Biblioteca Municipala "B.P. Hasdeu", profile picture
Uploaded byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
623 views

Valeriu Rata Vibratii ecologice

Cartea 'Vibrații ecologice' de Valeriu Rață aduce o sensibilitate artistică față de problemele ecologice și de salvare a mediului, inspirând cititorii să conștientizeze legătura dintre om și natură. Autorul își prezintă lucrările sub formă de poezii care evidențiază consecințele activităților umane asupra mediului și încurajează o atitudine de protejare a naturii. Lucrarea include, de asemenea, un florilegiu de aforisme ecologice din diverse culturi, îmbinând elemente de sensibilitate poetică cu un mesaj de responsabilitate ecologică.

Embed presentation

Download to read offline
1 / 139
2 / 139
3 / 139
4 / 139
5 / 139
6 / 139
7 / 139
8 / 139
9 / 139
10 / 139
11 / 139
12 / 139
13 / 139
14 / 139
15 / 139
16 / 139
17 / 139
18 / 139
19 / 139
20 / 139
21 / 139
22 / 139
23 / 139
24 / 139
25 / 139
26 / 139
27 / 139
28 / 139
29 / 139
30 / 139
31 / 139
32 / 139
33 / 139
34 / 139
35 / 139
36 / 139
37 / 139
38 / 139
39 / 139
40 / 139
41 / 139
42 / 139
43 / 139
44 / 139
45 / 139
46 / 139
47 / 139
48 / 139
49 / 139
50 / 139
51 / 139
52 / 139
53 / 139
54 / 139
55 / 139
56 / 139
57 / 139
58 / 139
59 / 139
60 / 139
61 / 139
62 / 139
63 / 139
64 / 139
65 / 139
66 / 139
67 / 139
68 / 139
69 / 139
70 / 139
71 / 139
72 / 139
73 / 139
74 / 139
75 / 139
76 / 139
77 / 139
78 / 139
79 / 139
80 / 139
81 / 139
82 / 139
83 / 139
84 / 139
85 / 139
86 / 139
87 / 139
88 / 139
89 / 139
90 / 139
91 / 139
92 / 139
93 / 139
94 / 139
95 / 139
96 / 139
97 / 139
98 / 139
99 / 139
100 / 139
101 / 139
102 / 139
103 / 139
104 / 139
105 / 139
106 / 139
107 / 139
108 / 139
109 / 139
110 / 139
111 / 139
112 / 139
113 / 139
114 / 139
115 / 139
116 / 139
117 / 139
118 / 139
119 / 139
120 / 139
121 / 139
122 / 139
123 / 139
124 / 139
125 / 139
126 / 139
127 / 139
128 / 139
129 / 139
130 / 139
131 / 139
132 / 139
133 / 139
134 / 139
135 / 139
136 / 139
137 / 139
138 / 139
139 / 139
Valeriu Rață Vibrații ecologice
CZU 821.135.1(478)-1 R 29 Autor: Valeriu Rață Prefață și redactare: Vlad Pohilă, jurnalist, scriitor, lingvist Fotografii: dr. Vasile Șoimaru, economist, publicist, maestru fotograf Coperta: Valeriu Herța, artist plastic Machetare: Ion Vârlan Suport financiar: Tamara Osadci, Nina Ghiluță, Victoria Școlnic Mulțumire Cartea aceasta îmi este foarte dragă, deoarece tema ei mi-a intrat în suflet de mult timp, și iată că văd realizată ideea tipăririi ei. Însă îndeplinirea gîndului meu a fost cu putință doar prin contribuția colegilor, prietenilor adevărați, oameni profesioniști și de bună-credință, menționați în pagina de față, care m-au îndrumat cu abilitate, m-au sprijinit în modul cuvenit tot îndreptîndu-mă în direcția potri- vită să o văd scoasă la lumina zilei. Tuturor le exprim cele mai sincere mulțumiri. Cu deosebită afecțiune, AUTORUL 21 mai 2017 Descrierea CIP a Camerei Naționale a Cărții din RM Rață, Valeriu. Vibrații ecologice : (poezii pe tema ocrotirii și salvării mediului) / Valeriu Rață; pref. și red.: Vlad Pohilă; fot.: Vasile Șoimaru; cop.: Valeriu Herța. – Chișinău: [S.n.], 2017. (Tipografia „Balacron”). – 136 pag. 200 ex. ISBN © Poezii – Valeriu Rață; prefață – Vlad Pohilă, fotografii – Vasile Șoimaru; coperta – Valeriu Herța.
Valeriu Rață Vibrații ecologice (poezii pe tema ocrotirii și salvării mediului) CHIȘINĂU 2017
5 Vibrații ecologice Vibrații lirice pentru salvgardarea naturii Cartea pe care ai deschis-o, dragă cititorule, face dovada unei apreci- abile sensibilități a autorului față de anumite probleme majore cu care se confruntă comunitatea noastră. După ce a scos o plachetă cu versuri civico-patriotice (Înălțarea Nea- mului, 2014) și alta cu stihuri lirice (Frămîntul sufletului meu, 2015), Valeriu Rață a editat, în anul trecut, un volum cu poezii creștine (Cu Dumnezeu în fiecare zi, 2016). Și dacă primele două culegeri lirice sînt ca niște „cărări” pe care merg, de regulă, cei mai mulți autori lirici, cartea de versuri cu tematică creștină semnalează o apropiere, practic, intimă, de mari frămîntări la zi ale oamenilor noștri. Sovietizarea și comunizarea basarabenilor – violente și de lungă du- rată, cam șase decenii de calvar – au lăsat răni incurabile sau foarte greu de vindecat pe trupul, dar mai ales în sufletul basarabenilor. In- clusiv o stupidă ateizare, o tragică îndepărtare a conaționalilor noștri de Dumnezeu, de cele sfinte. Sfertul de secol ce a urmat destrămării „imperiului răului” și simbolicei căderi a comunismului, au redresat, din păcate, doar parțial dramatica stare de lucruri. Măcar și din mo- tivul că întoarcerea cu fața la Dumnezeu a basarabenilor, în multe ca- zuri, poartă un caracter superficial, declarativ, ex-officio, de paradă. În acest context, cartea lui Valeriu Rață, Cu Dumnezeu în fiecare zi, este salutabilă și prin actualitatea stringentă a demersului poetic, acesta fi- ind și o tranșantă atitudine civică ce comportă un remarcabil discurs instructiv, dar și etic.
Valeriu Rață 6 Printre plăgile moștenite de la lunga perioadă de ocupație sovietică, alături de ateizarea forțată a poporului, se înscrie și alterarea atitudi- nii omului față de natură. Rusia, fiind o țară nemărginită, excesiv de întinsă, este întru cîtva explicabil că locuitorii ei acceptă, în linii mari, o abordare anormală a relației om – natură, căci în această ecuație natura pare a fi și „mai întinsă”, ba chiar „infinită”, „fără de capăt”. În consecință, conform acestei logici perverse, oricîte distrugeri ale natu- rii s-ar face, mai rămîne loc și pentru alte manifestări destructive față de sol, ape, aer, plante, păsări, jivine etc. Cu regret, această aborda- re nesăbuită a (majorității) rușilor, în cele șase decenii de conviețuire forțată, s-a transmis și multor basarabeni. Este adevărat, împotri- va acestei periculoase nesăbuințe s-au ridicat mai mulți intelectuali, țărani, studenți, simpli prieteni și admiratori ai naturii. Încă în ultimii ani de existență a URSS, dar și mai hotărît în anii de după obținerea independenței de către republicile ex-sovietice, prietenii naturii s-au unit în Mișcări ecologiste. Spiritul militant, energia cu care s-au înro- lat aceștia în Mișcarea de ocrotire a naturii, pentru menținerea unui echilibru ecologic, în unele cazuri au fost pe potriva luptei de eliberare națională ce se declanșase ceva mai înainte – a se vedea, de exemplu, cazul popoarelor baltice. La noi, ceva similar, promovează Mișcarea numită inițial „a verzilor”, și a cărei activitate a fost accentuată de re- vista Natura, sub patronajul lui Alecu Reniță. Este jurnalistul și patri- otul care a putut face o publicație de excepție, cu numeroși abonați și cititori și mai mulți, aceștia devenind și aderenți ai Mișcării ecologiste, membri ai Regimentului, în continuă creștere, al apărătorilor Naturii. Totuși, nu am putea invoca și o „aderență poetică” la marea, deznă- dăjduita bătălie pentru salvgardarea naturii. Din acest unghi de vedere, Valeriu Rață se prezintă ca un pionier, cel puțin, în acest început de veac și de mileniu, tot așa cum s-a arătat a fi o voce poetică distinctă, în zilele noastre, prin lansarea unei plachete de versuri creștine. Ce l-a determinat pe V. Rață să abordeze în versuri tematica eco- logistă? O dragoste nețărmurită față de păduri, lacuri, flori, pajiști pe
7 Vibrații ecologice care nu mai pasc în pace animale și de pe care își iau zborul, tot mai rar și tot mai neliniștit, păsările? Conștientizarea durabilei legături – per- ceptibilă, în fond – dintre natură și poezie? Posibil, dar cu certitudine nu numai acestea, după cum putem deduce din confesiunea autorului însuși, plasată la deschiderea acestei cărți, în cuvîntul introductiv: „Ampornitdelafaptulcătrebuiesătransmitcititoruluiconștientizarea raportului dintre om și mediu. Omul poate fi prieten al naturii, dar și dușmanul ei. De-a lungul secolelor (sau chiar al mileniilor), omul, ca un copil năzbîtios și poznaș, amețit de uriașele sale realizări științifice și tehnice, a fost tot mai tare, tot mai hotărît prins în acțiuni de a stăpâni natura, de a o supune și de a o folosi în interese proprii, cu scopul să trăiască mai bine și mai confortabil. Aceasta a dat naștere la un șir de probleme legate de mediu, la care omenirea contemporană caută ieșire din situație, dar greu ajunge la o soluție eficientă. […] Astăzi omul devine groparul civilizației sale, deoarece sfidează legile naturii, punînd-o în pericol din cauza nechibzuinței sale. Știind că pri- etenia, afecțiunea și respectul constituie legătura de contact și de relații între oameni, ei trebuie să manifeste aceleași sentimente de prietenie, afecțiune și respect față de natură. Cu părere de rău, aceasta deseori nu se întîmplă. Astfel, prin prezentul volum, tind să pun umărul la popularizarea ecologiei, să fiu o părticică din acel mare întreg, care – prin eforturi comune – aduce, poate, o neînsemnată (dar extrem de ne- cesară) contribuție la prevenirea dezastrelor și catastrofelor ecologice, menținerea […] unui echilibru sănătos între om și natură.” Imediat după cuvîntul introductiv al autorului, intitulat O pasiune mai veche – tema ecologică, sub genericul Să iubim și să protejăm natu- ra, urmează un „Motto pe mai multe registre”, de fapt, un florilegiu de aforisme cu subiect ecologic, toate pasabile pentru mottouri la diferite scrieri (articole, studii, cărți) pe tema ocrotirii mediului înconjurător. Autorii „cuvintelor înaripate” culese pentru cartea sa de V. Rață sînt din epoci diferite – de la Antichitate pînă la zilele noastre – și etero- geni ca preocupare: scriitori, filozofi, cercetători științifici, politicieni.
Valeriu Rață 8 Variate sînt și originile etnogeografice ale autorilor de aforisme: Grecia și Roma antice, China medievală, Franța și Italia din Epoca Renașterii, Germania din Veacul Luminilor, România, Marea Britanie și Rusia se- colelor XIX-XX. În mod explicabil, autorii români, inclusiv din R. Mol- dova, sînt cel mai mult citați. Deși cititorii își vor opri neapărat privirile (și) peste acest compartiment al cărții pe care o prezentăm, provocăm anticipat curiozitatea lor prin citarea cîtorva cugetări, ce ni s-au părut deosebit de racordate la tematica pe care autorul nostru o pune la jude- cata publicului cititor: „Natura ne aseamănă, educația ne deosebește” (Confucius); „Geniul omenesc nu va putea nicicînd născoci invenții mai desăvîrșite ca acelea create de natură, în care nu lipsește nimic și nimic nu-i de prisos” (Leonardo da Vinci); „Natura e întotdeauna adevărată, serioasă și severă. Ea are întotdeauna dreptate, iar greșelile și rătăcirile sînt ale omului” (Johann Wolfgang von Goethe); „Omul, specie perfidă, / Ce-mblînzește să ucidă, / Ce domesticește fiare / Spre- a le pune în frigare. // Surîzînd capcane-ntinde / Și pădurea o aprinde, / Seacă cerul, surîzînd, / Numai moarte are-n gînd” (Marin Sorescu). Placheta Vibrații ecologice are o structură doar parțial „clasică”, și vom vedea de ce considerăm că este așa. Compartimentul de bază al cărții – corpul cu versuri – nu este aranjat în subcompartimente te- matice, cum era de așteptat, și datorită cărora (subcompartimentelor) cititorii s-ar fi orientat mai ușor în alegerea poeziilor mai aproape de gustul, de interesul sau de perceperea lor. Tocmai din acest motiv, vom încerca noi să facem o compartimentare, oricît de convențională. Astfel, cartea de versuri ca atare se deschide cu un grupaj ce ar pu- tea fi numit a) Generalități (la subiectul Ocrotirea mediului). Acesta este urmat de b) un florilegiu de poezii consacrate copiilor, poate și adolescenților, dar în egală măsură și învățătorilor, poate și părinților. Deosebit de drăguțe ni s-au părut poeziile: Prietenii igienei, Cu apă și săpun, Periuța de dinți, Ce ne dă pădurea?, E plăcut să fii curat, De ce depinde timpul? etc. Alt ciclu de versuri – c) găzduiește poezii dedica- te unor fruntași ai mișcării ecologiste de la noi: Alecu Reniță, Ionel
9 Vibrații ecologice Căpiță, revista Natura… Mai distingem d) un grupaj de versuri con- sacrate unor rîuri, fluvii, păduri, munților Carpați: Moare rîul Bîc; Răut, rîu îmbolnăvit, Ichelul apocaliptic, Nistrul cere ajutor, S-a tăiat pădurea toată, Roșia Montană, Delta Dunării, Carpații trebuie salvați ș.a. Este impresionant și e) ciclul de versuri în care autorul deplînge locurile și oamenii ce au fost martori și/sau victime ale unor grave accidente și cataclisme: Cernobîl, Fukushima, Hiroshima și Nagasaki; tot aici, ori alăturat, au fost incluse și f) poezii pacifiste, pledoarii lirice pentru pace etc. Ultimul ciclu liric ar putea fi numit convențional g) ocrotirea mediului versus viitorul planetei Terra, al omenirii: Stare excepțională, Îndemn ecologic, Vrem un viitor curat!, Să protejăm natu- ra, Izbăviți-ne de larmă, Poluarea etc. Versurile din ciclurile trecute de noi la compartimentul a) și parțial din compartimentele c), d), e), f) sînt ușor patetice, unele dintre ele amintindu-ne de odele lui Gheorghe Asachi și ale altor poeți români de la începutul sec. XIX. În această listă se înscriu creații ca cele inti- tulate Pămîntul ni-i bijuterie, În Templul Naturii, Natura ne învață, E timpul să batem în clopot!, Omule, ce e cu tine?; Tablou sinistru, Gra- vă-i situația, Să prevenim dezastrul mondial, Vrem un viitor curat, Nu ucideți viața pe Pămînt, Să salvăm Pămîntul – casa noastră etc. În genere, versurile lui V. Rață pe tema salvgardării mediului (ca și multe altele, cu alte linii de subiect) excelează printr-o nepretențiozitate soră cu accesibilitatea, cu cumințenia demersului liric: „Uimitoare este picătura: / Sare uneori și iezătura. // Se preface mai apoi în rîu – / Ni- meni nu-i mai poate pune frîu. // În sfîrșit, ea mi se face Mare, / În Ocean din nou e-n transformare. // Vîntul o tot poartă printre nori… / Plouă… Noi sîntem observatori: // Picătura mică se întoarce / Apele din jur să le încarce. // Și așa ea face permanent – / În folosul nostru, evident” (Picătura). Sorgintea folclorică se face simțită în mai multe poezii de Valeriu Rață, după cum vă puteți convinge și Dvs.: „Pică stropi de ploaie / Și pămîntul moaie. // Foarte-i însetat, / Dar mi s-a calmat. // Aștepta și
Valeriu Rață 10 floarea / Căci pierdea vigoarea. […] // Iarba din poiană / Rîde farma- zoană. // Spicul cel de grîu / Nu mai stă molîu. // Ploaia, zău, vrăjește, / Bucură pe gîște. // Pe un mal de lac / Broaște strigă: „Oac!” […] // Ploaia, chiar de-i mică, / Tuturor e-amică” (Ploaie, bine ai venit!). Iar de la cadențele folclorice, se pare că e doar un singur pas pînă la ritmuri ce ne duc cu gîndul la unele poezii de-ale lui George Topîr- ceanu, axate pe tema naturii: „Circulă vapoarele pe rute, / Iar delfinii blînzi le însoțesc, / Ei cu ele vor să se sărute, / Dar acelea parcă se-ndo- iesc. // Cad în mare rîurile toate / Ani în șir, în mod necontenit, / Ea apoi, sîrguincios, va scoate / Aburi, din materialul ei lichid. // Soarele spre seară cade-n mare, / Luna o va străjui pe cer, / Vîntul o va ține-n frămîntare / Pe întinsu-i, falnic șantier” (Marea). Sau: „Într-o zi pe la amiază / Am venit pe mal de lac, / Și văzusem ce urmează / (Poate fi să vă displac): // Valurile sînt pătate, / Mîl de secetă crăpat / Și cutii – pe jumătate / Cu vopsea s-au aruncat. // Mai încolo o tigaie / Veche, dar și doi papuci, / Lînă putredă de oaie, / Deformați cîțiva butuci. […] // Zeci de ruginite cuie, / Inutil, un vechi abac, / Jucărie alb-verzuie, / O cămașă de bumbac. // De parfumuri noi flacoane, / Un cogeamite ba- ros, / Scorojite telefoane, / Mineral periculos. // Asta este doar o parte / Dintre cîte am văzut, / Am să fac curînd rapoarte / Pentru Eco-Institut” (Ce-am văzut pe mal de lac). Unele poeme din noua carte a lui V. Rață au cadență de psalm, de rugăciune întru mîntuirea naturii și a celor mai diferite elemente ale ei. A se vedea, în această ordine de idei, poeziile Pădurea, Ecologică (I), Ecologică (II), Pădurea Domnească, Ce stupid!, Apel, Da, Nu, S-a tăiat pădurea toată, Poluarea, Tablou sinistru, Oceanul ș.a. Ne vom exempli- fica aserțiunea prin cîteva citate din Vibrații ecologice: „A ars o întreagă pădure, / Se văd numai cioturi mahmure… // Nici urmă din ce ne fuse- se – / Comoară cu ramuri prea dese. // Mai fumegă lemnul pe-alocuri / C-a fost pălălaie de focuri. // Pământul e mort sub jăratic – / Și el a zăcut ca ostatic. […] // E cazul s-o plîngem cu toții, / N-or plînge, la si- gur, netoții, // Pe care îi credem de vină, / Dar nu îi cunoaștem la mină”
11 Vibrații ecologice (Pădure tratată cu vrajbă); „Nu striviți frumoasa, alba floare, / Nu des- parte rîul de izvoare. // Nu ucide niciun greieruș, / N-asmuți pe cîinele ghiduș. […] // Nu aprinde focul în pădure, / Nu fă pisicuța să îndure. […] // Nu crea la nesfîrșit orori, / Nu lăsa să moară puișori. // Nu pă- trunde unde nu se poate, / Nu strica zidirile create. // Nu răbda pe an atîta rău, / Nu da vina doar pe Dumnezeu” (Nu). Majoritatea poeziilor din care am extras fragmente în ultimele două alineate pot fi atribuite și categoriei de creații lirico-meditative, ele oferindu-ne, în acest sens, niște exemple demne de antologii tematice la nivelul Basarabiei, dar și al întreg spațiului românesc. Cuprinsul Vibraţiilor ecologice este îmbogăţit de o suită de fotografii inspirate de frumuseţea netrecătoare a naturii. Autorul lor este maes- trul Vasile Şoimaru, doctor în economie, publicist, fotoreporter, cu- noscut şi ca un pelerin prin românime. Imaginile pe care i le-a pus la dispoziţie lui V. Raţă sînt, în bună parte, identificabile, dat fiind că au fost surprinse în spaţiul pruto-nistrean. Alte poze pot fi considerate eminamente artistice, cum reprezintă ele secvenţe de natură de pe alte plaiuri româneşti, mai puţin familiare basarabenilor. Toate imagini- le au însă un numitor comun: sînt tulburătoare şi te duc cu gîndul la necesitatea de a face tot posibilul să nu dispară nicicînd aceste daruri dumnezeieşti. Și versurile din această plachetă de Valeriu Rață au o incontestabilă valoare instructivă, dublată de valențe cognitive, cu subliniate accente etice și civice. Avînd în vedere stringența tematicii abordate în culegerea de față, credem că versurile sale ar putea servi ca un excelent material didactic și ilustrativ pentru cursurile extrașcolare din școli și licee, dar și la diferite manifestări culturale în școli, licee, colegii, biblioteci – pretu- tindeni, unde – deopotrivă cu preocupările pentru îmbogățirea culturii generale, altoirea dragostei de Neam și Țară, cultivarea limbii materne – stă pe agenda zilei și subiectul ocrotirii mediului înconjurător. Vlad POHILĂ
Valeriu Rață 12 O veche pasiune – tema ecologică Versurile din prezenta culegere sînt scrise pe parcursul mai multor ani. Tema ecologică în creația mea a apărut de la sine. Scriind poezii patriotice și social-militante, nu am putut s-o ocolesc și pe aceasta, de- oarece prea evidente, tranșante și categorice (uneori chiar strigătoare la cer!) erau problemele de protejare a mediului în fosta URSS, ele con- tinuă să se mențină pe ordinea de zi și acum în nou-creatul stat – Re- publica Moldova. Ampornitdelafaptulcătrebuiesătransmitcititoruluiconștientizarea raportului dintre om și mediu. Omul poate fi prieten al naturii, dar și dușmanul ei. De‑a lungul secolelor (sau chiar al mileniilor), omul, ca un copil năzbîtios și poznaș, amețit de uriașele sale realizări științifice și tehnice, a fost tot mai tare, mai hotărît prins în acțiuni de a stăpîni natura, de a o supune și de a o folosi în interese proprii, cu scopul să trăiască mai bine și mai confortabil. Aceasta a dat naștere la un șir de probleme legate de mediu, la care omenirea contemporană caută ieșire din situație, dar cu greu ajunge la o soluție eficientă. Preocuparea pentru viitorul orașelor, satelor noastre ne obligă să avem grijă de educația eco-civică a populației, materializată prin acțiuni de inițiere a ei referitor la problemele mediului înconjurător. M-au tulburat, m-au neliniștit și m-au îngrijorat totdeauna ignoranța cu care oamenii tratează degradarea mediului, importanța reciclării deșeurilor, consecințele defrișărilor, poluarea excesivă a resurselor na- turale, încălzirea globală, diverse avarii și catastrofe produse din cauza
13 Vibrații ecologice factorului uman, declanșarea războaielor și a conflictelor militare etc. În prezent, prognozele viitorului planetei noastre sînt înfricoșătoare. De aceea, în multe poezii am tras alarma. Doresc ca prin versurile mele atît copiii, adolescenții, cît și oamenii maturi să înțeleagă cît de importantă este educația ecologică, totodată străduindu-mă să-i fac să respecte regulile de ocrotire și protejare a naturii, să explic că de starea mediului depind viața omului, sănătatea lui, soarta florei și faunei, clima pe Pămînt și multe altele. Astăzi omul devine groparul civilizației sale, deoarece sfidează legi- le naturii, punînd‑o în pericol din cauza nechibzuinței sale. Știind că prietenia, afecțiunea și respectul este legătura de contact și de relații între oameni, ei trebuie să manifeste aceleași sentimente de prietenie, afecțiune și respect față de natură. Cu părere de rău, aceasta deseori nu se întîmplă. Astfel, prin prezentul volum tind să pun umărul la popu- larizarea ecologiei, să fiu o părticică, din acel mare întreg, care – prin eforturi comune – aduce, poate, o neînsemnată (dar extrem de nece- sară!) contribuție la prevenirea dezastrelor și catastrofelor ecologice, menținerea – la început în localitatea de baștină apoi și pe o scară mai largă – a unui echilibru sănătos între om și natură. Sînt convins că dacă nu vom gospodări cu înțelepciune rezervele pentru menținerea vieții pe Terra și nu vom iubi, nu vom proteja natu- ra, ne vom alege, în cele din urmă, cu o planetă pustie și rece ca gheața sau fierbinte ca lava ce iese din mantia ei. Salvarea naturii, a mediului primordial, păstrarea calită­ții vieții pen- tru binele și perpetuarea omenirii depind mult de cunoștințele noastre din ecologie, pe care le posedăm fiecare dintre noi în parte. Înainte de toate este necesar să învățăm de mici a contempla natura, a ne lăsa învăluiți de frumusețea, de bogăția, de generozitatea și spiritul de pre- vedere al ei. Nu în zadar am inclus în această culegere și poezii pentru copii ce răspund acestui deziderat. Socotesc că formarea unei gîndiri și conștiințe ecologice la orice categorie de vîrstă este scopul suprem pen- tru supraviețuirea omului, iar informațiile căpătate din diverse surse
Valeriu Rață 14 (inclusiv din poezii), cu privire la natură și protecția ei, vor fi fructifi- cate cu succes mai tîrziu. Respectarea legilor ecologice trebuie să devină o componentă esențială a comportamentului uman. De aceea, un obiectiv al meu a fost și este de a forma la cetățeni convingerea că nu trebuie să acționeze din constrîngere, ci de bună voie, cu înțelegere și entuziasm. Pro­punînd un volum opțional de educație ecologică (inclusiv pe teme tangențiale: conduita, sănătatea, igiena personală, pacea și războiul etc.), mă voi bucura, dacă voi afla că am reușit să sensibilizez opinia publică. Aș dori ca toți cititorii cărții mele să devină adevărați prieteni ai naturii, iar cei care de acum se încadrează în această categorie să o iu- bească și să o protejeze în orice condiții și la orice etape cu și mai multă înverșunare. Trebuie să facem tot posibilul ca să transmitem copiilor și nepoților noștri un Pămînt înfloritor și adecvat pentru trai… Așa să ne ajute Dumnezeu. AUTORUL
15 Vibrații ecologice Să iubim și să protejăm natura (Motto pe mai multe registre) • „Așadar, noi punem o întrebare simplă, neretorică: putem oare astăzi constata obiectiv tranziția biosferei spre cea a noosferei – sfera rațiunii umane? Pornind de la starea de facto a biosferei Terrei – pier- derea capacității ei de tampon; degradarea biodiversității, efectul global de seră (încălzirea globală ca o consecință a schimbărilor climatice); distrugerea stratului de ozon; poluarea mediului, explozia demografi- că, deșertificarea la scară locală, națională și globală; deficitul obiectiv (determinat de constanta biomasei biosferei) de produse alimentare și de spațiu vital pentru om; conflictele interumane (interconfesionale, interetnice, interstatale etc.); terorismul mondial, regional, local; pier- derea tot mai evidentă a identității umane ș.a.m.d. – răspunsul nostru poate fi numai negativ: biosfera încă nu a pășit pe calea ei firească, care doar noosfera poate fi.” (Ion Dediu) • „Una din particularitățile situației actuale constă în aceea că schim- bările din mediul ambiant sînt mai rapide decît timpul de dezvoltare a metodelor de control și prognozare a stării acestuia astfel încît omul doar constată fenomenele ecologice nefavorabile și nu le poate preve- ni.” (Gheorghe Duca) • „Înstrăinîndu-ne de natură, ne înstrăinăm de Patrie.” (Grigore Vieru) • Cît trăim pe acest pămînt Mai avem un lucru sfînt, O cîmpie, un sat natal O clopotniță pe deal. […] Cît durea-ne-vor izvoare, Ori un cîntec ce dispare,
Valeriu Rață 16 Cît mai avem ceva sfînt Vom trăi pe-acest pămînt.” (Nicolae Dabija) • „Natura este un fel de mamă ciudată: deși le-a dat viață copiilor ei și le-a dăruit toate cele trebuitoare, ea își uită sentimentele materne și își distruge opera creată, pentru ca din resturile rămase să făurească o alta.” (Iulia Hasdeu) • „Omul poate stăpîni natura cît timp ține seama de legile ei.” (Gri- gore Antipa) • „Omul a fost întotdeauna dezordonat în exploatarea naturii, a abu- zat-o deseori în loc să se folosească înțelepțește de bogățiile ei; el a uitat complet de nevoile viitorimii, a distrus valori economice și stări de echilibru în natură care nu se mai pot reface.” (Alexandru Borza) • „Ecologia restaurează demnitatea omului de a fi cetățean al biosfe- rei, cu toate drepturile și obligațiile pe care le implică experiența acestei demnități.” (Nicolae Boscaiu) • „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii…” (Lucian Blaga) • „Omul este natura naturii.” (Nichita Stănescu) • „Omul, specie perfidă, Ce-mblînzește să ucidă, Ce domesticește fiare Spre-a le pune în frigare. Surîzînd capcane-ntinde Și pădurea o aprinde, Seacă cerul, surîzînd, Numai moarte are-n gînd.” (Marin Sorescu) • „Natura nu-ți iartă nici un pas peste inconștiența ei și-ți urmărește toate cărările orgoliului, împînzindu-le de regrete.” (Emil Cioran) • „Alimentele voastre să fie medicamente, și medicamentele voastre să fie alimente.” (Hipocrate)
17 Vibrații ecologice • „Natura nu face nimic fără folos.” (Aristotel) • „Natura și educația sînt asemănătoare, căci educația transformă pe om și, prin această transformare, creează natura.” (Democrit) • „Dacă vei trăi în conformitate cu natura, nu vei fi niciodată sărac, dacă vei trăi în conformitate cu părerile, nu vei fi niciodată bogat.” (Se- neca) • „Niciodată natura nu spune ceva, și înțelepciunea altceva.” (Juve- nal) • „Natura ne aseamănă, educația ne deosebește.” (Confucius) • „Natura este arta lui Dumnezeu cel Veșnic.” (Dante Alighieri) • „Geniul omenesc nu va putea nicicînd născoci invenții mai desăvîrșite ca acelea create de natură, în care nu lipsește nimic și nimic nu-i de prisos.” (Leonardo da Vinci) • „Stăpînim natura prin a ne supune ei.” (Francis Bacon) • „Natura reîncepe mereu aceleași lucruri, anii, zilele, ceasurile; așa se creează un fel de infinit și de eternitate.” (Blaise Pascal) • „În natură nimic nu se pierde, nimic nu se cîștigă, totul se transfor- mă.” (Antoine Lavoisier) • „Natura e totdeauna adevărată, serioasă și severă. Ea are întotdeau- na dreptate, iar greșelile și rătăcirile sînt ale omului.” (Johann Wolf- gang von Goethe) • „Natura nu a trădat niciodată inima care a iubit-o.”  (William Wordsworth) • „Natura nu este un templu, ci un atelier în care omul trebuie să rămînă un simplu muncitor.” (Ivan S. Turgheniev) • „Mai întîi iubești natura, abia mult mai tîrziu ajungi la om.” (Jules Renard)
Valeriu Rață 18 • „Natura nu a fost făcută pentru a fi schimbată.” (Jerome Klapka Jerome) • „Realitatea supremă a timpului nostru e… vulnerabilitatea plane- tei.” (John F. Kennedy) • „Un nou mod de gîndire e necesar, dacă oamenii vor să supra­ viețuiască.” (Albert Einstein)
19 Vibrații ecologice Pămîntul ni-i bijuterie Pe suprafața sa ne poartă, Avem cu el aceeași soartă. Să știți că este foarte darnic, Și-i mulțumit de omul harnic. Din timpuri vechi ne miluiește Și zi de zi ne tot hrănește. El are multe zăcăminte Cu care poate să ne-alinte. Văzduhul, apa, solul – toate Formează deci o unitate. Că ne-nfășoară ca o mamă, Să-l curățăm de orice scamă. Că ne păzește ca un tată – Să nu-i lăsăm pe față pată. Atît de bun mereu ne pare, Că nu e chip de supărare. Icoana lui ne minunează, Ne ține mintea clară, trează. Pămîntul ni-i bijuterie, E casa noastră pe vecie. Planeta Pămînt Terra e minunea lui Dumnezeu – fapt confirmat chiar și de atei (știți cine sînt ei).
Valeriu Rață 20 Planeta Pămînt din galaxia Calea Lactee – o sferă magică – parcurge a sa epopee. Își are poziția, locul cu totul deosebite, radiounde în cosmos transmite, universul întreg cercetează, la orice semnal e trează. Este o adevărată enigmă cum pe orbită se ține de-o rază solară deosebită și nu cade, nu se abate din drum balonul de un așa mare volum. Planeta noastră este albastră – acesta-i portretul ei, de obicei. Diversitatea climei îi dă farmec și culoare, pe care o ia de la soare ca pe o favoare. Pămîntul – singura planetă pe care (știe oricare) există viață infinit de variată – și la suprafață,
21 Vibrații ecologice și-n subsoluri, și în atmosfera aliată, dar poate și-n goluri. Pămîntul – un imens și bogat depozit (ar trebui să-i plătim impozit!) în care se află tot ce trebuie pentru a circula, pentru a cultiva, pentru a acumula, pentru a apăra, pentru a construi, pentru a instrui, pentru a trăi, în genere, pentru a fi. Deci, avem locuință excelentă pentru un pom, pentru un fluture sau brusture, pentru un elefant sau alt gigant și, desigur, pentru om. Unora le pare o banalitate, dar în realitate – rîuri, mări, munți, cîmpuri, păduri (legate toate laolaltă cu nevăzute centuri sau nervuri) hrănesc atîtea guri!
Valeriu Rață 22 Totul ce ne înconjoară, în casă ori afară, e o nemaipomenită avere: avioane, trenuri, frigidere, ascensoare, televizoare, calculatoare, tractoare cu puternice motoare, instalații sanitare, mașini militare, curent electric, blocuri de case, străzi spațioase, parfumuri ce plăcut miroase, automobile, cărți cu multe file, rezervoare de țiței, grătare pentru mititei, mobilă de prima calitate, plante cultivate, încălțăminte, haine, băuturi diverse, faine, medicamente necesare – uitați-vă Pămîntul pe cîte le are! Poate nici pînă acum nu înțelegem cît e de frumos, de arătos și de uimitor, de primitor acest Pămînt – pe cuvînt – minunat:
23 Vibrații ecologice de stele răsfățat, de Soare luminat, de Lună mîngîiat și nouă, oamenilor, dat. Pămîntul, văzut din spațiu, pare o bijuterie sau… o jucărie. Dar uneori, e în furori. Deci, e total neprimitor: aduce geruri aspre sau călduri ca în cuptor. Iar alteori (vai, mă iau fiori!), cînd se smintește, măcelărie este. Pentru a fi umani din fire, pentru propria noastră supraviețuire, dacă punem totul cap la cap, dar nu umblăm cu jalba în proțap, asupra cîtor lucruri putem reflecta și un ajutor substanțial a-i da! Sîntem privilegiați – planeta Pămînt este unică în Univers (în spațiul imens!)…
Valeriu Rață 24 De aceea, eu mereu o vreau să fie frumoasă, ca o mireasă – uau! (nu vorbesc pe șleau!)… De aceea, eu o și protejez, mereu o visez, mereu o cînt în picioare stînd! Dar tu ce faci? Taci?
25 Vibrații ecologice Verde și albastră I Vreau planeta mea să fie verde – Verdele domină peste tot! Altfel, ea, la sigur, se va pierde, Dacă lipsă e acest pivot. Numai verdele îi prinde bine, Doar cu verdele îi stă frumos – Alte din culori ar fi străine, Explicațiile-s de prisos… II Minunată e planeta noastră, Zi de zi de ea mă tot uimesc, De aceea că-i mai mult albastră, Și aici mi-e cuibul părintesc. Știu că toată lumea o iubește Și admiră albăstrimea ei – De aceea, ecologicește, O îndreaptă pe știute căi. În Templul Naturii În Templul Naturii se intră cu stimă… Da, față de Domnul – puterea cea primă. În Templul Naturii își are un loc Și omul cel vrednic, și aisbergul-bloc. În Templul Naturii albine lucrează, Iar hipopotamii se scaldă-n amiază.
Valeriu Rață 26 În Templul Naturii sînt vaste păduri Și mări, oceane de care te-nduri. În Templul Naturii un cîntec se cere Ce-i despre a ei cunoscută putere. În Templul Naturii avea-vom minuni, De fi-vom cu aerul nostru mai buni. În Templul Naturii simți-ne-vom bine, Doar dacă în ordine îl vom menține. În Templul Naturii se intră frumos… Deci, nu cu buldozerul, ci doar pe jos. Regina noastră Natura e ființă vie, Aceasta toată lumea știe. Pămîntul o adăpostește, Dar omul o nesocotește. Lumina-i vine de la soare, Făcînd-o mare creatoare. Prin munca ei anevoioasă, Vedem că e armonioasă. Priveliști are minunate – De celea necontaminate. Puterea sa să și-o impună, Ea uneori se și răzbună. Dar dacă este protejată, Atunci splendoarea și-o arată.
27 Vibrații ecologice Îi place mult a fi constantă, Echilibrată și galantă. Natura trebuie iubită, Ea trebuie și ocrotită. Natura trebuie stimată, Regina noastră proclamată. Să iubim natura Avem o plăpîndă natură, Îi știm și a ei țesătură. Ne dă împliniri tuturor, Dar cere în schimb ajutor. Acum, cînd natura tînjește, În scopuri ceva ne unește. Cu ea – fascinantă – să fim… Deci, trebuie să o iubim. Cel mai mult iubesc natura O dimineață caldă, fascinantă Mă face să mă urc încet pe pantă. Și în amiază drag mi-i să privesc Un lac în care peștii șerpuiesc. Iar seara merg cu magică plăcere Acolo unde sufletul îmi cere – În mijlocul naturii de la sat, Căci am aicea aerul curat.
Valeriu Rață 28 Din toate cel mai mult iubesc natura Cu spectrul ei bogat, claviatura… O voi păzi de orișice viclean, Ce vrea să o distrugă grosolan. Natura ne învață Natura ne învață cu dreptate, Natura ne învață libertate, Natura ne învață să iubim, Natura ne învață cum să fim, Natura ne învață după carte, Natura ne învață multe arte, Natura ne învață maiestos, Natura ne învață serios, Natura ne învață sănătate, Natura ne învață bunătate, Natura ne învață doar cu zel, Natura ne învață ușurel, Natura ne învață strălucire, Natura ne învață o mărire, Natura ne învață gînd curat, Natura ne învață minunat. De pace Pămîntul – cu visul la pace, Natura vorbește de pace… Și oamenii toți vor o pace, Copiii să-și crească în pace…
29 Vibrații ecologice Să fim într-un gînd doar la pace, Să fii mondială tu, pace! Pacea-i aur și argint Pacea lumii valorează. Pacea bună mult contează. Pacea este lucru sfînt, Pacea – dulcele cuvînt. Pacea suflete unește, Pacea țara întărește. Pacea este zîmbet, cînt, Pacea-i aur și argint. Cînd e pace… Cînd e pace, țara-ntinerește, Munca pretutindeni mult sporește, Merg la școală, bucuroși, copii, Se aud în cîmpuri ciocîrlii. Cînd e pace, nu e suferință, Timp ai pentru artă și știință, Potolite cad din ceruri ploi, Fierbe lesne vinul în butoi. Cînd e pace, soarele e rege, Ca un mag iubit pe boltă trece, Se-nmulțesc și vorbele de duh, Lumea e cu gîndul la belșug.
Valeriu Rață 30 Cînd e pace, uită toți de boală, E o acalmie generală, E blîndețe-n orice suflet bun, Zîmbetul apare oportun. Cînd e pace, omul jubilează, Relele din el capitulează, Iar natura face legămînt Cu tot Universul, pe cuvînt. La ora de ecologie La ora de ecologie Venim cu multă bucurie. Căci profesorul ne învață, Cum să trăim frumos o viață. Să fim prieteni cu natura, Cu ea să ținem legătura. Să fie ea îndestulată Și niciodată răsculată. Și curățenie să fie Pe-ntreaga ei împărăție. Căci echilibrul de se-ncalcă, Ea rău ne va lovi pe falcă. Ba chiar ne-a face zile grele, Că n-am mai încăpea în piele. Acestea, dar și multe alte, Aflăm atunci cînd facem carte.
31 Vibrații ecologice Apa Că avem pe Terra zdravăn apă, Este darul de la Dumnezeu, Excelase la acea etapă, Cînd a aplicat instantaneu. Astăzi apa este pentru viață. Fără ea ce facem noi? Nimic… Totul (pînă la un cap de ață!) Cere apă – multă sau un pic… Ea în sine poartă energie… Apă pură – numai să o bei… Latinească etimologie… H2O – s-a scris formula ei… Prigonită-i de temperatură, Cea mai mare parte – în ocean,
Valeriu Rață 32 Iar adeseori o picătură Este comparată cu-n mărgean. Deci, depinde, negreșit, de Soare – Iat-o-i gheață, abur ori lichid… Cine este-n stare să măsoare Ce primează și-i mai răspîndit? E inexplicabilă minune – Pretutindeni se găsește-n jur, Nu-i o noutate de a spune Că primește orișice contur. Pentru om e băutură bună, Nelipsită-n hrană-n orice zi, Toate calitățile adună Pentru trebuința de-a munci. O preferă animale, plante, Se prea poate pentru dulce gust, Dar și alte lucruri importante Pentru a avea un trup robust. Știm cu toții: apa-i incoloră, Fără formă fixă și miros, De aceea lumea o adoră – E substanța de curat folos. Pretutindeni este în mișcare, Și mereu o proslăvim pe ea, Făr’ a fi de întrebuințare O suflare nu ar exista… Da, planeta noastră e frumoasă Datorită apei – e din plin… Totdeauna ea impresii lasă, Poate că-i de genul feminin.
