2. 1.1. Elemente de bază pentru studiul gestiunii finaciar-
contabile
1.2. Funcţia financiară în managementul întreprinderii
1.2.1. Evoluţia funcţiei financiare
1.2.2. Rolul funcţiei financiare în principalele sisteme
financiare
1.2.3. Cadrul organizatoric al funcţiei financiare
1.3. Gestiunea financiar-contabilă-componenta operaţională a
funcţiei financiare
1.3.1. Conţinutul gestiunii financiar-contabile a întreprinderii
1.3.2. Obiectivele gestiunii financiar-contabile a întreprinderii
3. • Fluxuri
Mecanismele financiar-contabile sunt indisociabil legate
de:
relaţiile de schimb care există între partenerii de
afaceri → transfer de bunuri şi monedǎ = fluxuri
(materiale, bǎneşti, de forţǎ de muncǎ,
informaţionale, decizionale etc.) ;
fenomenul de acumulare de capital – orice flux se
naşte dintr-o acumulare prealabilă de bunuri,
servicii sau monedă şi modifică în permanenţă
volumul şi compoziţia bunurilor economice
acumulate, a creanţelor şi a datoriilor.
4. • Fluxuri
Cum defineşte teoria financiară fluxurile ?
Fluxurile reprezintă ansamblul mişcărilor care
au un impact imediat sau amânat (decalat)
asupara lichidităţii întreprinderii .
5. Fluxurile se clasifică după mai multe criterii:
după impactul lor asupra lichidităţii
întreprinderii:
a) fluxuri reale sau fizice: cumpărări sau vânzări de
bunuri/servicii→incidenţă asupra trezoreriei prin
plăţile/încasările imediate (în numerar) sau
amânate (pe credit) ;
b) fluxuri băneşti: monedă sau echivalente monetare
→au sau nu drept corespondent un flux fizic de
bunuri/servicii → incidenţă amânată sau imediată
asupra lichidităţii;
• Fluxuri
6. • Fluxuri
c) fluxuri fictive sau mişcări (decalaje) contabile:
corectează rezultatul financiar, activul sau pasivul
prin înregistrări de ajustare şi de delimitare în
timp a veniturilor şi cheltuielilor (amortizări,
provizioane, diferenţe din reevaluare, operaţii
interne de majorare a capitalului social)→fără
incidenţă imediată asupra lichidităţii;
d) mişcări legate de schimbările de bază:
determinate de reflectarea operaţiilor de
fuziune/divizare, aport parţial de active→au
incidenţă asupra lichidităţii.
7. • Fluxuri
după modul de evaluare :
a) fluxuri la costuri istorice sau contabile: derivate
din operaţiuni care s-au produs în perioadele de
gestiune trecute;
b) fluxuri la valori actuale: ţin seama de unii factori
ce distorsionează valorile contabile, precum
inflaţia, raportul de schimb al monedei naţionale.
după modul de urmărire a fluxurilor pe
parcursul unui exerciţiu financiar-contabil :
a) fluxuri de numerar: suma fluxurilor de lichidităţi
degajate într-o anumită perioadă, calculate ca
diferenţă între încasările şi plăţile perioadei;
8. • Fluxuri
b) fluxuri de fonduri (fluxuri potenţiale de numerar
sau fluxuri utilizări-resurse) : ansamblul fluxurilor
reale legate de activitatea întreprinderii, care se
materializează în creşterea sau diminuarea unui
activ (utilizări) sau pasiv (resurse), indiferent de
modul încasării sau plăţii; ele pot conduce pe
termen scurt sau lung la un flux de numerar
efectiv.
Ex: ↑ A = utilizări de fonduri (achiziţii de mijloace fixe, materii prime,
materiale, acordarea de creanţe comerciale etc.)
↓ A = creşteri de fonduri = resurse (dezinvestiţii, încasarea
creanţelor comerciale, diminuarea stocurilor de produse finite etc.)
↑ P = resurse (contractarea de noi împrumuturi, creşterea capitalului
propriu etc.)
↓ P = utilizări de fonduri (rambursarea datoriilor, acordarea de
dividende etc.)
9. după sensul transferului dintre mediu şi
întreprindere:
a) fluxuri de intrare (input): vin din mediu spre
întreprindere;
b) fluxuri de ieşire (output): orientate din
întreprindere spre mediu.
• Fluxuri
10. Gestiunea financiar-contabilǎ se ocupǎ de fluxurile
bǎneşti, care exprimǎ operaţiunile de folosire a
banilor în transferurile mediu-întreprindere şi invers.
dependente de fluxurile reale
fluxurile bǎneşti
imediate decalate
creanţe comerciale
datorii furnizori
autonome de fluxurile reale
(plata dividendelor, rambursarea creditelor, plata impozitelor,
contractarea de noi împrumuturi, încasarea/plata dobânzilor etc.)
