2. 2
I.1.1. Definirea managementului financiar
I.1.2. Managementul financiar ca practică organizaţională
I.1.3. Managementul financiar ca disciplina de studiu
I.1.4. Functia financiara
I.1.5. Evolutia functiei intreprinderii
I.1.6. Emergenta functiei de control de gestiune
I.1.7. Managerul financiar
II.1.1. Ce este gestiunea financiara a intreprinderii?
II.1.1.1. Orizontul de studiu al gestiunii financiare a intreprinderii
II.1.1.2. Intreprinderea, centrul deciziei si al fluxurilor
II.1.1.3. Notiunea de activ financiar
II.1.1.4. Misiunea gestiunii financiare a intreprinderii
II.1.1.5. Responsabilitatile operationale ale gestiunii financiare
Cuprins
3. 3
Orice încercare de definirea a managementului financiar trebuie
să ia în considerare două dimensiuni esenţiale:
managementul financiar ca practică organizaţională comportă
caracteristici extrem de variate, de la o organizaţie la alta, în
funcţie de mediul înconjurător şi de factorii socio-economici
managementul financiar – ca disciplină de studiu reprezentând
legatura dintre practică şi cercetarea financiară.
I.1.1. Definirea managementului financiar
4. 4
Scopurile esenţiale:
asigurarea resurselor pentru desfăşurarea tuturor
activităţilor organizaţiei în timp scurt şi cu costuri
reduse
controlul modului în care sunt folosite aceste
resurse
Funcţia financiară face legătura între
întreprindere unde exercită anumite atribute
specifce şi “partenerii financiari” (pieţele fianciare,
fiscul etc)
I.1.1. Definirea managementului financiar
5. 5
I.1.2. Managementul financiar ca practică organizaţională
Privit din această perspectivă, managementul financiar
reprezintă totalitatea activităţilor care au ca scop regularizarea
fluxurilor financiare (alocări şi resurse)
Caracteristici:
o practică finalizată – scopurile funcţiei finaciare a
întreprinderii sunt armonizate cu politica generală a
organizaţiei şi cu tipul acesteia.
o practică eterogenă – presupune atât activităţi concrete
(gestiunea trezoreriei, controlul financiar etc) cât şi unele mai
abstracte (previziune şi analiză)
7. 7
Managementul financiar este considerat ca fiind o
disciplină de sinteză deoarece foloseşte tehnici şi
metode care cu excepţia câtorva (fond de rulment,
cash-flow) sunt rezultanta unor ştiinţe diverse;
Contabilitatea – furnizează o mare parte din
informaţiile de care are nevoie managementul
financiar; cele mai importante documente produse
de contabilitate (bilanţ, cont de rezultat) sunt
esenţiale; contabilitatea analitică oferă date ce stau
la baza proiectelor de investiţii; diferenţa dintre
contabilitate şi management constă în faptul ca cel
din urmă privilegiază noţiuni de plăţi şi încasări iar
contabilitatea de cheltuieli şi venituri
I.1.3. Managementul financiar ca disciplina de studiu
8. 8
Dreptul afacerilor – prevederile sale afectează
valoarea numeroaselor fluxuri financiare (ex.
fluxurile induse prin proiecte de investiţii) şi
structurează acţiunea financiară.
Matematicile–statisticile: instrumente de analiză şi
modelizare (în special în cazul eveluării ricului);
matematicile zise financiare sunt utilizate pentru
problemele de credit şi de împrumut.
I.1.3. Managementul financiar ca disciplina de studiu
9. 9
Informatica: nu are influenţă directă asupra
managementului financiar ci conferă eficacitate
practicilor financiare.
Economia – concepte şi moduri de raţionament
precum notiunile de fluxuri şi de stocuri, notiunile de
valoare, de timp şi de risc etc sunt preluate din
domeniul economic; economia finanaciară oferă
descrierile partenerilor organizaţiei (bănci, organisme
financiare) şi modelele de piată finaciare şi
monetare.
I.1.3. Managementul financiar ca disciplina de studiu
10. 10
Funcţia financiară reprezintă totalitatea persoanelor
şi serviciilor care se ocupă de managementul
finanaciar într-o organizaţie.
Componentele şi structura variază de la o
întreprindere la alta; în general acestea depind de 3
parametri esenţiali:
dimensiunea întreprinderii: unele întreprinderi nu
permit constituirea direcţiilor independente pentru
anumite funcţii
structura întreprinderii: centralizată sau
descentralizată
ramura de activitate: presupune exigenţe
financiare diferite
I.1.4. Functia financiara
11. 11
Deseori, în cadrul micilor întreprinderi, funcţia finaciară nu
există; şeful întreprinderii împreună cu un expert contabil se
ocupă de problemele managementului financiar.