33 Vibrații ecologice Pare ea că-i o nimica toată… Bună, curge de la robinet, Dar și-i furie adevărată… I-am făcut succintul ei portret… Picătura Uimitoare este picătura: Sare uneori și iezătura. Se preface mai apoi în rîu – Nimeni nu-i mai poate pune frîu. În sfîrșit, ea mi se face Mare, În Ocean din nou e-n transformare. Vîntul o tot poartă printre nori… Plouă… Noi sîntem observatori: Picătura mică se întoarce Apele din jur să le încarce. Și așa o face permanent – În folosul nostru, evident. Apa e necunoscutul… Apa este avuție, Apa este energie, Apa este garanție, Apa e vinovăție, Apa este sănătate, Apa este bunătate, Apa este calitate, Apa e varietate,
Valeriu Rață 34 Apa este vindecare, Apa este aplicare, Apa este provocare, Apa e glorificare, Apa este-n zări marine, Apa este-n bob de grîne, Apa este-n om, în fine, Apa e și-n magazine, Apa este unde-i viață, Apa este abur, gheață, Apa este fortăreață, Apa e și plîngăreață, Apa este începutul, Apa este absolutul, Apa este și temutul, Apa e necunoscutul… Dacă procedăm fățarnic… Apă este pretutindeni – Și în rîuri, și în lacuri, Toată-i dată pentru oameni Să o aibă peste veacuri. Apă-n mări, dar și-n oceane, Ne ajunge pe vecie – Uriașele cazane Sînt curată dărnicie. Dar să nu uităm vreodată: Apa-i bogăție mare, Risipirea-i – condamnată, Iar păzitul – de onoare.
35 Vibrații ecologice Deci, închideți robinete, Apa nu vărsați zadarnic, Vom muri pe rînd de sete, Dacă procedăm fățarnic… Apa niciodată nu-i destulă Fără apă nicio vietate Nu trăiește cîtuși de puțin – Noi depindem în totalitate De acest obișnuit vecin. Ea ne place că-i cu-ndestulare Și în fiecare zi o bem – Normele sînt strict particulare, S-a format un bun ecosistem. Florile cu ea mi se desfată, Și la lumea toată viu zîmbesc, Peștii liniștiți în iaz înoată, De căldura ei se mulțumesc. Mielușeii zburdă pe toloacă, Au în preajmă apă de izvor, Iar în cea ce s-a făcut băltoacă Un broscoi le cîntă – amator. Iată s-a-nnorat pe cer și plouă, Dar rățuștele refuză dos, Bucuroase de o vreme nouă, Strîng pe labe glodul lipicios. Văd zburînd un pîlc de rîndunele, Fac naveta între rîu și sat, Ca să nu ajungă-n zile grele, Apa li-i prieten, aliat.
Valeriu Rață 36 Ciutele firave, fascinante Roua ierbii din poiană sorb, Gîzele produc mișcări riscante Să-și mai răcorească suplul corp. Toți la apă sînt în bătălie: Orice piatră din al stîncii bloc, Arborii, formînd o-mpărăție, Oamenii în sensul plurivoc. Și, în fine, iată ce voi spune: Oamenii cu apa fac minuni, O exploatează chiar pe bune, La hidrocentrale, stațiuni…
37 Vibrații ecologice Apa niciodată nu-i destulă Să avem pe Terra trai decent… S-o păstrăm în fiece celulă, Și să facem asta conștient… Despre apa minerală E o apă ca o fată mare Ce-i dorită pentru sărutare. Prima dată cînd setos o bei, Chiar îndată tot atîta vrei. Ea din oase sărurile scoate Și le vîntură pe unde poate. Bolile din corp dispar pe loc, Căci le strînge într-un tobultoc. Și cît colo ea în grabă le aruncă, Gata-i de a mai primi poruncă. Sănătatea ni-i în bune mîini – Apei minerale să te-nchini! Fîntîna Are adîncime bună, Apa-i rece, tocmai ea Împrejuru-i ne adună Pentru a ne-nviora. Cine e răpus de sete Și din vlaga-i o să bea Va dori ca să repete, Revenind aici ghiulea.
Valeriu Rață 38 Cîte are ea în cană Pentru a te întrema, Ca să nu rămîi în pană, Ca să-ți bată inima! O reală bucurie Poate deci a declanșa… Îi dorim mereu să fie Nu mai rea precum așa. Izvorul Pornește de sub piatra unui deal, Un loc – aș spune – mitic, ideal. În preajma lui persistă doar verdeață, O iarbă mătăsoasă, pădureață. Cărarea către el – știută-n sat, Să bei din apa-i e de preferat. La vale curge buna, cristalină, Îți umple-ndată cănățuia plină. Și simți în piept capacitatea ei, Te odihnești și altă cană bei. Minunea lumii e – varietate De minerale foarte însemnate. Diferența Apă de vei bea din robinet, Eu te rog să fii de tot atent.
39 Vibrații ecologice Chiar de pare-a fi ea incoloră, Lumea totuși nu prea o adoră. E plăcută apa de izvor, Cînd o bei devii nemuritor. Căci atîta ea îți dă tărie, De-ți ajunge pentru o vecie. Și atîtea are calități, Că revii la ea mai multe dăți. Cine c-un izvor prietenește Tînăr e și nu îmbătrînește. Gura lui de lîngă un arbust Varsă apă tainică la gust. Ați văzut deci care-i diferența Dintre două ape? Da, potența! Rîul Panglică albastră în cîmpie, Pîrîiaș de grea categorie, Poartă-n sine multă energie. Curge o strălucitoare apă, Plantele sătenilor adapă, Scaldă vara picii de o șchioapă. Iar atunci cînd alba iarnă vine Toți se dau pe gheață cu patine, Veselia pînă-n seară ține. Primăvara rîul se topește, Iar nivelul apei mult îi crește Și în cale maluri risipește.
Valeriu Rață 40 Se va cuminți abia în vară, Cînd văzduhul cald îl înfășoară, Și adie boarea cea ușoară. Pentru orișice localitate, Ce dorită-i o vecinătate Cu un flux de generozitate! Rîul de munte Începutul e la înălțime, A format cascadă – prospețime Care fascinează din vechime. După asta printre pietricele Curge, stropii lui formînd mărgele… Ce își pun în gînd o știu doar ele. Fericiți sînt cei ce au alături Ape curgătoare printre pături Geologice – ca niște jeturi. Marea Apă, numai apă pînă-n zare, Nici nu știi de unde s-a luat Un albastru făr’ asemănare… Poate cerul i-a împrumutat? Cînd pălește soarele în valuri, Poți să și orbești privind la ei… Vai, se sfarmă nemilos de maluri Creasta lor, plecînd pe alte căi.
41 Vibrații ecologice
Valeriu Rață 42 Marea e superbă-n miez de vară, Vin pe plajă la călduț nisip Cei mai dornici din întreaga țară Să se-ntoarcă mai frumoși la chip. Circulă vapoarele pe rute, Iar delfinii blînzi le însoțesc, Ei cu ele vor să se sărute, Dar acelea parcă se-ndoiesc. Cad în mare rîurile toate Ani în șir, în mod necontenit, Ea apoi, sîrguincios, va scoate Aburi, din materialul ei lichid. Soarele spre seară cade-n mare, Luna o va străjui pe cer, Vîntul o va ține-n frămîntare Pe întinsu-i, falnic șantier. Ploaie, bine ai venit! Pică stropi de ploaie Și pămîntul moaie. Foarte-i însetat, Dar mi s-a calmat. Aștepta și floarea, Căci pierdea vigoarea. Și-n grădină pomi – Iată-s autonomi. Iarba din poiană Rîde farmazoană.
43 Vibrații ecologice Spicul cel de grîu Nu mai stă molîu. Ploaia, zău, vrăjește, Bucură pe gîște. Pe un mal de lac Broaște strigă: „Oac!” Peștele zălud Moțăie pe prund. Iar copiii zburdă – Cîte deci rezultă! Ploaia, chiar de-i mică, Tuturor e-amică. – Bine ai venit, Ploaie, în sfîrșit! Cu apă și săpun La timpul oportun, În orice-mprejurări Cu apă și săpun Să facem aplicări. Să fim la boli imuni (Chiar de nebiruit!) Cu apă și săpun – În mod deosebit. La toți acum propun Pe ordinea de zi: Cu apă și săpun De a ne-mprospăți.
Valeriu Rață 44 Să facem lucru bun: Spălîndu-ne în zori Cu apă și săpun, Să fim ascultători. Prietenii igienei Igiena are mulți prieteni – Nu mai poate să-i despartă nimeni. Să devin curat ei mă ajută – Reputația li-i cunoscută. Apa – cea cu care-n dimineață Eu mă spăl la început pe față. Peria de dinți, dar și o pastă – Care-mi fac dantura mea fantastă. Iar săpunul și un bun burete Seara au însărcinări concrete. Că le folosesc, nu-mi e rușine… Îi iubesc nespus, iar asta-i bine… Nu-i acesta un temei… Dimineața cînd se scoală, Pisicuța mi se spală. Și cățelul din coteț La spălat e brav, isteț. Nu se lasă nici căprița: Colo-ncoace cu codița.
45 Vibrații ecologice
Valeriu Rață 46 Recurgînd la marafet, S-a spălat un mînz-atlet. Găinușele cu toate S-au gătit și stau curate. Chiar și negrul purceluș S-a grăbit să-și facă duș. Cu aceeași stăruință Face orișice ființă. Și o face cu mult drag Ridicîndu-se în rang. Numai Nicu și Vasile Nu se spală de trei zile. Ce ai face, cum o dai, Procedează și Mihai. Ei s-au supărat pe apă, Că răceala ei… înțeapă. Reprobabili sînt tustrei – Nu-i acesta un temei… Despre spălat Dimineața, cine nu se spală Are o problemă personală. Noi, copiii, însă ne spălăm Și vioiciune căpătăm. Vai de cei ce tot refuză apa – Îi certăm și nu vorbim degeaba:
47 Vibrații ecologice Cine umblă permanent curat E ecologist adevărat. Periuța de dinți Am o periuță fermecată, Iar menirea ei – justificată. Ea amabil trece peste dinți Și ei par neînfricații prinți. Colo-ncoace veselă se plimbă, Se ferește să nu dea de limbă. Colo-ncoace de mai multe ori – Spală dinții corespunzători. Umple gura cu un fel de spumă Pînă toată forța își consumă. Dințișorii mei se fac mai tari – Cei din față pînă la molari. Voi mînca cu poftă și plăcere Tot ce-mi dă mămica – am putere! Soarele lucește de pe smalț, Eu din zi în zi mă tot înalț… Una după alta La-nceput se ia furtunul, Iar apoi – perfect! – săpunul. Facem multă-multă spumă, Dar să nu luați în glumă.
Valeriu Rață 48 Astfel, noi o scăldătoare Vom înfăptui la soare. Întrebuințînd burete, Ne spălăm făr’ de regrete. Curge-ntruna apa caldă, Dar oprită-i la comandă. Se dă drumul la cea rece Și scăldatul e pe „zece”. Un prosop luăm, în fine, Și cu el ne ștergem bine. Vom primi și complimente, Laude concomitente… Faceți ordine Dragi copii și mari, și mici, Faceți ordine pe-aici – În odaia personală – La o oră matinală. Pară camera landșaft – Pune-ți cărțile pe raft, Hainele vor fi-n cuiere, Poate în șifoniere. Jucăriile la loc, Pe podele niciun floc, Colbul șters de pe pervazuri… Faceți totul fără nazuri.
49 Vibrații ecologice Lucrul bun e lăudat, Cu isprava egalat – Vai, ce mare bucurie Pentru mamă o să fie. E plăcut să fii curat Am o mică pisicuță, Grijă are de-al ei nas, Dimineața c-o lăbuță Ea îl spală cam un ceas. Și cățelul din ogradă Scoate limba de un cot, Toată lumea ca să-l vadă Cum se linge lung pe bot. Are deci o trebuință – Stă pe ram un porumbel Și cu ferma lui voință Spală penele nițel. Iar vițelul coada mișcă, Face ordine pe trup, Se învîrte – o morișcă! – Albinuța într-un stup. Cîte voi numi ființe, Toate mi se îngrijesc, Dobîndesc și cunoștințe, Curățenia iubesc. Să vă pun o întrebare: – Ce din versuri ați aflat? – De la mic și pîn’ la mare E plăcut să fii curat.
Valeriu Rață 50 Pădurea Îmi place mult pădurea neatinsă, Al ei covor de iarbă-nrourat, De fiecare dată o surpriză Îmi face ea prin aerul curat. La saltul grațios de căprioare, La alergatul iute de arici, La gîzele cu fine aripioare Mereu revin în liniștea de-aici. Prefer deci atmosfera ei sublimă, Poienile fantastice cu flori, Și nu depinde totul, zău, de climă, Ci doar de arborii înălțători. Explozia de soare-n luminișuri Ceva-i fantastic și fenomenal, Furnici aleargă pe sub învelișuri Și păsări cîntă excepțional. Comoară veșnică forestieră, Mîndria ei – stejarii seculari, Ambasadori din depărtata eră, Dar nu au fost atît de singulari. Pădurea ni-i prietenul statornic, Peisajul verde pare fabulos, Mereu îi voi rămîne eu datornic De cît aduce-n viață-ne folos.
51 Vibrații ecologice Ce ne dă pădurea? Mai întîi de toate sănătate – Niciodată doar pe jumătate. Mure dulci, ciuperci, căpșune, fragi Și plimbări la braț cu cei mai dragi. Un peisaj asemenea din vise, Căprioare ce le tăinuise. Fluturași cu magice aripi, Aricei făcîndu-te să țipi. Cîntătoare care-s în concerte, Veverițe permanent alerte. Cantitatea cea de oxigen Necesar ființei-fenomen.
Valeriu Rață 52 Iar adesea miere de albine, Coșulețe cu verdețuri pline. Poate pentru vreun medicament Sau al vieții mult plăcut moment. Ea ne dă dorita relaxare – Nu mai vrei să te mai duci la mare. E regulatoare, cheamă ploi, Totodată,-i frînă la puhoi. Curcubeu frumos de floricele, Aer pur pîn’ dincolo de stele: Frunzele din atmosferă sorb Orice gaz din poluare, colb. Lemn de foc și bîrne pentru casă, Apă din izvoare – răcoroasă. Un refugiu cînd ne vin dușmani Și hîrtie pentru scriptomani… Îți dorim să crești, pădure! Toată clasa împreună Am făcut o faptă bună. Noi – fetițe și băieți – Am sădit pe-un deal puieți. Ca-n curînd să înverzească O pădure tinerească. În pădure-s pini, stejari – Țării noastre necesari.
53 Vibrații ecologice Îți dorim să crești, pădure! Nimenea să nu te fure… Ba din contra: să îți dea Sufletul și dragostea… Traiul în pădure Iepurașii mici se scoală Dis-de-dimineață-n zori, Cu lăbuțele se spală Iute pe la botișor. Cîntă o privighetoare, Iar broscuța face: oac! Gîzele pornesc „motoare” Și se-avîntă în atac. Pe ici-colo tot aleargă Un năstrușnic aricel, De la mamă vrea s-o șteargă Să se plimbe singurel. Cîrtița se odihnește În tunel – de sub movilă, Vulpea la vînat pornește, Vai, călcînd pe o reptilă. Veverița de alune Are grijă – mititea – Din copac să le adune, S-aibă iarna ce mînca. Un bursuc vărgat pe spate Se ascunde după ram,
Valeriu Rață 54 Melcul coarnele își scoate Receptînd din jur balsam. Sprinten, într-o alergare, Este prins un căprior, Din aripi cu nepăsare Fîlfîie un răpitor. Un șirag de furnicuțe Merg pe o tulpină-n sus, Stau în locuri mai călduțe Fluturașii ca de pluș. Cînd mistrețul se arată, Toți din cale se feresc, Cucul – stea adevărată – Poartă strai sărbătoresc. Tîrîie-și, obișnuită, O omidă lungul trup, Pe poteca cea ferită Se văd urmele de lup. Moș Martin culege mure Pentru ursuleții săi, Numai bufnițele sure Dormitează cu temei. E pădurea casă bună Pentru mii de vietăți, Chiar și ele pot să spună Cîte au activități…
55 Vibrații ecologice Pădurea Domnească E o rezervație frumoasă, Situată-n lunca de la Prut, Cu o climă ce-i mărinimoasă – Loc de preferință, cunoscut. Vegetația forestieră E superbă, de invidiat – S-a născut în nu știu care eră Și, intactă, ne-a apropiat. Zimbrul se reaclimatizează, Cerbul nobil umblă ca un crai, Cine vine și îi vizitează Zice că aici ei stau ca-n rai. Sînt vestite „Suta de Movile”, „Stînca Mare”, iar un defileu Tăinuiește oase de fosile, De pe cînd o știe Dumnezeu. Să iubim această dragă zonă, Să o facem cum e doar în vis, Ea cu strălucirea sa ordonă: „Nihilismul nu mai e permis!” Să păstrăm această avuție, Rară diademă pe meleag. Ea – adevărata garanție Că splendorile ne mai atrag.
Valeriu Rață 56 Carpații legendari Priveliști carpatine fastuoase… Carpații stau ca zidul protector, Sînt cei ce ne aduc noroc, foloase Și bogății în mod surprinzător. Cabane, adăposturi, rezervații, Pe toate trebuie de vizitat, Natura în diverse variații E un prieten bun, adevărat. Stejari, goruni și fagi te însoțesc, Prea poate să te întîlnești c-un urs, Iar vulturii din zbor mi te privesc, Cum treci al apei curgătoare curs. Pe cer străluce călătorul soare, Iar prin tufișuri poți vedea mistreți, Și alte vietăți locuitoare – Chiar și din cele rare, dacă vreți. Un spațiu ideal de recreere… Aici te simți energic, mlădios… Mai vii apoi – că-ți face o plăcere – Cu bicicleta sau mergînd pe jos. Au fost Carpații mitică cetate Și casă verde pentru băștinași… Războaie s-au tot dus neîncetate, În munți dușmanul nu făcea doi pași. Am rezistat noi dîrji întotdeauna, Acoperire bună am avut, Iar cînd se termina de tot furtuna, Le mulțumeam că ne-au întreținut.
57 Vibrații ecologice Se zice că-s „coloana vertebrală” A țării cu-n popor de gospodari… Se intră-n ei precum în catedrală – Așa eu văd Carpații legendari. Delectare Cum ar zice doar poeții, Sorb aroma dimineții… Zarea văii – liniștită, Vine-o zi deosebită. Savurez în pragul casei Raza stelei – luminoasei. Ea se stinge-n dimineață, Dispărînd precum o hoață.
Valeriu Rață 58 Luna – o împărăteasă – De asemenea-i retrasă. Se aude zvon de ape, Păsările cîntă-n parte. Satul vesel se trezește, Inima de drag îmi crește, Că natura-i balansată, Nu-i cu omul dispersată. Îl ajută întru toate, Greul lui îl duce-n spate. Eu mă bucur că rezistă Și defel nu-i egoistă. Solul Solul s-a format un timp îndelungat, Și lucrează, harnic, ca un aparat. Este casă pentru organisme vii, Mișună prin el bacterii zeci de mii. Are minerale: fosfor și azot, Cupru și potasiu – parcă-i un compot. Humusul îl face foarte productiv, Lumea să-l vorbească doar la pozitiv. El e veneratul de agricultori, Bucurîndu-se adesea de favori. Deci, e o materie de căutat, Lipsa lui nici nu se poate într-un sat.
59 Vibrații ecologice Solul cel mai bun e cel de cernoziom, Asta ne va spune orice agronom. Cert: fertilitatea lui îi dă un preț, Nu îi place deranjări cu un hîrleț. Doar cu fauna și flora-i un sistem, Trebuie în stare bună să-l avem. Trebuie păzit de lacomii dușmani – Să ne fie de folos și peste ani. E al țării un tezaur natural Solul trebuie să aibă o valoare, Ba mai mult: să fie conștientizat, Prețuit că are încă rezervoare, Și lucrează-n modul automatizat. Orășenii noștri să nu-l polueze, Iar săteni ferească-l de eroziuni, Dragostea să nu li se diminueze De a-l cultiva făcînd cu el minuni. Să-l păstrăm cu elemente nutritive, Vom avea în grijă de-a nu-l degrada, Pot să-nșir nenumăratele motive Pentru care merită onor a-i da. Vom veghea procesul mineralizării, Nu-l vom stoarce veșnic pentru capital. El ne întreține viața – e al țării, Cum se știe, un tezaur natural.
Valeriu Rață 60 Solul e resursă limitată Mă chinuie de mult o întrebare: De ce un sol fertil îl poluăm? Mă tem: răspunsul nimenea nu-l are, Și-atunci pe sine noi ne înșelăm. Pe cîmpuri tot mai des vedem gunoaie, Recoltele dorite au scăzut – Se vede: am făcut-o iar de oaie… Învățătură însă n-am văzut… Iar humusul din an în an slăbește, Se plîng țăranii de eroziuni… Dar ajutorul oare se grăbește? Cercetătorii au clarviziuni? Problema noastră deci rămîne baltă, Nici nu mai știu cum lumii să explic, Că solul e resursă limitată – Să înțeleagă omul chiar de mic. Aerul Gazul, ce planeta noastră înfășoară, Pînă în adîncuri vaste se coboară. Este elementul Terrei cel vital, Printre altele – expres fundamental. El provoacă fenomene naturale, Unele-s binevenite și domoale, Altele aduc de-a dreptul răutăți, De mărimi diverse și intensități.
61 Vibrații ecologice Pare mult, dar e mereu în căutare Cel ce întărește sănătoasa stare. Înțelegem: are un enorm rezon Aerul bogat în oxigen, ozon. Nu-n zadar se zice că ne e comoară, De aceea și petrecem mult pe-afară. E benefic, mai ales, la mici copii Le trezește-n suflet numai bucurii. Lipsa apei Apă este în izvoare, O avem la robinet… Deci, ea este o favoare, Dar mai e și un secret…
Valeriu Rață 62 Și în rîuri, iat-o, curge, Rece-i cea de la fîntînă… Și la inimă te unge Cînd admiri a apei vînă… Dar o pacoste stîrnește, Și o frică, și un stres… Cînd în casă ea lipsește, Noi avem profund regres… Lipsa ei – o catastrofă… Nici nu vreau să mă gîndesc, Că lichidul dintr-o cofă N-am să pot să-l dobîndesc. Sîntem cu apa neumani Fără apă viață n-am avea, Într-o clipă totul s-ar surpa. Orice plantă, orice animal Fără ea ar piere corporal. Oamenii îi știu valoarea ei, Dar o cruță unul dintre trei. Nu-i păstrată apa de băut Într-o stare bună – absolut. Ci e poluată cu agenți Și cu alți năstrușnici componenți. Să ne vină mințile la cap: Să mai strîngem banii la ciorap.
63 Vibrații ecologice Ca apoi activ să-i investim În proiecte… Și să nu vorbim Peste șirul nesfîrșit de ani, Că am fost cu apa neumani. Dacă vom scăpa momentul… Toată lumea astăzi știe, că pe Terra apa-i aur, Chiar de-i multă și imensă, o mănîncă un balaur. Numele acestuia rețineți: Marea Poluare – Ea ne sărăcește și omoară tot ce-i viu sub soare. Vinele de apă dulce iată că ni se usucă, Jale-i pretutindeni, deci să punem creierul la muncă. Da, desigur, e o gravă situație, am zice… Care peste ani se va mări și rău o să urzice… Vă gîndiți? Să intrăm în cea esență de problemă, Căci soluția există, trebuie o stratagemă… Hai să punem totul la bătaie pentru rezultate, Dacă vom scăpa momentul, pierdem în totalitate. Jnap! Numai apă, apă, apă, Sferturi trei pe-ntreg Pămînt, Amănuntul nu ne scapă: Ea cu toți e-n legămînt. Orice stări de agregare Sînt prezente deci mereu, Bune de zidit, stricare – Cum dictează Dumnezeu.
Valeriu Rață 64 Flora, fauna susține, Vieții noastre îi dă sens, Însă are prea puține Privilegii… Și intens Se adună din resurse, Face ce îi vine-n cap… Diguri, case sînt distruse… Socotiți că e un jnap! În apărarea pădurii Pădurea trebuie atent tratată, Să fie și frumoasă, și curată. Ea-i bun de interes național – Și scrie despre asta-n manual.
65 Vibrații ecologice Să ne gîndim că este casa noastră Și că trăim pe Terra cea albastră. Intrăm în ea cu sufletul deschis Și facem numai ce ne e permis. Să nu îngăduim despădurire, La timp să-i facem bună întărire. Să n-aruncăm deșeurile-n ea, Să nu îi rupem nicio rămurea. Păstrînd diversitatea-i vegetală, Mereu să o păzim de orice boală. Copacii zvelți să nu îi scrijelim, Iar animalele să-i înmulțim. De vom aprinde focul la grătare, Să nu-i permitem și o răsfirare. Cînd picnicul s-a termina pe plac, Să strîngem tot gunoiul într-un sac. Întruna fie-i liniștea adîncă, De zgomot monstruos să nu se plîngă. Să mergem pe cărare doar pe jos, Să respirăm un aer prețios. A noastră se va socoti că-i vina De vom pătrunde-n sînu-i cu mașina. Să nu-i diminuăm fotosinteza, Din contra: să-i mărim treptat viteza. Să nu ne-abatem de la rută, drum, Strivind sub tălpi a verdelui parfum.
Valeriu Rață 66 Să practicăm un camping ecologic… Și lucrurile vor decurge logic… Să pedepsim tăierea ilegală De arbori cu vechime seculară. Să nu se pună soarta ei în joc, Iar avantajul fie reciproc. Avînd pădure, vom avea și aur, Să n-o mănînce însă un „balaur”. „Balaurul” e poluarea ei Prin nepăsarea noastră – obicei. Pădurea aibă viața cît mai lungă, Nepoții să se plimbe-n ea ajungă. Iar noi, cum am primit-o drept cadou, Să o vedem mereu ca pe tablou. Să nu mai faci atare fapte Ai rupt o floare din poiană, Frumoasă ea nu va mai fi, Că ai distrus a ei coloană – Rămîne-va o buruiană De-acum încolo a trăi. Cu firea ta netemperată Un fluture de ai ucis, Avînd intenția „curată”, Natura s-a simțit furată C-ai sărăcit un paradis.
67 Vibrații ecologice Să nu mai faci atare fapte, Să protejezi mereu ce-i viu, Gîndindu-te – și zi, și noapte – Că mediul prielnic poate Să-ți reproșeze-ntr-un tîrziu. Imbold Nu distrugeți cuiburi în pădure, În livadă sau oriunde-ar fi, Nu lăsați o pasăre să-ndure – Cînd făcuse casa, se trudi. Hai mai bine boabe de mîncare Să-i aducem și s-o bucurăm, Ea, fiind de fire cîntătoare, Ne va sta amabil la cherem. Să prevenim dezastrul mondial Atenție la ce-ți voi spune eu: Curat să fie împrejurul tău. Hîrtii aruncă-n coșul de gunoi, Iar resturi și deșeuri în lădoi. Fă curățenie-n a ta ogradă, În orice timp și-n orice perioadă. Același lucru fă-l și în grădină, Doar faptele pe noi ne determină. Am spus ce este cel mai principal, Să prevenim dezastrul mondial.
Valeriu Rață 68 Reciclarea Poluarea crește-n mod vertiginos, De aceea reciclarea-i de folos. Ca să vezi: e lucru foarte important, Înțeles și fără spusa de savant. Deci, produse vechi creează alte noi, Izbăvind planeta noastră de gunoi. Separarea se va face special Pentru orice necesar material. Poate fi refolosit deșeul „bun”, Mai ales acum, la timpul oportun. Vom avea economii și avantaj, Numai fie îndrăzneală și curaj. Reciclarea menajează azi pe toți, Dacă o respingem, ne vor spune tonți. Reciclarea trebuie de însușit, Hai să ducem lucrul ăsta la sfîrșit… Ecologică (I) Natura toată parcă moare, În rîuri curge doar acid, Pe corpul peștilor – tumoare, Văd broaștele sfîrșit stupid. În lacuri – apă neplăcută, Izvoarele le-am delăsat… De starea lor – demult știută – Nu spune niciun deputat.
69 Vibrații ecologice Cînd nici nu ninge, nici nu plouă, În brazdă geme bob de grîu, Căci n-o să vadă spicul rouă Și va pieri ca un molîu. Și zarzavaturi se usucă, Lipsește roada de pe pomi, Văcuțe stau și se bulbucă Văzînd în chin pe agronomi. Cu lăcomie stors e cîmpul Ce-a fost odată ciornoziom… Din an în an tot trece timpul, Același observăm sindrom. Pădurile ni-s defrișate, Mistreții fost-au nimiciți, Nici cocostîrci nu dau prin sate Cămin să-și facă fericiți. Și dealuri pleacă a lor frunte, Sînt sărăcite de pietriș… Cu cine, vai, să se confrunte? Cu cei cu legi de ocoliș? Nici clima nu ne mai susține, Pe cer trimite nouri grei, Că după ce o ploaie vine A doua oară n-o mai vrei. Centralele cu-nalte coșuri Împrăștie-n văzduh doar fum – Activitate cu reproșuri, Progres aicea nicidecum.
Valeriu Rață 70 În parcuri însă înflorește Infracțiunea braconaj, Nici pe-un minut nu se oprește Acel ce are avantaj. Se înmulțesc activ afaceri, Apar pe primul plan bogați, Dar pînă vezi și satisfaceri Te duci la naiba pe urlați. Avem o lume-nfricoșată De ce se-ntîmplă pe la noi, Dar asta nu-i „povestea” toată, Vom reveni la tărăboi. Ecologică (II) În hrană au pătruns metale, Cu tot ce vrei noi le mîncăm, Științele fundamentale Nu dau răspuns ce consumăm. S-au pus în jur, avid, capcane, Animăluțele se prind… Și nu se vor găsi organe, Această pacoste curmînd. O luncă verde se preface În două clipe în infern, Puteri nu are să dejoace Nici robotul cel mai modern. Deci, flora, fauna dispare, Se vede că făr’ de întors,
71 Vibrații ecologice La omul nostru e valoare Doar ce-i în punga lui („folos”). Și povîrnișuri des se surpă, Ducînd la vale sate-ntregi, Și nu se numără că-i culpă A unor guvernanți betegi. Trăim cu toții laolaltă Și zi, și noapte în contrast, Temperaturile asaltă Recordurile – caz nefast. Otrăvuri rare se păstrează Să dea perfectul rezultat, Nebunii încă mai optează Să le consume, dar treptat. Iar pungi de polietilenă Se vor „topi” un car de ani Ca să distrugă vreo genă, Să cheltuim și niște bani. Gunoaie stau în abundență Pe unde oameni s-odihnesc… Cum s-a ajuns la o demență Și degradare ce sporesc? Ne cad pe piele radiații, De ele unde să fugim? Se mai implică gravitații De-aceea noi avem regim. Lipsesc, în genere, proiecte De interes național, Iar cele fără de efecte Au votul previzional.
Valeriu Rață 72 Mai mult înclină spre funebru Cea stare-n care am ajuns… Tu poți să fii chiar și celebru, Dar miezul temei – nepătruns. Ce stupid! Inundații, secete ne devastează, Boli apar la noi ce nu se mai tratează. În livezi observ că pomii se usucă, Zarzavaturile, of – la fel, pe ducă. Și animăluțele sînt vai de ele, Zi cu zi devin chiar stranii și rebele. Ne pîrlesc în vară aspre radiații, Tot venind din depărtate, sumbre spații.
73 Vibrații ecologice Iar ozonul se rărește-n stratosferă – Nimenea soluții clare nu oferă. Poluarea peste tot e ca stăpînă, Noi ne trecem, ea, în schimb, o să rămînă. Se vorbește-n lume, ce mai tura-vura, Noi – cam viclenește! – am spurcat natura. Ploile ne vin de orișice culoare, Iar intoxicarea „fină” ia amploare. Nu continui să dezvolt acuma lista… Spuneți, cît vom rezista în halul ista? Cît mai are omul doar să pătimească? Ce stupid! Reducem viața pămîntească… De ce depinde timpul? – De ce depinde timpul de afară? Pe un bunic nepotul întrebară. – De multe el depinde, măi nepoate, Dar cel mai mult de faptele bărbate. – Explică-mi, bunule, de-a înțelege, Ce trebuie să facă omul-rege? – El trebuie să facă numai bine Atunci cînd în Natură intervine. Apel Oameni de credință bună, Glasul meu a grijă tună, Căci bătrînul Nistru cheamă
Valeriu Rață 74 Pe savanții cei de seamă Să-i salveze apa, care Doar un pic de viață are. Oameni de credință bună, Versul meu ce vrea să spună? Că de la o vreme-ncoace Codrii nu mai dorm în pace, Simt că vine-a lor pieire Și ne dau, cuminți, de știre. Oameni de credință bună, Văd problemele se-adună, Zile trec, evenimente – Noi uităm de monumente, Se dărîmă, putrezește Ceea ce ne-nveșnicește. Oameni de credință bună, Vine vremea oportună Limba s-o păzim de moarte Și să-i facem dreaptă parte. Zicem că ne e comoară, Dar de ce-o lăsăm să moară? Oameni de credință bună, Soare cît avem și lună, Hai să facem socoteală, Să ieșim din amorțeală, Să ne punem toți pe roate Să salvăm ce se mai poate!
75 Vibrații ecologice Liniștit să stau acuma? Liniștit să las părinții Să îndure singuratici Și să numere arginții Într-o țară de sălbatici? Liniștit să-l cred pe-acela Care lucruri își adună, Dar și-ascunde daravela Cu o searbădă minciună? Liniștit să trec pe-alături De un pom bătut de boală, De culoarea de pe-omături, Ce pe toți ne înfioară? Liniștit să calc pămîntul, Îmbibat cu cea otravă, Căreia de ani de-a rîndul Tot îi zicem că e bravă? Liniștit s-aștept o seară Cînd vreo bombă o să cadă Într-o prea frumoasă vară Pe orașul meu – să-l ardă? Liniștit să stau acuma, Cînd pădurea nu-nfrunzește, Cînd nerozi se-ntrec cu gluma, Iar „cultura” lor uimește? Liniștit să stau acuma?
Valeriu Rață 76 Omule, ce e cu tine? Omule, ce e cu tine? Că dreptatea ai urît, Cînd vorbește unul bine, Bagi călușul lui pe gît. Omule, ce e cu tine? Că ți-i chipul năcăjit. Și, apoi, cum asta vine Că pe sine-ai otrăvit? Omule, ce e cu tine? Că devii mai întristat, Jur de jur ai pus la mine Parcă ai fi căpiat. Omule, ce e cu tine? Zile negre întrevăd… Va răspunde oare cine Că a ars Pămîntul hăt? Omule, ce e cu tine?… E timpul să batem în clopot! Pămîntul se-neacă-n otravă, Iar omul devine un robot… De ce să vorbim noi de slavă? E timpul să batem în clopot! Dulceagă ne pare ardoarea, Și viața ne mînă în ropot, Și glia își pierde suflarea… Să batem mai tare în clopot!
77 Vibrații ecologice Străfulgeră gînduri de moarte… La urmă vom rîde în hohot? Fugim pe-o planetă aparte? Sau batem acuma în clopot?! Fu cerul cîndva și albastru, Iar codrul părea că-i mai slobod, Să credem și-n glas de sihastru – E timpul să batem în clopot! Dar nimic nu merge strună Am ajuns c-a noastră țară Seamănă cu o Sahară, O privești și nu știu cum Seamănă cu-n Karakum.
Valeriu Rață 78 Ieși din sat și vezi pîrloage, Grîu n-avem, nici nu se coace Fructul de pe pom, că-i dată Frunza lui cu „apă moartă”. Uite: au căzut de-a pluta Vitele-n ocol cu suta. Trist… și ard de nerăbdare Ca să aflu ce le doare. Pe cîmpie pitpalacul Pare că a dat de dracul, Dropia la fel dispare, Nici fazanul șanse n-are. Diabetul toarnă zahăr, De o vreme-i mare mahăr, Cancerul – făcînd ravagii – Ne sufocă de plîng dragii. Capul suferă de febră – Gripa vine (cea acerbă!), Mi te prinde ca în clește SIDA ce se răspîndește. Cîte boale sînt pe lume Chiar la noi s-au strîns anume? Suflă vîntul și le-mparte Fiecăruia în parte. Ne reduce la tăcere Bruma noastră de avere. Nici un fel de bucurie – Că plutim în sărăcie.
79 Vibrații ecologice Doarme somnul fără vise Omul crud ce în culise Face să închidem ochii Cînd de codri te apropii. Aruncat-am o ocheadă Lacului, dar o armadă – Nouri negri – împînzit-au Orizontul. Amurțit-am… Totul e amorf, și nu vei crede: Moartea nașterii precede, Căci și-acei cu mintea trează Prosperarea ei veghează. Te cuprinde amețeala De atîta vorbă goală, Că va fi și vreme bună, Dar nimic nu merge strună. Tablou sinistru Unde să pornești la drum, Cînd peisajul e sinistru? În orașe – numai fum, Murdării se scurg în Nistru. Ca s-aducă lanul rod, Adunăm Academia Și-l răpunem rău de tot, Aplicînd faimos chimia. În vagoane clorofos S-a adus și-i dat… la vite, Mă străpunge pîn’ la os „Binele” din pesticide.
Valeriu Rață 80 Stau și codrii întristați – Lipsă-i roua lor divină, Pleacă ciute pe urlați – Caută-i pe cei de vină. Dacă dai de un izvor, Crezi că e cu apă dulce? E să spun îngrozitor Unde apa cea te-a duce… Apă bună de băut, Limpede, răcoritoare, Știți că fost-a și în Prut, Dar acuma e… cu sare. Și Bugeacul peste ani, S-a făcut o sărărie, Investim într-însul bani, Dar nicicum ca să învie. Pe Saharna am spurcat Că se-ntreabă orice piatră: „Unde-i grija cea de stat? Obligații cine poartă?” Eu de-acuma o știu cert: Poți vedea sfîrșitul lumii, Unul singur nu mi-o iert, Dacă nu oprim nebunii.
81 Vibrații ecologice Gravă-i situația cu mult mai mult… Oamenii din timpurile vechi preferă Să privească ce mai e în atmosferă. N-au văzut în ea ceva deosebit, Norii doar și mersul lor mereu grăbit. Astăzi însă lucrurile ni se schimbă, Alți sînt norii ce pe cer, greoi, se plimbă. Ei sînt doldora umpluți cu poluanți – Adevăr ce-i confirmat și de savanți. Respirăm în fiecare zi otravă, Nu ne-ajunge aer chiar și în dumbravă. Nu-i destul că iese fumul din țigări, Mai apar incendii (foc de nicăieri!), Se adaugă și – din eșapamente – Gaze după care iei medicamente… Tot ce-i scris mai sus – expunere pe scurt, Gravă-i situația cu mult mai mult… Pîrîul Parcă nu demult acest pîrîu Se-ntindea în vale ca un brîu. Limpede ca lacrima din ochi Apa lui curgea din dure roci.
Valeriu Rață 82 Loc mai pitoresc nici nu era, Satul cu pîrîul se mîndrea. În oglinda apei îți vedeai Chipul aplecat și… îl sorbeai. Se vedeau și depărtații nori, Fapt ce nu mai poți să îl ignori. Între lespezi locuiau și raci, Iar la maluri fremătau copaci. Armonie deci cîndva a fost, Astăzi lucrurile stau cam prost. Brîul s-a făcut o ață doar – N-are bietul debit necesar. Marginile i s-au scorojit, Nu mai e plăcut și mult iubit.
83 Vibrații ecologice Păsări, animale l-au uitat – Nu e apa cea de altă dat’. Oamenii s-au lepădat de el… Ce-l mai doare frîntul suflețel!… Oare e pecetluit pe veci, Pîrîiașe dragă, tu să seci? Oceanul Imensitatea de ocean uimește, Un monstru parcă la adînc trăiește. Trimite peste țărmuri uragane, Iar unele din ele-s campioane La dărîmatul caselor frumoase, La alte pacoste „ingenioase”. El Niño pare ca o jucărie, În mîna lui – chiar o bijuterie. Întocmai cum e scris în manuale: Furtuni, vîrtejuri, ploi torențiale, Taifunuri și cicloane se vor naște… Deci, răul ce se-ascunde ne mai paște.
Valeriu Rață 84 Da Da – ecologia nu concede, Da – pădurea-i aurul cel verde. Da – fii brav la identificări, Da – dezvață oameni de țigări. Da – împarte numai bunătate, Da – pledează pentru sănătate. Da – să faci pămîntul paradis, Da – să ții deșeul doar închis. Da – proiectelor de reciclare, Da – o luptă contra poluare. Da – un prim cuvînt e pentru sol, Da – prevină orișice pîrjol. Da – cu fața înspre animale, Da – copaci să nu vedem în jale. Da – atenție la izotop, Da – și zgomotului zicem: „Stop!” Da – în apărare-i biosfera, Da – așijderi Marte și Venera. Da – dezastrul trebuie oprit, Da – lovire-n crudul ipocrit. Da – ca fiecare să iubească, Da – salvează viața pămîntească. Da – să fie-n țară ca-n muzeu, Da – să ne ajute Dumnezeu.
85 Vibrații ecologice Nu Nu strivi frumoasa, alba floare, Nu desparte rîul de izvoare. Nu ucide niciun greieruș, N-asmuți pe cîinele ghiduș. N-arunca în jurul tău hîrtie, Nu strica un cuib, o colivie. Nu călca voios pe mușuroi, Nu umbla-n papucii cu noroi. Nu aprinde focul în pădure, Nu fă pisicuța să îndure. Nu sustrage lemne pentru foc, Nu zvîrli în preajmă un chiștoc. Nu deschide porțile otrăvii, Nu răpune aerul dumbrăvii. Nu distruge ce-i un zăcămînt, Nu exploata acest pămînt. Nu fi cel ce face poluarea, Nu mai amîna deci curățarea. Nu crea la nesfîrșit orori, Nu lăsa să piară puișori. Nu pătrunde unde nu se poate, Nu strica zidirile create. Nu răbda pe an atîta rău, Nu da vina doar pe Dumnezeu.
Valeriu Rață 86 Nu-n zadar de-o Țară e cinstit Lui Alecu Reniță Într-o vreme, straturi de uitare S-au lăsat pe plaiul românesc, El a fost răzbunătorul care A purces în stilul strămoșesc. Cînd era regimul în picioare, Stăpînirii hîde s-a opus – A făcut trei ani de închisoare, Dar la lume asta nu a spus. Ajungînd în cea deputăție, Ce ca om politic l-a marcat, Fără urmă de zavistnicie În sudoarea frunții a lucrat.
87 Vibrații ecologice Astăzi îl vedem că prelungește Datoria lui de patriot – În ecologie investește, Susținînd programele-pilot. Șef la publicația „Natura”, Pe deasupra maistru-fotograf, El respinge contrafăcătura Și deschide noul paragraf. Spornic, tipărește cărți, albume Despre frumusețile din jur, Și mai roagă să-l urmăm anume Savurînd pe-acestea în sejur. Radioul, televiziunea Ni-l prezintă în tumult pe viu, Îi vedem arzîndă pasiunea Pentru cîte lucruri nu mai știu. Demnitatea lui națională – Mai presus de orișice valori, De aceea n-are pricopseală, E și îndărătnic uneori. Cel mai mare merit – curățarea Sufletelor de impurități, Mai întîi de toate vrea schimbarea, Să găsim – în verb! – afinități. Caracterul său și-l demonstrează Să-i devină visul împlinit, Orice vicleșug repudiază – Nu-n zadar de-o Țară e cinstit.
Valeriu Rață 88 Clopotarul conștiinței noastre Lui Ionel Căpiță În literatură un poet de seamă, Iar în publicistică un angajat… Îl aud ades – la radio declamă Versuri expresive-n ritmul sacadat. El nu înconjoară, merge pe de-a dreptul, Ține foarte mult la consîngenii săi – Sigur, că își pune-n ambrazură pieptul Să oprească crima, cruntele bătăi. Curajos, tratează teme dureroase… Indignat profund de-acel comportament Rău, prin care ni se bagă spaima-n oase, Ne păzește de pericol permanent. Dragostea-i de Țară, mamă, tată, frate E de-a lungul anilor ce trec grăbiți, Spune-n tîlcuri, multe și adevărate, Cum să fim în viață tari și mai uniți. Revista „Natura” Ne prezintă minunata noastră țară, Spiritul aici predomină deplin, De pe cînd revista se înființară Noi cunoaștem și dulceață, și pelin. Ea ne apără natura fabuloasă, Ne arată bogății ce le avem, Dar dezvăluie și partea frauduloasă Și necunoscută de absurd sistem.
