SlideShare a Scribd company logo
BiblioPolisVol.77(2020)Nr.2
BibliotecaMunicipalăB.P.HASDEUVol.77(2020)Nr.2
Bd. Ştefan cel Mare şi Sfînt 148, MD-2012, Chişinău, Republica Moldova
Tel./fax: (373 22) 210 734; e-mail: bibliopolisbm@gmail.com
www.hasdeu.md; http://bibliopolis.hasdeu.md
Revistădebiblioteconomie,ştiinţealeinformăriişidecultură
ISSN 1811-900X
Revistă de biblioteconomie,
științe ale informării și de cultură,
editată de Biblioteca Municipală
„B.P. Hasdeu” din Chișinău
Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”
BiblioPolis
Apare din anul 2002
Vol. 77 (2020) Nr. 2
Director-fondator:
conf. univ. dr. Lidia KULIKOVSKI
Director:
dr. Mariana HARJEVSCHI
Redactor-șef:
Ivan PILCHIN
Colegiul de redacție:
Elena BUTUCEL (Servicii, Imagine);
acad. Mihai CIMPOI;
Tatiana COȘERI (Evaluare);
Nicolae DABIJA, membru de onoare al Academiei Române;
dr. Mariana HARJEVSCHI (Legislație, Politici);
conf. univ. dr. Lidia KULIKOVSKI (Dezvoltare, Inovații);
prof. univ. dr. Zamfira MIHAIL (București);
Ludmila PÂNZARI (Tehnologii, Resurse);
Ivan PILCHIN (Editorial, Lectură);
Maria PILCHIN (Programe și evenimente);
Vitalie RĂILEANU (Procesul literar contemporan);
drd. Sorina STANCA (Cluj-Napoca);
Margarita ȘCELCICOVA (Biblioteci ale minorităților etnoculturale);
conf. univ. dr. hab. Nelly ȚURCAN (Teorie și practică);
dr. hab. Elena UNGUREANU (Studii și cercetări)
Secretar general de redacție:
Genoveva SCOBIOALĂ
Coperta:
Valeriu HeRȚA
Machetare:
Ion VÂRLAN
Procesarea fotografiilor:
Alexandru ROȘCA-CEBAN
Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt 148, MD-2012, Chișinău, Republica Moldova
Tel. redacției: 022 210 734; e-mail: bibliopolisbm@gmail.com;
www.hasdeu.md; http://bibliopolis.hasdeu.md
Nr. 2 (2020)
Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 3
Ivan Pilchin. Un om al bibliotecii. .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  . 5
Mariana Harjevschi. Vlad Pohilă – coloana vertebrală
a revistei BiblioPolis .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  . 7
Vlad Pohilă: o viață de Om. .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  . 9
Grigore Vieru. De ce mi-e drag Vlad Pohilă. .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  . 14
I. „Vorbele sale ne rămân ca alinare și balsam”
Interviuri, reportaje.  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  . 17
„Să ne ținem aici cât mai mult, cât mai mulți…” (Luminița
Dumbrăveanu). .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  . 18
Vlad Pohilă: publicist, lingvist, scriitor (Gheorghe Budeanu).  .  .  .  .  . 37
„Nu mă mai satur de frumusețea și bogăția limbii române…”
(Irina Nechit). .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  . 47
„Subcultura rusească ne devastează. Și avem o șansă de scăpare:
România, cultura, televiziunea, cărțile românești” (Vasile
Munteanu).  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  . 51
Pașii lui Vlad Pohilă.  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  . 58
„Un stat fără limbă și fără o ideologie bazată pe spiritualitate
nu are șanse” (Valentina Ursu).  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  . 62
II. „Sunt un om al scrisului”
Recenzii și cronici la cărțile lui Vlad Pohilă.  .  .  .  .  .  .  .  .  . 69
Toamna lui Vlad Pohilă (Lidia Kulikovski). .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  . 72
Un apărător al fruntariilor de est ale românismului
(Tamara Gorincioi).  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  . 85
Vlad Pohilă: Și totuși, limba română (Zamfira Mihail) .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  . 90
Arta de a pasiona bibliotecarii și societatea pentru bibliotecă
(Lidia Kulikovski).  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  . 97
Elogiu unui… elogiu (Valeriu Rață). .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  . 102
Un volum plin de splendori (Lidia Kulikovski). .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  . 112
CUPRINS
BiblioPolis
4 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu”
III. Aniversări. .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  . 119
„Limba română este partea cea mai importantă a vieții mele…”
(Raia Rogac).  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  . 120
Vlad Pohilă, ziditor în cetatea limbii române (Tamara Tomiriș
Gorincioi).  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  . 126
Purtătorul de drapel, Vlad Pohilă (Zamfira Mihail).  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  . 129
Vlad Pohilă, omul care își isprăvește postatele
(Nicolae Cojocaru).  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  . 132
Un învățător al cetății (Ninela Caranfil).  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  . 137
IV. Evocări, comemorări… .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  . 141
Lista autorilor.  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  . 203
File de album. .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  . 207
Vasile Șoimaru. Un prieten de zile mari, Vlad Pohilă. .  .  .  .  . 208
Nr. 2 (2020)
Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 5
Ivan PILCHIN
Vlad Pohilă făcea parte din acea generație de intelectuali ba-
sarabeni pentru care biblioteca și lectura, în condițiile unei îndoc-
trinări ideologice, reprezentau nu doar fundamentul unei formări
temeinice, ci și un spațiu al libertății și rezistenței culturale. Prin
forța lucrurilor, asumarea libertății culturale, inevitabil, a deter-
minat și nevoia libertății social-politice, implicarea, directă sau
indirectă, în viața comunității, angajamentul și responsabilitatea
civică. În cazul lui Vlad Pohilă, acest angajament a luat propor-
țiile unui proiect de viață. Căci, urmărindu-i preocupările și apa-
rițiile editoriale, putem observa acea insistență programatică cu
care revenea la problemele cultivării scrisului și ale comunicării
în limba română și, astfel, la renașterea și la conștientizarea iden-
tității lingvistice și spirituale ale concetățenilor.
Dincolo însă de reușitele sau nereușitele acestui deziderat,
dincolo de speranțele și deziluziile personale sau colective, se
conturează un destin și un profil uman integru, onest, hotărât, dez-
interesat, fidel propriei misiuni și profesiuni de credință: acea de a
ilumina și de a educa, de a perpetua memoria limbii și a culturii,
de a facilita și de a susține vie această memorie și această cultură.
Totodată, fiind un veritabil cărturar, prin pledoariile sale mereu
inspirate, erudite și convingătoare, Vlad Pohilă a cultivat și o des-
chidere către alte spații culturale, către alte limbi și literaturi, a
susținut, prin traduceri sau printr-o imediată receptare critică, un
dialog al culturii naționale cu cea universală.
Acest număr special al revistei BiblioPolis, alcătuit în memo-
ria lui Vlad Pohilă, este, totodată, și un omagiu pe care Biblioteca
Municipală „B.P. Hasdeu” îl aduce fostului său coleg. Interviuri-
le, evocările, textele aniversare și cele de comemorare, grupajul
UN OM AL BIBLIOTECII
BiblioPolis
6 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu”
de fotografii propuse aici ni-l descoperă pe Vlad Pohilă ca pe o
personalitate complexă și profundă, unică în felul său. Nu există,
probabil, un bibliotecar sau, în general, un intelectual din Repu-
blica Moldova care să nu fi citit textele lui Vlad Pohilă, să nu fi
ascultat emisiunile sau conferințele sale, să nu fi comunicat cu el,
cu diverse ocazii. Mai mulți dintre noi, probabil, am putea afirma,
cu admirație: „Pe Vlad Pohilă l-am cunoscut și eu!”
La selectarea și structurarea materialelor din acest număr,
în mod deosebit, au contribuit dr. conf. Lidia Kulikovski, direc-
tor-adjunct al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, Genoveva
Scobioală, redactorul revistei BiblioPolis, Elena Cebotari, spe-
cialist principal la Centrul Național de Excelență Profesională.
Selectarea și prezentarea fotografiilor pentru „File de album” al
numărului au fost realizate de Vasile Șoimaru, conferențiar uni-
versitar. Sincere mulțumiri aducem și tuturor autorilor care au ac-
ceptat publicarea și preluarea textelor incluse în revistă.
Odată cu plecarea lui Vlad Pohilă în lumea celor drepți, mi-am
amintit de metafora Paradisului ca bibliotecă pe care și-a imagi-
nat-o, la un moment dat, Jorge Luis Borges. Un om al bibliotecii,
cel care și-a făcut o bibliotecă din propria casă și și-a găsit casa
într-o bibliotecă, care a crezut, în timpul vieții, în forța salvatoare
a bibliotecii și a cărții, în forța salvatoare a cuvântului viu și cul-
tivat, va fi, cu siguranță, salvat de acel Cuvânt, prin acea Carte a
Vieții, în acea Bibliotecă a Lumii.
Nr. 2 (2020)
Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 7
Dr. Mariana HARJEVSCHI,
director general, Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”
Stilul pragmatic și vizionar al lui Vlad Pohilă a devenit in-
contestabil pentru Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”, mai ales
pe paginile revistei BiblioPolis. Concretețea analizei subiectelor,
varietatea tematicelor, dragostea de lectură mereu au captivat și au
impresionat comunitatea bibliotecară, deschizând noi orizonturi,
amplificând zelul profesional și trezind interesul pentru lectură în
paginile revistei.
Vlad Pohilă a fost omniprezent în activitatea Bibliotecii Mu-
nicipale „B.P. Hasdeu”. Editorialele sale, care apăreau neîntrerupt
timp de aproape două decenii, au devenit „coloana vertebrală” și
conștiința revistei BiblioPolis. Subiectele transpuse în editoriale
sunt de interes și de actualitate: cartea – magnifică lucrare, limba
– cel mai sigur, puternic liant, inestimabila valoare a instituției de
cultură etc. Editorialele au devenit mostre ale idiostilului lui Vlad
Pohilă: între trenduri și tradiții biblioteconomice, între știință și
practică biblioteconomică. Deseori mă întrebam dacă editorialele
sunt scrise de un „jurnalist” cu experiență în biblioteconomie sau
de un bibliotecar consacrat, care încearcă prin textele sale să pole-
mizeze, să transforme, să încurajeze colegii-bibliotecari.
Vlad Pohilă a fost contemporanul generațiilor de bibliotecari
ai Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”. „Scriu despre biblioteci,
pentru că e un subiect major”, menționează Vlad Pohilă în cule-
gerea Arta de a pasiona cititorii. A devenit un adevăr faptul că
opinia și atitudinea transpuse în editorialele revistei au rezonat,
au completat, uneori au și anticipat mesajele echipei de biblio-
tecari ai Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, adăugându-le nu
doar funcția de informare, dar și de persuasiune și/ sau cea edu-
cativ-academică. Conf. dr. Lidia Kulikovski, fondatoarea revistei
BiblioPolis, sublinia că „editorialele sunt niște lecții adevărate;
VLAD POHILĂ – COLOANA VERTEBRALĂ
A REVISTEI BIBLIOPOLIS
BiblioPolis
8 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu”
adunate în volum, reușesc să fie o sursă utilă, mai mult ca altădată,
pentru bibliotecari care se confruntă cu provocări nemaiîntâlnite
până acum în lumea bibliotecilor”.
Vlad Pohilă a fost călăuzitorul Bibliotecii Municipale „B.P.
Hasdeu”. Prin tot ce a scris, volens nolens, a reușit să se împrie-
tenească cu cititorii săi. Mereu ne-a convins că-și construieș-
te discursul apelând la un text atractiv prin tematici, stimulator
prin titlu, chiar provocator pentru lectură prin șapou. În multiple-
le noastre activități, campanii, Vlad Pohilă era liderul de opinie.
„Vocea critică” asupra formulelor de motto, denumiri de progra-
me, titluri de conferințe, mereu rezona cu îndelungata experiență
a bibliotecarilor. Această prezență îndrumătoare ne convingea că
Vlad Pohilă este al nostru, al bibliotecarilor.
Cu regretul firesc că nu îl vom mai vedea printre noi, ne ră-
mâne consolarea că ne-a lăsat suficiente motive ca să nu îl uităm.
Consacrăm acest număr integral lui Vlad Pohilă, care a știut
să încurajeze breasla bibliotecară, fiind foarte aproape de rațiunea
și inima fiecărui coleg de la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”,
pe care a slujit-o cu pasiune, devotament și profesionalism o viață
întreagă.
Nr. 2 (2020)
Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 9
S-a născut la 6 aprilie 1953, în comuna Putinești, raionul Flo-
rești (fostul județ Soroca), fiind al șaptelea în familia cu nouă co-
pii a țăranilor Ion Pohilă și Ileana (născută Prisăcaru).
După absolvirea secției de jurnalism din cadrul Facultății de
Filologie a Universității de Stat din Moldova (1975), urmează, la
Moscova, Cursurile de muzeistică și studiul artelor (1976). În anii
1975-1981, a lucrat ca traducător și ghid la Biroul de turism pen-
tru tineret „Sputnik”, specializat pentru Chișinău și pentru marile
muzee de artă din Moscova și din Leningrad (Sankt-Petersburg).
În aceeași perioadă, pe lângă rusă și franceză, studiază mai multe
limbi slave (bulgară, sârbă, croată, polonă, cehă) și baltice (litua-
niană, letonă), precum și culturile acestor popoare. Face studii de
doctorat în lingvistică (tema cercetării: istoria limbii prin prisma
scrisului/ ortografiei) la Institutul de limbă și literatură al Acade-
miei de Științe din Moldova (1984-1987).
Debutează cu articole, fiind elev, în ziarul raional Drapelul roșu
din Florești (1968). În studenție, publică articole în ziarul USM
(1971), apoi în ziarele Viața satului și Tinerimea Moldovei (1973).
În calitate de ziarist, a activat la diverse publicații periodi-
ce din Chișinău: ziarul Noutăți editoriale (1981-1983), revistele
Limba și literatura moldovenească (1987-1990; ulterior – Revistă
de lingvistică și știință literară). A fost implicat direct în elabora-
rea și tipărirea clandestină a primelor ziare libere, cu alfabet latin,
în Basarabia sovietizată: Glasul (1989-1995, ulterior – Glasul Na-
țiunii, primul număr tipărit la Riga, Letonia; al doilea – la Vilnius,
Lituania) și Deșteptarea (1989) – buletinul Frontului Popular din
Moldova.
Este redactor (din 1995), apoi redactor-șef (1998-2001) al
săptămânalului Mesagerul; redactor la revista Viața Basarabi-
Vlad POHILĂ:
o viață de Om
BiblioPolis
10 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu”
ei (2001-2002) și redactor-șef adjunct la revista Limba Română
(2002-2003). Concomitent, din 1997, este redactor-stilizator, iar
din 1998 – redactor și coautor, membru al colegiului de redacție al
Calendarului Național, anuar de aniversări culturale ce apare sub
egida Bibliotecii Naționale din Republica Moldova și a Ministe-
rului Culturii al Republicii Moldova. Din 2002, este redactor-șef
al revistei trimestriale de biblioteconomie, științe ale informării
și de cultură BiblioPolis, editată de Biblioteca Municipală „B.P.
Hasdeu” din Chișinău. Din 2006, este redactor și membru al co-
legiului de redacție al anuarului Muzeului Național de Istorie a
Moldovei Tyragetia, transformat, în 2007, în revistă de istorie.
Colaborează la numeroase publicații periodice de limba ro-
mână din Chișinău: Tinerimea Moldovei, Florile dalbe, Viața sa-
tului, Literatura și Arta, Țara, Flux, Timpul, Jurnal de Chișinău,
Moldova, Femeia Moldovei, Nistru (ulterior Basarabia), Orizon-
tul (Columna), Viața Basarabiei, Revistă de lingvistică și știință
literară, Limba Română, Clipa siderală, Stare de Urgență ș.a. Pu-
blică în ziare și reviste din București (România Liberă, România
literară, Flacăra, Neamul Românesc, Monitor cultural), Iași (24
de ore, Cronica, Convorbiri literare), Cernăuți (Zorile Bucovinei,
Concordia, Plai românesc, Septentrion literar), la publicații ale
diasporelor românești din Germania, Franța, Canada, SUA etc.
(inclusiv la unele versiuni electronice).
Colaborează cu mai multe posturi de radio și TV: Radio Nați-
onal al Moldovei (până în 2002), Radio Antena C (până în 2007),
Radio Vocea Basarabiei, Radio România Actualități, Radio Ro-
mânia Cultural, Radio România Internațional, Radio Europa Li-
beră, Radio France Internationale, BBC; TV Moldova, Euro TV
– Chișinău, TVR-1 etc.
În calitate de publicist, s-a impus prin articole, reportaje și
interviuri pe teme culturale (literatură, artă, învățământ, starea
limbii române în Republica Moldova, sociolingvistică, etnologie
etc.). Excelează prin studii, articole și emisiuni radiofonice de cul-
tivare a limbii, publică numeroase eseuri și portrete literare (inclu-
siv prefețe și postfețe) consacrate unor personalități marcante ale
spiritualității naționale (Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Ni-
colae Iorga, Mircea Vulcănescu, Marin Preda, Nichita Stănescu,
Grigore Vieru, Aureliu Busuioc, Ion Druță, Mihai Cimpoi, Sextil
Nr. 2 (2020)
Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 11
Pușcariu, Mioara Avram, Silviu Berejan, Constantin Brâncuși,
Maria Tănase, George Enescu, Raoul Șorban, Gheorghe Zam-
fir, Eugen Doga ș.a.) și ale celei universale (Feodor Dostoievski,
Albert Camus, Mikalojus Konstantinas Čiurlionis, Lilli Promet,
Konstantin Paustovski, Ivo Andrić, alți zeci de scriitori, laureați ai
Premiului Nobel pentru literatură).
Este autorul unor cărți ce au contribuit la promovarea și culti-
varea limbii române în condițiile specifice ale Basarabiei: Nume
proprii din alte limbi în context moldovenesc (1988), Să citim, să
scriem cu litere latine (1989), Grafia latină pentru toți (1990),
Mic dicționar de nume proprii străine (1998); este unul dintre au-
torii Dicționarului greșelilor de limbă (1998). În 2008, publică
volumul de eseuri Și totuși, limba română, în 2012 – cartea cu edi-
toriale Arta de a pasiona cititorii, completată, în 2015, cu Elogiu
lecturii, astfel adunând articolele de fond din revista BiblioPolis
de-a lungul a 12 ani. Ultima apariție antumă, din 2017, este volu-
mul Disecarea cărților.
În anii ’80, a tradus în rusă peste 20 de cărți de artă și ghiduri
ale unor localități din Republica Moldova. La fel, a transpus în
română mai multe nuvele, povestiri, eseuri, poezii – din rusă, bul-
gară, polonă, franceză, lituaniană, letonă, franceză etc., precum
și câteva romane: Torentul negru de Leopold Buczkowski (1986,
din polonă), Domnul Ține-mi Umbrela de Iordan Milev (1987,
din bulgară), Viața lui Omar Khayyam de frații K. și Ș. Sultanov
(1989, din rusă), Cine răspândește anecdote, de scriitoarea estonă
Lilli Promet (2008).
A redactat sute de manuscrise de proză, critică literară, poezie,
dramaturgie, istorie, cărți de artă, literatură didactică și pedagogi-
că, juridică, monografii ale unor localități din Republica Moldova
și din România. A fost lector, redactor (uneori și coautor, con-
sultant științific, prefațator sau traducător) la importante volume
de referință (cu caracter enciclopedic): Dicționar enciclopedic
moldovenesc – DEM (1989); enciclopediile Chișinău (1996), Fe-
mei din Moldova (2000); Dicționarul universal al limbii române
de L. Șăineanu (1998, ediție revăzută și completată); Dicționar
rus-român (2002); Dicționar explicativ ilustrat al limbii române
– DEXI (2007); Opera poetică de Mihai Eminescu (2008); Alma-
nah universal: evenimente și cifre (2008); Literatura universală:
BiblioPolis
12 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu”
manual pentru licee cu profil umanistic, de S. Pavlicenco (2008);
Enciclopedia muzeologiei de E. Ploșniță (2011); Eminescu: dic-
ționar enciclopedic de M. Cimpoi (2012); Cartea de aur a Ba-
sarabiei și a Republicii Moldova de D. Roșca (2015); Doctori în
drept din Republica Moldova. 1959-2011. Dicționar enciclopedic
(2016); Enciclopedia Moldovei (vol. I, 2017) etc. De asemenea,
este redactor a circa 30 de bibliografii și biobibliografii editate sub
egida Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” din Chișinău.
În anul 1989, a ținut cursuri de ortografie a limbii române pen-
tru profesorii din diferite sate și orașe ale Republicii Moldova,
precum și din Nordul Bucovinei (din 1944 – regiunea Cernăuți,
incorporată Ucrainei). A predat cursuri de limba română la Uni-
versitatea de Stat „Ion Creangă” (1995-1997), de stilistică și culti-
varea limbii – la Universitatea Liberă Internațională din Moldova
(2004-2005).
A publicat în ziare și reviste din Chișinău mai multe povestiri
proprii.
Activitatea lui Vlad Pohilă este apreciată la justa valoare în
cercurile intelectuale, și nu doar în cele din Basarabia. Este semni-
ficativă nota pe care i-a dat-o Grigore Vieru: „Un remarcabil ling-
vist, dar și strălucit publicist este Vlad Pohilă, ascuns în adâncul
unei modestii rar întâlnite la noi”.
Vlad Pohilă este prezent în topurile Cei mai buni publiciști
din Republica Moldova (2000, 2003), în Dicționarul scriitorilor
români din Basarabia. 1812-2006 (2007). Are un fișier biobibli-
ografic în Repertoriul (Catalogul) Internațional Who’s who în tra-
ducere și terminologie editat de Uniunea Latină (2002, versiunea
electronică: ww.unilat.org). Membru al Uniunii Scriitorilor din
Moldova (din 1990), membru al Consiliului Uniunii Scriitorilor
din Moldova (din 2007), membru al Comisiei pentru ocrotirea
onomasticii naționale (de pe lângă Ministerul Educației al Re-
publicii Moldova), membru al Consiliului Științific al BM „B.P.
Hasdeu”, membru în colegiile de redacție ale mai multor reviste
de la Chișinău și București.
Distins cu Ordinul Republicii (2010) și cu Ordinul Meritul
Cultural în grad de Ofițer, categoria A – Literatură (2014). La-
ureat al săptămânalului Literatura și Arta – pentru publicistică
(2000, 2003) și pentru știință (2007, 2008). Deține Diploma de
Nr. 2 (2020)
Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 13
excelență a BM „B.P. Hasdeu” (2007) și Diploma de excelență a
Direcției Cultură a municipiului Chișinău (2009). Laureat al Galei
Timpul 2008 – Diploma de Excelență a ziarului Timpul, Diploma
Salonului Internațional de Carte la categoria Eseu (2008), Pre-
miul Uniunii Scriitorilor din Moldova la categoria Eseu pentru
cartea Și totuși, limba română (2009), inclusă în Topul celor mai
solicitate cărți ale anului 2008 în Republica Moldova. Diploma
Ordinul ziariștilor, clasa I (aur), „Pentru competență în activi-
tatea jurnalistică”, acordată de Uniunea Ziariștilor Profesioniști
din România (2009); Diploma de prețuire a Societății literar-artis-
tice „Tibiscus-Uzdin” din Voivodina, Serbia (2012). Cetățean de
onoare al satului Șoimărești, comuna Drăgănești, județul Neamț,
România (2006).
În anul 2017, Bibliotecii Publice din satul natal Putinești i s-a
conferit numele „Vlad Pohilă”.
BiblioPolis
14 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu”
Grigore VIERU
1. Pentru că scrie în general puțin. Concis și clar. Și astfel
reușesc să-l citesc.
2. Pentru că ceea ce scrie este temeinic și se reazemă pe o
solidă cultură – dovadă că o personalitate nu se poate afirma în
afara unei riguroase pregătiri culturale, dar nici în afara scânteii
divine pe care, înainte de a purcede pe calea cunoașterii, e necesar
ca Dumnezeu să ți-o fi pus în piept la naștere.
3. Pentru că, fiindu-i drag până la lacrimi Eminescu și apărân-
du-l de programul demolator al ponegritorilor înăimiți sau rătăciți,
îi este drag neamul care a dat naștere „poetului nepereche” și pu-
blicistului național. Citiți recentul eseu consacrat lui Eminescu și
vă veți convinge cât de liber înaintează Vlad Pohilă în cosmosul
creației eminesciene.
4. Pentru că este înzestrat cu tocmai trei haruri: lingvistic,
ziaristic și eseistic – calități guvernate la rândul lor de alte trei
înzestrări native: sinceritate, moralitate și curaj. Iar deasupra tutu-
ror acestor calități se ridică licoarea unui perfect simț național în
mijlocul unei jungle de sulițe antiromânești.
5. Pentru netalentul de a sta cu fundul în două luntri. Cu alte
cuvinte, pentru faptul de a nu fi omul uneia dintre cele două extre-
me: de stânga sau de dreapta.
6. Pentru că integritatea sa morală o veți găsi în toate sferele
sale de activitate. Până și într-un simplu articol sau într-un inter-
viu. Citiți răspunsurile dumnealui la întrebările publicației Timpul
din 21 martie 2008 și vă veți convinge de acest lucru.
7. Pentru că aparține cu toată ființa vieții naționale, iar pro-
pria lui viață a devenit parte a luptei pentru renașterea noastră
spirituală.
DE CE MI-E DRAG VLAD POHILĂ
Nr. 2 (2020)
Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 15
8. Pentru demnitatea sa de român, de fiu al Cetății.
9. Pentru puterea de a nu se supune nimănui, cu excepția pro-
priului bun-simț. Iată ce spune dânsul în interviul nominalizat:
„Sunt un om liber și fericit în libertatea de a gândi și a scrie”.
10. Pentru nervul publicistic dezgolit și pentru strălucitul lo-
gos ziaristic aplecat spre problemele și suferințele noastre.
11. Pentru concretele și hotărâtele sale acțiuni întru apărarea
Limbii Române pe tragicul pământ dintre Nistru și Prut.
12. Pentru că orice instituție de cultură și știință, fie Academia,
fie Universitatea, fie Uniunea Scriitorilor, fie Televiziunea, s-ar
putea mândri cu el încadrat în activitatea lor.
13. Pentru că nu l-am văzut niciodată printre „patrioții” chef-
lii, deși am auzit că-i place și lui, ca tot românului, un păhăruț de
băutură bună.
14. Pentru că face parte dintr-o elită nezgomotoasă. L-aș ase-
mui, în acest sens, cu eminentul traducător Igor Crețu al cărui
scris în cei mai totalitariști ani s-a prezentat ca un model al Lim-
bii Române. Cu Grigore Botezatu care în anii de cumplită secetă
spirituală a dăruit copiilor noștri o comoară: poveștile neamului
pe care le-a cules și le-a prelucrat stilistic într-o plină de vlagă
Limbă Română. Cu Valentin Mândâcanu și Ion Buga care în tim-
pul colosului roșu au zguduit zdravăn temelia bolșevică a limbii
„moldovenești”. Cu publicistul Alexandru Bantoș care, în ciuda
tuturor opreliștilor, denigrărilor și amenințărilor, a reușit totuși să
construiască revista Limba Română atât de necesară clasei noastre
intelectuale. Cu Alecu Reniță, ziaristul și redactorul-șef al publi-
cației Natura – luptătoare întru ocrotirea valorilor vii ale mediului
înconjurător barbar rănite ca și averea noastră spirituală. Cu zia-
ristul Valeriu Saharneanu care a creat postul național de radio Vo-
cea Basarabiei, luat la ochi și urmărit de autoritățile centrale ca,
de altfel, și Literatura și Arta, mai exact Nicolae Dabija, Timpul,
mai exact Constantin Tănase. Am pomenit numai câteva nume de
scriitori hărțuiți politic, lista putând fi continuată cu oameni din
alte domenii de cultură, știință, politică, administrativă, în fruntea
acestora stând primarul Chișinăului pe umerii căruia se pun toate
păcatele… altora.
15. În fine, mi-e drag și pentru faptul că, fiind o valoare in-
telectuală, este totuși discret în viața de toate zilele. Am stat de
BiblioPolis
16 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu”
vorbă o singură dată cu el. În schimb, am văzut de o mie de ori o
sută de mediocrități care se bagă mereu în față. Acesta este Vlad
Pohilă și de aceea mi-e drag.
POHILĂ, Vlad. Și totuși, limba română: (articole, eseuri,
prefețe, recenzii). Chișinău: Prometeu, 2008, pp. 5-6.
I. „VORBELE SALE
NE RĂMÂN CAALINARE ȘI BALSAM”
Interviuri, reportaje
BiblioPolis
18 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu”
Astăzi, 6 aprilie, spunem cu drag LA MULȚI și FERICIȚI
ANI! colegului și prietenului nostru, Vlad Pohilă, omul care le
știe pe toate ca o enciclopedie, lingvistul supranumit „învățătorul
de la radio”, care, începând cu anul 1989, ne-a ajutat pe toți să
învățăm scrisul cu alfabet latin și să cinstim cu sfințenie, în fiecare
zi, Limba Română, vorbind-o corect și frumos.
Legat de ziua nașterii sale, Vlad Pohilă se simte de cel puțin
trei ori un om fericit:
1. S-a născut din părinți vrednici, cu dragoste de carte și de tot
ce-i românesc.
2. Mama l-a născut în cea mai frumoasă și importantă zi din
an – în Duminica Sfintelor Paști.
3. E fericit (veți desprinde asta și din dialogul de mai jos) să
fi fost născut în aceeași zi cu marele artist Gheorghe Zamfir, pe
care-l admiră de când i-a auzit muzica divină.
Un model de conștiință și rezistență umană, intelectuală
Am cunoscut în viața mea un om cu spirit enciclopedic, care,
pe parcursul anilor, mi-a devenit mai mult decât prieten. O perso-
nalitate de o inteligență sclipitoare, înnăscută, cu merite distincte
în viața Basarabiei. Dar despre care cei din preajmă cunosc foarte
puține lucruri, pentru că este incredibil de modest și se retrage
adesea în „turnul său de fildeș”, încercând să se izoleze de lumea
bezmetică, ingrată.
Această „enciclopedie ambulantă” se numește Vlad Pohilă,
omul onest și blând până la lacrimi. Prietenul fidel până la sa-
crificiu.
Omul de cultură care își învinge dușmanii prin însuși faptul
că nu a devenit ca ei – vânători de slavă, onoruri și bani.
„SĂ NE ȚINEM AICI CÂT MAI MULT,
CÂT MAI MULȚI…”
Nr. 2 (2020)
Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 19
Înțeleptul care, dacă nu-i poate împăca pe oponenți, taie poa-
la și fuge.
Publicistul care mi-a amintit întotdeauna de viața tumultuoasă,
ciudată a lui Eminescu, un gazetar prin vocație, care s-a luat de piept
cu canaliile ostile Neamului nostru, a suportat cu demnitate neagra
sărăcie, dar nu a acceptat sub nicio formă să-și vândă sufletul.
Scriitorul care s-a implicat în rutina publicistică și în lupta zil-
nică pentru o bucată de pâine, în detrimentul operei sale literare.
Intelectualul român care și-a dat și haina de pe el, a renun-
țat, poate, conștient la confortul familial, pentru promovarea Ideii
Naționale.
Lingvistul care, alături de mulți confrați ai săi, a luptat pentru
a dărui generației mele fructul interzis de bolșevici: Limba și Li-
teratura Română cu tot cu literele latine. Ce dar suprem ne-ar mai
fi putut face predecesorii noștri?!
Poliglotul care completează fericit galeria personalităților cu
vocație europeană, deschis spre valorile universale, traducător al
lor, dar și promotor al ideii de universalizare a culturii, civilizației
românești pe care o venerează sincer ca pe o religie.
În definitiv, aș spune simplu: pentru mine, Vlad Pohilă este un
model de conștiință și de rezistență umană, intelectuală.
Am învățat de la el că idealurile, convingerile de ordin Na-
țional, ca și onoarea, ca și demnitatea, nu se comercializează, că
un ziarist, un scriitor adevărat nu va accepta niciodată să scrie
materialele la comandă pentru a manipula creierul basarabenilor
și așa rătăciți.
I-am admirat întotdeauna articolele, eseurile, nuvelele, deoa-
rece, fiind înzestrat cu un har de la Dumnezeu, el nu forțează cu-
vintele. Frazele lui curg lin și firesc ca o apă neîncepută de izvor.
Cred că anume din acest motiv, publicistica lui este citită, și mai
ales înțeleasă, de la țăran până la academician.
Pentru a-l caracteriza mai exact pe Vlad Pohilă, voi apela la o
definiție a marelui Borges, potrivit căreia un om de cultură desă-
vârșit este cel care se manifestă pe planuri multiple: în literatură,
publicistică, lingvistică etc.
L-am cunoscut în anul 1993, fiind invitat la Casa Radio pen-
tru a realiza o emisiune despre laureații Premiului Nobel. În acel
moment, am rămas, puțin spus, impresionată că Vlad a improvizat
BiblioPolis
20 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu”
un discurs cu o mulțime de nume și date fără să aibă în față vreo
notiță.
Prețuirea adânc respectuoasă i-o port totuși după participarea
lui Vlad Pohilă la emisiunea mea, dedicată românilor de pretutin-
deni, Focul din vatră. A fost un dialog extraordinar, cu rezonanță