În cazul IMM-urilor, funcţia financiară este asociată unei alte
funcţii în cadrul unei direcţii ce îndeplineşte mai multe
obiective (ex: Direcţia contabilă şi financiară); deciziile
financiare sunt supuse atenţiei direcţiei generale
Lucrurile sunt diferite în marile întreprinderi; aici avem:
organe de informare : serviciul contabilitate, juridic şi fiscal
organe de gestiune : trezorerie, titluri
organe de control: control de gestiune, audit
I.1.5. Evolutia functiei intreprinderii
12. 12
Funcţia financiară este alcătuită din două
subansambluri:
trezorerie-finanţe: gestiunea trezorerie, relaţii
cu băncile, previziunei şi studii financiare,
chestiuni juridice şi financiare, probleme cu
asigurări
activităţi de control: contabilitate generală şi
analitică, gestiune clienţi (facturare, încasare),
plan şi bugete, audit intern
I.1.6. Emergenta functiei de control de gestiune
14. 14
Dualitatea Treasurer Controller
Se întâmplă ca disocierea dintre cei doi responsabili
să fie atât de puternică încât să apară un director de
control de gestiune, situat la acelaşi nivel ierarhic cu
managerul financiar.
Preşedinte
Vice-preşedinte
Finanţe
Manager finaciar
(Treasurer)
Director control de gestiune
(Controller)
15. 15
I.1.7. Managerul financiar
Managerul financiar joacă rolul principal în
dispozitivul organizaţional şi este cel mai adesea cel
care se ocupă cu problemele majore de la nivelul
Direcţiei generale.
Numele de manager financiar este uneori înlocuit cu
director administrativ şi financiar, contabil şef,
secretar general, în funcţie de dimensiunea
întreprinderii şi de gradul de dezvoltarea a funcţiei
financiare:
în întreprinderile mici: contabil şef
în IMM-uri: directorul administrativ
în întreprinderile mari: director administrativ
sau manager financiar
16. 16
I.1.7. Managerul financiar
Furnizează întreprinderii resursele tehnice şi
financiare; pentru acest lucru trebuie să implementeze
o politică financiară pe termen mediu, lung şi scurt.
Elaborează strategia finanaciră care devine parte a
strategiei globale a organizaţiei
Controlează folosirea resurselor ceea ce implică
definirea sistemelor de informare de gestiune şi de a
asigura buna lor funcţionare.
Misiunea managerului financiar
17. 17
Gestiunea financiara
ansamble de metode, de analize si instrumente
de operare care permit intreprinderilor si altor
organizatii de a-si asigura o inventie eficace in
mediul lor financiar.
Microintreprinderile
(din sectorul informal)
Marile intreprinderi
(cu activitati larg internationalizate)
se limiteaza la gestiunea reglementarilor
si ale unei incasari monetare, cel mai
adesea detinute de un individ sau un grup
familial
reglementarile primite sau efectuate, moneda
nationala sau in valute liber utilizate
cautarea mijloacelor de finantare furnizate de
pietele de capitaluri si banci
proiecte de investitii si de plasamente domestice
sau internationale;
urmarirea si stapanirea riscurilor financiare
legate de toate operatiile realizate pe piata
nationala ca si pe cele straine;
vizeaza riscurile de schimb sau valutar,
riscurile de rata de dobanda si riscurile
administrative si politice.
campul gestiunii financiare
(conceptie minimala)
campul gestiunii financiare
(conceptie extensiva)
II.1.1. Ce este gestiunea financiara a intreprinderii ?
18. 18
gestiunea
financiara
a intreprinderii?
analiza si
diagnostic
financiar
II.1.1. Ce este gestiunea financiara a intreprinderii ?
Intreprinderile industriale
(tertiare medii)
mediul inconjurator le propune o gama bogata de instrumente financiare,
insa acestea nu pot viza o finatare directa pe pietele de capitaluri si trebuie
se orienteaza spre resursele propuse de banci sau alte institutii financiare
este adesea vizata de problemele complexe ale finantelor internationale
si ale investitiilor financiare
este preocupata de probleme de finantare legate de operatiuni industriale si
comerciale sau de achizitia de echipamente si alte active durabile.
