesc Si vtrd li gravez in aceste pietre strlbatice ale
inchisorii mele singurul meu lucru iubit, numele sttrpAnului meu, prieten gi
bineflcltorul meu, 9i singurul om pe ptrmdnt asttrzi, dupd pErerea mea, gi
dupd pirerea tuturor, in nenorocita Valachie. Dar, de ce mi ostenesc in
zadar si descriu calitilile dumneavoastrtr, care nu se pot supune niciunei
descrieri. Nutresc fa1tr de dumneavoastrd inclinare, dragoste qi supunere,
acestea sunt acum prefuite in tilcere ca si nu alunece din inalta lor fiin1d 9i
sE fie biruite de neinsemnatul gi neinsuflelitul meu condei".
Alecu moare ca un erou romantic. Torlionarul ii smulge ctrlimara din min5,
confesiunea rimine neincheiati. Poetul introduce, ftird sI gtie, o tulburdtoare
metaford textual5 in aceste rinduri finale : ,,Nu pot, nu-mi permite paznicul
sE lungesc mai mult, pe scurt, viala mea este in pericol din toate ptrrlile 9i
ca s-o salvali intAlnilivi cu mitropolitul, luptagi impreund, dupl cum vi va
lumina Dumnezeu, cereti scrisoarea mea cEtre prea sfin1ia sa, citilio, gi
rdspundeli-mi, in numele lui Dumnezeu, fie pe ascuns, he pe fa1i. Ah,
stipinul meu, iati, mi se ia cilimara, fie1i mild de mine gi salvali-mi, in
numele lui Dumnezeu, ah...".
Foenrlui i se ia c5'limara odatl cu via1a. Expresivitate, intr-adev5r, involuntarE :
intreruperea scrisului inseamnd, pur qi simplu, sfArgitul existengei poetului.
Nu este o ironie plinE de mari semnificalii in faptul ci risipitorul fiu al lui
IendchilS, care nu se lua in serios ca poet, moare smulgdndu-i-se condeiul
din mdnd ? ... A$a ceva se intimpli rar in literatura romAnh !
29

Intrarea in foc este o decizie individualS. Pldcerea nu vine din afarI,
plicerea este opera curajului de a te jerfi pe rug. Alecu este mindru de
hotlrdrea lui de a se pdrjoli in eternitate:
,,Singur alerg de voie,
in foc fIrI nevoie !
A ochilor tdi razd
imi place sd mi arzl !
In focu{i cAnd mi prigonesc,
Atunci imi pare cd trdiesc !
Atunci mI gtiu cu via(I,
Altminteri sunt de ghea15"...
indrlgostitul urmeazd neabitut o lege morald. Ea s-ar putea rezuma
cu acest vers : .Sd arz trdind, s[ mor arzind". Etica lui Alecu prevede
transformarea chinului intr-o virtute. S-a vlzut gi din versurile citate
inainte cI cea mai aleas[ mindrie a lui este si se lase cuprins de fldciri.
Iar voluptatea supreml este sI cadd in ,,dulce lat" 9i si nu mai iasi din
starea de sclavie erotici, cum insugi declard de mai multe ori :
,,Apoi 9i eu atunci str qtii cI, cAt voi fi pI lume,
Din lalul tEu n-oi mai ieqi; mI jur pI al t5u nume".
Oximoronul devine hgura fundamental5 apoeziei lui Alecu Vdcf,rescu:
ldngd ,,dulcele latr" existd o varietate impresionantd de ,,dulce de rob
nume", de ,,patimi cumplitd", chinuri pllcute, pdrjoliri ditltoare de
extaz, de petrecere cu necazuri etc. Iubirea este o incdpere care are, ca
vestibul, durerea. Nu este posibil accesul la marele festin fEri a trece
prin vestibulul in care ard toate focurile iadului. Alecu pare mulEumit sd
intdrzie in acest limb. Cel putin a$a ne incredinleazd. el in stihuri :
,,Md arz flr[ mlsuri
S5-mi parl focul via15,
$i moartea o dulcea(I !
in piept purtindu-1i focul
str-mi fericesc norocul I ".
ALECU VACARESCU 31
Nu cunoagte sau nu prefuie$te treptele de jos ale suferin(ei erotice :
melancolia, triste1ea... Alecu std, mereu, pe treptele de sus ale pasiunii
qi aspiri sd tr5iasc5, s-a vizut, in inima focului. Prigorirea este visul lui
cel mai inalt.
Expresia morald a acestei arderi continue este, cum am zis, robia.
Toate versurile vorbesc despre abandonarea faimoasei mAndrii virile a
birbatului in fala femeii. Mdndria lui Alecu esre sI intre in jug gi, dacl
se poate, pentru totdeauna:
,,Aceqti ochi plini de putere
clutAnd cu mdngAiere
n-au zibovit sd glseasci
iesnire sI md robeascl.
Dar gi eu fird shall
le didei fEgdduiali
rob sd le fiu in vecie
cu mare statornicie...
Ci rob credincios ii sunt
pin' voi intra in mormAnt"...
Aici, in robie, cu lagul dulce de gdt, inamoratul poetic trece prin
chinurile cele mai pldcute qi juri c[ nu poate trli astfel :
.*fl1:"#ffr"i::''
Exist5 la Alecu VIc5rescu, mai mult decdt la alli poeli de inceput,
o perversitate a durerii in dragoste. Toatejurlmintele sunt, evident, false,
adevlrati, sincerl nu este decdt convenlia. ins[, repetati, conven(ia incepe
si capete consistenli. Focuile devin foc, ohtdturile se unesc in oh-ul
jalnic al unei fiinge bolnave de o boalX de ingeri. Adresate Lucsandrei
sau Elencii, versurile se aseamln[ : nici o modificare de ton, de
imagine, de peisaj. Semn cd poeful cdntd femeia, in genere, 9i iubirea
ca stare de crizd. (cea mai inalti) a existentei virile. Criza se manifestl
prin abandonarea orgoliului gi instalarea intr-o mucenicie lungd- Forma
ei acuti este trecerea dela chinla leSin, de la voluptatea durerii la pierderea
con$tiintei de sine, cum sugereaz[ vestitele gi des ridiculizatele versuri :
,,Cdnd nu te vez am chinuri,
$i cind te vdz, le$inuri".