în rândurile ascultătorilor. Ulterior, Vlad Pohilă a avut o contri-
buție substanțială la realizarea acestui program unic în Basara-
bia, suprimat, din păcate, de regimul comunist. El m-a ajutat să-l
fac din ce în ce mai atractiv, sub toate aspectele, inclusiv prin
recomandarea unor distinse personalități românești de la noi și de
peste hotare.
Vlad, nu ți-am spus-o niciodată, dar acum, la ceas aniversar,
îți mulțumesc că ai apărut în calea mea ca o ființă mântuitoare,
inteligentă și senină!
– Dragă Vlad Pohilă, până pregătești cele două cafeluțe, te
rog să precizezi câte limbi „muncești”, este chiar verbul folosit
de tine. Cine te-a îndemnat să le înveți?
– Dacă a ști o limbă străină înseamnă a citi, a scrie, a vorbi
liber și, la nevoie, a traduce, atunci pot numi vreo șapte idiomuri
pe care le stăpânesc bine, și încă vreo câteva, în principal roma-
nice, „le dibui”:  franceza,  rusa,  bulgara,  sârba  și  croata,  polo-
na, ceha, slovaca, lituaniana, apoi, italiana, spaniola, letona… Nu
am făcut studii speciale, le-am învățat în mod individual. Îmi pla-
ce să mă cred un mic slavist, pentru că cel mai bine cunosc totuși
principalele limbi, literaturi și culturi slave.
Spunând aceasta, nu pot să nu pomenesc de cel care m-a în-
demnat să studiez limbile străine: unchiul meu prin alianță, ne-
nea Sava Iancovici-Gârleanu, soțul unei mătușe, tanti Liuba, sora
tatei, fostă profesoară de istorie la Universitatea din București.
Era un român din Banatul Sârbesc, un apreciat istoric (are câteva
cărți despre haiducie, una despre Tudor Vladimirescu) și totoda-
tă – un asiduu slavist. Ei bine, tocmai el mi-a zis că, de vreme ce
cunosc rusa, nu ar fi rău să învăț și alte limbi slave. Sugestia m-a
mirat mult: „La ce bun?”. Atunci unchiul – era cu vreo 30 de ani
până să fi decedat printre străini, la Uppsala, în Suedia –, mi-a
explicat: „Privește la harta Europei… Cine sunt comuniștii? Cam
toți sunt slavi. Cunoscându-le limbile, vei deține un capital extra-
ordinar, dacă nu aici, apoi în Vest, în eventualitatea că vei ajun-
Nr. 2 (2020)
Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 21
ge cumva acolo…”. Nu am mai ajuns în Occident, dar de faptul
că dețin un capital extraordinar m-am convins repede, lucrând ca
translator, citind în aceste limbi, pe urmă – traducând din aceste
idiomuri…
– În ce limbă ai dori să faci un bilanț la acest prim jubileu
al tău?
– Numai și numai în limba părinților mei, în română. Oricât
de bine ai ști o limbă străină, nu poți fi sincer și exhaustiv decât
în limba ta.
– LIMBA ROMÂNĂ ca obiect de studiu științific, dar și ca
noțiune fundamentală a identității și spiritualității noastre româ-
nești constituie, indubitabil, partea esențială a vieții tale, un fel de
ape teritoriale ale unei personalități care s-a manifestat plenar și
în alte domenii. Anume acestui capitol vom consacra prima parte
a dialogului. Cu atât mai mult cu cât preocupările tale legate de
revigorarea limbii materne au coincis fericit cu „revoluția ling-
vistică” a românilor basarabeni din 1989. Ba mai mult, în ca-
litatea mea de ziaristă, aș putea spune că ai stat și tu la bazele
acestei Mișcări, pentru că ai avut curajul și competența să inițiezi
polemici, mai întâi la Academie, apoi în paginile unor ziare și
reviste. Cum a început totul?
– Ai spus foarte bine: am avut marele noroc ca pasiunea mea
pentru limba maternă să cunoască și o perioadă de împlinire, de
fructificare a unor cunoștințe, dar și a unui crez. Am trăit acea
epocă penibilă în care alfabetul nostru latin era interzis, mai mult
chiar – era un pericol să scrii cu aceste litere, tot așa cum te expu-
neai riscului declarând că vorbești românește. În această situație
desperată, sigur că da, perestroika și transparența lui Gorbaciov
au oferit o șansă absolut unică popoarelor subjugate din URSS.
Urmăream cu emoție cum profită de această șansă balticii…
Cred că în RSSM punctul de plecare pentru „revoluția ling-
vistică”, apoi și pentru întreaga Mișcare de Eliberare Națională,
l-a constituit acea Scrisoare deschisă, numită și „a celor 66”. În
realitate, ea a fost a 67 de persoane, cel de-al 67-lea fiind poate
principalul ei autor: un om de o inteligență rarisimă, matematicia-
nul Viorel Ciubotaru, care – nici până azi nu-mi pot explica de ce
– nu și-a pus semnătura. Ei bine, această Scrisoare cu adevărat is-
torică a fost ticluită în demisolul unde locuiam pe atunci, de pe str.
BiblioPolis
22 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu”
Armenească, la redactarea ei participând Viorel Ciubotaru și Emil
Mândâcanu, lor revenindu-le și sarcina de a aduna semnăturile.
Țin bine minte nu numai pe cei care au semnat Scrisoarea, ce a
declanșat valul de adeziuni la ideea de decretare a limbii de stat
și revenire la grafia latină, dar și pe cei care au ezitat sau chiar au
refuzat categoric să se implice…
În ceea ce mă privește, atunci puneam pe prim-plan revenirea
la grafia latină: decretarea limbii de stat putea fi și o ficțiune, pe
când alfabetul rezolva și problema identității limbii vorbite pe am-
bele maluri ale Prutului deci deschidea ușile spre limba română,
spre literatura română, suprima o mulțime de interdicții absurde,
dar care ne-au înveninat existența de-a lungul multor decenii de
ocupație rusească.
În iunie 1988 am publicat în Tinerimea Moldovei un articol
în care am pus, în premieră la noi, problema revenirii la gra-
fia latină. Parcă-l văd și acum pe redactorul-șef Vasile Botnaru,
care, citindu-mi materialul, a zis franc: „Totul e bine, dar nu va
trece cenzura…”. „Să încercăm, totuși, i-am zis. Cine știe, poate
intrăm în istorie…” Articolul a mers, spre marea noastră uimire,
ceea ce ne-a și făcut să uităm tot atunci de „intratul în istorie”!
Adică, ne-am văzut de treabă în continuare. Era un aspect formi-
dabil în acea perioadă și anume că ne gândeam prea puțin la alte
consecințe decât la acestea: să obținem alfabetul latin, să avem
limbă de stat.
Am scris și am publicat atunci și alte materiale, dintre care aș
menționa unul de proporții, realizat la îndemnul lui Victor Dum-
brăveanu, redactorul-șef al revistei literare pentru tineret Orizon-
tul. Apoi, fiind angajat la Academia de Științe, m-am implicat în
redactarea legilor despre limba de stat și grafia latină. Bunăoară,
se pare că primul am insistat pentru formula „revenirea la gra-
fia latină”, în loc de „trecerea la…”. Am participat la formularea
sau reformularea unor articole, unul dintre ele viza, de exemplu,
grija, responsabilitatea pe care și-o asumă conducerea de la Chi-
șinău pentru păstrarea și dezvoltarea limbii materne în teritoriile
populate de conaționalii noștri, „dăruite” de către Stalin Ucrainei.
De altfel, după ce am trăit acele zile cu adevărat fericite – prima
Mare Adunare Națională și adoptarea legislației lingvistice pe 31
August 1989 –, am ținut, împreună cu alți câțiva colegi de la Aca-
Nr. 2 (2020)
Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 23
demie, cursuri de ortografie a limbii române pentru profesori atât
din Republica Moldova, cât și din Nordul Bucovinei.
– În câte zile ai scris îndrumarul „Să citim, să scriem cu litere
latine”, devenit cu adevărat celebru măcar și din motivul că a
avut tirajul total de un milion de exemplare. Faptul că a apărut în
preajma sesiunii cruciale a Sovietului Suprem a fost o rațiune cu
bătaie lungă sau o coincidență fericită?
– În luna mai 1989, într-o discuție cu directorul Editurii Lumi-
na, regretatul Chiril Vaculovschi, mi-a fost dat să aud că ar risca să
tipărească un abecedar cu litere latine, numai de s-ar găsi cineva
să-l alcătuiască… L-am întrebat când s-ar apuca de așa ceva, pen-
tru că „am în cap mai mult decât un abecedar”. „Măcar și mâine,
adu-l dnei Natalia Suruc, redactorul superior al editurii, ea știe ce
trebuie să facă mai departe…”
Oricât ar părea de incredibil, dar schița acelui îndreptar am
pus-o la punct imediat, într-o noapte; precizări, concretizări, o re-
vizie a textului le-am făcut în următoarele zile și pe la finele lunii
mai am prezentat manuscrisul la editură. Primele exemplare au
apărut la finele lunii august, fiind puse în vânzare la chioșcul din
clădirea Parlamentului și în librăria de carte politică „Aurora”, de
la parterul Casei Presei. Nu știu nici azi cine a dispus să se facă
difuzarea… exact în ajun de 31 August 1989 și tocmai în aceste
locuri „cu vad”… E cea mai elocventă dovadă că Mișcarea de
Eliberare din 1988-91 a avut totuși mulți adepți.
– Încă pe atunci apăruseră indivizi care practicau „românis-
mul comercial”, de care nu ducem lipsă nici azi, și care ți-au pro-
pus, contra unei sume mari, să le dai drepturile de autor pentru a
reedita broșura, dar nu ai acceptat. De ce?
– Am avut câteva propuneri de reeditare a îndrumarului, dar
le-am respins, deoarece presupuneau ridicarea prețului, pe când
eu doream să fie cât mai accesibilă cărțulia… În fond, am dat
dovadă de naivitate, căci oricum au fost tiraje piraterești, iar unii
„comercianți” o vindeau cu ridicata, la un preț exorbitant. Cine a
vrut și a putut, s-a căpătuit și astfel, dar mai important mi se pare
faptul că aceasta nu i-a știrbit din importanță pentru acel timp,
nici din valoarea-i simbolică. Îmi spunea un ziarist francez că ar
fi trebuit să devin milionar numai cu această cărțulie… Bani n-am
avut niciodată, dar cred că am devenit „multimilionar” prin bucu-
BiblioPolis
24 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu”
ria pe care am făcut-o conaționalilor mei. În plus, acest îndreptar
mi-a fost ca un fel de recomandare pentru a fi atras, alături de
nouă lingviști de vază, la elaborarea de către AȘM a Normelor
ortografice, ortoepice și de punctuație ale limbii române, tipărite
la Chișinău în 1991.
– Puțini am fost, mulți am rămas, iată o vorbă potrivită pentru
evoluția evenimentelor de la 1989 încoace. Constatăm cu regret
că, în numai un deceniu de la acea „revoluție”, adevărul despre
Mișcarea de Eliberare Națională a fost în multe cazuri mistificat,
inclusiv prin marginalizarea sau eliminarea unor personalități
care au avut curajul să se opună regimului bolșevic. Pe parcursul
ultimilor ani i-am auzit pe mulți pretinzând că au stat, chipuri-
le, la temelia luptei pentru Limbă, Alfabet, Tricolor, că au editat
Glasul, prima publicație cu grafie latină din perioada postbelică,
„mistificările” de acest fel prinzând mai cu seamă la București,
unde merg după bani, cu care mai apoi spurcă Ideea. Te rog să ne
relatezi unde, cum și împreună cu cine s-a făcut Glasul speranțe-
lor noastre?
– Ideea tipăririi Glasul-ui a fost lansată de către Ion Druță,
preluată fiind imediat de Leonida Lari, care a și ales echipa de
redactori. Această echipă a fost o reflectare perfectă a caracterului
poetei noastre: era în continuă schimbare, înnoire… încât numărul
celor care au trecut pe la sau pe lângă Glasul este extrem de mare
și pestriț. Tocmai de aceea mă voi referi la cei care s-au aflat la
leagănul acestei prime publicații românești de la noi, pe atunci cu
adevărat de excepție.
Astfel, la redactarea primelor numere Glasul și-au dat con-
cursul: două operatoare de la Editura Lumina, Valentina Istrati
și Sanda Rusu, corectoarea Eugenia Ajder, poeții  Ion Vatama-
nu  și  Valeria Grosu, ziariștii Viorel și Dinu Mihail, Vsevolod
Cernei, Constantin Olteanu, Vlad Cubreacov, Iurie Roșca, Ala
Mândâcanu, Virgil Zagaevschi, pictorii Sergiu Puică și Iurie Za-
vadschi, zis și Zava…
La Riga, pentru a tipări primul număr Glasul, am mers eu,
Iurie Zavadschi, Virgil Zagaevschi și șoferul Nicolae.
Numărul doi a fost tipărit  la Vilnius, grație concursului cu
adevărat frățesc pe care ni l-au acordat Lica Melnic și soțul ei,
celebrul regizor de cinema Vytautas Žalakevičius. La volanul ca-
Nr. 2 (2020)
Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 25
mionului ce a străbătut Lituania, Bielorusia și Ucraina cu 100 de
mii de GLASURI era alt Nicolae, la fel de curajos ca și primul.
Următoarele două numere au fost tipărite la Orhei și Chișinău,
cu o participare tot mai restrânsă a foștilor colegi de redacție.
Țin să menționez că apariția Glasul-ui ar fi fost imposibilă de
nu era implicarea cea mai directă și mai energică a dnei Eugenia
Duca, pe atunci patroana uneia dintre primele firme cooperatiste
din Basarabia, „Oferta”. Jeny, cum îi spuneam eu, a asigurat nu
numai logistica pentru tipărirea Glasul-ui (mai simplu zis – as-
pectul financiar), dar a fost și sufletul acestei inițiative, mai mult,
ea a tras și ponoasele, căci tocmai dânsa a fost hărțuită de KGB,
de autorități pentru ravagiile pe care le-a făcut apariția revistei la
Chișinău. De altfel, această doamnă deosebit de simpatică și cultă,
despre care pot spune ca în celebrul cântec „Prieten drag” că ne
cunoaștem de o viață, căci ne leagă o prietenie încă de la facultate,
a făcut numeroase fapte nobile pentru Ideea Națională – să zicem,
ea a donat o sumă fabuloasă pe vremuri pentru înfiriparea Arma-
tei Naționale… Este cu atât mai trist că atunci când s-ar părea că
trebuie să culeagă roadele, Jeny este din nou hărțuită, poate și
mai oribil decât în timpurile de tristă faimă, de cei care au format
structuri paralele KGB-ului, tot soiul de mafioți politici, unii –
culmea! – fluturând stindardul ideii naționale.
– Ești dezamăgit că ai luptat pentru un Ideal, pe care astăzi
profitorii de patriotism au reușit să-l vândă și să-l terfelească?
– Nu au deziluzii numai cei care nu-și fac iluzii… Din păcate,
la noi au fost pângărite prea multe idealuri și fapte mărețe, încât
deziluziile și regretele mele personale par prea puțin relevante.
– Spune-mi, te rog, în ce perioadă ai fost șomer și cercetat de
KGB. S-a întâmplat cumva după ieșirea voastră cu Tricolorul în
scenă, la concertul Compact-ului?
– Ai legat la un loc trei segmente distincte din existența mea.
Am șomat vreo patru luni, după ce am abandonat turismul, unde
lucrasem ca interpret și de română, ceea ce scria negru pe alb
în carnetul de muncă și deranja ori speria pe unii, la redacțiile a
vreo cinci ziare și reviste, la ATEM… Nu m-am plâns nimănui
că nu aveam surse de existență, însă tocmai într-un asemenea
moment – nu voi uita nicicând! – scriitoarea estonă Lilli Pro-
met mi-a trimis un mandat poștal cu o sumă fabuloasă și… salu-
BiblioPolis
26 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu”
tară pentru mine. Să fi fost la mijloc numai proverbiala intuiție
feminină?!
Mi-e penibil să invoc cel de-al doilea subiect, dacă însă tot
m-ai întrebat, îți răspund: am fost convocat de mai multe ori pen-
tru niște „lămuriri” legate de corespondența pe care o purtam cu
străinătatea, de unele cărți pe care le citeam și le dădeam și altora
să le citească… Eram convins că vor să-l identifice pe autorul
unei scrisori despre atmosfera sufocantă de la noi, trimisă din Iu-
goslavia la Europa Liberă, lui Noel Bernard, pe care-l consider
adevăratul meu profesor de jurnalism. Se vede însă că de „primej-
dia undelor scurte” se ocupa altcineva… Ieșirea cu Tricolorul la
concertul formației Compact, organizat și el de Eugenia Duca, la
care am asistat în Sala Palatului de Cultură al Sindicatelor, a tre-
cut pentru noi fără consecințe… era în 1988, dar iarăși Eugenia a
trebuit să fie intimidată de KGB…
– Cum crezi, de ce ai fost supranumit „învățătorul de la
radio”?
– E un compliment frumos, pe care mi l-a spus un profesor
pensionar din județul Orhei, impresionat de o emisiune de a mea
de Sfintele Paști, transmisă la Ghidul radiofonic În lumea cuvin-
telor de la Radioul Național. Am avut cu acest ciclu de emisiuni
poate cea mai frumoasă colaborare, ce o datorez în bună parte și
colegei Raisa Belicov, care a avut forța de convingere, de atrac-
ție, de vreți, ca să mă facă autor la acest unic ghid radiofonic, în
plus, bunăvoința ei, grija pe care o manifesta față de emisiunile
de la Ghidul radiofonic îmi dădea un spor de încredere, de entu-
ziasm chiar.
Acum constat cu regret că și această colaborare e o etapă nu
numai că depășită, dar chiar ștearsă din biografia mea, datorită
„silinței” unor tovarăși ajunși să stăpânească la Radio și pâinea
și cuțitul. Însă trebuie să repet că durerea mea e o nimica toată pe
lângă faptul că aceiași tovarăși tuciurii la chip și suflet au forțat să
plece de la acest post de radio, cândva un simbol național, o sea-
mă dintre cei mai buni lucrători, mulți ce și-au consacrat efectiv
viața Radioului Național. Nu vreau să-ți amintesc că faci parte din
această „listă neagră”, ba chiar ai început-o…
– Apropo de Ghidul radiofonic. În anul 1998 a apărut volumul
de cultivare a limbii, în care erau tipărite vreo 16 tablete de ale
Nr. 2 (2020)
Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 27
tale prezentate anterior la Radio Chișinău, precum și analizate
o serie de dificultăți, unele depistate la noi în premieră de tine.
Printr-un miracol însă de pe coperta cărții a dispărut numele
tău… Știu că e o poveste urâtă de care nu dorești să-ți amintești,
dar insist să deschizi parantezele, ca să te audă și distinsa ling-
vistă de la București, Mioara Avram, care nu numai că a redactat
– la rugămintea ta – această carte, dar i-a mai scris și o prefață
care se termina astfel: „Felicitări autorilor…”, autorii rămânând
unul… Valentin Guțu. Cum a fost posibil așa ceva?
– Este într-adevăr una dintre cele mai penibile istorii din viața
mea, căci am avut parte și de astea, destule. Nu am cerut vreo ex-
plicație editurii, iar lucrătorii ei nu au catadicsit să-mi spună nimic
în legătură cu acest abuz. Chiar și un om neinițiat în munca edito-
rială știe că cel ce are într-o carte măcar câteva pagini se consideră
coautor. Mie mi s-a solicitat telefonic să accept ca numele meu să
fie scris al doilea pe copertă, cum celălalt autor pretindea că ar fi
muncit mai mult. Mi-am dat acordul numaidecât, fără a pune preț
pe acest soi de competiție. Când a apărut dicționarul așa cum a
apărut, cea mai mare problemă a fost – te rog să mă crezi – că nu
am putut da o explicație credibilă celor care știau despre implica-
rea mea în editarea acestei cărți, nici măcar Mioarei Avram. Un
nepot de-al meu dinspre soră, care asistase cumva la munca mea
la dicționar, m-a întrebat sincer uluit cum se explică faptul că nu-
mele meu lipsește de pe coperta dicționarului și auzind răspunsul
meu, „că nu contează atât numele, cât scopul”, a aruncat acest
îndreptar al greșelilor de limbă, spunând că nu vrea să-și corecteze
exprimarea cu ajutorul unora ce fac „business” până și cu limba
română. Mai curios e că s-a tipărit cel puțin încă o tranșă a acestui
dicționar, fără vreo schimbare în căsuța tehnică, dovadă că editura
nu-și asumă nici un fel de vină, nu găsește că ar purta vreo răspun-
dere pentru lezarea drepturilor de autor.
– Cum se face că după atâta activitate în domeniul lingvisticii
practice nu ți s-a acordat titlul de doctor în științe? Doar în acest
domeniu e cunoscut faptul că ești consultat atât de pedagogi, de
unii condeieri, dar și de ditamai academicieni…
– Firește, e în primul rând vina mea, doar nu am dus la capăt
teza atunci când era cazul, preferând să-mi risipesc materialul
acumulat în articole, studii, emisiuni, cărți… Persistă o părere
BiblioPolis
28 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu”
că cei care nu și-au luat doctoratul ar avea anumite complexe în
raport cu cei titrați. Din fericire, m-a ferit Dumnezeu de aseme-
nea complexe, poate și de aceea că mă interesează în genere prea
puțin titlurile, distincțiile, alte onoruri; mă simt bine cu ceea ce
am. În plus, acum s-au cam devalorizat titlurile științifice, gra-
dele didactice.
Aș aminti în context o întâmplare pe cât de amuzantă, pe atât
de edificatoare. Cu mulți ani în urmă, după o primă lectură a cărții
lui Valentin Mândâcanu Cuvântul potrivit la locul potrivit, l-am
întrebat pe autor ce grad științific are. Mare mi-a fost mirarea să
aflu că nu era nici măcar „candidat”, doctor în filologie în termenii
actuali. „Prefer să fiu întrebat de ce nu sunt doctor în științe, decât
să fiu întrebat de ce sunt…”, mi-a răspuns maestrul. Pentru a în-
lătura orice bănuială că în mine ar vorbi zavistea sau sentimentul
nerealizării, adaug aici că nu am uitat nici pe o clipă că apariția
acelei admirabile cărți a lui V. Mândâcanu a fost posibilă și datori-
tă faptului că l-a avut de redactor științific pe un doctor în filologie
– actualul academician Silviu Berejan.
– Pe cine dintre lingviștii renumiți îi admiri și îi urmezi în
activitatea ta?
– Dintre cei din preajmă – Mioara Avram, dintre cei călăto-
riți, pe alt român, dar care aparține de mult omenirii, pământeanul
nostru  Eugeniu Coșeriu. Însă a admira pe cineva nu înseamnă
obligatoriu și a-l imita în ceea ce faci… din simplul motiv că marii
lingviști, inclusiv cei pe care i-am numit, sunt personalități unice.
Alta e că poți învăța și prelua câte ceva chiar și de la o somitate
ce pare intangibilă. De la Mioara Avram am învățat mai multe,
inclusiv am deprins anumite modalități de expunere și, neîndoios,
bunăvoința în a combate greșelile de limbă – e o calitate rară și
extrem de importantă pentru cine vrea cu adevărat să se implice în
dificila operă de cultivare a limbii.
La noi, în special, riști să pierzi orice ascultător sau cititor
dacă adopți o manieră arogantă, prea de tot didacticistă. Eugeniu
Coșeriu ne-a oferit un exemplu rarisim de dragoste pentru limba
maternă și ne-a întărit convingerea că trebuie să luptăm până la
capăt pentru acest mare adevăr: basarabenii, ca o parte indestruc-
tibilă a românimii, vorbesc limba română, în pofida unor anoma-
lii, schimonosiri provocate de vitregiile sorții. Conștientizarea
Nr. 2 (2020)
Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 29
axiomei este o condiție primordială a păstrării noastre nu numai
ca Națiune, dar și ca speță umană.
– Se spune că traducerea este o formă a literaturii, deoarece
un profesionist care tălmăcește, de fapt creează. Ce loc ocupă
această „formă” în „conținutul” preocupărilor tale literare,
culturale?
– Traducerile constituie o parte solidă a lecturilor mele, așa-
dar, ele-s un component al alcătuirii mele intelectuale. Încă din
anii de școală îmi puneam întrebarea cine și cum face o tălmăcire
pe care o citești ca pe o scriere originală. Țin minte, mi-am pus
această întrebare după ce citisem Cei trei mușchetari, o ediție de
București. Mai târziu am început să fiu atent la numele traducă-
torilor, dându-mi seama că ei sunt în fond niște coautori. La fa-
cultate, am scris două teze de an la disciplina Teoria și practica
traducerii, sub îndrumarea unui om și profesor de excepție care a
fost Ion Dumeniuk.
Curios, dar chiar dacă analizam calitatea traducerii unor tex-
te cu caracter social-politic, simțeam tot mai mult tentația de a
transpune literatură artistică. După absolvire, am tradus o nuvelă
pe care o citisem într-o revistă de la Sofia și-mi plăcuse mult.
Se numea O zi de milioane și relata cu un umor fin drama unui
intelectual suprasolicitat de rutina muncii de birou. I-am arătat-o
maestrului Igor Crețu, pe care-l vizitasem ca să-mi exprim ad-
mirația pentru transpunerile sale adunate în volumul Din poeții
lumii. Mi-a binecuvântat-o, cu anumite obiecții, evident, și i-a
dat manuscrisul lui Ion Gheorghiță, un excelent tălmăcitor din
ucraineană și din rusă, care pregătea o antologie de traduceri din
literaturile slave – Panorama (Chișinău, 1977). Astfel am debu-
tat în arta traducerii, care e, de fapt, o artă a replămădirii, este
chiar iscusința de a intra în pielea autorului pe care te apuci să-l
tălmăcești.
Atunci nu-mi puteam imagina că voi traduce zeci de nuvele și
poeme, ba chiar și patru romane, din diferite limbi. Când am ispră-
vit ultima traducere – Cine răspândește anecdote, un extraordinar
microroman de scriitoarea estonă  Lilli Promet, i-am mărturisit
cuiva că mi-e atât de dragă această tălmăcire, de parcă ar fi lucra-
rea mea, ca și cum aș fi scris-o chiar eu. Constatarea am repetat-o
într-o convorbire cu apreciatul tălmăcitor Pavel Starostin, la care
BiblioPolis
30 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu”
dânsul mi-a spus: „Să știi că ai ajuns la condiția indispensabilă
unui traducător care nu traduce pur și simplu, ci re-creează…”.
De-i așa, de nu-i așa… cert e că magia traducerii mă mai obse-
dează. Nu pot să nu menționez și acest amănunt: am fost primit în
Uniunea Scriitorilor încă în 1989 tocmai ca traducător, deși, fireș-
te, își făcuse efectul și Îndreptarul de citire/scriere cu litere latine.
Oricum, pentru această afiliere, poate unica de care sunt mândru,
îi port mereu recunoștință maestrului Aureliu Busuioc, cel care
mi-a dat o recomandare surprinzător de frumoasă.
– Am citit în revista „Basarabia” câteva nuvele semnate de
tine. M-au impresionat și emoționat extraordinar de mult. De ce
nu editezi o carte de proză scurtă? Sunt sigură că o asemenea
apariție editorială ar aduce un suflu nou în această specie litera-
ră puțin de tot explorată în Basarabia.
– Am avut câteva cazuri când am scris proză căci, parcă ținând
cont de un precept enunțat de Rainer Maria Rilke în Scrisori către
un tânăr poet, nu puteam să nu le scriu, subiectele parcă se cereau
înșirate pe hârtie. Din păcate (sau poate – din fericire?!), nu am
avut prea de multe ori asemenea stări și nici toate scriiturile nu
mi-au părut reușite, din care motiv pe unele le-am aruncat la coș.
Câteva bucăți de proză le-am rătăcit prin diverse gazde, altele,
iată, au dispărut recent, odată cu calculatorul ce mi-a fost furat…
Astfel că nu am debutat în proză din două motive: a) că nu mi-am
propus acest scop la modul serios și b) că nu am avut materialul
necesar, în viziunea mea, pentru o carte cât de cât reprezentativă.
– Am aflat că vrei să editezi un nou dicționar de nume proprii,
o carte despre laureații Premiului Nobel pentru literatură, un vo-
lum de cultivarea limbii și o carte despre personalitățile pe care
le-ai cunoscut pe parcursul vieții. Referindu-ne la ultimul proiect,
te rog să ne povestești cum l-ai cunoscut pe distinsul om de cultu-
ră Raoul Șorban și pe Preafericitul Vazghen?
– Mi-ai enumerat exhaustiv proiectele editoriale… mă gân-
desc acum de voi ajunge vreodată să vorbesc despre ele și ca des-
pre ceva realizat deja!
Mi-aș dori poate cel mai mult cartea despre oamenii pe care
am avut norocul să-i cunosc – pe doi dintre ei i-ai și numit. L-am
cunoscut pe Preafericitul Vazghen, Catolicosul tuturor armenilor,
la reședința sa de la Ecimiadzin, nu prea departe de Erevan, dacă
Nr. 2 (2020)
Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 31
mergi spre muntele Ararat, acolo unde s-a oprit Arca lui Noe.
De trei ori am fost în audiență la el, cu delegații din România,
și de trei ori mi-a fost dat să aud același preambul al său: „Mă
bucur nespus de mult să vorbesc dulcea noastră limbă româneas-
că…”. Acest păstor spiritual deosebit de iubit al armenilor era
originar din București și nu a încetat niciodată să-și iubească baș-
tina, țara și poporul de unde se ridicase. În preajma lui Vazghen
am simțit o miraculoasă trecere în altă stare, în altă dimensiune,
probabil în cea a sacrului…
Cât despre prof. Raoul Șorban, această legendă vie a vredni-
ciei românești… I-am fost ghid și translator în niște mari muzee
din Rusia, la Moscova și Petersburg, unde venise cu studenți de la
Institutul de Arte „Nicolae Grigorescu”. Am avut cu el mai multe
discuții sincere, confidențiale, îndelungate, care ne-au făcut prie-
teni buni de-a lungul atâtor ani deja. E o mare fericire să ai un ase-
menea prieten, care se poate atașa și te predispune la un atașament
puternic, în pofida diferenței de vârstă sau de pregătire, în ciuda
distanțelor și scurgerii anilor. I-am scris foarte multe scrisori la
care mi-a răspuns cu o corectitudine greu de imaginat, i-am trimis
mai multe telegrame – inclusiv astă toamnă, când a împlinit 90
de ani, dar iată că încă nu m-am putut mobiliza să scriu un articol
despre acest om cu adevărat de excepție. O voi face însă neapărat
cât mai curând, unde mai pui că frumoaselor amintiri de la pri-
ma noastră întâlnire, din 1976, s-au suprapus atâtea alte impresii
extraordinare, atâtea lecții de omenie și de dragoste de Neam, pe
care mi le-a dat discret, dar continuu, fiul celui care a scris muzica
pentru piese devenite populare ca „Mai am un singur dor”, „Pe
lângă plopii fără soț”, „Pocnind din bici pe lângă boi” ș.a.
– Am observat că ești îndrăgostit de poezia lui Ion Cara-
ion și Nichita Stănescu. Pe ultimul, se pare, ai avut norocul să-l
cunoști…
– Cum ai adus vorba de poezie, fac o mică rectificare. Emi-
nescu este creatorul despre care aș spune „că nu mă mai sa-
tur niciodată”, și nu numai de poezia sa, dar de tot ce a scris:
și proză, și publicistică, și însemnări răzlețe pe file de carnete
sau chiar de cărți. Da, l-am văzut pe Nichita Stănescu și am
schimbat câteva vorbe cu el în anul când l-au putut cunoaște mai
mulți basarabeni – în toamna lui 1976, când era la Chișinău un
BiblioPolis
32 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu”
festival al poeziei din țările comuniste. A recitat la Filarmonică
poemul Nimic nu este altceva și, ca și mulți alții, eram convins
că ne spune nouă, basarabenilor, acest fantastic crez poetic. Am
putut intra la el, în hotelul Codru, cu o colegă de facultate, Auri-
ca Sârbu, și cu niște flori, datorită poetei letone Daina Avotina,
care, după explicațiile de rigoare, ne-a introdus în hotel pentru
a-i lua, chipurile, un interviu ei. Nu pot uita nici acum gestul lui
Nichita, însoțit de un fel de fluierat: un rotocol făcut cu mâna
peste pereții camerei unde stătea, o aluzie clară la microfoanele
instalate în camera sa.
Apoi l-am văzut seara la gară, mergea de la Chișinău la Mos-
cova, nu la București. Atunci am cunoscut-o mai îndeaproape și
pe Leonida Lari… În anul de grație 2000 am avut fericita ocazie
să-l cunosc la „Focul din vatră” pe maestrul Gheorghe Zamfir, pe
care-l admiram încă din școală și tot de atunci știam că-s născut
în aceeași zi cu el, ba și cu 12 ani mai târziu, adică sub același
semn zodiacal. E dintre acei artiști care știu a fermeca nu numai
prin măiestrie, dar și prin vorbă. După acea discuție, la încheierea
concertului său, m-am gândit că, dacă nu mi-a fost dat s-o văd
pe Maria Tănase, vizitându-i doar mormântul la cimitirul Bellu,
iar de George Enescu – m-am simțit aproape în casa-muzeu, iată
că Dumnezeu mi-a prilejuit o întâlnire măcar cu acest zeu al mu-
zicii noastre…
– Ce loc ocupă publicistica în activitatea ta multidimensi-
onală?
– Un loc central, fără doar și poate. Mi-am dorit mult să devin
ziarist și cred că marea mea dorință s-a împlinit. Am scris sute
și sute de materiale gazetărești și am adus de multe ori bucurie
protagoniștilor sau cititorilor, dar am trăit și eu destule satisfacții
datorită acestei munci. Am asistat la nașterea unui ziar de excepție
– Glasul din 1989 – și probabil de aceea mi-a fost dat să asist, la
începutul lui 2001, și la funeraliile altei publicații, la care am ținut
– Mesagerul. Am investit multă energie și suflet în acest ultim
ziar, care fiind totuși de partid, a devenit, așa cum îl apreciau mul-
ți, mai presus de toate, o tribună a românismului și o publicație
de cultură. Probabil că tocmai datorită acestui fapt, fiind făcut de
o mână de oameni, în condiții cu totul precare, a ajuns să aibă un
tiraj record la noi, vreo 25 mii de exemplare.