finante
finantele intreprinderii
finante de
piata
teoria financiara
functia finaciarapolitica financiara
finante de piata
politica si strategie financiara
a intreprinderii
deciziile financiare pe termen scurt
finante pe
termen lung
19. 19
Continutul finantelor
A. In sens larg: finantele organizatiilor comerciale si necomerciale
Finante alocarea optimala a resurselor financiare rare la utilizatori multipli
Utilizari
multiple
Alocari
Alocare optimala
Produse
rare
Resurse
Accentul este pus pe aspectul deciziei
Obiectul propus este optimal
Afectarea unei resurse la un tip de alocare particular are ca obiectiv generarea de fluxuri
financiare viitoare sau a transferurilor de bogatie in timp
Notiunea de risc – esenta deciziei financiare este reprezentata de timp si risc
Un instrument privilegiat: activul financiar
Orice organizatie prezinta un aspect financiar – in orice organizatie se pune problema alocarii
sau afectarii resurselor financiare la alocari (utilizari) multiple
II.1.1.1.Orizontul de studiu al gestiunii finaciare a intreprinderii
20. 20
B. In sens restrans: finantele organizatiilor comerciale
sau finantele intreprinderii
B.1. Continutul finantelor intreprinderii
se refera la deciziile de alocare a resurselor monetare procesului
de productie de bunuri si de servicii in vederea maximizarii banilor
rezultati din vanzarea de bunuri si servicii pe piata
accentul este pus pe aspectul deciziei
deciziile financiare se efectueaza in functie de sistemul financiar sau
de sistemul bancar
pentru a obtine resurse financiare unor alocari (utilizari) multiple
s-a recurs la un instrument privilegiat: activul financiar
Exista numeroase tipuri
de decizii financiare
deciziile pe termen scurt
(gestiunea ciclului de schimb
si a riscului de rata a dobanzii)
II.1.1.1.Orizontul de studiu al gestiunii finaciare a intreprinderii
deciziile de finantare
antreneaza costuri
pentru intreprindere
deciziile de investitii
determina natura activitatii,
dimensiunea si strategia intreprinderii
si antreneaza venituri viitoare care
trebuie comparate cu costurile generate
de operatiunile de finantare
deciziile referitoare la
distribuirea dividendelor
21. 21
B.2. Avantajul continutului finantelor de piata
Incepand cu anii 1980 pietele de capitaluri au cunoscut o foarte puternica dezvol
care s-a manifestat prin 3 aspecte principale:
cresterea volumului de tranzactii
numeroase inovatii cum ar fi contractele la termen, optiunile sau sap-urile
dezvoltarea preturilor internationale de capitaluri
un fenomen de “globalizare” sau “mondializare”
a pietelor de capitaluri care a antrenat, la randul sau,
urmatoarele consecinte:
sursele de finantare fiind in principal cerute de piata, bancile, care
erau furnizorii traditionali de capitaluri, au fost obligate sa adopte noi
forme de intermediere
cresterea solvabilitatii pietelor si, prin urmare a riscului de piata
Astfel pietele de capitaluri care, inainte de1980, aveau ca principal obiectiv pr
resurselor financiare, au indeplinit de acum 2 functii:
de a procura resursele de finantare
de a gestiona riscurile financiare
II.1.1.1.Orizontul de studiu al gestiunii finaciare a intreprinderii
22. 22
B.3. Relatiile dintre finantele intreprinderii si finantele de piata
finantele de intreprindere se refera la deciziile de investitii si de finantare
finantele de piata studiaza mecanismele pietelor de capitaluri si deciziile luate
de investitori pe diferite piete
Cele 2 discipline aplica aceleasi tehnici de baza cunoscute (de ex. capitalizarea,
actualizarea, anuitatile sau calculul actuarial) si au domenii de studiu in comun
(de ex. organizarea pietelor de capitaluri, studiul intreprinderilor financiare sau
ratelor de dobanda).
Cele 2 discipline schimba in mod frecvent instrumentele lor de analiza:
Ex.: - pentru a propune o explicatie a structurii de finantare a intreprinderilor, care este una
dintre problemele majore ale finantelor de intreprindere, Modigliani si Miller au recurs la
tehnica arbitrajului, care este o tehnica propice finantelor de piata
- de asemenea, pentru a reinoi studiul surselor de finantare a intreprinderilor, teoria
financiara a utilizat recent mecanismele optiunilor care sunt studiate de finante de piata
II.1.1.1.Orizontul de studiu al gestiunii finaciare a intreprinderii
23. 23
Finantele intreprinderii Preocupari comune Finantele de piata
Exemple
•Decizia de investitii (in mediul
cert si incert);
•Rentabilitate si risc;
•Costul capitalului;
•Structura de finantare;
•Relatia investitie-finantare;
•Politicile de dividend;
•Gestiunea pe termen scurt
(gestiunea stocurilor si a
activelor pe termen scurt);
•Finantarea pe termen scurt;
•Gestiunea trezoreriei;
•Achizitii, fuziuni, sciziuni;
•Evaluarea intreprinderilor
a) Tehnici comune:
Exemple:
• Capitalizarea
• Actualizarea
• Rente si anuitati
b) Domenii comune:
Exemple:
• Organizarea pietelor de capitaluri;
• Studiul instrumentelor pe termen scurt si
instrumente pe termen lung;
• Evaluarea actiunilor;
• Evaluarea obligatiunilor;
• Gestiune obligatara;
• Rata dobanzii si structura la termen a ratelor
Exemple
• Eficienta pietelor;
• Atitudinea investitorului in
fata riscului;
• Teoria portofoliului;
• Modele de piata (MEDAF,
APT);
• Optiuni;
• Evaluarea optiunilor
II.1.1.1.Orizontul de studiu al gestiunii finaciare a intreprinderii
24. 24
Continutul gestiunii financiare
A. In sens riguros (restrans): studiul deciziilor financiare
decizii financiare pe termen lung (“politici financiare”) cuprind:
deciziile de investitii se expun relatiile dintre risc si rentabiliatate
deciziile de finantare organizarea pietelor, studiul principalelor surse
de finantare, expozeul notiunii de cost de capital si problemele ridicate
de structura de finantare a intreprinderilor
deciziile de distribuire de dividende
deciziile de finantare pe termen scurt vizeaza:
gestiunea ciclului de exploatare (gestiunea stocurilor, gestiunea
creantelor si a datoriilor de exploatare)
gestiunea trezoreriei
gestiunea riscurilor
diagnostic si analiza financiara - prin intermediul evaluarii intreprinderii permite
purtarea unei judecati asupra eficacitatii deciziilor
pe termen scurt luate in cadrul intreprinderii
II.1.1.1.Orizontul de studiu al gestiunii finaciare a intreprinderii
25. 25
Finantele
intreprinderii
Deciziile
financiare
Pe termen lung
(politica financiara)
Decizia de
investitii
Decizia de
finantare
Decizia de
Distribuire a dividendelor
Pe termen scurt
Gestiunea ciclului de
exploatare
Gestiunea trezoreriei
Gestiunea riscurilor
Analiza si diagnostic
financiar
Valoarea intreprinderii
II.1.1.1.Orizontul de studiu al gestiunii finaciare a intreprinderii
26. 26
B. In sensul larg: accentul este pus pe aspectul gestiunii
Orice activitate de gestiune cuprinde numeroase etape:
sa informeze, recenzeze diferitele obiective si sa cunoasca mijloacele si diferitele
solutii care pot, eventual, sa fie puse in opera pentru a atinge aceste obiective
sa decida, adica sa aleaga o solutie in functie de obiectivul de atins
decizia trebuie sa fie acceptata voluntar
trebuie controlata aplicarea deciziei ce poate antrena revizuirea deciziei si punerea
la punct a unor noi decizii
Punerea in opera a deciziilor financiare poate da nastere la diferite tipuri de organizare
sau la diferite organigrame.
Astfel controlul deciziilor financiare ridica doua probleme :
organizarea controlului intern
tehnicile de control extern care pun in opera analiza si diagnosticul financiar si
permit atribuirea unei valori intreprinderii
II.1.1.1.Orizontul de studiu al gestiunii finaciare a intreprinderii
27. 27
Continutul gestiunii financiare
II.1.1.1.Orizontul de studiu al gestiunii finaciare a intreprinderii
Ajutorul deciziei
Teoria financiara
Finantele
intreprinderii
Finante
de piata
Sistemul de informare,
contabil si financiar
Sistemul financiar
banci si piete
Deciziile financiare
in cadrul intreprinderii:
pe termen lung
pe termen scurt
Orgenizarea funcitei financiare
Exemplu: locul directiei financiare
Exemplu: finantist trezorier
Exemplu: treasurer si controller
Controlul
Intern
Exemplu:
controlul gestiunii
Extern
Analiza diagnostic financiar
controlul gestiunii
Valoarea intreprinderii
28. 28
Se disting in mod traditional trei mari categorii de decizii financiare:
decizia de investitii
decizia de finantare
decizia de distribuire a dividendelor
Alte categorii de decizii finaciare:
deciziile financiare referitoare la gestiunea ciclului de productie
deciziile relative la gestiunea trezoreriei
Decizii de investitii sau de afectare Decizii de finantare sau alegerea resurselor financiare
•Investitii corporale si necorporale
•Investitii financiare
•Valoarea NFR
•Plasamentul trezoreriei
•Capitaluri proprii
•Finantare pe termen lung
•Finantare mixta
•Finantare pe termen scurt
Decizii de afectare a surplusului: autofinantare sau distribuire de dividende
Decizii de investitii versus decizii de finanatare
Gestiunea finanaciara studiaza relatiile dintre intreprindere sau conducatorii sai si
principalii sai parteneri:
cele care furnizeaza capitalurile intreprinderii, precum actionarii, bancile sau
investitorii pe pietele de capitaluri
cele pe care intreprinderea le intalneste atunci cand ea pune in opera aceste capitaluri
in exploatarea sa, in special, clientii si furnizorii sai
II.1.1.2. Intreprinderea, centrul deciziei si al fluxurilor
31. 31
Partenerii intreprinderii
A. Actionarii
Sunt proprietarii actiunilor care reprezinta titluri de proprietete
Pot participa la cresteri de capital
Pot accepta reinvestirea surplusului degajat de intreprindere
Rentabilitatea ceruta de actionari depinde de riscul la care acestia se expun
Remunerarea actionarilor cuprinde doua surse: dividentele si eventualele plus-valori
B. Conducatorii
Gestioneaza deciziile financiare
Remunerarea capitalului poate corespunde unui nivel ridicat de salariu
In IMM-uri exista adesea confuzie intre proprietar si conducator
In marile intreprinderi trebuie facuta distinctia intre conducatori si proprietari
C. Creditorii
Sunt cei care furnizeaza resurse financiare intreprinderii
Categorii de creditori: obligatarii care au subscris la imprumuturile obligatare
bancile si institutiile financiare care furnizeaza credite
diferiti creditori
D. Statul
II.1.1.2. Intreprinderea, centrul deciziei si al fluxurilor
32. 32
Notiunea de flux
A. Fluxuri de “compensare” si fluxuri “autonome”
Fluxuri in sens invers fata de fluxurile
fizice corespunzatoare(de ex. plata
achizitiilor de materii prime,furnituri
sau energie sau plata salariilor)
Incasari si plati care nu corespund
direct fluxurilor reale in sens invers
(imprumuturile noi sau rambursarea
lor, plata dobanzilor si a dividendelor,
impozitul pe beneficii)
B. Fluxurile corespunzatoare ciclurilor financiare
Ciclul de exploatare
Ciclul de investitii
Ciclul de finantare
Toate fluxurile care apartin unuia dintre ciclurile financiare
au o influenta asupra trezoreriei intreprinderii.
