2. Prof. univ. dr. VIOREL MJHAI CiOBANU
Conf. univ. dr. TRAIAN CORNEL BRICIU
Lector, univ. dr. CLAUDIU CONSTANTIN DINU
DREPT PROCESUAL CIVIL
DREPT EXECUŢIONAL CIVIL ♦ ARBITRAJ ♦ DREPT NOTARIAL
CURS DE BAZĂ PENTRU LICENŢĂ Şl MASTERAT,
SEMINARE Şl EXAMENE
Reglementare legală
întrebări
Grile
Speţe
M odele de cereri şi alte acte de procedură
e d i t u r a
A nationalf
Bucureşti, 2013
3. La elaborarea cursului au fost avute în vedere actele normative
publicate până la 1 august 2013.
4. Cuvânt înainte
Dreptul procesual civil reprezintă o disciplină fundamentală în
pregătirea studenţilor de la orice facultate de drept şi a masteranzilor care
doresc să se perfecţioneze în domeniul carierei judiciare, dar, în aceiaşi timp,
şi o disciplină la care trebuie să recurgă toţi cei care doresc să susţină exa
menul de intrare în oricare din profesiile juridice, iar după aceea, aproape
zilnic, orice profesionist al drepului, fie că este judecător, arbitru, avocat, con
silier juridic, notar public, executor judecătoresc sau chiar procuror dacă
participă la judecata cauzelor civile.
Tocmai pentru a răspunde necesităţii unei pregătiri cât mai adecvate,
în ultimii ani din Dreptul procesual civil s-au desprins unele instituţii care au
devenit discipline de sine stătătoare, ce se studiază fie în anul IV, fie ia mas-
terat ca discipline de specializare. Este vorba de Drept execuţional civil,
Arbitraj şi Drept notarial.
în condiţiile în care a fost elaborat şi a intrat în vigoare Noul Cod de
procedură civilă, fiind perfecţionate şi reglementările privind executarea silită
şi activitatea executorilor judecătoreşti, arbitrajul şi activitatea notarială, este
evident că şi materialul didactic trebuie reevaluat. Au apărut deja noi tratate,
coduri comentate şi chiar cursuri, dar, în ce ne priveşte, am socotit că, în
primul rând, trebuie să oferim studenţilor un curs de bază care să le permită
să-şi însuşească aspectele esenţiale din toate domeniile la care ne-am referit,
dar în acelaşi timp să-i pună în situaţia de a răspunde la întrebări ce se pot
ridica în doctrină şi în activitatea practică, de a rezolva teste tip grilă şi speţe
şi de a lua contact încă din facultate cu modele de cereri şi alte acte de
procedură cu care se vor întâlni în activitatea lor viitoare. Socotim că în acest
fel seminarele vor fi mai eficiente şi mai atractive, iar pregătirea pentru exame
nele de an, examenul de licenţă şi concursurile/examenele de intrare în pro
fesie va fi mai apropiată de necesităţi. Pentru a permite studenţilor/masteranzilor
să îşi şî verifice modul în care s-au pregătit şi au însuşit materia, vom oferi la
sfârşitul fiecărui capitol şi răspunsurile la grile. Iar pentru a afla răspunsurile
la întrebări şi speţe este nevoie de un efort propriu mai mare, respectiv o
5
5. lectură atentă a cursului sau a codului ori a altor acte normative aplicabile în
materie. Este şi aceasta o provocare.
Şi fiindcă şi astăzi întâlnim jurişti care nu acordă suficientă atenţie pro
cedurii civile, vom încheia cu gândurile Profesorului George Tocilescu, vala
bile pentru unii şi în prezent, deşi au fost exprimate în anul 1887: „Mulţi au
considerat şi consideră astăzi chiar, studiul procedurei ca arid, ca o simplă
chestie de memorie şi de obicei, ca o coîecţiune de articole, de formule şi de
termene arbitrare, care se învaţă pe de rost, prin simpla practică de toate
zilele, aproape ca un drum pe care-l parcurgi în fiecare zi, fără a mai fi nevoie
a merge la şcoală spre a asculta vreun curs de procedură, sau de a intra în
discuţiuni teoretice. (...)