Nr. 2 (2020)
Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 33
– Ai contabilizat vreodată câte articole ai scris în presă sau
câte cărți ai redactat-creat?
– A trebuit să fac un fel de contabilizare a muncii mele de
creație, când mi s-a solicitat de la Calendarul Național – fiind
o sursă de referință, preferă să opereze cu date cât mai exacte.
Ei bine, am cinci cărți tipărite, alte cinci s-ar putea să le tipăresc
mai devreme sau mai târziu! Am scris-publicat circa o mie de ar-
ticole, am pregătit-prezentat câteva sute de emisiuni radiofonice
și TV. Am tradus peste 20 de cărți (inclusiv patru romane), am
redactat nu mai puțin de 60 de cărți, inclusiv vreo 10 dicționare
și enciclopedii. Statisticile, evident, pot fi înșelătoare, dar știu că,
dacă mi s-ar cere să aleg câte ceva – ca deosebit de valoros pentru
epoca în care trăim –, cu certitudine aș avea ce alege fără a mă
rușina pentru cele scrise.
– Ai și dezamăgiri, să zicem, în ceea ce privește clasa politică
de la noi…
– În 1988-1989, Mișcarea de Renaștere Națională de la noi o
avea drept model pe cea din Țările Baltice. Cu timpul însă mode-
lul baltic a fost dat uitării, poate că nu a mai putut fi asimilat…
Acum balticii sunt prea departe de noi, dar oricum, avem ce învăța
de la ei. Observați însă că ni se impune un singur model, un singur
exemplu „demn de imitat”: cel rusesc. În opinia mea, e tocmai
modelul de care trebuie să ne ferim. Avem agonia noastră, la ce
ne-ar mai servi un surplus de agonie de împrumut?
La întrebarea ce m-a deziluzionat mai mult la politicienii noș-
tri, răspund fără ocolișuri: lipsa de sinceritate în ce privește Ideea
Națională, românismul. În unele cazuri am putea vorbi chiar de
o lipsă de omenie, în altele – de niște profitori de românism. Dar
și un egoism cras, o lăcomie înspăimântătoare… Puse cap la cap,
iată și câteva din principalele motive ale dezamăgirii generale, ale
unei stări de apatie și lehamite ce poate fi observată masiv printre
conaționalii noștri care au venit sinceri, cu sufletul curat, în Piața
Victoriei, la primele Mari Adunări Naționale.
– Ce poți să ne spui despre conștiința ta individuală? Ești îm-
păcat cu sine? Probabil anume pentru românismul tău sincer și
argumentat ai credibilitate în fața opiniei publice…
– Îmi vine foarte greu să-mi dau o notă mie însumi, chiar fi-
ind încurajat cu o apreciere atât de frumoasă privind credibilitatea
BiblioPolis
34 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu”
mea. Știu bine că nu am făcut – cel puțin în scrisul meu! – nimic
împotriva conștiinței mele, care coincide, în multe privințe, cu
crezul unui număr mare de oameni vrednici din neamul meu, din
preajma mea, sau pe care am avut șansa să-i cunosc. Conștient
sau intuitiv, am respectat preceptul biblic de a nu face rău altuia
și cred că aceasta nu-i puțin într-o epocă și într-o lume bulversate,
ca cele în care trăim.
– Am remarcat la tine un profund sentiment pentru neamul din
care te tragi, pentru mama care te-a învățat să citești cu litere lati-
ne, pentru tatăl tău care a făcut armata sub Antonescu, pentru su-
rorile tale inteligente, cu dragoste de carte, chiar dacă sunt țărănci.
Ce vrei să ne spui despre neamul Pohilenilor de la Florești?
– Norocul meu cel mare a început acasă, în familia în care am
crescut, alături de trei frați și cinci surori. Nu am auzit acasă cer-
turi, înjurături, chiar și a ridica vocea într-o convorbire se conside-
ra un semn de impolitețe. Am avut o mamă blândă, marcată mult
de credința ei sinceră și adâncă în Dumnezeu. Un tată dur, dar
nespus de vrednic, măcar și de aceea că ne-a învățat să fim demni
în orice împrejurare. Nici mama, nici tata nu i-au avut la inimă pe
ocupanți, nu le-au acceptat nici limba, nici apucăturile – cu atât
mai puțin regimul adus de aceștia pe tancuri.
Totodată însă aveau un atașament simplu, firesc, dar puternic
pentru tot ce-i românesc – de la alfabetul latin și muzica populară
până la domnitori și regi, de la mănăstirile lui Ștefan cel Mare
până la Cernăuți și porțiunea de litoral al Mării Negre date de
ruși Ucrainei. Mama avea o memorie ieșită din comun în materie
biblică, la istorie și geografie. Arăta pe harta României socialiste,
ca un orb, locurile unde se aflau – fără a mai fi indicate – cele
mai însemnate mănăstiri. Odată, mama ne-a zis: „Dar harta asta
nu-i bună…. Când învățam eu la școală, România era pe hartă
ca o pâine, ca un soare, iar acum e ruptă… au rupt-o păgânii…”.
Aceste atitudini ale părinților ni s-au transmis, ni s-au împlântat
în suflete și în minți.
– Ai avut pe parcursul anilor mai multe invitații de a te stabili
în Țară sau peste hotare. Ce te-a făcut să rămâi acasă, în această
mizerie care se lățește tot mai mult peste noi, basarabenii?
– Nu am plecat de aici, pentru că aici m-am crezut util, iar în
consecință – aici m-aș putea realiza cel mai bine, cu mai multă efi-
Nr. 2 (2020)
Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 35
ciență. La o adică, puteam să merg și undeva mai departe, în Vest,
mi-aș fi găsit și acolo un rost, dar la ce bun? Un om cu pregătirea
mea, cu o trăire atât de acută a sentimentului național nu se poate
realiza decât acolo unde s-a născut și s-a format. Cât privește o
eventuală plecare peste Prut… Unii abia așteaptă să plecăm cât
mai mulți de aici – în dreapta Prutului; o, cum își mai doresc șovi-
nii ruși golirea Basarabiei de români! Un foarte bun prieten îmi tot
repetă principiul: să plecăm de aici ultimii, cu tot cu pământuri!
Eu aș zice mai puțin metaforic: să rezistăm cât putem aici. Dacă
plecăm, lăsăm totul unor nechemați, să scuipe în fântânile făcute
de părinții noștri, în icoanele zugrăvite cu chipuri inspirate de ță-
rani și țărănci de la noi, să arunce pe ruguri culorile Tricolorului și
matrițele cu alfabetul latin! Cea mai timidă prezență românească
aici îi face pe venetici să tresară, amintindu-le că se află în casă
străină și că trebuie să se comporte ca un oaspete, ca un pasager,
nu ca un stăpân. Iată doar câteva rațiuni care mă țin aici – chiar și
când starea de lucruri devine desperată! – și pentru care îi îndemn
și pe alții să nu părăsească vatra strămoșească.
– Ai o dorință despre care ai prefera să vorbești numai în
șoaptă sau, eventual, eufemistic?
– M-am născut într-un stat ce nu mai există. Trăiesc, iată, de
12 ani într-un stat cu o existență șubredă, incertă, oricât de mult
am vrea ca el să fie puternic și prosper. Mi-aș dori să ajung a trăi
într-un stat a cărui existență să nu fie pusă de nimeni la îndoială și
despre care aș putea spune sus și tare: este Țara mea dragă, pentru
că vitalitatea ei mă bucură, ea aduce bucurii și altora – multor
milioane de conaționali.
– Dragă Vlad Pohilă, îți mulțumesc mult pentru cafele și pen-
tru interviu. Sunt bucuroasă că ai găsit timp liber de această mică
lucrare pentru prestigioasa revistă Limba română. La mai mult și
la mai mare sau cum îți place ție să spui – SĂ-ȚI DEA DOMNUL
TOT CE-ȚI DOREȘTI. Un înțelept zicea că tinerețea ne este dăru-
ită, bătrânețea însă trebuie cucerită, căci altă formă de a trăi mai
mult pur și simplu nu există. Din acest punct de vedere îți doresc
să ai succes încă vreo 50 de ani înainte, alături de cei dragi.
– Mulțumesc pentru căldura emanată în aceste ore lungi de
convorbire. Acest dialog a fost posibil și datorită faptului obser-
vat de tine: am niște prieteni și colegi de redacție de-a dreptul
BiblioPolis
36 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu”
extraordinari… Să nu uităm însă că nu ar fi fost nimic de noi, de
mine inclusiv, de nu erau acei 22 de ani de aflare a Basarabiei în
componența României Mari, de nu existau bărbăția și sacrificiul
multor înaintași – patrioți, naționaliști, numiți-i cum vreți – de-a
lungul anilor de ocupație sovietică, deoarece ideea românească a
fost la est de Prut o permanență, când pâlpâind, când răbufnind,
dar oricum, o prezență mereu vie.
Deie Domnul să trăim cât trebuim – cât mai mult, cât mai
mulți…
Luminița DUMBRĂVEANU,
jurnalistă, scriitoare
Flacăra TV & Film [online]. Aprilie 2003 [citat 18.05.2020].
Disponibil: https://tinyurl.com/yd3dagsd
Nr. 2 (2020)
Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 37
Suntem mai săraci de când l-am pierdut pe prietenul și cole-
gul nostru Vlad Pohilă (06.04.1953 – 15.05.2020). Plecarea sa
la Domnul a coincis cu Ziua Latinității – o coincidență asupra
căreia reflectăm cu multă tristețe. Cu doi ani în urmă, în luna
mai 2018, revista Natura a publicat un interviu amplu cu acest
apărător al limbii române. Vorbele sale ne rămân ca alinare și
balsam.
– Domnule Vlad Pohilă, ca publicist, lingvist, om de cultură,
toată viața ați consacrat-o promovării ideii naționale, scopul că-
reia este revenirea la țara noastră de glorii și de dor. În martie,
am sărbătorit un secol de la unirea Basarabiei cu România, iar în
decembrie vom marca un centenar de la Marea Unire. Cum apre-
ciați evenimentele desfășurate acum 100 de ani și cum ar trebui
să folosim acest prilej istoric pentru ca la 1 Decembrie, la Alba
Iulia, să dansăm din nou Hora Unirii?
– Ar fi o vădită exagerare să spun că toată viața mi-am consa-
crat-o ideii naționale. În realitate, am început să promovez și să
apăr românismul atunci când am înțeles cât de mult sunt prigonite
la noi toate aspectele cauzei naționale: prin rusificare acerbă, prin
falsificări penibile, prin restricții absurde, prin intimidări în stil
stalinist, în fine – prin propagarea unei nepermise agramații și a
unei indiferențe crase față de ideea românească… Gândul de a lă-
muri importanța și splendoarea valorilor noastre naționale mi s-a
întărit atunci când în discuții cu prieteni, colegi, rude, mi-am dat
seama că am în față mulți conaționali de treabă, dar rătăciți, din
varii motive, iar eu parcă dețin un set de cunoștințe și argumente
greu de respins; când am observat că „pledoariile” mele au efect,
sunt capabile să îndrepte ori chiar să schimbe unele viziuni tribu-
tare propagandei sovietice.
VLAD POHILĂ:
PUBLICIST, LINGVIST, SCRIITOR
BiblioPolis
38 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu”
Nu-mi asum niciun fel de merite deosebite, decât poate faptul
că, biblic vorbind, mi-a plăcut să cercetez, să citesc, să studiez, să
caut răspuns la întrebări ce mă frământau, dar pe care și le puneau
și alții din anturajul meu. Meritul cel mai mare îl au părinții mei,
Ion și Ileana Pohilă (mama, născută Prisăcaru) – niște țărani cu
patru clase românești – care s-au dovedit a fi suficiente pentru a se
atașa exclusiv și definitiv de țara în care și-au trăit copilăria, ado-
lescența, tinerețea și în care au pus temelia casei și marii noastre
familii, cu patru băieți și cinci fete, eu fiind al șaptelea și mezi-
nul. În plus, ambianța, atmosfera din școala generală din Putinești,
Florești, care avea numeroși profesori de excepție, unii cu studii
la Iași, la București și chiar la Paris! Plus, tot ce am putut lua mai
bun de la Secția de jurnalism a Facultății de Litere a Universității
de Stat din Moldova. Nu pot să nu menționez și meritul, cu totul
deosebit, al rudelor noastre din România, o soră (tanti Liuba) și
doi frați de-ai lui tata (unchii mei Anton și Leonid), care, refugiați
în 1944, după 1958 au beneficiat de dreptul de a veni la noi destul
de des, aducându-ne nu numai ceva îmbrăcăminte, încălțăminte,
dulciuri, dar și cărți, discuri cu muzică ușoară și populară, dar
esențial – unchii, mătușa, verișorii (Virgil, Doina, Gigi și Cătălin)
de la București ne povesteau diferite episoade din viața lor, din
istoria și din cultura românească. În plus, ne antrenau în discuții
nepretențioase despre limba română, despre identitatea noastră
românească, or, aceste discuții au avut, pentru noi, rudele lor din
Basarabia, un rol esențial, decisiv, pentru a înțelege niște lucruri
fundamentale, pentru a ne forma ca români.
În anul Centenarului Marii Uniri au avut loc la noi mai multe
evenimente spectaculoase, și aș numi aici declarațiile a circa 150
de primării din Republica Moldova de a se uni cu Patria-Mamă
România. Desigur, aceste decizii poartă un caracter mai mult sim-
bolic, dar în istoria noastră multe au început de la acțiuni simboli-
ce: și revoluția de la 1848, și „Mica Unire” din 1859, și activitatea
Sfatului Țării, din anii 1917-1918, ba chiar și anii de renaștere
a demnității noastre naționale, din 1988-1991. Efectele acestor
și altor acțiuni cu caracter simbolic au fost întru totul concrete,
palpitante, eficiente și benefice pentru noi. Dincolo de simboluri,
aș aminti, în context, numeroase apariții editoriale remarcabile
(numai cât fac volumele „Basarabia, pământ românesc”!), multe
Nr. 2 (2020)
Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 39
conferințe, emisiuni radio și TV, alte diferite evenimente cultu-
rale cu un puternic impact asupra concetățenilor noștri. Cunosc
oameni, și de la Chișinău, și de la București sau Iași, care con-
sideră că în acest An Centenar s-au acumulat premisele pentru
reunirea Basarabiei sau măcar a Republicii Moldova cu România.
Tot așteptând acest miracol de prin 1990-1991 – tocmai atunci
mi se părea oportună, reală, șansa Reunirii! – astăzi am ajuns un
sceptic în această problemă, oricât de mult mi-aș dori realizarea
ei. Scepticismul meu se întemeiază și pe adevărul incontestabil că
în aceste aproape trei decenii de așteptare, prin fața ochilor noștri
s-au perindat numeroase proiecte, dar nu și mai puțini profitori de
acestea, care, într-o ultimă instanță, au renunțat la ideea Reunirii,
unii devenind chiar adversari deschiși ai acesteia. Este adevărat
că numărul adepților Reunirii este în continuă creștere, deși, după
cum se vede, nu e în descreștere nici hoarda adversarilor unio-
nismului. Pe de altă parte însă mă bucur că în acest răstimp s-au
făcut foarte multe „mici reuniri”: căsătorii, alte forme de înrudire
între locuitorii celor două maluri de Prut, înfrățiri de localități și
instituții, firme mixte, încadrări, angajări în diferite programe cul-
turale și economice, ba chiar și impuneri ale multor basarabeni la
cele mai diferite proiecte culturale, spirituale, dar și economice și
politice lansate de la București sau alte mari centre din Țară.
– După absolvirea în 1975 a studiilor la Universitatea de Stat
din Moldova, ați lucrat, timp de vreo cinci ani, în calitate de ghid
și interpret în turism, specializat pentru marile muzee de artă din
Moscova și Sankt-Petersburg. Deci, ați avut ocazia să discutați
cu grupuri de turiști români care vizitau Uniunea Sovietică. Pe
atunci, pentru noi era o adevărată minune, dar și un mare risc,
să întâlnești și să vorbești cu un român din dreapta Prutului. Cu
care dintre oamenii de cultură din România ați făcut cunoștință
în timpuri sovietice?
– Am lucrat atunci ghid și translator, ca să zic așa, „pe două
paliere”, primul fiind ghidajul în marile muzee din Moscova și
Sankt-Petersburg, după niște studii speciale, prezentam turiștilor
din România, dar și din Bulgaria splendori muzeistice, precum
Tezaurul și catedralele din Kremlin, Galeriile de artă rusă „Tretia-
kov”, Muzeul de arte occidentale „Pușkin”, faimosul Ermitaj… A
fost o experiență nemaipomenită, căreia m-am consacrat cu multă
BiblioPolis
40 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu”
pasiune. Pe al doilea „palier” activam mai ales iarna, la Chișinău,
aici având ocazia unică să le „suflu” anumite adevăruri despre noi
turiștilor din țări ale căror limbi le cunoșteam (iugoslavi, polonezi,
francezi), dar și multor excursioniști din Rusia sau din alte repu-
blici ce formau pe atunci URSS. Am avut marea satisfacție de a
lucra cu numeroși turiști baltici, oameni extrem de inteligenți și
curioși, receptivi la orice informații ce nu cadrau cu stilul oficial.
Deși mi-au fost dragi toți turiștii pe care-i însoțeam, firește, cu ro-
mânii am avut o relație mai strânsă și o comunicare mai de suflet.
Fac aici o precizare: a fi român în Rusia era cu mult mai simplu
decât la Chișinău, respectiv, și comunicarea cu ei era practic ne-
stingherită – acolo, „marele pericol” îl prezentau alții: americanii,
britanicii, francezii, RFG-iștii…
În anii cât am lucrat ghid și translator, am cunoscut foarte
mulți români extraordinari, oameni inteligenți, fini cunoscători ai
istoriei, literaturii, artelor române și universale. Am beneficiat din
plin și de faptul că în acea perioadă aveam zilnic alături DEX-ul,
un DEX viu, uman! Cu mulți dintre turiștii mei am stabilit relații
cordiale de-a lungul anilor. Dacă ar fi să pun deoparte trei persoa-
ne din acea galerie imensă de foști turiști ai mei, aș aminti, în pri-
mul rând, de Raoul Șorban, profesor de istoria artelor la Institutul
„N. Grigorescu” din București; apoi de inginera bucureșteană Lia
Sandu, devenită ulterior Lia Roberts și… multimilionară, la Las
Vegas, SUA, candidată la postul de președinte al României, din
partea diasporei, la începutul anilor 2000; în fine, de Nicu Ceau-
șescu… – da, fiul conducătorului de atunci al României.
– Sunteți unul dintre intelectualii basarabeni care au luptat
și au riscat cel mai mult pentru readucerea și oficializarea al-
fabetului românesc în Moldova sovietică. În 1989, înainte de a
fi instituționalizat oficial alfabetul latin în RSS Moldovenească,
dumneavoastră, împreună cu câțiva neînfricați din Chișinău, ați
mers la Riga, în Letonia, și ați editat clandestin prima publicație
cu grafie latină în Basarabia sub ocupație sovietică – Glasul. La
ce riscuri v-ați expus atunci? Ce soartă a avut Glasul, dar și acei
care au lansat și au realizat această idee?
– Și datorită revistei Glasul am avut parte de o experiență ne-
maipomenită, nesperată, aș zice. Și cum lucrurile – poate, mai
ales, cele bune – se uită prea repede, mă văd nevoit să precizez că
Nr. 2 (2020)
Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 41
ideea editării Glasul-ui a fost lansată de Ion Druță, în toamna lui
1988, fiind preluată de Leonida Lari și de Viorel Mihail, fiecare
din aceștia având câte o echipă care, într-o fază inițială, au con-
lucrat destul de armonios. În Letonia, la Riga, am fost în februa-
rie-martie 1989, cu Virgil Zagaevschi și cu Horia Zava (Iurie Za-
vadschi), Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească, s-a prăpădit prea
devreme și prea osândit de soartă la mijlocul acestui april. Zava
era și autorul machetei, redactorul artistic al acestei publicații din
care putea să apară doar un singur număr, și totuna avea să rămână
în istoria noastră recentă. Tipărirea revistei noastre în Letonia a
fost destul de anevoioasă, și din cauza aroganței letonilor, dar și
din niște motive ce țin de orgoliile moldovenilor – acele orgolii
atât de fin surprinse și atât de aspru condamnate de Dimitrie Can-
temir în Descrierea Moldovei. La un moment dat, ni s-a cerut să
schimbăm vreo patru pagini din cele 12, câte avea Glasul, și dacă
eu am zis „Vom vedea…”, Zava, om cu un suflet foarte bun, dar
cu un caracter foarte puternic, a spus categoric: „Nu schimbăm
nimic…”. Și tot Zava a purces la căutarea unor șanse oneste de a
publica revista în care făcuse cu o nețărmurită dragoste nu numai
fiecare pagină, fiece coloană, fiece titlu, dar și fiecare literă româ-
nească (am în vedere cele cu semne diacritice)!
În fond, datorită lui Horia Zava a și fost tipărit primul număr
al revistei Glasul într-un oraș la vreo 50 km de capitala letonă, chit
că a apărut sub auspiciile Societății de cultură românească „Da-
cia”, fondată la Riga de cuplul Leons Briedis, poet și faimos tra-
ducător din literatura română, și poeta și traducătoarea Maria Ma-
covei-Briede. La Vilnius, în Lituania, unde am fost în luna iulie,
același an, din nou cu Zava, și cu Dan Borș-Spătaru, totul a decurs
mai altfel, inclusiv sau, poate, exclusiv datorită faptului că am
beneficiat de sprijinul dezinteresat și extrem de călduros al conați-
onalei noastre Lica Melnic-Zalakeviciene și al soțului ei, celebrul
regizor Vytautas Zalakevicius – generațiile mai în vârstă țin bine
minte filmul său „Nimeni nu voia să moară”, despre rezistența
antisovietică a lituanienilor. În ambele republici baltice am simțit
cum plana aerul primenirilor, cu mult mai puternic, mai specta-
culos decât prin părțile noastre. La statuia Libertății din Riga, am
semnat și noi, trei basarabeni, într-o listă enormă prin care se adu-
nau semnături pentru condamnarea Pactului Molotov-Ribbentrop.
BiblioPolis
42 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu”
Tot acolo, se deschisese o cantină pentru nevoiași (care, conform
propagandei oficiale, nu existau în URSS!). Curiozitatea gazetă-
rească ne-a împins și pe noi acolo, era deja „la spartul târgului”,
adică atunci când cantina se golise – și de bucate, și de vizitatori.
Am întrebat-o pe doamna directoare câți beneficiari a avut canti-
na în acea primă zi, și cam câți să fi fost ruși, și câți letoni. Ne-a
răspuns că în două ore au luat masa vreo 400 de persoane, dar, a
adăugat șefa, fiți siguri că au fost numai rusolingvi: „Nici un leton
nu ar mânca din mila ocupanților… Poate vor veni când vom fi
independenți, atunci nu ne vom rușina de sărăcie, deși, desigur, ar
fi mai bine ca letonii să nu știe niciodată de sărăcie, de represiuni,
de deportări și alte umilințe…”
La Vilnius, schimbările, mai exact, spasmele prăbușirii impe-
riului sovietic, le-am simțit chiar a doua zi după sosire, când Lica
și Vytautas ne-au dus la tipografia Comitetului Central al Partidu-
lui comunist din Lituania, unde a și fost tipărit nr. 2 al Glasul-ui…
Firește, ne-am expus unor riscuri, făcând aceste „escapade”, dar
vă rog să mă credeți, ne gândeam atunci cel mai puțin la foarte
posibile necazuri sau chiar represiuni din partea autorităților. În
plus, orice temeri s-au șters din suflete și din memorie la vederea,
în seara sosirii la Chișinău, cu nr. 1 al Glasul-ui, în special, când
sute de persoane luau câte un exemplar de revistă ca pe o icoană
sau ca pe o lumânare aprinsă în seara Învierii… Îmi stăruie și
acum în fața ochilor consângenii mei: tineri și bătrâni, cu lacrimi
în ochi, ducând revista în brațe ca pe un prunc…
– De altfel, în același an, 1989, ați pregătit și editat în-
drumarul Să citim, să scriem cu litere latine. Cine v-a susținut
atunci? Cu care dintre lingviștii redutabili ai acelor vremuri ați
colaborat?
– Acest „abecedar pentru adulți” l-am elaborat de capul meu,
dar am fost „instigat” de Chiril Vaculovschi, un patriot fervent,
redactor-șef la Editura didactică „Lumina”. Am beneficiat de con-
cursul Vitaliei Pavlicenco, pe atunci redactor la editura Academi-
ei, ea era printre puținii intelectuali de la Chișinău care deținea
legal mașină de dactilografiat cu litere latine. Nu pot să nu amin-
tesc de redactorul de la Editura „Lumina”, Natalia Suruc, care
zicea că, iată, „a dădăcit poate cel mai scump prunc”. În 1989,
deja după 31 august, am participat la întocmirea, în cadrul Institu-
Nr. 2 (2020)
Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 43
tului de Filologie al AȘM, a îndreptarului Norme ortografice ale
limbii române, o lucrare ce nu și-a pierdut valoarea nici astăzi. La
elaborare au participat mai mulți lingviști de seamă: Silviu Bere-
jan, Anatol Ciobanu, Ion Dumeniuk, George Rusnac, Ion Ețcu,
Nicolae Mătcaș ș.a. După cum menționează, într-un articol recent,
dna dr. Maria Cosniceanu, subsemnatul era unicul autor fără titlu
științific, cum am și rămas, de altfel, ceea ce nu mi-a creat vreo-
dată complexe.
– În 2010, la Chișinău, vi s-a înmânat cea mai înaltă distincție
de stat – „Ordinul Republicii”, iar în 2014, Președintele Româ-
niei v-a decorat cu Ordinul „Meritul Cultural”, în grad de Ofițer.
De fapt, mie întotdeauna mi-a plăcut să spun că Vlad Pohilă este
ofițerul limbii române în Basarabia… Care totuși dintre aprecie-
rile pentru ceea ce faceți vă este mai aproape de inimă?
– Desigur, m-au emoționat aceste distincții, cu atât mai mult
cu cât ele mi-au fost acordate cu niște formulări îmbucurătoare:
pentru măiestrie jurnalistică în promovarea limbii române și a al-
tor valori naționale – redau din memorie esența acelor motiva-
ții. Aprecierea supremă a muncii de gazetar este, în opinia mea,
atunci când promovezi valori nerecunoscute sau pe nedrept date
uitării, talente aflate în germinație, profesioniști a căror activitate
merită a fi cunoscută și prețuită de mai multă lume. Pentru un
propagator al limbii române, la noi, în Basarabia, nota maximă
este atunci când auzi tot mai mulți conaționali vorbind și scriind
mai îngrijit, mai corect, mai fluent graiul matern. Este o notă ce se
obține tot mai greu, tot mai rar, și nu e la mijloc lipsa de genero-
zitate a conaționalilor, ci efectul dezastruos al ocupației, al cruntei
rusificări, al violentei sovietizări la care am fost expuși.
– Toți acei care vă cunosc, menționează modestia, cumsecă-
denia și generozitatea Dumneavoastră, pe care le manifestați me-
reu și în orice împrejurări. Știu că nu numai grație cunoștințelor
și talentului de care dați dovadă, dar și datorită acestor calități
umane mulți oameni de cultură, dar și din alte domenii se bucură
de prietenia Dumneavoastră. Cu care dintre ei v-ați porni oricând
prin focul și para propagandei antiromânești?
– Am mulți oameni dragi, nu numai în spațiul românesc, ci
și în lumea largă, oameni de diferite etnii și religii, purtători ai
celor mai diferite culturi și mentalități. Am fost întrebat cândva
BiblioPolis
44 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu”
de o colegă de breaslă, Emilia Ghețu, dacă îmi ajunge prietenie,
simpatie, căldură pentru mulțimea de oameni apropiați sufletului
și i-am răspuns exact ceea ce cred și acum: teamă mi-e că anii câți
mi-i va slobozi Cel de Sus nu îmi vor ajunge să le dăruiesc din
dragostea mea, din căldura sufletului meu. Dacă e să ne referim la
lucruri majore, cum ar fi, primordial, protejarea valorilor naționa-
le, asemenea acțiuni se realizează eficient de echipe bine consoli-
date, care au în frunte lideri onești, puternici, implacabili. Tocmai
aici apare la noi o mare problemă: vechiul regim, sovietic, a avut
grijă să promoveze prioritar lideri doar în aparență puternici și re-
zistenți, dând preferință mai ales unor demagogi, farisei, ipocriți,
profitori. Practica aceasta nefastă a marcat, în linii majore, și etapa
de după 1989, și nu numai în Basarabia, ci și în întregul spațiu
românesc. Este cumplit ceea ce vreau să spun, dar nici să tac nu
pot: și la București, și la Chișinău, se face simțită o gravă criză
de lideri pe care am putea să-i urmăm necondiționat, după care
să mergem cu convingerea că, lăsând pe altarul Neamului oricâte
jertfe ni s-ar cere, într-un final am putea ajunge și la izbânda noas-
tră românească…
– Ca om de cultură, v-ați manifestat pe multiple planuri – li-
teratură, publicistică, lingvistică, traduceri, bibliologie etc. – și
asta a făcut, consider eu, să pierdem un scriitor de piscuri car-
patine. Pe când o surpriză de operă literară semnată de Vlad
Pohilă?
– Am scris, în ultimele trei-patru decenii, câteva zeci de nuve-
le, vreo zece am publicat, câteva dintre ele bucurându-se de apre-
cierea unor scriitori de seamă, ca Alexandru Cosmescu, Aureliu
Busuioc sau Nicolae Rusu. Am scris proză scurtă numai atunci
când subiectul nu-mi dădea pace, mă chinuia, parcă dorindu-se a
fi înșirat pe hârtie. Prin anul 2005 sau 2006, am adunat în calcula-
tor vreo 12 nuvele, cu gândul de a scoate o primă carte de proză.
Tocmai atunci blocul în care locuiesc a fost prădat și în garsoniera
mea, negăsind nimic de valoare (hoții, evident, nu s-au uitat la
cărți sau la cele câteva tablouri!), mi-au furat calculatorul, cu toa-
tă arhiva. Mi-am zis atunci că cineva a hotărât să mai îngădui cu
tipărirea prozelor… Cred că voi reveni la acest subiect, numai că
deocamdată nu-mi pot permite luxul de a scrie proză, atâta timp
cât trebuie să-mi asigur o existență cât de cât decentă din publicis-
Nr. 2 (2020)
Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 45
tică, din redactări, din traduceri. Mă consolez și la gândul că am
o publicistică, în genere, beletristică – asta mi-a spus-o la finele
anului 1989 și maestrul Aureliu Busuioc, atunci când m-a îndem-
nat să depun dosarul pentru calitatea de membru al Uniunii Scri-
itorilor. O colegă, Maria Vieru-Ișaev, cercetătoare și publicistă,
nici nu numește eseuri, ci povestiri, unele scrieri de ale mele, cum
ar fi cele despre Maria Tănase, Anița Nandriș-Cudla, Constantin
Brâncuși, Raoul Șorban, Nicu Ceaușescu, Feodor Dostoievski,
Lilli Promet, Gabriel García Márquez, Salvatore Adamo…
– Urmăriți viața politică? În anul curent ea este marcată de
două mari evenimente – alegerile locale în capitală și alegerile
parlamentare. Pot fi ele de cotitură în soarta Republicii Moldo-
va? O altă cotitură de labirint în care ne buimăcim de aproape
30 de ani…
– Nu pot să nu urmăresc și viața politică de la noi, oricât de
ticăloșită ar fi ea – și în Basarabia, și în România, și în Rusia, și în
lumea largă. Alegerile locale, din luna mai curent, vor fi, în opinia
mea, un preludiu, o uvertură, pentru scrutinul din toamnă. Surpri-
ze pot fi cu totul dezolante, dezarmante, devastatoare pentru cei
care speră la o cotitură spre lumină în labirintul în care ne bălăcim
de trei decenii.
Pe de altă parte însă, istoria noastră a fost mereu marcată de
segmente temporale dramatice, tragice, catastrofale chiar, ca, în-
tr-un final, să se vadă și o rază de speranță, și o făclie a schimbă-
rii în bine. Actuala situație politică de la noi amintește, în multe
privințe, starea de lucruri din Basarabia anilor 1917-1918. Cine
acceptă această paralelă cronologică, va merge mai departe cu
gândul, obligatoriu, la inteligența și patriotismul majorității mem-
brilor Sfatului Țării, poate și la înțelepciunea țăranilor noștri,
foarte posibil – și la extraordinarul spirit de solidaritate al altor
români, fie ei ostași și intelectuali ardeleni, fie lideri de la Bucu-
rești. Aș vrea să evoc, în context, încă un amănunt: contribuția cu
totul originală, dar neglijată nu știu cum, a doi fruntași ai mișcării
basarabene de eliberare națională de atunci: Vasile Stroescu și Ni-
colae Alexandri. Ei nu s-au impus prin fulminante luări de cuvânt
și de atitudine, ci mai ales prin aceea că, fiind nu numai patrioți,
dar și oameni foarte înstăriți, și – ceea ce se întâmplă rar în această
categorie umană – generoși, au avut perspicacitatea de a contribui
BiblioPolis
46 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu”
financiar la rezolvarea unor momente-cheie, la ajutorarea unor
luptători fermi, energici, motivați, dar lipsiți de mijloace materia-
le, ca și la ajutorarea unor rătăciți de a merge pe calea cea dreaptă.
Astfel, V. Stroescu și N. Alexandri, alături de unii semeni de-ai
lor din Transilvania, Bucovina și Vechiul Regat, și-au ocupat niște
locuri cu totul distincte în istoria noastră de la începutul secolului
XX. Acum suntem la începutul altui secol, ba și al altui mileniu,
și istoria are toate șansele să se repete. Să se repete astfel ca să ne
bucure pe cei cu aspirații național-democratice și să-i arunce la
groapa cu gunoaie a istoriei pe cei cu cravate și steaguri ba roșii,
ba cu cele trei culori ale hoardelor din Răsărit.
Consemnare: Gheorghe BUDEANU
Natura [online]. 16 Mai 2020 [citat 16.05.2020]. Disponibil:
https://tinyurl.com/y77rkma3
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2
Revista biblio polis 2020_2

