Ion Mânăscurtă. Citirea a doua (nu ultima)

5
Citirea a doua
sau o nouă
Intrare în psalmi
După citirea acestei cărți, am încercat mai mul-
te modalități de a întocmi o prefață, optând,
în final, pentru celebrul Ex libris arghezian: “Carte
frumoasă, cinste cui te-a scris/ Încet gândită, gingaș
cumpănită;/ Ești ca o floare, anume înflorită/ Mâinilor
mele, care te-au deschis.”
Citirea a doua a lui Ioan Mânăscurtă e, într-ade-
văr, “o carte frumoasă”, ce te fascinează de la primele
pagini parcurse și te ține în mreaja “marilor fantome…
de reverie, umbră și aromă” pe care, “omul de sân-
ge” din Popeștii de Sus, le-a zămislit luând “din pisc
noroi”. Or, lutul din care am fost, biblic, noi înșine,
creați, nu e cel purtat pe tălpile cizmelor, ci e pulberea
ce se vântură, încă de la facerea lumii, sus pe piscuri,
“între ceruri și pământ”. Iată de ce și acele fantome
zămislite de scriitor sunt vii și dăinuie în noi și printre
noi. Ele sunt chiar gândurile noastre despre gândire și
gând, despre timp, timpuri și eternitate, văz și privire,
formă și conținut, naștere și moarte, trecut, prezent și
viitor, credință și neîncredere, simptome și prevestiri…
Într-un cuvânt, noțiuni și definiții cunoscute oriși-
cui, dar… nu la îndemâna oricui. Mai ales dacă e vorba
de înterpretarea lor.

6
Frumusețea Citirii a doua a lui Ioan Mânăscurtă
rezidă în faptul că ea, cartea, e și adevărată: prin tainul
de înțelepciune ce îl conține și prin modalitățile inedite
de interpretare artistică a noțiunilor și definițiilor. Or,
aceste înțelesuri vin odată cu trecerea timpului, ani-
lor, vieții. “Abia-nțelese pline de-nțelesuri”, înseninân-
du-ne eminescian fruntea în copilărie și-n tinerețe, ele
devin pe deplin înțelese la maturitate, brăzdându-ne
fruntea cu plugul deșertăciunii deșertăciunilor…
Înțelegerea unor adevăruri nu ne aruncă, însă, în
disperare, ci ne facilitează “intrarea în psalmi” – un
spațiu al iluminării și liniștii prin conștietizarea rostu-
lui tuturor lucrurilor.
Sunt mai bine de patruzeci de ani de când îl știu
pe autorul Citirii a doua pasionat de filosofie, fizică
și astronomie, de teatru și poezie, de literatura de an-
ticipație (gen în care a dat câteva titluri de referință:
Bărbații universului, Mâine când ne vom întâlni pe
Pământ și romanul Artefact, de mare success la copii
și adolescenți, cunoscând mai multe ediții), pasiunile
sale întrupându-se în cărți de eseuri, nuvele și poeme,
în albume de istorie și în antologii de science-fiction și
de poezie, astfel că Ioan Mânăscurtă, având atât ex-
periența rapsodului și a povestitorului, cât și pe cea a
cugetătorului zgârcit la cuvinte, știe să gliseze, în tex-
tele sale, de la formulări lapidare, concise și ascuțite
ca lama unui briceag, la narațiuni parabolice cu înțeles
ambiguu și la poeme în proză sau în vers alb, intrând
în dialog direct cu alți autori și alte cărți.

7
“Grația stilistică”, remarcată de Mihai Cimpoi în
cazul romanului Artefact, se păstrează și în această,
ultimă carte a sa, devenind unul dintre însemnele esen-
țiale ale scrisului lui Ioan Mânăscurtă de la volumul
de debut Noi și gândurile noastre (1979) și până la
Citirea a doua (2017).
La finele lecturii unei astfel de cărți sufletul ți-e
plin de lumină iar cugetul se întristează la gândul că
toate aceste “fantome… de reverie, umbră și aromă”
și-ar sfâșia sieși inima aidoma califarului din delta Du-
nării, dacă ar avea viață și înțelegere de sine, întru a-și
da seama că orice interpretare umană e atât de rela-
tivă și subiectivă încât nu rămâne aproape nimic din
alura lor de eterne înțelesuri.
Și, totuși, doar grație acestor interpretări, marile
adevăruri fac parte din viața noastră, astfel că “jertfa”
lui Ioan Mânăscurtă e doar, aparent, zadarnică. Citi-
rea a doua (nu ultima) e o replică dată uitării de sine,
de noi, de existență și eternitate, chiar dacă, aidoma
viorii argheziene „cântă iubirea toată pe un fir de păr”
și nu răspunde „la nicio întrebare”.
Valeriu MATEI

9
VĂZUL, PRIVIREA
Cuvintele acestea, pe care încerc să le pun în
valoare, unele fiind și niște haine pentru niște
gânduri, se iscă anapoda, ca norii de ploaie în diminea-
ța zilei, în amiază sau oricând.
Cu excepția, firește, a timpului și a secetei în care
le și îi aștepți.
Vin repede și pleacă și mai repede, lăsând în ur-
ma-le nici măcar amintiri, doar idei de amintiri.
Am bănuit întotdeauna că sunt niște nostalgii ale
furtunilor care nu s-au maturizat sau se consumă în
alte dimensiuni.
Altfel zis, pentru că alt fel nu pot zice, nostalgii
ale unor neîmplinite iubiri.
Mă gândesc, firește, la neîmplinirea Cosminei, pe
care s-a întâmplat s-o iubesc la șase ani. Șase ani ai
mei, pentru că ea era mai înaltă.
Nostalgiile nu au amintiri, deoarece ele însele nu
sunt decât senzația amintirii – niște păreri străvezii
colea zburânde între ceruri, pe care nu le vedem, dar
care fapt al nevederii noastre nu ne dă dreptul să le
punem la îndoială existența.
Într-o altă lumină, în infraroșu, de exemplu, în ul-
traverde, de exemplu, sau în ultraalbastru de Voroneț,
tot de exemplu, ar putea să se facă vizibile mulțime
de făpturi.

10
Într-o și mai altă lumină, în indigo, de exemplu,
sau în transviolet, de exemplu, numărul obiectelor și
ființelor devenite brusc vizibile ar putea să se îndoiască
sau chiar să se înmiiască.
Dacă unele cuvinte sau fraze au un înțeles imediat
și domestic, e ca să înțelegeți că în clipa cea repede mă
preumblu și eu prin viață cu un înțeles al meu.
Constat: ca să pot muri, am înțeles să trăiesc.
Cine nu crede, nu mă vede. Ca să mă las de trecut,
trebuie să prind un gând din viitor.
Planetar vorbind, există suficientă transparență
pentru atâta treabă, nu însă și suficientă putință de a
vedea cu vederea.
Fiind al timpului, sunt al vostru.
Extratemporal, sunt numai al meu, în sensul con-
fundării cu Dânsul.
q
q

11
Inventarea timpului
și concomitenta
intrare în el

13
CITIREA A DOUA
I
Deși are caracter primordial, gândul reprezintă
consecința. Se supune/subordonează, așadar,
legilor fizicii cuantice, pe care puțini le înțeleg, iar eu
– nici atâta. În gândirea noastră liniară este greu să
percepi începutul ca sfârșit și simultaneitatea acesto-
ra sau faptul că aceeași particulă (un obiect deci!) se
poate afla concomitent în două și mai multe locuri.
Astea nu sunt decât cele mai elementare manifestări
ale materiei, când materia aceasta cade sub incidența
legilor fizicii cuantice.
Din perspectiva fizicii cuantice, ca și cum la o a
doua citire, înțelesurile capătă o nouă strălucire și pro-
funzime în sensul limpezirii.
II
În momentul când te oprești și dai la o parte con-
vențiile, înțelegi că limba aceasta astăzi a noastră a
servit inițial un popor (sau un șir de popoare) foarte
învățat și știutor de niște adevăruri abia bănuite – nu
și deslușite – de către noi. Era un popor care avea
unelte și însușiri imaginate de noi ca fiind magice,
printre care gândul era înainte-stătătorul, servind la
măsurarea distanțelor și a vitezei cu care erau străbă-
tute distanțele. Gândul, dacă vreți să înțelegeți și să
știți, reprezenta concomitenta (!) dimensiune spațială

h Ioan Mânăscurtă g
14
și temporală și unitatea de măsurare a relațiilor dintre
acestea. Pe lângă alte însușiri, învățatul popor era atât
de ager la minte, încât și-a permis să pună în relație
Viteza și Gândul.
III
Iute ca gândul, după a noastră părere, indică asu-
pra faptului că în universul cunoscut gândul este en-
titatea (fenomenul) cea mai rapidă, având o deplasa-
re în spațiu (și în timp, bineînțeles) instantanee sau
aproape instantanee. Viteza luminii a fost măsurată
ulterior și a devenit o constantă, ca să avem la ce ne
raporta. Înțeleg prin asta că poporul învățat pe care
l-am moștenit era știutor de faptul că viteza gândului
este superioară vitezei luminii, aceasta din urmă fiind
de 300 000 km/sec.
Problema care mă preocupă este următoarea: dacă
la atingerea vitezei luminii timpul își încetinește până
la oprire mișcarea și își schimbă sensul scurgerii (ați
înțeles: după atingerea a 300 000 km/sec, timpul o ia
îndărăt, spre izvoarele sale, își mână undele dinspre vi-
itor spre prezent și trecut, schimbând ordinea în Uni-
vers!), ce Dumnezeu s-o fi întâmplând la atingerea (nu
și depășirea, aceasta fiind categoric imposibilă!) vitezei
mult superioare a gândului în raport cu lumina?
Poate...
Nu! Ar fi prea de tot să cunoașteți și acest adevăr...!
IV
O discuție anostă a avut ca subiect materialitatea
gândului: are sau nu are? Firește că are! Și încă ce
materialitate!

15
CI T I R E A A D O U A
CI T I R E A A D O U A Pnu ultima
nu ultimaS
Greșeala este că noi căutăm substanța, nu esența,
care nu întotdeauna sunt totuna. Cercetăm fapta, nu
spiritul faptei, neamintindu-ne sau uitând că spiritul –
nu fapta – este primordial. Dar despre aceste și alte lu-
cruri indiscutabil importante vom vorbi în conferințele
ulterioare, dacă vom avea timp (e ca și cum ai spune:
dacă vom avea bani!) și ale noastre gânduri se vor în-
cadra în cuprinsul timpului. De aici se vede că gândul
are dimensiune și dimensiunea aceasta se suprapune
(se pliază, penetrează, anihilează) pe alte dimensiuni
– deloc cunoscute nouă, deocamdată, sau uitate, ca
niște locuri prin care am trecut odinioară, ca anii care
trecut-au ca nori lungi pe șesuri.
Adevărul despre materialitatea gândului (așa cum
concepem noțiunea cu puțina noastră înțelegere ome-
nească din ziua de astăzi) se sprijină pe temeiuri solide,
pe care limba le vădește la fiecare pas și care îndeobște
nu s-ar cuveni să fie puse la îndoială de oamenii deștepți.
Cred că nicio altă entitate nu manifestă mai multă vigoa-
re și revărsare ca gândul, arătând că limba aceasta înțe-
leaptă și veche – acum a noastră, dar încă puțin înțeleasă
de noi – adevăr grăiește și că cercetarea atentă ar putea
da avânt înțelegerii (că gândul este primordial).
V
Întâi de toate, constatăm că gândul este omni-
prezent și se află în relație cu toate verbele românești.
Stare, situare și mișcare – gândul participă la toate.
Ia vedeți! – a sta pe (la) gânduri – ce vrea să
însemne? Că ai un suport solid, că gândești așezat și

16
temeinic... Că ai o gândire leneșă și nu prea ageră?
Cumpănă dreaptă sau ezitare?
Când însă îl vedem, pe unul și pe altul, căzut pe
gânduri – știm că e ceva mai grav, căderea comportă
riscul unor fracturi sau cucuie nedorite, dar și evalua-
rea dintr-o nouă perspectivă a locului aflării în lume...
Dus pe gânduri ar fi totuna cu purtat de gânduri,
dacă n-ar fi semn de mai mare depărtare și slabă nă-
dejde de întoarcere.
Adâncit în gânduri este treabă de fântânar anga-
jat în explorarea stratificărilor geologice ale gândului.
Mă bate gândul, probabil, nu e un fel de a spune,
ci un semn al revoltei gândului contra lenei și prostiei.
Pe de altă parte (care parte, cea intimă, interioară?),
bătut de gânduri s-ar putea să denumească o crâncenă
pedeapsă, supliciul la care sunt supuși iluminații sau
adânciții în gânduri, pentru care pedepsele exterioare
nu mai există. Mă bate gândul – planific, intenționez să
fac ceva și gândul îmi dă ghes, ba chiar mă pedepsește
pentru încetineală. Vedeți câtă nerăbdare țâșnește din
această formulă, câtă vigoare, câtă tinerețe – să fii
bătut de gânduri!
Cea mai mare și cea mai frumoasă spunere și ma-
nifestare de afecțiune este a-l purta pe cineva – nu în
brațe, nu în cârcă, nu în trăsură cu patru cai albi, nu
în limuzină – în gând! Este și locul cel mai bine păzit,
de unde încă nu a evadat nimeni.