89 Vibrații ecologice Lună după lună o interesează Munca demnă a distinșilor savanți, Cu poporul optimist colaborează, Aducînd pe pagini oameni captivanți. Fiecare număr – o descoperire… Iat-o: făr’ discriminări și părtiniri, Face Neamului creștin o întărire Și de trebuință îmbunătățiri. Ecologiștii Ei iubesc natura ce ne înconjoară, Ei pledează pentru traiul sănătos, Lupta lor cu ignoranții nu-i ușoară, Dar aduce țării noastre mult folos. Îngrijesc de orice slabă vietate, Se confruntă și cu poluarea cea Ce ne strică liniștea-n societate, Ce ne-ar omorî pe toți de ar putea. Se încumetă să intre la miniștri, Noi avem noroc de ei că bravi ne sînt, Se trezesc ades în rolul de arbitri – Doar frumosul și plăcutul apărînd. Au o misiune simplă, minunată – Viața noastră (care este dar divin!) Să o facă pururi necontaminată De excese care astăzi intervin. Sînt eroi modești ai timpurilor noastre, Se aruncă-n confruntări de sar scîntei, Se bazează doar pe legi, dar nu pe oaste, Cînd vorbesc cu oameni și propun idei.
Valeriu Rață 90 Hai să-i ajutăm în calea lor cea dreaptă, Tot pămîntul să devină ideal – Omenirea să se urce pe o treaptă Mai înaltă pe rîvnitul piedestal. „Literatura şi arta” Colectivului de scriitori şi jurnalişti Lupta între alfabete Iată parcă s-a sfîrşit, Truditoare, fără spete, Eşti din nou de neclintit. Rezoluţia e gata: Acţiuni, dar nu cu gloata. Trebuie să-nvingem robul, Urma lui din viaţa noastră, România, parte globul Au subscris şi tot adastă. Şansele oferă una: Integrarea sau ranchiuna... Ard în inime române Rugurile salvatoare – Toată pleava, azi ori mîine, Aruncată-i în cuptoare...
91 Vibrații ecologice Revista „BiblioPolis” Noi avem o dragă, dulce floare – O revistă bine cunoscută... Între cărţi propice concrescută, Răspîndeşte-n jurul său lucoare. A dreptăţii spadă şi redută, E acea ce ne-a adus valoare... Noi avem o dulce, dalbă floare – O revistă bine cunoscută... Veritabilă ambasadoare – Locul prim în orişice dispută... Ea ne dă profesiei amploare, Şi putere încă ne-ntrecută... Consolarea noastră astăzi – floare, O comoară... Nici nu se discută!
Valeriu Rață 92 „Verzii” iată cum lucrează Orice timp ar fi afară Noi de lucru toți avem: Măturatul lîngă scară, Iar apoi și pe teren. Întrucît e faptul zilei, Flori sădi-vom în scuar, Chiar și împrejurul vilei, Și pe lîngă trotuar. Ca s-avem odată umbră, Vom sădi cîțiva copaci, În grădina cea salubră Noi, la fel, vom fi dibaci. Munca noastră mult contează, Nu-n zadar ne-au lăudat: – „Verzii” iată cum lucrează – Cu motiv, organizat. Totul poți schimba Dacă ai dorință Și obișnuință, Totul poți schimba – Lumea e a ta. Despre poluare Să vorbești mai tare, Iar la sat, oraș Vei avea făraș.
93 Vibrații ecologice Poți opri racheta Și salva planeta, Pe fertilul sol Nu vărsa petrol. Smogul de afară Trebuie să piară – Cît privești în jur Fie aer pur. Apa se reduce, Cine să ne cruțe? Noi dinamităm Bunul ce-l avem. Pleacă specii rare Fără înturnare, Orice organism Bate-n egoism. Specia umană Mai că n-are hrană, Merge-n viitor Ce-i pustiitor. Spune doar trei slove: „Stop la catastrofe!” Și să ai un vis – Viața-n paradis. Fă deci o schimbare, Cea ce mult te doare… Traiul e posibil Într-un loc oribil?
Valeriu Rață 94 Dacă ai dorință Și obișnuință, Totul poți schimba – Lumea e a ta. Moare rîul Bîc Curge-n capitală Apă nevitală. Adîncimea ei E, de obicei, Cît ar fi o șchioapă, Că-i în grea etapă. Împrejur – gunoi, Aruncat de noi. Pline-s de toxine Apele puține. Pește-n rîu e ioc – N-are deci noroc. Orice vietate Numai ofuri scoate. Neplăcut miros, Luciu unsuros… Calea-i lungă tare Spre purificare… Să vă spun atît: Moare rîul Bîc.
95 Vibrații ecologice Răut, rîu îmbolnăvit Răut, Răut, mi te-ntreb Cînd te văd de-acuma sterp: Cine azi te apără? Care stat sau tabără? Răut, uite ce-ai pățit: Apa ți s-a înnegrit. Nu mai crești grădinile, Speli, în schimb, mașinile. Numai cîte-n tine curg, Apa-ți arde ca un rug – Te adapă oamenii Cu petrol și… iartă-mi-i.
Valeriu Rață 96 Că nu știu ce fac deloc De te pun pe tine-n joc. Ți-i distrusă fauna, Știm și care-i dauna. Răut, rîu înnămolit, Am venit și te-am jelit. Fug de tine ciutele, Gîștele cu sutele. Am văzut cum tu trăiești, Rîu ce-ai fost ca în povești. Peștii – numai coastele, Te blestemă broaștele. Se adună-n valea ta Coloranți ce pot ghida, Fără forță fizică Fac o stare ftizică Și apar prin alergii Pe mînuțe de copii… Schimbă ierbii hainele… Cum? Păstrează tainele!… Cornorații de nitrați S-au făcut cu dînșii frați. Toată lumea tremură – Ei se află-n zmeură Și în roșii, și-n cartofi Ce-s cu rîul limitrofi.
97 Vibrații ecologice Ne atacă hoardele Cînd străluce soarele, Hoardele de prin gunoi Și puhoaiele de zoi, Hoardele microbilor Pînă-n stratul norilor. Răut, care ești pătat, Ani de zile tulburat, Vai, îți vine finele – Seci ți-s toate vinele… Răut, rîu îmbolnăvit, Cît mai ai de suferit? Cineva doar trebuie Boala să ți-o sperie…
Valeriu Rață 98 Răut, ești de pătimit – Am venit și te-am bocit. Plec de-aici mai repede – N-ai cum sta pe-o lespede. Ichelul apocaliptic Valea Ichelului fu cîndva frumoasă, Îi cunoaștem și descrierea faimoasă. E știută, mai ales prin defileu, Lîngă Cricova îl admiram și eu. În prezent, se pare că a fost poveste, Din splendori avem doar urmele modeste. Bucuria noastră ține de trecut, Ichelul e rîu de nerecunoscut. Apa lui e tulbure ca în băltoacă, Iar pe malul lui copiii nu se joacă. Vai, se zbate în procesul destructiv, Ministerul parcă e un corp fictiv. Vezi deșeuri, pungi de plastic aruncate Și obiecte vechi ce bat în sănătate. Lucruri fără trebuință stau pe mal, Care zace într-un hal fără de hal. A crescut volumul apelor fetide, Nu răspunde nimeni nici de la partide. Cineva ne spune de un gust amar, Nu-l interesează asta pe primar.
99 Vibrații ecologice I se ia cu-ncetul apa de la moară… Cine se va face totuși de ocară? Poate se găsește omul și pe drept Se va prinde cu netrebnicii de piept… Nistrul cere ajutor Fluviul cu apă cristalină Pînă nu demult ne-a încîntat, Noi, stăpîni, lipsiți de disciplină, Faima lui de veacuri i-am curmat. Din verdeața ce a fost – nici urmă, Pe la maluri s-a depus un mîl Ce peisajul țării îl transformă – Păsări nu se mai aud: fîl-fîl! Peștii sufocați cu greu înoată, Caută un loc mai potrivit Unde pesculeții să și-i scoată, Dar degeaba… Fi-vom oare chit? Apa debitul își micșorează, Pleacă prin sistem de irigări Și probleme alte generează: Florei, faunei – amenințări. Alteori provoacă inundații Și alunecare de teren, Ce se-ntîmplă sînt doar ecuații, Rezolvarea lor – un scop peren. Stă alocuri crasă murdărie, Se descarcă roabe cu gunoi,
Valeriu Rață 100 E puțin să facă pușcărie Cel ce seamănă în jur nevoi. Întreprinderile scurg toxine, În pericol viața noastră e… Să-l învinuim acum pe cine Că inspecții nu instituie? Însă, să luăm cu toții seamă: Bietul Nistru cere ajutor, Necesară este o reclamă Și dorință, corespunzător. Ce-am văzut pe mal de lac Într-o zi pe la amiază Am venit pe mal de lac, Și văzusem ce urmează (Poate fi să vă displac):
101 Vibrații ecologice Valurile sînt pătate, Mîl de secetă crăpat Și cutii – pe jumătate Cu vopsea s-au aruncat. Mai încolo o tigaie Veche, dar și doi papuci, Lînă putredă de oaie, Deformați cîțiva butuci. Tot acolo un burete Și o piesă de motor, Ambalaj de țigarete, De la carte un cotor. Patru roți de bicicletă, Linguri, chiar și un cuțit, O vitrină incompletă, Cablu neobișnuit. Un borcan cu murătură, La distanță trei ciorapi, Cioburi de la o sculptură Și scheletul unor crapi. Rîncezită mortăciune, Un palton ce fumegă, Fiare în coroziune, Sticle și o foarfecă. Zeci de ruginite cuie, Inutil, un strîmb abac, Jucărie alb-verzuie, O cămașă de bumbac.
Valeriu Rață 102 De parfumuri noi flacoane, Un cogeamite baros, Scorojite telefoane, Mineral periculos. Asta este doar o parte Dintre cîte am văzut, Am să fac curînd rapoarte Pentru… Eco-Institut. Pădure tratată cu vrajbă A ars o întreagă pădure, Se văd numai cioturi mahmure… Nici urmă din ce ne fusese – Comoară cu ramuri prea dese. Mai fumegă lemnul pe-alocuri C-a fost pălălaie de focuri. Pămîntul e mort sub jeratic – Și el a zăcut ca ostatic. În aer planează cenușă Și nimeni nu rîde din gușă. Căci asta-i durerea din preajmă – Pădurea tratată cu vrajbă. E cazul s-o plîngem cu toții, N-or plînge, la sigur, netoții, Pe care îi credem de vină, Dar nu îi cunoaștem la mină.
103 Vibrații ecologice S-a tăiat pădurea toată E o stare ce-i soldată Cu un sacrilegiu cras. S-a tăiat pădurea toată, Numai cioturi au rămas. Fost-a o minunăție Toată lumea fascina, Într-o zi – cu barbarie – Nici nu-ți poți imagina: Arborii din cea pădure Prăvăliți erau în jos, Lemnul s-a cărat aiure Și-i păstrat acum la dos. Plîngem după frumusețe, Infractorii nu-s găsiți,
Valeriu Rață 104 Ne cuprinde o tristețe Și sîntem nemulțumiți, Că averea fu furată, Că făptașul n-a fost prins… Teamă ni-i că altă dată Tot rămîne neatins… Izbăviți-ne de larmă Ce se-aude colo-n stradă? Rocherii s-au strîns grămadă Și tot urlă – pînă cad De răcnire și cîntat. Cine iarăși deranjează Locatarii în amiază? Grup micuț de bețivani – Ei crezînd că-s… suverani. Au pornit motociclete – Sunetul ca de rachete… Puneți vată în urechi: Bikeri noi, năraviri vechi. Izbăviți-ne de larmă, Faceți atmosferă calmă… Zgomot, rînjet, tărăboi Nu mai suferim la noi. Poluarea Cel mai crunt vrăjmaș ni-i poluarea, Să-ncercăm a-i face prezentarea.
105 Vibrații ecologice E în sol, în apă și-atmosferă – Răutate pentru-ntreaga Terră. Un dușman mai mare nu mai este Pentru o natură ce ne fericește. Nu se lasă de-a fi sfîrtecată – Cade pe orice, depune pată. Boli aduce neîndurătoare Și de viață e o răpitoare. Cine-i iese arbitrar în cale Va avea refaceri radicale. Aciuată-n orice crăpătură, Ne tratează cu venin și ură. Ea pîndește plante, animale – N-au comportamentele normale. E din murdărie adunată Și în scumpe bunuri impregnată. Se strecoară dîrz în alimente, Chiar și-n unele medicamente. Fructele de ea „însuflețite”, Cu regret, devin nefolosite. Iar legumelor le dă o doză De culoare – prin „metamorfoză”. În pîrîuri și văzduh domină, Peste ani va exploda… o mină. Iar în mediile-nvecinate Face un prăpăd barbar în toate.
Valeriu Rață 106 Împreună cu deșeuri pleacă Și transformă locurile-n cloacă. Ea persistă prin coexistență, Că așa-i a ei proveniență. Nu se știe de la ce provine… Poate de la fabrici și uzine, Poate de la starea lăsătoare A ființelor superioare… Poate cosmosul avid o-mproașcă Peste noi ca să ne zăpăcească. Pentru perturbare are forță, Biruind se plimbă cu o torță. De o vreme este depistată Și-unde e o parte mai curată. Dar de vină-n toate ce le face Este omul – el o lasă-n pace. Ba mai mult: cu sîrg o întărește, Nicio luptă ca să-i dea… O crește… În curînd ea – singura stăpînă! – Va dori să-i zicem că-i… o zînă! Contra poluării Viața noastră fi-va mai frumoasă, Dacă ne vom îngriji de casă. Sufletul va fi mai liniștit, Dacă vom acționa grăbit.
107 Vibrații ecologice Trebuie stîrpită poluarea, Conștientizîndu-i just urmarea. Să se facă peste tot curat, Iar gunoiștea de-nlăturat. Să scăpăm de fum din țigarete, Să reducem startul de rachete. Să uităm că noi avem mașini – Sînt plămînii de otravă plini. Nu vom folosi deci pesticide – Și scăpăm de ploile acide. Să salvăm în rîuri, lacuri pești – Să ne doară inima de-acești. Grijă să avem mereu de aer, Căci ne-așteptă soarta unui fraier.
Valeriu Rață 108 Refuzînd la arderi de cărbuni, Cine zice că vom fi nebuni? Și deșeurile mai puține Fie… Să dispară ar fi bine… Să ne amintim mai des de sol, Rău păți-vom, de-l surprindem gol. Zgomote, la fel, să nu producem, Bucurii nespuse să aducem. Pretutindeni – într-un sat, oraș – Trebuie să fim severi ostași. Ecoprovocarea Dacă noi vom ocroti natura, Nu-i vom auzi văitătura. Știm că asta nu e prea ușor, Dar avem elan generator. Dacă-i vom stopa perfida stare, Ea ne-a da din toate cîte are. Hai în grabă să ne adunăm Și de poluare să scăpăm. Hai să ne-apucăm cu pasiune, De această sfîntă misiune. Curățenie să fie peste tot – Iată principalul nou pivot! Ecoprovocarea este bună – Lucrul nostru facem împreună.
109 Vibrații ecologice Noi pe nimeni nu ne bizuim, Scopul nobil ni-l îndeplinim… Roșia Montană În Carpați se naște un dezastru Ecologic fără precedent, Ne vor judeca nepoții aspru, Dacă nu vom proceda atent. Ne va înghiți cianurarea, Nu vom fi de aur bucuroși, Dacă nu oprim exploatarea Excesivă de pe munții roși. Suferința miilor de oameni Trebuie să fie în prim-plan, Căpătăm la urmă niște galbeni, Dar vom plînge-n barbă an de an. Sînt posibile și accidente, Iar argintul nu ne va salva… În haznaua statului procente Jalnice stăpînii ne vor da… Cerem cercetări meticuloase, Divergențele să n-aibă loc, Țara să se-aleagă cu foloase, Avantajul fie reciproc. Spiritul poporului primează, Care prin convingător semnal, Debandada proștilor stopează – La nivel înalt, național…
Valeriu Rață 110
111 Vibrații ecologice Delta Dunării Zonă relativ neperturbată, De milenii insistent creată. E al țării natural sistem, Trai îmbelșugat în el avem. Paradisul păsărilor este Și vestit prin felurimi de pește. Un muzeu faimos la aer liber, Asta nu doar eu așa consider. Să păstrăm această bogăție, Să rămînă ca… sălbăticie. Arderea haotică de stuf E pricina crudului năduf. Mai severi să fim cu poluarea Care face decăzută starea. Și distrugerea să n-aibă loc, Nici necazul pentru mormoloc. Orice vietate – ocrotită, Cei ce-ncalcă legi amenzi achită. Să-i urîm deci pe braconieri, Să excludem grave devieri. Ilegalitățile pe loc stopate, Deltei îi transmitem sănătate. Să ne-ntîmpine frumos pe toți Și să-i bucure și pe nepoți.
Valeriu Rață 112 Cît se va mai prelungi așa? Dunărea, cu apa ei cîndva curată, Tristă-i azi, o văd mai mult îngrijorată, Că pe tot parcursul este poluată. De la întreprinderi se preling doar zoi, Murdării aduc și violente ploi – Fluviului i s-a declarat război. Pete de petrol plutesc nestingherite, Păsările ies din ele jigărite, Iar pe maluri – sate deznădăjduite. Peștii nu mai pot, la sigur, respira, Vitele refuză a se adăpa… N-are cine starea de a ancheta… Spuneți: cît se va mai prelungi așa? Carpații trebuie salvați Plînge țara toată că-i o jale – Au Carpații zile infernale. Dacă nu sărim să-i ajutăm, Peste-o vreme n-o să-i mai avem. Bogăția lor forestieră Doar escrocii ageri o preferă. Lemnul bun ca aurul la cost Se comercializează prost. Furturile astăzi iau amploare, Banii curg în groase buzunare.
113 Vibrații ecologice Iar pămîntul care-i defrișat Nu mai este întrebuințat. Se va cotili curînd la vale, Distrugînd ce întîlnește-n cale. Zăcămintele din an în an Scad că sînt extrase de vreun clan. Animale – cinic – sînt strivite, Chiar de legea aspră nu permite. Se impune tot ce-i negativ – Lipsă e elanul combativ. Rîuri și izvoare poluate Cînd vor deveni-n sfîrșit curate? Într-o regiune ca din basm S-a format o stare de marasm.
Valeriu Rață 114 Paguba de-i conștientizată, Nu ajunge pîn’ la judecată… Știu că toți sîntem prea ocupați, Dar Carpații trebuie salvați. Cernobîl O durere pentru totdeauna… Cîte chinuri el a suportat! S-a întunecat la față luna, Cînd reactorul a explodat. Lumea fost-a foarte speriată De acest incendiu nuclear – Nu putea a fi utilizată Nicio apă, barem un pahar. A lăsat văcuțe, păsări, case, Strămutîndu-se pe alt meleag – Ce cu anii se edificase Se pierduse în învălmășag. Prin oraș doar aerul aleargă, Nu e nici țipenie de om… Cine e în stare ca să șteargă Pacostea lăsată de atom. Nu dă, Doamne, să se mai repete Un dezastru strașnic ca acest, Căci refacerea e de-o scumpete Ce-o veți presupune din context.
115 Vibrații ecologice Fukushima Cu atomul trebuie să fim atenți, Doar sîntem de el cu totul dependenți. Astfel de calamitate n-a mai fost – Lume multă a rămas făr’ adăpost. Au mutații animale, dar și flori… Cel mai rău că se dezvoltă și tumori… Pe pămîntul cela nu va locui Nicio vietate… Ani vor trebui Ca să treacă pînă se vor resemna Oamenii ce au plecat din partea cea. Fukushima tînguiește pîn’ acum, Însă merge înainte pe-al său drum… Fukushima este, după accident, Strigătul la cer, al nostru, evident… Ce concluzii tragem din acest flagel? Să excludem întîmplări, nevoi la fel… Hiroshima și Nagasaki Soarta lor a fost comună – Cîte-o bombă le-a strivit… După marea cea furtună Leacul nu și-au mai găsit. În orașele lugubre Sîngerează încă răni – Pe pămînt rămas-au umbre Ale multor cetățeni.
Valeriu Rață 116 Greu la viață se revine, Oamenii și astăzi mor, Pare n-o să se termine Cel dezastru-ngrozitor. Un război e suferință, Să oprim orice dezmăț… Da, ne este în putință Să-l răpunem cu dispreț. Războiul Este răul cel mai mare Dintre cîte pot a fi… Se gîndește la urmare Cineva de pe aci? Viața n-are importanță, Împrejur e doar prăpăd, Nimeni nu-i în siguranță, Lipsurile se succed. Se aplică armamente, Drumuri se distrug, clădiri – Zero raționamente, Fără număr osîndiri. Cheltuială de muniții (Oare pentru adevăr?), Se agită ipocriții – Atîrnăm de-un fir de păr. Și natura pătimește, Chiar întregul Univers, Omenirea-nebunește, Prejudiciul – imens.
117 Vibrații ecologice Dezarmarea – o soluție O problemă foarte actuală, Pentru noi la scară mondială. Că planeta-i suprasaturată, De atîtea arme populată. Cum de le mai duce ea în spate? Ele toate trebuie stricate… Ca pe bunul-simț să îl insulte, Arme s-au făcut atît de multe… Dacă le vom aduna-n grămadă, Luna de pe cer n-o să se vadă… Dacă le vom pune înșirate, Pîn’ la stele s-or întinde poate. Pot sfărma Pămîntul într-o clipă… Și de bani, desigur, e risipă… Ca soluție e dezarmarea – Asta este pentru noi salvarea. Nu dorim să moară feciorașii, Ci să crească-n cîmpuri toporașii. Nu dorim să se dărîme case, Ci să creștem roade uriașe. Armele să le-aruncăm la groapa De gunoi. Să nu vorbim degeaba… Gîndul fie pus în acțiune Și ghidați să fim de rațiune.
Valeriu Rață 118 Stare excepțională Vremea brusc ni se schimbară: Ninge-n miez de primăvară – În aprilie, în țară… Arborii nici nu rezistă, Căci ninsoarea tot persistă – O belea nepacifistă. Peste ei a dat năpasta – Doborîtă le-a fost creasta, Nu s-a mai văzut ca asta. Pretutindeni accidente, Nu ajung echipamente, Pagubele-s evidente. Iată deci și-n zi vernală Stare excepțională, Mulți ar zice infernală. Ce e cu globul pămîntesc? Tabloul libertății noastre E astăzi numai bun de plîns, Lansăm rachete înspre astre, Iar omul pe Pământ – constrîns. Avem în jur mașinărie Și internet sofisticat, Dar ne lipsește viața „vie” (Un pleonasm justificat). Întreg procesul tehnologic Conduce numai în abis,
119 Vibrații ecologice De-ar fi în el ceva și logic, Ar fi trăit cum e în vis. Luăm cu toții mime grave Cînd chimicalele ne bat, Sau cad din cer aeronave, Fiindcă clima a „turbat”. Planeta-ntreagă-i sfîrtecată De radiații nebunești, Deci hrana e modificată – Ce vrei să spui nici nu-ndrăznești. Se-ntrec la daune furnale Și aerul e poluat – Vom apuca vremi infernale, Nimic aici de-adăugat. Se-aprind pădurile bătrîne, Landșaftul zace în pîrjol, Nu are adăpost un cîine, În iazuri picură… petrol. Amestecul de fum și ceață Pe nimeni nu îl miră, zău, Nici că-n Sahara se îngheață, În Antarctida-i cald mereu. Ozonul necesar – o vrere, Mai clocotește apa-n mări Și suportăm doar cu durere Catastrofalele urmări. Tsunami – o amenințare, Pe țărm aduce doar prăpăd, Iar uraganele-s în stare Să facă „găuri” în buget.
Valeriu Rață 120 Ne strică rînduieli vulcanii, Cutremurele ne lovesc Incomparabil cu dușmanii… Ce e cu globul pămîntesc? Și pietrele se sparg în două Cînd văd în jur atît dezmăț… E lipsă de-o vedere nouă… Ah, iat-o spînzură-n juvăț… Numai cîte omul face… Animalele vînează, Atmosfera poluează, Zăcămintele le suge, Iar pădurile distruge, Cîmpurile jecmănește Și războaiele pornește, Roadele le compromite, Praful străzilor înghite, Ce pornește totul strică Rău toxinele aplică, Florile barbar le rupe, Iar progresul întrerupe, La distrugere instigă, Bobîrnace doar cîștigă, În apocalips există, Cu soluții vagi persistă, Toate legile ignoră, Numele și-l dezonoră, Pe stăpînul vrea să joace, Numai cîte omul face… Mie asta îmi displace…
121 Vibrații ecologice Despre fumat Da, fumatul dăunează sănătății, Nimeni nu mai spune că-i neadevăr – Un imperativ al actualității, Care ne frămîntă gîndul nostru, sper. Mai curată fi-va atmosfera toată, Aerul din jurul nostru n-ar ofta, Că îl tulbură duhoarea ne-ncetată De țigară… Fumul poate indigna O societate pînă la negare – El n-aduce omenirii vreun folos, Ci produce în țesuturi o tumoare Și răpune, ba ucide nemilos. Să începem lupta pentru limpezime, Să ne izbăvim de strașnicul flagel, Dacă nu găsim îndată istețime, Sănătate bună n-o s-avem defel. Jind Viețuiască-n tihnă animale, Păsări să se-avînte înspre cer, Ploile să cadă mai domoale, Verile să vină fără ger. Aibă florile culori de toate, Aerul să fie-nmiresmat, Iar în lacuri peștii să înoate, Gîzele să se adune la un sfat. Crească brazii verzi, înalți la munte Și stejarii seculari, vînjoși,
Valeriu Rață 122 Curcubeu vărgat să facă punte Între stînci și nourii pufoși. Roua să sclipească dimineața, Bucurii aducă în șirag, Înfrumusețeze splendid fața Un surîs al omului cel drag. Copilași în parcuri să se joace, Iar albinele, cărînd nectar, Facă miere, care mult ne place, Să scăpăm odată de amar. Albă nea pe cîmp să se aștearnă, Încălzind sub brazdă micul bob, Licărească stelele-n lucarnă Chiar și pentru un bolnav miop. Lumea să aprecieze fapte, Să avem în țară mulți eroi, Tinerii să tindă către carte Și să fie totuși mai vioi. Nimeni pe Pămînt să nu îndure, Să lipsească-n genere desfrîu, Înverzească veșnica pădure, Roadă mare să avem la grîu, Să se țină vlaga în izvoare, Și Natura-Mamă s-o iubim, Să îi protejăm făr’ încetare Orice colț încîntător, sublim. Fluviile curgă lin pe șesuri, Soarele să rîdă în zenit, Iar poeții să compună versuri Despre pacea fără de sfîrșit.
123 Vibrații ecologice Îndemn ecologic Hai să protejăm natura, Să-ntărim deci legătura. Dacă soarta ei îți pasă, Vino cu întreaga clasă. Să o ajutăm în toate Din nevoi de a o scoate. Cine primul îndrăznește Numai laude primește. Dar cine e de vină? În jur domnește-o mare debandadă, Gunoiul este aruncat în stradă. Dar cine e de vină? Și mii de peturi iată dau năvală, Predominînd în vremea estivală. Dar cine e de vină? La noi și reciclarea-i neglijată, Iar poluarea, sigur… apărată. Dar cine e de vină? Se-mpuținează apa în izvoare, Iar florile-s deloc mirositoare. Dar cine e de vină? Căldurile prea mari ne fac păcate Și regiuni întregi sînt perturbate. Dar cine e de vină?
Valeriu Rață 124 De ani se scurg toxinele-n pîraie, Cu coloranți ne vine cîte-o ploaie. Dar cine e de vină? Pămînt mănos dispare din cîmpie, Formînd pe veci o grea anomalie. Dar cine e de vină? Dispar și habitatele pe Terra, Curată n-a rămas nici stratosfera. Dar cine e de vină? Avarii la centrale nucleare Ne lasă muți și fără apărare. Dar cine e de vină? Sistemul ecologic degradează, Soluții prea puține figurează.
125 Vibrații ecologice Dar cine e de vină? Sîntem cuprinși de mult de indolență, Că nu pătrundem pînă în esență. Dar cine e de vină? Ieșim cu totul din realitate, Natura piere în captivitate. Dar cine e de vină? Viitorul să ni-l îngrijim Lumea judecă doar după fapte… Ce avem făcut acuma bun? Stau ideile în cap răscoapte, Dar nicicum nu se pornesc la drum. Cine piedică dibaci le pune? Cine procedează ca un rău? Trebuie să fim activi pe bune, Încetînd să facem tămbălău. Poluarea-i gata să ne-nghită, Subțiat e stratul de ozon… În curînd ajungem pe orbită… Deci, vom trece, sigur, de plafon… Solul, îmbibat cu vagi toxine, Nu mai poate liber respira… Nu mai știu Pămîntul cum ne ține, De rușine el ar exploda… Că nerozi sîntem la noi acasă – Ce-i major devine secundar… Nimănui de viitor să-i pasă, Lipsă-i spiritul de gospodar…
Valeriu Rață 126 Supărată-i toată atmosfera – Cîte bunătăți în ea am ars… Cine să ne pună bariera Ca să ne oprească brusc din marș? Terra e sătulă de războaie, Am produs atîta armament… Zic că am făcut-o, zău, de oaie – Omul n-are… raționament. Nu ne pară asta jucărie, Toate în final le vom plăti – Dumnezeu ne-a bate cu tărie Că Pămîntul n-am putut păzi. Noi sîntem vreo șapte miliarde, Iar natura-i una, cum vedeți, Alta nu găsim în altă parte – Ocrotiți-o, oameni, cît puteți. Auziți un clopot care bate? E ca, în sfîrșit, să ne trezim… Noi avem povara asta-n spate: Viitorul să ni-l îngrijim. Vrem un viitor curat! Poluarea Terrei crește, Nu e lucru tocmai bun, Cine astăzi se gîndește La un viitor comun? Totul e în degradare, Vina cade doar pe om – N-avem loc curat sub soare, E bolnav orice atom.
127 Vibrații ecologice Faptele – dezaprobate, Că zăcem în mult gunoi, Numai unii pot combate Răutățile din noi. Ies și vorbele din gură Despre ce s-a mai făcut, Dar dezastrul din natură, Nu e lucru din trecut. Deci, planeta-i numai una, N-avem voie s-o strivim, Trebuie s-avem tribuna – Amical s-o ocrotim. Hai s-o ajutăm pe bune După planul structurat, Cine-i de acord va spune: „Vrem un viitor curat!”
Valeriu Rață 128 Să nu ne căim… Mă mir de ce și în prezent dictează Naturii omul ce și cum a fi… Doar un apocalips mereu planează… Și vom putea atunci interveni? Luăm de la natură, zău, de toate, De ce atunci mai multe vrem s-avem? Doar știm că Terra noastră nu mai poate Să mai reziste… Vom avea blestem… Să conștientizăm: avem măsură, Ajunge cît tot ne-am făcut de cap. Să ne oprim, să nu formăm fisură, Să nu ne-nțepe cineva cu-un șteap. Deplin în armonie cu natura, Cu toții trebuie ca să trăim, Să lase-n parte omul dictatura, Ca nu cumva – cîndva – să ne căim… Să protejăm natura Natura este o ființă… Cu ea mereu să fim amici… Natura ni-i cea locuință Ce ne servește chiar de mici. Mă credeți, nu vă spun brașoave: E tot ce noi avem pe veci, Iar de ajunge-n stări grozave, De vină este omul deci. Să încetăm ca înainte De-a fi în cap cu gărgăuni,
129 Vibrații ecologice Să ne gîndim la lucruri sfinte, Dar nu la jaf, infracțiuni. Nimic natura nu ne iartă – De-o siluim la infinit, Noi vom avea o tristă soartă, Un trai pe Terra chinuit. Ajunge, luxul se sfîrșește, Ce-a fost de-acuma nu va fi… Sărmana încă ne primește, Dar numai pînă într-o zi… Să nu venim cu dictatura În mediul material, Să protejăm cu toți natura, Acest tovarăș ideal… Nu ucideți viața pe Pămînt! N-am să fac deci o descoperire, Că Pămînul e al tuturor… Mă frămîntă o nedumerire: Îl omoară omul gînditor. Viața pe pămînt – primordială, Însă nu-i luată-n serios… Trebuie o școală specială Să avem un plan judicios? Dar ne joacă festa nepăsarea, Noi pe sine doar ne păcălim… Cine să ne dea ajutorarea Ca dezmățul crunt să îl oprim?
Valeriu Rață 130 Sentiment de ciudă intervine, Mană n-om avea de la străini… De acum încolo facem bine Sau nimic și ne spălăm pe mîini? Nu dă, Doamne, să se prăpădească, Să se ducă viața în mormînt… Oameni cu simțire omenească, Nu ucideți viața pe Pămînt! Să salvăm Pămîntul – casa noastră Avem de-ndeplinit o sarcină majoră… Să știți că nu-i tîrziu la actuala oră… Pămîntul nostru zace, este mai pe moarte, Așteaptă să-l salvăm, dar nu scriind pancarte, Ci ocrotindu-l zi de zi cu bună seamă, Luînd în calcul cererea Naturii-mamă. Să punem la bătaie-ntreaga-nvățătură Să scape el de boala care îl umplură. Noi nu dispunem de prea multe aplicații, Dar nu putem ca să plecăm în alte spații. Acesta e Pămîntul – ades cu multe fețe! –, Dar care poartă-n parte aceeași frumusețe. Și pentru asta merită să-i dăm iubire, Să fie-n Univers adevăratul mire… Să nu îl stoarcem pînă-l vom vedea oribil, Să facem tot ce mai putem, ce e posibil…
131 Vibrații ecologice Să nu-l aducem pîn’ la ultima suflare… Și Dumnezeu ne va-ndruma pe fiecare… Hai să uităm pe veci de spiritul de castă, Avem un scop: salvăm Pămîntul – casa noastră.
Valeriu Rață 132 Notă biobibliografică Valeriu Rață s-a născut pe 4 decembrie 1951, în s. Ciuciulea, r-nul Glodeni (atunci r-nul Balatina). Tata – Petru Rață, român (șef de club, profesor de școală, șef al brigăzii de construcție); mama – Parascovia Rață, născută Povorozniuc, ucraineancă (soră medicală). Copilăria și-a petrecut-o în satele Haraba și Butuceni din r-nul Rîbnița, Transnistria. Studii: primare și secundare – Școala de opt ani din s. Butuceni, r-nul Rîbnița (1959-1967); medii generale – Școala medie din s. Jura, același raion (1967-1969); superioare – Facultatea de Filologie (specia- litatea: filolog, profesor de limba și literatura română), Universitatea de Stat din Moldova, Chișinău (1969-1974). Activități: profesor de limba și literatura română (la școli din r-nul Rîbnița și la Chișinău; 1974-1978); șef adjunct și șef de secție (Colec- tura Republicană a Bibliotecilor; 1978-1983 și 1985-1990); redactor inferior și corector (Editura „Cartea Moldovenească”; 1983-1985); tra- ducător și inspector principal (Secția secretariat, Banca de Economii SA; 1990-2008); reporter, lector și redactor de carte (Secția editorială, Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”; din 2008).
133 Vibrații ecologice Publicații: scrieri literare și publicistice (unele semnate cu pseudo- nime): • volume aparte: – Florilegiu bibliofil aniversar (cronici, consemnări și recenzii; for- mat electronic; Chișinău, 2012); – Biblioteca Municipală: portret din profil cultural (cronici, con- semnări și recenzii; Chișinău, 2013; Premiul II, Concursul Cele mai reușite lucrări în domeniul biblioteconomiei și științelor informării ale anului 2013, la categoria Biblioteconomie și știința informării, Asociația Bibliotecarilor din Republica Moldova, 2014); – Înălțarea Neamului (poezii civico-patriotice și social-militante; Chișinău, 2014); – Frămîntul sufletului meu (poezii lirice; Chișinău, 2015); – Cu Dumnezeu în fiecare zi (poezii creștine; Chișinău, 2016); – Alt portret din profil cultural al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” (cronici, consemnări și recenzii; Chișinău, 2016; Premiul I, Concursul Cele mai reușite lucrări în domeniul biblioteconomiei și științelor informării ale anului 2016, la categoria Alte domenii, Asociația Bibliotecarilor din Republica Moldova, 2017); • în volume ale altor autori sau în culegeri colective; • în ediții periodice (Literatura și arta, BiblioPolis, Capitala, Jurnal de Chișinău, Univers pedagogic pro, Gazeta bibliotecarului, Ecoul Emi- nescu, Gând românesc, Valahia ș.a.); • pe web (hasdeu.md, bibliocity.blogspot.com, romaniidinjurulroma- niei.ro, radmila-popovici-paraschiv.com, ioncoja.ro, art-emis.ro, rgn­ press.ro, basarabia-bucovina.info, negrupealb.ning.com ș.a.); • pe blogul personal (valeriurata.wordpress.com).
Valeriu Rață 134 Sumar Vibrații lirice pentru salvgardarea naturii (Vlad POHILĂ). . . . . . . . 5 O veche pasiune – tema ecologică. . . . . . . . . . . . . . . 12 Să iubim și să protejăm natura (Motto pe mai multe registre). . 15 Pămîntul ni-i bijuterie. . . . . . . . . . . 19 Planeta Pămînt. . . . . . . . . . . . . . . . . 19 Verde și albastră. . . . . . . . . . . . . . . . 25 În Templul Naturii. . . . . . . . . . . . . . 25 Regina noastră . . . . . . . . . . . . . . . . . 26 Să iubim natura. . . . . . . . . . . . . . . . . 27 Cel mai mult iubesc natura. . . . . . . 27 Natura ne învață. . . . . . . . . . . . . . . . 28 De pace . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28 Pacea-i aur și argint. . . . . . . . . . . . . 29 Cînd e pace…. . . . . . . . . . . . . . . . . . 29 La ora de ecologie. . . . . . . . . . . . . . . 30 Apa. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31 Picătura. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33 Apa e necunoscutul…. . . . . . . . . . . 33 Dacă procedăm fățarnic…. . . . . . . 34 Apa niciodată nu-i destulă. . . . . . . 35 Despre apa minerală . . . . . . . . . . . . 36 Fîntîna. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37 Izvorul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37 Diferența. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38 Rîul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39 Rîul de munte. . . . . . . . . . . . . . . . . . 40 Marea. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40 Ploaie, bine ai venit!. . . . . . . . . . . . . 42 Cu apă și săpun. . . . . . . . . . . . . . . . . 43 Prietenii igienei. . . . . . . . . . . . . . . . . 44 Nu-i acesta un temei…. . . . . . . . . . 44 Despre spălat. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46 Periuța de dinți. . . . . . . . . . . . . . . . . 47 Una după alta. . . . . . . . . . . . . . . . . . 47 Faceți ordine. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48 E plăcut să fii curat. . . . . . . . . . . . . . 49 Pădurea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50 Ce ne dă pădurea? . . . . . . . . . . . . . . 51 Îți dorim să crești, pădure! . . . . . . . 52 Traiul în pădure . . . . . . . . . . . . . . . . 53 Pădurea Domnească. . . . . . . . . . . . 55 Carpații legendari. . . . . . . . . . . . . . . 56 Delectare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57 Solul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58 E al țării un tezaur natural. . . . . . . . 59 Solul e resursă limitată. . . . . . . . . . . 60 Aerul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60 Lipsa apei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61 Sîntem cu apa neumani. . . . . . . . . . 62 Dacă vom scăpa momentul…. . . . . 63 Jnap!. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63 În apărarea pădurii. . . . . . . . . . . . . . 64 Să nu mai faci atare fapte. . . . . . . . . 66 Imbold. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67 Să prevenim dezastrul mondial. . . 67 Reciclarea. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68 Ecologică (I). . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68 Ecologică (II). . . . . . . . . . . . . . . . . . 70 Ce stupid!. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72 De ce depinde timpul?. . . . . . . . . . . 73 Apel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73 Liniștit să stau acuma?. . . . . . . . . . . 75
135 Vibrații ecologice Omule, ce e cu tine?. . . . . . . . . . . . . 76 E timpul să batem în clopot!. . . . . . 76 Dar nimic nu merge strună. . . . . . . 77 Tablou sinistru. . . . . . . . . . . . . . . . . 79 Gravă-i situația cu mult mai mult…. . . . . . . . . . . . . . . . . . 81 Pîrîul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81 Oceanul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83 Da. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84 Nu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85 Nu-n zadar de-o Țară e cinstit. . . . 86 Clopotarul conștiinței noastre. . . . 88 Revista „Natura”. . . . . . . . . . . . . . . . 88 Ecologiștii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89 „Literatura şi arta” . . . . . . . . . . . . . . 90 Revista „BiblioPolis” . . . . . . . . . . . . 91 „Verzii” iată cum lucrează. . . . . . . . 92 Totul poți schimba. . . . . . . . . . . . . . 92 Moare rîul Bîc. . . . . . . . . . . . . . . . . . 94 Răut, rîu îmbolnăvit. . . . . . . . . . . . . 95 Ichelul apocaliptic . . . . . . . . . . . . . . 98 Nistrul cere ajutor. . . . . . . . . . . . . . . 99 Ce-am văzut pe mal de lac . . . . . . 100 Pădure tratată cu vrajbă. . . . . . . . . 102 S-a tăiat pădurea toată. . . . . . . . . . 103 Izbăviți-ne de larmă. . . . . . . . . . . . 104 Poluarea. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104 Contra poluării. . . . . . . . . . . . . . . . 106 Ecoprovocarea. . . . . . . . . . . . . . . . 108 Roșia Montană. . . . . . . . . . . . . . . . 109 Delta Dunării . . . . . . . . . . . . . . . . . 111 Cît se va mai prelungi așa?. . . . . . 112 Carpații trebuie salvați. . . . . . . . . . 112 Cernobîl. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114 Fukushima. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115 Hiroshima și Nagasaki. . . . . . . . . . 115 Războiul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116 Dezarmarea – o soluție. . . . . . . . . 117 Stare excepțională. . . . . . . . . . . . . . 118 Ce e cu globul pămîntesc?. . . . . . . 118 Numai cîte omul face…. . . . . . . . . 120 Despre fumat. . . . . . . . . . . . . . . . . . 121 Jind. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121 Îndemn ecologic. . . . . . . . . . . . . . . 123 Dar cine e de vină?. . . . . . . . . . . . . 123 Viitorul să ni-l îngrijim. . . . . . . . . 125 Vrem un viitor curat!. . . . . . . . . . . 126 Să nu ne căim…. . . . . . . . . . . . . . . 128 Să protejăm natura. . . . . . . . . . . . . 128 Nu ucideți viața pe Pămînt! . . . . . 129 Să salvăm Pămîntul – casa noastră. . . . . . . . . . . . . . . . . 130 Notă biobibliografică. . . . . . . . . . 132
Valeriu Rață Vibrații ecologice (poezii pe tema ocrotirii și salvării mediului) Tiparul executat la Tipografia „Balacron”, Calea Ieșilor 10, Chișinău, RM, MD-2069 Bun de tipar: 31 mai 2017 Tirajul: 200 ex.
Valeriu Rata Vibratii ecologice