32 DIMTNEATA POETTLOR
Discursul indrdgostit construit pe un sistem de convenlii literare
luate de peste tot are o intreagd mitologie : a suspinului neintrerupt, a
lacrimilor-pdraie, a ochilor-lasouri sau a ochilor-sigetltori. Obiectul
acestei mitologii (femeia) rimdne gi la Alecu nedeterminat, ascuns in
spatele unei pasiuni puternice gi abstracte. Lucsandra sau Elenco n-au o
identitate material[, sunt schimbdtoare, niluci gi, incercdnd sd le determine,
stihuitorul prinde urma unei umbre. Iatd acest gdnd anxios, de esenld
aproape metafizic[ la foarte pdminteanul qi mullumitul de sine Alecu
Vicirescu :
d':J,i'$;:l i:' ;",Tf3:"
$i aidoma ca luna
Ce sI schimbl totdeauna".
Singura form[ de intrupare a femeii este privirea . Ochisorii lurioSi,
inllnEuitori sau sdgetitori anunfi prezenta unei fiinle materiale. Calitatea
lor este mai degrabi negativi : ard, ucid, produc leginuri, topesc
picioarele gi inmoaie bratrele bravului suferind. insi robul este satisficut,
fhrd durere el n-ar fi nimic, viala-i atdrni de aceste laluri ce le intind,
de sdgelile otrtrvite ce le slobozesc privirile femeii:
,,A ochilor ti'i raz6,
Imi place sI mi arzd ! ".
Oglinda, cea mai savanti dintre compunerile lui Alecu Vdcdrescu,
expriml pe o cale mai ocolit[ na$terea obiectului erotic. Femeia este o
divinitate frcutd, iar nu nlscutl. Este crealia purd a subiectului. Ea
apare prin pasiunea gi voinga omului indrdgostit. in stil galant, Alecu
traduce aceste idei grave prin fabula oglinzii care, in recea ei obiec-
tivitate, impulineazl frumusefea femeii. Numai oglinda pasiunii nu face
,,vreo gre$eald". Alecu Vicirescu este un mistic al iubirii gi, dacd
plstrdm proportiile, putem zice cd. el aratl fali de Eros ceea ce poetii
religiogi aratX fatd de Dumnezeu : o fidelitate complice, o robie creatoare.
Amorul, ca gi Dumnezeu, existi atdta vreme cdt existl credinla robului.
Curios, uguraticul Alecu incepe s[ spiritualizeze iubirea 9i sI facl
din ,st5pina Afrodita" centrul lumii. Fala lui este si se inchine cu
smerenie gi si oblind miluirea femeii impietrite, adicd acceptarea senti-
menfului. Miluirea este cap5tul acestei aventuri, momentul suprem al
dragostei vtrclresciene, cum e la Eminescu somnia gi la Blaga intrarea
ALECU VACARESCU 33
in codrii de brumd. Miluirea se capiti dupd ce blrbanrl a trecut prin proba
focului gi proba discreliei: ,,rabdX inimi qi taci" ; ,,9i mor fEcAnd tdcere"
ctc. Insi, de reguli, Alecu nu tace, se vaitI, jurd pe numele sfAnt al
I-ucsandrei, porne$te rdzboi cu ,,stelile, cu soarele, cu luna", rabdd ce
rabdl gi iar se jelegte. Suferin(a in ticere nu este genul lui. O acceptl,
totu$i, pentru c[ aga cere protocolul, dar amenin[i ci, degi ,,a rlbda
cste dator", va striga amorul lui chiar qi in iad qi,,fiteunde" va fi.
Amenin(are teribil[:
,,Voi striga, fbr-a ascunde,
Cd tu eqti amorul meu".
Alecu are Ei anumite exigen[e etice. Cere virtute gi pieteSug curat.
Rcclami crezdmknt $i ftgiduiegte statornicie. Se culpabilizeazi qi promite
indreptarea :
3;ii:#.HH'
$i cum sI mi indreptez ? ".
in fine, acest discurs fndrdgostit , strlbitut de atAtea rAuri de lacrimi
qi pdrjolit de atdtea fldcdri, are gi un personaj ideal, altul decit cel care
vorbegte: personajul absent, obiect de adoralie gi de tortur5. Acesta
intruneqte, dupd Alecu Vdcdrescu, urmdtoarele insugiri'. frumuseqe,
inlelepciune, vorbd, duh gi isteciune. Concentrate, virtulile modelului
sunt doud: frumuse[ea gi istelimea (inlelepciunea). insi versificatorul
nu prea vorbegte de ele. Ii place sI vorbeasci mai ales despre sine. Nici
o incercare de a da corporalitate acestui arhetip al iubirii, de a-l ,,cobori"
in poezie. Femeia r[mAne in zona de sus ay'rii, ca in poezia trubadurilor
(,,au dessous de toute pens€e"), intr-o indeterminare consternanti:
,,Singurd egti numai una,
care ai luat cununa
darurilor de la fire
mai pi sus dI omenire ! ".
Vede, oare, Alecu V5cIrescu in Lucsandra sau Elenco un simbol de
ordin religios, inaccesibil, neintrupat ? Fostul mare clucer nu-i departe de
aceasti confuzie. Sau nu-i rimine necunoscutl nici aceastd conventie a
poeziei medievale. Norocul lui cd ,,minte cu sim1ire", nu stiruie in aceastd
directrie, se intoarce repede la jertfa, robia, focul, lacrimile, ohtirurile sale.