17
nu ultimaS
VI
Studiul nostru nu pretinde a fi unul exhaustiv.
Nici gând de așa ceva. Gândul nostru discret și secret
este de a declanșa vaste investigații multidisciplinare,
care urmează să pună în valoare sensurile ascunse ale
unor sintagme și îmbinări de cuvinte uzuale.
În pauzele (!) de gândire, încercați să descifrați
următoarele:
frământat de gânduri; apăsat de gânduri; a-și face
gânduri; a-i abate gândurile; a-l paște un gând; a fi
într-un gând (cu cineva); a-și lua/muta gândul (de
la ceva/cineva); a-și stăpâni gândurile; a fi stăpân pe
gânduri; i-au trecut multe gânduri prin cap; a-i pune
gând rău; gânduri încâlcite; după gândul lui; în gândul
lui; a citi gândurile...
VII
Gândul, el singur, reprezintă Universul. Pentru că
și zidirea însăși nu este decât al Demiurgului gând
frumos.
Între noi fie vorba, când viața pământească nu ne
mai încape și ne desprindem din ea spre stele, gândul,
de fapt, este cel care pleacă.
Din partea mea și din toată inima, gânduri bune
pentru toți!

18
PRESIMȚIREA TIMPULUI
Atât cât îl cunoaștem (?) în lungul (lungimea
este unitate spațială) vieții, timpul este un
fenomen static. Cel puțin, nu avem un organ suficient
de ager care ar surprinde mișcarea timpului în largul
Pământului.
Crede omul că steaua lui cade, deși în câtimea
de timp omenesc unei stele nici măcar nu-i trece prin
gând să se nască, nu să se mai lase și murită.
Și totuși, prin natura ei, nașterea omului este o
revendicare a dreptului la timp.
Numai în timp ne putem întâlni cu noi înșine și
cu divinitatea. Necunoașterea dreptului fundamental
și cosmic la timp ar putea egala cu ratarea miracolului
aflat de obicei în exteriorul nostru omenesc.
S-ar părea că Marin Preda a re-înființat timpul
când a predicat că timpul nu a mai avut (!) răbdare.
Doar într-un spațiu blazat și necompetitiv se în-
tâmplă ca însuși timpul să nu mai aibă răbdare și să
se răscoale.
În felul acesta ne-a fost anunțată declanșarea unui
eveniment cosmic.
Fiind ai timpului și totodată făcând parte din
timp, este firesc să-i simțim brusca nerăbdare și să fim
cuprinși de ne-răbdare, pentru că răbdarea poate fi un
element conservator, dar neproductiv chimic și, mai
ales, spiritual.

19
nu ultimaS
Dacă un popor, de pildă, nu înțelege atâta lucru,
s-ar putea să se trezească exclus din timp sau, și mai
exact, adormit etern într-un timp anterior nașterii.
S-a mai întâmplat, cercetați cărțile de istorie.
În copilărie zilele erau nespus de lungi, aproape
nesfârșite. Clipa nopții care despărțea soarele de ieri
de soarele din eternul azi nu era decât o părere. Ceva
mă face să cred că cel mai mult am trăit în copilărie,
aș putea spune chiar că mi-am petrecut cea mai mare
parte a vieții în copilărie. În întregimea zilei eram în-
treg, altfel zis eram o ființă împlinită în fiecare zi.
La un moment dat zilele s-au prefăcut într-un
consum de distanțe, numite viață, în care nu există
barem – nu, nu timp! – senzația timpului.
Ca o recompensă, poate, s-au lungit nopțile în
care, stingher, încerc să regăsesc scurgerea firească a
timpului de pe timpul când aveam întreagă conștiința
de sine în lume.
Avem o vârstă când trăim în noapte, avem o vâr-
stă când trăim în zi?
S-a constatat că, între alte elemente, apa are cea
mai vastă (tot ea și profundă) memorie. Ar trebui s-o
știm, dacă tot încercăm să ne fixăm memoria în idoli
de lemn, de piatră și de inox. Poate îndrăznim să cobo-
râm din dricul cu cai mascați și mergem să ne scăldăm
în toate apele țării pentru reîntregirea memoriei.
Semnul legământului lui Dumnezeu cu oamenii și
cu toate viețuitoarele a fost curcubeul.

20
Dumnezeu a zis lui Noe:
Curcubeul va fi în nor; și Eu Mă voi uita la el,
ca să-Mi aduc aminte de legământul cel vecinic dintre
Dumnezeu și toate viețuitoarele de orice trup de pe
pământ.
Și Dumnezeu a mai zis lui Noe:
Acesta este semnul legământului pe care l-am fă-
cut între Mine și orice făptură de pe pământ.
Luați copiii de mână și scăldați-i în apa ploii adu-
cătoare aminte de ceruri.
Găsiți curcubeul și treceți copiii pe sub el, ca să se
restabilească legătura!
Pentru că însuși timpul neclintit a dat semne de
nerăbdare, după cum v-am spus că ni s-a spus.
Nălucile și vampirii sunt ai întunericului și întu-
nericul nu are timp. Ideile, ca și îngerii, plutesc în aer.
Aerul aparține tuturor și îngerii nu se lasă așteptați cu
toate ideile lor.
Prindeți-vă de o idee, de ideea de timp, de exem-
plu, de ideea de curcubeu, de exemplu.
Ieșiți afară ca să vedeți că evul mediu s-a termi-
nat. Alt fus orar, dragii mei, altă oră a Universului,
altă stea la orizont, fraților și voi iubitelor de surori.
Magii vor fi scurtând drumul ca să ne facă intra-
rea în timpul care nu mai are răbdare să ne cuprindă
în sinele său.

21
INVENTAREA TIMPULUI
I
O să-i zicem timp, deși este alceva.
Este cuprinderea pe care nu o poți cuprinde atâta
de mare fiindu-i întinderea. Măreţia nu poate fi privită
şi nici văzută.
Şi totuşi, din neavere de alt sprijin în această
lume clătinătoare şi simţind că-i tot mai puţin înainte,
de timp ne aninăm cu înfrigurare. În valea umbrelor
fugare, ca să-l avem printre noi și pe Omar Khayyam,
deși persanul însuși este o umbră fugară de acum o
mie și o leacă de ani, de ce te poți agăța nu este decât
o părere.
II
Când am fost (când furăm) închiși în astă casă –
nu! – zvârliți în această temniță, condamnați la amne-
zie terestră, ce ne rămase din libertatea de altădată?
Da, exact – gândul, el singur (gândul nu înseamnă
şi ţinere de minte).
Și în acest gând al nostru împământenit ne-a
rămas nostalgia libertății și abia tangibila senzaţie a
lipsei de distanțe în lumea rămasă în urmă și așteptân-
du-ne înainte. Căci viitorul și trecutul, ce sunt dacă
nu înaintea și înapoia, în fața și în spatele (dacă facem
brusc o mișcare de rotire de 90, de 180, de 270 de

22
grade, dacă ne prefacem în titirez –, unde-i înaintea,
unde-i înapoia?), retrospectiv și perspectiv, care con-
verg în același punct temporal și spațial – prezentul...
Totul depinde de locul de cercetare, de fracturarea lu-
minii și chiar de unghiul sub care schimbăm direcția
luminii.
Eminescu a spus: Viitorul și trecutul sunt a filei
două fețe, vede-n capăt începutul cine știe să le-nvețe...
Elementar, are în vedere (în vedere!) două univer-
suri paralele, adică nişte dimensiuni spaţiale...
Evoluția noastră pământeană (ni se tot spune)
este dinspre trecut spre viitor.
De fapt, este mereua trecere dintr-un univers în
alt univers: paralel, tangenţial şi brownian.
III
Veșnicia este statică: nu are înaintea, nu are
înapoia – este!
IV
Cel fără de început din împărăția fără de sfârșit
ce nevoie ar avea de timp și de știința despre acesta?
Timp cred că există doar din loc în loc, pe unde
trec oameni și poate alte făpturi semănătoare, și din
când în când.
Ştim cu o anumită aproximaţie că timp există pe
Pământ, și doar mai ales în capul pământenilor.
În ceruri, în nemărginirea care ne este refuzată
– pe moment, luați aminte – timpul a existat doar o

23
nu ultimaS
câtime de câtime de secundă, o nanosecundă, când s-a
produs marea explozie, bing-bang-ul, pentru că timpul
nu face parte din veșnicie, decât doar cu câtimea de
câtime de secundă, cu nanosecunda de la începuturi.
Ca reziduu. Dacă admitem că veșnicia are nevoie de
așa ceva – de început, de nanosecundă.
Timp există doar pe Pământ. În cuprinsul Pămân-
tului trebuie că trăim timp, dacă aspirăm la veșnicie.
Ieșirea din timp, despre care am tot vorbit, se numește
intrare în veșnicie.
În – ce?
În asta...
Dacă-i să merg cu sinceritatea până în pânzele
albe, va trebui să recunosc că timpul este o invenție
pur terestră. Când zicem că i s-au terminat zilele,
avem în vedere ieșirea din timp și fireasca încadrare
în veșnicie
V
Acum un mileniu și jumătate, la care adăugăm un
secol, un deceniu, niște ani, niște luni, niște săptămâni
și niște zile, fără a pune la socoteală orele, minutele
și secundele ţopăinde pe roțile ceasornicului, Aurelius
Augustinus, tot el Augustin de Hipona, Sfântul Au-
gustin și, pentru ortodocși, Fericitul Augustin – la ce
credeți că se gândea? Firește, la timp. Cum pot, se
întreba el, exista trecutul și viitorul în condițiile în
care trecutul a fost și nu mai există, iar viitorul nu s-a
întâmplat încă?...

24
Prin urmare, cu această întrebare nu făcea decât
să anuleze timpul, care, oricum, nu exista.
(Credeți că de ce nu știm ce este timpul? Da,
exact, pentru că nu există!)
VI
Omul are harul vorbirii și, pământean fiind pentru
o clipă – temporal, temporalizat adică – în largul veș-
niciei, folosește acest har pentru a-și exprima pămân-
tenește gândurile, sentimentele, senzațiile și prevestiri-
le, pentru a numi ființe, fenomene și obiecte de departe
și de aproape, de la vibrația plăpândă a atomului până
la curemurul de pământ și explozia stelei cu tot cu
a(na)tomizarea acestora.
Vorbirea este casa ființei terestre, temporale, de
aici și de acum.
Câtă vorbire avem atâta timp ne este dat.
Amin.

25
LEGAREA TIMPURILOR
I
Nu știu ce s-a întâmplat ieri în Carul Mare.
În Orion parcă e liniște. Marțienii își cer drep-
turile naționale. Iar la noi e trist. De multă vreme. Tris-
tețea sună în aer.
– Am impresia că e ajun de ceva, mai bine zis, de
altceva – de altceva încă netrăit de mine, a zis Ioan cel
Nou de la Cetatea Albă.
II
– Cu măsura cu care măsuri ți se va măsura, a zis
Ioan cel Nou de la Cetatea Albă. Și a întrebat:
– Ai dureri?
– Am. Una.
– Spune-mi-o, să ți-o alin.
– Neamul, am zis, mă doare neamul.
Ioan cel Nou de la Cetatea Albă a privit intens-in-
tens și departe-departe, după care a oftat ușurat.
– Trece de la sine, dar numai odată cu trecerea
neamului, așa a zis Ioan cel Nou de la Cetatea Albă.
III
– Nu știm, a zis, pentru ce tainică lucrare au fost
alcătuite popoarele. Sigur e că există și cert e că n-au
fost alcătuite întâmplător.