• Fluxuri
11. Întreprindere
Piaţa factorilor de producţie Piaţa bunurilor şi serviciilor
Piaţa financiarǎ Statul
Livrǎri de produse/serviciiAprovizionǎri cu factori de producţie
Plata bunurilor achiziţionate Încasarea livrǎrilor efectuate
Formarea capitalurilor Plata impozitelor şi taxelor
Plata dividendelor, dobânzilor, restituirea
creditelor
Încasarea subvenţiilor şi a primelor la export
Fig. nr. 1. Fluxurile bǎneşti şi fluxurile reale ale întreprinderii
12. • Ciclul financiar
Definiție:
În activitatea întreprinderii, capitalurile parcurg un
ciclu financiar, care cuprinde toate operaţiunile
ce intervin între momentul în care întreprinderea
transformă resursele băneşti pe care le deţine sau
le procură prin împrumuturi, în bunuri/servicii şi
momentul în care recuperează resursele băneşti,
prin comercializarea bunurilor/serviciilor.
13. Ciclul financiar se descompune în alte trei cicluri,
respectiv:
ciclul de exploatare: ansamblul operaţiunilor
realizate de întreprindere pentru desfăşurarea
activităţii sale curente (aprovizionare, producţie,
comercializare), care antrenează plăţi (către
furnizori, salariaţi, fisc etc.) şi încasări (de la clienţi)
legate de exploatare.
!!! Operaţiunile ciclului de exploatare se realizează
discontinuu, fapt pentru care funcţionarea regulată a ciclului
de exploatare este asigurată prin intermediul stocurilor.
• Ciclul financiar
14. ciclul de investiţii: ansamblul operaţiunilor de
investiţii/dezinvestiţii în/din imobilizări corporale şi
financiare, care reflectă deficitul sau excedentul
născut din astfel de operaţiuni.
! În cadrul acestui ciclu se constituie capacitatea de
producţie necesară exercitării funcţiei productive a
întreprinderii. Prin exploatarea capacitǎţilor de producţie
astfel constituite, o parte din valoarea activelor imobilizate
se transferǎ în mod treptat, pe durata mai multor ani
(amortizarea), în valoarea bunurilor şi/sau serviciilor
obţinute.
! Operaţiunile de investiţii depind în mare parte de surplusul
monetar degajat de operaţiunile ciclului de exploatare.
• Ciclul financiar
15. ciclul de finanţare: ansamblul operaţiunilor
financiare referitoare la acţiunile de procurare a
capitalurilor şi remunerare a finanţatorilor de
capital (acţionari, bănci, societăţi de leasing etc).
! Când fluxurile de exploatare sunt insuficiente
pentru acoperirea operaţiunilor de investiţii
întreprinderea recurge la finanţarea din surse
externe.
• Ciclul financiar
16. • Decizii financiare
Deciziile financiare specifice gestiunii financiar-
contabile se clasificǎ:
dupǎ corelarea problemelor de rezolvat cu
soluţiile propuse:
a) decizii financiare de rutinǎ: rezolvă probleme
repetitive, bine definite şi pentru care existǎ soluţii
alternative cunoscute; de obicei aceste decizii nu
au un caracter complex şi se iau în condiţii de
certitudine, implicând un risc redus;
17. • Decizii financiare
b) decizii financiare adaptive: implicǎ un anumit
grad de incertitudine, modul de rezolvare a
problemelor este parţial cunoscut din experienţele
trecute, iar condiţiile viitoare în care urmeazǎ sǎ se
adopte aceste decizii se modificǎ faţǎ de cele deja
cunoscute anterior;
c) decizii financiare inovative: sunt cel mai greu de
fundamentat deoarece ţin de modificǎrile de
strategie ale întreprinderii, generează efecte pe un
orizont de timp mai îndepǎrtat, pot fi unice pentru
că problemele de rezolvat nu au mai fost întâlnite
în practica întreprinderii, iar soluţiile impun luarea
în considerare a incertitudinii şi riscului.
18. dupǎ natura lor :
a) decizii de investiţii: implicǎ convertirea
capitalului din forma bǎneascǎ în forma materialǎ,
prin intermediul operaţiunilor de achiziţionare a
activelor imobilizate şi circulante necesare
întreprinderii; operatiunile inverse, de transformare
a capitalului aflat sub formǎ materialǎ în diferite
forme ale capitalului bǎnesc, sunt rezultatul
deciziei de dezinvestiţii, dezinvestirea constând în
vânzarea şi încasarea contravalorii bunurilor
materiale care, din diferite motive, prisosesc
proceselor economice;
• Decizii financiare
19. b) decizii de finanţare: prin care se selecteazǎ
sursele de finanţare a întreprinderii, astfel încât sǎ
se asigure: un raport optim între capitalul propriu şi
capitalul împrumutat, ţinând seama de costul
capitalului; echilibrul financiar al întreprinderii
prin constituirea resurselor la nivelul necesarului
de finanţare; protejarea întreprinderii împotriva
riscurilor;
c) decizii de distribuire a rezultatului net: au
consecinţe atât asupra politicii de investiţii a
întreprinderii, cât şi asupra autofinanţării.