DIMINEATA POETILOR
Rimdne, cu toati aceastl risip[ de jale, ceva nenumit, ceva ce nu
poate fi exprimat. Este tema ascunsi a discursului construit printr-o
recurenfi nebuneascl a cliqeelor. Alecu o nume$te intr-un loc ,,un nu
gtiu ce prea dulce" care, dupi el, ar fi chiar esenfa iubirii. intelegem
atunci cf, toate stihurile se invart in jurul acestei no(iuni, de altfel
comune in poezia veche, reluatr gi de romantici. poeful nu cuteazr s-o
fixeze intr-o imaglne, cum un spirit religios nu cuteazd sd deseneze
chipul divinitetii. ii addnceqre aproximaria printr-o negafie : nega{ie
care ingroage existenia unui misterios ce, fiinp numenal[, cogito-tl,
marele necunoscut al iubirii. in gdndirea vicf,rescului el ari doui
calitSli: 1) aduce simbadie, neteze$te, altfel zis, calea sentimentului,
provocdnd starea psihic[ favorabild receptarii gi2) innoadd cu stansoqre/
unde va fi dnt pinsoare : intireqte, secondeazl juriminful, prietegugul,
provoacd intervenfia congtiinlei care frxeazd, gi fortifici sentimentul.
Foarte multd vdz pldcere, poemul de 17 strofe din care am citat
versurile de mai sus, are in opera pulini qi stdngace a lui Alecu valoarea
unei incerciri de filozofie asupra erosului. Impactul cu obiectul fiindu-i
din pricini diferite interzis, poetul cautd accesul spre el pe calea med!
taliei. El vrea sd. intre in profunzimea lucrurilor gi sr descopere relafia
dintre ele, cum gi mlrturise$te in limba lui impleticiti gi savuroasl:
,,Cdci intrdm in adAncime
$i dI tdlmnciri mul1ime".
Primul element al acestei tilm[ciri este el (care de fapt este un eu),
inamoratul reflexiv, atent la opiniile tuturor (,,Foarte multd vlz plrcere/
La a tuturor pXrere"), fire ,,delicatd gi sub(ire", hotlriit si lege capetele
firelor gi sr dea o judecatd bund despre natura intimr a lucruriloi; nu
inainte insi de a cerceta bine : ,,Nu dr fEr'd[ cercetare". Eal (subiectul)
cercetrtor nu se mullume$te cu sfera strdmti a erosului, lrrgegte cercul
relaliilor, cautl legea generall gi, c[utdnd-o, descoperl inftligarea qi
mersul lumii. Frumusetea este variatl (,,vedem chipuri milioane"),
intre apd gi verdeald (se va vedea ce rost au aceste elemente in pesajul
fantasmatic al lui Alecu vdcrrescu !) existi o legrturr ,,intr-un fel de la
naturi", adici strdnsi gi fireascl.
Al doilea element este peisajul sau spagiul securizant (,,I'objet
ponctuel") al idilei. El nu este interiorul unei case, cum ne-am a$tepta,
dati fiind nota intimr gi lascivr a versurilor, ci apa gi verdeala" la iare
se adaugd o altl dimensiune, spaliali gi morali - singurdtatea..
ALECU VACARESCU
,,Zic c-o apd qi-o verdeald
$i un chip frumos la fa1f,
Au fireasca-a lor putere
Si mingdie o vedere.
Acest dar al frumuselii
Cu al apei gi-al verdelii
AvAnd qi singurdtatea
Face rai pustietatea".
in fine, cum aratl gi versurile de mai sus, nici apa, nici verdeala,
nici meditaliile omului delicat qi sub[ire n-ar avea haz de n-ar exista al
treilea factor, elementul coagulant, marea mizl : frumuselea care se
irrati sub infl(igarea unui chip de femeie. Este obiectul terorizant gi
lascinant despre care am vorbit mai inainte, principiul insufletitor de
care incearci sI se apropie gi nu poate b[rbatul clzut la gdnduri grele.
in poemul citat, fiintra enigmaticl primegte determindri noi. Unele s-au
5i vlzut : sd aibd un ce misterios gi dulce, bun5oarX. Dar frumuse(ea
n-ar fi intreagl gi profundd dacd n-ar avea qi o laturd morali. Idealul lui
Alecu Vdclrescu este ca frumosul sd fie gi bun, ca idealul grecilor gi al
csteticienilor kantieni. Iat[ in propoziliile lui tremurdtoare gi impiedicate
oxprimarea acestui gand :
,,CAnd voi zice frumusele,
Yoi gi suflet cu bldndele,
Cu simliri, cu isteciune
Depirtat de-nqeldciune" (s.n.).
Frumuse[ea deslvdrgitd, divind (,,care poate si numeasci/ fitecine gi
cereascX") are, dupl acest improvizat filozof al erosului, menirea si
,,mAngAie", si indulceascl o vedere omeneascf, gi si sporeasci pldcerea
privitorului. Faptul nu este posibil dac[ cele trei elemente (apa, verdeala
Si frumuselea) nu sunt impreund :
,,Tot un fel sunt trele
D-opotrivd intre ele".
Alecu nu rimdne insd prea mult filozof. Triada nu-l duce, probabil,
prea departe. Revine lafocul gila pedeapsa lui peste fire, cdutind alte
arme pentru asediu. intre ele, redutabili este arma moralei. Zvipdiatul

36 DTMTNEATA POETTLOR
Alecu devine cicdlitor, tun[ impotriva ,,f81[riilor", denunfd pe cei care
igi bat joc ,,pintr-ascuns" qi cautl sf, strice mai curAnd pe inocenta
femeie. SfEfuieste pe inocentl sf, nu facl nici o migcare ,ffir d-a face
cercetiri", ceea ce dovedegte ci stihuitorul are obsesia plcatului gi cI
frxeazd. iubirea pe temeliile morale ale sinceritilii :
,,SI aibi prietequg
Curat, fErI viclequg".
Apare bdnuiala, vlzdnd argumentele lui Alecu, cI totul este o
scamatorie de profesionist al iubirii. Moralismul lui este, in orice caz,
suspect. Poetul pare mai sincer qi are mai mare haz arunci cdnd juri-
mintele iau direct drumul cligeelor de epoc5. G5sim, cel pu{in, o
preftcitorie care nu mai este cusuti cu ata albe a moralei.
III
Nicolae Vicirescu. Spiritul auster
gi chibzuit al familiei
,,SI plAngi cu inima infrAntd gi cu duh slobod."
Nicolae, al doilea fiu al lui Ienlchiti Vdcdrescu, folosegte 9i el
armele familiei (eluirea, oh-ul, ah-ul), dar nu mai este un captiv
necondilionat al iubirii. Focul nu-i mai pare purificator, suferinfa nu
rnai este dulce (,,amlrArul trai"). N-are darul de improviza[ie al fratelui
siu qi nici rafinamentul plrintelui. Este un spirit mai realist 9i mai
auster: duce o via{[ retras[, uriqte luxul gi petrecerile gi, din aceast5
pricind, este adesea mustrdtor fa1[ de fratele gi nepotul sIu, Iancu.
Acestuia din urm[ ii scrie la 6 iulie 1812: ,,nu sunt multrumit dd
dumneata, p-acii, pentru ci dormi mult, pentru cd pAn[ a te geti, faci
multe ceasuri, c[ nu vei a scoate pricinile, inaintea dumitale gi, mai la
urmf,, c[ 1ii pricinile cdte douo gi trei zile, fdr[ a le cerceta"*.
Aceluiagi Iancu, mai apropiat de firea petrecdrea[5, galanti a
Vlclregtilor, ii trimite odati cu prefala celebrei gramatici a lui Iendchit[
citeva rdnduri ambifioase qi profetice : ,,trimit ca sI te invitez gi si te
apt ca sI te aprinz, si te fac s[ fii mai viu, mai mult decdt e$ti $i apoi,
tot ce am pltit gi eu, ca s[ te fac s5-[i aduci aminte, cu toat[ puterea 9i
virtutea duhului, 9i a inimii, 9i a cugerului ce por1i, ce au fost plrinlii
nogtri : tate-teu gi mogu-tdu gi si pldngi cu inima infrdnt[ qi cu duh
slobod... Ah, ramuri a trunchiului celui obiqnuit in slavd 5i laudd".
Nicolae are, nu mai incape vorbd, firea unui moralist, rAndurile de
mai sus sunt admirabile, fraza acoperi bine gdndul iute gi profund. Este
* Apud Al. Piru, introducere la Poe|ii VdcdreSti, ,,Versuri alese", edilie de
Elena Piru, E.P.L., 1961 ; pentru citatele din versuri am folosit aceeagi editrie.