26
Noi, de pildă, nu știm nici măcar care-i rostul po-
porului nostru. Dar, dacă existăm, înseamnă că avem
un rost. Dacă n-am avea un rost, pur și simplu n-am
exista. Și rostul nostru de indivizi e să aflăm acest rost
înalt și să-l împlinim. Altminteri ar trebui să recunoaș-
tem că suntem o greșeală a istoriei. Dar nu putem fi
– tocmai noi, unicii.
IV
Dintre toate ideile aiurite, cea mai aiurită mi se
pare ideea că noi am fi putut să nu existăm.
V
Dacă, într-adevăr, după moarte, sufletele noastre
se duc undeva, se transformă într-un altceva, într-un
câmp energetic, de exemplu, locul acela trebuie să fie
al unei tristeți nemaipomenite. Gândiți-vă, fiilor, gân-
diți-vă, câtă tristețe trebuie să fi acumulat omenirea
în lungu-i și zbuciumatu-i drum. Istoria omenirii este,
deocamdată, o istorie a tristeții. Războaiele, cataclis-
mele, supliciile la care au fost și sunt supuse popoare
întregi – concentrate, adunate laolaltă, într-un câmp
energetic, de pildă...
Și în această tristețe universală, ca un munte, ca
un colos, trebuie că se înalță tristețea basarabeană.
Această margine de țară, această margine de lumi,
poartă chiar de la începuturi pecetea unui blestem.
Mai întotdeauna, scundele bucurii ale basarabenilor au
ținut de căderea ploilor, de roada câmpului și de naște-
rea copiilor. Ceea ce nu încetează să mă mire este faptul
că oamenii noștri, în loc să fugă încotro văd ochii, l-au

27
nu ultimaS
suportat, blestemul, gândind ei, probabil, că, odată și
odată, va veni mântuirea și atunci vor fi răsplătiți din
plin pentru toate rândurile de oropsiți. Poate să vă
pară straniu, poate să vă pară oricum, dar altă expli-
cație a dăinuirii noastre aici nu găsesc.
VI
Veșnic e doar Cuvântul.
Omul e trecător, cum trecătoare sunt și celelalte.
Veșnic e doar Cuvântul și doar Cuvântul trece din
om în om, din an în secol, din secol în mileniu și din mi-
leniu în veșnicie. Cuvântul este însăși veșnicia și, când
uităm un cuvânt, știrbim din veșnicie și, când ne dezi-
cem de Cuvânt, ne dezicem de propria veșnicie. Pentru
păcătoșii care-și uită Cuvântul veșnicia încetează.
În Cuvânt se conține sufletul și cei ce-și uită Cu-
vântul nu mai au suflet.
– Amintiți-vă toate cuvintele pe care le știți, ca
să vedeți cât suflet v-a mai rămas, a zis Ioan cel Nou
de la Cetatea Albă.
VII
Ce le-aș spune fiilor. Fiilor le-aș spune așa: dacă
vă lăsați de această limbă, blestemați să fiți! Dacă vă
lăsați de acest pământ, blestemați să fiți! Dacă vă lă-
sați de acestea, nici nu existați!
Iată ce le-aș spune fiilor mei în ultima clipă.
VIII
Dacă n-ar exista timpul și curgerea timpului, dacă
timpul n-ar curge într-o singură direcție, numită vii-

28
tor, lumea ar fi nespus de bizară. Timpul este cel care
adună și întâlnește ființele și obiectele. Dacă timpul ar fi
un fenomen static, chiar admițând că ființele s-ar naște
și obiectele ar fi confecționate, ele ar exista separat și nu
s-ar întâlni niciodată.
Fiecare sub ploaia sa, sub soarele său, în apa sa,
dar nicicând împreună...
Timpul este cel ce adună faptele și întâmplările în
ceea ce se numește istorie, adică nici istoria n-ar exista
fără scurgerea timpului. Timpul adună cuvintele în lim-
bă, altfel ele ar exista separat și, desigur, n-ar avea nici
un rost. Timpul adună obiectele antichității alături de
cele medievale, apoi alături de cele contemporane. Și,
fiți siguri, le va pune și alături de cele astăzi inexistente.
– Voi, care ați fost scoși din timp, a zis Ioan cel
Nou de la Cetatea Albă, legați timpurile, dacă vreți să
aveți o istorie și, mai ales, un rost în istorie.
IX
Eu nu sunt Proorocul.
Eu am venit pe Pământ să vestesc Proorocul.
În adevăr, el v-a fost vestit la un început de secol de
mucenicul Mateevici și se va naște foarte curând. El va
semăna cu voi și s-ar putea să nu-l remarcați în prima
clipă. Păziți copiii, pentru că fiecare nou-născut poate
fi Proorocul. Păziți mamele, pentru că fiecare femeie
poate fi cea care va naște Proorocul.
– Eu am venit să-l vestesc, ca să știți și să-l aș-
teptați, a zis Ioan cel Nou de la Cetatea Albă și s-a
dus pe gânduri.
Firește, unde era să se mai ducă Ioan cel Nou de
la Cetatea Albă?...

29
CONVENȚIA TIMPULUI
I
Eu sunt altul, dar nu tu.
II
Astăzi am descoperit că îmi sunt tată și vă rog să
nu mă mai înfiați. Și iarăși îmi simt lipsă piciorul pier-
dut în Ceho-Slovacia, pe când încă nu-mi eram tată,
iar tata avea nouăsprezece ani. O să mă duc într-o zi
să-l aduc acasă. Nu pot admite ca unicul meu trup
pământesc să fie înmormântat în mai multe locuri.
III
Ce vreau să-ți spun? Sărută-mă pe trup, auzi?
Nu-ți permit să mă săruți pe gânduri, deoarece – încă –
sunt tânăr și nu vreau să mor. Pentru ele, pentru gân-
durile mele o să tot ai timp. Iar acum arată-ți alunița!
IV
Când am murit, a plâns Ea, și atunci am hotărât
să învii a treia zi. Dar unde-i Ea?
V
Constat: trece timp.
Trece-mă și tu, ca să zic că ești un timp, deși, fru-
moaso, nu-ți este dat decât să fii un anotimp.
Dar o să-ți vorbesc despre timp.

30
VI
Femeia care mă va iubi ca o nebună se va naște de
azi în o sută de ani. Va fi frumoasă, firește, și înțele-
gătoare. Va fi așa cum am visat-o și, mai ales, cum nu
mi-am permis s-o visez.
Atâta doar că atunci nu voi fi decât un strămoș.
Ne-am rătăcit în timp, ne-am rătăcit la cine știe
ce răscruce a timpului trupurilor noastre omenești de
muritoare. Și acum nu mai e de făcut nimic.
Da, femeia ceea mă va iubi cumplit și ceea ce mă
doare e că n-am s-o văd. Poate doar vreo strămoașă de-a
ei să îndrăznească să curseze pe retina ochilor mei. Atât.
Am vrut să-ți las un semn că mi-ai fost dragă,
pentru că doar neîntâlnindu-se oamenii își pot fi dragi
cu adevăratelea.
Și, totuși, tu – tu, dureros de pierdută, născuto de
azi în o sută de ani, – fii atentă când mergi primăvara
printre scaieți – să nu te, ah! împiedici de sufletul meu.
VII
Am promis să-ți vorbesc despre timp.
Primul timp este cel în care ne învățăm cu trupul.
Ne deprindem cu el și îl deprindem și pe el să mear-
gă, să vorbească, să clipească, să fie nebun, carnivor
și doritor de toate plăcerile. Pe urmă (care urmă?) îi
punem zgardă și încercăm ca proștii să-l separăm de
animalitate.
Al doilea timp este cel în care începem a ne dezvă-
ța de trup. Cu fiecare junghi, cu fiecare împunsătură,
cu fiecare organ amputat, cu fiecare dinte căzut, cu
fiecare fir de păr spulberat ne dezvățăm de trup.

31
nu ultimaS
Al treilea timp este cel în care suntem zvârliți afa-
ră din propriul trup și atunci cred că ne ducem să
sugem lapte din țâțele Căii Lactee.
Moartea terestră nu este decât nașterea în
Univers.
Trupul acesta al nostru nu este decât o altă pla-
centă maternă, crisalida din care își ia zborul înaripa-
tul și nemuritorul nostru spirit.
După care, probabil, iarăși învățăm vorbirea, ia-
răși învățăm mișcarea, iarăși – altele.
Altă vorbire, dragii mei, altă mișcare, alte altele.
VIII
Eu n-aș putea spune unde sunt strămoșii mei – în
trecutul lor sau abia în viitorul meu. Mai aproape de
adevăr mi se pare adevărul că ei există concomitent
în trecutul meu și în viitorul lor, adică într-un fel de
prezent etern.
IX
Acum ai înțeles că timpul nu este decât o conven-
ție a duratei trupurilor noastre, a trupurilor noastre
între două nașteri?

32
DESLUȘIRI
I
Sunt mai multe realități în această lume, zice un
personaj al lui Haruki Murakami, care este un
scriitor vestit din Arhipelagul Japonezilor. Nu stăm să
despicăm firul în patru, ca să nu trebuiască să-l despi-
căm în patru ori patru la puterea a patra și tot așa...
Eu zic mai simplu: că în această lume există ne-
numărat mai multe realități decât umblă oameni pe
Pământ. Asta pentru că realitatea din această clipă
își schimbă condiția când țâșnește în altă clipă și, prin
urmare, se schimbă sensul curgerii și limanul în care,
eventual, se va vărsa.
II
Tot așa (dacă mai este necesar să spun!), nu există
un singur viitor. Fiecare clipă are de împlinit un viitor
al ei.
Viitorul din clipa scrierii acestei litere este altul
decât viitorul în care dau la iveală o altă această literă,
în sensul că orice eveniment, chiar cea mai plăpândă
tresărire, așază în stup alt viitor.
Din acest punct de vedere (punct de observare,
loc de supraveghere?), viitorul este total imprevizibil
sau previzibil în linii atât de mari, încât simpla lor
vedere – a liniilor, firește, nu a viitorului! – ar însemna

33
nu ultimaS
cuprinderea vederii, chiar (vedere a vederii cu propria
vedere și din interior – asta așa, ca să ne pară că sun-
tem în preajma lui N. Stănescu).
Mergem mai departe. Adeverirea, peste o sută sau
o mie de ani (nu are nicio importanță), a unor profeții
făcute de bulibașii de astăzi este simplă și extrem de
rară coincidență.
Eventual, poate fi citirea unui viitor deja împlinit
– transfer de informație dintr-un viitor care își apar-
ține.
Or, simpla cunoaștere a acestui viitor – de exem-
plu, de peste o sută de ani –, indiferent în ce mod
au fost obținute informațiile, este în putere să modi-
fice viitorul însuși, plasându-l în zona incertitudinii și
anulându-l.
Ajungem astfel la fireasca concluzie că orice viitor
poate fi cunoscut doar în clipa prefacerii lui în trecut.
III
Aflu dintr-o publicație foarte serioasă că ochiul
uman are capacitatea de a vedea evenimentul cu o
câtime de secundă înainte ca evenimentul să se fi pro-
dus. Într-un fel, asta ar fi așa – ca o idee, ca o părere
de premoniție. Sau, poate, este și sugerarea ideii de
călătorire în timp prin noi înșine...? Sau, poate, și una,
și alta și încă ceva...?
Dacă tot eram cu despicatul firului în patru ori
patru, am stat și am numărat din doi în doi ochii fru-

34
moși, i-am adunat și la urmă i-am înmulțit la câtimea
de secundă. Ce mi-a ieșit demonstrează că, deocam-
dată, nu avem suficienți ochi pe Pământ pentru a citi
întâmplări din palma viitorului.
IV
Îmi place viitorul. Aș putea spune că îl ador. Are
litere, mereu aceleași, mereu – altele. Asta dă speran-
ță. După ce vom fi parcurs drumul, s-ar putea să învă-
țăm cititul...
Care drum?
Habar nu am. Cine are?
V
Se vorbește tot mai insistent despre un Univers
viu. Chiar despre un Univers-ființă. Știindu-se că viața
– orice viață – nu poate exista decât în interiorul altei
vieți, înțelegem că suntem parte a unui organism de
dimensiuni inimaginabile și în continuă creștere.
Pe Pământ, omul este o entitate tranzitorie – deve-
nire și etapă a realizării năucitorului plan pentru care
am fost creați. Suntem, de fapt, niște entități eterice –
materiale, bineînțeles, dar dintr-un alt fel de materie,
cum ar fi gândul repede, lumina sau partea nevăzută a
Universului (nici nu măcar materia neagră). În nemăr-
ginirea Planului Divin a fost nevoie să îmbrăcăm și
aceste trupuri din această materie stânjenitoare pen-
tru a executa o anumită lucrare, pe care nici n-o înțe-
legem... (Nu mor eu, zicea un înțelept, aflat pe patul
de moarte, mor hainele mele.)

35
nu ultimaS
Din prea marea identificare cu trupul, am ajuns
să nu credem în nemurire. Oricum, esența rămâne ne-
schimbată.
VI
Prietenului Adi Cristi, când am citit
Poeme de nisip
Cum valul mării țărmul atinge –,
Așa este timpul.
Linge cu sare nisipul și sare înapoi –
înapoi sare, înapoi sare, sare –
și se stinge, se stinge…
Dar nu dispare,
Când țărmul mării atinge.
Timpul, firește, se astfel stinge,
fără măcar să fi observat
de-a țărmului și de mine atingere.
Țărm el neavând,
nisip neavând și nici sare.
Doi delfini, cinci înecați,
arareori o scoică de vânzare –
și numai oase de noi demâncare...
Sie fiindu-și neînțeles și stupid
și al plângerii de sine zid.

36
ALTE DESLUȘIRI
I
Ce miraculoasă alcătuire – acest om și Univer-
sul care-l înconjoară!
Trăim într-un Univers alcătuit din Materie și Spi-
rit. De fapt, lucrurile stau exact invers: trăim într-un
Univers alcătuit din Spirit și Materie, Spiritul fiind și
primordial, și omniprezent, și veșnic. Pur și simplu,
materia este mai contondentă, mai zgârietoare, mai
cucuiată, mai la vedere și mai vizibilă. Iată cum ni se
relevă acest adevăr în chiar primele rânduri ale Vechiu-
lui Testament (ziua întâia):
1. La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul.
L-a făcut, prin urmare. Materia, sub toate formele
de manifestare și agregare, după cum se vădește în
Facerea (Geneza), este un produs secundar. Spiritul
creează materie, așa trebuie să înțelegem.
II
2. Și pământul era netocmit și gol. Întuneric era
deasupra adâncului și Duhul lui Dumnezeu se purta pe
deasupra apelor.
Dacă n-ar exista atâta Spirit, Duhul adică, cum
ar fi posibilă armonia care domnește Universul? Chiar
tocmirea pământului – cum ar fi fost posibilă?