More Related Content

What's hot

Vlad Pohila Chipuri de bibliotecari
Vlad Pohila Chipuri de bibliotecariVlad Pohila Chipuri de bibliotecari
Vlad Pohila Chipuri de bibliotecari
Biblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Czu intertext n3 4. 2019 final
Czu intertext n3 4. 2019 finalCzu intertext n3 4. 2019 final
Czu intertext n3 4. 2019 final
intertext1
 
Intertext 34 2015
Intertext 34 2015Intertext 34 2015
Intertext 34 2015
intertext1
 
Intertext 2016 1.2
Intertext 2016 1.2Intertext 2016 1.2
Intertext 2016 1.2
intertext1
 
Intertext nr 1_2_2021_doi
Intertext nr 1_2_2021_doiIntertext nr 1_2_2021_doi
Intertext nr 1_2_2021_doi
intertext1
 
Intertext 3 4-2014
Intertext 3 4-2014Intertext 3 4-2014
Intertext 3 4-2014
intertext1
 
Intertext 3 4-2007
Intertext 3 4-2007Intertext 3 4-2007
Intertext 3 4-2007
intertext1
 
Intertext 2016 3.4_remade
Intertext 2016 3.4_remadeIntertext 2016 3.4_remade
Intertext 2016 3.4_remade
intertext1
 
Spatii culturale nr 57/2018
Spatii culturale nr 57/2018Spatii culturale nr 57/2018
Spatii culturale nr 57/2018
Silvia Sofineti
 
9 l suh_2017
9 l suh_20179 l suh_2017
9 l suh_2017
4book9kl
 
Intertext 1 2-2014
Intertext 1 2-2014Intertext 1 2-2014
Intertext 1 2-2014
intertext1
 
Intertext n1 2, 2020 publicare
Intertext n1 2, 2020 publicareIntertext n1 2, 2020 publicare
Intertext n1 2, 2020 publicare
intertext1
 
Intertext 1 2-2010
Intertext 1 2-2010Intertext 1 2-2010
Intertext 1 2-2010
intertext1
 
Intertext 1 2-2009
Intertext 1 2-2009Intertext 1 2-2009
Intertext 1 2-2009
intertext1
 
Intertext 1 2-2015
Intertext 1 2-2015Intertext 1 2-2015
Intertext 1 2-2015
intertext1
 
Ion Diordiev - Un astru pe firmamentul umorului și satirei românești
Ion Diordiev - Un astru pe firmamentul umorului și satirei româneștiIon Diordiev - Un astru pe firmamentul umorului și satirei românești
Ion Diordiev - Un astru pe firmamentul umorului și satirei românești
Biblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Intertext 1 2-2012
Intertext 1 2-2012Intertext 1 2-2012
Intertext 1 2-2012
intertext1
 
Intertext 3 4-2010
Intertext 3 4-2010Intertext 3 4-2010
Intertext 3 4-2010
intertext1
 
Intertext 1 2-2008
Intertext 1 2-2008Intertext 1 2-2008
Intertext 1 2-2008
intertext1
 
Ion Holban - intre fizica, poezia stiintei si proza vietii
Ion Holban - intre fizica, poezia stiintei si proza vietiiIon Holban - intre fizica, poezia stiintei si proza vietii
Ion Holban - intre fizica, poezia stiintei si proza vietii
Biblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 

What's hot (20)

Vlad Pohila Chipuri de bibliotecari
Vlad Pohila Chipuri de bibliotecariVlad Pohila Chipuri de bibliotecari
Vlad Pohila Chipuri de bibliotecari
 
Czu intertext n3 4. 2019 final
Czu intertext n3 4. 2019 finalCzu intertext n3 4. 2019 final
Czu intertext n3 4. 2019 final
 
Intertext 34 2015
Intertext 34 2015Intertext 34 2015
Intertext 34 2015
 
Intertext 2016 1.2
Intertext 2016 1.2Intertext 2016 1.2
Intertext 2016 1.2
 
Intertext nr 1_2_2021_doi
Intertext nr 1_2_2021_doiIntertext nr 1_2_2021_doi
Intertext nr 1_2_2021_doi
 
Intertext 3 4-2014
Intertext 3 4-2014Intertext 3 4-2014
Intertext 3 4-2014
 
Intertext 3 4-2007
Intertext 3 4-2007Intertext 3 4-2007
Intertext 3 4-2007
 
Intertext 2016 3.4_remade
Intertext 2016 3.4_remadeIntertext 2016 3.4_remade
Intertext 2016 3.4_remade
 
Spatii culturale nr 57/2018
Spatii culturale nr 57/2018Spatii culturale nr 57/2018
Spatii culturale nr 57/2018
 
9 l suh_2017
9 l suh_20179 l suh_2017
9 l suh_2017
 
Intertext 1 2-2014
Intertext 1 2-2014Intertext 1 2-2014
Intertext 1 2-2014
 
Intertext n1 2, 2020 publicare
Intertext n1 2, 2020 publicareIntertext n1 2, 2020 publicare
Intertext n1 2, 2020 publicare
 
Intertext 1 2-2010
Intertext 1 2-2010Intertext 1 2-2010
Intertext 1 2-2010
 
Intertext 1 2-2009
Intertext 1 2-2009Intertext 1 2-2009
Intertext 1 2-2009
 
Intertext 1 2-2015
Intertext 1 2-2015Intertext 1 2-2015
Intertext 1 2-2015
 
Ion Diordiev - Un astru pe firmamentul umorului și satirei românești
Ion Diordiev - Un astru pe firmamentul umorului și satirei româneștiIon Diordiev - Un astru pe firmamentul umorului și satirei românești
Ion Diordiev - Un astru pe firmamentul umorului și satirei românești
 
Intertext 1 2-2012
Intertext 1 2-2012Intertext 1 2-2012
Intertext 1 2-2012
 
Intertext 3 4-2010
Intertext 3 4-2010Intertext 3 4-2010
Intertext 3 4-2010
 
Intertext 1 2-2008
Intertext 1 2-2008Intertext 1 2-2008
Intertext 1 2-2008
 
Ion Holban - intre fizica, poezia stiintei si proza vietii
Ion Holban - intre fizica, poezia stiintei si proza vietiiIon Holban - intre fizica, poezia stiintei si proza vietii
Ion Holban - intre fizica, poezia stiintei si proza vietii
 

Similar to Revista biblio polis 2020_2

6_mdl_f_2023.pdf
6_mdl_f_2023.pdf6_mdl_f_2023.pdf
6_mdl_f_2023.pdf
LudaM3
 
Literatura 9-klas-fetesku-2017
Literatura 9-klas-fetesku-2017Literatura 9-klas-fetesku-2017
Literatura 9-klas-fetesku-2017
kreidaros1
 
Vlad Pohila Elogiu lecturii
Vlad Pohila Elogiu lecturiiVlad Pohila Elogiu lecturii
Vlad Pohila Elogiu lecturii
Biblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
5 l f_2018_mold
5 l f_2018_mold5 l f_2018_mold
5 l f_2018_mold
4book
 
Borangic c. razboinici nord-dunareni in armuri de zale (sec. ii a. chr.-sec...
Borangic c.   razboinici nord-dunareni in armuri de zale (sec. ii a. chr.-sec...Borangic c.   razboinici nord-dunareni in armuri de zale (sec. ii a. chr.-sec...
Borangic c. razboinici nord-dunareni in armuri de zale (sec. ii a. chr.-sec...Mamusa Dada
 
Nicolae Osmochescu. Biobibliografie
Nicolae  Osmochescu. BiobibliografieNicolae  Osmochescu. Biobibliografie
Nicolae Osmochescu. Biobibliografie
Biblioteca Drept
 
Colecţia BM "B.P. Hasdeu" - cărţi valoroase
Colecţia BM "B.P. Hasdeu" -  cărţi valoroaseColecţia BM "B.P. Hasdeu" -  cărţi valoroase
Colecţia BM "B.P. Hasdeu" - cărţi valoroase
Zinaida Pahomi
 
Anuarul arhivelor muresene 2012
Anuarul arhivelor muresene 2012Anuarul arhivelor muresene 2012
Anuarul arhivelor muresene 2012gruianul
 
C. Radulescu-Motru - Psihologia poporului roman
C. Radulescu-Motru - Psihologia poporului romanC. Radulescu-Motru - Psihologia poporului roman
C. Radulescu-Motru - Psihologia poporului romanCristi Velea
 
Nicolae Matcas biobibliografie
Nicolae Matcas biobibliografieNicolae Matcas biobibliografie
Nicolae Matcas biobibliografieCudlenco Maria
 
Moldovska mova-ta-chytannia-4-klas-fietiesku-2021-2
Moldovska mova-ta-chytannia-4-klas-fietiesku-2021-2Moldovska mova-ta-chytannia-4-klas-fietiesku-2021-2
Moldovska mova-ta-chytannia-4-klas-fietiesku-2021-2
kreidaros1
 
Etnocitica -rezumat
Etnocitica  -rezumatEtnocitica  -rezumat
Etnocitica -rezumatMatei Luca
 
Biblioteca mea 2021 nr 2, iunie
Biblioteca mea 2021 nr 2, iunieBiblioteca mea 2021 nr 2, iunie
Biblioteca mea 2021 nr 2, iunie
Biblioteca Drept
 
IDENTITĂŢILE CHIŞINĂULUI
IDENTITĂŢILE CHIŞINĂULUIIDENTITĂŢILE CHIŞINĂULUI
IDENTITĂŢILE CHIŞINĂULUI
Ghenadie Sontu
 
Intrări noi de carte poloneză
Intrări noi de carte poloneză Intrări noi de carte poloneză
Intrări noi de carte poloneză
BibliotecaMickiewicz
 
Spații culturale nr 53/2017
Spații culturale nr 53/2017Spații culturale nr 53/2017
Spații culturale nr 53/2017
Silvia Sofineti
 
Lenuş lungu (coord.) - Ziditori în abstract (antologie)
Lenuş lungu (coord.) - Ziditori în abstract (antologie)Lenuş lungu (coord.) - Ziditori în abstract (antologie)
Lenuş lungu (coord.) - Ziditori în abstract (antologie)
Ioan M.
 
Despre impact.docx
Despre impact.docxDespre impact.docx

Similar to Revista biblio polis 2020_2 (20)

6_mdl_f_2023.pdf
6_mdl_f_2023.pdf6_mdl_f_2023.pdf
6_mdl_f_2023.pdf
 
Literatura 9-klas-fetesku-2017
Literatura 9-klas-fetesku-2017Literatura 9-klas-fetesku-2017
Literatura 9-klas-fetesku-2017
 
Vlad Pohila Elogiu lecturii
Vlad Pohila Elogiu lecturiiVlad Pohila Elogiu lecturii
Vlad Pohila Elogiu lecturii
 
5 l f_2018_mold
5 l f_2018_mold5 l f_2018_mold
5 l f_2018_mold
 
Borangic c. razboinici nord-dunareni in armuri de zale (sec. ii a. chr.-sec...
Borangic c.   razboinici nord-dunareni in armuri de zale (sec. ii a. chr.-sec...Borangic c.   razboinici nord-dunareni in armuri de zale (sec. ii a. chr.-sec...
Borangic c. razboinici nord-dunareni in armuri de zale (sec. ii a. chr.-sec...
 