38 DIMTNEATA POETTLOR
gospodarul unei familii risipitoare, cel care-i apdrl reputalia qi-i chiver-
niseqte bunurile spirituale. Versurile nu mai au cursivitatea gi frumuselea
scrisorilor. Sufer[ 9i el de boala familiei, dar, e limpede, n-are voca[ie
erotic5. StrAmtorat gi temdtor, nu se lasd tArit de pasiuni gi, in genere,
temperamentul lui este cuminte, ponderat, n-are nebunia lui Alecu. N-a
trIit, cu toate acestea, mult (1784-1825), iar poeziile lui sunt in numdr
de opt, intre care unele de doud sau patru versuri. A ciuta in ele un
proiect spirirual, un peisaj este o exagerare. Singurul fapt ce se observl
la lectur5 e pofta gi voinla de tihn[ a indrdgostitului. Tot ceea ce scrie
Nicolae pare o invitalie (rugiminte) la buna ordnduiall a firii. El vrea
si evadeze din starea de boall: ,,sd fiu in odihn[", linigtea fiind
adevdrata fericire : ,,sd am fericire". Pu(inele imagini literare sugereazd
o progresivd retragere, o sistematicl impotrivire fatrI de nebuniile
sentimenfului. Nu-i place si triiascl in v5pdi, ca Alecu, 9i nici nu cautd
jertfl. Atins de melancolie, el vrea scdpare, se roagd - dar ftrd patetism -
gi cere bldndege, blindelea fiind, dup[ el, starea ideald a iubirii :
,,in noian de intristare, cdnd s-o afla cineva,
Cum sI-gi mai afle scdpare, cAnd gi dragostea nu va,
Dragoste, fii milostivi, la amarl starea mea,
Las[, nu mai sta-npotrivl qi blAnde[ea iar (io ia".
E mulgumit, in consecinf5, atunci cAnd, amorezat, afld, o veste bun[ gi
inima igi dd infire, revine, altfel zis, la starea de tihn[:
,,Tocm-aga fErI-ndoiali
Cu fireascl orAnduialS
Acum gi inima mea
D-o dumnezeiascd qtire
3.::';;'':1',';:ffii'':
indreptarea, intoarcerea la ordnduialafireascd, intrarea in normalitate -
astea vrea Nicolae Vicirescu, poet fire prea mare imaginalie sau, mai
bine zis, poet cu o imaginalie de moralist rece gi comod. CAnd, totugi,
igi iese din fire, se vairi biblic :
,,Ameratul al meu trai
Iad imi pare, iar nu rai I ",
NICOLAEVACANESCU 39
iinduind mediocra odihnd, fericirea traiului fEr[ petreceri gi necazuri.
Aici glsegte el dulceala, nu in virtejul de foc Ai in suspinurile lungi.
Nicolae nu cultiv[ taina, tlcerea neavdnd dar (har). El se hotdrdgte sI
dea totul in vileag, fdrl a spune insd nimic concret. Ienichi(5 9i Alecu
promiteau tf,cerea cea mai addncd, dar deconspirau, in acrostih, numele
Zoicdi, Lucsandrei sau Elencdi. Nicolae ameninff, sI spuni lucrurilor
pe nume, dar nu d5, in fond, nici un element concret care sd ne poatl
cluce spre izvorul suferinlei lui :
.Ticilosul al mieu piept,
Lasi tairn, spune drept,
Aratd ce pdtime$ti,
$i d-al cui foc te trudegti
Cd focul ce te-au pdtruns
Nu mai e sd stea ascuns,
Iar sI taci e in zadar,
CI tlcerea n-are dar.
CAnd un suspin te videgte.
Thina ce-i1i folosegte?
Crapi dar S-o dI dI fatI,
Di te-ai curlli de viatr[".
Versurile sunt llmuritoare pentru firea gospoddreasci a lui Nicolae.
Frica lui cea mare este si nu crape sau, daci crapi, s[ nu crape inzadar.
Vrea sI scoati demonul din sine, sd se curele, s[ fie din nou in odihn5. Nu
poate trii prea mult cu o taind, cum nu poate trii in incertinrdine. Voiegte,
negregit, o confirmare, un pic de nddejde, numai astfel traiul devine
dulce (obsesia tuturor poetilor de inceput), cum afl5m din alte versuri :
,,Un pic di nldejde d-aq qti c-o s5-mi vie,
$i traiul mai dulce cI poate s6-mi fie,
Atuncea gi viatra mi-ar fi doar mai scumpl,
$i a1a ce-o trage n-ag vrea si sI rupd".
Bine chibzuitul Nicolae se gdndegte mai bine la moarte decdt sI
trliasci in insecuritatea sentimentului (,,cdnd de nidejde dI leac nu se
simte"). Si se rup5, deci, ata, poate astfel sufletul va gisi, in moarte,
odihna rivnitl.