37
nu ultimaS
Ia vedeți ce se întâmplă în ziua a patra, după ce
au fost deduse legile și elaborate tehnologiile:
16. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari:
luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei și lu-
minătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopții, și ste-
lele. 17. Și le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să
lumineze pământul.
Avem aici motiv pentru dezvoltarea unei întregi te-
orii cosmogonice, nu și spațiul, nu și timpul despărțirii
vedeniilor și rătăcirilor omenești de adevărul luminii.
Dacă forțele nucleare ale atomului ar fi mai sla-
be cu doar câteva procente, n-ar exista combustibilul
pentru producerea energiei solare. Tristețea este că
Pământul ar fi rămas de-a pururea netocmit și gol. Și,
de fapt, nici tristețea n-ar fi avut circulație, deoarece
tristețea, nostalgia și dorul sunt emanații ale Spiritului
în comunicare cu Materia.
Iar dacă aceleași forțe nucleare ar fi doar un picu-
leț (atâtica!) mai puternice, Soarele și tot noianul de
stele ar fi explodat demult: bufff!
Ce bubuitură formidabilă, care n-ar fi fost auzită
de nimeni, ce nemaivăzut foc de artificii, lipsit de șan-
sa de a fi văzut de cineva!
În conformitate cu un calcul de o finețe extraor-
dinară, mărimea forțelor nucleare se află exact în acel
diapazon îngust în care nu se poate produce niciuna
din catastrofele menționate.
(În rânduiala vecerniei, când credincioșii se adună
să dea mulțumire lui Dumnezeu pentru ziua care toc-

38
mai s-a încheiat, și când, la lăsarea întunericului, un
sfeșnic cu lumină aprinsă se poartă procesional, lumi-
na simbolizând pe Hristos Cel ce împrăștie întunericul,
haosul, ignoranța, se cântă rugăciunea Lumină lină...
Chiar așa: lumină lină! Poate că sintagma definește,
iar rugăciunea consacră acest echilibru nuclear, născă-
tor de lumină lină, dătător și ținător de viață!?)
Prin urmare, putem sta liniștiți, știind că vom
avea lumină și căldură și pe mai departe.
Și mai având și știința că cineva a aprins Soarele
și are grijă să potrivească flacăra.
Unde mai pui că și planeta aceasta a noastră (!)
orbitează exact unde trebuie. Schimbarea cu doar 2%
a distanței de la Soare la Pământ ar face imposibilă
viața pe planetă.
Ei, uite că și Gospodarul își caută de Soarele Lui,
și Pământul și-a aflat cel mai prielnic liman...!
III
Totul este concomitent, înăuntru și în afară.
Binele se naște înăuntru și fericește lumea în afară.
Răul este izvodit în exterior și spurcă lumea înă-
untru.
Unde-i înăuntrul binelui și al răului și unde – în
afara lor?
Totul este concomitent – alb și negru, înapoi și
înainte, înăuntru și în afară, ieri și azi, bine și rău (ca
să folosim doar categorii domestice), omul însuși re-
prezentând o concomitență a Spiritului și Materiei în

39
nu ultimaS
tulburătoare concurență. Întotdeauna – mai mult de-
cât știm, întotdeauna – mai puțin decât putem să fim.
IV
Revenim la citirea a doua a semnelor, care ar pu-
tea să fie prielnică descifrării unor adevăruri evidente
pentru lumea pe care am lăsat-o în urmă sau abia
urmează s-o vedem.
Aflăm din cărți că Aristotel, încă în Antichitatea
ceea a lui de acum aproape 2500 de ani, era preocupat
de chiromanție și chiar a scris despre asta. La rândul
său, a aflat despre chiromanție de la indienii care erau
cu mult mai vechi decât Antichitatea lui greacă. Peste
două mii și jumătate de ani, îndrăznim să presupunem
că acest Aristotel, considerat și așa unul dintre cei mai
învățați oameni din toate timpurile, avea cunoștințe
mult mai vaste decât lăsa să se înțeleagă. Sprijinim
această supoziție pe temelia că învățații care se respec-
tă nu riscă să se scalde în apele tulburi ale științelor
oculte, iar adevărul curat este că Aristotel a făcut-o:
a tratat chiromanția ca ramură a științei. Ulterior și
cu intermitențe, ghicitul în palmă s-a făcut mai mult
pentru bani și manipulare, dar fără să fie abandonat
vreodată.
Liniile din palmele noastre, pentru cine știe să ci-
tească și este cunoscător de astfel de carte, reprezintă
imaginea grafică a destinului nostru și sunt trasate cu
mult înainte ca acesta să se fi împlinit. Cercetări de
ultimă oră (luați aminte: de peste aproape 2500 de ani
după Aristotel) arată că linia vieții apare în palma em-

40
brionului la opt săptămâni. Palmă, în cazul dat, este un
fel de a zice, deoarece nu este o palmă propriu-zisă, ci
un muguraș, dar uite că are deja o linie a vieții. Despre
unicitatea amprentei digitale știe toată lumea. Mai pu-
țin că forma mâinii, lungimea degetelor, traseele vizibile
și mai puțin vizibile ce străbat palma vorbesc despre
caracterul, temperamentul și chiar sănătatea omului,
cuprinzând în sine și viitorul individului.
V
Am văzut o hartă a urechii și cred că este cea mai
fantastică imagine cercetată de mine. Unu: pavilionul
urechii are forma unui făt inversat, adică exact poziția
pe care o are acesta în pântecele matern. Doi: forma
urechii și aspectul său general pot furniza informații
privind tipul constituțional sau temperamental al in-
dividului. Urechea are un punct care comunică direct
cu inima, altele care comunică direct cu plămânii, fi-
catul, splina, pancreasul, coloana vertebrală și cu orice
glandă și oscior ascuns în trupul nostru. Într-un fel,
putem zice că este o exteriorizare a intimității celei
mai profunde. Poate că urechea a fost inventată pen-
tru ca chinezii să poată vindeca cu ácele lor de aur
aproape imponderabile organul suferind din adâncul
trupului fără să atenteze la integritatea acestuia? Poa-
te, urechea este antena de radar care înfioară mintea
și organele când recepționează cuvinte de dragoste?
Cum urechea omenească este reprezentarea micșorată
și înghesuită a trupului care o poartă, așa trupul omu-
lui reprezintă la dimensiune terestră... – ce reprezintă?

41
nu ultimaS
Pe Dumnezeul etern în eternă devenire?
De ce întrebați?
V-a întrebat urechea pe care o purtați de ce poar-
tă în sine miniatura tuturor organelor, fiind ea însăși
un organ?
VI
Noi nu mai trebuie să întrebăm dacă trupul și su-
fletul sunt un întreg, cum nu face să punem întrebarea
referitor la ceară și figura imprimată pe ea. (Aristotel)

42
SPARGEREA SINELUI
I
Viața nu este decât o copilărie de care, firește,
ne despartem cu părere de rău. Când ne vom
revedea maturi, bănuind eu că și memoria are un sine,
veți înțelege că viața nu este decât estele copilăriei.
II
Nu facem niciodată descoperiri, avem doar revela-
ții. Prima revelație este revelația sinelui. Pe urmă vin
altele, dar mai puțin esențiale.
III
Proorocul nu trebuie să știe de timp. Știutorul de
timp este știutor de moarte. Și orice știutor de moarte
râvnește plăcerile lumii.
IV
Încercarea de a ne explica în fața cuiva este o
cumplită eroare. De vreme ce nu ne înțelegem noi pe
noi înșine, cum am putea pretinde să fim înțeleși de
cineva aflat în afara sinelui nostru, care, la rându-i, nu
se înțelege pe sine însuși? Trăim într-o lume a conven-
țiilor. Acceptăm explicația cuiva, ca el s-o accepte pe
a noastră.
V
Vinovați de iarbă și de cerbi, vinovați de aer, de
șerpi, vinovați de a nu ști cine suntem și care-i ros-

43
nu ultimaS
tul nostru în această lume, vinovați că ne naștem, vino-
vați că murim, vinovați de părinți și de copii, vinovați
de atom și de stea, de cifra trei, de liliac, de țărână și de
bunătate. Vinovați pentru neuitare, vinovați pentru că
nu ținem minte. Ne naștem vinovați și în intervalul exis-
tenței terestre nu facem decât să devenim și mai vinovați.
Doamne, Te întreb, ce lucrare secretă ai fost pus
la cale? De ce iepurii, iarba și steaua n-au sentimentul
culpei? De ce numai noi, de ce tocmai noi, de ce noi?
VI
Am adulmecat biserica din sat și mirosea a copi-
lărie. Și atunci parcă am înțeles de unde vine senină-
tatea credincioșilor.
VII
Stăteam culcat într-o odaie cu storurile lăsate și
simțeam că mă înnebunește ceva, ceva cunoscut din
foarte departe, din foarte demult. Era ca un cerc ca-
re-mi strângea capul și mi-l despărțea de trup. M-am
apropiat de fereastră și am smucit storurile și am vă-
zut Luna și nebunia s-a consumat.
Poate că am venit din Lună, mi-am zis. Poate că
Luna este o escală a sufletelor noastre, când venim,
când plecăm. Altul, care i-ar fi rostul, altfel, de ce
ne-ar înnebuni uneori, în adâncul nopții, cu lumină de
amintiri, cu amintiri de nespusă lumină?
VIII
Doamne, îmi contemplez capul și văd tăietura ca-
re-l desparte de trup. Capul acesta nu este de la trupul

44
acesta. Îmi văd capul și văd gândurile care roiesc în ju-
rul lui – de unde vin? Trupul n-are gânduri, gândurile
se termină pe tăietura care desparte capul de trunchi.
Capul de pasăre ar fi fost mai al trupului acesta, chiar
și capul de broască țestoasă, chiar și capul de jder...
Capului acesta, atât de nepământesc, i-ar trebui
două aripi, mă gândesc cu capul pe care îl țin în mâini
în timp ce îl contemplez cu văzul lui. Cu ce va fi greșit
de-a fost atașat la animalicul trup?
IX
Ce straniu aparat (de gândire?) și ce imens... Zic
învățații că folosim efectiv între 0,3 și 3 procente din
capacitățile creierului. Alții zic de 5 procente... Sunt și
dintre acei care nu fac decât să se crucească.
O, și câteodată, câteodată, când parcă m-aș apro-
pia de un adevăr fundamental, simt că se pune brusc
în funcțiune dispozitivul de blocare, ca și cum o poar-
tă spre templu se închide, ca și cum un geam devine
opac. Și totul rămâne dincolo, mereu dincolo. Ca o
încăpere în care copiii n-au voie să intre. Dar dacă ar
intra, ce beznă, ce lumină s-ar deschide?
X
M-am trezit murmurând bezmetic: Du-te și adu
Munții și Marea acasă.
Du-te!
Se usucă Marea fără tine, se năruie Munții fără tine.
Du-te, nebunule, că lași planeta fără Munții și
Marea ta.

45
nu ultimaS
Dacă nu poți altfel, du-te și te spânzură de Munții
tăi, du-te și te îneacă în Marea ta. Trebuie să împăr-
tășești destinul munților ce se năruie și al mării ce se
usucă de străinătate.
XI
Mă gândeam într-o zi la Moarte și ea m-a ocărât
așa: Prostule, mi-a zis, de ce să te gândești la mine?
Gândește-te la altele, sunt atâtea de gândit pe lumea
asta că nu ți-ar ajunge o veșnicie și tocmai veșnicia n-o
ai, naivule drag mie.
XII
Când nu voi mai fi, abia atunci mă veți iubi, dar
asta nu va fi decât părerea voastră de rău. Deși, ce zic
eu! copiii nu pot iubi, copiii pot avea doar atașamente
mai mult sau mai puțin durabile. Ah, fiilor, ah, fiice-
lor... Sunt al vostru în măsura în care sunteți ai mei.