Nicolae Osmochescu. Biobibliografie
Nicolae  Osmochescu. BiobibliografieNicolae  Osmochescu. Biobibliografie
Nicolae Osmochescu. Biobibliografie
 
Colecţia BM "B.P. Hasdeu" - cărţi valoroase
Colecţia BM "B.P. Hasdeu" -  cărţi valoroaseColecţia BM "B.P. Hasdeu" -  cărţi valoroase
Colecţia BM "B.P. Hasdeu" - cărţi valoroase
 
Anuarul arhivelor muresene 2012
Anuarul arhivelor muresene 2012Anuarul arhivelor muresene 2012
Anuarul arhivelor muresene 2012
 
C. Radulescu-Motru - Psihologia poporului roman
C. Radulescu-Motru - Psihologia poporului romanC. Radulescu-Motru - Psihologia poporului roman
C. Radulescu-Motru - Psihologia poporului roman
 
Nicolae Matcas biobibliografie
Nicolae Matcas biobibliografieNicolae Matcas biobibliografie
Nicolae Matcas biobibliografie
 
Moldovska mova-ta-chytannia-4-klas-fietiesku-2021-2
Moldovska mova-ta-chytannia-4-klas-fietiesku-2021-2Moldovska mova-ta-chytannia-4-klas-fietiesku-2021-2
Moldovska mova-ta-chytannia-4-klas-fietiesku-2021-2
 
Etnocitica -rezumat
Etnocitica  -rezumatEtnocitica  -rezumat
Etnocitica -rezumat
 
Biblioteca mea 2021 nr 2, iunie
Biblioteca mea 2021 nr 2, iunieBiblioteca mea 2021 nr 2, iunie
Biblioteca mea 2021 nr 2, iunie
 
Ziua bibliotecii 2012
Ziua bibliotecii 2012Ziua bibliotecii 2012
Ziua bibliotecii 2012
 
Ziua bibliotecii 2012
Ziua bibliotecii 2012Ziua bibliotecii 2012
Ziua bibliotecii 2012
 
IDENTITĂŢILE CHIŞINĂULUI
IDENTITĂŢILE CHIŞINĂULUIIDENTITĂŢILE CHIŞINĂULUI
IDENTITĂŢILE CHIŞINĂULUI
 
Intrări noi de carte poloneză
Intrări noi de carte poloneză Intrări noi de carte poloneză
Intrări noi de carte poloneză
 
Spații culturale nr 53/2017
Spații culturale nr 53/2017Spații culturale nr 53/2017
Spații culturale nr 53/2017
 
Lenuş lungu (coord.) - Ziditori în abstract (antologie)
Lenuş lungu (coord.) - Ziditori în abstract (antologie)Lenuş lungu (coord.) - Ziditori în abstract (antologie)
Lenuş lungu (coord.) - Ziditori în abstract (antologie)
 
Despre impact.docx
Despre impact.docxDespre impact.docx
Despre impact.docx
 

More from Biblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"

Chisinau - carte de vizită
Chisinau - carte de vizităChisinau - carte de vizită
Chisinau - carte de vizită
Biblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Ion Mânăscurtă. Citirea a doua (nu ultima)
Ion Mânăscurtă. Citirea a doua (nu ultima)Ion Mânăscurtă. Citirea a doua (nu ultima)
Ion Mânăscurtă. Citirea a doua (nu ultima)
Biblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Manual de identitate
Manual de identitateManual de identitate
Campania „ORIZONTURI EUROPENE” la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”
Campania „ORIZONTURI EUROPENE”  la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”Campania „ORIZONTURI EUROPENE”  la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”
Campania „ORIZONTURI EUROPENE” la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”
Biblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Descrierea bibliografica a cartii
Descrierea bibliografica a cartiiDescrierea bibliografica a cartii
Descrierea bibliografica a cartii
Biblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Manualul operational ABRM
Manualul operational ABRMManualul operational ABRM
Manualul operational ABRM
Biblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Valeriu Rata Vibratii ecologice
Valeriu Rata Vibratii ecologiceValeriu Rata Vibratii ecologice
Valeriu Rata Vibratii ecologice
Biblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Valeriu Rata Cu dumnezeu in fiecare zi
Valeriu Rata Cu dumnezeu in fiecare ziValeriu Rata Cu dumnezeu in fiecare zi
Valeriu Rata Cu dumnezeu in fiecare zi
Biblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Ninela Caranfil Barbatii din viata mea
Ninela Caranfil Barbatii din viata meaNinela Caranfil Barbatii din viata mea
Ninela Caranfil Barbatii din viata mea
Biblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Iulian Filip Imi place sa fiu
Iulian Filip Imi place sa fiuIulian Filip Imi place sa fiu
Iulian Filip Imi place sa fiu
Biblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Iulian Filip luna-i una, merele-s mai multe
Iulian Filip luna-i una, merele-s mai multeIulian Filip luna-i una, merele-s mai multe
Iulian Filip luna-i una, merele-s mai multe
Biblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Natalia Goian Prelucrarea informatiei
Natalia Goian Prelucrarea informatieiNatalia Goian Prelucrarea informatiei
Natalia Goian Prelucrarea informatiei
Biblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Connect plus
Connect plusConnect plus
Zilele Chisinaului 6-13 octombrie 2019
Zilele Chisinaului 6-13 octombrie 2019Zilele Chisinaului 6-13 octombrie 2019
Zilele Chisinaului 6-13 octombrie 2019
Biblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
SIMPOZIONUL NAȚIONAL DE STUDII CULTURALE: dedicat zilelor europene ale patrim...
SIMPOZIONUL NAȚIONAL DE STUDII CULTURALE: dedicat zilelor europene ale patrim...SIMPOZIONUL NAȚIONAL DE STUDII CULTURALE: dedicat zilelor europene ale patrim...
SIMPOZIONUL NAȚIONAL DE STUDII CULTURALE: dedicat zilelor europene ale patrim...
Biblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Jurnalul participantului (3 iunie-25 august 2019)
Jurnalul participantului (3 iunie-25 august 2019)Jurnalul participantului (3 iunie-25 august 2019)
Jurnalul participantului (3 iunie-25 august 2019)
Biblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Masterclass: Instrumente antiplagiat
Masterclass: Instrumente antiplagiatMasterclass: Instrumente antiplagiat
Masterclass: Instrumente antiplagiat
Biblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 

More from Biblioteca Municipala "B.P. Hasdeu" (18)

Chisinau - carte de vizită
Chisinau - carte de vizităChisinau - carte de vizită
Chisinau - carte de vizită
 
Ion Mânăscurtă. Citirea a doua (nu ultima)
Ion Mânăscurtă. Citirea a doua (nu ultima)Ion Mânăscurtă. Citirea a doua (nu ultima)
Ion Mânăscurtă. Citirea a doua (nu ultima)
 
Manual de identitate
Manual de identitateManual de identitate
Manual de identitate
 
Campania „ORIZONTURI EUROPENE” la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”
Campania „ORIZONTURI EUROPENE”  la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”Campania „ORIZONTURI EUROPENE”  la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”
Campania „ORIZONTURI EUROPENE” la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”
 
Descrierea bibliografica a cartii
Descrierea bibliografica a cartiiDescrierea bibliografica a cartii
Descrierea bibliografica a cartii
 
Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru
Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe NistruGheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru
Gheorghe Budeanu. Un strigăt pe Nistru
 
Manualul operational ABRM
Manualul operational ABRMManualul operational ABRM
Manualul operational ABRM
 
Valeriu Rata Vibratii ecologice
Valeriu Rata Vibratii ecologiceValeriu Rata Vibratii ecologice
Valeriu Rata Vibratii ecologice
 
Valeriu Rata Cu dumnezeu in fiecare zi
Valeriu Rata Cu dumnezeu in fiecare ziValeriu Rata Cu dumnezeu in fiecare zi
Valeriu Rata Cu dumnezeu in fiecare zi
 
Ninela Caranfil Barbatii din viata mea
Ninela Caranfil Barbatii din viata meaNinela Caranfil Barbatii din viata mea
Ninela Caranfil Barbatii din viata mea
 
Iulian Filip Imi place sa fiu
Iulian Filip Imi place sa fiuIulian Filip Imi place sa fiu
Iulian Filip Imi place sa fiu
 
Iulian Filip luna-i una, merele-s mai multe
Iulian Filip luna-i una, merele-s mai multeIulian Filip luna-i una, merele-s mai multe
Iulian Filip luna-i una, merele-s mai multe
 
Natalia Goian Prelucrarea informatiei
Natalia Goian Prelucrarea informatieiNatalia Goian Prelucrarea informatiei
Natalia Goian Prelucrarea informatiei
 
Connect plus
Connect plusConnect plus
Connect plus
 
Zilele Chisinaului 6-13 octombrie 2019
Zilele Chisinaului 6-13 octombrie 2019Zilele Chisinaului 6-13 octombrie 2019
Zilele Chisinaului 6-13 octombrie 2019
 
SIMPOZIONUL NAȚIONAL DE STUDII CULTURALE: dedicat zilelor europene ale patrim...
SIMPOZIONUL NAȚIONAL DE STUDII CULTURALE: dedicat zilelor europene ale patrim...SIMPOZIONUL NAȚIONAL DE STUDII CULTURALE: dedicat zilelor europene ale patrim...
SIMPOZIONUL NAȚIONAL DE STUDII CULTURALE: dedicat zilelor europene ale patrim...
 
Jurnalul participantului (3 iunie-25 august 2019)
Jurnalul participantului (3 iunie-25 august 2019)Jurnalul participantului (3 iunie-25 august 2019)
Jurnalul participantului (3 iunie-25 august 2019)
 
Masterclass: Instrumente antiplagiat
Masterclass: Instrumente antiplagiatMasterclass: Instrumente antiplagiat
Masterclass: Instrumente antiplagiat
 

Recently uploaded

Proiect transfrontalier ”Povestea are fir bogat”.pptx
Proiect transfrontalier ”Povestea are fir bogat”.pptxProiect transfrontalier ”Povestea are fir bogat”.pptx
Proiect transfrontalier ”Povestea are fir bogat”.pptx
puriceana2
 
Circuitul Apei in Natura prezentare power point
Circuitul Apei in Natura prezentare power pointCircuitul Apei in Natura prezentare power point
Circuitul Apei in Natura prezentare power point
gabrielchiritoi
 
valori culturale necesare la ex 9 pentru en
valori culturale necesare la ex 9 pentru envalori culturale necesare la ex 9 pentru en
valori culturale necesare la ex 9 pentru en
PopescuAnaMaria10
 
Raport parteneriat transfrontalier "Emoții de Prichindel".pptx
Raport parteneriat transfrontalier "Emoții de Prichindel".pptxRaport parteneriat transfrontalier "Emoții de Prichindel".pptx
Raport parteneriat transfrontalier "Emoții de Prichindel".pptx
OlgaCasareci
 
proiect Transfrontalier Mai.pptx simbiolurile primaverii
proiect Transfrontalier Mai.pptx simbiolurile primaveriiproiect Transfrontalier Mai.pptx simbiolurile primaverii
proiect Transfrontalier Mai.pptx simbiolurile primaverii
auraortacu
 
Raport narativ-Pâine, Carte, Dumnezeu -Trohin Nadejda
Raport narativ-Pâine, Carte, Dumnezeu -Trohin NadejdaRaport narativ-Pâine, Carte, Dumnezeu -Trohin Nadejda
Raport narativ-Pâine, Carte, Dumnezeu -Trohin Nadejda
NadejdaTrohin1
 
Proiect transnațional"Ursuleții călători":"Tradiții și obiceiuri de o parte ...
Proiect  transnațional"Ursuleții călători":"Tradiții și obiceiuri de o parte ...Proiect  transnațional"Ursuleții călători":"Tradiții și obiceiuri de o parte ...
Proiect transnațional"Ursuleții călători":"Tradiții și obiceiuri de o parte ...
PaisCarmen
 
Proiect transfrontalier„Povestea are fir bogat”..
Proiect  transfrontalier„Povestea are fir bogat”..Proiect  transfrontalier„Povestea are fir bogat”..
Proiect transfrontalier„Povestea are fir bogat”..
AngelaButnaru1
 
Proiect transfrontalier Grecu Larisa .pptx
Proiect transfrontalier Grecu Larisa  .pptxProiect transfrontalier Grecu Larisa  .pptx
Proiect transfrontalier Grecu Larisa .pptx
AlexandrinaCn
 
O clasa fara bullying - stratrgii de ]00
O clasa fara bullying - stratrgii de ]00O clasa fara bullying - stratrgii de ]00
O clasa fara bullying - stratrgii de ]00
CjraeBacau
 
Românismul de la Mihai Eminescu la Grigore Vieru
Românismul de la Mihai Eminescu la Grigore VieruRomânismul de la Mihai Eminescu la Grigore Vieru
Românismul de la Mihai Eminescu la Grigore Vieru
inachirilov
 
Energia e viata! O explorare interdisciplinară prin prisma activităților de t...
Energia e viata! O explorare interdisciplinară prin prisma activităților de t...Energia e viata! O explorare interdisciplinară prin prisma activităților de t...
Energia e viata! O explorare interdisciplinară prin prisma activităților de t...
CarmenAmoraritei
 
Raport proiect transnațional România-Moldova
Raport proiect transnațional România-MoldovaRaport proiect transnațional România-Moldova
Raport proiect transnațional România-Moldova
nadiusha12345
 
Dezvoltarea_cognitiva_la_copiii_cu_defic.pdf
Dezvoltarea_cognitiva_la_copiii_cu_defic.pdfDezvoltarea_cognitiva_la_copiii_cu_defic.pdf
Dezvoltarea_cognitiva_la_copiii_cu_defic.pdf
CjraeBacau
 
Scriitori de pe ambele maluri ale Prutului.pptx
Scriitori de pe ambele maluri ale Prutului.pptxScriitori de pe ambele maluri ale Prutului.pptx
Scriitori de pe ambele maluri ale Prutului.pptx
LAURA524699
 
PROIECT DE PARTENERIAT TRANSFRONTALIER „Educație online fără hotare”
PROIECT DE PARTENERIAT TRANSFRONTALIER „Educație online fără hotare”PROIECT DE PARTENERIAT TRANSFRONTALIER „Educație online fără hotare”
PROIECT DE PARTENERIAT TRANSFRONTALIER „Educație online fără hotare”
DusikaLevinta1
 
Raport " Talentele copiilor de pretutindeni "
Raport " Talentele copiilor de pretutindeni "Raport " Talentele copiilor de pretutindeni "
Raport " Talentele copiilor de pretutindeni "
AndreeaChelaru7
 
Raport Proiectul transnațional 2023-2024.pptx
Raport Proiectul transnațional 2023-2024.pptxRaport Proiectul transnațional 2023-2024.pptx
Raport Proiectul transnațional 2023-2024.pptx
nadiusha12345
 
Proiect transfrontalier Natalia Pașchevici.pptx
Proiect transfrontalier  Natalia Pașchevici.pptxProiect transfrontalier  Natalia Pașchevici.pptx
Proiect transfrontalier Natalia Pașchevici.pptx
NataliaPachevici
 
PROIECT EDUCAŢIONAL TRANSFRONTALIER ROMÂNIA-REPUBLICA MOLDOVA.pptx
PROIECT EDUCAŢIONAL TRANSFRONTALIER ROMÂNIA-REPUBLICA MOLDOVA.pptxPROIECT EDUCAŢIONAL TRANSFRONTALIER ROMÂNIA-REPUBLICA MOLDOVA.pptx
PROIECT EDUCAŢIONAL TRANSFRONTALIER ROMÂNIA-REPUBLICA MOLDOVA.pptx
MaryLicaciu
 

Recently uploaded (20)

Proiect transfrontalier ”Povestea are fir bogat”.pptx
Proiect transfrontalier ”Povestea are fir bogat”.pptxProiect transfrontalier ”Povestea are fir bogat”.pptx
Proiect transfrontalier ”Povestea are fir bogat”.pptx
 
Circuitul Apei in Natura prezentare power point
Circuitul Apei in Natura prezentare power pointCircuitul Apei in Natura prezentare power point
Circuitul Apei in Natura prezentare power point
 
valori culturale necesare la ex 9 pentru en
valori culturale necesare la ex 9 pentru envalori culturale necesare la ex 9 pentru en
valori culturale necesare la ex 9 pentru en
 
Raport parteneriat transfrontalier "Emoții de Prichindel".pptx
Raport parteneriat transfrontalier "Emoții de Prichindel".pptxRaport parteneriat transfrontalier "Emoții de Prichindel".pptx
Raport parteneriat transfrontalier "Emoții de Prichindel".pptx
 
proiect Transfrontalier Mai.pptx simbiolurile primaverii
proiect Transfrontalier Mai.pptx simbiolurile primaveriiproiect Transfrontalier Mai.pptx simbiolurile primaverii
proiect Transfrontalier Mai.pptx simbiolurile primaverii
 
Raport narativ-Pâine, Carte, Dumnezeu -Trohin Nadejda
Raport narativ-Pâine, Carte, Dumnezeu -Trohin NadejdaRaport narativ-Pâine, Carte, Dumnezeu -Trohin Nadejda
Raport narativ-Pâine, Carte, Dumnezeu -Trohin Nadejda
 
Proiect transnațional"Ursuleții călători":"Tradiții și obiceiuri de o parte ...
Proiect  transnațional"Ursuleții călători":"Tradiții și obiceiuri de o parte ...Proiect  transnațional"Ursuleții călători":"Tradiții și obiceiuri de o parte ...
Proiect transnațional"Ursuleții călători":"Tradiții și obiceiuri de o parte ...
 
Proiect transfrontalier„Povestea are fir bogat”..
Proiect  transfrontalier„Povestea are fir bogat”..Proiect  transfrontalier„Povestea are fir bogat”..
Proiect transfrontalier„Povestea are fir bogat”..
 
Proiect transfrontalier Grecu Larisa .pptx
Proiect transfrontalier Grecu Larisa  .pptxProiect transfrontalier Grecu Larisa  .pptx
Proiect transfrontalier Grecu Larisa .pptx
 
O clasa fara bullying - stratrgii de ]00
O clasa fara bullying - stratrgii de ]00O clasa fara bullying - stratrgii de ]00
O clasa fara bullying - stratrgii de ]00
 
Românismul de la Mihai Eminescu la Grigore Vieru
Românismul de la Mihai Eminescu la Grigore VieruRomânismul de la Mihai Eminescu la Grigore Vieru
Românismul de la Mihai Eminescu la Grigore Vieru
 
Energia e viata! O explorare interdisciplinară prin prisma activităților de t...
Energia e viata! O explorare interdisciplinară prin prisma activităților de t...Energia e viata! O explorare interdisciplinară prin prisma activităților de t...
Energia e viata! O explorare interdisciplinară prin prisma activităților de t...
 
Raport proiect transnațional România-Moldova
Raport proiect transnațional România-MoldovaRaport proiect transnațional România-Moldova
Raport proiect transnațional România-Moldova
 
Dezvoltarea_cognitiva_la_copiii_cu_defic.pdf
Dezvoltarea_cognitiva_la_copiii_cu_defic.pdfDezvoltarea_cognitiva_la_copiii_cu_defic.pdf
Dezvoltarea_cognitiva_la_copiii_cu_defic.pdf
 
Scriitori de pe ambele maluri ale Prutului.pptx
Scriitori de pe ambele maluri ale Prutului.pptxScriitori de pe ambele maluri ale Prutului.pptx
Scriitori de pe ambele maluri ale Prutului.pptx
 
PROIECT DE PARTENERIAT TRANSFRONTALIER „Educație online fără hotare”
PROIECT DE PARTENERIAT TRANSFRONTALIER „Educație online fără hotare”PROIECT DE PARTENERIAT TRANSFRONTALIER „Educație online fără hotare”
PROIECT DE PARTENERIAT TRANSFRONTALIER „Educație online fără hotare”
 
Raport " Talentele copiilor de pretutindeni "
Raport " Talentele copiilor de pretutindeni "Raport " Talentele copiilor de pretutindeni "
Raport " Talentele copiilor de pretutindeni "
 
Raport Proiectul transnațional 2023-2024.pptx
Raport Proiectul transnațional 2023-2024.pptxRaport Proiectul transnațional 2023-2024.pptx
Raport Proiectul transnațional 2023-2024.pptx
 
Proiect transfrontalier Natalia Pașchevici.pptx
Proiect transfrontalier  Natalia Pașchevici.pptxProiect transfrontalier  Natalia Pașchevici.pptx
Proiect transfrontalier Natalia Pașchevici.pptx
 
PROIECT EDUCAŢIONAL TRANSFRONTALIER ROMÂNIA-REPUBLICA MOLDOVA.pptx
PROIECT EDUCAŢIONAL TRANSFRONTALIER ROMÂNIA-REPUBLICA MOLDOVA.pptxPROIECT EDUCAŢIONAL TRANSFRONTALIER ROMÂNIA-REPUBLICA MOLDOVA.pptx
PROIECT EDUCAŢIONAL TRANSFRONTALIER ROMÂNIA-REPUBLICA MOLDOVA.pptx
 