Avem toate elementele pentru a spune cd plrcerile sufletului incep,
la Nicolae Vlcirescu, de la un anumit grad de ordine 9i ci ele nu
trebuie si zdruncine temeliile firii. De aceea toate fantasmele iubirii se
migcf, intr-un climat de izolare gi uscdciune, fdrr nici un contact cu
elementele insuflelitoare, fecunde din afari.
Sub puterea modelelor l[sate de inaintaEi, Nicolae mediteazd gi el la
alcf,tuirea gi foloasele iubirii, zicand, intr-un loc, cr iubirea este ,,sufledre
de duhuri iste(e" (o definitrie, in fond, frumoasi; trimite gdndul spre
dimensiunea spirituald a iubirii : indrrgostilii sunt cupringi nu numai de
suflelire, dar gi duhurile (spiritele) lor au devenit istele, subliate, adicr,
de congtiintra iubirii). in fine, iubirea, penrru a putea produce mdngdiere
(si observdm suita de note medii), trebuie si fie bldndi (,,de_ai fi cu
blAnde!e"). intr-un vers nesigur : ,,egti inimd trufage in treazd pl5cere",
dim peste o sintagmi in jurul cdreia se poate specula. .Treazd,plrcere"
ar sugera bucuria spiritului in dragoste, veghea congtiinlei in patimile
trupului. Ideea nu-i strdini de mentalitatea uscatului Nicolae, care [ine,
in altd parte, si convingr cr existenfa lipsiti de iubire este frrd rost. in
versurile ce dezvoltr acest gind vedem insd prea uqor prestigiul mode-
lului plrintesc:
^A*Tl;:,'loi,u,
n,
A iubi fird-a simtri
MI mir ce dragoste-o fi ! ...".
Poezia aratr o oarecare virtuozitate gi o iubire moderatr de efecte
oblinute prin aldturarea noliunilor contrastante, in genul: ,,in rai ftrI
tine e moarte, e gheag/ g-in iad ldngd tine e bine, e via1I". Nicolae
indoaie mai bine fraza decdtfratele sru, Alecu, aspirdnd la rafinamentul
qi faima tatdlui. Nu ajunge la formule memorabile, versurile rdmdn
uscate, prea dialectice pentru gustul modern. Nu este mai pugin adevdrat
ci in confesiunile lui strpanite putem descoperi un capdt al poeziei de
concep(ie de mai tirziu. Treaza pldcere este un prim semn. Nicolae
introduce in poezia galanti a vicdregtilor o noti de austeritate, pundnd
un prag (ordinea fireasc5, dragostea cu socoteali) in calea plicerilor gi
a anarhiei simgurilor. Discursul sdu a devenit preponderent moral. Figura
lui lirici este retragerea gi legea moralr pe care o recomandd e cumin-
lenia (temperanla). Nicolae vrcdrescu plange, adevdrat, cu inima infrdnti,
dar nu are totdeauna duhul slobod.
IV
Iancu Vlcirescu. Psihologia
unui poet profesionist
,,D-amIrunt privind natura
Ochiului s-arlt grlmadd
Orice glas mie-mi vorbegte
Orice ton eu inleleg
Firei voi si dau rlspuns,
La simlirile-nIllate
Al meu glas e neajuns."
Al patrulea poet al familiei, Iancu, este omul altui veac. Cu el
intrlm in sensibilitatea secolului al XIXlea, in faza ei de inceput,
sincretici gi confuz[. Iancu Vdcirescu are deja psihologia unui poet
profesionist. Are ironie, are siguranld in ceea ce scrie qi atacd toate formele
lirice. A treia generafie a Vlcdregtilor este deja instalatl in literaturd.
Vaietul bunicului intemeietor nu se mai aude in poemele sofisticate ale
nepofului obosit de prea multi Stiin@. Iancu n-are indoieli asupra
limbajului. N-are indoieli nici asupra posibilitililor lui de a ceti ftea:
"?"i:i"t'lTff
fi ]o'u's'"'
Au dispirut, in consecin[d, din poeme ezitarea lui Ienlchil5 Ei negtiintra
aceea jumitate adeviratd, jumltate jucatl din poeziile lui Alecu. Iancu
vede gi aude totul, increderea lui in sim(urile care ,,vIz deosebire/ de
simlit qi de simgit" este enormA, fiind insolitl de un neascuns orgoliu :

,,Orice ton eu intreleg...".
N-a trecut nici o jumltate de veac Ai registrul poeziei s-a schimbat odati
cu mentalitatea creatorului fa15 de obiectul artei lui. Iancu este un
mogtenitor spiritual fir[ complexe, spiritul lui este robust qi firea
sociabilf. Are prieteni qi laudl prieteSugul, n-are, in orice caz, acel
sentiment de solirudine in culturd. (dat de lipsa modelelor culturale) pe
care-l aveau stihuitorii de dinaintea lui. Acful de a scrie trece pe primul
plan. Cu Alecu ne afl5m inc[ in faza oralirdlii, a canrecului . El zice
versurile sau pune un intermediar s[ le zicd. Acest mesager este, de
regulS, l5utarul. Cdntecul are o destinatrie precis[ qi un protocol pe care
poetul il respecti. El inventeazl in interiorul unui cod preexistent.
Codul prevede o tnchinare (salut d'amozr), o umilinll ceremonioasl,
un elogiu al obiectului erotic ai o tornadd- Semnele acestei oraliti(i se
estompeazr in discursul liric al lui Iancu vrcdrescu. consultarea muzelor
(lecnrra, reveria) intrl ca punct obligatoriu in programul zilnic al poetului :
,,Muzele, ce-mi sunt dragi foarte,
Aveau ceasul hotIrAt,
Cdnd cu cei carii n-au moarte
M-intdlneau numaidecAt".
Versurile nu mai sunt ftcute, agadar, la intdmplare, sub presiunea
circumstanlelor. Nu mai sunt notate prin condice gospodlregti gi uitate
acolo pdnl ce un fiu sau un frate binevoitor le descoperl. De laversuri,
Iancu trece la Poezie, adicl la un proiect spirirual. public[ mai multe
culegeri de poeme, devine, altfel zis, autor, este liudat, laudi la rdndul
lui pe altrii, o generafie intreagi ii recitr cu evlavie versurile intristate.
Scrie epistole in versuri, primegte r[spunsuri in acelagi fel, poezia
fiind, pentru el qi pentru altii, o formi de comunicare cu o sferd largl
de cuprindere : de la amor la politicl. Neincrederea in formele de
expresie, manifestati ici-colo, pare mai degrabd o cochetirie de om
instruit sastisit de citera lui. CAnd in Primdvara amorului lancu
spune ci:
,,La simlirile-nlltrate
Al meu glas e neajuns",
se infelege ugor cI este vorba de o obignuit[ figur[ de stil. Dimpotrivd,
glasul exprimd totul, citera zbdrndie, coardele ei sar din cdnd in cdnd
IANCU VACARESCU
(,,Cdnd la cdte vream sd-mi spuie/ Coard5, coardi se sp[rgea") din
pricina tensiunii interioare, a preaplinului. Poetul alegorizeazd.pe aceastl
temS: cere ,,instrumentului" sd cdnte ,,lucru greu" pentru care Apolo
insugi varsd sudori. ,,Nimenea la cale-o scoate", zice, dramatic, poetul,
insi nimenea nu-l poate crede cu adevlrat. El se descurcd, dimpotrivi,
bine, convoacdzeii cunoscu{i (Mart, Baccu, Neptun, Minerva, Joii) Si
cheaml in ajutor simbolurile culturale reputate pentru a-gi sus[ine tema.
Apare, de altfel, o mici diferenld intre a cdnta gi a scrie. Iancu scrie
fEri dificultate, dar cdntd greu. Asta vrea si spund ci sim[irea este
inald gi vorbele n-o pot reprezenta cu fidelitate. Moft, incd o datd, de
poet care se preface cd nu poate spune totul, ci inspira(ia o ia inaintea
cuvintelor. Simptom, in acelagi timp, al sensibilitlgii preromantice
pentru care imaginalia este superioard limbajului.
Proiecful lui Iancu Vdclrescu este ambilios qi infinit mai complex
decAt acela al predecesorilor. El scoate, intdi, poezia din iatac ai-o duce
in naturd, incercdnd chiar s[-i dea, prin cdteva elemente, dimensiunea
universalului. N-are, adevlrat, simgul cosmic pe care il vom glsi in
poezia romAn5 ceva mai tirziu, dar sunt indicii cd ochiul poetului
privegte curios injur 9i gdndul bate departe. in discursul sdu intrl apele,
muntii, frunza, valea,firea, cdmpiile de la poalele Carpalilor, surplnrrile
unui orag vechi (istoia, deci), mitologia gi, sub formi de simboluri
gata ftcute (cunoscuful pasaj despre Amor din Anacreon), intrl gi
cultura ca experien{i a spiritului gi punct de referinl[ pentru imaginalie.
Ca si exprime o temi (atotputernicia Amorului in lume), Iancu face
mari ocoluri, complici discursul, introduce mai multe planuri (mitologia,
istoria, geografia), incercdnd sI le adune intr-o alegorie mdreal5. Discunul
rf,mdne, in esen[[, didactic, iar instrumentele lui sunt: descrip[ia,
evocarea, reflecliunea moral[, compara(ia prestigioasd, adici tot instru-
mentele vechii poezii. Metaforele sunt rare gi conven{ionale (via1afirei,
p omu-nddej dii, co rnu-nbilsu gdrii, uSa-nddej dii, steaua s imli re i), dintre
acelea care, din pricina repetitiei, glau pierdut orice sens liric. Iancu nu se
ostenegte si le innoiasce sau nu-gi di inci seama de rolul lor in poezie.
Metafora recreeaz{, in genere, universul stabilind legituri noi intre
lucruri, imposibile pe alti cale. Ea poate zdruncina logica gi poate
impune o noui ordine in univers: aceea a imaginaliei. Comparalia gi
celelalte figuri ale vechii retorici confirmd (9i, la poelii buni, ad6ncegte)
ceea ce deja existi in planul realului. Nu este exagerat a spune cd,
indati ce metafora trece pe primul plan, incepe o noui virsti a liricii.

