3. Biografie
La data de 9 mai 1895 Lucian Blaga se naste în Lancrãm,
lângã Alba Iulia, fiind al nouãlea copil al unei familii de
preoti. El va începe scoala în satul natal, dar va face scoala
primarã în Sebes si liceul în Brasov. In 1909 dupã moartea
tatãlui, familia se mutã la Sebes. De asemenea in 1910,
Lucian Blaga debuteazã în ziarele arădene Tribuna, cu poezia
,,Pe țărm” , și în Românul, cu studiul Reflecții asupra intuiției
lui Bergson (1914). Din 1914 pânã în 1917 urmeazã cursurile
Facultatii de Teologie din Sibiu. In 1917 ia examenul de
licentã în teologie. În toamnã îsi începe cursurile la Viena
în vederea doctoratului. In 1920 isi ia doctoratul în filosofie
la Facultatea de Filosofie din Viena. Din 1932 este secretar
de presã si apoi consilier la Legatia Românã din Viena.
4. Biografie
In anul 1935 primeste premiul C. Hamagiu al Academiei
Române pentru activitatea dramaticã si poeticã din ultimii
ani. In 1936 Lucian Blaga este ales membru al Academiei.
In 1937 este transferat la Legatia Românã din Berna ca si
consilier de presã. In 1938 este numit ministru în
Portugalia. In 1960 este internat în spital la Cluj. Pe 6 mai
1961 Lucian Blaga moare. Este înmormântat de ziua lui, pe
9 mai.
6. A aparut la Bucuresti, Editura Tineretului, 1965, sub
ingrijirea lui George Ivascu. Intitulat initial Amintiri,
Hronicul si cantecul varstelor a fost scris de Blaga.
In anii 1945-l946, la cincizeci de ani, intr-o perioada de
cumpana si recapitulare a infaptuirilor propriei vieti.
Cartea reprezinta primul volum dintr-un proiect
autobiografic mai larg, ramas nefinalizat, ce urmarea
sa acopere intreg destinul scriitorului.
7. Cartea urmărește drumul lui Blaga de la venirea pe lume în 1895 și
până la adevărata sa lansare din anii 1920-1921. Acest drum de la
Lancrăm la Viena și înapoi în Transilvania e transpus într-o poveste
alcătuită din bucuria copilăriei și descoperii, juxtapusă peste perioada
maturizării și conștiinței de sine, ambele planuri creând un tablou
general al vieții autorului.
Dintre cei nouă copii ai familiei Blaga, cărora le-a fost pusă la
dispoziţie pe lângă o educaţie morală şi intelectuală de nivel înalt şi o
îndrumare sistematică spre desăvârşirea ca oameni, Lucian, cel mai
mic dintre ei, a fost şi cel mai receptiv la aceşti stimuli.
Deşi, spune Blaga:
“Începuturile mele stau sub semnul unei fabuloase absenţe a
cuvântului […] în cei dintâi ani ai copilăriei mele cuvântul meu nu
era – cuvânt”, încă din copilărie el a manifestat un interes deosebit
pentru a învăţa cât mai multe lucruri, nu s-a abătut de la lecturi, dar
în acelaşi timp a acumulat o solidă educaţie spirituală care din ce
vom observa, i-a folosit la maturitate.
8. Începând şcoala primară cu predare în limba germană, la
Sebeş-Alba, iar apoi continuând la liceul Andrei Şaguna din
Braşov, ca elev la cursurile de zi sau ca privatist, Lucian Blaga
a fost mereu un elev eminent, care făcea parte din elitele
şcolare şi care a obţinut mereu calificative bune la toate
disciplinele.
“Spre deosebire de alţi elevi, de odinioară şi de azi, Lucian
Blaga a manifestat un interes deasupra mediei pentru învăţătură
în totalitate, fiind deopotrivă atras de materialul informativ
sistematizat în manualele şcolare şi de marile valori ale
spiritului uman, descoperite în cărţile fundamentale ale
omenirii.
Din septembrie 1917, Blaga a devenit studentul Facultăţii de
Filosofie a Universităţii din Viena. Facultatea de filosofie a
venit natural în opţiunile sale în urma lecturilor şi gândirii
adoptate până în acel moment.
9. Dacă e să vorbim însă de mâna destinului, atunci cu
siguranţă ea a jucat un rol hotărâtor în alegerea Vienei,
deoarece aici Lucian Blaga o reîntâlneşte pe Cornelia
Brediceanu, care îi va deveni soţie şi care i-a inspirat
primul volum de versuri.
Aceasta este doar o parte a vieții sale cuprinsă în roman,
urmează bineînțeles referirile la teza de doctorat susținută
la Viena, la războiul care le zdruncină familia, dar și foarte
voalat, la povestea de dragoste dintre el și Cornelia
Brediceanu, studenta la medicină, cu care are ocazia să se
reîntâlnească în bibliotecile din Viena.
10. Apoi finalul romanului ne servește oarecum lecția
debutului lui Blaga și a temerilor sale în ceea ce privește
primul volum de versuri și de aforisme care în accepțiunea
autorului nu se potriveau contextului politic al vremii și
nici idealurilor românilor, dar cu ajutor nesperat și cu
nemărginită apreciere tânărul Blaga întră ușor în vizorul
celor mai mari învățați, cum ar fi Iorga sau Sextil
Pușcariu, care nu erau doar niște minți strălucite ci și
oameni cu mare influență în viața culturală a timpului
respectiv.