Revista biblio polis 2020_2

  • 1. BiblioPolisVol.77(2020)Nr.2 BibliotecaMunicipalăB.P.HASDEUVol.77(2020)Nr.2 Bd. Ştefan cel Mare şi Sfînt 148, MD-2012, Chişinău, Republica Moldova Tel./fax: (373 22) 210 734; e-mail: bibliopolisbm@gmail.com www.hasdeu.md; http://bibliopolis.hasdeu.md Revistădebiblioteconomie,ştiinţealeinformăriişidecultură ISSN 1811-900X
  • 2. Revistă de biblioteconomie, științe ale informării și de cultură, editată de Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” din Chișinău Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” BiblioPolis Apare din anul 2002 Vol. 77 (2020) Nr. 2
  • 3. Director-fondator: conf. univ. dr. Lidia KULIKOVSKI Director: dr. Mariana HARJEVSCHI Redactor-șef: Ivan PILCHIN Colegiul de redacție: Elena BUTUCEL (Servicii, Imagine); acad. Mihai CIMPOI; Tatiana COȘERI (Evaluare); Nicolae DABIJA, membru de onoare al Academiei Române; dr. Mariana HARJEVSCHI (Legislație, Politici); conf. univ. dr. Lidia KULIKOVSKI (Dezvoltare, Inovații); prof. univ. dr. Zamfira MIHAIL (București); Ludmila PÂNZARI (Tehnologii, Resurse); Ivan PILCHIN (Editorial, Lectură); Maria PILCHIN (Programe și evenimente); Vitalie RĂILEANU (Procesul literar contemporan); drd. Sorina STANCA (Cluj-Napoca); Margarita ȘCELCICOVA (Biblioteci ale minorităților etnoculturale); conf. univ. dr. hab. Nelly ȚURCAN (Teorie și practică); dr. hab. Elena UNGUREANU (Studii și cercetări) Secretar general de redacție: Genoveva SCOBIOALĂ Coperta: Valeriu HeRȚA Machetare: Ion VÂRLAN Procesarea fotografiilor: Alexandru ROȘCA-CEBAN Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt 148, MD-2012, Chișinău, Republica Moldova Tel. redacției: 022 210 734; e-mail: bibliopolisbm@gmail.com; www.hasdeu.md; http://bibliopolis.hasdeu.md
  • 4. Nr. 2 (2020) Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 3 Ivan Pilchin. Un om al bibliotecii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5 Mariana Harjevschi. Vlad Pohilă – coloana vertebrală a revistei BiblioPolis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 Vlad Pohilă: o viață de Om. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9 Grigore Vieru. De ce mi-e drag Vlad Pohilă. . . . . . . . . . . . . . 14 I. „Vorbele sale ne rămân ca alinare și balsam” Interviuri, reportaje. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17 „Să ne ținem aici cât mai mult, cât mai mulți…” (Luminița Dumbrăveanu). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18 Vlad Pohilă: publicist, lingvist, scriitor (Gheorghe Budeanu). . . . . . 37 „Nu mă mai satur de frumusețea și bogăția limbii române…” (Irina Nechit). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47 „Subcultura rusească ne devastează. Și avem o șansă de scăpare: România, cultura, televiziunea, cărțile românești” (Vasile Munteanu). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51 Pașii lui Vlad Pohilă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58 „Un stat fără limbă și fără o ideologie bazată pe spiritualitate nu are șanse” (Valentina Ursu). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62 II. „Sunt un om al scrisului” Recenzii și cronici la cărțile lui Vlad Pohilă. . . . . . . . . . 69 Toamna lui Vlad Pohilă (Lidia Kulikovski). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72 Un apărător al fruntariilor de est ale românismului (Tamara Gorincioi). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85 Vlad Pohilă: Și totuși, limba română (Zamfira Mihail) . . . . . . . . . . . 90 Arta de a pasiona bibliotecarii și societatea pentru bibliotecă (Lidia Kulikovski). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97 Elogiu unui… elogiu (Valeriu Rață). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102 Un volum plin de splendori (Lidia Kulikovski). . . . . . . . . . . . . . . . . 112 CUPRINS
  • 5. BiblioPolis 4 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” III. Aniversări. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119 „Limba română este partea cea mai importantă a vieții mele…” (Raia Rogac). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120 Vlad Pohilă, ziditor în cetatea limbii române (Tamara Tomiriș Gorincioi). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126 Purtătorul de drapel, Vlad Pohilă (Zamfira Mihail). . . . . . . . . . . . . 129 Vlad Pohilă, omul care își isprăvește postatele (Nicolae Cojocaru). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132 Un învățător al cetății (Ninela Caranfil). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137 IV. Evocări, comemorări… . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141 Lista autorilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 203 File de album. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207 Vasile Șoimaru. Un prieten de zile mari, Vlad Pohilă. . . . . . 208
  • 6. Nr. 2 (2020) Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 5 Ivan PILCHIN Vlad Pohilă făcea parte din acea generație de intelectuali ba- sarabeni pentru care biblioteca și lectura, în condițiile unei îndoc- trinări ideologice, reprezentau nu doar fundamentul unei formări temeinice, ci și un spațiu al libertății și rezistenței culturale. Prin forța lucrurilor, asumarea libertății culturale, inevitabil, a deter- minat și nevoia libertății social-politice, implicarea, directă sau indirectă, în viața comunității, angajamentul și responsabilitatea civică. În cazul lui Vlad Pohilă, acest angajament a luat propor- țiile unui proiect de viață. Căci, urmărindu-i preocupările și apa- rițiile editoriale, putem observa acea insistență programatică cu care revenea la problemele cultivării scrisului și ale comunicării în limba română și, astfel, la renașterea și la conștientizarea iden- tității lingvistice și spirituale ale concetățenilor. Dincolo însă de reușitele sau nereușitele acestui deziderat, dincolo de speranțele și deziluziile personale sau colective, se conturează un destin și un profil uman integru, onest, hotărât, dez- interesat, fidel propriei misiuni și profesiuni de credință: acea de a ilumina și de a educa, de a perpetua memoria limbii și a culturii, de a facilita și de a susține vie această memorie și această cultură. Totodată, fiind un veritabil cărturar, prin pledoariile sale mereu inspirate, erudite și convingătoare, Vlad Pohilă a cultivat și o des- chidere către alte spații culturale, către alte limbi și literaturi, a susținut, prin traduceri sau printr-o imediată receptare critică, un dialog al culturii naționale cu cea universală. Acest număr special al revistei BiblioPolis, alcătuit în memo- ria lui Vlad Pohilă, este, totodată, și un omagiu pe care Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” îl aduce fostului său coleg. Interviuri- le, evocările, textele aniversare și cele de comemorare, grupajul UN OM AL BIBLIOTECII
  • 7. BiblioPolis 6 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” de fotografii propuse aici ni-l descoperă pe Vlad Pohilă ca pe o personalitate complexă și profundă, unică în felul său. Nu există, probabil, un bibliotecar sau, în general, un intelectual din Repu- blica Moldova care să nu fi citit textele lui Vlad Pohilă, să nu fi ascultat emisiunile sau conferințele sale, să nu fi comunicat cu el, cu diverse ocazii. Mai mulți dintre noi, probabil, am putea afirma, cu admirație: „Pe Vlad Pohilă l-am cunoscut și eu!” La selectarea și structurarea materialelor din acest număr, în mod deosebit, au contribuit dr. conf. Lidia Kulikovski, direc- tor-adjunct al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, Genoveva Scobioală, redactorul revistei BiblioPolis, Elena Cebotari, spe- cialist principal la Centrul Național de Excelență Profesională. Selectarea și prezentarea fotografiilor pentru „File de album” al numărului au fost realizate de Vasile Șoimaru, conferențiar uni- versitar. Sincere mulțumiri aducem și tuturor autorilor care au ac- ceptat publicarea și preluarea textelor incluse în revistă. Odată cu plecarea lui Vlad Pohilă în lumea celor drepți, mi-am amintit de metafora Paradisului ca bibliotecă pe care și-a imagi- nat-o, la un moment dat, Jorge Luis Borges. Un om al bibliotecii, cel care și-a făcut o bibliotecă din propria casă și și-a găsit casa într-o bibliotecă, care a crezut, în timpul vieții, în forța salvatoare a bibliotecii și a cărții, în forța salvatoare a cuvântului viu și cul- tivat, va fi, cu siguranță, salvat de acel Cuvânt, prin acea Carte a Vieții, în acea Bibliotecă a Lumii.
  • 8. Nr. 2 (2020) Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 7 Dr. Mariana HARJEVSCHI, director general, Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” Stilul pragmatic și vizionar al lui Vlad Pohilă a devenit in- contestabil pentru Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”, mai ales pe paginile revistei BiblioPolis. Concretețea analizei subiectelor, varietatea tematicelor, dragostea de lectură mereu au captivat și au impresionat comunitatea bibliotecară, deschizând noi orizonturi, amplificând zelul profesional și trezind interesul pentru lectură în paginile revistei. Vlad Pohilă a fost omniprezent în activitatea Bibliotecii Mu- nicipale „B.P. Hasdeu”. Editorialele sale, care apăreau neîntrerupt timp de aproape două decenii, au devenit „coloana vertebrală” și conștiința revistei BiblioPolis. Subiectele transpuse în editoriale sunt de interes și de actualitate: cartea – magnifică lucrare, limba – cel mai sigur, puternic liant, inestimabila valoare a instituției de cultură etc. Editorialele au devenit mostre ale idiostilului lui Vlad Pohilă: între trenduri și tradiții biblioteconomice, între știință și practică biblioteconomică. Deseori mă întrebam dacă editorialele sunt scrise de un „jurnalist” cu experiență în biblioteconomie sau de un bibliotecar consacrat, care încearcă prin textele sale să pole- mizeze, să transforme, să încurajeze colegii-bibliotecari. Vlad Pohilă a fost contemporanul generațiilor de bibliotecari ai Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”. „Scriu despre biblioteci, pentru că e un subiect major”, menționează Vlad Pohilă în cule- gerea Arta de a pasiona cititorii. A devenit un adevăr faptul că opinia și atitudinea transpuse în editorialele revistei au rezonat, au completat, uneori au și anticipat mesajele echipei de biblio- tecari ai Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, adăugându-le nu doar funcția de informare, dar și de persuasiune și/ sau cea edu- cativ-academică. Conf. dr. Lidia Kulikovski, fondatoarea revistei BiblioPolis, sublinia că „editorialele sunt niște lecții adevărate; VLAD POHILĂ – COLOANA VERTEBRALĂ A REVISTEI BIBLIOPOLIS
  • 9. BiblioPolis 8 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” adunate în volum, reușesc să fie o sursă utilă, mai mult ca altădată, pentru bibliotecari care se confruntă cu provocări nemaiîntâlnite până acum în lumea bibliotecilor”. Vlad Pohilă a fost călăuzitorul Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”. Prin tot ce a scris, volens nolens, a reușit să se împrie- tenească cu cititorii săi. Mereu ne-a convins că-și construieș- te discursul apelând la un text atractiv prin tematici, stimulator prin titlu, chiar provocator pentru lectură prin șapou. În multiple- le noastre activități, campanii, Vlad Pohilă era liderul de opinie. „Vocea critică” asupra formulelor de motto, denumiri de progra- me, titluri de conferințe, mereu rezona cu îndelungata experiență a bibliotecarilor. Această prezență îndrumătoare ne convingea că Vlad Pohilă este al nostru, al bibliotecarilor. Cu regretul firesc că nu îl vom mai vedea printre noi, ne ră- mâne consolarea că ne-a lăsat suficiente motive ca să nu îl uităm. Consacrăm acest număr integral lui Vlad Pohilă, care a știut să încurajeze breasla bibliotecară, fiind foarte aproape de rațiunea și inima fiecărui coleg de la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”, pe care a slujit-o cu pasiune, devotament și profesionalism o viață întreagă.
  • 10. Nr. 2 (2020) Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 9 S-a născut la 6 aprilie 1953, în comuna Putinești, raionul Flo- rești (fostul județ Soroca), fiind al șaptelea în familia cu nouă co- pii a țăranilor Ion Pohilă și Ileana (născută Prisăcaru). După absolvirea secției de jurnalism din cadrul Facultății de Filologie a Universității de Stat din Moldova (1975), urmează, la Moscova, Cursurile de muzeistică și studiul artelor (1976). În anii 1975-1981, a lucrat ca traducător și ghid la Biroul de turism pen- tru tineret „Sputnik”, specializat pentru Chișinău și pentru marile muzee de artă din Moscova și din Leningrad (Sankt-Petersburg). În aceeași perioadă, pe lângă rusă și franceză, studiază mai multe limbi slave (bulgară, sârbă, croată, polonă, cehă) și baltice (litua- niană, letonă), precum și culturile acestor popoare. Face studii de doctorat în lingvistică (tema cercetării: istoria limbii prin prisma scrisului/ ortografiei) la Institutul de limbă și literatură al Acade- miei de Științe din Moldova (1984-1987). Debutează cu articole, fiind elev, în ziarul raional Drapelul roșu din Florești (1968). În studenție, publică articole în ziarul USM (1971), apoi în ziarele Viața satului și Tinerimea Moldovei (1973). În calitate de ziarist, a activat la diverse publicații periodi- ce din Chișinău: ziarul Noutăți editoriale (1981-1983), revistele Limba și literatura moldovenească (1987-1990; ulterior – Revistă de lingvistică și știință literară). A fost implicat direct în elabora- rea și tipărirea clandestină a primelor ziare libere, cu alfabet latin, în Basarabia sovietizată: Glasul (1989-1995, ulterior – Glasul Na- țiunii, primul număr tipărit la Riga, Letonia; al doilea – la Vilnius, Lituania) și Deșteptarea (1989) – buletinul Frontului Popular din Moldova. Este redactor (din 1995), apoi redactor-șef (1998-2001) al săptămânalului Mesagerul; redactor la revista Viața Basarabi- Vlad POHILĂ: o viață de Om
  • 11. BiblioPolis 10 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” ei (2001-2002) și redactor-șef adjunct la revista Limba Română (2002-2003). Concomitent, din 1997, este redactor-stilizator, iar din 1998 – redactor și coautor, membru al colegiului de redacție al Calendarului Național, anuar de aniversări culturale ce apare sub egida Bibliotecii Naționale din Republica Moldova și a Ministe- rului Culturii al Republicii Moldova. Din 2002, este redactor-șef al revistei trimestriale de biblioteconomie, științe ale informării și de cultură BiblioPolis, editată de Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” din Chișinău. Din 2006, este redactor și membru al co- legiului de redacție al anuarului Muzeului Național de Istorie a Moldovei Tyragetia, transformat, în 2007, în revistă de istorie. Colaborează la numeroase publicații periodice de limba ro- mână din Chișinău: Tinerimea Moldovei, Florile dalbe, Viața sa- tului, Literatura și Arta, Țara, Flux, Timpul, Jurnal de Chișinău, Moldova, Femeia Moldovei, Nistru (ulterior Basarabia), Orizon- tul (Columna), Viața Basarabiei, Revistă de lingvistică și știință literară, Limba Română, Clipa siderală, Stare de Urgență ș.a. Pu- blică în ziare și reviste din București (România Liberă, România literară, Flacăra, Neamul Românesc, Monitor cultural), Iași (24 de ore, Cronica, Convorbiri literare), Cernăuți (Zorile Bucovinei, Concordia, Plai românesc, Septentrion literar), la publicații ale diasporelor românești din Germania, Franța, Canada, SUA etc. (inclusiv la unele versiuni electronice). Colaborează cu mai multe posturi de radio și TV: Radio Nați- onal al Moldovei (până în 2002), Radio Antena C (până în 2007), Radio Vocea Basarabiei, Radio România Actualități, Radio Ro- mânia Cultural, Radio România Internațional, Radio Europa Li- beră, Radio France Internationale, BBC; TV Moldova, Euro TV – Chișinău, TVR-1 etc. În calitate de publicist, s-a impus prin articole, reportaje și interviuri pe teme culturale (literatură, artă, învățământ, starea limbii române în Republica Moldova, sociolingvistică, etnologie etc.). Excelează prin studii, articole și emisiuni radiofonice de cul- tivare a limbii, publică numeroase eseuri și portrete literare (inclu- siv prefețe și postfețe) consacrate unor personalități marcante ale spiritualității naționale (Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Ni- colae Iorga, Mircea Vulcănescu, Marin Preda, Nichita Stănescu, Grigore Vieru, Aureliu Busuioc, Ion Druță, Mihai Cimpoi, Sextil
  • 12. Nr. 2 (2020) Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 11 Pușcariu, Mioara Avram, Silviu Berejan, Constantin Brâncuși, Maria Tănase, George Enescu, Raoul Șorban, Gheorghe Zam- fir, Eugen Doga ș.a.) și ale celei universale (Feodor Dostoievski, Albert Camus, Mikalojus Konstantinas Čiurlionis, Lilli Promet, Konstantin Paustovski, Ivo Andrić, alți zeci de scriitori, laureați ai Premiului Nobel pentru literatură). Este autorul unor cărți ce au contribuit la promovarea și culti- varea limbii române în condițiile specifice ale Basarabiei: Nume proprii din alte limbi în context moldovenesc (1988), Să citim, să scriem cu litere latine (1989), Grafia latină pentru toți (1990), Mic dicționar de nume proprii străine (1998); este unul dintre au- torii Dicționarului greșelilor de limbă (1998). În 2008, publică volumul de eseuri Și totuși, limba română, în 2012 – cartea cu edi- toriale Arta de a pasiona cititorii, completată, în 2015, cu Elogiu lecturii, astfel adunând articolele de fond din revista BiblioPolis de-a lungul a 12 ani. Ultima apariție antumă, din 2017, este volu- mul Disecarea cărților. În anii ’80, a tradus în rusă peste 20 de cărți de artă și ghiduri ale unor localități din Republica Moldova. La fel, a transpus în română mai multe nuvele, povestiri, eseuri, poezii – din rusă, bul- gară, polonă, franceză, lituaniană, letonă, franceză etc., precum și câteva romane: Torentul negru de Leopold Buczkowski (1986, din polonă), Domnul Ține-mi Umbrela de Iordan Milev (1987, din bulgară), Viața lui Omar Khayyam de frații K. și Ș. Sultanov (1989, din rusă), Cine răspândește anecdote, de scriitoarea estonă Lilli Promet (2008). A redactat sute de manuscrise de proză, critică literară, poezie, dramaturgie, istorie, cărți de artă, literatură didactică și pedagogi- că, juridică, monografii ale unor localități din Republica Moldova și din România. A fost lector, redactor (uneori și coautor, con- sultant științific, prefațator sau traducător) la importante volume de referință (cu caracter enciclopedic): Dicționar enciclopedic moldovenesc – DEM (1989); enciclopediile Chișinău (1996), Fe- mei din Moldova (2000); Dicționarul universal al limbii române de L. Șăineanu (1998, ediție revăzută și completată); Dicționar rus-român (2002); Dicționar explicativ ilustrat al limbii române – DEXI (2007); Opera poetică de Mihai Eminescu (2008); Alma- nah universal: evenimente și cifre (2008); Literatura universală:
  • 13. BiblioPolis 12 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” manual pentru licee cu profil umanistic, de S. Pavlicenco (2008); Enciclopedia muzeologiei de E. Ploșniță (2011); Eminescu: dic- ționar enciclopedic de M. Cimpoi (2012); Cartea de aur a Ba- sarabiei și a Republicii Moldova de D. Roșca (2015); Doctori în drept din Republica Moldova. 1959-2011. Dicționar enciclopedic (2016); Enciclopedia Moldovei (vol. I, 2017) etc. De asemenea, este redactor a circa 30 de bibliografii și biobibliografii editate sub egida Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” din Chișinău. În anul 1989, a ținut cursuri de ortografie a limbii române pen- tru profesorii din diferite sate și orașe ale Republicii Moldova, precum și din Nordul Bucovinei (din 1944 – regiunea Cernăuți, incorporată Ucrainei). A predat cursuri de limba română la Uni- versitatea de Stat „Ion Creangă” (1995-1997), de stilistică și culti- varea limbii – la Universitatea Liberă Internațională din Moldova (2004-2005). A publicat în ziare și reviste din Chișinău mai multe povestiri proprii. Activitatea lui Vlad Pohilă este apreciată la justa valoare în cercurile intelectuale, și nu doar în cele din Basarabia. Este semni- ficativă nota pe care i-a dat-o Grigore Vieru: „Un remarcabil ling- vist, dar și strălucit publicist este Vlad Pohilă, ascuns în adâncul unei modestii rar întâlnite la noi”. Vlad Pohilă este prezent în topurile Cei mai buni publiciști din Republica Moldova (2000, 2003), în Dicționarul scriitorilor români din Basarabia. 1812-2006 (2007). Are un fișier biobibli- ografic în Repertoriul (Catalogul) Internațional Who’s who în tra- ducere și terminologie editat de Uniunea Latină (2002, versiunea electronică: ww.unilat.org). Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (din 1990), membru al Consiliului Uniunii Scriitorilor din Moldova (din 2007), membru al Comisiei pentru ocrotirea onomasticii naționale (de pe lângă Ministerul Educației al Re- publicii Moldova), membru al Consiliului Științific al BM „B.P. Hasdeu”, membru în colegiile de redacție ale mai multor reviste de la Chișinău și București. Distins cu Ordinul Republicii (2010) și cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, categoria A – Literatură (2014). La- ureat al săptămânalului Literatura și Arta – pentru publicistică (2000, 2003) și pentru știință (2007, 2008). Deține Diploma de
  • 14. Nr. 2 (2020) Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 13 excelență a BM „B.P. Hasdeu” (2007) și Diploma de excelență a Direcției Cultură a municipiului Chișinău (2009). Laureat al Galei Timpul 2008 – Diploma de Excelență a ziarului Timpul, Diploma Salonului Internațional de Carte la categoria Eseu (2008), Pre- miul Uniunii Scriitorilor din Moldova la categoria Eseu pentru cartea Și totuși, limba română (2009), inclusă în Topul celor mai solicitate cărți ale anului 2008 în Republica Moldova. Diploma Ordinul ziariștilor, clasa I (aur), „Pentru competență în activi- tatea jurnalistică”, acordată de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (2009); Diploma de prețuire a Societății literar-artis- tice „Tibiscus-Uzdin” din Voivodina, Serbia (2012). Cetățean de onoare al satului Șoimărești, comuna Drăgănești, județul Neamț, România (2006). În anul 2017, Bibliotecii Publice din satul natal Putinești i s-a conferit numele „Vlad Pohilă”.
  • 15. BiblioPolis 14 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” Grigore VIERU 1. Pentru că scrie în general puțin. Concis și clar. Și astfel reușesc să-l citesc. 2. Pentru că ceea ce scrie este temeinic și se reazemă pe o solidă cultură – dovadă că o personalitate nu se poate afirma în afara unei riguroase pregătiri culturale, dar nici în afara scânteii divine pe care, înainte de a purcede pe calea cunoașterii, e necesar ca Dumnezeu să ți-o fi pus în piept la naștere. 3. Pentru că, fiindu-i drag până la lacrimi Eminescu și apărân- du-l de programul demolator al ponegritorilor înăimiți sau rătăciți, îi este drag neamul care a dat naștere „poetului nepereche” și pu- blicistului național. Citiți recentul eseu consacrat lui Eminescu și vă veți convinge cât de liber înaintează Vlad Pohilă în cosmosul creației eminesciene. 4. Pentru că este înzestrat cu tocmai trei haruri: lingvistic, ziaristic și eseistic – calități guvernate la rândul lor de alte trei înzestrări native: sinceritate, moralitate și curaj. Iar deasupra tutu- ror acestor calități se ridică licoarea unui perfect simț național în mijlocul unei jungle de sulițe antiromânești. 5. Pentru netalentul de a sta cu fundul în două luntri. Cu alte cuvinte, pentru faptul de a nu fi omul uneia dintre cele două extre- me: de stânga sau de dreapta. 6. Pentru că integritatea sa morală o veți găsi în toate sferele sale de activitate. Până și într-un simplu articol sau într-un inter- viu. Citiți răspunsurile dumnealui la întrebările publicației Timpul din 21 martie 2008 și vă veți convinge de acest lucru. 7. Pentru că aparține cu toată ființa vieții naționale, iar pro- pria lui viață a devenit parte a luptei pentru renașterea noastră spirituală. DE CE MI-E DRAG VLAD POHILĂ
  • 16. Nr. 2 (2020) Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 15 8. Pentru demnitatea sa de român, de fiu al Cetății. 9. Pentru puterea de a nu se supune nimănui, cu excepția pro- priului bun-simț. Iată ce spune dânsul în interviul nominalizat: „Sunt un om liber și fericit în libertatea de a gândi și a scrie”. 10. Pentru nervul publicistic dezgolit și pentru strălucitul lo- gos ziaristic aplecat spre problemele și suferințele noastre. 11. Pentru concretele și hotărâtele sale acțiuni întru apărarea Limbii Române pe tragicul pământ dintre Nistru și Prut. 12. Pentru că orice instituție de cultură și știință, fie Academia, fie Universitatea, fie Uniunea Scriitorilor, fie Televiziunea, s-ar putea mândri cu el încadrat în activitatea lor. 13. Pentru că nu l-am văzut niciodată printre „patrioții” chef- lii, deși am auzit că-i place și lui, ca tot românului, un păhăruț de băutură bună. 14. Pentru că face parte dintr-o elită nezgomotoasă. L-aș ase- mui, în acest sens, cu eminentul traducător Igor Crețu al cărui scris în cei mai totalitariști ani s-a prezentat ca un model al Lim- bii Române. Cu Grigore Botezatu care în anii de cumplită secetă spirituală a dăruit copiilor noștri o comoară: poveștile neamului pe care le-a cules și le-a prelucrat stilistic într-o plină de vlagă Limbă Română. Cu Valentin Mândâcanu și Ion Buga care în tim- pul colosului roșu au zguduit zdravăn temelia bolșevică a limbii „moldovenești”. Cu publicistul Alexandru Bantoș care, în ciuda tuturor opreliștilor, denigrărilor și amenințărilor, a reușit totuși să construiască revista Limba Română atât de necesară clasei noastre intelectuale. Cu Alecu Reniță, ziaristul și redactorul-șef al publi- cației Natura – luptătoare întru ocrotirea valorilor vii ale mediului înconjurător barbar rănite ca și averea noastră spirituală. Cu zia- ristul Valeriu Saharneanu care a creat postul național de radio Vo- cea Basarabiei, luat la ochi și urmărit de autoritățile centrale ca, de altfel, și Literatura și Arta, mai exact Nicolae Dabija, Timpul, mai exact Constantin Tănase. Am pomenit numai câteva nume de scriitori hărțuiți politic, lista putând fi continuată cu oameni din alte domenii de cultură, știință, politică, administrativă, în fruntea acestora stând primarul Chișinăului pe umerii căruia se pun toate păcatele… altora. 15. În fine, mi-e drag și pentru faptul că, fiind o valoare in- telectuală, este totuși discret în viața de toate zilele. Am stat de
  • 17. BiblioPolis 16 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” vorbă o singură dată cu el. În schimb, am văzut de o mie de ori o sută de mediocrități care se bagă mereu în față. Acesta este Vlad Pohilă și de aceea mi-e drag. POHILĂ, Vlad. Și totuși, limba română: (articole, eseuri, prefețe, recenzii). Chișinău: Prometeu, 2008, pp. 5-6.
  • 18. I. „VORBELE SALE NE RĂMÂN CAALINARE ȘI BALSAM” Interviuri, reportaje
  • 19. BiblioPolis 18 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” Astăzi, 6 aprilie, spunem cu drag LA MULȚI și FERICIȚI ANI! colegului și prietenului nostru, Vlad Pohilă, omul care le știe pe toate ca o enciclopedie, lingvistul supranumit „învățătorul de la radio”, care, începând cu anul 1989, ne-a ajutat pe toți să învățăm scrisul cu alfabet latin și să cinstim cu sfințenie, în fiecare zi, Limba Română, vorbind-o corect și frumos. Legat de ziua nașterii sale, Vlad Pohilă se simte de cel puțin trei ori un om fericit: 1. S-a născut din părinți vrednici, cu dragoste de carte și de tot ce-i românesc. 2. Mama l-a născut în cea mai frumoasă și importantă zi din an – în Duminica Sfintelor Paști. 3. E fericit (veți desprinde asta și din dialogul de mai jos) să fi fost născut în aceeași zi cu marele artist Gheorghe Zamfir, pe care-l admiră de când i-a auzit muzica divină. Un model de conștiință și rezistență umană, intelectuală Am cunoscut în viața mea un om cu spirit enciclopedic, care, pe parcursul anilor, mi-a devenit mai mult decât prieten. O perso- nalitate de o inteligență sclipitoare, înnăscută, cu merite distincte în viața Basarabiei. Dar despre care cei din preajmă cunosc foarte puține lucruri, pentru că este incredibil de modest și se retrage adesea în „turnul său de fildeș”, încercând să se izoleze de lumea bezmetică, ingrată. Această „enciclopedie ambulantă” se numește Vlad Pohilă, omul onest și blând până la lacrimi. Prietenul fidel până la sa- crificiu. Omul de cultură care își învinge dușmanii prin însuși faptul că nu a devenit ca ei – vânători de slavă, onoruri și bani. „SĂ NE ȚINEM AICI CÂT MAI MULT, CÂT MAI MULȚI…”
  • 20. Nr. 2 (2020) Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 19 Înțeleptul care, dacă nu-i poate împăca pe oponenți, taie poa- la și fuge. Publicistul care mi-a amintit întotdeauna de viața tumultuoasă, ciudată a lui Eminescu, un gazetar prin vocație, care s-a luat de piept cu canaliile ostile Neamului nostru, a suportat cu demnitate neagra sărăcie, dar nu a acceptat sub nicio formă să-și vândă sufletul. Scriitorul care s-a implicat în rutina publicistică și în lupta zil- nică pentru o bucată de pâine, în detrimentul operei sale literare. Intelectualul român care și-a dat și haina de pe el, a renun- țat, poate, conștient la confortul familial, pentru promovarea Ideii Naționale. Lingvistul care, alături de mulți confrați ai săi, a luptat pentru a dărui generației mele fructul interzis de bolșevici: Limba și Li- teratura Română cu tot cu literele latine. Ce dar suprem ne-ar mai fi putut face predecesorii noștri?! Poliglotul care completează fericit galeria personalităților cu vocație europeană, deschis spre valorile universale, traducător al lor, dar și promotor al ideii de universalizare a culturii, civilizației românești pe care o venerează sincer ca pe o religie. În definitiv, aș spune simplu: pentru mine, Vlad Pohilă este un model de conștiință și de rezistență umană, intelectuală. Am învățat de la el că idealurile, convingerile de ordin Na- țional, ca și onoarea, ca și demnitatea, nu se comercializează, că un ziarist, un scriitor adevărat nu va accepta niciodată să scrie materialele la comandă pentru a manipula creierul basarabenilor și așa rătăciți. I-am admirat întotdeauna articolele, eseurile, nuvelele, deoa- rece, fiind înzestrat cu un har de la Dumnezeu, el nu forțează cu- vintele. Frazele lui curg lin și firesc ca o apă neîncepută de izvor. Cred că anume din acest motiv, publicistica lui este citită, și mai ales înțeleasă, de la țăran până la academician. Pentru a-l caracteriza mai exact pe Vlad Pohilă, voi apela la o definiție a marelui Borges, potrivit căreia un om de cultură desă- vârșit este cel care se manifestă pe planuri multiple: în literatură, publicistică, lingvistică etc. L-am cunoscut în anul 1993, fiind invitat la Casa Radio pen- tru a realiza o emisiune despre laureații Premiului Nobel. În acel moment, am rămas, puțin spus, impresionată că Vlad a improvizat