46
OBSESIA ABSOLUTULUI
I
Pistolul este o creație perfectă din încă antiu-
manitatea noastră.
II
Viața lui Homer, Michelangelo, Eminescu, Einstein
și a celui care trebuie să inventeze Mașina Timpului stă
în scuipatul de plumb de pe limba pistolului. Dacă via-
ța acestora și a celorlaltora stă în scuipatul de plumb
de pe limba pistolului, ce este viața și ce este aceas-
tă diabolică creație din încă antiumanitatea noastră?
Și ce este, de fapt, omul?
Bizare întrebări.
III
Încerc să răspund. Pe Pământ, numărul pistoale-
lor depășește de multe sute de ori numărul oamenilor.
Când mi-e trist, îmi vine să mă împușc, dar ceva nu
mă lasă, și atunci îmi dau seama că unele lucruri nu
depind de mine. Când mi-e și mai trist, îmi vine să
cred că oamenii nu sunt decât niște anexe, niște atri-
bute ale pistoalelor.
IV
În toate războaiele noastre pământești au pierit
patru sau chiar cinci miliarde de oameni. Oameni ti-

47
nu ultimaS
neri, firește, și, mai ales, pentru că bătrânii pot fi lăsați
să moară și acasă, nu-i neapărat să-i duci la război.
În general, la război trebuie trimiși tinerii și foarte
tinerii.
Ar putea fi trimiși și copiii, dar nu-i exclus ca
aceștia să se ia cu joaca, uitând că trebuie să se omoa-
re înde ei...
Să admitem, deci, că fiecare dintre cei circa patru
miliarde de oameni – tineri și viguroși – masacrați în
războaiele lumii ar mai fi avut de trăit în medie încă
25 de ani. Ceea ce înseamnă că până în prezent ome-
nirea a vânturat numai în războaie, a vânturat din
tezaur, din eternitatea sa, minimum o sută de miliarde
de ani de viată.
V
Cred că e în puterea omului să inventeze Mașina
Timpului. Dacă nu astăzi, într-un viitor. Și acum stau
și mă gândesc: dacă nu ne vin oaspeți din Viitor, poa-
te că Viitorul s-a terminat undeva, înainte de a fi fost
inventată Mașina Timpului? (Adevărul e că din pistol
se trage doar și numai în Viitor.) Sau doar genialul
inventator al Mașinii Timpului a fost asasinat? (Prin
urmare, pentru a inventa Mașina Timpului, Viitorul
trebuie să dezinventeze pistolul.)
Altfel, ce rost are un Viitor, dacă nu inventează
Mașina Timpului?
VI
Poate, dacă am aduna grămadă tot plumbul folo-
sit la turnarea gloanțelor, am vedea că este suficient
pentru a astupa chiar gura Morții.

48
VII
Curios, îmi zic, dacă s-ar putea, oamenii s-ar omo-
rî cu poezii, cu lăcrămioare, cu pui de dropie sau cu
tablouri celebre?...
VIII
Ce vreau să vă spun, fraților?
Nu vă muriți singuri, sunt prea destule cele care
vă mor în fiece clipă.
IX
Dar dacă da și da, muriti-vă de dragul de poezie,
de lăcrămioare, de dropii și de celebrele tablouri din
juru-vă, muriti-vă de dragul dragului de copii, muriti-vă
așa înalt, răscumpărând copiii din încă neîntâmplatele
războaie.
Ce moarte frumoasă și ce înviere!
X
Biblia ne povestește că toți provenim de la o sin-
gură Mamă – de la Eva, care, conform calculelor fă-
cute de teologi, a trăit cu aproximativ șase mii de ani
în urmă. De altfel, versiuni ale istoriei lui Adam și a
Evei au existat (asta cât se întinde cunoașterea noas-
tră) încă acum minimum cinci mii de ani la cele mai
diferite popoare – de la Mediterana până în Oceania
de Sud și America.
In cazul acesta, după părerea mea, nu contează
cronologia și datarea exactă, ci ideea că întregul neam
omenesc a avut o singură Mamă.

49
nu ultimaS
Oricum, e o idee genială. O idee dumnezeiască sau
numai sclipitor de umană.
Și iată o informație de ultimă oră. Geneticienii
afirmă că toti, absolut toti, miliardele de oameni ai
Terrei, contemporanii noștri (dar, firește, și cele circa
patru sau cinci miliarde care s-au omorât în războaie),
provenim de la o singură StrăMamă „genetică”.
Oamenii de știință nu pretind că au descoperit în
general prima femeie. Este vorba doar de prima noastră
StrăMamă ale cărei gene – ale unei singure femei! – exis-
tă astăzi în absolut toate ființele umane, indiferent de
rasă, naționalitate, credință religioasă și celelalte semne
actualmente deosebitoare. Sunt niște gene specifice, pe
care le moștenim exclusiv pe linie maternă.
Această StrăMamă a noastră a trăit cu peste două
sute de mii de ani în urmă.
Și în cazul acesta, nu contează cronologia și data-
rea exactă.
Contează faptul că în Biblie există ideea de Primă
Mamă, pe care știința modernă o confirmă.
De aici ar putea fi trase mai multe concluzii și încă
și mai multe învățăminte.
Eu îmi permit o întrebare elementară: cum de s-a
făcut și cum de s-a întâmplat că noi, Copiii aceleiași
Mame de pe întregul Pământ, frați și surori întru eter-
nitate, am ajuns să nu ne înțelegem, am ajuns să ne
urâm și să ne omorăm unii pe alții?
Orice omor este un fratricid. Orice război este un
fratricid – iată singura morală pe care au descoperit-o

50
oamenii de știință peste câteva mii de ani de la scrierea
Bibliei.
Nu putem zice că e un progres spectaculos.
Dar e sigur că trebuie să ne aplecăm cât mai des
asupra Bibliei.
XI
Toate războaiele victorioase ale unui sau altui po-
por au fost o catastrofală înfrângere a omenirii.
Orice victorie a unui popor asupra altui popor
este relativă, deoarece poartă în sine semința viitoarei
înfrângeri.
Tot așa, orice mărire peste limitele firești compor-
tă în sine dezastrul.
Avem destule exemple în istorie și vom mai avea.
Astfel că și părelnica victorie, și și mai părelnica mă-
rire a unui neam sunt în absolut înfrângerea omenirii.
Fiți siguri, vine timpul când fiecare popor va tre-
bui să dea seama pentru contribuția sa la înfrângerea
omenirii. Și abia atunci se va vădi adevărata mărime
a popoarelor.
XII
S-ar putea să se adeverească multe. Singurul lucru
care nu poate să se adeverească este cel cu sfârșitul
lumii. Dintre toate ființele și obiectele cunoscute până
în prezent, doar omul este în stare să adeverească ceva.
Ca să se adeverească ceva, trebuie să aibă cine adeveri.

51
ÎNTOARCEREA FORMEI
ÎN CONȚINUT
I
Limbile de clopot cu funiile atârnânde spre pă-
mânt par niște invers spânzurați, niște spân-
zurați dinspre pântecele matern spre naștere, dinspre
moarte spre viață, dinspre întuneric spre lumină, din-
spre tăcere spre sunet.
Conținutul primordial al unui clopot este dangă-
tul care se iscă din zbaterea spre lume a antisinuciga-
șului ce-și vestește nașterea.
II
Obiectele zburătoare neidentificate – O.Z.N.-urile –
vor fi fiind spectrele bisericilor și mănăstirilor noastre
arse sau aruncate în aer. Forma care-și caută pietrele.
Și într-o zi pietrele nu vor mai rezista și se vor smulge
din pereții străini – din pereții grajdurilor, de exem-
plu, – pentru a se înturna în forma hărăzită lor.
Atât despre pietrele care, în afara formei pe care
le-o dăm, nu pot avea un conținut despre care ar me-
rita să vorbim.
III
Strămoșii noștri nu s-au închinat pietrelor și co-
pacilor, nu atât pietrelor și nu atât copacilor cât viito-
rului pe care îl intuiau în acestea când vor fi devenit

52
catedrale. Ozeneurile erau pe atunci abia fantome ale
formelor ce nu-și cunoșteau expresia materială.
IV
Dacă suntem, nu suntem decât suflet. Sufletul ră-
mâne același – de acum douăzeci, de acum treizeci,
de acum o sută de ani, poate doar un pic altfel, poate
doar un pic mai altcum – mai blând, să zicem.
Nu suntem decât suflet într-o formă schimbătoare
și pieritoare ca orice formă ce-și jinduiește perfecțiunea.
V
...și atunci toate se vor mișca și toți vor repeta
cuvintele lui;
...pruncii vor începe deodată să vorbească; și cei
care-și uitaseră limba încă pe timpul buneilor și stră-
buneilor vor rosti cuvinte stranii, dar pline de înțeles,
și vor înțelege că asta este limba lor cea adevărată, și
se vor mira foarte; și muții își vor mișca limbile în-
cleiate; și gângavii vor pricepe că asta-i limba care-i
scapă de gângăveală; și cei cu mintea întunecată se vor
însenina cu un singur cuvânt;
...calicii își vor recăpăta mâinile și picioarele; or-
bilor li se va întoarce vederea; copiii schilozi din toate
timpurile se vor renaște și vor fi nespus de frumoși; și
bețivii nu vor mai fi arși de sete; și femeile sterpe vor
da rod;
...și atunci toți îl vor slăvi pe dânsul ca pe Mân-
tuitor, și el se va topi în ei, și toți îl vor uita, pentru
că întotdeauna a interesat nu atât Soarele, cât lumina
Soarelui; și cu Lumina aceasta se va vădi că pământul,

53
nu ultimaS
apele și aerul, cotropite chiar și răstignite, nu-și uită
poporul și limba și în clipa prielnică își cheamă popo-
rul și limba acasă;
...și atunci se va isca de undeva un zimbru cu o
zimbroaică a făta; și un cârd de dropii va coborî din
Lună; și Prutul va curge o clipă în sus ca să-și umple
bălțile secate și să trezească știucile și linii îngropați
în mâlul pietrificat; și mănăstirile, și bisericile pângă-
rite vor răsări din pământ sau vor pogorî din ceruri la
locurile știute;
...și atunci vom fi iarăși noi, și vom înțelege ce
viață cumplită am trăit, ce mâzgă, ce murdărie, și că
viața aceasta a noastră, deși o am trăit, nu a fost a
noastră, și ne vom relua viața firească de la început,
viața pe care ne-o hărăzise Dumnezeu.
Ziua aceea, zi foarte mare și foarte înaltă...
VI
N-am purtat niciodată războaie de cotropire,
n-am nimicit și n-am deportat popoare, întotdeauna
au venit alții asupra-ne. Am murit cu arma în mână,
dar numai apărându-ne; am murit prin puste asiatice
și siberii, dar nu în căutare de noroc, pentru că noro-
cul nostru a fost întotdeauna acasă; am fost omorâți
în propriile leagăne și în propriile case. Vreau să spun
că am murit mai mult și întotdeauna curați, am murit
ca eroi și ca martiri. Când, bineînțeles, nu am avut
calitatea de ticăloși!
Dacă va exista o înviere și se vor ridica toți aceș-
tia, eroii și martirii noștri, se va vădi că suntem unul
dintre cele mai mari și mai drepte popoare.

54
Și învierea aceasta ar putea fi unica răsplată pen-
tru toate nedreptățile îndurate.
VII
De multe ori, în tinerețe, am vrut să-mi reiau via-
ța de la început. Și deodată am realizat că întreaga-mi
viață, această viață, nu este decât reluarea – de la
început, la alt nivel – unei alte vieți.
Am mai trecut pe sub cerul acesta, altul, am mai
iubit pe pământul acesta, altfel, am mai lansat cuvinte
în aerul acesta, aceleași.
VIII
Noi suntem forma.
Conținutul este țara.

55
ÎNNODAREA LUI CEVA
CU ALTCEVA
I
Între naștere și moarte există niște asemănări iz-
bitoare.
Întâi, că nimeni nu ne întreabă dacă vrem să ne
naștem. Suntem, pur și simplu, aruncați în viață. Sun-
tem pur, și simplu, condamnați la viață.
Mai apoi, după ce ne deprindem cu această viață
pământească, tot fără a fi întrebați, suntem condam-
nați la moarte.
Prin naștere suntem condamnați la moarte de
propriile mame.
Și este unica instanță cu acest drept.
II
Ne naștem și murim în chinuri. La trecerea din-
tr-un ceva într-un altceva se plătește vamă grea. Dacă,
la nașterea în această lume terestră, ne rupem atât
de greu din pântecele mamei noastre terestre, cât de
dureroasă trebuie să fie ruptura din pântecele planetei
când vine clipa să ne naștem în lumea astrală?...
III
Nașterea este o spaimă în fața necunoscutului pla-
netar.

56
Moartea este o spaimă în fața și mai necunoscu-
tului astral.
În asta constă una dintre marile asemănări și una
dintre marile deosebiri dintre ceea ce numim naștere și
ceea ce numim moarte.
IV
Nu putem comunica în limbajul obișnuit cu cel
nenăscut. Nu putem comunica în limbajul obișnuit cu
cel răsnăscut. Deși...
V
Ar fi o întrebare: de ce nu vine nimeni înapoi? De
ce nu se întoarce nimeni de dincolo?
Spuneți-mi: ați auzit să se fi întors cineva în burta
mamei? Spuneți-mi: chiar daca ar fi vrut, ar fi putut
s-o facă?
VI
Cred că mi-a fost frică și durere să mă nasc.
Nu-mi amintesc exact, nu-mi amintesc deloc, dar cred
că mi-a fost foarte frică și foarte durere.
Probabil, dacă ar fi voia feților, ei nu s-ar naște ni-
ciodată, ci ar rămâne să crească în burta mamei până
când i-ar umplea întregul trup. Oamenii ar începe să
semene cu bizara jucărie rusească: în păpușa mare se
află una mai mică, iar în aceasta – alta și mai mică și
tot așa înainte. E o idee foarte interesantă în aceas-
tă jucărie. De altfel, bureații sau poate mordva, nu-
mi mai amintesc, au avut idoli alcătuiți după același
principiu.