More Related Content

PPT
5. China antica.ppt
byDianaGrecu5
 
PPT
Omul si mediul
byDenis Lanciu
 
PPTX
Angiosperme
byIoan Ficior
 
PPTX
Viermii paraziţi
byDenis Lanciu
 
PPT
Ppt fructul
byMariana Zaharia
 
PPT
Apa miracolul vietii
byTundeLaudat
 
PPT
Efectele fumatului Prezentare Powerpoint
byDombici Serban
 
PPT
Ereditatea si variabilitatea_lumii_vii
bycristinadiaconescu70
 
5. China antica.ppt
byDianaGrecu5
 
Omul si mediul
byDenis Lanciu
 
Angiosperme
byIoan Ficior
 
Viermii paraziţi
byDenis Lanciu
 
Ppt fructul
byMariana Zaharia
 
Apa miracolul vietii
byTundeLaudat
 
Efectele fumatului Prezentare Powerpoint
byDombici Serban
 
Ereditatea si variabilitatea_lumii_vii
bycristinadiaconescu70
 

What's hot

PDF
Revista ,,Limba noastră-i o comoară_ .pdf
byCiubreiAna
 
PDF
125073597 lucian-blaga-mesterul-manole-pdf
bybibliolynne
 
DOC
D l goe... - rezumat
bypetroneladragoman
 
PPTX
Cultura plantelor.pptx
byLiubovi Cucovici-Tatian
 
PPTX
Poiect in cadrul bilunarului ecologic ( Salvati natura)
bysvetlanabratescu
 
PPTX
Sfaturi pentru o alimentatie sanatoasa
byAmeliaPrimm
 
PPTX
Monocotiledonate - flori.pptx
bytophnara
 
PPT
5 regnuri (1)
byOaNa Gabriela
 
PPT
Tema: Viermii cilindrici. Clasa Anelida
byDianaapuhevici
 
PPTX
Structura rasiala a populației terrei
byDaniela Barbaros
 
PPTX
Biodiversitatea
byIsac Alina-Elena
 
PPT
Bolilesistemuluiendocrin
byZinaida Ghimp
 
PDF
probleme-genetica- propuse spre rezolvare
byGhizela Vonica
 
PPTX
Centralizarea frantei
byBaltag Lavinia
 
PPT
Respiratia la plante
byNicol Statescu
 
PPTX
Padurea aurul verde al terrei
byLavinia Ispas
 
PPT
Igiena
byStefania Jitariuc
 
PPT
Alge
byElisabeta Plosca
 
PPT
Power point poluare.
byAna Maria
 
PPT
Originea si evolutia omului varianta finala
bystefanmoraru
 
Revista ,,Limba noastră-i o comoară_ .pdf
byCiubreiAna
 
125073597 lucian-blaga-mesterul-manole-pdf
bybibliolynne
 
D l goe... - rezumat
bypetroneladragoman
 
Cultura plantelor.pptx
byLiubovi Cucovici-Tatian
 
Poiect in cadrul bilunarului ecologic ( Salvati natura)
bysvetlanabratescu
 
Sfaturi pentru o alimentatie sanatoasa
byAmeliaPrimm
 
Monocotiledonate - flori.pptx
bytophnara
 
5 regnuri (1)
byOaNa Gabriela
 
Tema: Viermii cilindrici. Clasa Anelida
byDianaapuhevici
 
Structura rasiala a populației terrei
byDaniela Barbaros
 
Biodiversitatea
byIsac Alina-Elena
 
Bolilesistemuluiendocrin
byZinaida Ghimp
 
probleme-genetica- propuse spre rezolvare
byGhizela Vonica
 
Centralizarea frantei
byBaltag Lavinia
 
Respiratia la plante
byNicol Statescu
 
Padurea aurul verde al terrei
byLavinia Ispas
 
Igiena
byStefania Jitariuc
 
Alge
byElisabeta Plosca
 
Power point poluare.
byAna Maria
 
Originea si evolutia omului varianta finala
bystefanmoraru
 

Similar to Valeriu Rata Vibratii ecologice

PDF
Carticica cu mesaje fii eco
byvorbedeverde11
 
PDF
Valeriu Rata Cu dumnezeu in fiecare zi
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
PDF
Carticica cu mesaje fii eco
byvorbedeverde11
 