A zice că procedura nu este decât o artă, care se învaţă prin simplu
exerciţiu şi obicei, fără a fi nevoie de vreo prealabilă meditaţiune sau
cunoaştere a motivelor, a scopului, a efectelor şi a utilităţii fiecărui act de
procedură, este după noi a susţine o absurditate tot atât de mare, ca şi aceia
care consistă în a zice: că înainte de a scrie nu este trebuinţă de a cugeta.
Fiindcă mulţi jurişti au neglijat studiul procedurei civile, putem afirma că
au fost şi sunt pedepsiţi, atât prin perderea multor din cauzele drepte
încredinţate lor, cât şi prin necesitatea de a recurge la luminile altora, spre a
suplini cunoştinţele teoretice ce ie lipsesc.“
Sigur, acest curs elementar este un început în pregătire. Lucrări apro
fundate, care sunt în curs de elaborare şi de către noi, vor completa aspectele
esenţiale propuse astăzi. Cităm la începutul cursului unele lucrări fundamen
tale, consacrate vechiului cod înainte şi după 1948, precum şi Noului Cod de
procedură civilă, care permit observarea şi cunoaşterea evoluţiei
reglementării, aspect necesar îndeosebi pentru înţelegerea instituţiilor şi în
elaborarea lucrărilor de diplomă şi a disertaţiilor la masterat. Pe de altă parte,
lucrările din doctrină sau soluţiile din jurisprudenţă indicate în notele de subsol
îngăduie verificarea şi adâncirea unor aspecte în legătură cu tematica
cercetată.
Autorii
6
6. Bibliografie generală selectivă
I. Lucrări elaborate pe baza vechiului cod de la apariţie
şi până în anul 1948
1. G. Tociiescu, Curs de procedură civilă, voi. I - 1887, voi. li -1889,
laşi, Tipografia Naţională, voi. III -1 8 9 2 şi voi. IV -1895, Bucureşti, Tipografia
Gutenberg;
2. E. Herovanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă.
Institutul Naţional de Arte Grafice Viaţa Românească, 1926; Principiile pro-
cedurei judiciare, Bucureşti, Institutul de Arte Grafice „Lupta“ N. Stroilă,
1932; Legea pentru accelerarea judecăţilor din 11 iulie 1929 comentată
şi adnotată, Ed. Cultura Poporului, Bucureşti, 1937; Teoria execuţiunii
silite, Ed. Ciofiec, Bucureşti, 1942;
3. V. G. Cădere, Tratat de procedură civilă, ediţia a Vi-a, Tipografiile
Române Unite S. A., Bucureşti, 1935;
4. P. Vasilescu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, voi. I -
1939, voi. II - 1940, laşi, Institutul de Arte Grafice „Alexandru A. Ţerek“,
voi. III -1943, voi. IV™ 1943, Bucureşti, Institutul de Arte Grafice „Eminescu“;
5. I. Stoenescu, Gh. D. Păduraru, G. V. Protopopescu, Accelerarea
judecăţilor (Legea nr. 394/1943), Ed. Tiparul Românesc, Bucureşti, 1947;
6. Em. Dan, Codul de procedură civilă adnotat, ediţia a lll-a, Editura
Librăriei Socec, 1921.
II. Lucrări elaborate pe baza vechiului cod în perioada 1948-2011
1. A. Hilsenrad, I. Stoenescu, Procesul civil în R. P. R., Ed. Şt.,
Bucureşti, 1957;
2. I. Stoenescu, Gr. Porumb, Drept procesual civil român, E.D.P.,
Bucureşti, 1966;
3. V. Negru, D. Radu, Drept procesual civil, E.D.P., Bucureşti, 1972;
4 .1. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generală,
ediţia a ll-a, E.D.P., Bucureşti, 1983; Drept procesual civil. Căile de atac.