57
nu ultimaS
Cred că nașterea nu este un păcat, după cum
moartea nu este o izbăvire.
Și atunci – ce sunt?
Pur și simplu, sunt.
Întotdeauna, trecerea dintr-un ceva necunoscut
spre un altceva și mai necunoscut.
VII
Nu ținem minte evenimentele intime care au pre-
cedat nașterea noastră. Deși, fiți de acord, e o întrea-
gă epopee între întâlnirea a două celule stinghere și
constituirea unui organism uman. Mă tem că tot așa
se va întâmpla și la eventuala noastră naștere în lumea
numită cealaltă – vom uita tot ce a fost cu noi aici,
pe Pământ. Mi-ar părea rău, cred că... Deși, parcă nu
m-a încercat niciodată părerea de rău că nu țin minte
întâmplările petrecute cu mine în burta maternă. Mult
mai importante, însă, mi s-au părut întâmplările și gân-
durile care s-au consumat în toate timpurile, în lume și
în neamul meu, adică ceea ce se numește istorie.
Dacă viața noastră pe Pământ este intervalul din-
tre două nașteri, să sperăm că vom avea și dincolo is-
torie. Și atunci ce importanță ar avea niște întâmplări,
niște simple întâmplări și intimități din perioada a
ceea ce numim viață terestră, dar care nu este decât
pregătirea pentru o altă naștere.
VIII
Dacă ne-am reîntoarce cu două mii de ani în urmă,
ne-am regăsi acolo și ne-am recunoaște – ca aspect fi-

58
zic, firește, deoarece sufletul e în perpetuă evoluție.
Sau, cine știe, poate că sufletul nostru evoluat s-ar
recunoaște în sufletul nostru de acum două mii de ani,
așa cum ne recunoaștem noi chipul în fotografiile din
copilărie – alt chip și totuși al nostru!
Dar dacă, printr-o încă necunoscută tehnică, am re-
uși să-i arătăm copilului o fotografie a sa de când va fi
matur, s-ar recunoaște parcă? Sau ar crede că vede un
bizar strămoș la un carnaval de acum două mii de ani?...
Curiosul paradox al existenței în timp: înapoi poți
călători cu sufletul oricât, înainte – numai cu trupul.
Deși, parcă mai logic și mai drept ar fi să fie invers.
IX
Între naștere și moarte trăim pe Pământ. Ceea ce
m-a interesat din clipa când am devenit conștient de
mine însumi a fost să știu unde m-am aflat până la
naștere. Știam precis că am fost undeva, am senzația
acelui loc, și de aceea bănuiesc că am trăit într-o lume
a senzațiilor care putea fi percepută și cunoscută sen-
zitiv. Aici, pe Pământ, învățăm plăcerile cunoașterii
intelectuale, adică mai urcăm o treaptă pe scara desă-
vârșirii. S-ar putea că după moarte ne transformăm în
niște entități pur spirituale.
Deposedat de trup și de problemele trupului, liber
și independent, spiritul va cursa nestingherit între pla-
neți și aștri, hrănindu-se cu lumină de stea și îndepli-
nind o misiune pe care nici nu îndrăznim s-o bănuim.

59
nu ultimaS
X
Dacă este adevărată ipoteza cu privire la existența
paralelă a mai multor timpi și spații, s-ar putea întâm-
pla să existăm, concomitent, într-o mulțime infinită de
timpi și spații.
Murim într-un timp ca să ne naștem într-un alt
timp, plecăm dintr-un spațiu fiindcă ne așteaptă un
alt spațiu.
Și pentru ca să nu ne rătăcim, ca să respectăm
consecutivitatea, am inventat procesul numit istorie.
Ar fi prea banal, deși imposibil, să mori astăzi și să
renaști în antichitate. Viața în antichitate ar putea fi,
eventual, prea neinteresantă și naivă pentru unul care
a trecut deja prin experiența antichității.
Nu-i exclus însă că, uneori, oamenii se rătăcesc
sau sunt exilați să se nască într-un timp anterior mor-
ții și atunci viața lor devine un calvar.
Ideea nemuririi nu este greșită. Greșită este inter-
pretarea pe care i-o dăm. Înțelegem nemurirea doar în-
tr-un timp și într-un spațiu, deși ea – nemurirea – este
realizabilă doar în spații diferite și în timpi diferiți.
Și iată aici, în acest gând, ne întâlnim cu Emi-
nescu:
Căci toți se nasc spre a muri
Și mor spre a se naște.
XI
Condiția venirii în această lume este trupul.
Condiția plecării în lumea cealaltă este sufletul.
O, voi, cât mai aveți timp, grijiți-vă sufletul!

60
XII
Nu știu ce este nașterea. Nu știu ce este moartea.
Nu țin minte să mă fi născut. Nu-mi amintesc să
fi murit.
I-am văzut pe alții născându-se. I-am văzut pe
alții murind.
Și acesta este argumentul că propria naștere și
propria moarte nu ne aparține.

61
DESPRE CONTEMPORANI
I
Mă gândesc la Eu însumi. Mă gândesc la Tu
însuți. Mă gândesc la El însuși. Ce mai! De
fapt, mă gândesc la Noi înșine.
II
Intr-o zi a bătut la ușă Dacul. Era frumos – fru-
mos ca un strămoș.
III
Mateevici, îți amintești? Era și Neculce Ioan de
față. Atunci, Eminescu a spus că suntem.
IV
Vreau să vă spun: trăim o singură dată pe Pă-
mânt. Cel puțin, eu nu țin minte să mai fi trăit vreoda-
tă aici, altfel măcar unul dintre contemporanii mei de
odinioară și-ar fi amintit de mine. Răsfoiesc cărți vechi
și cărți noi și nu mă descopăr nicăieri, și în felul acesta
îmi demonstrez că n-am mai existat – nici o dată, aici,
pe Pământ, firește.
Prin urmare, o singură dată, frații mei contem-
porani...
Dar stau și mă gândesc și la altele.
Nu-și amintește nimeni dintre contemporanii
mei de odinioară despre mine, dar mi-i amintesc eu –
pe toți sau aproape pe toți. Și aici descopăr prima
coerență.

62
N-am fost contemporanul lui Dosoftei, dar mi-l
amintesc. Pot să vă spun și vorbele pe care mi le spunea.
N-am fost contemporanul lui Neculce Ioan, dar
pot să vă vorbesc zile în șir cu vorbele lui Ioan, bine-
înțeles, Neculce.
În templu, v-aș vorbi cu vorbele lui Cantemir.
Sau cu ale lui Eminescu.
Sau cu ale lui Mateevici.
Sunt mulți, dacă ni-i amintim. Dacă, firește, ni-i
amintim. Iată, de exemplu, ce mi-a spus Mateevici în-
tr-o zi:
– Să știți: de nu veți ridica din sânul vostru un
prooroc – în voi viața va seca.
În altă zi, când tocmai se îndiminețea, Mateevici
grăise către inima mea:
– Limba noastră îi aleasă să ridice slavă-n ceruri,
să ne spuie-n hram și-acasă veșnicile adevăruri.
Și acum să vă spun în ce constă prima coerență a
existenței noastre pe acest pământ. Noi n-am fost con-
temporanii lui Dosoftei, Neculce, Eminescu sau Matee-
vici, dar ei sunt contemporanii noștri – altfel cum ni
i-am aminti?
Și din coerența aceasta, care este prima, nu se
poate să nu tragem și o concluzie.
Suntem contemporani prin darul vorbirii și, mai
ales, prin dorul vorbirii. Sau, poate, chiar prin dorul
de darul vorbirii. Un popor – în istorie – este alcătuit
numai din contemporani cu dorul și darul aceleiași
vorbiri.

63
nu ultimaS
Când învățăm o limbă moartă – latina, de pildă, –
nu încercăm decât să fim contemporani cu latinii. Este
un gest de caritate.
Dar, când nu învățăm, când nu cunoaștem, când
bâlbâim propria limbă – știți ce se întâmplă? Încetăm
să ne mai fim nouă înșine contemporani – iată ce se
întâmplă.
Fraților, să nu ne murim contemporanii – asta-i
tot ce am vrut să vă spun!
V
Vreau să vă pomenesc aici, contemporanii mei
din viitor.
Vreau să vă povestesc aici, contemporanii mei din
viitor, ca să știți că vă țineam minte încă în antichita-
tea voastră din prezentul nostru.
Vreau ca atunci când veți răsfoi cărțile vechi să vă
descoperiți în ele.
V-am spus: un popor – în istorie – este alcătuit
numai din contemporani cu darul aceleiași vorbiri.
Fizica sufletului spune: aceasta este prima coe-
rență. Dacă, desigur, nu veți vrea să ne muriți, murin-
du-vă încă înainte de a vă naște.
VI
Recunosc: întotdeauna am fost robul trupului. De
când însă, de când însă, de când însă am descoperit
că am suflet, mi-ar fi mult mai ușor să mă despart de
acest trup al meu, mi-ar părea rău, poate, dar numai
un pic și numai atât.

64
TĂCEREA DE A FI
I
Pot fi confirmate doar adevărurile elementare.
Pot fi infirmate toate adevărurile, cu excepiția
celor elementare.
II
Mărginirea noastră de oameni ia uneori forme dra-
matice. Pretindem că iubim pe altcineva și nu iubim
decât sinele nostru și suntem mereu în căutarea aces-
tui sine pe care îl cuprinde în sinele său acest și acel
altcineva – de unde și cumplita-ne singurătate.
III
Ideea nemuririi a apărut din spaima morții, deși
nimeni nu știe ce este moartea.
Nemurirea însăși – nu ca idee, ci ca realitate – tot
din spaima morții trebuie să se fi născut. Dacă am ști
ce este moartea și ce ne așteaptă dincolo, poate că
mulți ar dori să moară imediat.
IV
Ce este nemurirea? Putem zice că există? Putem
zice că nu există? Dacă nu există și dacă a fost inven-
tată de om, asta e cea mai genială idee din toate tim-
purile, și – straniu – una dintre cele mai vechi. Chiar
să fi putut formula noi o idee atât de nemaipomenită
atunci când în viața asta pământească abia bâlbâiam

65
nu ultimaS
două-trei cuvinte? Sau, poate, ceea ce mi se pare mai
aproape de adevăr, am adormit cu ea, cu ideea și cu
realitatea de nemurire, într-o lume și ne-am deșteptat
cu ea, cu ideea, în această lume.
In eventualitatea că nemurirea există doar în min-
tea noastră înfierbântată, adică este o ficțiune, o idee,
putem fi siguri că se va găsi printre pământeni un ne-
bun care o va transforma – ideea – în realitate.
V
O, și dacă omul ar putea să-și fie suficient sie în-
suși, ar mai fi om...
VI
Dacă apocalipsa oricum va veni, de ce ideea ei ne-a
fost lansată cu atâtea mii de ani în urmâ? Dacă apo-
calipsa este iminentă, mai dumnezeiesc și mai uman ar
fi să nu fi cunoscut acest lucru.
Pur și simplu, am fost avertizați, pur și simplu,
divinitatea ne-a dat o șansă, care șansă nu mai depinde
decât de noi, un semn, poate, că începem să fim maturi.
VII
Ce m-a mirat pe un platou de filmare, au fost
niște vrăbii. Se turna un film cu niște cavaleri nebuni
ce-și zăngăneau spadele în decorul adecvat. Apăruseră
într-un loc anume ziduri de cetate, din papier mâche,
ce-i drept, dar, oricum, fel de fel de obiecte bizare
pentru o vrabie ouată în secolul nostru. Și zăpăcitele
de vrăbii evoluau fericite în acest peisaj schimbat de
oameni pentru a crea iluzii altor oameni, fără a se sin-

66
chisi de cavalerii nebuni, de parcă nu s-ar fi întâmplat
nimic, de parcă ne-ar fi sfidat: voi – cu iluziile voastre,
cu amăgeala, cu nebunia, noi – cu realitatea noastră,
cu clipa, cu fericirea.
Ah, zăpăcitelor, am zis, fericitelor, am zis, ferice
de voi că nu aveți ideea timpului, pentru că însăși ne-
murirea stă în afara timpului.
VIII
Timpul nu trece. Trecem noi prin el. De fapt, ce
importanță are, oricum trece, și ne trecem... Unde? Pe
malul celalalt.