II.1.1.2. Intreprinderea, centrul deciziei si al fluxurilor
33. 33
Tabel de variatie a trezoreriei
Natura ciclului Operatiuni de variatie a trezoreriei
Ciclul de productie + Incasari de exploatare
Exemplu: incasarea clientilor
- Plati de exploatare
Exemplu: reglarea furnizorilor; plata salariilor; alte cheltuieli de
exploatare
= Excedent de trezorerie de exploatare(ETE)
Ciclul de investitii - Cheltuieli de investitii
+ Incasari din cesiuni de imobilizari
= Flux de trezorerie disponibil dupa operatiuni de exploatare si
investitii
Ciclul de finantare
Operatiuni de
imprumut si
rambursare
+ Resurse din imprumuturi
- Cheltuieli financiare
- Rambursarea imprumuturilor
Operatiuni asupra
fondurilor proprii
+ Cresterea de capital
- Dividendele platite in timpul exercitiului
- Plati exceptionale
- Impozit pe profit
= Variatia trezoreriei
II.1.1.2. Intreprinderea, centrul deciziei si al fluxurilor
34. 34
Circuitele fluxurilor
A. Finantarea prin apel la sistemul financiar (1)
Trebuie facuta distinctie intre:
Finantarile obtinute la banci stabilimente financiare sub forma creditelor sau
imprumuturilor pe termen lung, mediu, scurt
Finantarile obtinute pe piata de capitaluri prin intermediul emisiunilor de titluri
B. Investitiile si dezinvestitiile (2a si 2b)
Capitalurile incasate sunt utilizate pentru a cumpara:
Active corporale (imobile, echipamente, unstalatii)
Active necorporale (brevete)
Active financiare (participatii sau plasamente de trezorerie)
Intreprinderea poate de asemenea sa procedeze la cesiuni de active
C. Intoarcerea la investitii (3)
Diferenta intre incasari si plati corespunde unui surplus de
lichiditate sau reprezinta intoarcerea la investitii
D. Afectarea surplusului(4a, 4b, 4c)
II.1.1.2. Intreprinderea, centrul deciziei si al fluxurilor
dezinvestitii
35. 35
4a. Rambursare si nerambursarea, sub forma de dobanzi varsate, a creditorilor
4b. Distribuirea acestui surplus actionarilor sub forma dividendelor
4c. Autofinantare - conservarea in parte sau in totalitate a surplusului pentru
reinvestirea directa in cadrul intreprinderii
Se poate ajunge astfel la o viziune financiara a intreprinderii corespunzatoare
portofoliului de investitii din activ si la un polo de resurse in pasiv.
Trebuie asigurata cresterea, dar evitate riscurile angajate de cresterea foarte
rapida si nestapanita.
Intreprindere trebuie sa se adapteze la concurenta si la evolutia pietei, sa pastreze
o mare flexibilitate, sa salveze independenta sa, sa pastreze autonomia financiara
si sa evite riscurile OPA (oferta publica de achizitii)
Teoria finaciara propune maximizarea valorii de piata a intreprinderii.
II.1.1.2. Intreprinderea, centrul deciziei si al fluxurilor
36. 36
II 1.1.3.Noţiunea de activ financiar
DEFINIŢII
Un activ financiar este un concept sau model care
se poate exprima cu ajutorul unor cronici de fluxuri.
În sens larg, se poate defini activul financiar ca un
drept la perceperea viitoare a uneia sau a mai multor
sume de bani sau ca un drept la o cronica de fluxuri
viitoare.
37. 37
– valoarea fluxurilor;
– sensul fluxurilor(incasari sau plati);
– numar de perioade;
– scadentele relative la fiecare;
– perioada(debutul sau finele perioadei).