DOCX
TEMA NATURII OGILINDITA ÎN LITERATURA ROMÂNĂ
byINALUCA
 
PDF
Revista scolii nr 2
bycarminavolanin
 
PDF
Ecoul Hangului Numarul 1
bydaqy
 
PDF
ECOLOGIA SAU PĂCATUL POLĂUĂRII MEDIULUI CA DESACRALIZARE A NATURII
byRadu Teodorescu
 
Carticica cu mesaje fii eco
byvorbedeverde11
 
Valeriu Rata Cu dumnezeu in fiecare zi
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Carticica cu mesaje fii eco
byvorbedeverde11
 
TEMA NATURII OGILINDITA ÎN LITERATURA ROMÂNĂ
byINALUCA
 
Revista scolii nr 2
bycarminavolanin
 
Ecoul Hangului Numarul 1
bydaqy
 
ECOLOGIA SAU PĂCATUL POLĂUĂRII MEDIULUI CA DESACRALIZARE A NATURII
byRadu Teodorescu
 

More from Biblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"

PDF
Iulian Filip luna-i una, merele-s mai multe
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
PDF
Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
PDF
Bibliopolis 2019, vol. 73, nr. 2
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
PPT
Descrierea bibliografica a cartii
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
PDF
Manualul operational ABRM
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
PDF
Natalia Goian Prelucrarea informatiei
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
PDF
Ion Mânăscurtă. Citirea a doua (nu ultima)
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
PDF
Ninela Caranfil Barbatii din viata mea
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
PDF
LUDICUL ÎN ACTIVITATEA BIBLIOTECII PUBLICE: VADEMECUM PENTRU BIBLIOTECARI
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
PDF
Manual de identitate
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
PDF
BiblioPolis,2019, vol. 75, nr. 4
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
PDF
Revista biblio polis 2020_2
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
PDF
Ion Holban - intre fizica, poezia stiintei si proza vietii
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
PDF
Vlad Pohila Chipuri de bibliotecari
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
PDF
Vlad Pohila Elogiu lecturii
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
PDF
Ion Diordiev - Un astru pe firmamentul umorului și satirei românești
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
PDF
Iulian Filip Imi place sa fiu
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
PPTX
Chisinau - carte de vizită
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
PDF
Bibliopolis 2019, vol. 72, nr.1
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
PDF
Campania „ORIZONTURI EUROPENE” la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Iulian Filip luna-i una, merele-s mai multe
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Bibliopolis 2019, vol. 73, nr. 2
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Descrierea bibliografica a cartii
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Manualul operational ABRM
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Natalia Goian Prelucrarea informatiei
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Ion Mânăscurtă. Citirea a doua (nu ultima)
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Ninela Caranfil Barbatii din viata mea
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
LUDICUL ÎN ACTIVITATEA BIBLIOTECII PUBLICE: VADEMECUM PENTRU BIBLIOTECARI
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Manual de identitate
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
BiblioPolis,2019, vol. 75, nr. 4
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Revista biblio polis 2020_2
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Ion Holban - intre fizica, poezia stiintei si proza vietii
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Vlad Pohila Chipuri de bibliotecari
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Vlad Pohila Elogiu lecturii
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Ion Diordiev - Un astru pe firmamentul umorului și satirei românești
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Iulian Filip Imi place sa fiu
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Chisinau - carte de vizită
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Bibliopolis 2019, vol. 72, nr.1
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Campania „ORIZONTURI EUROPENE” la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”
byBiblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 

Recently uploaded

PPTX
Adam si Eva.pptx aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
byssuser4be33d
 
PPTX
Manciu Aliona_Proiect educațional transfrontalier_Republica Moldova_România
byManciuAliona
 
PDF
253437800-7-Lp-Anemii-pptx.pdfMecanismee
byradunicolae16
 
PPTX
Lapte si produse din lapte
byRodica B
 
PPT
Politica de distributie a firmei. Canale de distributie
byRodica B
 
PPTX
Carne si produse din carne
byRodica B
 
Adam si Eva.pptx aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
byssuser4be33d
 
Manciu Aliona_Proiect educațional transfrontalier_Republica Moldova_România
byManciuAliona
 