• Decizii financiare
20. 1.2. Funcţia financiară în managementul
întreprinderii
Funcţiei financiare i se atribuie competenţele
care privesc gestiunea fluxurilor de capital, şi
anume:
procurarea capitalului;
plasarea acestuia;
controlul;
analiza consecinţelor utilizării capitalului
asupra creşterii valorii întreprinderii.
21. Funcţia financiară asigura legătura
întreprinderii cu mediul financiar, este o interfaţǎ
între întreprindere şi piaţa financiară, pentru a
procura capitalul cu constrângeri cât mai puţine
din partea finanţatorilor şi a-l plasa în condiţii
minime de risc;
Funcţia financiară este cea care instaurează în
interiorul întreprinderii disciplina financiară şi
de comunicare necesară în relaţiile cu piaţa
financiară.
22. Politica financiară (procurarea
resurselor, dimensionarea structurii
financiare optime, remunerarea
finanţatorilor)
Decizii de
finanţare,
investiţii şi
distribuire a
dividendelor
Gestiunea investiţilor
Strategia
financiară a întreprinderii
(gestiunea pe termen lung)
Gestiune stocurilor
Gestiunea creditelor comerciale
Gestiuneafinanciar-
contabilă
(Componenta
operaţională)
Decizii de
trezorerie
Gestiunea trezoreriei
Gestiunea ciclului de
exploatare
Funcţiafinanciară
Controlul
financiar(Componenta
funcţională)
Prelucrarea informaţiilor financiar-contabile; previziunea; analiza;
controlul consecinţelor gestiunii financiar-contabile, în raport cu
obiectivele proprii funcţiei financiare şi ţinând seama de incidenţa
deciziilor celorlalte funcţii ale întreprinderii; comunicarea cu piaţa
financiară
Tabelul nr. 2. Conţinutul gestiunii financiar-contabile a întreprinderii
23. Cadrul organizatoric al funcţiei financiare este
diferit de la o întreprindere la alta:
În întreprinderile de mici dimensiuni funcţia
financiară are competenţele reduse, iar gestiunea
financiară, mai puţin evoluată, se caracterizează
prin:
ponderea redusă a împrumuturilor pe termen mediu şi lung în structura financiară a
întreprinderii;
preferinţa pentru creditele bancare pe termen scurt;
absenţa aproape totală a relaţiilor cu piaţa de capital;
preponderenţa investiţiilor în active circulante;
incidenţa mare a cheltuielilor financiare asupra rezultatului de exploatare;
dependenţa mare faţă de creşterile de capital provocate prin reinvestirea profitului
(autofinanţăre);
carenţe în activitatea de planificare financiară, control financiar şi gestiune a riscului;
atenţia focalizată cu precădere asupra relaţiilor cu banca, neglijându-se analiza şi
controlul factorilor care pot determina fluxuri de lichiditate viitoare;
tendinţa de a nu face distincţie între gestiunea întreprinderii şi gestiunea familiei.
24. ! pǎstrarea autonomiei financiare reprezintă
obiectivul esenţial al gestiunii financiar-
contabile.
! un singur manager financiar acoperă toate
responsabilităţile ce derivă din exercitarea
funcţiei financiare (gestionarea lichidităţilor,
raporturile cu banca, procurarea resurselor de
finanţare, gestiunea creditelor comerciale,
gestiunea poliţelor de asigurare etc.), alături de
aspectele contabile, administrative, comerciale,
tehnice etc.
25. În întreprinderile mijlocii funcţia financiară este
încredinţată unui responsabil specializat,
reprezentat de directorul administrativ sau
directorul economic, care are pe lângă
responsabilităţi de gestiune financiar-contabilă şi
responsabilităţi legate de personal, raporturile cu
administraţia fiscală, asigurări, control intern etc.
În structura organizatorică directorul administrativ
este situat pe acelaşi nivel cu directorul tehnic şi
directorul comercial.
26. Întreprinderile cotate la Bursă dispun de o funcţie
financiară bine structurată, determinată de reţeaua
densă de relaţii cu piaţa financiară, de complexitatea
deciziilor şi de necesitatea de a recurge la analize şi
instrumente financiare sofisticate.