Caracteristici ale cronicii fluxurilor
II 1.1.3.Noţiunea de activ financiar
38. 38
ACTIV PASIV
Exemple:
*achizitii de titluri
*plasamentul trezoreriei
*imprumut de sume de bani
*operatiuni de investitii
Exemple:
*emisiune titluri(obligatiuni)
*imprumut pe termen lung
*credite de trezorerie
Cronici de fluxuri
II 1.1.3.Noţiunea de activ financiar
39. 39
CONTRACTUL FINANCIAR
ca un contract de credit, leaga numerosi contractanti care
au vocatia sa ramana in prezenta unora fata de altii pana la
finele contractului.
Contractul nu este intrerupt decat cu acordul tuturor partilor si cu
conditia de a respecta formalitatile relative la cesiunea creantei.
Contractul prezinta un cost pentru imprumutator si un venit pentru
creditor, corespunzator valorii dobanzilor prevazute in contract.
Se aplica principiul nominailismului, adica faptul ca suma
rambursata este cea care este prevazuta in contract, cu exceptia
cazului imprumuturilor indexate.
II 1.1.3. Noţiunea de activ financiar
A. Titlu si contract
40. 40
TITLUL care a fost emis pe o piata primara este liber negociabil
pe o piata secundara. Cesionarul, adica cel care l-a
achizitionat, sau cumparatorul titlului se gaseste cu toate
drepturile vanzatorului titlului. Emitentul titlului poseda aceleasi
obligatii in fata tuturor proprietarilor titlului.
II 1.1.3. Noţiunea de activ financiar
ACTIVUL FINANCIAR, ca un TITLU
este caracterizat de o rentabilitate si de un risc
de o lichiditate certa
este cedabil pe piata – astfel poseda o valoare
corespunzatoare valorii
actualizate prin rate de piata
ale fluxurilor sale viitoare
41. 41
Dupa natura drepturilor pe care le reprezintă:
*drepturi de proprietate: actiunile
*drepturi de creanta: obligatiunile
* titluri mixte: obligatiunile convertibile.
Dupa modalitatile de executare a contractului continute în titlu
sau in activ:
* active financiare cu executare imediată;
*active financiare cu executare diferită: active la termen
(„contracte la termen“);
*active financiare optionale sau conditionale: reprezintă dreptul
de a realiza sau de a nu realiza o operaţiune. Ex.: optiunile.
B. Categorii de active financiare
II 1.1.3. Noţiunea de activ financiar
42. 42
Activul contabil Activul financiar
Are o existenta de sine
statatoare, independenta de
fluxurile pe care le angajeaza ca
urmare a inregistrarii sale
contabile
Este inregistrat la costul istoric.
Evaluarea sa este revizuita prin
intermediul amortismentelor si
provizioanelor.
Nu exista decat in raport cu
fluxurile pe care le angajeaza:
el reprezinta o cronica de
fluxuri viitoare.
Poseda o valoare care poate
evolua si care depinde in
principal de:
*fluxurile viitoare
*riscurile pe care le prezinta
*evolutia ratei dobanzii
Activul contabil figurează în
activul unui bilanţ contabil
Activul financiar figurează, de
asemenea, în activul şi în
pasivul unui bilanţ
C. Activul financiar si activul contabil
II 1.1.3. Noţiunea de activ financiar
43. 43
II 1.1.4. Misiunile gestiunii financiare a întreprinderii
A. Maximizarea valorii întreprinderii
Maximizarea financiară se atasează de maximizarea valorii întreprinderii;
această valoare trebuie sa fie apreciată prin raportare la patrimoniul sau
la bogătia prezentă acumulată de întreprindere si trebuie să fie analizată
prin referire la proiecte si activităti viitoare în care patrimoniul este si va fi
angajat.
Valoarea unei întreprinderi nu poate fi asimilată cu valoarea
patrimoniului său astăzi. Dacă aceasta prezintă o certă importantă, luarea
sa în consideratie trebuie să fie ponderată prin alte trei consideraţii:
Evaluarea este sensibilă la toate riscurile percepute ca fiind
susceptibile de a efectua nivelul si stabilitatea viitoare a
rezultatelor asteptate. Aceste riscuri pot fi legate fie de
caracteristici proprii întreprinderii, fie de evoluţii ale
mediului înconjurător.
Valoarea întreprinderii este o valoare actuală, adică valoarea
echivalentă în prezent a rezultatelor viitoare asteptate.
Valoarea nu este o mărire stenotipă a unui stoc de bogătie
statică, ci este o dimensiune dinamică inseparabilă de procesul
de punere în valoare al patrimoniului.
44. 44
Gestiunea financiară trebuie să verifice că activitatea este destul de
eficace pentru a genera produsele ce vor permite remunerarea furnizorilor
de resurse si, la scadentă, pentru a asigura restituirea acestor resurse.