7
7. Procedurile speciale, E. D. R, Bucureşti, 1981, Executarea silită în pro»
cesul civil, Ed. şt. şi enc., Bucureşti, 1983;
5. V. M. Ciobanu, Drept procesual civil, voi. I - 1986, voi. li - 1988,
Tipografia Universităţii din Bucureşti; Tratat teoretic şi practic de procedură
civilă, voi. I - 1996, voi. II - 1997, Ed. Naţional, Bucureşti;
6. V. M. Ciobanu, G. Boroi, Tr. C. Briciu, Drept procesual civil. Curs
selectiv, ediţia a V-a, Ed. C. H. Beck, 2011;
7. S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, Tratat de executare silită, Ed. Lumina
Lex, Bucureşti, 2001;
8. M. Tăbârcă, Drept procesual civil, voi. I şi II, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2007;
9. i. Deîeanu, Tratat de procedură civilă, voi. I şi II, Ed. C. H. Beck,
Bucureşti, 2007;
10.1. Leş, Tratat de drept procesual civil, Ed. C. H. Beck, Bucureşti,
2008; Codul de procedură civilă. Comentariu pe articole, Ed. C. H. Beck,
Bucureşti, 2007;
11. M. Fodor, Drept procesual civil, voi. I şi II, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2006 şi 2007; Drept procesual civil. Procedura necontencioasă.
Arbitrajul. Executarea silită. Proceduri speciale, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2010;
12. E. Oprina, Instituţii de drept procesual civil, voi. I şi II, Ed.
Universul Juridic, Bucureşti, 2010; Executarea silită în procesul civil, ediţia
a IV-a, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011;
13. Gr. Porumb, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat,
voi. I - 1960, voi. II - 1962, Ed. Ş t, Bucureşti;
14. G. Boroi, D. Rădescu, Codul de procedură civilă comentat şi
adnotat, ediţia a ll-a, Ed. AII, Bucureşti, 1995;
15. G. Boroi, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I,
Ed. AII Beck, Bucureşti, 2001;
16. M. Tăbârcă, Gh. Buta, Codul de procedură civilă comentat şi
adnotat, ediţia a ll-a, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2008;
17. G. Boroi, O. Spineanu-Matei, Codul de procedură civilă adnotat,
Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011.
III. Lucrări elaborate pe baza Noului Cod de procedură civilă
1. I. Deleanu, Tratat de procedură civilă, voi. I şi II, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2013;
2 .1. Deleanu, V. Mitea, S. Deleanu, Tratat de procedură civilă, voi. III,
Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013;
3. M. Tăbârcă, Drept procesual civil, voi. I şi II, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2013;
4. E. Oprina, I. Gârbuleţ, Tratat teoretic şi practic de executare silită,
voi. I şi II, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013;
8
8. 5. Gh. Piperea ş.a., Noul Cod de procedură civilă. Note. Corelaţii.
Explicaţii, Ed. C, H, Beck, Bucureşti, 2012;
6. L.-Ai. Viorei, G. Viorel, Noul Cod de procedură civilă, voi. I, art. 1-
248. Comentarii şi explicaţii, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2012;
7. G. Boroi (coordonator), Noul Cod de procedură civilă. Comentariu
pe articole, voi. i şi II, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013;
8 .1. Deleanu, Noul Cod de procedură civilă. Comentarii pe articole,
voi. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013;
9. I. Deleanu, V. Mitea, S, Deleanu, Noul Cod de procedură civilă.
Comentarii pe articole, voi. îi, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013;
10. I. Leş, Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole,
Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2013;
11. V. M. Ciobanu, M. Nicolae (coordonatori), Noul Cod de procedură
civilă comentat şi adnotat, voi. I (şi II, în curs de apariţie), Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2013;
12. G. C. Frenţiu, D-L. Băîdean, Noul Cod de procedură civilă
comentat şl adnotat, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013.
9
9.
10. Abrevieri
R.R.D.R.
P.R,
C.J.
R.R.D.Muncii
R.R.D.J.
R.R.E.S.
R.R.D.
R.D.C.
R. D.P.
S. C.J.
A.Ü.B.
R.U.D.H.
J.N.