! obiectivul esenţial al gestiunii financiar-contabile
este creşterea preţului de piaţă al titlurilor, deci
crearea de valoare pentru acţionari.
27. ! Activitatea financiară la nivelul întreprinderilor
cotate se desfǎşoarǎ în compartimente:
compartimentul de previziune financiarǎ:
întocmeşte planul financiar, bugetul financiar,
planul de încasări şi plăţi, bugetul de venituri şi
cheltuieli; identifică resursele necesare
întreprinderii; încheie contractele de credite şi
documentaţiile necesare obţinerii acestora,
ţinând seama de neconcordanţele temporare
dintre fluxurile reale şi cele monetare;
28. compartimentul decontǎri: ordonanţeazǎ
documentele de încasǎri şi plǎţi în numerar şi
prin virament; ţine evidenţa mijloacelor bǎneşti;
confirmǎ extrasele de cont; supraveghează
permanent circulaţia documentelor de decontare;
analizează valoarea facturilor neîncasate şi
stabileşte măsurile pentru accelerarea ritmului
încasărilor; verifică disciplina de casă;
compartimentul salarizare: calculeazǎ resursele
bǎneşti privind drepturile de personal, obligaţiile
fiscale etc. şi întocmeşte statele de plată;
29. compartimentul casierie: gestioneazǎ numerarul
şi alte valori; dǎ curs încasǎrilor şi plǎţilor
potrivit normelor de casă; asigurǎ legǎtura cu
băncile la care sunt deschise conturile
întreprinderii; asigură securitatea banilor şi a
valorilor aflate în casierie;
compartimentul preţuri şi tarife: întocmeşte
documentaţia pentru stabilirea preţurilor şi
tarifelor; urmăreşte aplicarea preţurilor şi
tarifelor negociate; monitorizează evoluţia
preţurilor şi tarifelor în corelaţie cu evoluţia
costurilor; realizează previziunea costurilor şi
propune măsuri de diminuare a lor;
30. compartimentul de analizǎ financiară: studiază poziţia
financiară, performanţele economico-financiare, riscul,
eficienţa utilizării cheltuielilor; stabileşte cauzele care
au imprimat tendinţe nefavorabile funcţionării
întreprinderii şi propune măsuri de remediere a
situaţiilor negative;
compartimentul de control financiar intern: organizează
acţiuni de control financiar preventiv şi gestionar de
fond asupra modului în care s-au utilizat resursele
materiale şi bǎneşti; sistează cheltuielile
neeconomicoase şi combate abuzurile; urmăreşte
aplicarea sancţiunilor, stabileşte propuneri de
îmbunătăţire a activităţii întreprinderii.
31. Gestiunea financiar-contabilă - componenta
operaţională a funcţiei financiare
Gestiunea directă sau gestiunea financiar-
contabilă reprezintă componenta operaţională a
funcţiei financiare, care implică decizii şi acţiuni
concrete:
deciziile de finanţare, investiţii şi remunerare a
finanţatorilor de capital = gestiunea pe termen
lung→elaborarea strategiei financiare;
decizii legate de gestionarea stocurilor şi a relaţiilor
contractuale cu terţii, care au impact asupra
trezoreriei întreprinderii = gestiunea pe termen
scurt →rentabilitate-lichiditate, cu risc minim.
32. • Obiectivele gestiunii financiar-
contabile a întreprinderii
Obiectivul fundamental al GFC: creşterea valorii
întreprinderii sau a preţului de piată al acţiunilor, în cazul
întreprinderilor cotate.
Subobiective ale GFC:
buna gestionare a cuplului structură financiară - costul
capitalului ;
buna gestionare a cuplului rentabilitate - risc al
proiectelor de investiţii;
flexibilitatea şi capacitatea de a modifica strategia de
investiţii şi/sau de finanţare a întreprinderii ;
asigurarea echilibrului finanicar durabil al întreprinderii .
33. Funcţiei financiare, ca subsistem al managementului, i se atribuie
toate competenţele care privesc gestiunea fluxurilor de capital:
procurarea, plasarea, controlul şi analiza consecinţelor utilizării
capitalului asupra creşterii valorii întreprinderii.
Gestiunea directă sau gestiunea financiar-contabilă reprezintă
componenta operaţională a funcţiei financiare care implică decizii de
finanţare, investiţii şi remunerare a finanţatorilor de capital, ce
angajează întreprinderea pe termen mediu şi lung, şi decizii
referitoare la desfăşurarea curentă a activităţii, care au impact
asupra trezoreriei.
Fiecare întreprindere, în funcţie de propria strategie, îşi va
formula şi ierarhiza în mod propriu obiectivele gestiunii financiar-
contabile.