Finantele întreprinderii nu preconizează căutarea cu orice pret a unui
profit maxim pe termen scurt. Ele apreciază stabilitatea performanţelor si,
introducând noţiunea de valoare actuală si de risc, caută să menajeze un
compromis satisfăcător între stabilitate si rentabilitate.
II 1.1.4. Misiunile gestiunii financiare a întreprinderii
B.Mentinerea nivelului performantelor financiare
Constrangerea de eficacitate
45. 45
Riscul legat de un activ, la un ansamblu de
active diversificate si deci la o întreprindere,
poate fi definit prin referire la variabilitatea
anticipată a rezultatelor care sunt susceptibile
de a fi asigurate ( formulare generala).
Forme specifie ale riscului:
II 1.1.4. Misiunile gestiunii financiare a întreprinderii
C. Stăpânirea riscurilor financiare
Riscul de exploatare si structura costurilor
Riscul de îndatorare si efectul de rever financiar
Riscul de faliment;
Riscurile de schimb(valutar) si de rată a dobânzii.
46. 46
II 1.1.4. Misiunile gestiunii financiare a întreprinderii
D.Mentinerea solvabilitatii sau stăpânirea echilibrelor financiare
Solvabilitatea traduce aptitudinea unui agent economic oarecare
de a face fată datoriilor sale. Mentinerea solvabilitătii constă în
executarea scrupuloasă a rambursărilor promise creditelor si altor
creantieri.
Insolvabilitatea expune debitorul vizat la consecinte păgubitoare
care pot avea un caracter de extremă gravitate.
In cazul unei organizatii si al unei întreprinderi în particular, insolvabilitatea
conduce creantierii să constate încetarea de plăti cu ajutorul tribunalelor.
Procedura juridică de ,,faliment"(bankruptcy) sau de „redresare juridică
poate atunci să conducă la lichidare pur si simplu, adică la disparitia
întreprinderii.
Menţinerea permanentă a solvabilităţii apare ca o constrângere majoră
deoarece ea permite de a conjura riscul de faliment si de a surmonta
amenintarea unei disparitii pur si simplu a întreprinderii.
Insolvabilitatea comportă întotdeauna un cost si antrenează o degradare a
situatiei economice ale debitorului falimentar.
47. 47
II 1.1.5. Responsabilitătile operationale ale gestiunii financiare
Principalele sarcini operaţionale ale gestiunii financiare
Responsabilităţile operaţionale ale gestiunii financiare se distribuie între
cele trei faze ale unui ciclu fundamental:
Fază de diagnostic financiar are ca obiectiv esenţial aprecierea situatiei si
activitatea financiară a întreprinderii, pentru a pregăti adoptarea de măsuri
concrete care să permită acoperirea lacunelor si să valorizeze atuurile sale.
Fază de formulare si de punere în operă a deciziilor financiare. Aceste decizii
se înscriu în perspectiva proiectelor pe termen mediu si lung si pun în joc
operatiuni de investitii si de finantare. Ele caută efecte pe termen scurt care
definesc câmpul gestiunii trezoreriei.
Urmărirea si controlul proiectelor a căror punere în operă a fost decisă de
întreprindere. Această fază permite cel mai adesea, de a constata"carturi" sau
„derive" între realizările efective si proiectele initial afisate. Ea trebuie să conducă
atunci la declansarea unor măsuri corective care se traduc fie, printr-o rectificare a
traiectoriei si apreciere cu proiectele iniţiale, fie prin adoptarea sau revizuirea
proiectelor initiale.
In practică, responsabilităţile gestiunii financiare sunt descrise pe baza unei
enumerări analitice a sarcinilor concrete care le sunt încredinţate.
48. 48
Schema de sinteza a responsabilitatilor gestiunii financiare
II 1.1.5. Responsabilitătile operationale ale gestiunii financiare
49. 49
Schema analitica a responsabilitatilor operationale ale gestiunii financiare
II 1.1.5. Responsabilitătile operationale ale gestiunii financiare
50. 50
Trebuie prezentate trei observaţii:
Natura sarcinilor încredintate directiei financiare variază de la o
întreprindere la alta si, în special, în functie de dimensiunea
întreprinderii.
Directiile financiare îndeplinesc în mod frecvent numeroase sarcini
administrative - cum este cazul problemelor juridice si fiscale - adesea
foarte strâns legate de preocupările financiare.
Anumite decizii financiare, ca urmare a importantei lor, scapă directiei
financiare si sunt direct tratate de directia generală. Uneori, ele sunt
partajate între directia generală si directia financiară.
Studiul functiei financiare în cadrul întreprinderii prezintă, cu toate
acestea, un mare interes deoarece este vorba de a sti cum este
organizată luarea deciziilor financiare în interiorul întreprinderii. Este
vorba deci de aspectul organizaţional al gestiunii financiare.