L.R
C.D.
C.D.H.
CEDO
C.C.
Plen. Trib. Supr.
Trib. Supr,, completul de jud
C.S.J.
Trib. Supr.
Gas
ÎCCJ
ICCJ, s. u.
- Revista Română de Drept Privat
- Pandectele române
- Curierul Judiciar
- Revista Română de Dreptul Muncii
- Revista Română de Jurisprudenţă
- Revista Română de Executare Silită
- Revista română de drept
- Revista de drept comercial, serie nouă
- Revista de drept public
- Studii şi cercetări juridice
- Analele Universităţii din Bucureşti,
seria Drept
- Revue universelle des droits de l’homme,
Edition N. P. Engel, Kehl, Strasbourg
- Justiţia nouă
- Legalitatea populară
- Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem
sau ale Curţii Supreme de Justiţie
- Culegere de decizii şi hotărâri ale Curţii
Constituţionale
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Curtea Constituţională
- Plenul Tribunalului Suprem
- Tribunalul Suprem, în compunerea prevăzută
de art. 39 alin. 2-3 din Legea pentru
organizarea judecătorească nr. 58/1968
- Curtea Supremă de Justiţie
- Tribunalul Suprem
- Curtea de Casaţie
- înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
- înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiuni unite
11
11. ICCJ, 25 jud.
ICCJ, 13/9
sec. civ.
sec. com.
sec. cont. ad.
sec. pen.
col. civ.
C.A.
Trib. jud.
Trib. reg.
Trib.
Jud.
Trib. pop. rai.
dec.
dec. civ.
sent. civ.
NCC
NCPC
Codul 1944
C. proc. civ.
C. civ.
C.f.
C. m.
C. pen.
C. proc. pen.
E.D.P.
Ed. şt.
Ed. şt. şi enc.
T.U.B.
Ed., Edit.
op. cit.
loc. cit.
O.U.G.
O.G.
- înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul
de recurs în interesul legii
- înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul
de judecată a sesizării prevăzute de art. 519
NCPC
- secţia civilă
- secţia comercială
~secţia de contencios administrativ şi fiscal
- secţia penală
- colegiul civil
- Curtea de Apei
- Tribunalul judeţean
- Tribunalul regional
- Tribunalul
- Judecătoria
- Tribunalul popular al raionului
- decizia
- decizia civilă
- sentinţa civilă
- Noul Cod civil
- Noul Cod de procedură civilă
- Codul de procedură civilă şi Legea
Judecătoriilor de ocoale, lucrare întocmită sub
îngrijirea Ministerului Justiţiei, Inst. de Arte
Grafice „Tiparul Românesc“, Bucureşti, 1944
- Codul de procedură civilă de la 1865
- Codul civil de la 1864
- Codul familiei
- Codul muncii
- Codul penal
- Codul de procedură penală
- Editura didactică şi pedagogică
- Editura ştiinţifică
- Editura ştiinţifică şi enciclopedică
- Tipografia Universităţii din Bucureşti
- Editura
- opera citată
- revista/volumul în care a apărut lucrarea citată
- Ordonanţă de urgenţă
- Ordonanţa Guvernului
12
12. Cuprins
Cuvânt înainte ............................................... ........................................... 5
Bibliografie generală selectivă .................. ......................................... 7
A b re vie ri................................................................................. . 11
Capitolul I. Consideraţii generale privind procesul civil şi
Dreptul procesual c iv il......................... .......................................... ...... 29
Secţiunea 1. Procesul civil - mijloc de înfăptuire a justiţiei................. 29
1.1. Forma, materia şi metoda procesului................................ ............. 29
1.1.1. Forma procesului...................... ........................................... 29
1.1.2. Materia procesului................. .............................. ............... 32
1.1.3. Metoda procesului................................... ........................... 33
1.2. Definirea procesului civil. Fazele şi etapele pe care le parcurge... 39
1.3. Exigenţele stabilite de CEDO pentru desfăşurarea unui proces
civil echitabil................................. ......... ..................... ............................. . 40
Secţiunea a 2-a. Dreptul procesual civil - ramură distinctă a sistemului
de drept......................................................................................................... 58