253437800-7-Lp-Anemii-pptx.pdfMecanismee
byradunicolae16
 
Lapte si produse din lapte
byRodica B
 
Politica de distributie a firmei. Canale de distributie
byRodica B
 
Carne si produse din carne
byRodica B
 

Valeriu Rata Vibratii ecologice

  • 3.
  • 4.
    CZU 821.135.1(478)-1 R 29 Autor:Valeriu Rață Prefață și redactare: Vlad Pohilă, jurnalist, scriitor, lingvist Fotografii: dr. Vasile Șoimaru, economist, publicist, maestru fotograf Coperta: Valeriu Herța, artist plastic Machetare: Ion Vârlan Suport financiar: Tamara Osadci, Nina Ghiluță, Victoria Școlnic Mulțumire Cartea aceasta îmi este foarte dragă, deoarece tema ei mi-a intrat în suflet de mult timp, și iată că văd realizată ideea tipăririi ei. Însă îndeplinirea gîndului meu a fost cu putință doar prin contribuția colegilor, prietenilor adevărați, oameni profesioniști și de bună-credință, menționați în pagina de față, care m-au îndrumat cu abilitate, m-au sprijinit în modul cuvenit tot îndreptîndu-mă în direcția potri- vită să o văd scoasă la lumina zilei. Tuturor le exprim cele mai sincere mulțumiri. Cu deosebită afecțiune, AUTORUL 21 mai 2017 Descrierea CIP a Camerei Naționale a Cărții din RM Rață, Valeriu. Vibrații ecologice : (poezii pe tema ocrotirii și salvării mediului) / Valeriu Rață; pref. și red.: Vlad Pohilă; fot.: Vasile Șoimaru; cop.: Valeriu Herța. – Chișinău: [S.n.], 2017. (Tipografia „Balacron”). – 136 pag. 200 ex. ISBN © Poezii – Valeriu Rață; prefață – Vlad Pohilă, fotografii – Vasile Șoimaru; coperta – Valeriu Herța.
  • 5.
    Valeriu Rață Vibrații ecologice (poeziipe tema ocrotirii și salvării mediului) CHIȘINĂU 2017
  • 7.
    5 Vibrații ecologice Vibrații liricepentru salvgardarea naturii Cartea pe care ai deschis-o, dragă cititorule, face dovada unei apreci- abile sensibilități a autorului față de anumite probleme majore cu care se confruntă comunitatea noastră. După ce a scos o plachetă cu versuri civico-patriotice (Înălțarea Nea- mului, 2014) și alta cu stihuri lirice (Frămîntul sufletului meu, 2015), Valeriu Rață a editat, în anul trecut, un volum cu poezii creștine (Cu Dumnezeu în fiecare zi, 2016). Și dacă primele două culegeri lirice sînt ca niște „cărări” pe care merg, de regulă, cei mai mulți autori lirici, cartea de versuri cu tematică creștină semnalează o apropiere, practic, intimă, de mari frămîntări la zi ale oamenilor noștri. Sovietizarea și comunizarea basarabenilor – violente și de lungă du- rată, cam șase decenii de calvar – au lăsat răni incurabile sau foarte greu de vindecat pe trupul, dar mai ales în sufletul basarabenilor. In- clusiv o stupidă ateizare, o tragică îndepărtare a conaționalilor noștri de Dumnezeu, de cele sfinte. Sfertul de secol ce a urmat destrămării „imperiului răului” și simbolicei căderi a comunismului, au redresat, din păcate, doar parțial dramatica stare de lucruri. Măcar și din mo- tivul că întoarcerea cu fața la Dumnezeu a basarabenilor, în multe ca- zuri, poartă un caracter superficial, declarativ, ex-officio, de paradă. În acest context, cartea lui Valeriu Rață, Cu Dumnezeu în fiecare zi, este salutabilă și prin actualitatea stringentă a demersului poetic, acesta fi- ind și o tranșantă atitudine civică ce comportă un remarcabil discurs instructiv, dar și etic.
  • 8.
    Valeriu Rață 6 Printreplăgile moștenite de la lunga perioadă de ocupație sovietică, alături de ateizarea forțată a poporului, se înscrie și alterarea atitudi- nii omului față de natură. Rusia, fiind o țară nemărginită, excesiv de întinsă, este întru cîtva explicabil că locuitorii ei acceptă, în linii mari, o abordare anormală a relației om – natură, căci în această ecuație natura pare a fi și „mai întinsă”, ba chiar „infinită”, „fără de capăt”. În consecință, conform acestei logici perverse, oricîte distrugeri ale natu- rii s-ar face, mai rămîne loc și pentru alte manifestări destructive față de sol, ape, aer, plante, păsări, jivine etc. Cu regret, această aborda- re nesăbuită a (majorității) rușilor, în cele șase decenii de conviețuire forțată, s-a transmis și multor basarabeni. Este adevărat, împotri- va acestei periculoase nesăbuințe s-au ridicat mai mulți intelectuali, țărani, studenți, simpli prieteni și admiratori ai naturii. Încă în ultimii ani de existență a URSS, dar și mai hotărît în anii de după obținerea independenței de către republicile ex-sovietice, prietenii naturii s-au unit în Mișcări ecologiste. Spiritul militant, energia cu care s-au înro- lat aceștia în Mișcarea de ocrotire a naturii, pentru menținerea unui echilibru ecologic, în unele cazuri au fost pe potriva luptei de eliberare națională ce se declanșase ceva mai înainte – a se vedea, de exemplu, cazul popoarelor baltice. La noi, ceva similar, promovează Mișcarea numită inițial „a verzilor”, și a cărei activitate a fost accentuată de re- vista Natura, sub patronajul lui Alecu Reniță. Este jurnalistul și patri- otul care a putut face o publicație de excepție, cu numeroși abonați și cititori și mai mulți, aceștia devenind și aderenți ai Mișcării ecologiste, membri ai Regimentului, în continuă creștere, al apărătorilor Naturii. Totuși, nu am putea invoca și o „aderență poetică” la marea, deznă- dăjduita bătălie pentru salvgardarea naturii. Din acest unghi de vedere, Valeriu Rață se prezintă ca un pionier, cel puțin, în acest început de veac și de mileniu, tot așa cum s-a arătat a fi o voce poetică distinctă, în zilele noastre, prin lansarea unei plachete de versuri creștine. Ce l-a determinat pe V. Rață să abordeze în versuri tematica eco- logistă? O dragoste nețărmurită față de păduri, lacuri, flori, pajiști pe
  • 9.
    7 Vibrații ecologice care numai pasc în pace animale și de pe care își iau zborul, tot mai rar și tot mai neliniștit, păsările? Conștientizarea durabilei legături – per- ceptibilă, în fond – dintre natură și poezie? Posibil, dar cu certitudine nu numai acestea, după cum putem deduce din confesiunea autorului însuși, plasată la deschiderea acestei cărți, în cuvîntul introductiv: „Ampornitdelafaptulcătrebuiesătransmitcititoruluiconștientizarea raportului dintre om și mediu. Omul poate fi prieten al naturii, dar și dușmanul ei. De-a lungul secolelor (sau chiar al mileniilor), omul, ca un copil năzbîtios și poznaș, amețit de uriașele sale realizări științifice și tehnice, a fost tot mai tare, tot mai hotărît prins în acțiuni de a stăpâni natura, de a o supune și de a o folosi în interese proprii, cu scopul să trăiască mai bine și mai confortabil. Aceasta a dat naștere la un șir de probleme legate de mediu, la care omenirea contemporană caută ieșire din situație, dar greu ajunge la o soluție eficientă. […] Astăzi omul devine groparul civilizației sale, deoarece sfidează legile naturii, punînd-o în pericol din cauza nechibzuinței sale. Știind că pri- etenia, afecțiunea și respectul constituie legătura de contact și de relații între oameni, ei trebuie să manifeste aceleași sentimente de prietenie, afecțiune și respect față de natură. Cu părere de rău, aceasta deseori nu se întîmplă. Astfel, prin prezentul volum, tind să pun umărul la popularizarea ecologiei, să fiu o părticică din acel mare întreg, care – prin eforturi comune – aduce, poate, o neînsemnată (dar extrem de ne- cesară) contribuție la prevenirea dezastrelor și catastrofelor ecologice, menținerea […] unui echilibru sănătos între om și natură.” Imediat după cuvîntul introductiv al autorului, intitulat O pasiune mai veche – tema ecologică, sub genericul Să iubim și să protejăm natu- ra, urmează un „Motto pe mai multe registre”, de fapt, un florilegiu de aforisme cu subiect ecologic, toate pasabile pentru mottouri la diferite scrieri (articole, studii, cărți) pe tema ocrotirii mediului înconjurător. Autorii „cuvintelor înaripate” culese pentru cartea sa de V. Rață sînt din epoci diferite – de la Antichitate pînă la zilele noastre – și etero- geni ca preocupare: scriitori, filozofi, cercetători științifici, politicieni.
  • 10.
    Valeriu Rață 8 Variatesînt și originile etnogeografice ale autorilor de aforisme: Grecia și Roma antice, China medievală, Franța și Italia din Epoca Renașterii, Germania din Veacul Luminilor, România, Marea Britanie și Rusia se- colelor XIX-XX. În mod explicabil, autorii români, inclusiv din R. Mol- dova, sînt cel mai mult citați. Deși cititorii își vor opri neapărat privirile (și) peste acest compartiment al cărții pe care o prezentăm, provocăm anticipat curiozitatea lor prin citarea cîtorva cugetări, ce ni s-au părut deosebit de racordate la tematica pe care autorul nostru o pune la jude- cata publicului cititor: „Natura ne aseamănă, educația ne deosebește” (Confucius); „Geniul omenesc nu va putea nicicînd născoci invenții mai desăvîrșite ca acelea create de natură, în care nu lipsește nimic și nimic nu-i de prisos” (Leonardo da Vinci); „Natura e întotdeauna adevărată, serioasă și severă. Ea are întotdeauna dreptate, iar greșelile și rătăcirile sînt ale omului” (Johann Wolfgang von Goethe); „Omul, specie perfidă, / Ce-mblînzește să ucidă, / Ce domesticește fiare / Spre- a le pune în frigare. // Surîzînd capcane-ntinde / Și pădurea o aprinde, / Seacă cerul, surîzînd, / Numai moarte are-n gînd” (Marin Sorescu). Placheta Vibrații ecologice are o structură doar parțial „clasică”, și vom vedea de ce considerăm că este așa. Compartimentul de bază al cărții – corpul cu versuri – nu este aranjat în subcompartimente te- matice, cum era de așteptat, și datorită cărora (subcompartimentelor) cititorii s-ar fi orientat mai ușor în alegerea poeziilor mai aproape de gustul, de interesul sau de perceperea lor. Tocmai din acest motiv, vom încerca noi să facem o compartimentare, oricît de convențională. Astfel, cartea de versuri ca atare se deschide cu un grupaj ce ar pu- tea fi numit a) Generalități (la subiectul Ocrotirea mediului). Acesta este urmat de b) un florilegiu de poezii consacrate copiilor, poate și adolescenților, dar în egală măsură și învățătorilor, poate și părinților. Deosebit de drăguțe ni s-au părut poeziile: Prietenii igienei, Cu apă și săpun, Periuța de dinți, Ce ne dă pădurea?, E plăcut să fii curat, De ce depinde timpul? etc. Alt ciclu de versuri – c) găzduiește poezii dedica- te unor fruntași ai mișcării ecologiste de la noi: Alecu Reniță, Ionel
  • 11.
    9 Vibrații ecologice Căpiță, revistaNatura… Mai distingem d) un grupaj de versuri con- sacrate unor rîuri, fluvii, păduri, munților Carpați: Moare rîul Bîc; Răut, rîu îmbolnăvit, Ichelul apocaliptic, Nistrul cere ajutor, S-a tăiat pădurea toată, Roșia Montană, Delta Dunării, Carpații trebuie salvați ș.a. Este impresionant și e) ciclul de versuri în care autorul deplînge locurile și oamenii ce au fost martori și/sau victime ale unor grave accidente și cataclisme: Cernobîl, Fukushima, Hiroshima și Nagasaki; tot aici, ori alăturat, au fost incluse și f) poezii pacifiste, pledoarii lirice pentru pace etc. Ultimul ciclu liric ar putea fi numit convențional g) ocrotirea mediului versus viitorul planetei Terra, al omenirii: Stare excepțională, Îndemn ecologic, Vrem un viitor curat!, Să protejăm natu- ra, Izbăviți-ne de larmă, Poluarea etc. Versurile din ciclurile trecute de noi la compartimentul a) și parțial din compartimentele c), d), e), f) sînt ușor patetice, unele dintre ele amintindu-ne de odele lui Gheorghe Asachi și ale altor poeți români de la începutul sec. XIX. În această listă se înscriu creații ca cele inti- tulate Pămîntul ni-i bijuterie, În Templul Naturii, Natura ne învață, E timpul să batem în clopot!, Omule, ce e cu tine?; Tablou sinistru, Gra- vă-i situația, Să prevenim dezastrul mondial, Vrem un viitor curat, Nu ucideți viața pe Pămînt, Să salvăm Pămîntul – casa noastră etc. În genere, versurile lui V. Rață pe tema salvgardării mediului (ca și multe altele, cu alte linii de subiect) excelează printr-o nepretențiozitate soră cu accesibilitatea, cu cumințenia demersului liric: „Uimitoare este picătura: / Sare uneori și iezătura. // Se preface mai apoi în rîu – / Ni- meni nu-i mai poate pune frîu. // În sfîrșit, ea mi se face Mare, / În Ocean din nou e-n transformare. // Vîntul o tot poartă printre nori… / Plouă… Noi sîntem observatori: // Picătura mică se întoarce / Apele din jur să le încarce. // Și așa ea face permanent – / În folosul nostru, evident” (Picătura). Sorgintea folclorică se face simțită în mai multe poezii de Valeriu Rață, după cum vă puteți convinge și Dvs.: „Pică stropi de ploaie / Și pămîntul moaie. // Foarte-i însetat, / Dar mi s-a calmat. // Aștepta și
  • 12.
    Valeriu Rață 10 floarea/ Căci pierdea vigoarea. […] // Iarba din poiană / Rîde farma- zoană. // Spicul cel de grîu / Nu mai stă molîu. // Ploaia, zău, vrăjește, / Bucură pe gîște. // Pe un mal de lac / Broaște strigă: „Oac!” […] // Ploaia, chiar de-i mică, / Tuturor e-amică” (Ploaie, bine ai venit!). Iar de la cadențele folclorice, se pare că e doar un singur pas pînă la ritmuri ce ne duc cu gîndul la unele poezii de-ale lui George Topîr- ceanu, axate pe tema naturii: „Circulă vapoarele pe rute, / Iar delfinii blînzi le însoțesc, / Ei cu ele vor să se sărute, / Dar acelea parcă se-ndo- iesc. // Cad în mare rîurile toate / Ani în șir, în mod necontenit, / Ea apoi, sîrguincios, va scoate / Aburi, din materialul ei lichid. // Soarele spre seară cade-n mare, / Luna o va străjui pe cer, / Vîntul o va ține-n frămîntare / Pe întinsu-i, falnic șantier” (Marea). Sau: „Într-o zi pe la amiază / Am venit pe mal de lac, / Și văzusem ce urmează / (Poate fi să vă displac): // Valurile sînt pătate, / Mîl de secetă crăpat / Și cutii – pe jumătate / Cu vopsea s-au aruncat. // Mai încolo o tigaie / Veche, dar și doi papuci, / Lînă putredă de oaie, / Deformați cîțiva butuci. […] // Zeci de ruginite cuie, / Inutil, un vechi abac, / Jucărie alb-verzuie, / O cămașă de bumbac. // De parfumuri noi flacoane, / Un cogeamite ba- ros, / Scorojite telefoane, / Mineral periculos. // Asta este doar o parte / Dintre cîte am văzut, / Am să fac curînd rapoarte / Pentru Eco-Institut” (Ce-am văzut pe mal de lac). Unele poeme din noua carte a lui V. Rață au cadență de psalm, de rugăciune întru mîntuirea naturii și a celor mai diferite elemente ale ei. A se vedea, în această ordine de idei, poeziile Pădurea, Ecologică (I), Ecologică (II), Pădurea Domnească, Ce stupid!, Apel, Da, Nu, S-a tăiat pădurea toată, Poluarea, Tablou sinistru, Oceanul ș.a. Ne vom exempli- fica aserțiunea prin cîteva citate din Vibrații ecologice: „A ars o întreagă pădure, / Se văd numai cioturi mahmure… // Nici urmă din ce ne fuse- se – / Comoară cu ramuri prea dese. // Mai fumegă lemnul pe-alocuri / C-a fost pălălaie de focuri. // Pământul e mort sub jăratic – / Și el a zăcut ca ostatic. […] // E cazul s-o plîngem cu toții, / N-or plînge, la si- gur, netoții, // Pe care îi credem de vină, / Dar nu îi cunoaștem la mină”
  • 13.
    11 Vibrații ecologice (Pădure tratatăcu vrajbă); „Nu striviți frumoasa, alba floare, / Nu des- parte rîul de izvoare. // Nu ucide niciun greieruș, / N-asmuți pe cîinele ghiduș. […] // Nu aprinde focul în pădure, / Nu fă pisicuța să îndure. […] // Nu crea la nesfîrșit orori, / Nu lăsa să moară puișori. // Nu pă- trunde unde nu se poate, / Nu strica zidirile create. // Nu răbda pe an atîta rău, / Nu da vina doar pe Dumnezeu” (Nu). Majoritatea poeziilor din care am extras fragmente în ultimele două alineate pot fi atribuite și categoriei de creații lirico-meditative, ele oferindu-ne, în acest sens, niște exemple demne de antologii tematice la nivelul Basarabiei, dar și al întreg spațiului românesc. Cuprinsul Vibraţiilor ecologice este îmbogăţit de o suită de fotografii inspirate de frumuseţea netrecătoare a naturii. Autorul lor este maes- trul Vasile Şoimaru, doctor în economie, publicist, fotoreporter, cu- noscut şi ca un pelerin prin românime. Imaginile pe care i le-a pus la dispoziţie lui V. Raţă sînt, în bună parte, identificabile, dat fiind că au fost surprinse în spaţiul pruto-nistrean. Alte poze pot fi considerate eminamente artistice, cum reprezintă ele secvenţe de natură de pe alte plaiuri româneşti, mai puţin familiare basarabenilor. Toate imagini- le au însă un numitor comun: sînt tulburătoare şi te duc cu gîndul la necesitatea de a face tot posibilul să nu dispară nicicînd aceste daruri dumnezeieşti. Și versurile din această plachetă de Valeriu Rață au o incontestabilă valoare instructivă, dublată de valențe cognitive, cu subliniate accente etice și civice. Avînd în vedere stringența tematicii abordate în culegerea de față, credem că versurile sale ar putea servi ca un excelent material didactic și ilustrativ pentru cursurile extrașcolare din școli și licee, dar și la diferite manifestări culturale în școli, licee, colegii, biblioteci – pretu- tindeni, unde – deopotrivă cu preocupările pentru îmbogățirea culturii generale, altoirea dragostei de Neam și Țară, cultivarea limbii materne – stă pe agenda zilei și subiectul ocrotirii mediului înconjurător. Vlad POHILĂ
  • 14.
    Valeriu Rață 12 Oveche pasiune – tema ecologică Versurile din prezenta culegere sînt scrise pe parcursul mai multor ani. Tema ecologică în creația mea a apărut de la sine. Scriind poezii patriotice și social-militante, nu am putut s-o ocolesc și pe aceasta, de- oarece prea evidente, tranșante și categorice (uneori chiar strigătoare la cer!) erau problemele de protejare a mediului în fosta URSS, ele con- tinuă să se mențină pe ordinea de zi și acum în nou-creatul stat – Re- publica Moldova. Ampornitdelafaptulcătrebuiesătransmitcititoruluiconștientizarea raportului dintre om și mediu. Omul poate fi prieten al naturii, dar și dușmanul ei. De‑a lungul secolelor (sau chiar al mileniilor), omul, ca un copil năzbîtios și poznaș, amețit de uriașele sale realizări științifice și tehnice, a fost tot mai tare, mai hotărît prins în acțiuni de a stăpîni natura, de a o supune și de a o folosi în interese proprii, cu scopul să trăiască mai bine și mai confortabil. Aceasta a dat naștere la un șir de probleme legate de mediu, la care omenirea contemporană caută ieșire din situație, dar cu greu ajunge la o soluție eficientă. Preocuparea pentru viitorul orașelor, satelor noastre ne obligă să avem grijă de educația eco-civică a populației, materializată prin acțiuni de inițiere a ei referitor la problemele mediului înconjurător. M-au tulburat, m-au neliniștit și m-au îngrijorat totdeauna ignoranța cu care oamenii tratează degradarea mediului, importanța reciclării deșeurilor, consecințele defrișărilor, poluarea excesivă a resurselor na- turale, încălzirea globală, diverse avarii și catastrofe produse din cauza
  • 15.
    13 Vibrații ecologice factorului uman,declanșarea războaielor și a conflictelor militare etc. În prezent, prognozele viitorului planetei noastre sînt înfricoșătoare. De aceea, în multe poezii am tras alarma. Doresc ca prin versurile mele atît copiii, adolescenții, cît și oamenii maturi să înțeleagă cît de importantă este educația ecologică, totodată străduindu-mă să-i fac să respecte regulile de ocrotire și protejare a naturii, să explic că de starea mediului depind viața omului, sănătatea lui, soarta florei și faunei, clima pe Pămînt și multe altele. Astăzi omul devine groparul civilizației sale, deoarece sfidează legi- le naturii, punînd‑o în pericol din cauza nechibzuinței sale. Știind că prietenia, afecțiunea și respectul este legătura de contact și de relații între oameni, ei trebuie să manifeste aceleași sentimente de prietenie, afecțiune și respect față de natură. Cu părere de rău, aceasta deseori nu se întîmplă. Astfel, prin prezentul volum tind să pun umărul la popu- larizarea ecologiei, să fiu o părticică, din acel mare întreg, care – prin eforturi comune – aduce, poate, o neînsemnată (dar extrem de nece- sară!) contribuție la prevenirea dezastrelor și catastrofelor ecologice, menținerea – la început în localitatea de baștină apoi și pe o scară mai largă – a unui echilibru sănătos între om și natură. Sînt convins că dacă nu vom gospodări cu înțelepciune rezervele pentru menținerea vieții pe Terra și nu vom iubi, nu vom proteja natu- ra, ne vom alege, în cele din urmă, cu o planetă pustie și rece ca gheața sau fierbinte ca lava ce iese din mantia ei. Salvarea naturii, a mediului primordial, păstrarea calită­ții vieții pen- tru binele și perpetuarea omenirii depind mult de cunoștințele noastre din ecologie, pe care le posedăm fiecare dintre noi în parte. Înainte de toate este necesar să învățăm de mici a contempla natura, a ne lăsa învăluiți de frumusețea, de bogăția, de generozitatea și spiritul de pre- vedere al ei. Nu în zadar am inclus în această culegere și poezii pentru copii ce răspund acestui deziderat. Socotesc că formarea unei gîndiri și conștiințe ecologice la orice categorie de vîrstă este scopul suprem pen- tru supraviețuirea omului, iar informațiile căpătate din diverse surse
  • 16.
    Valeriu Rață 14 (inclusivdin poezii), cu privire la natură și protecția ei, vor fi fructifi- cate cu succes mai tîrziu. Respectarea legilor ecologice trebuie să devină o componentă esențială a comportamentului uman. De aceea, un obiectiv al meu a fost și este de a forma la cetățeni convingerea că nu trebuie să acționeze din constrîngere, ci de bună voie, cu înțelegere și entuziasm. Pro­punînd un volum opțional de educație ecologică (inclusiv pe teme tangențiale: conduita, sănătatea, igiena personală, pacea și războiul etc.), mă voi bucura, dacă voi afla că am reușit să sensibilizez opinia publică. Aș dori ca toți cititorii cărții mele să devină adevărați prieteni ai naturii, iar cei care de acum se încadrează în această categorie să o iu- bească și să o protejeze în orice condiții și la orice etape cu și mai multă înverșunare. Trebuie să facem tot posibilul ca să transmitem copiilor și nepoților noștri un Pămînt înfloritor și adecvat pentru trai… Așa să ne ajute Dumnezeu. AUTORUL
  • 17.
    15 Vibrații ecologice Să iubimși să protejăm natura (Motto pe mai multe registre) • „Așadar, noi punem o întrebare simplă, neretorică: putem oare astăzi constata obiectiv tranziția biosferei spre cea a noosferei – sfera rațiunii umane? Pornind de la starea de facto a biosferei Terrei – pier- derea capacității ei de tampon; degradarea biodiversității, efectul global de seră (încălzirea globală ca o consecință a schimbărilor climatice); distrugerea stratului de ozon; poluarea mediului, explozia demografi- că, deșertificarea la scară locală, națională și globală; deficitul obiectiv (determinat de constanta biomasei biosferei) de produse alimentare și de spațiu vital pentru om; conflictele interumane (interconfesionale, interetnice, interstatale etc.); terorismul mondial, regional, local; pier- derea tot mai evidentă a identității umane ș.a.m.d. – răspunsul nostru poate fi numai negativ: biosfera încă nu a pășit pe calea ei firească, care doar noosfera poate fi.” (Ion Dediu) • „Una din particularitățile situației actuale constă în aceea că schim- bările din mediul ambiant sînt mai rapide decît timpul de dezvoltare a metodelor de control și prognozare a stării acestuia astfel încît omul doar constată fenomenele ecologice nefavorabile și nu le poate preve- ni.” (Gheorghe Duca) • „Înstrăinîndu-ne de natură, ne înstrăinăm de Patrie.” (Grigore Vieru) • Cît trăim pe acest pămînt Mai avem un lucru sfînt, O cîmpie, un sat natal O clopotniță pe deal. […] Cît durea-ne-vor izvoare, Ori un cîntec ce dispare,
  • 18.
    Valeriu Rață 16 Cîtmai avem ceva sfînt Vom trăi pe-acest pămînt.” (Nicolae Dabija) • „Natura este un fel de mamă ciudată: deși le-a dat viață copiilor ei și le-a dăruit toate cele trebuitoare, ea își uită sentimentele materne și își distruge opera creată, pentru ca din resturile rămase să făurească o alta.” (Iulia Hasdeu) • „Omul poate stăpîni natura cît timp ține seama de legile ei.” (Gri- gore Antipa) • „Omul a fost întotdeauna dezordonat în exploatarea naturii, a abu- zat-o deseori în loc să se folosească înțelepțește de bogățiile ei; el a uitat complet de nevoile viitorimii, a distrus valori economice și stări de echilibru în natură care nu se mai pot reface.” (Alexandru Borza) • „Ecologia restaurează demnitatea omului de a fi cetățean al biosfe- rei, cu toate drepturile și obligațiile pe care le implică experiența acestei demnități.” (Nicolae Boscaiu) • „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii…” (Lucian Blaga) • „Omul este natura naturii.” (Nichita Stănescu) • „Omul, specie perfidă, Ce-mblînzește să ucidă, Ce domesticește fiare Spre-a le pune în frigare. Surîzînd capcane-ntinde Și pădurea o aprinde, Seacă cerul, surîzînd, Numai moarte are-n gînd.” (Marin Sorescu) • „Natura nu-ți iartă nici un pas peste inconștiența ei și-ți urmărește toate cărările orgoliului, împînzindu-le de regrete.” (Emil Cioran) • „Alimentele voastre să fie medicamente, și medicamentele voastre să fie alimente.” (Hipocrate)
  • 19.
    17 Vibrații ecologice • „Naturanu face nimic fără folos.” (Aristotel) • „Natura și educația sînt asemănătoare, căci educația transformă pe om și, prin această transformare, creează natura.” (Democrit) • „Dacă vei trăi în conformitate cu natura, nu vei fi niciodată sărac, dacă vei trăi în conformitate cu părerile, nu vei fi niciodată bogat.” (Se- neca) • „Niciodată natura nu spune ceva, și înțelepciunea altceva.” (Juve- nal) • „Natura ne aseamănă, educația ne deosebește.” (Confucius) • „Natura este arta lui Dumnezeu cel Veșnic.” (Dante Alighieri) • „Geniul omenesc nu va putea nicicînd născoci invenții mai desăvîrșite ca acelea create de natură, în care nu lipsește nimic și nimic nu-i de prisos.” (Leonardo da Vinci) • „Stăpînim natura prin a ne supune ei.” (Francis Bacon) • „Natura reîncepe mereu aceleași lucruri, anii, zilele, ceasurile; așa se creează un fel de infinit și de eternitate.” (Blaise Pascal) • „În natură nimic nu se pierde, nimic nu se cîștigă, totul se transfor- mă.” (Antoine Lavoisier) • „Natura e totdeauna adevărată, serioasă și severă. Ea are întotdeau- na dreptate, iar greșelile și rătăcirile sînt ale omului.” (Johann Wolf- gang von Goethe) • „Natura nu a trădat niciodată inima care a iubit-o.”  (William Wordsworth) • „Natura nu este un templu, ci un atelier în care omul trebuie să rămînă un simplu muncitor.” (Ivan S. Turgheniev) • „Mai întîi iubești natura, abia mult mai tîrziu ajungi la om.” (Jules Renard)
  • 20.
    Valeriu Rață 18 •„Natura nu a fost făcută pentru a fi schimbată.” (Jerome Klapka Jerome) • „Realitatea supremă a timpului nostru e… vulnerabilitatea plane- tei.” (John F. Kennedy) • „Un nou mod de gîndire e necesar, dacă oamenii vor să supra­ viețuiască.” (Albert Einstein)
  • 21.
    19 Vibrații ecologice Pămîntul ni-ibijuterie Pe suprafața sa ne poartă, Avem cu el aceeași soartă. Să știți că este foarte darnic, Și-i mulțumit de omul harnic. Din timpuri vechi ne miluiește Și zi de zi ne tot hrănește. El are multe zăcăminte Cu care poate să ne-alinte. Văzduhul, apa, solul – toate Formează deci o unitate. Că ne-nfășoară ca o mamă, Să-l curățăm de orice scamă. Că ne păzește ca un tată – Să nu-i lăsăm pe față pată. Atît de bun mereu ne pare, Că nu e chip de supărare. Icoana lui ne minunează, Ne ține mintea clară, trează. Pămîntul ni-i bijuterie, E casa noastră pe vecie. Planeta Pămînt Terra e minunea lui Dumnezeu – fapt confirmat chiar și de atei (știți cine sînt ei).
  • 22.
    Valeriu Rață 20 PlanetaPămînt din galaxia Calea Lactee – o sferă magică – parcurge a sa epopee. Își are poziția, locul cu totul deosebite, radiounde în cosmos transmite, universul întreg cercetează, la orice semnal e trează. Este o adevărată enigmă cum pe orbită se ține de-o rază solară deosebită și nu cade, nu se abate din drum balonul de un așa mare volum. Planeta noastră este albastră – acesta-i portretul ei, de obicei. Diversitatea climei îi dă farmec și culoare, pe care o ia de la soare ca pe o favoare. Pămîntul – singura planetă pe care (știe oricare) există viață infinit de variată – și la suprafață,
  • 23.
    21 Vibrații ecologice și-n subsoluri, șiîn atmosfera aliată, dar poate și-n goluri. Pămîntul – un imens și bogat depozit (ar trebui să-i plătim impozit!) în care se află tot ce trebuie pentru a circula, pentru a cultiva, pentru a acumula, pentru a apăra, pentru a construi, pentru a instrui, pentru a trăi, în genere, pentru a fi. Deci, avem locuință excelentă pentru un pom, pentru un fluture sau brusture, pentru un elefant sau alt gigant și, desigur, pentru om. Unora le pare o banalitate, dar în realitate – rîuri, mări, munți, cîmpuri, păduri (legate toate laolaltă cu nevăzute centuri sau nervuri) hrănesc atîtea guri!
  • 24.
    Valeriu Rață 22 Totulce ne înconjoară, în casă ori afară, e o nemaipomenită avere: avioane, trenuri, frigidere, ascensoare, televizoare, calculatoare, tractoare cu puternice motoare, instalații sanitare, mașini militare, curent electric, blocuri de case, străzi spațioase, parfumuri ce plăcut miroase, automobile, cărți cu multe file, rezervoare de țiței, grătare pentru mititei, mobilă de prima calitate, plante cultivate, încălțăminte, haine, băuturi diverse, faine, medicamente necesare – uitați-vă Pămîntul pe cîte le are! Poate nici pînă acum nu înțelegem cît e de frumos, de arătos și de uimitor, de primitor acest Pămînt – pe cuvînt – minunat:
  • 25.
    23 Vibrații ecologice de stelerăsfățat, de Soare luminat, de Lună mîngîiat și nouă, oamenilor, dat. Pămîntul, văzut din spațiu, pare o bijuterie sau… o jucărie. Dar uneori, e în furori. Deci, e total neprimitor: aduce geruri aspre sau călduri ca în cuptor. Iar alteori (vai, mă iau fiori!), cînd se smintește, măcelărie este. Pentru a fi umani din fire, pentru propria noastră supraviețuire, dacă punem totul cap la cap, dar nu umblăm cu jalba în proțap, asupra cîtor lucruri putem reflecta și un ajutor substanțial a-i da! Sîntem privilegiați – planeta Pămînt este unică în Univers (în spațiul imens!)…
  • 26.
    Valeriu Rață 24 Deaceea, eu mereu o vreau să fie frumoasă, ca o mireasă – uau! (nu vorbesc pe șleau!)… De aceea, eu o și protejez, mereu o visez, mereu o cînt în picioare stînd! Dar tu ce faci? Taci?
  • 27.
    25 Vibrații ecologice Verde șialbastră I Vreau planeta mea să fie verde – Verdele domină peste tot! Altfel, ea, la sigur, se va pierde, Dacă lipsă e acest pivot. Numai verdele îi prinde bine, Doar cu verdele îi stă frumos – Alte din culori ar fi străine, Explicațiile-s de prisos… II Minunată e planeta noastră, Zi de zi de ea mă tot uimesc, De aceea că-i mai mult albastră, Și aici mi-e cuibul părintesc. Știu că toată lumea o iubește Și admiră albăstrimea ei – De aceea, ecologicește, O îndreaptă pe știute căi. În Templul Naturii În Templul Naturii se intră cu stimă… Da, față de Domnul – puterea cea primă. În Templul Naturii își are un loc Și omul cel vrednic, și aisbergul-bloc. În Templul Naturii albine lucrează, Iar hipopotamii se scaldă-n amiază.
  • 28.
    Valeriu Rață 26 ÎnTemplul Naturii sînt vaste păduri Și mări, oceane de care te-nduri. În Templul Naturii un cîntec se cere Ce-i despre a ei cunoscută putere. În Templul Naturii avea-vom minuni, De fi-vom cu aerul nostru mai buni. În Templul Naturii simți-ne-vom bine, Doar dacă în ordine îl vom menține. În Templul Naturii se intră frumos… Deci, nu cu buldozerul, ci doar pe jos. Regina noastră Natura e ființă vie, Aceasta toată lumea știe. Pămîntul o adăpostește, Dar omul o nesocotește. Lumina-i vine de la soare, Făcînd-o mare creatoare. Prin munca ei anevoioasă, Vedem că e armonioasă. Priveliști are minunate – De celea necontaminate. Puterea sa să și-o impună, Ea uneori se și răzbună. Dar dacă este protejată, Atunci splendoarea și-o arată.
  • 29.
    27 Vibrații ecologice Îi placemult a fi constantă, Echilibrată și galantă. Natura trebuie iubită, Ea trebuie și ocrotită. Natura trebuie stimată, Regina noastră proclamată. Să iubim natura Avem o plăpîndă natură, Îi știm și a ei țesătură. Ne dă împliniri tuturor, Dar cere în schimb ajutor. Acum, cînd natura tînjește, În scopuri ceva ne unește. Cu ea – fascinantă – să fim… Deci, trebuie să o iubim. Cel mai mult iubesc natura O dimineață caldă, fascinantă Mă face să mă urc încet pe pantă. Și în amiază drag mi-i să privesc Un lac în care peștii șerpuiesc. Iar seara merg cu magică plăcere Acolo unde sufletul îmi cere – În mijlocul naturii de la sat, Căci am aicea aerul curat.
  • 30.
    Valeriu Rață 28 Dintoate cel mai mult iubesc natura Cu spectrul ei bogat, claviatura… O voi păzi de orișice viclean, Ce vrea să o distrugă grosolan. Natura ne învață Natura ne învață cu dreptate, Natura ne învață libertate, Natura ne învață să iubim, Natura ne învață cum să fim, Natura ne învață după carte, Natura ne învață multe arte, Natura ne învață maiestos, Natura ne învață serios, Natura ne învață sănătate, Natura ne învață bunătate, Natura ne învață doar cu zel, Natura ne învață ușurel, Natura ne învață strălucire, Natura ne învață o mărire, Natura ne învață gînd curat, Natura ne învață minunat. De pace Pămîntul – cu visul la pace, Natura vorbește de pace… Și oamenii toți vor o pace, Copiii să-și crească în pace…
  • 31.
    29 Vibrații ecologice Să fimîntr-un gînd doar la pace, Să fii mondială tu, pace! Pacea-i aur și argint Pacea lumii valorează. Pacea bună mult contează. Pacea este lucru sfînt, Pacea – dulcele cuvînt. Pacea suflete unește, Pacea țara întărește. Pacea este zîmbet, cînt, Pacea-i aur și argint. Cînd e pace… Cînd e pace, țara-ntinerește, Munca pretutindeni mult sporește, Merg la școală, bucuroși, copii, Se aud în cîmpuri ciocîrlii. Cînd e pace, nu e suferință, Timp ai pentru artă și știință, Potolite cad din ceruri ploi, Fierbe lesne vinul în butoi. Cînd e pace, soarele e rege, Ca un mag iubit pe boltă trece, Se-nmulțesc și vorbele de duh, Lumea e cu gîndul la belșug.
  • 32.
    Valeriu Rață 30 Cînde pace, uită toți de boală, E o acalmie generală, E blîndețe-n orice suflet bun, Zîmbetul apare oportun. Cînd e pace, omul jubilează, Relele din el capitulează, Iar natura face legămînt Cu tot Universul, pe cuvînt. La ora de ecologie La ora de ecologie Venim cu multă bucurie. Căci profesorul ne învață, Cum să trăim frumos o viață. Să fim prieteni cu natura, Cu ea să ținem legătura. Să fie ea îndestulată Și niciodată răsculată. Și curățenie să fie Pe-ntreaga ei împărăție. Căci echilibrul de se-ncalcă, Ea rău ne va lovi pe falcă. Ba chiar ne-a face zile grele, Că n-am mai încăpea în piele. Acestea, dar și multe alte, Aflăm atunci cînd facem carte.
  • 33.
    31 Vibrații ecologice Apa Că avempe Terra zdravăn apă, Este darul de la Dumnezeu, Excelase la acea etapă, Cînd a aplicat instantaneu. Astăzi apa este pentru viață. Fără ea ce facem noi? Nimic… Totul (pînă la un cap de ață!) Cere apă – multă sau un pic… Ea în sine poartă energie… Apă pură – numai să o bei… Latinească etimologie… H2O – s-a scris formula ei… Prigonită-i de temperatură, Cea mai mare parte – în ocean,
  • 34.
    Valeriu Rață 32 Iaradeseori o picătură Este comparată cu-n mărgean. Deci, depinde, negreșit, de Soare – Iat-o-i gheață, abur ori lichid… Cine este-n stare să măsoare Ce primează și-i mai răspîndit? E inexplicabilă minune – Pretutindeni se găsește-n jur, Nu-i o noutate de a spune Că primește orișice contur. Pentru om e băutură bună, Nelipsită-n hrană-n orice zi, Toate calitățile adună Pentru trebuința de-a munci. O preferă animale, plante, Se prea poate pentru dulce gust, Dar și alte lucruri importante Pentru a avea un trup robust. Știm cu toții: apa-i incoloră, Fără formă fixă și miros, De aceea lumea o adoră – E substanța de curat folos. Pretutindeni este în mișcare, Și mereu o proslăvim pe ea, Făr’ a fi de întrebuințare O suflare nu ar exista… Da, planeta noastră e frumoasă Datorită apei – e din plin… Totdeauna ea impresii lasă, Poate că-i de genul feminin.
  • 35.
    33 Vibrații ecologice Pare eacă-i o nimica toată… Bună, curge de la robinet, Dar și-i furie adevărată… I-am făcut succintul ei portret… Picătura Uimitoare este picătura: Sare uneori și iezătura. Se preface mai apoi în rîu – Nimeni nu-i mai poate pune frîu. În sfîrșit, ea mi se face Mare, În Ocean din nou e-n transformare. Vîntul o tot poartă printre nori… Plouă… Noi sîntem observatori: Picătura mică se întoarce Apele din jur să le încarce. Și așa o face permanent – În folosul nostru, evident. Apa e necunoscutul… Apa este avuție, Apa este energie, Apa este garanție, Apa e vinovăție, Apa este sănătate, Apa este bunătate, Apa este calitate, Apa e varietate,
  • 36.
    Valeriu Rață 34 Apaeste vindecare, Apa este aplicare, Apa este provocare, Apa e glorificare, Apa este-n zări marine, Apa este-n bob de grîne, Apa este-n om, în fine, Apa e și-n magazine, Apa este unde-i viață, Apa este abur, gheață, Apa este fortăreață, Apa e și plîngăreață, Apa este începutul, Apa este absolutul, Apa este și temutul, Apa e necunoscutul… Dacă procedăm fățarnic… Apă este pretutindeni – Și în rîuri, și în lacuri, Toată-i dată pentru oameni Să o aibă peste veacuri. Apă-n mări, dar și-n oceane, Ne ajunge pe vecie – Uriașele cazane Sînt curată dărnicie. Dar să nu uităm vreodată: Apa-i bogăție mare, Risipirea-i – condamnată, Iar păzitul – de onoare.