Iancu este, printr-o parte importantl a sensibilitltii gi culturii lui, un poet
de veche mentalitate. Sentimentul nou se manifestl la el prin deschiderea
discursului spre formele lumii materiale, transformarea istoriei gi a
mitologiei in obiecte de refleclie liricl. Materia este, pentru el, natura,
firea, particularizatd., s-a vdzut, prin citeva elemente : vdrful de delisor,
ap$oara, crdng-tnveselit, valea, filomela, ruinele unei cetili faimoase
etc. Acestea constituie in cea mai complexi compozilie a sa, Primdvara
Amorului, peisajul intim, figurat prin ,,c[scioara" agezatd pe virful
unui deal lin, nu departe de o ,,gArli1[", deasupra unei vdlcele inflorite,
unde mieii ,,pasc, alerg, se joc, gdd". Este peisajul clasicei pastorale.
Iancu ii adaugd bucuria muncii agricole, pllcerile cinegetice, pescuitul,
lectura, satisfactiile gastronomice gi, element nou in poezie, meditalia
asupra fdptuii care invdrte toful de sus :
,,Muncd, luptI, c5lSrie,
Jocuri, umblete pe jos,
M5-ntlreau cu veselie
$i-mi dau-nvederat folos.
Cur5lia gi mlsura
Masa mea impodobea,
Mullumea stomah, ochi, gura;
Dar mI sltura d-abia...
De-amlnunt privind natura
Planeli, rislrit, apus,
Stem gandind: AEa flptura
Cine-or fi-nvArtind de sus ? ".
Aici se opre$te gdndul indrlznetr al lui Iancu. Nu trece hotarul ce
desparte tiramurile. Este mullumit cu ceea ce poate stlpdni :
,,9-insumi mulgumit cu mine
Mi duceam gi mI culcam"
9i, dupi evaziunea provocatd de Amor, se intoarce la peisajul sdu intim :
cAmpurile smilfuite, iarba pe care strilucesc b[giculele de rou6, turmele
de oi care zbiard pldcut, taurii care mugesc apisat, cilugaua care
necheazd,, albinele, rdndunelele, ciobdnifele care cintf, etc. Nu se poate
IANCU VACARESCU 45
t.ice cd. Iancu Vdcirescu are o perceplie mai profundi a lumii fizice pe
cirre, se vede bine, vrea s-o sacralizeze. Natura ajunge la el prin
intermediul literaturii. ,,Priza" dintre sensibilitate gi lucruri nu se
produce decAt in acest plan conventrional. Cutare vers : ,,d-amdnunt
privind natura" indicl o vointri de profunzime, insl promisiunea nu este
inrplinitl. Ar trebui alt ochi gi o altd concepfie, dezblratl de cligee,
l)cntm a putea intra in contact cu elementele materiei. Neputdnd pitrunde
iniluntru, spre profunzimi, imaginalia cautd altf, cale de a defini natura :
prin aglomerarea de notiuni din sfere diferite. Existd in poem un mic
Jrroiect in aceastd direclie:
,,Ochiului s-arlt grlmadi
Tlrrnuri, case, vii, grldini,
Munli verzi, mun(i de o zdpadd,
Lucitoare fiind plini",
insi proiectul nu este dus pdn[ la caplt: ochiul aleargf, prea repede de
la ,,mii de mii de stele" (capltul cosmic al acestui mic univers literar)
la stomahul mulgumit de bunurile pdmAnfului. in locul lnei grdmezi de
obiecte materiale definite prin insugirile gi forla lor de a provoca
sensibilitatea liric5, apare o grdmadd de obiecte trecute deja prin
literaturd. Discursul literar al lui Iancu Viclrescu este acaparat de ele.
lenichifd se lupta cu limba, Iancu se luptl cu conventiile limbajului
poetic. Figura lui poetici se definegte printr-o exagerati aglomerare
(,,gr5mddire") de nofiuni, printr-o citare in lan1. Aleg la intdmplare
cAteva versuri :
sau in altd parte:
,,MAndrie, primejduiall,
Frictr, temere, necaz,
Vreme, lips5, osteneal5,
Impotrivd-i n-au obraz"
,,Satiri, Fauni gi Menade,
Pan, Silvan, Hamadriade,
Poe1i, Eroi, Z?ne, 2ei...".
Se manifestd gi la Iancu lipsa de saliu a familiei, dar nu intr-o
singurl direclie, nu in interiorul unei pasiuni unice. Erosul ascunde la