2.1. Definirea Dreptului procesual civil şi caracterele sale.
Felul norm elor................................... ....................................................... 58
2.2. Izvoarele Dreptului procesual civil......................... ............. . 63
2.3. Aplicarea normelor de procedură civilă în timp, în spaţiu şi asupra
persoanelor............................................................... ............................ . 71
întrebări........................ ................... ........ ................... .......................... . 74
Grile şi speţe ................................. ......... ....................... ......................... 75
Capitolul II. Principii fundamentale ale procesului c iv il.... ........... 79
Secţiunea 1. Noţiune şi reglementare.................................................. 79
Secţiunea a 2-a. Instanţele judecătoreşti sunt stabilite prin le g e ..... 80
Secţiunea a 3-a. Accesul liber la justiţie. Principiu! dublului grad de
jurisdicţie.................... .................................................................... ........ . 81
13
13. Secţiunea a 4-a. Dreptul la un proces echitabil, în termen optim
şî previzibil, de către o instanţă independentă şi im parţială............... 83
Secţiunea a 5-a. Principiul legalităţii.................................................... 91
Secţiunea a 6-a. îndatoriri privind primirea şi soluţionarea cererilor.. 94
Secţiunea a 7-a. Principiul contradictorialităţii............................... ...... 96
Secţiunea a 8-a. Principiul dreptului de apărare.................... 97
Secţiunea a 9-a. Rolul judecătorului în aflarea adevărului................. 99
Secţiunea a 10-a. Principiul disponibilităţii.......................... 101
Secţiunea a 11-a. Principiul egalităţii................................................ 103
Secţiunea a 12-a. Principiul publicităţii.................... 103
Secţiunea a 13-a. Principiul oralităţii............... 104
Secţiunea a 14-a. Obligaţiile părţilor şi terţilor în desfăşurarea
procesului.......................... .................................................................... 105
Secţiunea a 15-a. Principiul repartizării aleatoriişi aicontinuităţii...... 106
Secţiunea a 16-a. Principiul nemijlocirii................... 109
Secţiunea a 17-a. Medierea şi încercarea de împăcareapărţilor.... 110
Secţiunea a 18-a. Limba desfăşurării procesului..... ........... 111
Secţiunea a 19-a. Respectul cuvenit justiţiei.......................... 113
întrebări................................................................ .................................... 114
Grile şi speţe............................................................................................ 115
Capitolul Iii. Acţiunea civilă ...................................................... ......... . 119
Secţiunea 1. Consideraţii generale....................................................... 119
1.1. Definirea acţiunii civile ............................. ...................................... . 119
1.2. Dreptul la acţiune ......................... .................................... ............... 120
1.3. Elementele acţiunii civile................................ ........ ......................... 121
1.4. Caracterele acţiunii civile......................................... .......... ............ 122
Secţiunea a 2-a. Condiţiile de exercitare ale acţiunii civile................ 122
2.1. Afirmarea unui drept............................................... .......................... 123
2.2. Interesul............................ ........ ................................. ...................... 124
2.3. Capacitatea procesuală............. ................................. ................... 124
2.4. Calitatea procesuală........................ ................................................ 126
Secţiunea a 3-a. Clasificarea acţiunilor civile...................................... 129
3.1. Consideraţii preliminare ............................ ............................... ....... 129
3.2. Acţiuni în realizare, în constatare şi în constituire........................ 129
3.3. Acţiuni personale, reale şi m ixte..................................................... 130
3.4. Acţiuni principale, adiţionale, accesorii şi incidentale................... 131
întrebări..................................................................................................... 132
Grile şi speţe .............................................................................................. 132
14
14. Capitolul IV. Participanţii la procesul civil ................. ................. 137
Secţiunea 1. Consideraţii preliminare.................,...... .................... 137
Secţiunea a 2-a. Instanţa judecătorească....................... .................... 137
2.1. Noţiunea de instanţă. Sinteză privind organizarea judiciară
şi judecătorii.............................................................................................. 137
2.2. Rolul şi poziţia instanţei în proces.............. .......... ........................ 147
2.3. Compunerea instanţei............ ................................................ ........ 149