  • 37.
    35 Vibrații ecologice Deci, închidețirobinete, Apa nu vărsați zadarnic, Vom muri pe rînd de sete, Dacă procedăm fățarnic… Apa niciodată nu-i destulă Fără apă nicio vietate Nu trăiește cîtuși de puțin – Noi depindem în totalitate De acest obișnuit vecin. Ea ne place că-i cu-ndestulare Și în fiecare zi o bem – Normele sînt strict particulare, S-a format un bun ecosistem. Florile cu ea mi se desfată, Și la lumea toată viu zîmbesc, Peștii liniștiți în iaz înoată, De căldura ei se mulțumesc. Mielușeii zburdă pe toloacă, Au în preajmă apă de izvor, Iar în cea ce s-a făcut băltoacă Un broscoi le cîntă – amator. Iată s-a-nnorat pe cer și plouă, Dar rățuștele refuză dos, Bucuroase de o vreme nouă, Strîng pe labe glodul lipicios. Văd zburînd un pîlc de rîndunele, Fac naveta între rîu și sat, Ca să nu ajungă-n zile grele, Apa li-i prieten, aliat.
  • 38.
    Valeriu Rață 36 Ciutelefirave, fascinante Roua ierbii din poiană sorb, Gîzele produc mișcări riscante Să-și mai răcorească suplul corp. Toți la apă sînt în bătălie: Orice piatră din al stîncii bloc, Arborii, formînd o-mpărăție, Oamenii în sensul plurivoc. Și, în fine, iată ce voi spune: Oamenii cu apa fac minuni, O exploatează chiar pe bune, La hidrocentrale, stațiuni…
  • 39.
    37 Vibrații ecologice Apa niciodatănu-i destulă Să avem pe Terra trai decent… S-o păstrăm în fiece celulă, Și să facem asta conștient… Despre apa minerală E o apă ca o fată mare Ce-i dorită pentru sărutare. Prima dată cînd setos o bei, Chiar îndată tot atîta vrei. Ea din oase sărurile scoate Și le vîntură pe unde poate. Bolile din corp dispar pe loc, Căci le strînge într-un tobultoc. Și cît colo ea în grabă le aruncă, Gata-i de a mai primi poruncă. Sănătatea ni-i în bune mîini – Apei minerale să te-nchini! Fîntîna Are adîncime bună, Apa-i rece, tocmai ea Împrejuru-i ne adună Pentru a ne-nviora. Cine e răpus de sete Și din vlaga-i o să bea Va dori ca să repete, Revenind aici ghiulea.
  • 40.
    Valeriu Rață 38 Cîteare ea în cană Pentru a te întrema, Ca să nu rămîi în pană, Ca să-ți bată inima! O reală bucurie Poate deci a declanșa… Îi dorim mereu să fie Nu mai rea precum așa. Izvorul Pornește de sub piatra unui deal, Un loc – aș spune – mitic, ideal. În preajma lui persistă doar verdeață, O iarbă mătăsoasă, pădureață. Cărarea către el – știută-n sat, Să bei din apa-i e de preferat. La vale curge buna, cristalină, Îți umple-ndată cănățuia plină. Și simți în piept capacitatea ei, Te odihnești și altă cană bei. Minunea lumii e – varietate De minerale foarte însemnate. Diferența Apă de vei bea din robinet, Eu te rog să fii de tot atent.
  • 41.
    39 Vibrații ecologice Chiar depare-a fi ea incoloră, Lumea totuși nu prea o adoră. E plăcută apa de izvor, Cînd o bei devii nemuritor. Căci atîta ea îți dă tărie, De-ți ajunge pentru o vecie. Și atîtea are calități, Că revii la ea mai multe dăți. Cine c-un izvor prietenește Tînăr e și nu îmbătrînește. Gura lui de lîngă un arbust Varsă apă tainică la gust. Ați văzut deci care-i diferența Dintre două ape? Da, potența! Rîul Panglică albastră în cîmpie, Pîrîiaș de grea categorie, Poartă-n sine multă energie. Curge o strălucitoare apă, Plantele sătenilor adapă, Scaldă vara picii de o șchioapă. Iar atunci cînd alba iarnă vine Toți se dau pe gheață cu patine, Veselia pînă-n seară ține. Primăvara rîul se topește, Iar nivelul apei mult îi crește Și în cale maluri risipește.
  • 42.
    Valeriu Rață 40 Seva cuminți abia în vară, Cînd văzduhul cald îl înfășoară, Și adie boarea cea ușoară. Pentru orișice localitate, Ce dorită-i o vecinătate Cu un flux de generozitate! Rîul de munte Începutul e la înălțime, A format cascadă – prospețime Care fascinează din vechime. După asta printre pietricele Curge, stropii lui formînd mărgele… Ce își pun în gînd o știu doar ele. Fericiți sînt cei ce au alături Ape curgătoare printre pături Geologice – ca niște jeturi. Marea Apă, numai apă pînă-n zare, Nici nu știi de unde s-a luat Un albastru făr’ asemănare… Poate cerul i-a împrumutat? Cînd pălește soarele în valuri, Poți să și orbești privind la ei… Vai, se sfarmă nemilos de maluri Creasta lor, plecînd pe alte căi.
  • 43.
  • 44.
    Valeriu Rață 42 Mareae superbă-n miez de vară, Vin pe plajă la călduț nisip Cei mai dornici din întreaga țară Să se-ntoarcă mai frumoși la chip. Circulă vapoarele pe rute, Iar delfinii blînzi le însoțesc, Ei cu ele vor să se sărute, Dar acelea parcă se-ndoiesc. Cad în mare rîurile toate Ani în șir, în mod necontenit, Ea apoi, sîrguincios, va scoate Aburi, din materialul ei lichid. Soarele spre seară cade-n mare, Luna o va străjui pe cer, Vîntul o va ține-n frămîntare Pe întinsu-i, falnic șantier. Ploaie, bine ai venit! Pică stropi de ploaie Și pămîntul moaie. Foarte-i însetat, Dar mi s-a calmat. Aștepta și floarea, Căci pierdea vigoarea. Și-n grădină pomi – Iată-s autonomi. Iarba din poiană Rîde farmazoană.
  • 45.
    43 Vibrații ecologice Spicul celde grîu Nu mai stă molîu. Ploaia, zău, vrăjește, Bucură pe gîște. Pe un mal de lac Broaște strigă: „Oac!” Peștele zălud Moțăie pe prund. Iar copiii zburdă – Cîte deci rezultă! Ploaia, chiar de-i mică, Tuturor e-amică. – Bine ai venit, Ploaie, în sfîrșit! Cu apă și săpun La timpul oportun, În orice-mprejurări Cu apă și săpun Să facem aplicări. Să fim la boli imuni (Chiar de nebiruit!) Cu apă și săpun – În mod deosebit. La toți acum propun Pe ordinea de zi: Cu apă și săpun De a ne-mprospăți.
  • 46.
    Valeriu Rață 44 Săfacem lucru bun: Spălîndu-ne în zori Cu apă și săpun, Să fim ascultători. Prietenii igienei Igiena are mulți prieteni – Nu mai poate să-i despartă nimeni. Să devin curat ei mă ajută – Reputația li-i cunoscută. Apa – cea cu care-n dimineață Eu mă spăl la început pe față. Peria de dinți, dar și o pastă – Care-mi fac dantura mea fantastă. Iar săpunul și un bun burete Seara au însărcinări concrete. Că le folosesc, nu-mi e rușine… Îi iubesc nespus, iar asta-i bine… Nu-i acesta un temei… Dimineața cînd se scoală, Pisicuța mi se spală. Și cățelul din coteț La spălat e brav, isteț. Nu se lasă nici căprița: Colo-ncoace cu codița.
  • 47.
  • 48.
    Valeriu Rață 46 Recurgîndla marafet, S-a spălat un mînz-atlet. Găinușele cu toate S-au gătit și stau curate. Chiar și negrul purceluș S-a grăbit să-și facă duș. Cu aceeași stăruință Face orișice ființă. Și o face cu mult drag Ridicîndu-se în rang. Numai Nicu și Vasile Nu se spală de trei zile. Ce ai face, cum o dai, Procedează și Mihai. Ei s-au supărat pe apă, Că răceala ei… înțeapă. Reprobabili sînt tustrei – Nu-i acesta un temei… Despre spălat Dimineața, cine nu se spală Are o problemă personală. Noi, copiii, însă ne spălăm Și vioiciune căpătăm. Vai de cei ce tot refuză apa – Îi certăm și nu vorbim degeaba:
  • 49.
    47 Vibrații ecologice Cine umblăpermanent curat E ecologist adevărat. Periuța de dinți Am o periuță fermecată, Iar menirea ei – justificată. Ea amabil trece peste dinți Și ei par neînfricații prinți. Colo-ncoace veselă se plimbă, Se ferește să nu dea de limbă. Colo-ncoace de mai multe ori – Spală dinții corespunzători. Umple gura cu un fel de spumă Pînă toată forța își consumă. Dințișorii mei se fac mai tari – Cei din față pînă la molari. Voi mînca cu poftă și plăcere Tot ce-mi dă mămica – am putere! Soarele lucește de pe smalț, Eu din zi în zi mă tot înalț… Una după alta La-nceput se ia furtunul, Iar apoi – perfect! – săpunul. Facem multă-multă spumă, Dar să nu luați în glumă.
  • 50.
    Valeriu Rață 48 Astfel,noi o scăldătoare Vom înfăptui la soare. Întrebuințînd burete, Ne spălăm făr’ de regrete. Curge-ntruna apa caldă, Dar oprită-i la comandă. Se dă drumul la cea rece Și scăldatul e pe „zece”. Un prosop luăm, în fine, Și cu el ne ștergem bine. Vom primi și complimente, Laude concomitente… Faceți ordine Dragi copii și mari, și mici, Faceți ordine pe-aici – În odaia personală – La o oră matinală. Pară camera landșaft – Pune-ți cărțile pe raft, Hainele vor fi-n cuiere, Poate în șifoniere. Jucăriile la loc, Pe podele niciun floc, Colbul șters de pe pervazuri… Faceți totul fără nazuri.
  • 51.
    49 Vibrații ecologice Lucrul bune lăudat, Cu isprava egalat – Vai, ce mare bucurie Pentru mamă o să fie. E plăcut să fii curat Am o mică pisicuță, Grijă are de-al ei nas, Dimineața c-o lăbuță Ea îl spală cam un ceas. Și cățelul din ogradă Scoate limba de un cot, Toată lumea ca să-l vadă Cum se linge lung pe bot. Are deci o trebuință – Stă pe ram un porumbel Și cu ferma lui voință Spală penele nițel. Iar vițelul coada mișcă, Face ordine pe trup, Se învîrte – o morișcă! – Albinuța într-un stup. Cîte voi numi ființe, Toate mi se îngrijesc, Dobîndesc și cunoștințe, Curățenia iubesc. Să vă pun o întrebare: – Ce din versuri ați aflat? – De la mic și pîn’ la mare E plăcut să fii curat.
  • 52.
    Valeriu Rață 50 Pădurea Îmiplace mult pădurea neatinsă, Al ei covor de iarbă-nrourat, De fiecare dată o surpriză Îmi face ea prin aerul curat. La saltul grațios de căprioare, La alergatul iute de arici, La gîzele cu fine aripioare Mereu revin în liniștea de-aici. Prefer deci atmosfera ei sublimă, Poienile fantastice cu flori, Și nu depinde totul, zău, de climă, Ci doar de arborii înălțători. Explozia de soare-n luminișuri Ceva-i fantastic și fenomenal, Furnici aleargă pe sub învelișuri Și păsări cîntă excepțional. Comoară veșnică forestieră, Mîndria ei – stejarii seculari, Ambasadori din depărtata eră, Dar nu au fost atît de singulari. Pădurea ni-i prietenul statornic, Peisajul verde pare fabulos, Mereu îi voi rămîne eu datornic De cît aduce-n viață-ne folos.
  • 53.
    51 Vibrații ecologice Ce nedă pădurea? Mai întîi de toate sănătate – Niciodată doar pe jumătate. Mure dulci, ciuperci, căpșune, fragi Și plimbări la braț cu cei mai dragi. Un peisaj asemenea din vise, Căprioare ce le tăinuise. Fluturași cu magice aripi, Aricei făcîndu-te să țipi. Cîntătoare care-s în concerte, Veverițe permanent alerte. Cantitatea cea de oxigen Necesar ființei-fenomen.
  • 54.
    Valeriu Rață 52 Iaradesea miere de albine, Coșulețe cu verdețuri pline. Poate pentru vreun medicament Sau al vieții mult plăcut moment. Ea ne dă dorita relaxare – Nu mai vrei să te mai duci la mare. E regulatoare, cheamă ploi, Totodată,-i frînă la puhoi. Curcubeu frumos de floricele, Aer pur pîn’ dincolo de stele: Frunzele din atmosferă sorb Orice gaz din poluare, colb. Lemn de foc și bîrne pentru casă, Apă din izvoare – răcoroasă. Un refugiu cînd ne vin dușmani Și hîrtie pentru scriptomani… Îți dorim să crești, pădure! Toată clasa împreună Am făcut o faptă bună. Noi – fetițe și băieți – Am sădit pe-un deal puieți. Ca-n curînd să înverzească O pădure tinerească. În pădure-s pini, stejari – Țării noastre necesari.
  • 55.
    53 Vibrații ecologice Îți dorimsă crești, pădure! Nimenea să nu te fure… Ba din contra: să îți dea Sufletul și dragostea… Traiul în pădure Iepurașii mici se scoală Dis-de-dimineață-n zori, Cu lăbuțele se spală Iute pe la botișor. Cîntă o privighetoare, Iar broscuța face: oac! Gîzele pornesc „motoare” Și se-avîntă în atac. Pe ici-colo tot aleargă Un năstrușnic aricel, De la mamă vrea s-o șteargă Să se plimbe singurel. Cîrtița se odihnește În tunel – de sub movilă, Vulpea la vînat pornește, Vai, călcînd pe o reptilă. Veverița de alune Are grijă – mititea – Din copac să le adune, S-aibă iarna ce mînca. Un bursuc vărgat pe spate Se ascunde după ram,
  • 56.
    Valeriu Rață 54 Melculcoarnele își scoate Receptînd din jur balsam. Sprinten, într-o alergare, Este prins un căprior, Din aripi cu nepăsare Fîlfîie un răpitor. Un șirag de furnicuțe Merg pe o tulpină-n sus, Stau în locuri mai călduțe Fluturașii ca de pluș. Cînd mistrețul se arată, Toți din cale se feresc, Cucul – stea adevărată – Poartă strai sărbătoresc. Tîrîie-și, obișnuită, O omidă lungul trup, Pe poteca cea ferită Se văd urmele de lup. Moș Martin culege mure Pentru ursuleții săi, Numai bufnițele sure Dormitează cu temei. E pădurea casă bună Pentru mii de vietăți, Chiar și ele pot să spună Cîte au activități…
  • 57.
    55 Vibrații ecologice Pădurea Domnească Eo rezervație frumoasă, Situată-n lunca de la Prut, Cu o climă ce-i mărinimoasă – Loc de preferință, cunoscut. Vegetația forestieră E superbă, de invidiat – S-a născut în nu știu care eră Și, intactă, ne-a apropiat. Zimbrul se reaclimatizează, Cerbul nobil umblă ca un crai, Cine vine și îi vizitează Zice că aici ei stau ca-n rai. Sînt vestite „Suta de Movile”, „Stînca Mare”, iar un defileu Tăinuiește oase de fosile, De pe cînd o știe Dumnezeu. Să iubim această dragă zonă, Să o facem cum e doar în vis, Ea cu strălucirea sa ordonă: „Nihilismul nu mai e permis!” Să păstrăm această avuție, Rară diademă pe meleag. Ea – adevărata garanție Că splendorile ne mai atrag.
  • 58.
    Valeriu Rață 56 Carpațiilegendari Priveliști carpatine fastuoase… Carpații stau ca zidul protector, Sînt cei ce ne aduc noroc, foloase Și bogății în mod surprinzător. Cabane, adăposturi, rezervații, Pe toate trebuie de vizitat, Natura în diverse variații E un prieten bun, adevărat. Stejari, goruni și fagi te însoțesc, Prea poate să te întîlnești c-un urs, Iar vulturii din zbor mi te privesc, Cum treci al apei curgătoare curs. Pe cer străluce călătorul soare, Iar prin tufișuri poți vedea mistreți, Și alte vietăți locuitoare – Chiar și din cele rare, dacă vreți. Un spațiu ideal de recreere… Aici te simți energic, mlădios… Mai vii apoi – că-ți face o plăcere – Cu bicicleta sau mergînd pe jos. Au fost Carpații mitică cetate Și casă verde pentru băștinași… Războaie s-au tot dus neîncetate, În munți dușmanul nu făcea doi pași. Am rezistat noi dîrji întotdeauna, Acoperire bună am avut, Iar cînd se termina de tot furtuna, Le mulțumeam că ne-au întreținut.
  • 59.
    57 Vibrații ecologice Se zicecă-s „coloana vertebrală” A țării cu-n popor de gospodari… Se intră-n ei precum în catedrală – Așa eu văd Carpații legendari. Delectare Cum ar zice doar poeții, Sorb aroma dimineții… Zarea văii – liniștită, Vine-o zi deosebită. Savurez în pragul casei Raza stelei – luminoasei. Ea se stinge-n dimineață, Dispărînd precum o hoață.
  • 60.
    Valeriu Rață 58 Luna– o împărăteasă – De asemenea-i retrasă. Se aude zvon de ape, Păsările cîntă-n parte. Satul vesel se trezește, Inima de drag îmi crește, Că natura-i balansată, Nu-i cu omul dispersată. Îl ajută întru toate, Greul lui îl duce-n spate. Eu mă bucur că rezistă Și defel nu-i egoistă. Solul Solul s-a format un timp îndelungat, Și lucrează, harnic, ca un aparat. Este casă pentru organisme vii, Mișună prin el bacterii zeci de mii. Are minerale: fosfor și azot, Cupru și potasiu – parcă-i un compot. Humusul îl face foarte productiv, Lumea să-l vorbească doar la pozitiv. El e veneratul de agricultori, Bucurîndu-se adesea de favori. Deci, e o materie de căutat, Lipsa lui nici nu se poate într-un sat.
  • 61.
    59 Vibrații ecologice Solul celmai bun e cel de cernoziom, Asta ne va spune orice agronom. Cert: fertilitatea lui îi dă un preț, Nu îi place deranjări cu un hîrleț. Doar cu fauna și flora-i un sistem, Trebuie în stare bună să-l avem. Trebuie păzit de lacomii dușmani – Să ne fie de folos și peste ani. E al țării un tezaur natural Solul trebuie să aibă o valoare, Ba mai mult: să fie conștientizat, Prețuit că are încă rezervoare, Și lucrează-n modul automatizat. Orășenii noștri să nu-l polueze, Iar săteni ferească-l de eroziuni, Dragostea să nu li se diminueze De a-l cultiva făcînd cu el minuni. Să-l păstrăm cu elemente nutritive, Vom avea în grijă de-a nu-l degrada, Pot să-nșir nenumăratele motive Pentru care merită onor a-i da. Vom veghea procesul mineralizării, Nu-l vom stoarce veșnic pentru capital. El ne întreține viața – e al țării, Cum se știe, un tezaur natural.
  • 62.
    Valeriu Rață 60 Solule resursă limitată Mă chinuie de mult o întrebare: De ce un sol fertil îl poluăm? Mă tem: răspunsul nimenea nu-l are, Și-atunci pe sine noi ne înșelăm. Pe cîmpuri tot mai des vedem gunoaie, Recoltele dorite au scăzut – Se vede: am făcut-o iar de oaie… Învățătură însă n-am văzut… Iar humusul din an în an slăbește, Se plîng țăranii de eroziuni… Dar ajutorul oare se grăbește? Cercetătorii au clarviziuni? Problema noastră deci rămîne baltă, Nici nu mai știu cum lumii să explic, Că solul e resursă limitată – Să înțeleagă omul chiar de mic. Aerul Gazul, ce planeta noastră înfășoară, Pînă în adîncuri vaste se coboară. Este elementul Terrei cel vital, Printre altele – expres fundamental. El provoacă fenomene naturale, Unele-s binevenite și domoale, Altele aduc de-a dreptul răutăți, De mărimi diverse și intensități.
  • 63.
    61 Vibrații ecologice Pare mult,dar e mereu în căutare Cel ce întărește sănătoasa stare. Înțelegem: are un enorm rezon Aerul bogat în oxigen, ozon. Nu-n zadar se zice că ne e comoară, De aceea și petrecem mult pe-afară. E benefic, mai ales, la mici copii Le trezește-n suflet numai bucurii. Lipsa apei Apă este în izvoare, O avem la robinet… Deci, ea este o favoare, Dar mai e și un secret…
  • 64.
    Valeriu Rață 62 Șiîn rîuri, iat-o, curge, Rece-i cea de la fîntînă… Și la inimă te unge Cînd admiri a apei vînă… Dar o pacoste stîrnește, Și o frică, și un stres… Cînd în casă ea lipsește, Noi avem profund regres… Lipsa ei – o catastrofă… Nici nu vreau să mă gîndesc, Că lichidul dintr-o cofă N-am să pot să-l dobîndesc. Sîntem cu apa neumani Fără apă viață n-am avea, Într-o clipă totul s-ar surpa. Orice plantă, orice animal Fără ea ar piere corporal. Oamenii îi știu valoarea ei, Dar o cruță unul dintre trei. Nu-i păstrată apa de băut Într-o stare bună – absolut. Ci e poluată cu agenți Și cu alți năstrușnici componenți. Să ne vină mințile la cap: Să mai strîngem banii la ciorap.
  • 65.
    63 Vibrații ecologice Ca apoiactiv să-i investim În proiecte… Și să nu vorbim Peste șirul nesfîrșit de ani, Că am fost cu apa neumani. Dacă vom scăpa momentul… Toată lumea astăzi știe, că pe Terra apa-i aur, Chiar de-i multă și imensă, o mănîncă un balaur. Numele acestuia rețineți: Marea Poluare – Ea ne sărăcește și omoară tot ce-i viu sub soare. Vinele de apă dulce iată că ni se usucă, Jale-i pretutindeni, deci să punem creierul la muncă. Da, desigur, e o gravă situație, am zice… Care peste ani se va mări și rău o să urzice… Vă gîndiți? Să intrăm în cea esență de problemă, Căci soluția există, trebuie o stratagemă… Hai să punem totul la bătaie pentru rezultate, Dacă vom scăpa momentul, pierdem în totalitate. Jnap! Numai apă, apă, apă, Sferturi trei pe-ntreg Pămînt, Amănuntul nu ne scapă: Ea cu toți e-n legămînt. Orice stări de agregare Sînt prezente deci mereu, Bune de zidit, stricare – Cum dictează Dumnezeu.
  • 66.
    Valeriu Rață 64 Flora,fauna susține, Vieții noastre îi dă sens, Însă are prea puține Privilegii… Și intens Se adună din resurse, Face ce îi vine-n cap… Diguri, case sînt distruse… Socotiți că e un jnap! În apărarea pădurii Pădurea trebuie atent tratată, Să fie și frumoasă, și curată. Ea-i bun de interes național – Și scrie despre asta-n manual.
  • 67.
    65 Vibrații ecologice Să negîndim că este casa noastră Și că trăim pe Terra cea albastră. Intrăm în ea cu sufletul deschis Și facem numai ce ne e permis. Să nu îngăduim despădurire, La timp să-i facem bună întărire. Să n-aruncăm deșeurile-n ea, Să nu îi rupem nicio rămurea. Păstrînd diversitatea-i vegetală, Mereu să o păzim de orice boală. Copacii zvelți să nu îi scrijelim, Iar animalele să-i înmulțim. De vom aprinde focul la grătare, Să nu-i permitem și o răsfirare. Cînd picnicul s-a termina pe plac, Să strîngem tot gunoiul într-un sac. Întruna fie-i liniștea adîncă, De zgomot monstruos să nu se plîngă. Să mergem pe cărare doar pe jos, Să respirăm un aer prețios. A noastră se va socoti că-i vina De vom pătrunde-n sînu-i cu mașina. Să nu-i diminuăm fotosinteza, Din contra: să-i mărim treptat viteza. Să nu ne-abatem de la rută, drum, Strivind sub tălpi a verdelui parfum.
  • 68.
    Valeriu Rață 66 Săpracticăm un camping ecologic… Și lucrurile vor decurge logic… Să pedepsim tăierea ilegală De arbori cu vechime seculară. Să nu se pună soarta ei în joc, Iar avantajul fie reciproc. Avînd pădure, vom avea și aur, Să n-o mănînce însă un „balaur”. „Balaurul” e poluarea ei Prin nepăsarea noastră – obicei. Pădurea aibă viața cît mai lungă, Nepoții să se plimbe-n ea ajungă. Iar noi, cum am primit-o drept cadou, Să o vedem mereu ca pe tablou. Să nu mai faci atare fapte Ai rupt o floare din poiană, Frumoasă ea nu va mai fi, Că ai distrus a ei coloană – Rămîne-va o buruiană De-acum încolo a trăi. Cu firea ta netemperată Un fluture de ai ucis, Avînd intenția „curată”, Natura s-a simțit furată C-ai sărăcit un paradis.
  • 69.
    67 Vibrații ecologice Să numai faci atare fapte, Să protejezi mereu ce-i viu, Gîndindu-te – și zi, și noapte – Că mediul prielnic poate Să-ți reproșeze-ntr-un tîrziu. Imbold Nu distrugeți cuiburi în pădure, În livadă sau oriunde-ar fi, Nu lăsați o pasăre să-ndure – Cînd făcuse casa, se trudi. Hai mai bine boabe de mîncare Să-i aducem și s-o bucurăm, Ea, fiind de fire cîntătoare, Ne va sta amabil la cherem. Să prevenim dezastrul mondial Atenție la ce-ți voi spune eu: Curat să fie împrejurul tău. Hîrtii aruncă-n coșul de gunoi, Iar resturi și deșeuri în lădoi. Fă curățenie-n a ta ogradă, În orice timp și-n orice perioadă. Același lucru fă-l și în grădină, Doar faptele pe noi ne determină. Am spus ce este cel mai principal, Să prevenim dezastrul mondial.
  • 70.
    Valeriu Rață 68 Reciclarea Poluareacrește-n mod vertiginos, De aceea reciclarea-i de folos. Ca să vezi: e lucru foarte important, Înțeles și fără spusa de savant. Deci, produse vechi creează alte noi, Izbăvind planeta noastră de gunoi. Separarea se va face special Pentru orice necesar material. Poate fi refolosit deșeul „bun”, Mai ales acum, la timpul oportun. Vom avea economii și avantaj, Numai fie îndrăzneală și curaj. Reciclarea menajează azi pe toți, Dacă o respingem, ne vor spune tonți. Reciclarea trebuie de însușit, Hai să ducem lucrul ăsta la sfîrșit… Ecologică (I) Natura toată parcă moare, În rîuri curge doar acid, Pe corpul peștilor – tumoare, Văd broaștele sfîrșit stupid. În lacuri – apă neplăcută, Izvoarele le-am delăsat… De starea lor – demult știută – Nu spune niciun deputat.
  • 71.
    69 Vibrații ecologice Cînd nicinu ninge, nici nu plouă, În brazdă geme bob de grîu, Căci n-o să vadă spicul rouă Și va pieri ca un molîu. Și zarzavaturi se usucă, Lipsește roada de pe pomi, Văcuțe stau și se bulbucă Văzînd în chin pe agronomi. Cu lăcomie stors e cîmpul Ce-a fost odată ciornoziom… Din an în an tot trece timpul, Același observăm sindrom. Pădurile ni-s defrișate, Mistreții fost-au nimiciți, Nici cocostîrci nu dau prin sate Cămin să-și facă fericiți. Și dealuri pleacă a lor frunte, Sînt sărăcite de pietriș… Cu cine, vai, să se confrunte? Cu cei cu legi de ocoliș? Nici clima nu ne mai susține, Pe cer trimite nouri grei, Că după ce o ploaie vine A doua oară n-o mai vrei. Centralele cu-nalte coșuri Împrăștie-n văzduh doar fum – Activitate cu reproșuri, Progres aicea nicidecum.
  • 72.
    Valeriu Rață 70 Înparcuri însă înflorește Infracțiunea braconaj, Nici pe-un minut nu se oprește Acel ce are avantaj. Se înmulțesc activ afaceri, Apar pe primul plan bogați, Dar pînă vezi și satisfaceri Te duci la naiba pe urlați. Avem o lume-nfricoșată De ce se-ntîmplă pe la noi, Dar asta nu-i „povestea” toată, Vom reveni la tărăboi. Ecologică (II) În hrană au pătruns metale, Cu tot ce vrei noi le mîncăm, Științele fundamentale Nu dau răspuns ce consumăm. S-au pus în jur, avid, capcane, Animăluțele se prind… Și nu se vor găsi organe, Această pacoste curmînd. O luncă verde se preface În două clipe în infern, Puteri nu are să dejoace Nici robotul cel mai modern. Deci, flora, fauna dispare, Se vede că făr’ de întors,
  • 73.
    71 Vibrații ecologice La omulnostru e valoare Doar ce-i în punga lui („folos”). Și povîrnișuri des se surpă, Ducînd la vale sate-ntregi, Și nu se numără că-i culpă A unor guvernanți betegi. Trăim cu toții laolaltă Și zi, și noapte în contrast, Temperaturile asaltă Recordurile – caz nefast. Otrăvuri rare se păstrează Să dea perfectul rezultat, Nebunii încă mai optează Să le consume, dar treptat. Iar pungi de polietilenă Se vor „topi” un car de ani Ca să distrugă vreo genă, Să cheltuim și niște bani. Gunoaie stau în abundență Pe unde oameni s-odihnesc… Cum s-a ajuns la o demență Și degradare ce sporesc? Ne cad pe piele radiații, De ele unde să fugim? Se mai implică gravitații De-aceea noi avem regim. Lipsesc, în genere, proiecte De interes național, Iar cele fără de efecte Au votul previzional.
  • 74.
    Valeriu Rață 72 Maimult înclină spre funebru Cea stare-n care am ajuns… Tu poți să fii chiar și celebru, Dar miezul temei – nepătruns. Ce stupid! Inundații, secete ne devastează, Boli apar la noi ce nu se mai tratează. În livezi observ că pomii se usucă, Zarzavaturile, of – la fel, pe ducă. Și animăluțele sînt vai de ele, Zi cu zi devin chiar stranii și rebele. Ne pîrlesc în vară aspre radiații, Tot venind din depărtate, sumbre spații.
  • 75.
    73 Vibrații ecologice Iar ozonulse rărește-n stratosferă – Nimenea soluții clare nu oferă. Poluarea peste tot e ca stăpînă, Noi ne trecem, ea, în schimb, o să rămînă. Se vorbește-n lume, ce mai tura-vura, Noi – cam viclenește! – am spurcat natura. Ploile ne vin de orișice culoare, Iar intoxicarea „fină” ia amploare. Nu continui să dezvolt acuma lista… Spuneți, cît vom rezista în halul ista? Cît mai are omul doar să pătimească? Ce stupid! Reducem viața pămîntească… De ce depinde timpul? – De ce depinde timpul de afară? Pe un bunic nepotul întrebară. – De multe el depinde, măi nepoate, Dar cel mai mult de faptele bărbate. – Explică-mi, bunule, de-a înțelege, Ce trebuie să facă omul-rege? – El trebuie să facă numai bine Atunci cînd în Natură intervine. Apel Oameni de credință bună, Glasul meu a grijă tună, Căci bătrînul Nistru cheamă
  • 76.
    Valeriu Rață 74 Pesavanții cei de seamă Să-i salveze apa, care Doar un pic de viață are. Oameni de credință bună, Versul meu ce vrea să spună? Că de la o vreme-ncoace Codrii nu mai dorm în pace, Simt că vine-a lor pieire Și ne dau, cuminți, de știre. Oameni de credință bună, Văd problemele se-adună, Zile trec, evenimente – Noi uităm de monumente, Se dărîmă, putrezește Ceea ce ne-nveșnicește. Oameni de credință bună, Vine vremea oportună Limba s-o păzim de moarte Și să-i facem dreaptă parte. Zicem că ne e comoară, Dar de ce-o lăsăm să moară? Oameni de credință bună, Soare cît avem și lună, Hai să facem socoteală, Să ieșim din amorțeală, Să ne punem toți pe roate Să salvăm ce se mai poate!
  • 77.
    75 Vibrații ecologice Liniștit săstau acuma? Liniștit să las părinții Să îndure singuratici Și să numere arginții Într-o țară de sălbatici? Liniștit să-l cred pe-acela Care lucruri își adună, Dar și-ascunde daravela Cu o searbădă minciună? Liniștit să trec pe-alături De un pom bătut de boală, De culoarea de pe-omături, Ce pe toți ne înfioară? Liniștit să calc pămîntul, Îmbibat cu cea otravă, Căreia de ani de-a rîndul Tot îi zicem că e bravă? Liniștit s-aștept o seară Cînd vreo bombă o să cadă Într-o prea frumoasă vară Pe orașul meu – să-l ardă? Liniștit să stau acuma, Cînd pădurea nu-nfrunzește, Cînd nerozi se-ntrec cu gluma, Iar „cultura” lor uimește? Liniștit să stau acuma?
  • 78.
    Valeriu Rață 76 Omule,ce e cu tine? Omule, ce e cu tine? Că dreptatea ai urît, Cînd vorbește unul bine, Bagi călușul lui pe gît. Omule, ce e cu tine? Că ți-i chipul năcăjit. Și, apoi, cum asta vine Că pe sine-ai otrăvit? Omule, ce e cu tine? Că devii mai întristat, Jur de jur ai pus la mine Parcă ai fi căpiat. Omule, ce e cu tine? Zile negre întrevăd… Va răspunde oare cine Că a ars Pămîntul hăt? Omule, ce e cu tine?… E timpul să batem în clopot! Pămîntul se-neacă-n otravă, Iar omul devine un robot… De ce să vorbim noi de slavă? E timpul să batem în clopot! Dulceagă ne pare ardoarea, Și viața ne mînă în ropot, Și glia își pierde suflarea… Să batem mai tare în clopot!
  • 79.
    77 Vibrații ecologice Străfulgeră gînduride moarte… La urmă vom rîde în hohot? Fugim pe-o planetă aparte? Sau batem acuma în clopot?! Fu cerul cîndva și albastru, Iar codrul părea că-i mai slobod, Să credem și-n glas de sihastru – E timpul să batem în clopot! Dar nimic nu merge strună Am ajuns c-a noastră țară Seamănă cu o Sahară, O privești și nu știu cum Seamănă cu-n Karakum.
  • 80.
    Valeriu Rață 78 Ieșidin sat și vezi pîrloage, Grîu n-avem, nici nu se coace Fructul de pe pom, că-i dată Frunza lui cu „apă moartă”. Uite: au căzut de-a pluta Vitele-n ocol cu suta. Trist… și ard de nerăbdare Ca să aflu ce le doare. Pe cîmpie pitpalacul Pare că a dat de dracul, Dropia la fel dispare, Nici fazanul șanse n-are. Diabetul toarnă zahăr, De o vreme-i mare mahăr, Cancerul – făcînd ravagii – Ne sufocă de plîng dragii. Capul suferă de febră – Gripa vine (cea acerbă!), Mi te prinde ca în clește SIDA ce se răspîndește. Cîte boale sînt pe lume Chiar la noi s-au strîns anume? Suflă vîntul și le-mparte Fiecăruia în parte. Ne reduce la tăcere Bruma noastră de avere. Nici un fel de bucurie – Că plutim în sărăcie.
  • 81.
    79 Vibrații ecologice Doarme somnulfără vise Omul crud ce în culise Face să închidem ochii Cînd de codri te apropii. Aruncat-am o ocheadă Lacului, dar o armadă – Nouri negri – împînzit-au Orizontul. Amurțit-am… Totul e amorf, și nu vei crede: Moartea nașterii precede, Căci și-acei cu mintea trează Prosperarea ei veghează. Te cuprinde amețeala De atîta vorbă goală, Că va fi și vreme bună, Dar nimic nu merge strună. Tablou sinistru Unde să pornești la drum, Cînd peisajul e sinistru? În orașe – numai fum, Murdării se scurg în Nistru. Ca s-aducă lanul rod, Adunăm Academia Și-l răpunem rău de tot, Aplicînd faimos chimia. În vagoane clorofos S-a adus și-i dat… la vite, Mă străpunge pîn’ la os „Binele” din pesticide.
  • 82.
    Valeriu Rață 80 Stauși codrii întristați – Lipsă-i roua lor divină, Pleacă ciute pe urlați – Caută-i pe cei de vină. Dacă dai de un izvor, Crezi că e cu apă dulce? E să spun îngrozitor Unde apa cea te-a duce… Apă bună de băut, Limpede, răcoritoare, Știți că fost-a și în Prut, Dar acuma e… cu sare. Și Bugeacul peste ani, S-a făcut o sărărie, Investim într-însul bani, Dar nicicum ca să învie. Pe Saharna am spurcat Că se-ntreabă orice piatră: „Unde-i grija cea de stat? Obligații cine poartă?” Eu de-acuma o știu cert: Poți vedea sfîrșitul lumii, Unul singur nu mi-o iert, Dacă nu oprim nebunii.
  • 83.
    81 Vibrații ecologice Gravă-i situațiacu mult mai mult… Oamenii din timpurile vechi preferă Să privească ce mai e în atmosferă. N-au văzut în ea ceva deosebit, Norii doar și mersul lor mereu grăbit. Astăzi însă lucrurile ni se schimbă, Alți sînt norii ce pe cer, greoi, se plimbă. Ei sînt doldora umpluți cu poluanți – Adevăr ce-i confirmat și de savanți. Respirăm în fiecare zi otravă, Nu ne-ajunge aer chiar și în dumbravă. Nu-i destul că iese fumul din țigări, Mai apar incendii (foc de nicăieri!), Se adaugă și – din eșapamente – Gaze după care iei medicamente… Tot ce-i scris mai sus – expunere pe scurt, Gravă-i situația cu mult mai mult… Pîrîul Parcă nu demult acest pîrîu Se-ntindea în vale ca un brîu. Limpede ca lacrima din ochi Apa lui curgea din dure roci.
  • 84.
    Valeriu Rață 82 Locmai pitoresc nici nu era, Satul cu pîrîul se mîndrea. În oglinda apei îți vedeai Chipul aplecat și… îl sorbeai. Se vedeau și depărtații nori, Fapt ce nu mai poți să îl ignori. Între lespezi locuiau și raci, Iar la maluri fremătau copaci. Armonie deci cîndva a fost, Astăzi lucrurile stau cam prost. Brîul s-a făcut o ață doar – N-are bietul debit necesar. Marginile i s-au scorojit, Nu mai e plăcut și mult iubit.
  • 85.
    83 Vibrații ecologice Păsări, animalel-au uitat – Nu e apa cea de altă dat’. Oamenii s-au lepădat de el… Ce-l mai doare frîntul suflețel!… Oare e pecetluit pe veci, Pîrîiașe dragă, tu să seci? Oceanul Imensitatea de ocean uimește, Un monstru parcă la adînc trăiește. Trimite peste țărmuri uragane, Iar unele din ele-s campioane La dărîmatul caselor frumoase, La alte pacoste „ingenioase”. El Niño pare ca o jucărie, În mîna lui – chiar o bijuterie. Întocmai cum e scris în manuale: Furtuni, vîrtejuri, ploi torențiale, Taifunuri și cicloane se vor naște… Deci, răul ce se-ascunde ne mai paște.
  • 86.
    Valeriu Rață 84 Da Da– ecologia nu concede, Da – pădurea-i aurul cel verde. Da – fii brav la identificări, Da – dezvață oameni de țigări. Da – împarte numai bunătate, Da – pledează pentru sănătate. Da – să faci pămîntul paradis, Da – să ții deșeul doar închis. Da – proiectelor de reciclare, Da – o luptă contra poluare. Da – un prim cuvînt e pentru sol, Da – prevină orișice pîrjol. Da – cu fața înspre animale, Da – copaci să nu vedem în jale. Da – atenție la izotop, Da – și zgomotului zicem: „Stop!” Da – în apărare-i biosfera, Da – așijderi Marte și Venera. Da – dezastrul trebuie oprit, Da – lovire-n crudul ipocrit. Da – ca fiecare să iubească, Da – salvează viața pămîntească. Da – să fie-n țară ca-n muzeu, Da – să ne ajute Dumnezeu.
  • 87.
    85 Vibrații ecologice Nu Nu strivifrumoasa, alba floare, Nu desparte rîul de izvoare. Nu ucide niciun greieruș, N-asmuți pe cîinele ghiduș. N-arunca în jurul tău hîrtie, Nu strica un cuib, o colivie. Nu călca voios pe mușuroi, Nu umbla-n papucii cu noroi. Nu aprinde focul în pădure, Nu fă pisicuța să îndure. Nu sustrage lemne pentru foc, Nu zvîrli în preajmă un chiștoc. Nu deschide porțile otrăvii, Nu răpune aerul dumbrăvii. Nu distruge ce-i un zăcămînt, Nu exploata acest pămînt. Nu fi cel ce face poluarea, Nu mai amîna deci curățarea. Nu crea la nesfîrșit orori, Nu lăsa să piară puișori. Nu pătrunde unde nu se poate, Nu strica zidirile create. Nu răbda pe an atîta rău, Nu da vina doar pe Dumnezeu.
  • 88.
    Valeriu Rață 86 Nu-nzadar de-o Țară e cinstit Lui Alecu Reniță Într-o vreme, straturi de uitare S-au lăsat pe plaiul românesc, El a fost răzbunătorul care A purces în stilul strămoșesc. Cînd era regimul în picioare, Stăpînirii hîde s-a opus – A făcut trei ani de închisoare, Dar la lume asta nu a spus. Ajungînd în cea deputăție, Ce ca om politic l-a marcat, Fără urmă de zavistnicie În sudoarea frunții a lucrat.
  • 89.
    87 Vibrații ecologice Astăzi îlvedem că prelungește Datoria lui de patriot – În ecologie investește, Susținînd programele-pilot. Șef la publicația „Natura”, Pe deasupra maistru-fotograf, El respinge contrafăcătura Și deschide noul paragraf. Spornic, tipărește cărți, albume Despre frumusețile din jur, Și mai roagă să-l urmăm anume Savurînd pe-acestea în sejur. Radioul, televiziunea Ni-l prezintă în tumult pe viu, Îi vedem arzîndă pasiunea Pentru cîte lucruri nu mai știu. Demnitatea lui națională – Mai presus de orișice valori, De aceea n-are pricopseală, E și îndărătnic uneori. Cel mai mare merit – curățarea Sufletelor de impurități, Mai întîi de toate vrea schimbarea, Să găsim – în verb! – afinități. Caracterul său și-l demonstrează Să-i devină visul împlinit, Orice vicleșug repudiază – Nu-n zadar de-o Țară e cinstit.
  • 90.
    Valeriu Rață 88 Clopotarulconștiinței noastre Lui Ionel Căpiță În literatură un poet de seamă, Iar în publicistică un angajat… Îl aud ades – la radio declamă Versuri expresive-n ritmul sacadat. El nu înconjoară, merge pe de-a dreptul, Ține foarte mult la consîngenii săi – Sigur, că își pune-n ambrazură pieptul Să oprească crima, cruntele bătăi. Curajos, tratează teme dureroase… Indignat profund de-acel comportament Rău, prin care ni se bagă spaima-n oase, Ne păzește de pericol permanent. Dragostea-i de Țară, mamă, tată, frate E de-a lungul anilor ce trec grăbiți, Spune-n tîlcuri, multe și adevărate, Cum să fim în viață tari și mai uniți. Revista „Natura” Ne prezintă minunata noastră țară, Spiritul aici predomină deplin, De pe cînd revista se înființară Noi cunoaștem și dulceață, și pelin. Ea ne apără natura fabuloasă, Ne arată bogății ce le avem, Dar dezvăluie și partea frauduloasă Și necunoscută de absurd sistem.
  • 91.
    89 Vibrații ecologice Lună dupălună o interesează Munca demnă a distinșilor savanți, Cu poporul optimist colaborează, Aducînd pe pagini oameni captivanți. Fiecare număr – o descoperire… Iat-o: făr’ discriminări și părtiniri, Face Neamului creștin o întărire Și de trebuință îmbunătățiri. Ecologiștii Ei iubesc natura ce ne înconjoară, Ei pledează pentru traiul sănătos, Lupta lor cu ignoranții nu-i ușoară, Dar aduce țării noastre mult folos. Îngrijesc de orice slabă vietate, Se confruntă și cu poluarea cea Ce ne strică liniștea-n societate, Ce ne-ar omorî pe toți de ar putea. Se încumetă să intre la miniștri, Noi avem noroc de ei că bravi ne sînt, Se trezesc ades în rolul de arbitri – Doar frumosul și plăcutul apărînd. Au o misiune simplă, minunată – Viața noastră (care este dar divin!) Să o facă pururi necontaminată De excese care astăzi intervin. Sînt eroi modești ai timpurilor noastre, Se aruncă-n confruntări de sar scîntei, Se bazează doar pe legi, dar nu pe oaste, Cînd vorbesc cu oameni și propun idei.