67
IEȘIREA DIN TIMP
I
Leul, dați leul înapoi, dați leul cu două minute
înapoi, am strigat, când am vâzut leul căzând
din al său salt, însângerat de săgetarea glonțului, dați
leul cu doar două minute înapoi...
II
– Calul acela, a zis el. Mă gândesc mereu la calul
pe care l-am văzut galopând. Pe urmă calul a dispărut
și au rămas doar urmele sale. Pe urmă au dispărut și
urmele. Dar există undeva calul și există galopul său
care lasă urme. Ce cal bizar și ce galop bizar, care
există independent de mine, deși îl am văzut o dată.
Mă gândesc mereu la calul acela, mă gândesc la galo-
pul acela, independente de mine, realitatea calului și
realitatea galopului, care există independente de mine,
există în memoria mea, există în memoria celor care
au fost văzut calul și au fost văzut galopul... Poate că
acel cal a și dispărut din realitatea sa de cal, terminân-
du-și formidabilul galop la abator, iar eu tot mă mai
gândesc la el.
Cred că sunt un om, a zis el, care își îndreptățește
condiția de om prin faptul de a-i fi dor de sine și încă:
în memoria mea iubesc calul ce-a lăsat urme într-o
lume lăsată în urmă și calul ce-și continuă galopul în-

68
tr-o lume ce-mi va aparține când voi pleca pe urmele
calului. În lumea ceea convergentă calul nu va mai
exista separat, și eu nu voi mai exista separat, și galo-
pul va fi comun. Și amintirile lui de cal care m-a văzut,
și amintirile mele de om care l-a văzut se vor uni firesc,
confirmând străvechea noastră identitate. Da, a zis el,
mi-am amintit, îmi aduc aminte și amintea îmi spune
că fericit am fost când doi era unul și eram centaur.
III
Mi-am amintit, brusc, în târziu și în sfârșit, mi-am
amintit – urlet eram.
Între planeți și astre, între înapoia și înaintea, în-
tre nimica și niciodată toatelor, eram urlet îndrăgostit
de propriul urlet. Și îmi ajungeam.
Brusc, urletul s-a întors în sine, brusc, urletul
s-a înghițit pe sine, brusc, urletul și-a înghițit sinele,
brusc, urletul a colapsat de prea marea intensitatea
sa. Și atunci m-am trezit închis în această puținătate
de trup al meu, ca steaua prăbușită în piticul roșu, ca
semința încolțindă în pântecele Mariei.
Brusc..
IV
A venit îngerul, a venit și a întrebat:
– Ce crezi, tu, ce crezi despre extratereștri?
Ce să cred? Nu cred nimic. Nu umblu cu credință.
Știu că există. Au fost în visul meu și nu mai e nece-

69
nu ultimaS
sară altă probă. Am fost și eu în visul lor și nici ei nu
pun la îndoială realitatea mea. Ne visam să știm că
existăm.
– Asta-i situația, Îngere drag, – așa i-am spus,
când s-a arătat în vis și a întrebat.
V
Iată-l mergând pe stradă, bătrân și înalt, învăluit
în propriul murmur:
– Cât voi trăi am să iubesc cu lacrima crăpată-n
jumătate, de parcă Duhul Sfânt s-ar fi născut din ea
când era gata să cadă de pe pleoape...
– Tu, i-am zis, ești lacrimă.
Nebunul a oftat și a răspuns:
– Sunt. Lacrima voastră neștearsă. Se uscă de
la sine.
VI
Mi-am amintit, a zis Pelerinul, acum îmi amintesc,
era în Casiopeea, era ora patruzeci și unu și optzeci și
șapte de minute. Venisem în după-amiaza fierbinte a
zilei de treizeci și șase ianuarie și ea mă așteptase în
martie. Trebuia să ne întâlnim peste două luni și eu
întârziasem. Mă așteptase în iarnă și eu venisem în
primăvară. Eram într-o vale foarte obscură și foarte
adâncă. Acolo am înmormântat speranța că ne vom
mai întâlni în timp. Dar am uitat și iarăși am căutat-o.

70
Și o să mai uit, și o s-o mai caut, – după care a dat
pinteni secundei pe care mergea de-a călăre și a plecat
în timpii săi aiuriți.

73
SIMPTOME ȘI PREVESTIRI
(fragmentarium)
I
De multe ori m-am întrebat ce este, de fapt,
singurătatea. Are singurătatea o definiție, în-
cape într-o formulă?
Recunosc că n-am citit tratate despre singurătate
și n-am asistat la conferințe publice despre singurătate.
Singurătatea este întotdeauna o stare declarată de
chiar subiectul acesteia și nu poate fi verificată sau
infirmată prin metode statistice.
Singurătatea nu se află într-o insulă în care nu mai
este nimeni. Nimeni uneori poate fi o entitate mult
mai reală și omniprezentă decât unul și decât altul.
Oricât de abstract ar fi acest nimeni, în plan tem-
poral s-ar asocia cu niciodată sau cu altădată (vă dați
seama – altădată!), care, oricât de inconștiente, la rân-
du-le, au o fixare în timp și, în măreția timpului, ar
putea fi unitate de măsură.
In cea mai cruntă singurătate nu te poți simți sin-
gur dacă ai intuiția, bănuiala, certitudinea, dacă știi că
ești așteptat altundeva de altcineva.
Nimeni este spiritul care dă farmec singurătății.
Când spui că nu vine nimeni, încerci să invoci spiritul,

74
poate chiar să-l convoci pentru a te asista în ritualul
de domesticire a timpului și spațiului condamnat să-l
străbați de unul singur.
Dacă ai în grijă o planetă căreia trebuie să-i curăți
vulcanii și să-i stârpești baobabii, ai șansa lui altăda-
tă ca împlinire. Orice misiune asumată este o replică
ucigătoare de singurătate. Dacă știm că becisnicele
recolte pe care le vom strânge în insula singurătății
noastre vor avea darul să uimească pe cineva drag sau
pe altcineva străin, poate fi o vorbă despre solitudine,
nicidecum despre singurătate.
Probabil, singurătatea este mai mult o stare de
spirit, foarte interioară și, prin urmare, foarte indivi-
duală, o stare care vine din interior ca să omoare pro-
pria interioritate și ca atare propria veșnicie.

75
nu ultimaS
II
Există o poveste cu o pasăre din Delta Dunării.
A scris despre ea Marin Preda.
Este una dintre misterioasele ființe ale acelui fabu-
los tărâm, rar văzută și deloc cunoscută. S-ar putea să
i se zică, dar nu am nici o siguranță, călifar. Eu o să-i
zic califar, ca să fie mai sonor. Călifarii, de obicei, sunt
albi și roșii, dar al meu, califarul, trebuie că este roz
sau purpuriu sau de o culoare extraterestră.
Când vine vremea să-și facă cuib, caută hățișurile
îndrăgite de vulpea vicleană. Nimeni nu poate spune
ce instinct ghidează califarul sau dacă există o simbi-
oză secretă a acestor două ființe îndeobște antagonice.
Cert este că solitara pasăre nu-și face cuib și nu clo-
cește, dacă nu simte în preajmă pașii furișați și asasini.
Dar să revenim.
Califarul depune un ou, după care se duce în trea-
ba lui de pasăre stingheră. Vulpea șireată îi mănâncă
oul și îi așează în cuib o piatră ovală și albă. Procedura
se repetă până când califarul socoate că a depus su-
ficiente ouă pentru perpetuarea ființei sale de culoare
extraterestră și a speciei.
Și iată că se apropie deznodământul, deoarece în
alcătuirea vieții oricărei ființe există întotdeauna un
deznodământ.

76
Califarul, dacă acesta îi este numele, clocește
pietrele ovale și albe și sterpe, așteptând să iasă la
lumină veșnicia, și zilele trec și așteptarea este lungă.
Dar vine și ziua în care califarul înțelege că prundul
mult mai veșnic în comparație cu grăbita veșnicie de
pasăre de baltă este nefertil și are modalități de repro-
ducere ovală... și califarul înnebunește, deoarece intu-
iește sfârșitul veșniciei lui de pasăre de baltă de cu-
loare extraterestră și singurătatea ucigătoare de orice
perspectivă, și atunci... atunci, atunci... își sfâșie piep-
tul, poate își scoate chiar inima cu clanțul, nimeni nu
poate spune, pentru că nu a văzut nimeni niciodată.
Iar vulpea vicleană, care n-ar îndrăzni nici moartă
să înfrunte un califar viu, își aține furișatul prin preaj-
mă și face priveghiul bizarei păsări de culoare, acum,
terestră. Abia când o vede moartă de-a binelea (de ce
de-a binelea?), o înfulecă ca pe orice aliment destinat
vulpilor viclene.
Rafael, mi-e dor de-o vorbă cu tine.
Despre califar, Rafael, am crezut că prin dispariție
cvasitotală, cu pene și ouă, singurătatea neștiută de
nimeni și neîmpărtășită intră în vigoarea ei.
Subiectul singurătății trebuie să piară concomi-
tent cu singurătatea. Singurătatea nu este o condam-
nare sau o achiziție. Singurătatea este o vocație.
Nu există teamă de singurătate în raport cu altci-
neva, în raport cu vulpea, de exemplu, sau cu pasărea

77
nu ultimaS
numită califar. Pasărea exact există, făcând abstracție
de vulpe și de mine.
Ce să-ți mai spun, Rafael? Să-ți spun ce-a spus altul:
Sunt tare singur, Doamne, și pieziș...
Și tu ești la fel, Rafael.

78
III
Într-o zi când mi s-a părut că îmbătrânesc, mi-am
dat seama că nu-i pot reproșa nimic timpului. Ce are
timpul cu trupul meu?
Timpul poate avea niște socoteli cu Soarele, care
abia dacă știe a număra până la șapte și, evident, nu
poate să discute cu cel care nu știe de șapte, deoarece
știe totul în raport cu acesta.
Nu trecem prin timp, timpul trece ca un glonte
prin noi și se duce mai departe fără să observe că ne-a
fost săgetat mortal.
Vreau să-ți spun că timpul este o tristețe ce nu ne
aparține.
Dacă doriți să aflați ceva despre timp, întrebați
Carpații, Cordelierii și Steaua Polară. S-ar părea că
reprezintă niște entități care au ceva timp, mai puțin
însă înțelegerea timpului și și mai puțin dorința de a-și
împărtăși melancolia.
Adevărul despre timp ne este refuzat, ceea ce mi
se pare firesc.
Omul nu are timp, ci cât o câtime de timp – o
undă sau un atom, de exemplu – când zice când.
Spațiul este nu inferior, ci egal timpului, în înțe-
lesul că ambele sunt infinite. Destinul spațiului este în

79
nu ultimaS
timp, nu însă și invers, timpul având calitatea veșnici-
ei, pe care spațiul n-o are independent.
Calitatea de a fi veșnic a timpului îl preface pe
acesta într-un fenomen static, fără început, fără sfâr-
șit, suficient sieși și inabordabil din exterior.
Așa se face că timpul, care știm că este egal spa-
țiului, dar nu identic acestuia, nu poate fi măsurat. O
zi și o noapte nu sunt o categorie temporală, cum s-ar
părea, ci una spațială – este distanța pe care o are a
parcurge un copac sau o piatră împreună cu planeta în
care sunt înfipte pentru a ajunge periodic în amiază.
Anul nu este decât distanța pe care o parcurge
Pământul în alergarea sa eliptică în jurul Soarelui.
Astfel că și ceasornicul este un instrument spați-
al, care măsoară distanțele. I-am împărțit cadranul în
niște segmente numite secunde, munute, ore, deoarece
trebuia să raportăm cumva viteza melcului la viteza
locomotivei, viteza fiind repeziciunea cu care o ființă
sau un obiect acoperă o distanță, cu care se produce
un fenomen sau o reacție chimică.
Sărim ca niște iepuri peste secunde, minute, ore,
ca să ne regăsim mereu într-o altă respirație, într-o
altă bătaie a inimii, într-o altă apă a râului, într-un alt
punct al spațiului.

80
IV
Și atunci ce este timpul?
Iată-l pe Eminescu venind către noi cu o explica-
ție a timpului prin raportarea acestuia la spațiu:
– Trecut-au anii ca nourii lungi pe șesuri...
Bănuiesc ca spațiul acesta tridimensional a fost
inventat special pentru noi. Dacă era să fie unul bidi-
mensional, ne-am fi gândit sigur la a treia dimensiune,
așa însă suntem condamnați să gândim la a patra, ceea
ce înseamnă a gândi timp.
Pentru că de ziua plecării lui Eminescu de pe
planetă nu avem altă comparație, zicem că timpul se
aseamănă gândului și este în gând, deși gândul nu este
decât presimțirea intrării în timp când zici pe mine
mie redă-mă.
Sper că ați înțeles?
Abia după ce vom fi fost redați noi nouă înșine,
abia atunci abia dacă vom bâigui ceva despre timp.
S-ar putea ca timpul să se producă preponderent
în spațiul astral.
Spre deosebire de spațiul planetar, locul nostru de
joacă în cursul acestei vieți, unde (și când) ne putem
deplasa oricând din punctul A în punctul B ca, tre-
când prin C, să revenim în A, spațiul astral are sufici-

81
nu ultimaS
entă imensitate ca orice revenire să devină imposibilă
sau posibilă la distanțe de mii de ani
(Notă. Zic mii de ani și gândul (iarăși!) mă poartă
la nourii lungi ce trecut-au pe șesuri astrale.)
Dacă ne este dat să revenim – peste mii de ani –
din punctul B astral în punctul A astral, evident fără a
trece prin C astral, nu-l mai recunoaștem pe A și nu-l
putem mărturisi, deoarece până și obiectele Timpului,
care nu sunt dintr-o materie ce se uzează, ci dintr-o
cvasimaterie, dintr-o supramaterie sau dintr-o materie
subtilă, până și acestea își schimbă locul și își modifică
structura.
Doar gândul le poate gândi și cerceta nestingherit
și simultan pe toate și prin asta înțelegem că trupurile
noastre se subordonează timpului, iar timpul se împa-
că oarecum cu gândul.