2.4. Constituirea instanţei....................................................................... 150
2.5. Incompatibilitatea..... ...................................... ................................. 151
Secţiunea a 3-a. Părţile.......................................................................... 155
3.1. Precizări preliminare. Poziţia procesuală a părţilor....................... 155
3.2. Coparticiparea procesuală........................................................... . 156
3.3. Drepturile şi îndatoririle procesuale ale părţilor. Exercitarea
abuzivă a drepturilor..................... ....................................................... 157
3.4. Participarea terţilor în procesul civil............................................ 158
3.4.1. Intervenţia voluntară ............................. ............................ . 158
3.4.2. Intervenţia forţată .......................................................... ...... 160
3.4.2.1. Chemarea în judecată a altei persoane.................. 160
3.4.2.2. Chemarea în garanţie .................................... ........ . 161
3.4.2.3. Arătarea titularului dreptului....................................... 162
3.4.2.4. introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor
persoane................................ ............................ ...................... 163
3.5. Reprezentarea părţilor în judecată ................................. ............... 163
3.5.1. Reguli din Noul C o d .... ....................................... .............. 163
3.5.2. Sinteză privind organizarea şi exercitarea avocaturii......166
3.6. Asistenţa judiciară în procesul civil.................................................. 175
Secţiunea a 4-a. Participarea procurorului în procesul c iv il............... 177
4.1. Sinteză privind organizarea Ministerului Public....................... .....177
4.2. Poziţia procurorului în proces............... ........................... .............. 179
4.3. Modalităţile de participare................................................... . 181
întrebări.................................................................................-........ ........... 182
Grile şi speţe..... .................................. .......... ......................—....... 183
Modele de cereri.................................... .......... ................... ..................... 187
Capitolul V. C om petenţa........................................................................ 193
Secţiunea 1. Noţiune şi clasificare .................. .................. ................... 193
Secţiunea a 2-a. Competenţa internă ................................................... 194
2.1. Competenţa materială ................................................................... 194
2.1.1. Noţiune şt factori de determinare ..................................... . 194
2.1.2. Competenţa materială a judecătoriei.......................... 195
2.1.3. Competenţa materială a tribunalului................................. 197
2.1.4. Competenţa materială a curţii de a p e l............ ................. 197
15
15. 2.1.5. Competenţa materială a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.. 198
2.1.6. Determinarea competenţei după valoarea obiectului
cererii....................................................................... ........................ 198
2.2. Competenţa teritorială..................................................................... . 201
2.2.1. Noţiune şi factori de determinare ...................................... 201
2.2.2. Competenţa teritorială de drept com un.... ....................... 202
2.2.3. Competenţa teritorială alternativă (facultativă)................ 202
2.2.4. Competenţa teritorială exclusivă (excepţională)............. 204
2.3. Reguli speciale privind stabilirea competenţei.................. ............ 205
2.3.1. Competenţa în cazul cererilor accesorii, adiţionale şî
incidentale........................................................ 205
2.3.2. Competenţa în cazul apărărilor şi incidentelor
procedurale............................................. 206
2.3.3. Competenţa facultativă.............. .................. ................... . 206
2.4. Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei.............207
2.4.1. Excepţia de necompetenţă................................................ 207
2.4.2. Conflictele de competenţă................................................ 208
2.4.3. Litispendenţa................. 209
2.4.4. Conexitatea ................................................................. ..........210
2.4.5. Delegarea instanţei.............................................................. 210
2.4.6. Strămutarea procesului............... 210
2.5. Prorogarea de competenţă...................... ....................................... 212
2.5.1. Noţiune şi fe lu ri..................... ......................................... . 212
2.5.2. Prorogarea legală. Enumerare........................ ................. 212
2.5.3. Prorogarea judecătorească. Enumerare.... ......... ........... 213
2.5.4. Prorogarea convenţională (voluntară). Cazuri şi condiţii.. 213
Secţiunea a 3-a. Competenţa internaţională............................... ........ 214