  • 92.
    Valeriu Rață 90 Haisă-i ajutăm în calea lor cea dreaptă, Tot pămîntul să devină ideal – Omenirea să se urce pe o treaptă Mai înaltă pe rîvnitul piedestal. „Literatura şi arta” Colectivului de scriitori şi jurnalişti Lupta între alfabete Iată parcă s-a sfîrşit, Truditoare, fără spete, Eşti din nou de neclintit. Rezoluţia e gata: Acţiuni, dar nu cu gloata. Trebuie să-nvingem robul, Urma lui din viaţa noastră, România, parte globul Au subscris şi tot adastă. Şansele oferă una: Integrarea sau ranchiuna... Ard în inime române Rugurile salvatoare – Toată pleava, azi ori mîine, Aruncată-i în cuptoare...
  • 93.
    91 Vibrații ecologice Revista „BiblioPolis” Noiavem o dragă, dulce floare – O revistă bine cunoscută... Între cărţi propice concrescută, Răspîndeşte-n jurul său lucoare. A dreptăţii spadă şi redută, E acea ce ne-a adus valoare... Noi avem o dulce, dalbă floare – O revistă bine cunoscută... Veritabilă ambasadoare – Locul prim în orişice dispută... Ea ne dă profesiei amploare, Şi putere încă ne-ntrecută... Consolarea noastră astăzi – floare, O comoară... Nici nu se discută!
  • 94.
    Valeriu Rață 92 „Verzii”iată cum lucrează Orice timp ar fi afară Noi de lucru toți avem: Măturatul lîngă scară, Iar apoi și pe teren. Întrucît e faptul zilei, Flori sădi-vom în scuar, Chiar și împrejurul vilei, Și pe lîngă trotuar. Ca s-avem odată umbră, Vom sădi cîțiva copaci, În grădina cea salubră Noi, la fel, vom fi dibaci. Munca noastră mult contează, Nu-n zadar ne-au lăudat: – „Verzii” iată cum lucrează – Cu motiv, organizat. Totul poți schimba Dacă ai dorință Și obișnuință, Totul poți schimba – Lumea e a ta. Despre poluare Să vorbești mai tare, Iar la sat, oraș Vei avea făraș.
  • 95.
    93 Vibrații ecologice Poți opriracheta Și salva planeta, Pe fertilul sol Nu vărsa petrol. Smogul de afară Trebuie să piară – Cît privești în jur Fie aer pur. Apa se reduce, Cine să ne cruțe? Noi dinamităm Bunul ce-l avem. Pleacă specii rare Fără înturnare, Orice organism Bate-n egoism. Specia umană Mai că n-are hrană, Merge-n viitor Ce-i pustiitor. Spune doar trei slove: „Stop la catastrofe!” Și să ai un vis – Viața-n paradis. Fă deci o schimbare, Cea ce mult te doare… Traiul e posibil Într-un loc oribil?
  • 96.
    Valeriu Rață 94 Dacăai dorință Și obișnuință, Totul poți schimba – Lumea e a ta. Moare rîul Bîc Curge-n capitală Apă nevitală. Adîncimea ei E, de obicei, Cît ar fi o șchioapă, Că-i în grea etapă. Împrejur – gunoi, Aruncat de noi. Pline-s de toxine Apele puține. Pește-n rîu e ioc – N-are deci noroc. Orice vietate Numai ofuri scoate. Neplăcut miros, Luciu unsuros… Calea-i lungă tare Spre purificare… Să vă spun atît: Moare rîul Bîc.
  • 97.
    95 Vibrații ecologice Răut, rîuîmbolnăvit Răut, Răut, mi te-ntreb Cînd te văd de-acuma sterp: Cine azi te apără? Care stat sau tabără? Răut, uite ce-ai pățit: Apa ți s-a înnegrit. Nu mai crești grădinile, Speli, în schimb, mașinile. Numai cîte-n tine curg, Apa-ți arde ca un rug – Te adapă oamenii Cu petrol și… iartă-mi-i.
  • 98.
    Valeriu Rață 96 Cănu știu ce fac deloc De te pun pe tine-n joc. Ți-i distrusă fauna, Știm și care-i dauna. Răut, rîu înnămolit, Am venit și te-am jelit. Fug de tine ciutele, Gîștele cu sutele. Am văzut cum tu trăiești, Rîu ce-ai fost ca în povești. Peștii – numai coastele, Te blestemă broaștele. Se adună-n valea ta Coloranți ce pot ghida, Fără forță fizică Fac o stare ftizică Și apar prin alergii Pe mînuțe de copii… Schimbă ierbii hainele… Cum? Păstrează tainele!… Cornorații de nitrați S-au făcut cu dînșii frați. Toată lumea tremură – Ei se află-n zmeură Și în roșii, și-n cartofi Ce-s cu rîul limitrofi.
  • 99.
    97 Vibrații ecologice Ne atacăhoardele Cînd străluce soarele, Hoardele de prin gunoi Și puhoaiele de zoi, Hoardele microbilor Pînă-n stratul norilor. Răut, care ești pătat, Ani de zile tulburat, Vai, îți vine finele – Seci ți-s toate vinele… Răut, rîu îmbolnăvit, Cît mai ai de suferit? Cineva doar trebuie Boala să ți-o sperie…
  • 100.
    Valeriu Rață 98 Răut,ești de pătimit – Am venit și te-am bocit. Plec de-aici mai repede – N-ai cum sta pe-o lespede. Ichelul apocaliptic Valea Ichelului fu cîndva frumoasă, Îi cunoaștem și descrierea faimoasă. E știută, mai ales prin defileu, Lîngă Cricova îl admiram și eu. În prezent, se pare că a fost poveste, Din splendori avem doar urmele modeste. Bucuria noastră ține de trecut, Ichelul e rîu de nerecunoscut. Apa lui e tulbure ca în băltoacă, Iar pe malul lui copiii nu se joacă. Vai, se zbate în procesul destructiv, Ministerul parcă e un corp fictiv. Vezi deșeuri, pungi de plastic aruncate Și obiecte vechi ce bat în sănătate. Lucruri fără trebuință stau pe mal, Care zace într-un hal fără de hal. A crescut volumul apelor fetide, Nu răspunde nimeni nici de la partide. Cineva ne spune de un gust amar, Nu-l interesează asta pe primar.
  • 101.
    99 Vibrații ecologice I seia cu-ncetul apa de la moară… Cine se va face totuși de ocară? Poate se găsește omul și pe drept Se va prinde cu netrebnicii de piept… Nistrul cere ajutor Fluviul cu apă cristalină Pînă nu demult ne-a încîntat, Noi, stăpîni, lipsiți de disciplină, Faima lui de veacuri i-am curmat. Din verdeața ce a fost – nici urmă, Pe la maluri s-a depus un mîl Ce peisajul țării îl transformă – Păsări nu se mai aud: fîl-fîl! Peștii sufocați cu greu înoată, Caută un loc mai potrivit Unde pesculeții să și-i scoată, Dar degeaba… Fi-vom oare chit? Apa debitul își micșorează, Pleacă prin sistem de irigări Și probleme alte generează: Florei, faunei – amenințări. Alteori provoacă inundații Și alunecare de teren, Ce se-ntîmplă sînt doar ecuații, Rezolvarea lor – un scop peren. Stă alocuri crasă murdărie, Se descarcă roabe cu gunoi,
  • 102.
    Valeriu Rață 100 Epuțin să facă pușcărie Cel ce seamănă în jur nevoi. Întreprinderile scurg toxine, În pericol viața noastră e… Să-l învinuim acum pe cine Că inspecții nu instituie? Însă, să luăm cu toții seamă: Bietul Nistru cere ajutor, Necesară este o reclamă Și dorință, corespunzător. Ce-am văzut pe mal de lac Într-o zi pe la amiază Am venit pe mal de lac, Și văzusem ce urmează (Poate fi să vă displac):
  • 103.
    101 Vibrații ecologice Valurile sîntpătate, Mîl de secetă crăpat Și cutii – pe jumătate Cu vopsea s-au aruncat. Mai încolo o tigaie Veche, dar și doi papuci, Lînă putredă de oaie, Deformați cîțiva butuci. Tot acolo un burete Și o piesă de motor, Ambalaj de țigarete, De la carte un cotor. Patru roți de bicicletă, Linguri, chiar și un cuțit, O vitrină incompletă, Cablu neobișnuit. Un borcan cu murătură, La distanță trei ciorapi, Cioburi de la o sculptură Și scheletul unor crapi. Rîncezită mortăciune, Un palton ce fumegă, Fiare în coroziune, Sticle și o foarfecă. Zeci de ruginite cuie, Inutil, un strîmb abac, Jucărie alb-verzuie, O cămașă de bumbac.
  • 104.
    Valeriu Rață 102 Deparfumuri noi flacoane, Un cogeamite baros, Scorojite telefoane, Mineral periculos. Asta este doar o parte Dintre cîte am văzut, Am să fac curînd rapoarte Pentru… Eco-Institut. Pădure tratată cu vrajbă A ars o întreagă pădure, Se văd numai cioturi mahmure… Nici urmă din ce ne fusese – Comoară cu ramuri prea dese. Mai fumegă lemnul pe-alocuri C-a fost pălălaie de focuri. Pămîntul e mort sub jeratic – Și el a zăcut ca ostatic. În aer planează cenușă Și nimeni nu rîde din gușă. Căci asta-i durerea din preajmă – Pădurea tratată cu vrajbă. E cazul s-o plîngem cu toții, N-or plînge, la sigur, netoții, Pe care îi credem de vină, Dar nu îi cunoaștem la mină.
  • 105.
    103 Vibrații ecologice S-a tăiatpădurea toată E o stare ce-i soldată Cu un sacrilegiu cras. S-a tăiat pădurea toată, Numai cioturi au rămas. Fost-a o minunăție Toată lumea fascina, Într-o zi – cu barbarie – Nici nu-ți poți imagina: Arborii din cea pădure Prăvăliți erau în jos, Lemnul s-a cărat aiure Și-i păstrat acum la dos. Plîngem după frumusețe, Infractorii nu-s găsiți,
  • 106.
    Valeriu Rață 104 Necuprinde o tristețe Și sîntem nemulțumiți, Că averea fu furată, Că făptașul n-a fost prins… Teamă ni-i că altă dată Tot rămîne neatins… Izbăviți-ne de larmă Ce se-aude colo-n stradă? Rocherii s-au strîns grămadă Și tot urlă – pînă cad De răcnire și cîntat. Cine iarăși deranjează Locatarii în amiază? Grup micuț de bețivani – Ei crezînd că-s… suverani. Au pornit motociclete – Sunetul ca de rachete… Puneți vată în urechi: Bikeri noi, năraviri vechi. Izbăviți-ne de larmă, Faceți atmosferă calmă… Zgomot, rînjet, tărăboi Nu mai suferim la noi. Poluarea Cel mai crunt vrăjmaș ni-i poluarea, Să-ncercăm a-i face prezentarea.
  • 107.
    105 Vibrații ecologice E însol, în apă și-atmosferă – Răutate pentru-ntreaga Terră. Un dușman mai mare nu mai este Pentru o natură ce ne fericește. Nu se lasă de-a fi sfîrtecată – Cade pe orice, depune pată. Boli aduce neîndurătoare Și de viață e o răpitoare. Cine-i iese arbitrar în cale Va avea refaceri radicale. Aciuată-n orice crăpătură, Ne tratează cu venin și ură. Ea pîndește plante, animale – N-au comportamentele normale. E din murdărie adunată Și în scumpe bunuri impregnată. Se strecoară dîrz în alimente, Chiar și-n unele medicamente. Fructele de ea „însuflețite”, Cu regret, devin nefolosite. Iar legumelor le dă o doză De culoare – prin „metamorfoză”. În pîrîuri și văzduh domină, Peste ani va exploda… o mină. Iar în mediile-nvecinate Face un prăpăd barbar în toate.
  • 108.
    Valeriu Rață 106 Împreunăcu deșeuri pleacă Și transformă locurile-n cloacă. Ea persistă prin coexistență, Că așa-i a ei proveniență. Nu se știe de la ce provine… Poate de la fabrici și uzine, Poate de la starea lăsătoare A ființelor superioare… Poate cosmosul avid o-mproașcă Peste noi ca să ne zăpăcească. Pentru perturbare are forță, Biruind se plimbă cu o torță. De o vreme este depistată Și-unde e o parte mai curată. Dar de vină-n toate ce le face Este omul – el o lasă-n pace. Ba mai mult: cu sîrg o întărește, Nicio luptă ca să-i dea… O crește… În curînd ea – singura stăpînă! – Va dori să-i zicem că-i… o zînă! Contra poluării Viața noastră fi-va mai frumoasă, Dacă ne vom îngriji de casă. Sufletul va fi mai liniștit, Dacă vom acționa grăbit.
  • 109.
    107 Vibrații ecologice Trebuie stîrpităpoluarea, Conștientizîndu-i just urmarea. Să se facă peste tot curat, Iar gunoiștea de-nlăturat. Să scăpăm de fum din țigarete, Să reducem startul de rachete. Să uităm că noi avem mașini – Sînt plămînii de otravă plini. Nu vom folosi deci pesticide – Și scăpăm de ploile acide. Să salvăm în rîuri, lacuri pești – Să ne doară inima de-acești. Grijă să avem mereu de aer, Căci ne-așteptă soarta unui fraier.
  • 110.
    Valeriu Rață 108 Refuzîndla arderi de cărbuni, Cine zice că vom fi nebuni? Și deșeurile mai puține Fie… Să dispară ar fi bine… Să ne amintim mai des de sol, Rău păți-vom, de-l surprindem gol. Zgomote, la fel, să nu producem, Bucurii nespuse să aducem. Pretutindeni – într-un sat, oraș – Trebuie să fim severi ostași. Ecoprovocarea Dacă noi vom ocroti natura, Nu-i vom auzi văitătura. Știm că asta nu e prea ușor, Dar avem elan generator. Dacă-i vom stopa perfida stare, Ea ne-a da din toate cîte are. Hai în grabă să ne adunăm Și de poluare să scăpăm. Hai să ne-apucăm cu pasiune, De această sfîntă misiune. Curățenie să fie peste tot – Iată principalul nou pivot! Ecoprovocarea este bună – Lucrul nostru facem împreună.
  • 111.
    109 Vibrații ecologice Noi penimeni nu ne bizuim, Scopul nobil ni-l îndeplinim… Roșia Montană În Carpați se naște un dezastru Ecologic fără precedent, Ne vor judeca nepoții aspru, Dacă nu vom proceda atent. Ne va înghiți cianurarea, Nu vom fi de aur bucuroși, Dacă nu oprim exploatarea Excesivă de pe munții roși. Suferința miilor de oameni Trebuie să fie în prim-plan, Căpătăm la urmă niște galbeni, Dar vom plînge-n barbă an de an. Sînt posibile și accidente, Iar argintul nu ne va salva… În haznaua statului procente Jalnice stăpînii ne vor da… Cerem cercetări meticuloase, Divergențele să n-aibă loc, Țara să se-aleagă cu foloase, Avantajul fie reciproc. Spiritul poporului primează, Care prin convingător semnal, Debandada proștilor stopează – La nivel înalt, național…
  • 112.
  • 113.
    111 Vibrații ecologice Delta Dunării Zonărelativ neperturbată, De milenii insistent creată. E al țării natural sistem, Trai îmbelșugat în el avem. Paradisul păsărilor este Și vestit prin felurimi de pește. Un muzeu faimos la aer liber, Asta nu doar eu așa consider. Să păstrăm această bogăție, Să rămînă ca… sălbăticie. Arderea haotică de stuf E pricina crudului năduf. Mai severi să fim cu poluarea Care face decăzută starea. Și distrugerea să n-aibă loc, Nici necazul pentru mormoloc. Orice vietate – ocrotită, Cei ce-ncalcă legi amenzi achită. Să-i urîm deci pe braconieri, Să excludem grave devieri. Ilegalitățile pe loc stopate, Deltei îi transmitem sănătate. Să ne-ntîmpine frumos pe toți Și să-i bucure și pe nepoți.
  • 114.
    Valeriu Rață 112 Cîtse va mai prelungi așa? Dunărea, cu apa ei cîndva curată, Tristă-i azi, o văd mai mult îngrijorată, Că pe tot parcursul este poluată. De la întreprinderi se preling doar zoi, Murdării aduc și violente ploi – Fluviului i s-a declarat război. Pete de petrol plutesc nestingherite, Păsările ies din ele jigărite, Iar pe maluri – sate deznădăjduite. Peștii nu mai pot, la sigur, respira, Vitele refuză a se adăpa… N-are cine starea de a ancheta… Spuneți: cît se va mai prelungi așa? Carpații trebuie salvați Plînge țara toată că-i o jale – Au Carpații zile infernale. Dacă nu sărim să-i ajutăm, Peste-o vreme n-o să-i mai avem. Bogăția lor forestieră Doar escrocii ageri o preferă. Lemnul bun ca aurul la cost Se comercializează prost. Furturile astăzi iau amploare, Banii curg în groase buzunare.
  • 115.
    113 Vibrații ecologice Iar pămîntulcare-i defrișat Nu mai este întrebuințat. Se va cotili curînd la vale, Distrugînd ce întîlnește-n cale. Zăcămintele din an în an Scad că sînt extrase de vreun clan. Animale – cinic – sînt strivite, Chiar de legea aspră nu permite. Se impune tot ce-i negativ – Lipsă e elanul combativ. Rîuri și izvoare poluate Cînd vor deveni-n sfîrșit curate? Într-o regiune ca din basm S-a format o stare de marasm.
  • 116.
    Valeriu Rață 114 Pagubade-i conștientizată, Nu ajunge pîn’ la judecată… Știu că toți sîntem prea ocupați, Dar Carpații trebuie salvați. Cernobîl O durere pentru totdeauna… Cîte chinuri el a suportat! S-a întunecat la față luna, Cînd reactorul a explodat. Lumea fost-a foarte speriată De acest incendiu nuclear – Nu putea a fi utilizată Nicio apă, barem un pahar. A lăsat văcuțe, păsări, case, Strămutîndu-se pe alt meleag – Ce cu anii se edificase Se pierduse în învălmășag. Prin oraș doar aerul aleargă, Nu e nici țipenie de om… Cine e în stare ca să șteargă Pacostea lăsată de atom. Nu dă, Doamne, să se mai repete Un dezastru strașnic ca acest, Căci refacerea e de-o scumpete Ce-o veți presupune din context.
  • 117.
    115 Vibrații ecologice Fukushima Cu atomultrebuie să fim atenți, Doar sîntem de el cu totul dependenți. Astfel de calamitate n-a mai fost – Lume multă a rămas făr’ adăpost. Au mutații animale, dar și flori… Cel mai rău că se dezvoltă și tumori… Pe pămîntul cela nu va locui Nicio vietate… Ani vor trebui Ca să treacă pînă se vor resemna Oamenii ce au plecat din partea cea. Fukushima tînguiește pîn’ acum, Însă merge înainte pe-al său drum… Fukushima este, după accident, Strigătul la cer, al nostru, evident… Ce concluzii tragem din acest flagel? Să excludem întîmplări, nevoi la fel… Hiroshima și Nagasaki Soarta lor a fost comună – Cîte-o bombă le-a strivit… După marea cea furtună Leacul nu și-au mai găsit. În orașele lugubre Sîngerează încă răni – Pe pămînt rămas-au umbre Ale multor cetățeni.
  • 118.
    Valeriu Rață 116 Greula viață se revine, Oamenii și astăzi mor, Pare n-o să se termine Cel dezastru-ngrozitor. Un război e suferință, Să oprim orice dezmăț… Da, ne este în putință Să-l răpunem cu dispreț. Războiul Este răul cel mai mare Dintre cîte pot a fi… Se gîndește la urmare Cineva de pe aci? Viața n-are importanță, Împrejur e doar prăpăd, Nimeni nu-i în siguranță, Lipsurile se succed. Se aplică armamente, Drumuri se distrug, clădiri – Zero raționamente, Fără număr osîndiri. Cheltuială de muniții (Oare pentru adevăr?), Se agită ipocriții – Atîrnăm de-un fir de păr. Și natura pătimește, Chiar întregul Univers, Omenirea-nebunește, Prejudiciul – imens.
  • 119.
    117 Vibrații ecologice Dezarmarea –o soluție O problemă foarte actuală, Pentru noi la scară mondială. Că planeta-i suprasaturată, De atîtea arme populată. Cum de le mai duce ea în spate? Ele toate trebuie stricate… Ca pe bunul-simț să îl insulte, Arme s-au făcut atît de multe… Dacă le vom aduna-n grămadă, Luna de pe cer n-o să se vadă… Dacă le vom pune înșirate, Pîn’ la stele s-or întinde poate. Pot sfărma Pămîntul într-o clipă… Și de bani, desigur, e risipă… Ca soluție e dezarmarea – Asta este pentru noi salvarea. Nu dorim să moară feciorașii, Ci să crească-n cîmpuri toporașii. Nu dorim să se dărîme case, Ci să creștem roade uriașe. Armele să le-aruncăm la groapa De gunoi. Să nu vorbim degeaba… Gîndul fie pus în acțiune Și ghidați să fim de rațiune.
  • 120.
    Valeriu Rață 118 Stareexcepțională Vremea brusc ni se schimbară: Ninge-n miez de primăvară – În aprilie, în țară… Arborii nici nu rezistă, Căci ninsoarea tot persistă – O belea nepacifistă. Peste ei a dat năpasta – Doborîtă le-a fost creasta, Nu s-a mai văzut ca asta. Pretutindeni accidente, Nu ajung echipamente, Pagubele-s evidente. Iată deci și-n zi vernală Stare excepțională, Mulți ar zice infernală. Ce e cu globul pămîntesc? Tabloul libertății noastre E astăzi numai bun de plîns, Lansăm rachete înspre astre, Iar omul pe Pământ – constrîns. Avem în jur mașinărie Și internet sofisticat, Dar ne lipsește viața „vie” (Un pleonasm justificat). Întreg procesul tehnologic Conduce numai în abis,
  • 121.
    119 Vibrații ecologice De-ar fiîn el ceva și logic, Ar fi trăit cum e în vis. Luăm cu toții mime grave Cînd chimicalele ne bat, Sau cad din cer aeronave, Fiindcă clima a „turbat”. Planeta-ntreagă-i sfîrtecată De radiații nebunești, Deci hrana e modificată – Ce vrei să spui nici nu-ndrăznești. Se-ntrec la daune furnale Și aerul e poluat – Vom apuca vremi infernale, Nimic aici de-adăugat. Se-aprind pădurile bătrîne, Landșaftul zace în pîrjol, Nu are adăpost un cîine, În iazuri picură… petrol. Amestecul de fum și ceață Pe nimeni nu îl miră, zău, Nici că-n Sahara se îngheață, În Antarctida-i cald mereu. Ozonul necesar – o vrere, Mai clocotește apa-n mări Și suportăm doar cu durere Catastrofalele urmări. Tsunami – o amenințare, Pe țărm aduce doar prăpăd, Iar uraganele-s în stare Să facă „găuri” în buget.
  • 122.
    Valeriu Rață 120 Nestrică rînduieli vulcanii, Cutremurele ne lovesc Incomparabil cu dușmanii… Ce e cu globul pămîntesc? Și pietrele se sparg în două Cînd văd în jur atît dezmăț… E lipsă de-o vedere nouă… Ah, iat-o spînzură-n juvăț… Numai cîte omul face… Animalele vînează, Atmosfera poluează, Zăcămintele le suge, Iar pădurile distruge, Cîmpurile jecmănește Și războaiele pornește, Roadele le compromite, Praful străzilor înghite, Ce pornește totul strică Rău toxinele aplică, Florile barbar le rupe, Iar progresul întrerupe, La distrugere instigă, Bobîrnace doar cîștigă, În apocalips există, Cu soluții vagi persistă, Toate legile ignoră, Numele și-l dezonoră, Pe stăpînul vrea să joace, Numai cîte omul face… Mie asta îmi displace…
  • 123.
    121 Vibrații ecologice Despre fumat Da,fumatul dăunează sănătății, Nimeni nu mai spune că-i neadevăr – Un imperativ al actualității, Care ne frămîntă gîndul nostru, sper. Mai curată fi-va atmosfera toată, Aerul din jurul nostru n-ar ofta, Că îl tulbură duhoarea ne-ncetată De țigară… Fumul poate indigna O societate pînă la negare – El n-aduce omenirii vreun folos, Ci produce în țesuturi o tumoare Și răpune, ba ucide nemilos. Să începem lupta pentru limpezime, Să ne izbăvim de strașnicul flagel, Dacă nu găsim îndată istețime, Sănătate bună n-o s-avem defel. Jind Viețuiască-n tihnă animale, Păsări să se-avînte înspre cer, Ploile să cadă mai domoale, Verile să vină fără ger. Aibă florile culori de toate, Aerul să fie-nmiresmat, Iar în lacuri peștii să înoate, Gîzele să se adune la un sfat. Crească brazii verzi, înalți la munte Și stejarii seculari, vînjoși,
  • 124.
    Valeriu Rață 122 Curcubeuvărgat să facă punte Între stînci și nourii pufoși. Roua să sclipească dimineața, Bucurii aducă în șirag, Înfrumusețeze splendid fața Un surîs al omului cel drag. Copilași în parcuri să se joace, Iar albinele, cărînd nectar, Facă miere, care mult ne place, Să scăpăm odată de amar. Albă nea pe cîmp să se aștearnă, Încălzind sub brazdă micul bob, Licărească stelele-n lucarnă Chiar și pentru un bolnav miop. Lumea să aprecieze fapte, Să avem în țară mulți eroi, Tinerii să tindă către carte Și să fie totuși mai vioi. Nimeni pe Pămînt să nu îndure, Să lipsească-n genere desfrîu, Înverzească veșnica pădure, Roadă mare să avem la grîu, Să se țină vlaga în izvoare, Și Natura-Mamă s-o iubim, Să îi protejăm făr’ încetare Orice colț încîntător, sublim. Fluviile curgă lin pe șesuri, Soarele să rîdă în zenit, Iar poeții să compună versuri Despre pacea fără de sfîrșit.
  • 125.
    123 Vibrații ecologice Îndemn ecologic Haisă protejăm natura, Să-ntărim deci legătura. Dacă soarta ei îți pasă, Vino cu întreaga clasă. Să o ajutăm în toate Din nevoi de a o scoate. Cine primul îndrăznește Numai laude primește. Dar cine e de vină? În jur domnește-o mare debandadă, Gunoiul este aruncat în stradă. Dar cine e de vină? Și mii de peturi iată dau năvală, Predominînd în vremea estivală. Dar cine e de vină? La noi și reciclarea-i neglijată, Iar poluarea, sigur… apărată. Dar cine e de vină? Se-mpuținează apa în izvoare, Iar florile-s deloc mirositoare. Dar cine e de vină? Căldurile prea mari ne fac păcate Și regiuni întregi sînt perturbate. Dar cine e de vină?
  • 126.
    Valeriu Rață 124 Deani se scurg toxinele-n pîraie, Cu coloranți ne vine cîte-o ploaie. Dar cine e de vină? Pămînt mănos dispare din cîmpie, Formînd pe veci o grea anomalie. Dar cine e de vină? Dispar și habitatele pe Terra, Curată n-a rămas nici stratosfera. Dar cine e de vină? Avarii la centrale nucleare Ne lasă muți și fără apărare. Dar cine e de vină? Sistemul ecologic degradează, Soluții prea puține figurează.
  • 127.
    125 Vibrații ecologice Dar cinee de vină? Sîntem cuprinși de mult de indolență, Că nu pătrundem pînă în esență. Dar cine e de vină? Ieșim cu totul din realitate, Natura piere în captivitate. Dar cine e de vină? Viitorul să ni-l îngrijim Lumea judecă doar după fapte… Ce avem făcut acuma bun? Stau ideile în cap răscoapte, Dar nicicum nu se pornesc la drum. Cine piedică dibaci le pune? Cine procedează ca un rău? Trebuie să fim activi pe bune, Încetînd să facem tămbălău. Poluarea-i gata să ne-nghită, Subțiat e stratul de ozon… În curînd ajungem pe orbită… Deci, vom trece, sigur, de plafon… Solul, îmbibat cu vagi toxine, Nu mai poate liber respira… Nu mai știu Pămîntul cum ne ține, De rușine el ar exploda… Că nerozi sîntem la noi acasă – Ce-i major devine secundar… Nimănui de viitor să-i pasă, Lipsă-i spiritul de gospodar…
  • 128.
    Valeriu Rață 126 Supărată-itoată atmosfera – Cîte bunătăți în ea am ars… Cine să ne pună bariera Ca să ne oprească brusc din marș? Terra e sătulă de războaie, Am produs atîta armament… Zic că am făcut-o, zău, de oaie – Omul n-are… raționament. Nu ne pară asta jucărie, Toate în final le vom plăti – Dumnezeu ne-a bate cu tărie Că Pămîntul n-am putut păzi. Noi sîntem vreo șapte miliarde, Iar natura-i una, cum vedeți, Alta nu găsim în altă parte – Ocrotiți-o, oameni, cît puteți. Auziți un clopot care bate? E ca, în sfîrșit, să ne trezim… Noi avem povara asta-n spate: Viitorul să ni-l îngrijim. Vrem un viitor curat! Poluarea Terrei crește, Nu e lucru tocmai bun, Cine astăzi se gîndește La un viitor comun? Totul e în degradare, Vina cade doar pe om – N-avem loc curat sub soare, E bolnav orice atom.
  • 129.
    127 Vibrații ecologice Faptele –dezaprobate, Că zăcem în mult gunoi, Numai unii pot combate Răutățile din noi. Ies și vorbele din gură Despre ce s-a mai făcut, Dar dezastrul din natură, Nu e lucru din trecut. Deci, planeta-i numai una, N-avem voie s-o strivim, Trebuie s-avem tribuna – Amical s-o ocrotim. Hai s-o ajutăm pe bune După planul structurat, Cine-i de acord va spune: „Vrem un viitor curat!”
  • 130.
    Valeriu Rață 128 Sănu ne căim… Mă mir de ce și în prezent dictează Naturii omul ce și cum a fi… Doar un apocalips mereu planează… Și vom putea atunci interveni? Luăm de la natură, zău, de toate, De ce atunci mai multe vrem s-avem? Doar știm că Terra noastră nu mai poate Să mai reziste… Vom avea blestem… Să conștientizăm: avem măsură, Ajunge cît tot ne-am făcut de cap. Să ne oprim, să nu formăm fisură, Să nu ne-nțepe cineva cu-un șteap. Deplin în armonie cu natura, Cu toții trebuie ca să trăim, Să lase-n parte omul dictatura, Ca nu cumva – cîndva – să ne căim… Să protejăm natura Natura este o ființă… Cu ea mereu să fim amici… Natura ni-i cea locuință Ce ne servește chiar de mici. Mă credeți, nu vă spun brașoave: E tot ce noi avem pe veci, Iar de ajunge-n stări grozave, De vină este omul deci. Să încetăm ca înainte De-a fi în cap cu gărgăuni,
  • 131.
    129 Vibrații ecologice Să negîndim la lucruri sfinte, Dar nu la jaf, infracțiuni. Nimic natura nu ne iartă – De-o siluim la infinit, Noi vom avea o tristă soartă, Un trai pe Terra chinuit. Ajunge, luxul se sfîrșește, Ce-a fost de-acuma nu va fi… Sărmana încă ne primește, Dar numai pînă într-o zi… Să nu venim cu dictatura În mediul material, Să protejăm cu toți natura, Acest tovarăș ideal… Nu ucideți viața pe Pămînt! N-am să fac deci o descoperire, Că Pămînul e al tuturor… Mă frămîntă o nedumerire: Îl omoară omul gînditor. Viața pe pămînt – primordială, Însă nu-i luată-n serios… Trebuie o școală specială Să avem un plan judicios? Dar ne joacă festa nepăsarea, Noi pe sine doar ne păcălim… Cine să ne dea ajutorarea Ca dezmățul crunt să îl oprim?
  • 132.
    Valeriu Rață 130 Sentimentde ciudă intervine, Mană n-om avea de la străini… De acum încolo facem bine Sau nimic și ne spălăm pe mîini? Nu dă, Doamne, să se prăpădească, Să se ducă viața în mormînt… Oameni cu simțire omenească, Nu ucideți viața pe Pămînt! Să salvăm Pămîntul – casa noastră Avem de-ndeplinit o sarcină majoră… Să știți că nu-i tîrziu la actuala oră… Pămîntul nostru zace, este mai pe moarte, Așteaptă să-l salvăm, dar nu scriind pancarte, Ci ocrotindu-l zi de zi cu bună seamă, Luînd în calcul cererea Naturii-mamă. Să punem la bătaie-ntreaga-nvățătură Să scape el de boala care îl umplură. Noi nu dispunem de prea multe aplicații, Dar nu putem ca să plecăm în alte spații. Acesta e Pămîntul – ades cu multe fețe! –, Dar care poartă-n parte aceeași frumusețe. Și pentru asta merită să-i dăm iubire, Să fie-n Univers adevăratul mire… Să nu îl stoarcem pînă-l vom vedea oribil, Să facem tot ce mai putem, ce e posibil…
  • 133.
    131 Vibrații ecologice Să nu-laducem pîn’ la ultima suflare… Și Dumnezeu ne va-ndruma pe fiecare… Hai să uităm pe veci de spiritul de castă, Avem un scop: salvăm Pămîntul – casa noastră.
  • 134.
    Valeriu Rață 132 Notăbiobibliografică Valeriu Rață s-a născut pe 4 decembrie 1951, în s. Ciuciulea, r-nul Glodeni (atunci r-nul Balatina). Tata – Petru Rață, român (șef de club, profesor de școală, șef al brigăzii de construcție); mama – Parascovia Rață, născută Povorozniuc, ucraineancă (soră medicală). Copilăria și-a petrecut-o în satele Haraba și Butuceni din r-nul Rîbnița, Transnistria. Studii: primare și secundare – Școala de opt ani din s. Butuceni, r-nul Rîbnița (1959-1967); medii generale – Școala medie din s. Jura, același raion (1967-1969); superioare – Facultatea de Filologie (specia- litatea: filolog, profesor de limba și literatura română), Universitatea de Stat din Moldova, Chișinău (1969-1974). Activități: profesor de limba și literatura română (la școli din r-nul Rîbnița și la Chișinău; 1974-1978); șef adjunct și șef de secție (Colec- tura Republicană a Bibliotecilor; 1978-1983 și 1985-1990); redactor inferior și corector (Editura „Cartea Moldovenească”; 1983-1985); tra- ducător și inspector principal (Secția secretariat, Banca de Economii SA; 1990-2008); reporter, lector și redactor de carte (Secția editorială, Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”; din 2008).
  • 135.
    133 Vibrații ecologice Publicații: scrieriliterare și publicistice (unele semnate cu pseudo- nime): • volume aparte: – Florilegiu bibliofil aniversar (cronici, consemnări și recenzii; for- mat electronic; Chișinău, 2012); – Biblioteca Municipală: portret din profil cultural (cronici, con- semnări și recenzii; Chișinău, 2013; Premiul II, Concursul Cele mai reușite lucrări în domeniul biblioteconomiei și științelor informării ale anului 2013, la categoria Biblioteconomie și știința informării, Asociația Bibliotecarilor din Republica Moldova, 2014); – Înălțarea Neamului (poezii civico-patriotice și social-militante; Chișinău, 2014); – Frămîntul sufletului meu (poezii lirice; Chișinău, 2015); – Cu Dumnezeu în fiecare zi (poezii creștine; Chișinău, 2016); – Alt portret din profil cultural al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” (cronici, consemnări și recenzii; Chișinău, 2016; Premiul I, Concursul Cele mai reușite lucrări în domeniul biblioteconomiei și științelor informării ale anului 2016, la categoria Alte domenii, Asociația Bibliotecarilor din Republica Moldova, 2017); • în volume ale altor autori sau în culegeri colective; • în ediții periodice (Literatura și arta, BiblioPolis, Capitala, Jurnal de Chișinău, Univers pedagogic pro, Gazeta bibliotecarului, Ecoul Emi- nescu, Gând românesc, Valahia ș.a.); • pe web (hasdeu.md, bibliocity.blogspot.com, romaniidinjurulroma- niei.ro, radmila-popovici-paraschiv.com, ioncoja.ro, art-emis.ro, rgn­ press.ro, basarabia-bucovina.info, negrupealb.ning.com ș.a.); • pe blogul personal (valeriurata.wordpress.com).
  • 136.
    Valeriu Rață 134 Sumar Vibrațiilirice pentru salvgardarea naturii (Vlad POHILĂ). . . . . . . . 5 O veche pasiune – tema ecologică. . . . . . . . . . . . . . . 12 Să iubim și să protejăm natura (Motto pe mai multe registre). . 15 Pămîntul ni-i bijuterie. . . . . . . . . . . 19 Planeta Pămînt. . . . . . . . . . . . . . . . . 19 Verde și albastră. . . . . . . . . . . . . . . . 25 În Templul Naturii. . . . . . . . . . . . . . 25 Regina noastră . . . . . . . . . . . . . . . . . 26 Să iubim natura. . . . . . . . . . . . . . . . . 27 Cel mai mult iubesc natura. . . . . . . 27 Natura ne învață. . . . . . . . . . . . . . . . 28 De pace . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28 Pacea-i aur și argint. . . . . . . . . . . . . 29 Cînd e pace…. . . . . . . . . . . . . . . . . . 29 La ora de ecologie. . . . . . . . . . . . . . . 30 Apa. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31 Picătura. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33 Apa e necunoscutul…. . . . . . . . . . . 33 Dacă procedăm fățarnic…. . . . . . . 34 Apa niciodată nu-i destulă. . . . . . . 35 Despre apa minerală . . . . . . . . . . . . 36 Fîntîna. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37 Izvorul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37 Diferența. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38 Rîul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39 Rîul de munte. . . . . . . . . . . . . . . . . . 40 Marea. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40 Ploaie, bine ai venit!. . . . . . . . . . . . . 42 Cu apă și săpun. . . . . . . . . . . . . . . . . 43 Prietenii igienei. . . . . . . . . . . . . . . . . 44 Nu-i acesta un temei…. . . . . . . . . . 44 Despre spălat. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46 Periuța de dinți. . . . . . . . . . . . . . . . . 47 Una după alta. . . . . . . . . . . . . . . . . . 47 Faceți ordine. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48 E plăcut să fii curat. . . . . . . . . . . . . . 49 Pădurea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50 Ce ne dă pădurea? . . . . . . . . . . . . . . 51 Îți dorim să crești, pădure! . . . . . . . 52 Traiul în pădure . . . . . . . . . . . . . . . . 53 Pădurea Domnească. . . . . . . . . . . . 55 Carpații legendari. . . . . . . . . . . . . . . 56 Delectare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57 Solul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58 E al țării un tezaur natural. . . . . . . . 59 Solul e resursă limitată. . . . . . . . . . . 60 Aerul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60 Lipsa apei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61 Sîntem cu apa neumani. . . . . . . . . . 62 Dacă vom scăpa momentul…. . . . . 63 Jnap!. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63 În apărarea pădurii. . . . . . . . . . . . . . 64 Să nu mai faci atare fapte. . . . . . . . . 66 Imbold. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67 Să prevenim dezastrul mondial. . . 67 Reciclarea. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68 Ecologică (I). . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68 Ecologică (II). . . . . . . . . . . . . . . . . . 70 Ce stupid!. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72 De ce depinde timpul?. . . . . . . . . . . 73 Apel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73 Liniștit să stau acuma?. . . . . . . . . . . 75
  • 137.
    135 Vibrații ecologice Omule, cee cu tine?. . . . . . . . . . . . . 76 E timpul să batem în clopot!. . . . . . 76 Dar nimic nu merge strună. . . . . . . 77 Tablou sinistru. . . . . . . . . . . . . . . . . 79 Gravă-i situația cu mult mai mult…. . . . . . . . . . . . . . . . . . 81 Pîrîul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81 Oceanul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83 Da. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84 Nu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85 Nu-n zadar de-o Țară e cinstit. . . . 86 Clopotarul conștiinței noastre. . . . 88 Revista „Natura”. . . . . . . . . . . . . . . . 88 Ecologiștii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89 „Literatura şi arta” . . . . . . . . . . . . . . 90 Revista „BiblioPolis” . . . . . . . . . . . . 91 „Verzii” iată cum lucrează. . . . . . . . 92 Totul poți schimba. . . . . . . . . . . . . . 92 Moare rîul Bîc. . . . . . . . . . . . . . . . . . 94 Răut, rîu îmbolnăvit. . . . . . . . . . . . . 95 Ichelul apocaliptic . . . . . . . . . . . . . . 98 Nistrul cere ajutor. . . . . . . . . . . . . . . 99 Ce-am văzut pe mal de lac . . . . . . 100 Pădure tratată cu vrajbă. . . . . . . . . 102 S-a tăiat pădurea toată. . . . . . . . . . 103 Izbăviți-ne de larmă. . . . . . . . . . . . 104 Poluarea. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104 Contra poluării. . . . . . . . . . . . . . . . 106 Ecoprovocarea. . . . . . . . . . . . . . . . 108 Roșia Montană. . . . . . . . . . . . . . . . 109 Delta Dunării . . . . . . . . . . . . . . . . . 111 Cît se va mai prelungi așa?. . . . . . 112 Carpații trebuie salvați. . . . . . . . . . 112 Cernobîl. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114 Fukushima. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115 Hiroshima și Nagasaki. . . . . . . . . . 115 Războiul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116 Dezarmarea – o soluție. . . . . . . . . 117 Stare excepțională. . . . . . . . . . . . . . 118 Ce e cu globul pămîntesc?. . . . . . . 118 Numai cîte omul face…. . . . . . . . . 120 Despre fumat. . . . . . . . . . . . . . . . . . 121 Jind. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121 Îndemn ecologic. . . . . . . . . . . . . . . 123 Dar cine e de vină?. . . . . . . . . . . . . 123 Viitorul să ni-l îngrijim. . . . . . . . . 125 Vrem un viitor curat!. . . . . . . . . . . 126 Să nu ne căim…. . . . . . . . . . . . . . . 128 Să protejăm natura. . . . . . . . . . . . . 128 Nu ucideți viața pe Pămînt! . . . . . 129 Să salvăm Pămîntul – casa noastră. . . . . . . . . . . . . . . . . 130 Notă biobibliografică. . . . . . . . . . 132
  • 138.
    Valeriu Rață Vibrații ecologice (poeziipe tema ocrotirii și salvării mediului) Tiparul executat la Tipografia „Balacron”, Calea Ieșilor 10, Chișinău, RM, MD-2069 Bun de tipar: 31 mai 2017 Tirajul: 200 ex.