  • 21. BiblioPolis 20 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” un discurs cu o mulțime de nume și date fără să aibă în față vreo notiță. Prețuirea adânc respectuoasă i-o port totuși după participarea lui Vlad Pohilă la emisiunea mea, dedicată românilor de pretutin- deni, Focul din vatră. A fost un dialog extraordinar, cu rezonanță în rândurile ascultătorilor. Ulterior, Vlad Pohilă a avut o contri- buție substanțială la realizarea acestui program unic în Basara- bia, suprimat, din păcate, de regimul comunist. El m-a ajutat să-l fac din ce în ce mai atractiv, sub toate aspectele, inclusiv prin recomandarea unor distinse personalități românești de la noi și de peste hotare. Vlad, nu ți-am spus-o niciodată, dar acum, la ceas aniversar, îți mulțumesc că ai apărut în calea mea ca o ființă mântuitoare, inteligentă și senină! – Dragă Vlad Pohilă, până pregătești cele două cafeluțe, te rog să precizezi câte limbi „muncești”, este chiar verbul folosit de tine. Cine te-a îndemnat să le înveți? – Dacă a ști o limbă străină înseamnă a citi, a scrie, a vorbi liber și, la nevoie, a traduce, atunci pot numi vreo șapte idiomuri pe care le stăpânesc bine, și încă vreo câteva, în principal roma- nice, „le dibui”:  franceza,  rusa,  bulgara,  sârba  și  croata,  polo- na, ceha, slovaca, lituaniana, apoi, italiana, spaniola, letona… Nu am făcut studii speciale, le-am învățat în mod individual. Îmi pla- ce să mă cred un mic slavist, pentru că cel mai bine cunosc totuși principalele limbi, literaturi și culturi slave. Spunând aceasta, nu pot să nu pomenesc de cel care m-a în- demnat să studiez limbile străine: unchiul meu prin alianță, ne- nea Sava Iancovici-Gârleanu, soțul unei mătușe, tanti Liuba, sora tatei, fostă profesoară de istorie la Universitatea din București. Era un român din Banatul Sârbesc, un apreciat istoric (are câteva cărți despre haiducie, una despre Tudor Vladimirescu) și totoda- tă – un asiduu slavist. Ei bine, tocmai el mi-a zis că, de vreme ce cunosc rusa, nu ar fi rău să învăț și alte limbi slave. Sugestia m-a mirat mult: „La ce bun?”. Atunci unchiul – era cu vreo 30 de ani până să fi decedat printre străini, la Uppsala, în Suedia –, mi-a explicat: „Privește la harta Europei… Cine sunt comuniștii? Cam toți sunt slavi. Cunoscându-le limbile, vei deține un capital extra- ordinar, dacă nu aici, apoi în Vest, în eventualitatea că vei ajun-
  • 22. Nr. 2 (2020) Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 21 ge cumva acolo…”. Nu am mai ajuns în Occident, dar de faptul că dețin un capital extraordinar m-am convins repede, lucrând ca translator, citind în aceste limbi, pe urmă – traducând din aceste idiomuri… – În ce limbă ai dori să faci un bilanț la acest prim jubileu al tău? – Numai și numai în limba părinților mei, în română. Oricât de bine ai ști o limbă străină, nu poți fi sincer și exhaustiv decât în limba ta. – LIMBA ROMÂNĂ ca obiect de studiu științific, dar și ca noțiune fundamentală a identității și spiritualității noastre româ- nești constituie, indubitabil, partea esențială a vieții tale, un fel de ape teritoriale ale unei personalități care s-a manifestat plenar și în alte domenii. Anume acestui capitol vom consacra prima parte a dialogului. Cu atât mai mult cu cât preocupările tale legate de revigorarea limbii materne au coincis fericit cu „revoluția ling- vistică” a românilor basarabeni din 1989. Ba mai mult, în ca- litatea mea de ziaristă, aș putea spune că ai stat și tu la bazele acestei Mișcări, pentru că ai avut curajul și competența să inițiezi polemici, mai întâi la Academie, apoi în paginile unor ziare și reviste. Cum a început totul? – Ai spus foarte bine: am avut marele noroc ca pasiunea mea pentru limba maternă să cunoască și o perioadă de împlinire, de fructificare a unor cunoștințe, dar și a unui crez. Am trăit acea epocă penibilă în care alfabetul nostru latin era interzis, mai mult chiar – era un pericol să scrii cu aceste litere, tot așa cum te expu- neai riscului declarând că vorbești românește. În această situație desperată, sigur că da, perestroika și transparența lui Gorbaciov au oferit o șansă absolut unică popoarelor subjugate din URSS. Urmăream cu emoție cum profită de această șansă balticii… Cred că în RSSM punctul de plecare pentru „revoluția ling- vistică”, apoi și pentru întreaga Mișcare de Eliberare Națională, l-a constituit acea Scrisoare deschisă, numită și „a celor 66”. În realitate, ea a fost a 67 de persoane, cel de-al 67-lea fiind poate principalul ei autor: un om de o inteligență rarisimă, matematicia- nul Viorel Ciubotaru, care – nici până azi nu-mi pot explica de ce – nu și-a pus semnătura. Ei bine, această Scrisoare cu adevărat is- torică a fost ticluită în demisolul unde locuiam pe atunci, de pe str.
  • 23. BiblioPolis 22 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” Armenească, la redactarea ei participând Viorel Ciubotaru și Emil Mândâcanu, lor revenindu-le și sarcina de a aduna semnăturile. Țin bine minte nu numai pe cei care au semnat Scrisoarea, ce a declanșat valul de adeziuni la ideea de decretare a limbii de stat și revenire la grafia latină, dar și pe cei care au ezitat sau chiar au refuzat categoric să se implice… În ceea ce mă privește, atunci puneam pe prim-plan revenirea la grafia latină: decretarea limbii de stat putea fi și o ficțiune, pe când alfabetul rezolva și problema identității limbii vorbite pe am- bele maluri ale Prutului deci deschidea ușile spre limba română, spre literatura română, suprima o mulțime de interdicții absurde, dar care ne-au înveninat existența de-a lungul multor decenii de ocupație rusească. În iunie 1988 am publicat în Tinerimea Moldovei un articol în care am pus, în premieră la noi, problema revenirii la gra- fia latină. Parcă-l văd și acum pe redactorul-șef Vasile Botnaru, care, citindu-mi materialul, a zis franc: „Totul e bine, dar nu va trece cenzura…”. „Să încercăm, totuși, i-am zis. Cine știe, poate intrăm în istorie…” Articolul a mers, spre marea noastră uimire, ceea ce ne-a și făcut să uităm tot atunci de „intratul în istorie”! Adică, ne-am văzut de treabă în continuare. Era un aspect formi- dabil în acea perioadă și anume că ne gândeam prea puțin la alte consecințe decât la acestea: să obținem alfabetul latin, să avem limbă de stat. Am scris și am publicat atunci și alte materiale, dintre care aș menționa unul de proporții, realizat la îndemnul lui Victor Dum- brăveanu, redactorul-șef al revistei literare pentru tineret Orizon- tul. Apoi, fiind angajat la Academia de Științe, m-am implicat în redactarea legilor despre limba de stat și grafia latină. Bunăoară, se pare că primul am insistat pentru formula „revenirea la gra- fia latină”, în loc de „trecerea la…”. Am participat la formularea sau reformularea unor articole, unul dintre ele viza, de exemplu, grija, responsabilitatea pe care și-o asumă conducerea de la Chi- șinău pentru păstrarea și dezvoltarea limbii materne în teritoriile populate de conaționalii noștri, „dăruite” de către Stalin Ucrainei. De altfel, după ce am trăit acele zile cu adevărat fericite – prima Mare Adunare Națională și adoptarea legislației lingvistice pe 31 August 1989 –, am ținut, împreună cu alți câțiva colegi de la Aca-
  • 24. Nr. 2 (2020) Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 23 demie, cursuri de ortografie a limbii române pentru profesori atât din Republica Moldova, cât și din Nordul Bucovinei. – În câte zile ai scris îndrumarul „Să citim, să scriem cu litere latine”, devenit cu adevărat celebru măcar și din motivul că a avut tirajul total de un milion de exemplare. Faptul că a apărut în preajma sesiunii cruciale a Sovietului Suprem a fost o rațiune cu bătaie lungă sau o coincidență fericită? – În luna mai 1989, într-o discuție cu directorul Editurii Lumi- na, regretatul Chiril Vaculovschi, mi-a fost dat să aud că ar risca să tipărească un abecedar cu litere latine, numai de s-ar găsi cineva să-l alcătuiască… L-am întrebat când s-ar apuca de așa ceva, pen- tru că „am în cap mai mult decât un abecedar”. „Măcar și mâine, adu-l dnei Natalia Suruc, redactorul superior al editurii, ea știe ce trebuie să facă mai departe…” Oricât ar părea de incredibil, dar schița acelui îndreptar am pus-o la punct imediat, într-o noapte; precizări, concretizări, o re- vizie a textului le-am făcut în următoarele zile și pe la finele lunii mai am prezentat manuscrisul la editură. Primele exemplare au apărut la finele lunii august, fiind puse în vânzare la chioșcul din clădirea Parlamentului și în librăria de carte politică „Aurora”, de la parterul Casei Presei. Nu știu nici azi cine a dispus să se facă difuzarea… exact în ajun de 31 August 1989 și tocmai în aceste locuri „cu vad”… E cea mai elocventă dovadă că Mișcarea de Eliberare din 1988-91 a avut totuși mulți adepți. – Încă pe atunci apăruseră indivizi care practicau „românis- mul comercial”, de care nu ducem lipsă nici azi, și care ți-au pro- pus, contra unei sume mari, să le dai drepturile de autor pentru a reedita broșura, dar nu ai acceptat. De ce? – Am avut câteva propuneri de reeditare a îndrumarului, dar le-am respins, deoarece presupuneau ridicarea prețului, pe când eu doream să fie cât mai accesibilă cărțulia… În fond, am dat dovadă de naivitate, căci oricum au fost tiraje piraterești, iar unii „comercianți” o vindeau cu ridicata, la un preț exorbitant. Cine a vrut și a putut, s-a căpătuit și astfel, dar mai important mi se pare faptul că aceasta nu i-a știrbit din importanță pentru acel timp, nici din valoarea-i simbolică. Îmi spunea un ziarist francez că ar fi trebuit să devin milionar numai cu această cărțulie… Bani n-am avut niciodată, dar cred că am devenit „multimilionar” prin bucu-
  • 25. BiblioPolis 24 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” ria pe care am făcut-o conaționalilor mei. În plus, acest îndreptar mi-a fost ca un fel de recomandare pentru a fi atras, alături de nouă lingviști de vază, la elaborarea de către AȘM a Normelor ortografice, ortoepice și de punctuație ale limbii române, tipărite la Chișinău în 1991. – Puțini am fost, mulți am rămas, iată o vorbă potrivită pentru evoluția evenimentelor de la 1989 încoace. Constatăm cu regret că, în numai un deceniu de la acea „revoluție”, adevărul despre Mișcarea de Eliberare Națională a fost în multe cazuri mistificat, inclusiv prin marginalizarea sau eliminarea unor personalități care au avut curajul să se opună regimului bolșevic. Pe parcursul ultimilor ani i-am auzit pe mulți pretinzând că au stat, chipuri- le, la temelia luptei pentru Limbă, Alfabet, Tricolor, că au editat Glasul, prima publicație cu grafie latină din perioada postbelică, „mistificările” de acest fel prinzând mai cu seamă la București, unde merg după bani, cu care mai apoi spurcă Ideea. Te rog să ne relatezi unde, cum și împreună cu cine s-a făcut Glasul speranțe- lor noastre? – Ideea tipăririi Glasul-ui a fost lansată de către Ion Druță, preluată fiind imediat de Leonida Lari, care a și ales echipa de redactori. Această echipă a fost o reflectare perfectă a caracterului poetei noastre: era în continuă schimbare, înnoire… încât numărul celor care au trecut pe la sau pe lângă Glasul este extrem de mare și pestriț. Tocmai de aceea mă voi referi la cei care s-au aflat la leagănul acestei prime publicații românești de la noi, pe atunci cu adevărat de excepție. Astfel, la redactarea primelor numere Glasul și-au dat con- cursul: două operatoare de la Editura Lumina, Valentina Istrati și Sanda Rusu, corectoarea Eugenia Ajder, poeții  Ion Vatama- nu  și  Valeria Grosu, ziariștii Viorel și Dinu Mihail, Vsevolod Cernei, Constantin Olteanu, Vlad Cubreacov, Iurie Roșca, Ala Mândâcanu, Virgil Zagaevschi, pictorii Sergiu Puică și Iurie Za- vadschi, zis și Zava… La Riga, pentru a tipări primul număr Glasul, am mers eu, Iurie Zavadschi, Virgil Zagaevschi și șoferul Nicolae. Numărul doi a fost tipărit  la Vilnius, grație concursului cu adevărat frățesc pe care ni l-au acordat Lica Melnic și soțul ei, celebrul regizor de cinema Vytautas Žalakevičius. La volanul ca-
  • 26. Nr. 2 (2020) Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 25 mionului ce a străbătut Lituania, Bielorusia și Ucraina cu 100 de mii de GLASURI era alt Nicolae, la fel de curajos ca și primul. Următoarele două numere au fost tipărite la Orhei și Chișinău, cu o participare tot mai restrânsă a foștilor colegi de redacție. Țin să menționez că apariția Glasul-ui ar fi fost imposibilă de nu era implicarea cea mai directă și mai energică a dnei Eugenia Duca, pe atunci patroana uneia dintre primele firme cooperatiste din Basarabia, „Oferta”. Jeny, cum îi spuneam eu, a asigurat nu numai logistica pentru tipărirea Glasul-ui (mai simplu zis – as- pectul financiar), dar a fost și sufletul acestei inițiative, mai mult, ea a tras și ponoasele, căci tocmai dânsa a fost hărțuită de KGB, de autorități pentru ravagiile pe care le-a făcut apariția revistei la Chișinău. De altfel, această doamnă deosebit de simpatică și cultă, despre care pot spune ca în celebrul cântec „Prieten drag” că ne cunoaștem de o viață, căci ne leagă o prietenie încă de la facultate, a făcut numeroase fapte nobile pentru Ideea Națională – să zicem, ea a donat o sumă fabuloasă pe vremuri pentru înfiriparea Arma- tei Naționale… Este cu atât mai trist că atunci când s-ar părea că trebuie să culeagă roadele, Jeny este din nou hărțuită, poate și mai oribil decât în timpurile de tristă faimă, de cei care au format structuri paralele KGB-ului, tot soiul de mafioți politici, unii – culmea! – fluturând stindardul ideii naționale. – Ești dezamăgit că ai luptat pentru un Ideal, pe care astăzi profitorii de patriotism au reușit să-l vândă și să-l terfelească? – Nu au deziluzii numai cei care nu-și fac iluzii… Din păcate, la noi au fost pângărite prea multe idealuri și fapte mărețe, încât deziluziile și regretele mele personale par prea puțin relevante. – Spune-mi, te rog, în ce perioadă ai fost șomer și cercetat de KGB. S-a întâmplat cumva după ieșirea voastră cu Tricolorul în scenă, la concertul Compact-ului? – Ai legat la un loc trei segmente distincte din existența mea. Am șomat vreo patru luni, după ce am abandonat turismul, unde lucrasem ca interpret și de română, ceea ce scria negru pe alb în carnetul de muncă și deranja ori speria pe unii, la redacțiile a vreo cinci ziare și reviste, la ATEM… Nu m-am plâns nimănui că nu aveam surse de existență, însă tocmai într-un asemenea moment – nu voi uita nicicând! – scriitoarea estonă Lilli Pro- met mi-a trimis un mandat poștal cu o sumă fabuloasă și… salu-
  • 27. BiblioPolis 26 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” tară pentru mine. Să fi fost la mijloc numai proverbiala intuiție feminină?! Mi-e penibil să invoc cel de-al doilea subiect, dacă însă tot m-ai întrebat, îți răspund: am fost convocat de mai multe ori pen- tru niște „lămuriri” legate de corespondența pe care o purtam cu străinătatea, de unele cărți pe care le citeam și le dădeam și altora să le citească… Eram convins că vor să-l identifice pe autorul unei scrisori despre atmosfera sufocantă de la noi, trimisă din Iu- goslavia la Europa Liberă, lui Noel Bernard, pe care-l consider adevăratul meu profesor de jurnalism. Se vede însă că de „primej- dia undelor scurte” se ocupa altcineva… Ieșirea cu Tricolorul la concertul formației Compact, organizat și el de Eugenia Duca, la care am asistat în Sala Palatului de Cultură al Sindicatelor, a tre- cut pentru noi fără consecințe… era în 1988, dar iarăși Eugenia a trebuit să fie intimidată de KGB… – Cum crezi, de ce ai fost supranumit „învățătorul de la radio”? – E un compliment frumos, pe care mi l-a spus un profesor pensionar din județul Orhei, impresionat de o emisiune de a mea de Sfintele Paști, transmisă la Ghidul radiofonic În lumea cuvin- telor de la Radioul Național. Am avut cu acest ciclu de emisiuni poate cea mai frumoasă colaborare, ce o datorez în bună parte și colegei Raisa Belicov, care a avut forța de convingere, de atrac- ție, de vreți, ca să mă facă autor la acest unic ghid radiofonic, în plus, bunăvoința ei, grija pe care o manifesta față de emisiunile de la Ghidul radiofonic îmi dădea un spor de încredere, de entu- ziasm chiar. Acum constat cu regret că și această colaborare e o etapă nu numai că depășită, dar chiar ștearsă din biografia mea, datorită „silinței” unor tovarăși ajunși să stăpânească la Radio și pâinea și cuțitul. Însă trebuie să repet că durerea mea e o nimica toată pe lângă faptul că aceiași tovarăși tuciurii la chip și suflet au forțat să plece de la acest post de radio, cândva un simbol național, o sea- mă dintre cei mai buni lucrători, mulți ce și-au consacrat efectiv viața Radioului Național. Nu vreau să-ți amintesc că faci parte din această „listă neagră”, ba chiar ai început-o… – Apropo de Ghidul radiofonic. În anul 1998 a apărut volumul de cultivare a limbii, în care erau tipărite vreo 16 tablete de ale
  • 28. Nr. 2 (2020) Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 27 tale prezentate anterior la Radio Chișinău, precum și analizate o serie de dificultăți, unele depistate la noi în premieră de tine. Printr-un miracol însă de pe coperta cărții a dispărut numele tău… Știu că e o poveste urâtă de care nu dorești să-ți amintești, dar insist să deschizi parantezele, ca să te audă și distinsa ling- vistă de la București, Mioara Avram, care nu numai că a redactat – la rugămintea ta – această carte, dar i-a mai scris și o prefață care se termina astfel: „Felicitări autorilor…”, autorii rămânând unul… Valentin Guțu. Cum a fost posibil așa ceva? – Este într-adevăr una dintre cele mai penibile istorii din viața mea, căci am avut parte și de astea, destule. Nu am cerut vreo ex- plicație editurii, iar lucrătorii ei nu au catadicsit să-mi spună nimic în legătură cu acest abuz. Chiar și un om neinițiat în munca edito- rială știe că cel ce are într-o carte măcar câteva pagini se consideră coautor. Mie mi s-a solicitat telefonic să accept ca numele meu să fie scris al doilea pe copertă, cum celălalt autor pretindea că ar fi muncit mai mult. Mi-am dat acordul numaidecât, fără a pune preț pe acest soi de competiție. Când a apărut dicționarul așa cum a apărut, cea mai mare problemă a fost – te rog să mă crezi – că nu am putut da o explicație credibilă celor care știau despre implica- rea mea în editarea acestei cărți, nici măcar Mioarei Avram. Un nepot de-al meu dinspre soră, care asistase cumva la munca mea la dicționar, m-a întrebat sincer uluit cum se explică faptul că nu- mele meu lipsește de pe coperta dicționarului și auzind răspunsul meu, „că nu contează atât numele, cât scopul”, a aruncat acest îndreptar al greșelilor de limbă, spunând că nu vrea să-și corecteze exprimarea cu ajutorul unora ce fac „business” până și cu limba română. Mai curios e că s-a tipărit cel puțin încă o tranșă a acestui dicționar, fără vreo schimbare în căsuța tehnică, dovadă că editura nu-și asumă nici un fel de vină, nu găsește că ar purta vreo răspun- dere pentru lezarea drepturilor de autor. – Cum se face că după atâta activitate în domeniul lingvisticii practice nu ți s-a acordat titlul de doctor în științe? Doar în acest domeniu e cunoscut faptul că ești consultat atât de pedagogi, de unii condeieri, dar și de ditamai academicieni… – Firește, e în primul rând vina mea, doar nu am dus la capăt teza atunci când era cazul, preferând să-mi risipesc materialul acumulat în articole, studii, emisiuni, cărți… Persistă o părere
  • 29. BiblioPolis 28 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” că cei care nu și-au luat doctoratul ar avea anumite complexe în raport cu cei titrați. Din fericire, m-a ferit Dumnezeu de aseme- nea complexe, poate și de aceea că mă interesează în genere prea puțin titlurile, distincțiile, alte onoruri; mă simt bine cu ceea ce am. În plus, acum s-au cam devalorizat titlurile științifice, gra- dele didactice. Aș aminti în context o întâmplare pe cât de amuzantă, pe atât de edificatoare. Cu mulți ani în urmă, după o primă lectură a cărții lui Valentin Mândâcanu Cuvântul potrivit la locul potrivit, l-am întrebat pe autor ce grad științific are. Mare mi-a fost mirarea să aflu că nu era nici măcar „candidat”, doctor în filologie în termenii actuali. „Prefer să fiu întrebat de ce nu sunt doctor în științe, decât să fiu întrebat de ce sunt…”, mi-a răspuns maestrul. Pentru a în- lătura orice bănuială că în mine ar vorbi zavistea sau sentimentul nerealizării, adaug aici că nu am uitat nici pe o clipă că apariția acelei admirabile cărți a lui V. Mândâcanu a fost posibilă și datori- tă faptului că l-a avut de redactor științific pe un doctor în filologie – actualul academician Silviu Berejan. – Pe cine dintre lingviștii renumiți îi admiri și îi urmezi în activitatea ta? – Dintre cei din preajmă – Mioara Avram, dintre cei călăto- riți, pe alt român, dar care aparține de mult omenirii, pământeanul nostru  Eugeniu Coșeriu. Însă a admira pe cineva nu înseamnă obligatoriu și a-l imita în ceea ce faci… din simplul motiv că marii lingviști, inclusiv cei pe care i-am numit, sunt personalități unice. Alta e că poți învăța și prelua câte ceva chiar și de la o somitate ce pare intangibilă. De la Mioara Avram am învățat mai multe, inclusiv am deprins anumite modalități de expunere și, neîndoios, bunăvoința în a combate greșelile de limbă – e o calitate rară și extrem de importantă pentru cine vrea cu adevărat să se implice în dificila operă de cultivare a limbii. La noi, în special, riști să pierzi orice ascultător sau cititor dacă adopți o manieră arogantă, prea de tot didacticistă. Eugeniu Coșeriu ne-a oferit un exemplu rarisim de dragoste pentru limba maternă și ne-a întărit convingerea că trebuie să luptăm până la capăt pentru acest mare adevăr: basarabenii, ca o parte indestruc- tibilă a românimii, vorbesc limba română, în pofida unor anoma- lii, schimonosiri provocate de vitregiile sorții. Conștientizarea
  • 30. Nr. 2 (2020) Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 29 axiomei este o condiție primordială a păstrării noastre nu numai ca Națiune, dar și ca speță umană. – Se spune că traducerea este o formă a literaturii, deoarece un profesionist care tălmăcește, de fapt creează. Ce loc ocupă această „formă” în „conținutul” preocupărilor tale literare, culturale? – Traducerile constituie o parte solidă a lecturilor mele, așa- dar, ele-s un component al alcătuirii mele intelectuale. Încă din anii de școală îmi puneam întrebarea cine și cum face o tălmăcire pe care o citești ca pe o scriere originală. Țin minte, mi-am pus această întrebare după ce citisem Cei trei mușchetari, o ediție de București. Mai târziu am început să fiu atent la numele traducă- torilor, dându-mi seama că ei sunt în fond niște coautori. La fa- cultate, am scris două teze de an la disciplina Teoria și practica traducerii, sub îndrumarea unui om și profesor de excepție care a fost Ion Dumeniuk. Curios, dar chiar dacă analizam calitatea traducerii unor tex- te cu caracter social-politic, simțeam tot mai mult tentația de a transpune literatură artistică. După absolvire, am tradus o nuvelă pe care o citisem într-o revistă de la Sofia și-mi plăcuse mult. Se numea O zi de milioane și relata cu un umor fin drama unui intelectual suprasolicitat de rutina muncii de birou. I-am arătat-o maestrului Igor Crețu, pe care-l vizitasem ca să-mi exprim ad- mirația pentru transpunerile sale adunate în volumul Din poeții lumii. Mi-a binecuvântat-o, cu anumite obiecții, evident, și i-a dat manuscrisul lui Ion Gheorghiță, un excelent tălmăcitor din ucraineană și din rusă, care pregătea o antologie de traduceri din literaturile slave – Panorama (Chișinău, 1977). Astfel am debu- tat în arta traducerii, care e, de fapt, o artă a replămădirii, este chiar iscusința de a intra în pielea autorului pe care te apuci să-l tălmăcești. Atunci nu-mi puteam imagina că voi traduce zeci de nuvele și poeme, ba chiar și patru romane, din diferite limbi. Când am ispră- vit ultima traducere – Cine răspândește anecdote, un extraordinar microroman de scriitoarea estonă  Lilli Promet, i-am mărturisit cuiva că mi-e atât de dragă această tălmăcire, de parcă ar fi lucra- rea mea, ca și cum aș fi scris-o chiar eu. Constatarea am repetat-o într-o convorbire cu apreciatul tălmăcitor Pavel Starostin, la care
  • 31. BiblioPolis 30 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” dânsul mi-a spus: „Să știi că ai ajuns la condiția indispensabilă unui traducător care nu traduce pur și simplu, ci re-creează…”. De-i așa, de nu-i așa… cert e că magia traducerii mă mai obse- dează. Nu pot să nu menționez și acest amănunt: am fost primit în Uniunea Scriitorilor încă în 1989 tocmai ca traducător, deși, fireș- te, își făcuse efectul și Îndreptarul de citire/scriere cu litere latine. Oricum, pentru această afiliere, poate unica de care sunt mândru, îi port mereu recunoștință maestrului Aureliu Busuioc, cel care mi-a dat o recomandare surprinzător de frumoasă. – Am citit în revista „Basarabia” câteva nuvele semnate de tine. M-au impresionat și emoționat extraordinar de mult. De ce nu editezi o carte de proză scurtă? Sunt sigură că o asemenea apariție editorială ar aduce un suflu nou în această specie litera- ră puțin de tot explorată în Basarabia. – Am avut câteva cazuri când am scris proză căci, parcă ținând cont de un precept enunțat de Rainer Maria Rilke în Scrisori către un tânăr poet, nu puteam să nu le scriu, subiectele parcă se cereau înșirate pe hârtie. Din păcate (sau poate – din fericire?!), nu am avut prea de multe ori asemenea stări și nici toate scriiturile nu mi-au părut reușite, din care motiv pe unele le-am aruncat la coș. Câteva bucăți de proză le-am rătăcit prin diverse gazde, altele, iată, au dispărut recent, odată cu calculatorul ce mi-a fost furat… Astfel că nu am debutat în proză din două motive: a) că nu mi-am propus acest scop la modul serios și b) că nu am avut materialul necesar, în viziunea mea, pentru o carte cât de cât reprezentativă. – Am aflat că vrei să editezi un nou dicționar de nume proprii, o carte despre laureații Premiului Nobel pentru literatură, un vo- lum de cultivarea limbii și o carte despre personalitățile pe care le-ai cunoscut pe parcursul vieții. Referindu-ne la ultimul proiect, te rog să ne povestești cum l-ai cunoscut pe distinsul om de cultu- ră Raoul Șorban și pe Preafericitul Vazghen? – Mi-ai enumerat exhaustiv proiectele editoriale… mă gân- desc acum de voi ajunge vreodată să vorbesc despre ele și ca des- pre ceva realizat deja! Mi-aș dori poate cel mai mult cartea despre oamenii pe care am avut norocul să-i cunosc – pe doi dintre ei i-ai și numit. L-am cunoscut pe Preafericitul Vazghen, Catolicosul tuturor armenilor, la reședința sa de la Ecimiadzin, nu prea departe de Erevan, dacă
  • 32. Nr. 2 (2020) Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 31 mergi spre muntele Ararat, acolo unde s-a oprit Arca lui Noe. De trei ori am fost în audiență la el, cu delegații din România, și de trei ori mi-a fost dat să aud același preambul al său: „Mă bucur nespus de mult să vorbesc dulcea noastră limbă româneas- că…”. Acest păstor spiritual deosebit de iubit al armenilor era originar din București și nu a încetat niciodată să-și iubească baș- tina, țara și poporul de unde se ridicase. În preajma lui Vazghen am simțit o miraculoasă trecere în altă stare, în altă dimensiune, probabil în cea a sacrului… Cât despre prof. Raoul Șorban, această legendă vie a vredni- ciei românești… I-am fost ghid și translator în niște mari muzee din Rusia, la Moscova și Petersburg, unde venise cu studenți de la Institutul de Arte „Nicolae Grigorescu”. Am avut cu el mai multe discuții sincere, confidențiale, îndelungate, care ne-au făcut prie- teni buni de-a lungul atâtor ani deja. E o mare fericire să ai un ase- menea prieten, care se poate atașa și te predispune la un atașament puternic, în pofida diferenței de vârstă sau de pregătire, în ciuda distanțelor și scurgerii anilor. I-am scris foarte multe scrisori la care mi-a răspuns cu o corectitudine greu de imaginat, i-am trimis mai multe telegrame – inclusiv astă toamnă, când a împlinit 90 de ani, dar iată că încă nu m-am putut mobiliza să scriu un articol despre acest om cu adevărat de excepție. O voi face însă neapărat cât mai curând, unde mai pui că frumoaselor amintiri de la pri- ma noastră întâlnire, din 1976, s-au suprapus atâtea alte impresii extraordinare, atâtea lecții de omenie și de dragoste de Neam, pe care mi le-a dat discret, dar continuu, fiul celui care a scris muzica pentru piese devenite populare ca „Mai am un singur dor”, „Pe lângă plopii fără soț”, „Pocnind din bici pe lângă boi” ș.a. – Am observat că ești îndrăgostit de poezia lui Ion Cara- ion și Nichita Stănescu. Pe ultimul, se pare, ai avut norocul să-l cunoști… – Cum ai adus vorba de poezie, fac o mică rectificare. Emi- nescu este creatorul despre care aș spune „că nu mă mai sa- tur niciodată”, și nu numai de poezia sa, dar de tot ce a scris: și proză, și publicistică, și însemnări răzlețe pe file de carnete sau chiar de cărți. Da, l-am văzut pe Nichita Stănescu și am schimbat câteva vorbe cu el în anul când l-au putut cunoaște mai mulți basarabeni – în toamna lui 1976, când era la Chișinău un
  • 33. BiblioPolis 32 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” festival al poeziei din țările comuniste. A recitat la Filarmonică poemul Nimic nu este altceva și, ca și mulți alții, eram convins că ne spune nouă, basarabenilor, acest fantastic crez poetic. Am putut intra la el, în hotelul Codru, cu o colegă de facultate, Auri- ca Sârbu, și cu niște flori, datorită poetei letone Daina Avotina, care, după explicațiile de rigoare, ne-a introdus în hotel pentru a-i lua, chipurile, un interviu ei. Nu pot uita nici acum gestul lui Nichita, însoțit de un fel de fluierat: un rotocol făcut cu mâna peste pereții camerei unde stătea, o aluzie clară la microfoanele instalate în camera sa. Apoi l-am văzut seara la gară, mergea de la Chișinău la Mos- cova, nu la București. Atunci am cunoscut-o mai îndeaproape și pe Leonida Lari… În anul de grație 2000 am avut fericita ocazie să-l cunosc la „Focul din vatră” pe maestrul Gheorghe Zamfir, pe care-l admiram încă din școală și tot de atunci știam că-s născut în aceeași zi cu el, ba și cu 12 ani mai târziu, adică sub același semn zodiacal. E dintre acei artiști care știu a fermeca nu numai prin măiestrie, dar și prin vorbă. După acea discuție, la încheierea concertului său, m-am gândit că, dacă nu mi-a fost dat s-o văd pe Maria Tănase, vizitându-i doar mormântul la cimitirul Bellu, iar de George Enescu – m-am simțit aproape în casa-muzeu, iată că Dumnezeu mi-a prilejuit o întâlnire măcar cu acest zeu al mu- zicii noastre… – Ce loc ocupă publicistica în activitatea ta multidimensi- onală? – Un loc central, fără doar și poate. Mi-am dorit mult să devin ziarist și cred că marea mea dorință s-a împlinit. Am scris sute și sute de materiale gazetărești și am adus de multe ori bucurie protagoniștilor sau cititorilor, dar am trăit și eu destule satisfacții datorită acestei munci. Am asistat la nașterea unui ziar de excepție – Glasul din 1989 – și probabil de aceea mi-a fost dat să asist, la începutul lui 2001, și la funeraliile altei publicații, la care am ținut – Mesagerul. Am investit multă energie și suflet în acest ultim ziar, care fiind totuși de partid, a devenit, așa cum îl apreciau mul- ți, mai presus de toate, o tribună a românismului și o publicație de cultură. Probabil că tocmai datorită acestui fapt, fiind făcut de o mână de oameni, în condiții cu totul precare, a ajuns să aibă un tiraj record la noi, vreo 25 mii de exemplare.