el o voin[[ impresionanti de cuprindere in orizontal, o poftl uriagd de
a aduna elemente din planuri diferite. Iancu este un poet al juxtapuneii,
al obiectelor neaglutinate, ftri putinla de a forma o sintezl, pentru cd
de regul5 lucrurile intrr in poezie sub forma cligeelor literare. chiar
tradilionalul ohtat, btmrl familiei, devine la Iancu V5c5rescu ,,un
grimddit ohtat" (Cdldtoria), iar suspinurile vin totdeauna in valuri
(Nemullumire cu nddejdea) :
,,infocate scol suspinuri
Tot in valuri, tot in chinuri,
Ce fac, mi primejduiesc".
Existr o anumitf, foame de noliuni gi dorinli de expansiune in lirica lui
Iancu Vicirescu $i asta se vede mai bine in baladele lui, dintre care
una, Peaza rea, arat6. o migcare extraordinard. a fanteziei. Formula
poetice permite trecerea rapidl de la un cAmp de perceptie la alful,
salturile acrobatice, migcarea nebunl a determinirilor, cum se intimpll
in acest remarcabil portret al Vrijitoarei;
,,Ne intAlnirdm c-o vrdjitoare,
Fermecl lunl, fermecd soare:
La mormAnt urli, cu scrAgniri pldnge,
De mor(i cAnd seul, fIlci, oase strAnge,
Aci ftclia neadormit[,
Dospe$te, aprinde, cade uimitS;
Apoi se scoald, fuge nebunS,
In vas de noud frali sdnge-adund.
De b5trAn cAine culcuq ia-n gheard,
Il rlsfrdmdnttr-n turld de cear5.
De sAnger be1e, d-alun nuiele
Frige Ei fierbe pe trei ulcele.
FIri zlstimpuri toacl din guri
DescAntec, hranl gi b5uturS.
Gdt de lup unuia ardtase,
Cocoqel negru-n sinu-i bigase,
Se despuiese, se despletise,
De trei ori casa ii ocolise,
De treizeci po$tii in depdrtare
Pornindu-l fuga pe b[1 cilare,
ln trei minute s-ajungd-l face
IANCU VACARESCU 47
Cu nepllcuta-i sd se impace.
Ucig5-o toaca ! batS-o pustia !
D-ale ei fermeci mi-e rea sofia:
D-ale ei vraje noaptea mI lasl
$i ziua toatl nu dd p-acas5,
CAnd va o culcl, cAnd va o scoall
Mintea-i pr[jagte in oala goald".
Irlementele au, aici, mai multi concretete. indesarea, grdmidireaformeazi
o unitate, fiind posibil5 coeziunea dintre plr1i.
Ca poet erotic, Iancu Vdcirescu duce mai departe, cu elemente noi
dc decor, mitologia familiei : aceea ridicatd pe un imens suspin. Dra-
gostea e un,,magnet dulce", un ,,foc greu" in piept, o tovdrlgie pllcuti
qi o gdrl5 de suspinuri pe care poetul, fire comodi, le vrea cdt mai
u$oare (,,suspinuri, fi1i mai uqori"). Simbolul jelaniei in iubire devine,
acum, filomela, iar cadrul ei de desfEgurare este crdngul, pajistea tn
ambian(d nocturn5. Apare gi plScerea in suferinli:
' ,,S-imi place ceasul de chin,
Voi pururea si suspin",
insd acest om simyitor gi pdtimaE nu st5ruie in jertft 9i amiriciune. Nu
vrea si se ,,primejduiasci", cum zice intr-un vers citat inainte. Cauti
simpatia, 9i ,,glasul de cuget" se arate a fi mai puternic decdt glasul
simgurilor. Recomandi, in toate, ,,tarea ribdare" gi, intr-un Rdspuns la
phngerea unui tnSelat de o femeie, se arate sceptic privitor la femei :
,,Eu gtiu cI ele gi adormite
Izdovesc lucruri mai negAndite...
Din multe pitimi eu am $tiinti,
g-aE zice multe de-a lor fiinp,
Dar e un lucru ce treaba stricl !
De femei, frate-tri spui drept, mi-e fricE ! ".
invinuirea, care a devenit deja o tradilie in poezia Viclregtilor, ia la
Iancu forme mai agresive. Adevdrat iubita, compozitrie in trei perli,
dezvoltS. intAi tema, reluatl mai tArziu de Eminescu, a cruzimii femeii
{nemilostive) 9i a vielii firI rost. Solutria este moartea rlzbunitoare a
birbatului:

DIMINEATA POETILOR
,,Dar dupd moarte-mi sd nu crezi cI vei avea scdpare
De impizmuiti umbra mea, a te urma oriunde:
O vei vedea prigonind inima-1i ldrd de lege...",
pentru ca, in partea a doua, sf, indulceascd reprogul gi poezia sd devinl
o seaci speculalie despre simbolul sufletului. incheierea este mai pro'
fan5; inamoratul someazd pe ingerul crud si-i fixeze neintArziat o
intdlnire:
,,CurAnd spune-mi locu, vremea".
Criza de gelozie de la urmd (,,Te tem d-orice umbrd micd...") este in
spiritul unei galanterii obosite. Iancu Viclrescu este mai inspirat in
cdteva imitalii de cdntece bahice unde elogiazd ,,marea sete" potoliti cu
,,vdduve, neveste, fete", de-a valma, luate de peste tot : -Ptirz rominca
d-orice loc". Aici nesatriul Viclregtilor gdsegte o ilustrare mai convingd-
toare gi mai simpatic petrecirea(i. in notele vesele ale can[onetei, Iancu
rimine, in fond, solidar cu proiectul lui liric bazatpe o imensl acumu-
lare de lucruri, abstrac[iuni, .inchipuinle" trecute, intAi, prin tiparele
literaturii. Discursul sIu este, in esen[i, o suprapunere de mai multe
discursuri dintre care unele foarte vechi. Sensibilitatea liricl nou[ se
afli incd infaza aliangei cu formele anterioare. Iancu Vlcdrescu nu este
un poet al rupturii, ci al coexisten[ei.
Gheorghe Asachi. Pactul de fidelitate
cu un model literar (Petrarca)
gi cu un model erotic (Leuca-Laura).
,rA rezicett $i ,ra insmalta)'. Inceputurile
poeziei intelectuale. Despre
"estimea",
,rceimeatt r rrinsugimeattr rtasemiluireatt
gi rrnestatornicia" lucrurilor.
Asachi are $i el un nes&tiu al spiritului,
dar nu are cuvintele Potrivite
pentru a-l exprima
,,Cdnd intinzi a tale aripi, tu, cugete-nfocate,
$i-n noianul fanteziei te inal! cu repegiune,
C[utAnd frumoase teme intre cele luminate
Pentru lira-mi umeliti, doritoare sd rdsune."
1.
,,Doritori de-o cdttrturd, de un sunet gi de-un vis"
*
,,Unde tristul vers afla-voi, de-unde voi lua cuvinte
Sd espun a mea durere gi-al meu plAns in care inot?"
v