Functia financiara in cadrul intreprinderii
II 1.1.5. Responsabilitătile operationale ale gestiunii financiare
51. 51
Depinde de dimensiunea întreprinderii si de organizarea intreprinderii
A. In functie de dimensiune
In IMM-uri functia financiară nu este întotdeauna foarte
diferenţiată de alte functii. Ea poate fi exercitată de
proprietar, care îsi rezervă totodată, functiile
administrative si financiare. Atunci când conducătorul
IMM este specializat în aspecte tehnice de producţie,
functia financiară poate fi delegată responsabilului
contabilităţii care se ocupă, totodată, de gestiunea
trezoreriei si de relaţiile cu banca.
Locul functiei financiare in cadrul intreprinderii
II 1.1.5. Responsabilitătile operationale ale gestiunii financiare
52. 52
B. In functie de organizare
In întreprinderile mijlocii si mari, atunci când întreprinderea este cotată
la bursă, functia financiară este net diferenţiată. Ea poate fi încredintată
unui responsabil mai specializat. In numeroase cazuri, ea este atasată
directiei generale sau directiei administrative. In marile întreprinderi si in
grupuri, ea constituie o directie cu parte întreagă.
Referitor la locul funcţiei financiare în organigrama întreprinderilor, pot fi
evocate trei cazuri :
Un loc subaltern
Gestiunea financiară este dependentă de directia administrativă
Un loc mediu
Direcţia financiară posedă acelasi rang ca si alte direcţii: ea regrupează,
totodată, gestiunea fondurilor si controlul fondurilor.
Un loc proeminent
Direcţia financiară este alăturată direcţiei generale, dar ea supervizează
si alte direcţii.
II 1.1.5. Responsabilitătile operationale ale gestiunii financiare
55. 55
Locul functiei financiare (loc proeminent)
II 1.1.5. Responsabilitătile operationale ale gestiunii financiare
56. 56
Distinctia dintre trezorier si responsabilul financiar:
Meseria de trezorier a cunoscut recent importante modificari. La functiile sale tradiţionale de
„gardian al lichidităţii" (previziunea fluxurilor de trezorerie, punerea la punct a creditelor de
trezorerie, plasamentul excedentelor), trezorierului i s-a încredintat gestiunea riscului de rată
si de schimb valutar.
Avem astfel tendinţa de a considera functia financiară în cadrul întreprinderii ar cuprinde
două aspecte principale:
Gestiunea trezoreriei care se ocupă în principal de fluxurile pe
termen scurt, de lichiditatea întreprinderii si de riscurile de
rată si schimb(valutar).
II 1.1.5. Responsabilitătile operationale ale gestiunii financiare
Continutul functiei financiare
A. Responsabil financiar si trezorier
Gestiunea financiară care vede încredintate sarcinile traditionale
corespunzătoare, de exemplu, alegerea finantărilor pe termen lung si
din partea superioară a bilantului, controlul afectării fondurilor si politica de
distribuire a dividendelor. Responsabilul financiar ar fi atunci mai preocupat de
orientările strategice ale întreprinderii, de politica de fuziune si de achizitie si de
punerea în operă a operatiunilor de inginerie financiară, cum ar fi rever y
aut(LBO) sau răscumpărarea întreprinderilor de către salariati(RES)
58. 58
B. Treasurer si controller
II 1.1.5. Responsabilitătile operationale ale gestiunii financiare
59. 59
Ele vizează functia externă, care constă în manipularea fondurilor, precum si
functia internă, orientată spre control.
A. Modificarea functiei externe
Responsabilul financiar joacă în mod traditional, un rol intermediar între
întreprindere si sistemul financiar fiind însărcinat cu negocierea creditelor
bancare. El devine si un vânzător de titluri financiare. Aceste titluri pot fi titluri pe
termen lung, precum acţiunile sau obligaţiunile, fie titluri pe termen scurt, precum
bonurile de trezorerie.
Responsabilul financiar trebuie să se ocupe de:
* gestionarea riscurilor de piaţă, în special riscul de schimb si riscul de rată.
gestionează partea superioară a bilantului si practică "ingineria financiară", adică
el trebuie să procedeze la montaje financiare în diferite cazuri de cesiune sau de
achizitii de întreprindere.
* comunicarea financiară vis-a-vis de investitorii de pe piată.
Tendinte recente
II 1.1.5. Responsabilitătile operationale ale gestiunii financiare
60. 60
Directorul financiar trebuie să dezvolte tehnicile de
reporting de gestiune sau de grup în special cerând
filialelor informatii cinstite. Autonomia filialelor trebuie
să fie însoţită de o transmitere de informaţii omogene
pentru a controla mai bine performanţele lor.
In cadrul definirii strategiei generale, directorul
financiar poate juca un nou rol în alegerea investiţiilor.
In cazul investitiilor care posedă un caracter strategic
si sunt decise de directia generală, directorul financiar
poate juca un rol important în pregătirea acestor
decizii strategice.
B. Modificarea functiei interne
II 1.1.5. Responsabilitătile operationale ale gestiunii financiare