  • 34. Nr. 2 (2020) Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 33 – Ai contabilizat vreodată câte articole ai scris în presă sau câte cărți ai redactat-creat? – A trebuit să fac un fel de contabilizare a muncii mele de creație, când mi s-a solicitat de la Calendarul Național – fiind o sursă de referință, preferă să opereze cu date cât mai exacte. Ei bine, am cinci cărți tipărite, alte cinci s-ar putea să le tipăresc mai devreme sau mai târziu! Am scris-publicat circa o mie de ar- ticole, am pregătit-prezentat câteva sute de emisiuni radiofonice și TV. Am tradus peste 20 de cărți (inclusiv patru romane), am redactat nu mai puțin de 60 de cărți, inclusiv vreo 10 dicționare și enciclopedii. Statisticile, evident, pot fi înșelătoare, dar știu că, dacă mi s-ar cere să aleg câte ceva – ca deosebit de valoros pentru epoca în care trăim –, cu certitudine aș avea ce alege fără a mă rușina pentru cele scrise. – Ai și dezamăgiri, să zicem, în ceea ce privește clasa politică de la noi… – În 1988-1989, Mișcarea de Renaștere Națională de la noi o avea drept model pe cea din Țările Baltice. Cu timpul însă mode- lul baltic a fost dat uitării, poate că nu a mai putut fi asimilat… Acum balticii sunt prea departe de noi, dar oricum, avem ce învăța de la ei. Observați însă că ni se impune un singur model, un singur exemplu „demn de imitat”: cel rusesc. În opinia mea, e tocmai modelul de care trebuie să ne ferim. Avem agonia noastră, la ce ne-ar mai servi un surplus de agonie de împrumut? La întrebarea ce m-a deziluzionat mai mult la politicienii noș- tri, răspund fără ocolișuri: lipsa de sinceritate în ce privește Ideea Națională, românismul. În unele cazuri am putea vorbi chiar de o lipsă de omenie, în altele – de niște profitori de românism. Dar și un egoism cras, o lăcomie înspăimântătoare… Puse cap la cap, iată și câteva din principalele motive ale dezamăgirii generale, ale unei stări de apatie și lehamite ce poate fi observată masiv printre conaționalii noștri care au venit sinceri, cu sufletul curat, în Piața Victoriei, la primele Mari Adunări Naționale. – Ce poți să ne spui despre conștiința ta individuală? Ești îm- păcat cu sine? Probabil anume pentru românismul tău sincer și argumentat ai credibilitate în fața opiniei publice… – Îmi vine foarte greu să-mi dau o notă mie însumi, chiar fi- ind încurajat cu o apreciere atât de frumoasă privind credibilitatea
  • 35. BiblioPolis 34 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” mea. Știu bine că nu am făcut – cel puțin în scrisul meu! – nimic împotriva conștiinței mele, care coincide, în multe privințe, cu crezul unui număr mare de oameni vrednici din neamul meu, din preajma mea, sau pe care am avut șansa să-i cunosc. Conștient sau intuitiv, am respectat preceptul biblic de a nu face rău altuia și cred că aceasta nu-i puțin într-o epocă și într-o lume bulversate, ca cele în care trăim. – Am remarcat la tine un profund sentiment pentru neamul din care te tragi, pentru mama care te-a învățat să citești cu litere lati- ne, pentru tatăl tău care a făcut armata sub Antonescu, pentru su- rorile tale inteligente, cu dragoste de carte, chiar dacă sunt țărănci. Ce vrei să ne spui despre neamul Pohilenilor de la Florești? – Norocul meu cel mare a început acasă, în familia în care am crescut, alături de trei frați și cinci surori. Nu am auzit acasă cer- turi, înjurături, chiar și a ridica vocea într-o convorbire se conside- ra un semn de impolitețe. Am avut o mamă blândă, marcată mult de credința ei sinceră și adâncă în Dumnezeu. Un tată dur, dar nespus de vrednic, măcar și de aceea că ne-a învățat să fim demni în orice împrejurare. Nici mama, nici tata nu i-au avut la inimă pe ocupanți, nu le-au acceptat nici limba, nici apucăturile – cu atât mai puțin regimul adus de aceștia pe tancuri. Totodată însă aveau un atașament simplu, firesc, dar puternic pentru tot ce-i românesc – de la alfabetul latin și muzica populară până la domnitori și regi, de la mănăstirile lui Ștefan cel Mare până la Cernăuți și porțiunea de litoral al Mării Negre date de ruși Ucrainei. Mama avea o memorie ieșită din comun în materie biblică, la istorie și geografie. Arăta pe harta României socialiste, ca un orb, locurile unde se aflau – fără a mai fi indicate – cele mai însemnate mănăstiri. Odată, mama ne-a zis: „Dar harta asta nu-i bună…. Când învățam eu la școală, România era pe hartă ca o pâine, ca un soare, iar acum e ruptă… au rupt-o păgânii…”. Aceste atitudini ale părinților ni s-au transmis, ni s-au împlântat în suflete și în minți. – Ai avut pe parcursul anilor mai multe invitații de a te stabili în Țară sau peste hotare. Ce te-a făcut să rămâi acasă, în această mizerie care se lățește tot mai mult peste noi, basarabenii? – Nu am plecat de aici, pentru că aici m-am crezut util, iar în consecință – aici m-aș putea realiza cel mai bine, cu mai multă efi-
  • 36. Nr. 2 (2020) Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 35 ciență. La o adică, puteam să merg și undeva mai departe, în Vest, mi-aș fi găsit și acolo un rost, dar la ce bun? Un om cu pregătirea mea, cu o trăire atât de acută a sentimentului național nu se poate realiza decât acolo unde s-a născut și s-a format. Cât privește o eventuală plecare peste Prut… Unii abia așteaptă să plecăm cât mai mulți de aici – în dreapta Prutului; o, cum își mai doresc șovi- nii ruși golirea Basarabiei de români! Un foarte bun prieten îmi tot repetă principiul: să plecăm de aici ultimii, cu tot cu pământuri! Eu aș zice mai puțin metaforic: să rezistăm cât putem aici. Dacă plecăm, lăsăm totul unor nechemați, să scuipe în fântânile făcute de părinții noștri, în icoanele zugrăvite cu chipuri inspirate de ță- rani și țărănci de la noi, să arunce pe ruguri culorile Tricolorului și matrițele cu alfabetul latin! Cea mai timidă prezență românească aici îi face pe venetici să tresară, amintindu-le că se află în casă străină și că trebuie să se comporte ca un oaspete, ca un pasager, nu ca un stăpân. Iată doar câteva rațiuni care mă țin aici – chiar și când starea de lucruri devine desperată! – și pentru care îi îndemn și pe alții să nu părăsească vatra strămoșească. – Ai o dorință despre care ai prefera să vorbești numai în șoaptă sau, eventual, eufemistic? – M-am născut într-un stat ce nu mai există. Trăiesc, iată, de 12 ani într-un stat cu o existență șubredă, incertă, oricât de mult am vrea ca el să fie puternic și prosper. Mi-aș dori să ajung a trăi într-un stat a cărui existență să nu fie pusă de nimeni la îndoială și despre care aș putea spune sus și tare: este Țara mea dragă, pentru că vitalitatea ei mă bucură, ea aduce bucurii și altora – multor milioane de conaționali. – Dragă Vlad Pohilă, îți mulțumesc mult pentru cafele și pen- tru interviu. Sunt bucuroasă că ai găsit timp liber de această mică lucrare pentru prestigioasa revistă Limba română. La mai mult și la mai mare sau cum îți place ție să spui – SĂ-ȚI DEA DOMNUL TOT CE-ȚI DOREȘTI. Un înțelept zicea că tinerețea ne este dăru- ită, bătrânețea însă trebuie cucerită, căci altă formă de a trăi mai mult pur și simplu nu există. Din acest punct de vedere îți doresc să ai succes încă vreo 50 de ani înainte, alături de cei dragi. – Mulțumesc pentru căldura emanată în aceste ore lungi de convorbire. Acest dialog a fost posibil și datorită faptului obser- vat de tine: am niște prieteni și colegi de redacție de-a dreptul
  • 37. BiblioPolis 36 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” extraordinari… Să nu uităm însă că nu ar fi fost nimic de noi, de mine inclusiv, de nu erau acei 22 de ani de aflare a Basarabiei în componența României Mari, de nu existau bărbăția și sacrificiul multor înaintași – patrioți, naționaliști, numiți-i cum vreți – de-a lungul anilor de ocupație sovietică, deoarece ideea românească a fost la est de Prut o permanență, când pâlpâind, când răbufnind, dar oricum, o prezență mereu vie. Deie Domnul să trăim cât trebuim – cât mai mult, cât mai mulți… Luminița DUMBRĂVEANU, jurnalistă, scriitoare Flacăra TV & Film [online]. Aprilie 2003 [citat 18.05.2020]. Disponibil: https://tinyurl.com/yd3dagsd
  • 38. Nr. 2 (2020) Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 37 Suntem mai săraci de când l-am pierdut pe prietenul și cole- gul nostru Vlad Pohilă (06.04.1953 – 15.05.2020). Plecarea sa la Domnul a coincis cu Ziua Latinității – o coincidență asupra căreia reflectăm cu multă tristețe. Cu doi ani în urmă, în luna mai 2018, revista Natura a publicat un interviu amplu cu acest apărător al limbii române. Vorbele sale ne rămân ca alinare și balsam. – Domnule Vlad Pohilă, ca publicist, lingvist, om de cultură, toată viața ați consacrat-o promovării ideii naționale, scopul că- reia este revenirea la țara noastră de glorii și de dor. În martie, am sărbătorit un secol de la unirea Basarabiei cu România, iar în decembrie vom marca un centenar de la Marea Unire. Cum apre- ciați evenimentele desfășurate acum 100 de ani și cum ar trebui să folosim acest prilej istoric pentru ca la 1 Decembrie, la Alba Iulia, să dansăm din nou Hora Unirii? – Ar fi o vădită exagerare să spun că toată viața mi-am consa- crat-o ideii naționale. În realitate, am început să promovez și să apăr românismul atunci când am înțeles cât de mult sunt prigonite la noi toate aspectele cauzei naționale: prin rusificare acerbă, prin falsificări penibile, prin restricții absurde, prin intimidări în stil stalinist, în fine – prin propagarea unei nepermise agramații și a unei indiferențe crase față de ideea românească… Gândul de a lă- muri importanța și splendoarea valorilor noastre naționale mi s-a întărit atunci când în discuții cu prieteni, colegi, rude, mi-am dat seama că am în față mulți conaționali de treabă, dar rătăciți, din varii motive, iar eu parcă dețin un set de cunoștințe și argumente greu de respins; când am observat că „pledoariile” mele au efect, sunt capabile să îndrepte ori chiar să schimbe unele viziuni tribu- tare propagandei sovietice. VLAD POHILĂ: PUBLICIST, LINGVIST, SCRIITOR
  • 39. BiblioPolis 38 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” Nu-mi asum niciun fel de merite deosebite, decât poate faptul că, biblic vorbind, mi-a plăcut să cercetez, să citesc, să studiez, să caut răspuns la întrebări ce mă frământau, dar pe care și le puneau și alții din anturajul meu. Meritul cel mai mare îl au părinții mei, Ion și Ileana Pohilă (mama, născută Prisăcaru) – niște țărani cu patru clase românești – care s-au dovedit a fi suficiente pentru a se atașa exclusiv și definitiv de țara în care și-au trăit copilăria, ado- lescența, tinerețea și în care au pus temelia casei și marii noastre familii, cu patru băieți și cinci fete, eu fiind al șaptelea și mezi- nul. În plus, ambianța, atmosfera din școala generală din Putinești, Florești, care avea numeroși profesori de excepție, unii cu studii la Iași, la București și chiar la Paris! Plus, tot ce am putut lua mai bun de la Secția de jurnalism a Facultății de Litere a Universității de Stat din Moldova. Nu pot să nu menționez și meritul, cu totul deosebit, al rudelor noastre din România, o soră (tanti Liuba) și doi frați de-ai lui tata (unchii mei Anton și Leonid), care, refugiați în 1944, după 1958 au beneficiat de dreptul de a veni la noi destul de des, aducându-ne nu numai ceva îmbrăcăminte, încălțăminte, dulciuri, dar și cărți, discuri cu muzică ușoară și populară, dar esențial – unchii, mătușa, verișorii (Virgil, Doina, Gigi și Cătălin) de la București ne povesteau diferite episoade din viața lor, din istoria și din cultura românească. În plus, ne antrenau în discuții nepretențioase despre limba română, despre identitatea noastră românească, or, aceste discuții au avut, pentru noi, rudele lor din Basarabia, un rol esențial, decisiv, pentru a înțelege niște lucruri fundamentale, pentru a ne forma ca români. În anul Centenarului Marii Uniri au avut loc la noi mai multe evenimente spectaculoase, și aș numi aici declarațiile a circa 150 de primării din Republica Moldova de a se uni cu Patria-Mamă România. Desigur, aceste decizii poartă un caracter mai mult sim- bolic, dar în istoria noastră multe au început de la acțiuni simboli- ce: și revoluția de la 1848, și „Mica Unire” din 1859, și activitatea Sfatului Țării, din anii 1917-1918, ba chiar și anii de renaștere a demnității noastre naționale, din 1988-1991. Efectele acestor și altor acțiuni cu caracter simbolic au fost întru totul concrete, palpitante, eficiente și benefice pentru noi. Dincolo de simboluri, aș aminti, în context, numeroase apariții editoriale remarcabile (numai cât fac volumele „Basarabia, pământ românesc”!), multe
  • 40. Nr. 2 (2020) Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 39 conferințe, emisiuni radio și TV, alte diferite evenimente cultu- rale cu un puternic impact asupra concetățenilor noștri. Cunosc oameni, și de la Chișinău, și de la București sau Iași, care con- sideră că în acest An Centenar s-au acumulat premisele pentru reunirea Basarabiei sau măcar a Republicii Moldova cu România. Tot așteptând acest miracol de prin 1990-1991 – tocmai atunci mi se părea oportună, reală, șansa Reunirii! – astăzi am ajuns un sceptic în această problemă, oricât de mult mi-aș dori realizarea ei. Scepticismul meu se întemeiază și pe adevărul incontestabil că în aceste aproape trei decenii de așteptare, prin fața ochilor noștri s-au perindat numeroase proiecte, dar nu și mai puțini profitori de acestea, care, într-o ultimă instanță, au renunțat la ideea Reunirii, unii devenind chiar adversari deschiși ai acesteia. Este adevărat că numărul adepților Reunirii este în continuă creștere, deși, după cum se vede, nu e în descreștere nici hoarda adversarilor unio- nismului. Pe de altă parte însă mă bucur că în acest răstimp s-au făcut foarte multe „mici reuniri”: căsătorii, alte forme de înrudire între locuitorii celor două maluri de Prut, înfrățiri de localități și instituții, firme mixte, încadrări, angajări în diferite programe cul- turale și economice, ba chiar și impuneri ale multor basarabeni la cele mai diferite proiecte culturale, spirituale, dar și economice și politice lansate de la București sau alte mari centre din Țară. – După absolvirea în 1975 a studiilor la Universitatea de Stat din Moldova, ați lucrat, timp de vreo cinci ani, în calitate de ghid și interpret în turism, specializat pentru marile muzee de artă din Moscova și Sankt-Petersburg. Deci, ați avut ocazia să discutați cu grupuri de turiști români care vizitau Uniunea Sovietică. Pe atunci, pentru noi era o adevărată minune, dar și un mare risc, să întâlnești și să vorbești cu un român din dreapta Prutului. Cu care dintre oamenii de cultură din România ați făcut cunoștință în timpuri sovietice? – Am lucrat atunci ghid și translator, ca să zic așa, „pe două paliere”, primul fiind ghidajul în marile muzee din Moscova și Sankt-Petersburg, după niște studii speciale, prezentam turiștilor din România, dar și din Bulgaria splendori muzeistice, precum Tezaurul și catedralele din Kremlin, Galeriile de artă rusă „Tretia- kov”, Muzeul de arte occidentale „Pușkin”, faimosul Ermitaj… A fost o experiență nemaipomenită, căreia m-am consacrat cu multă
  • 41. BiblioPolis 40 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” pasiune. Pe al doilea „palier” activam mai ales iarna, la Chișinău, aici având ocazia unică să le „suflu” anumite adevăruri despre noi turiștilor din țări ale căror limbi le cunoșteam (iugoslavi, polonezi, francezi), dar și multor excursioniști din Rusia sau din alte repu- blici ce formau pe atunci URSS. Am avut marea satisfacție de a lucra cu numeroși turiști baltici, oameni extrem de inteligenți și curioși, receptivi la orice informații ce nu cadrau cu stilul oficial. Deși mi-au fost dragi toți turiștii pe care-i însoțeam, firește, cu ro- mânii am avut o relație mai strânsă și o comunicare mai de suflet. Fac aici o precizare: a fi român în Rusia era cu mult mai simplu decât la Chișinău, respectiv, și comunicarea cu ei era practic ne- stingherită – acolo, „marele pericol” îl prezentau alții: americanii, britanicii, francezii, RFG-iștii… În anii cât am lucrat ghid și translator, am cunoscut foarte mulți români extraordinari, oameni inteligenți, fini cunoscători ai istoriei, literaturii, artelor române și universale. Am beneficiat din plin și de faptul că în acea perioadă aveam zilnic alături DEX-ul, un DEX viu, uman! Cu mulți dintre turiștii mei am stabilit relații cordiale de-a lungul anilor. Dacă ar fi să pun deoparte trei persoa- ne din acea galerie imensă de foști turiști ai mei, aș aminti, în pri- mul rând, de Raoul Șorban, profesor de istoria artelor la Institutul „N. Grigorescu” din București; apoi de inginera bucureșteană Lia Sandu, devenită ulterior Lia Roberts și… multimilionară, la Las Vegas, SUA, candidată la postul de președinte al României, din partea diasporei, la începutul anilor 2000; în fine, de Nicu Ceau- șescu… – da, fiul conducătorului de atunci al României. – Sunteți unul dintre intelectualii basarabeni care au luptat și au riscat cel mai mult pentru readucerea și oficializarea al- fabetului românesc în Moldova sovietică. În 1989, înainte de a fi instituționalizat oficial alfabetul latin în RSS Moldovenească, dumneavoastră, împreună cu câțiva neînfricați din Chișinău, ați mers la Riga, în Letonia, și ați editat clandestin prima publicație cu grafie latină în Basarabia sub ocupație sovietică – Glasul. La ce riscuri v-ați expus atunci? Ce soartă a avut Glasul, dar și acei care au lansat și au realizat această idee? – Și datorită revistei Glasul am avut parte de o experiență ne- maipomenită, nesperată, aș zice. Și cum lucrurile – poate, mai ales, cele bune – se uită prea repede, mă văd nevoit să precizez că
  • 42. Nr. 2 (2020) Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 41 ideea editării Glasul-ui a fost lansată de Ion Druță, în toamna lui 1988, fiind preluată de Leonida Lari și de Viorel Mihail, fiecare din aceștia având câte o echipă care, într-o fază inițială, au con- lucrat destul de armonios. În Letonia, la Riga, am fost în februa- rie-martie 1989, cu Virgil Zagaevschi și cu Horia Zava (Iurie Za- vadschi), Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească, s-a prăpădit prea devreme și prea osândit de soartă la mijlocul acestui april. Zava era și autorul machetei, redactorul artistic al acestei publicații din care putea să apară doar un singur număr, și totuna avea să rămână în istoria noastră recentă. Tipărirea revistei noastre în Letonia a fost destul de anevoioasă, și din cauza aroganței letonilor, dar și din niște motive ce țin de orgoliile moldovenilor – acele orgolii atât de fin surprinse și atât de aspru condamnate de Dimitrie Can- temir în Descrierea Moldovei. La un moment dat, ni s-a cerut să schimbăm vreo patru pagini din cele 12, câte avea Glasul, și dacă eu am zis „Vom vedea…”, Zava, om cu un suflet foarte bun, dar cu un caracter foarte puternic, a spus categoric: „Nu schimbăm nimic…”. Și tot Zava a purces la căutarea unor șanse oneste de a publica revista în care făcuse cu o nețărmurită dragoste nu numai fiecare pagină, fiece coloană, fiece titlu, dar și fiecare literă româ- nească (am în vedere cele cu semne diacritice)! În fond, datorită lui Horia Zava a și fost tipărit primul număr al revistei Glasul într-un oraș la vreo 50 km de capitala letonă, chit că a apărut sub auspiciile Societății de cultură românească „Da- cia”, fondată la Riga de cuplul Leons Briedis, poet și faimos tra- ducător din literatura română, și poeta și traducătoarea Maria Ma- covei-Briede. La Vilnius, în Lituania, unde am fost în luna iulie, același an, din nou cu Zava, și cu Dan Borș-Spătaru, totul a decurs mai altfel, inclusiv sau, poate, exclusiv datorită faptului că am beneficiat de sprijinul dezinteresat și extrem de călduros al conați- onalei noastre Lica Melnic-Zalakeviciene și al soțului ei, celebrul regizor Vytautas Zalakevicius – generațiile mai în vârstă țin bine minte filmul său „Nimeni nu voia să moară”, despre rezistența antisovietică a lituanienilor. În ambele republici baltice am simțit cum plana aerul primenirilor, cu mult mai puternic, mai specta- culos decât prin părțile noastre. La statuia Libertății din Riga, am semnat și noi, trei basarabeni, într-o listă enormă prin care se adu- nau semnături pentru condamnarea Pactului Molotov-Ribbentrop.
  • 43. BiblioPolis 42 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” Tot acolo, se deschisese o cantină pentru nevoiași (care, conform propagandei oficiale, nu existau în URSS!). Curiozitatea gazetă- rească ne-a împins și pe noi acolo, era deja „la spartul târgului”, adică atunci când cantina se golise – și de bucate, și de vizitatori. Am întrebat-o pe doamna directoare câți beneficiari a avut canti- na în acea primă zi, și cam câți să fi fost ruși, și câți letoni. Ne-a răspuns că în două ore au luat masa vreo 400 de persoane, dar, a adăugat șefa, fiți siguri că au fost numai rusolingvi: „Nici un leton nu ar mânca din mila ocupanților… Poate vor veni când vom fi independenți, atunci nu ne vom rușina de sărăcie, deși, desigur, ar fi mai bine ca letonii să nu știe niciodată de sărăcie, de represiuni, de deportări și alte umilințe…” La Vilnius, schimbările, mai exact, spasmele prăbușirii impe- riului sovietic, le-am simțit chiar a doua zi după sosire, când Lica și Vytautas ne-au dus la tipografia Comitetului Central al Partidu- lui comunist din Lituania, unde a și fost tipărit nr. 2 al Glasul-ui… Firește, ne-am expus unor riscuri, făcând aceste „escapade”, dar vă rog să mă credeți, ne gândeam atunci cel mai puțin la foarte posibile necazuri sau chiar represiuni din partea autorităților. În plus, orice temeri s-au șters din suflete și din memorie la vederea, în seara sosirii la Chișinău, cu nr. 1 al Glasul-ui, în special, când sute de persoane luau câte un exemplar de revistă ca pe o icoană sau ca pe o lumânare aprinsă în seara Învierii… Îmi stăruie și acum în fața ochilor consângenii mei: tineri și bătrâni, cu lacrimi în ochi, ducând revista în brațe ca pe un prunc… – De altfel, în același an, 1989, ați pregătit și editat în- drumarul Să citim, să scriem cu litere latine. Cine v-a susținut atunci? Cu care dintre lingviștii redutabili ai acelor vremuri ați colaborat? – Acest „abecedar pentru adulți” l-am elaborat de capul meu, dar am fost „instigat” de Chiril Vaculovschi, un patriot fervent, redactor-șef la Editura didactică „Lumina”. Am beneficiat de con- cursul Vitaliei Pavlicenco, pe atunci redactor la editura Academi- ei, ea era printre puținii intelectuali de la Chișinău care deținea legal mașină de dactilografiat cu litere latine. Nu pot să nu amin- tesc de redactorul de la Editura „Lumina”, Natalia Suruc, care zicea că, iată, „a dădăcit poate cel mai scump prunc”. În 1989, deja după 31 august, am participat la întocmirea, în cadrul Institu-
  • 44. Nr. 2 (2020) Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 43 tului de Filologie al AȘM, a îndreptarului Norme ortografice ale limbii române, o lucrare ce nu și-a pierdut valoarea nici astăzi. La elaborare au participat mai mulți lingviști de seamă: Silviu Bere- jan, Anatol Ciobanu, Ion Dumeniuk, George Rusnac, Ion Ețcu, Nicolae Mătcaș ș.a. După cum menționează, într-un articol recent, dna dr. Maria Cosniceanu, subsemnatul era unicul autor fără titlu științific, cum am și rămas, de altfel, ceea ce nu mi-a creat vreo- dată complexe. – În 2010, la Chișinău, vi s-a înmânat cea mai înaltă distincție de stat – „Ordinul Republicii”, iar în 2014, Președintele Româ- niei v-a decorat cu Ordinul „Meritul Cultural”, în grad de Ofițer. De fapt, mie întotdeauna mi-a plăcut să spun că Vlad Pohilă este ofițerul limbii române în Basarabia… Care totuși dintre aprecie- rile pentru ceea ce faceți vă este mai aproape de inimă? – Desigur, m-au emoționat aceste distincții, cu atât mai mult cu cât ele mi-au fost acordate cu niște formulări îmbucurătoare: pentru măiestrie jurnalistică în promovarea limbii române și a al- tor valori naționale – redau din memorie esența acelor motiva- ții. Aprecierea supremă a muncii de gazetar este, în opinia mea, atunci când promovezi valori nerecunoscute sau pe nedrept date uitării, talente aflate în germinație, profesioniști a căror activitate merită a fi cunoscută și prețuită de mai multă lume. Pentru un propagator al limbii române, la noi, în Basarabia, nota maximă este atunci când auzi tot mai mulți conaționali vorbind și scriind mai îngrijit, mai corect, mai fluent graiul matern. Este o notă ce se obține tot mai greu, tot mai rar, și nu e la mijloc lipsa de genero- zitate a conaționalilor, ci efectul dezastruos al ocupației, al cruntei rusificări, al violentei sovietizări la care am fost expuși. – Toți acei care vă cunosc, menționează modestia, cumsecă- denia și generozitatea Dumneavoastră, pe care le manifestați me- reu și în orice împrejurări. Știu că nu numai grație cunoștințelor și talentului de care dați dovadă, dar și datorită acestor calități umane mulți oameni de cultură, dar și din alte domenii se bucură de prietenia Dumneavoastră. Cu care dintre ei v-ați porni oricând prin focul și para propagandei antiromânești? – Am mulți oameni dragi, nu numai în spațiul românesc, ci și în lumea largă, oameni de diferite etnii și religii, purtători ai celor mai diferite culturi și mentalități. Am fost întrebat cândva
  • 45. BiblioPolis 44 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” de o colegă de breaslă, Emilia Ghețu, dacă îmi ajunge prietenie, simpatie, căldură pentru mulțimea de oameni apropiați sufletului și i-am răspuns exact ceea ce cred și acum: teamă mi-e că anii câți mi-i va slobozi Cel de Sus nu îmi vor ajunge să le dăruiesc din dragostea mea, din căldura sufletului meu. Dacă e să ne referim la lucruri majore, cum ar fi, primordial, protejarea valorilor naționa- le, asemenea acțiuni se realizează eficient de echipe bine consoli- date, care au în frunte lideri onești, puternici, implacabili. Tocmai aici apare la noi o mare problemă: vechiul regim, sovietic, a avut grijă să promoveze prioritar lideri doar în aparență puternici și re- zistenți, dând preferință mai ales unor demagogi, farisei, ipocriți, profitori. Practica aceasta nefastă a marcat, în linii majore, și etapa de după 1989, și nu numai în Basarabia, ci și în întregul spațiu românesc. Este cumplit ceea ce vreau să spun, dar nici să tac nu pot: și la București, și la Chișinău, se face simțită o gravă criză de lideri pe care am putea să-i urmăm necondiționat, după care să mergem cu convingerea că, lăsând pe altarul Neamului oricâte jertfe ni s-ar cere, într-un final am putea ajunge și la izbânda noas- tră românească… – Ca om de cultură, v-ați manifestat pe multiple planuri – li- teratură, publicistică, lingvistică, traduceri, bibliologie etc. – și asta a făcut, consider eu, să pierdem un scriitor de piscuri car- patine. Pe când o surpriză de operă literară semnată de Vlad Pohilă? – Am scris, în ultimele trei-patru decenii, câteva zeci de nuve- le, vreo zece am publicat, câteva dintre ele bucurându-se de apre- cierea unor scriitori de seamă, ca Alexandru Cosmescu, Aureliu Busuioc sau Nicolae Rusu. Am scris proză scurtă numai atunci când subiectul nu-mi dădea pace, mă chinuia, parcă dorindu-se a fi înșirat pe hârtie. Prin anul 2005 sau 2006, am adunat în calcula- tor vreo 12 nuvele, cu gândul de a scoate o primă carte de proză. Tocmai atunci blocul în care locuiesc a fost prădat și în garsoniera mea, negăsind nimic de valoare (hoții, evident, nu s-au uitat la cărți sau la cele câteva tablouri!), mi-au furat calculatorul, cu toa- tă arhiva. Mi-am zis atunci că cineva a hotărât să mai îngădui cu tipărirea prozelor… Cred că voi reveni la acest subiect, numai că deocamdată nu-mi pot permite luxul de a scrie proză, atâta timp cât trebuie să-mi asigur o existență cât de cât decentă din publicis-
  • 46. Nr. 2 (2020) Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” 45 tică, din redactări, din traduceri. Mă consolez și la gândul că am o publicistică, în genere, beletristică – asta mi-a spus-o la finele anului 1989 și maestrul Aureliu Busuioc, atunci când m-a îndem- nat să depun dosarul pentru calitatea de membru al Uniunii Scri- itorilor. O colegă, Maria Vieru-Ișaev, cercetătoare și publicistă, nici nu numește eseuri, ci povestiri, unele scrieri de ale mele, cum ar fi cele despre Maria Tănase, Anița Nandriș-Cudla, Constantin Brâncuși, Raoul Șorban, Nicu Ceaușescu, Feodor Dostoievski, Lilli Promet, Gabriel García Márquez, Salvatore Adamo… – Urmăriți viața politică? În anul curent ea este marcată de două mari evenimente – alegerile locale în capitală și alegerile parlamentare. Pot fi ele de cotitură în soarta Republicii Moldo- va? O altă cotitură de labirint în care ne buimăcim de aproape 30 de ani… – Nu pot să nu urmăresc și viața politică de la noi, oricât de ticăloșită ar fi ea – și în Basarabia, și în România, și în Rusia, și în lumea largă. Alegerile locale, din luna mai curent, vor fi, în opinia mea, un preludiu, o uvertură, pentru scrutinul din toamnă. Surpri- ze pot fi cu totul dezolante, dezarmante, devastatoare pentru cei care speră la o cotitură spre lumină în labirintul în care ne bălăcim de trei decenii. Pe de altă parte însă, istoria noastră a fost mereu marcată de segmente temporale dramatice, tragice, catastrofale chiar, ca, în- tr-un final, să se vadă și o rază de speranță, și o făclie a schimbă- rii în bine. Actuala situație politică de la noi amintește, în multe privințe, starea de lucruri din Basarabia anilor 1917-1918. Cine acceptă această paralelă cronologică, va merge mai departe cu gândul, obligatoriu, la inteligența și patriotismul majorității mem- brilor Sfatului Țării, poate și la înțelepciunea țăranilor noștri, foarte posibil – și la extraordinarul spirit de solidaritate al altor români, fie ei ostași și intelectuali ardeleni, fie lideri de la Bucu- rești. Aș vrea să evoc, în context, încă un amănunt: contribuția cu totul originală, dar neglijată nu știu cum, a doi fruntași ai mișcării basarabene de eliberare națională de atunci: Vasile Stroescu și Ni- colae Alexandri. Ei nu s-au impus prin fulminante luări de cuvânt și de atitudine, ci mai ales prin aceea că, fiind nu numai patrioți, dar și oameni foarte înstăriți, și – ceea ce se întâmplă rar în această categorie umană – generoși, au avut perspicacitatea de a contribui
  • 47. BiblioPolis 46 Biblioteca Municipală„Bogdan Petriceicu Hasdeu” financiar la rezolvarea unor momente-cheie, la ajutorarea unor luptători fermi, energici, motivați, dar lipsiți de mijloace materia- le, ca și la ajutorarea unor rătăciți de a merge pe calea cea dreaptă. Astfel, V. Stroescu și N. Alexandri, alături de unii semeni de-ai lor din Transilvania, Bucovina și Vechiul Regat, și-au ocupat niște locuri cu totul distincte în istoria noastră de la începutul secolului XX. Acum suntem la începutul altui secol, ba și al altui mileniu, și istoria are toate șansele să se repete. Să se repete astfel ca să ne bucure pe cei cu aspirații național-democratice și să-i arunce la groapa cu gunoaie a istoriei pe cei cu cravate și steaguri ba roșii, ba cu cele trei culori ale hoardelor din Răsărit. Consemnare: Gheorghe BUDEANU Natura [online]. 16 Mai 2020 [citat 16.05.2020]. Disponibil: https://tinyurl.com/y77rkma3