82
V
Dacă Dumnezeu ne-ar fi gândit pământeni, este
aproape sigur (dar o să mai întreb!) că ne-ar fi făcut
nemuritori. Ce rost are această nesfârșită deocamdată
rânduire de oameni pe Pământ, dacă putea fi produs
din start un anumit număr de trupuri, dar care să vie-
țuiască etern, făcând din mileniu în mileniu lucrarea
pentru care au fost create.
Probabil, suntem niște entități astrale și Pămân-
tul ne este dat ca o escală.
Iar o escală își are întotdeauna rostul și surprizele
ei. Schimbăm aparatul de zbor, echipamentul, trăim
o aventură... A-a, nu zicea și prietenul Exupery că la
orice escală ne pândește neprevăzutul, chiar în deșer-
tul cel mai arid, unde nisipul și stelele sunt unicele
elemente reale?
Între steaua care arde și nisipul care este pulbere
răcită de stea, gândul leagă entitățile aparent antago-
nice, dându-le sens și timp pentru a fi înțelese.
De exemplu:
- Două lucruri sunt care-mi umplu spiritul de o
mereu crescândă uimire și teamă plină de cinstire:
cerul înstelat deasupra mea și legea morală în mine.
Ele sunt pentru mine dovada că un Dumnezeu este
deasupra mea și un Dumnezeu în mine.

83
nu ultimaS
Kant spunea lucrurile acestea ca un îndrăgostit.
Numai îndrăgostit fiind poți comunica cu divini-
tatea. Când vrea să ne spună ceva, divinitatea intră în
simțurile noastre și atunci piatra capătă înțeles, păsă-
rile devin brusc umbre ale îngerilor în cerul terestru și
nourii lungi curg spre un înțeles al lor.
Numai îndrăgostiți fiind ne apropiem de divinitate
pentru că înțelesul și chiar bineînțelesul divinității este
dragostea.
Dacă gândirea reprezintă o formă de manifestare
a divinității, dragostea este intervalul dintre ce a fost
și ce va fi.
Oricât de oval se naște intervalul, el face parte din
timp.

84
VI
Ni se fac semne că și pe Pământ există ceva timp.
Dar, ca să-l ai, trebuie să sacrifici convențiile.
Nu soarele răsare, răsărim noi în fața soarelui.
Nu vedem niciodată steaua, vedem trecutul stelei.
Ce întâmplare halucinantă: să nu fi văzut nicio-
dată steaua și să ai amintirea stelei! Să ai memoria
întâmplării fără să fi participat la întâmplare, să poți
mărturisi fără să fi fost martor.
Prin urmare și convențional vorbind, nici chiar în
cazul stelei nu avem decât ecoul timpului intermediat
de lumină. E ca și cum ai striga într-o grotă insonda-
bilă și, numărând în șoaptă un, doi, trei, ai aștepta în-
toarcerea ecoului. Sunetul revine cu amintirea stâncii
de care s-a lovit. Dar asta nu este memoria noastră, ci
memoria sunetului, pe care spiritul și-o însușește, la fel
cum își însușește memoria luminii.
Lumina nu este decât ecoul stelei de demult, nu
steaua, și aici, în gândul nostru, depășite fiind distan-
țele incomensurabile, se naște ideea de timp.
Din firească nebăgare de seamă, așa ar trebui să
cred, m-am trimis într-o zi dintr-un an de altădată.
Poetul, ce-i drept, mă avertizase: niciodată, nici-
odată n-am să fiu eu altădată. Important este că am
fost și iată mărturisesc:

85
nu ultimaS
altădată piatra dormea, iarba creștea, roata se
rostogolea, animalele fătau animale, râul singur cur-
gea la vale, nourii pluteau, steaua de acum douăzeci
de milioane de ani umbla pe boltă, celelalte le făceau
pe celelalte, ceilalți cu ale lor...
Eram singur și singurul care și-a amintit de tine.
Fii atentă: înaintea părinților tăi, pentru că ei se
iubeau cu dragostea lor de altădată și n-aveau timp să
se gândească la altă dată din viitor.
Dragostea nu este o atitudine și nici chiar un sen-
timent, este ceva de dincolo de materialitate. Aș zice
că dragostea, când se naște, vine direct de la Dumne-
zeu și sfidează timpul ce nu-i aparține, ca apoi să se
întoarcă în ceruri ca o rugă către Dumnezeu.
Aici trebuie căutată comunicarea cu divinitatea.
Dar vorbeam despre timp...
Timpul are trecut, prezent și viitor.
Dragostea nu are decât a fi.
A fi nu durează, a fi nu este decât atât cât este.
Ce vreau să-ți spun?
– Trecut-au anii ca nourii lungi pe șesuri...
A venit primăvara și iată-ne în primăvară.
S-a făcut dimineață și iată-l pe Taurul păscut de
Gemeni.

86
VII
Când eu, ca Ființă, voi trece în neființă, mi-ar
plăcea să mă citesc ne-Ființă, adică altcineva pe care
îl intuiesc, dar încă nu l-am numit.
O să-l numesc, ca să știți.
Așteptați!
Mă tem însă că veți fi foarte surzi.
Deocamdată vă spun doar atât:
– Între două nașteri nu-i decât o moarte.
Suficient ca să vă mai rămână darul vorbirii.
Voiai să știi ce înseamnă și o să-ți spun.
Se întâmplă să plecăm uneori cu norii spre orizon-
turile Casiopeei sau spre alte primăveri, fel de intrare
în timp la fel de simplu ca și felul intrării în spațiul
planetar.
(Geometric și geografic vorbind, intrările se află la
două etaje diferite ale abia înțelegerii noastre.)
Și atunci cel rămas pe Pământ nu zice:
– Ce păcat că nu mai este! –
ci, întotdeauna:
– Ce noroc că a fost!
Pentru că norocul este a fi și a fi fost,
pentru celălalt,

87
nu ultimaS
și pentru că în felul acesta câtimea ta de timp are
șansa intrării în timp.
Plecarea este identică sau aproape identică venirii.
Nu mi se pare corect să spun într-o zi că eu pără-
sesc această lume.
Mult mai aproape de adevăr ar fi să zic că lumea
aceasta mă părăsește, deoarece taie comunicarea cu
mine și își retrage toate atașamentele și obiectele ce
mi-au fost domestice.
Nu părăsim voluntar burta maternă, uterul se de-
zice de noi pentru a face loc altora.
Un defunct nu este decât un corp redus la strictul
necesar al decenței, cum o înțelegem.
Doar faraonii încercau să ia cu sine tot ce le
aparținuse în durata vieții. Deși nu făceau decât să
schimbe locul unor corpuri fizice în dimensiunile ace-
leiași lumi.
Sau era orgolioasa încercare de a le face să călăto-
rească în timp...
Nu piramida sfidează timpul.
Sfinxul își râde de noi.
Sau, poate, Albert Einstein.
Materia știe că noi existăm și s-ar putea să nu mai
fi fost creată și altă ființă rațională.
Dar asta nu înseamnă că suntem singuri. Trebuie
să acceptăm că suntem ramura unei națiuni astrale.

88
Ajung și la o idee generalizatoare, anume aceea că
lumea în totalitatea ei a pierdut prin om simțul între-
gului, al totului sau că nu l-a avut niciodată și abia
acum s-ar afla în drum spre înțelegerea de sine, altfel
spus, spre înțelegerea de întreg în întreg.
Nu sunt sigur că folosesc o terminologie adecvată,
cert însă este că orice parte reprezintă/este un întreg,
o structură finită, care face parte dintr-o altă structu-
ră, superioară, finită și ea, care, la rându-i, face parte
dintr-o structură și mai înaltă ș. a. m. d.
Ceea ce s-a întâmplat cu oamenii este poate cea
mai mare tragedie a Universului și, înainte de toate,
a omului însuși. Omul și omenirea s-au smuls, s-au
expulzat din structură, provocând haos – deocamda-
tă – în intimitatea planetară. Sistemul sau structura
planetară, având o rezervă de flexibilitate, încearcă să
echilibreze lucrurile. Omul însă a intervenit atât de
masiv în echilibrul firesc al lumii, distrugând struc-
turi inferioare, paralele și superioare, încât revenirea
la o oarecare normalitate este practic imposibilă fără
conștientizarea generalizată de către zisul factor uman
că orice întreg există doar în întreg, paralel cu alt în-
treg, subordonat altui întreg, eventual, superior altui
întreg...
...nu și lui Dumnezeu.

89
nu ultimaS
VIII
S-a întâmplat să am vise dintre cele mai năstruș-
nice. Trezindu-mă, îmi ziceam:
-N-a fost decât un vis.
S-a întâmplat să visez că visez și în visul acela al
meu îmi ziceam despre celălalt vis:
-Nu-i decât un vis.
Și dacă visăm că visăm, de ce n-am admite că și
viața zisă reală este doar un vis?
Al nostru sau al cui?
Și dacă în visul nostru totul este atât de real, poa-
te fi pipăit, gustat și văzut, poate fi violat și zdrobit,
poți avea păreri de rău, poți să te îndrăgostești și poți
muri, de ce n-am admite că și noi suntem visul cuiva?
Suntem visați și existăm, existăm ca să visăm ca
să existe alții.
Trăim că visăm?
Visăm că trăim?

90
IX
Dragii mei, vreau să vă spun de ce n-am devenit
profesor. Fiind din părinți profesori, eram condam-
nat prin educație să devin profesor și nesupus visării.
Unii ziceau că aș fi fost un profesor bun, doar că un
pic aiurit.
A fi profesor bun înseamnă a fi loial și cu bun simț
în relațiile cu bătrânii și păsările migratoare. A fi loial,
în cazul profesorului, înseamnă a spune lucruri banale,
adică la îndemâna oricui: 2 + 2 = 4, vaca paște iarbă,
dinozaurii au dispărut și tăblița lui Mendeleev... Din
acest punct de vedere, cred că aș fi fost un profesor
excelent, deoarece toată viața am debitat banalități.
La un moment dat însă am înțeles că nu banali-
tatea este ucigătoare, ucigătoare este repetarea ei –
aceeași – zi de zi, an de an, veac de veac, mileniu de
mileniu, adică un fel de reproducere naturală, firească
și necesară, dar etern în aceeași matrice, fără putință
de schimbare. Aici s-a produs ruptura și ratarea cari-
erei de profesor.
Nu mai știu ce strămoș s-o fi zbătut în mine, mă
consolez cu dreapta credință că pe arborele meu gene-
alogic au stat cândva niște păsări mari;
cred că păsările acelea mari au clădit Munții Car-
pați (întrebați-i!) cu foarte mult timp înaintea zidirii
bicisnicelor piramide egiptene;
cred că păsările acelea foarte mari au muncit cu

91
nu ultimaS
atâta abnegație și în cruntă criză de timp, încât n-au
observat că li s-au spulberat până la nevedere aripile
și au devenit români;
cred că fiilor mei – și fiicelor, și vouă – or să le
crească atavicele aripi,
dar faptul n-a devenit încă o banalitate care poate
fi inclusă în manualele școlare.
N. B.: Am amintiri strict confidențiale cu niște del-
fini din neamul nostru care au săpat (cam pe timpurile
când păsările mari înălțau Munții) Marea Neagră cu tot
cu Bosfor și Dardanele, dar nu le dau citire din motivul
că ar pune în pericol securitatea națională a sufletului
nostru de păsări foarte înalte și delfini foarte adânci.
Am toată speranța că ați înțeles de ce n-am deve-
nit profesor.
Eu ascult de nourii ce trecut-au ca ani lungi pe
șesuri.
Cred că nu m-am născut într-un an. M-am născut
într-un nour, cronologic și eminescian vorbind.
În concluzie: dacă, pe lângă banalele și unanim
acceptatele adevăruri, le spuneam discipolilor mei și
adevărurile fără șansă de a deveni imediat banalități,
n-ar fi fost asta, dragii mei și iubiților de voi, o sfidare
a bunului simț și o violare a loialității? Așa cum le
înțelegem curent, firește...
Sper că la următoarea conferință o să vă dau vești
încurajatoare.
La un moment dat uitasem de ce am venit în acest

92
oraș. Încerc să-mi amintesc: cred că eram îndrăgostit,
cred că bănuiam că fiii și fiicele mele se află în uterul
acestui oraș selenar, al tuturor și al nimănui, dar ge-
netic al nostru.
Ce noroc că mi-am amintit, cât nu este prea târziu.
Ce noroc că am privatizat orizontul, înainte de a
se fi încețoșat.

93
nu ultimaS
X
Leonida, iar cântă chiriecii... încă vară...
Pot să-ți spun că, unică, vara este timp.
Deci, restul nu este decât anotimp.
Vara contrariază înțelesul de anotimp.
Dar trece timpul verii
și atunci se produce minunea niciodatălui
și a toamnei care nu fu mai frumoasă...
Singurul înger trist era cel care ratase șansa de a
fi fost om.
A fi fost – a fi fiind – nu e decât o diferență de
timp.
A fi este important, ca simțire și ca împlinire.

Ion Mânăscurtă. Citirea a doua (nu ultima)

Ion Mânăscurtă. Citirea a doua (nu ultima)

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Similar to Ion Mânăscurtă. Citirea a doua (nu ultima)

Similar to Ion Mânăscurtă. Citirea a doua (nu ultima) (20)

More from Biblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"

More from Biblioteca Municipala "B.P. Hasdeu" (20)

Recently uploaded

Recently uploaded (6)

Ion Mânăscurtă. Citirea a doua (nu ultima)