Trebuie urmdritl in aceasti ,,dimineal5 a poelilor,' gi evolulia lui
Gheorghe Asachi (Her1a, 1786 - Iagi, 1869), intAiul sonerist romdn. El
acoperi mai multe epoci de crealie gi mai multe stiluri lirice, de la cel
anacreontic, folosit de primii Vlcdreqti gi de Conachi, pdnl la stilul
clasicismului intdrziat care, dupr 1830, se asociazi cu temele gi muzica-
litatea preromanticilor. Asachi este un om cultivat, un enciclopedist in
felul lui, un iluminist bine chibzuit, specializat in mai multe domenii,
un spirit, in fine, intemeietor, decis sI ducl lucrurile la cap5t. Cel putrin
aga il prezint[ biografii sdi gi aga il recomandi, in fapt, ac[iunile sale.
Studiase arhitecfura gi ingineria civicr la Lyon, astronomia la viena,
trecuse la Roma (1808-1812) prin atelierele pictorilor (intre ei, canova)
gi, intors in 1arI, line cursuri de matematici teoreticd, de geodezie gi
arhitectur5. Numai Heliade Rddulescu (mai tandr decat el cu 14 ani),
dintre contemporani, mai are aceastl disponibilitate enormd pentru
multe domenii gi acest nesaliu al spiritului. Nesaliul lui Asachi este insl
mai pufin himeric gi, in mod cert, nu are dimensiunea mesianicl a
turbulentului gi imprevizibilului Heliade. Fiul clericului Lazdr (Leon)
Asachi este un spirit constructiv, cu voca[ie de fondator, un om de
oarecare rigoare. El vrea sI uneascl gtiinga cu artele, teologia cu
geometria Ei, pdn[ la un punct, reuse$te. Scrie sonete, cdnd e indrlgostit,
9i ridici, atunci cdnd intri in via(a publici, case gi poduri. Vocalia lui
fondatoare nu are granile. infiinpazi gazete politice gi literare, pune
bazele unui conservator hlarmonic-dramatic ai unui institut de invdtrf,mdnt
superior (Academia Mihdilean5), deschide gcoli de arte gi megteguguri qi
multe gcoli .{inutale", gcoli srtegti, incurajeazr teatrul gi scrie el insugi
piese de teatru, in fine, inginerul civic citeqte in mai multe limbi strdine
(german5, italian5, francezd., englezd gi, probabil, poloni). Ridic5 la
Piatra-Neamtr o fabrici de hdrtie, editeazd calendare pentru popor, deline
mai multe funcgii publice, ajungdnd pdnd la rangul Oe age egZT),
traduce din clasici gi din romantici (Lamartine), este agent diplomatic la
Yiena (1822-1827) 9i, printre atirea ocupagii, are rimp si orgatizeze
Arhivele Nalionale pentru a strdnge gi conserva documentele privitoare
la istoria na(ionali. Portretele din epoca bitrdnelii arati o figurl austeri,
repliatr in ea insrqi, cu o privire brnuitoare, necomunicativd. in tinerele
chipul lui, desenat de Giovanni Schiavoni gi de Iosif Bayer, este insl
luminos, relaxat. imbrlcat evropene$te, cu pirul bine ctafat gi cu o
musticioari discretS, cu mdinile fine agezate pe bralele unui fotoliu de
epoc5, junele Asachi pare un romantic ce tocmai s-a intors din occident
intr-o Moldovl natal[ unde toate sunt de ftcut.
GHEORGHEASACHI 51
Este g6ndul inalt ce animd pe acest spirit fondator social gi cultural
cu lecturi bune din Horatriu, Dante, Petrarca, Boccaccio, dar gi din
l)oamna de Sta€I, Ossian gi Lamartine. $i in privinta poeziei. instruclia
lui este bogati, peste nivelul, oricum, al contemporanilor. Cunoagte
ltiinfa versificatiei $i, inci din 1813, incepe s5-9i alcituiascl un diclionar
de rime (Rimario Moldavo), ca mai tdrziu Eminescu. Ideile despre
poezie sunt rdspdndite prin articolele sale despre rolul culturii in for-
marea gi educalia natiei $i, puse la un loc, nu constituie o teorie cu
clemente originale. Ele spun, totugi, ceva despre aceasti ,,fiici a simlirii"
care este poezia gi despre artalgtiinla de a versifica. Mai ales sub
lspectul din urmi sunt de re(inut cdteva observalii. Este convins, de
pildd, cd in poezie se cuvine ,,a se modela dupre versifica[i italiand", nu
dupd cea franfuzeascf,, cum fac ,,giunii" fdrd modele clasice (,,Ierusalimul
liberat", Gazeta de Moldavia, T mai 1853). Dintre ramurile poeziei,
aceea care linteEte, dupd socotin(a sa, ,,mai mult cdtri folos" este fabula
(,,basna") pentru c[, explicl el intr-un text din 1829 (Despre literaturd),
,,scoposul acestei poezii didactice este prin zugrivelele alegorice gi
satirice a da invdldturd de moral"*;... Ideea acestui scopos revine in
mai toate poemele, nu numai in fabule. in privin[a fabulei, di cdteva
puncte de reper : indianul Locman, frighienul Esop, ,,fran1ezul Lafonten"
(sic)... Pe toli acegtia gi pe altrii ii numegte,,fabulografi", printre ei
fiind Asachi insugi, autocitat cu modestie: ,,Am flcut in limba romi-
neascd oarecare incercdri". incercirile, adaugd el, au ars in 1827 laolalti cu
alte ,,manwcrisuri de traghedii", versuri lirice, insemnlri matematice etc.
Din aceste nota[ii refinem, dar, predileclia pentru fabuli gi satiri $i
scoposul lor moral. in alt loc (inmormdntarea lui poeta Ghete,1832),
vorbegte de ,,genia" (duhul) care, alituri de .talant, haractir moral gi
sdrguinli", formeaz[ insuSirile unui mare poet. Cu el se poate ,,inmdndri"
un veac. In fine, mai numeroase qi mai exacte sunt reflecliile despre
limbd. Curios, Asachi care bricoleazl uneori atdt de neindeminatic
limbajul sdu poetic are pdreri juste in privinla limbii literare. Este, pe
bund dreptate, impotriva .paradoaxelor" gi ,,stihiilor" din construcfiile
lingvistice gi cere forme mai simple, ,,dupre firea limbei romdne".
Formele bune trebuie cdutate, dupd el, in .pergamente impulberate",
adicd in cirlile bisericegti, in vechi manuscrise gi in cuvintele aflate ,,in
* Informaliile biobliografice gi citatele din scrierile lui Asachi sunt luate din
Gheorghe Asachi, Opere, vol. I-II, edilie critici gi prefal5 de N.A. Ursu,
Minerva, Bucuegti, 1973, gi din George Sorescu, Gh. Asachi, Minera, 1970.

Eugen simion dimineata poetilor

Eugen simion dimineata poetilor

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Similar to Eugen simion dimineata poetilor

Similar to Eugen simion dimineata poetilor (20)

More from Robin Cruise Jr.

More from Robin Cruise Jr. (20)

Recently uploaded

Recently uploaded (6)

Eugen simion dimineata poetilor