3.1. Reguli aplicabile în absenţa unui tra ta t.............. ........................... 214
3.2. Existenţa unui tratat internaţional....................................................219
întrebări................... ................................................................................. 220
Grile şi speţe...................................................................................... 220
Modele de cereri............................................ ................................. ....... 225
Capitolui VI. Actele de procedură şi termenele procedurale 229
Secţiunea 1. Actele de procedură........................................................ . 229
1.1. Noţiune şi clasificare ............................................................ ............. 229
1.2. Condiţiile pentru îndeplinirea actelor de procedură..................... 230
1.3. Dispoziţii generale şi comune privind forma cererilor..... ....... 232
1.3.1 Cerinţe intrinseci şi extrinseci.......................................... . 232
1.3.2. Numărul de exem plare........................ .................. . 233
1.3.3. Cererea greşit denum ită............................................... . 233
Secţiunea a 2-a, Termenele procedurale............................................. 234
2.1. Definirea şi stabilirea termenelor.......... ........................................234
16
16. 2.2. Clasificarea term enelor.... ............................................................... 234
2.3. Calcului term enelor.................................. ....................................... 235
2.4. Durata term enelor................................................... ....................... 235
Secţiunea a 3-a. Sancţiuni pentru nerespectarea cerinţelor referitoare
la actele de procedură şi la termenele procedurale............................ 237
3.1. Nulitatea actelor de procedură......................,................................. 238
3.2. Decăderea şi repunerea în term en............. ................ .................. 240
3.3. Amenzi judiciare şi despăgubiri.... ................... ...................... 241
întrebări........... .............. .......... .............................................................. 243
Grile şi speţe..... ................................................. ................................ . 244
Modele de cereri.... .............................................................. ................. 247
Capitolul VIS, Judecata în primă instanţă ......................................... . 249
Secţiunea 1. Etapa scrisă................................. .................................... 249
1.1. Dreptul de a sesiza instanţa ................... .........................................249
1.2. Proceduri prealabile sesizării instanţei............................................249
1.3. Cererea de chemare în judecată ....................................... ............. 251
1.3.1. Cuprinsul cererii de chemare în judecată.............. .......... 251
1.3.2. Timbrarea cererii de chemare în judecată ........................ 252
1.3.3. înregistrarea cererii şi constituirea dosarului. Registre ale
instanţei........................................................................................... 253
1.3.4. Efectele cererii de chemare în judecată........................... 254
1.3.5. Verificarea şi regularizarea cererii. Reprezentarea
judiciară în caz de coparticipare procesuală ................................ 255
1.3.6. Fixarea primului termen de judecată.... ......................... . 256
1.3.7. Măsuri pentru pregătirea judecăţii.... .................................256
1.3.8. Modificarea cererii de chemare în judecată ..................... 256
1.4. întâmpinarea .................................................................................... 257
1.5. Cererea reconvenţională .................................................. ................257
1.6. Măsurile asigurătorii şi provizorii...................................................... 258
1.6.1. Sechestrul asigurător.................. ......................................... 258
1.6.2. Poprirea asigurătorie .......... ................................................ 261
1.6.3. Sechestrul judiciar............................................................... 261
1.6.4. Măsuri provizorii în materia dreptului de proprietate
intelectuală.......................... 263
1.7. Citarea şi comunicarea actelor de procedură............. ................. 265
1.7.1. Reguli generale. Termenul în cunoştinţă. Preschimbarea
term enului............................................... 265
1.7.2. Cuprinsul citaţiei............ ............................................. 266
1.7.3. Organe competente pentru comunicare şi modalităţile
de comunicare .......... ............................................ ......................... 267
1.7.4. Locul citării. Obligaţia alegerii locului citării. Schimbarea
locului citării..................................................................................... 268
17
17. 1.7.5. Termenul pentru înmânarea citaţiei, invocarea şi
înlăturarea nereguiarităţiior............................................................ 270
1.7.6. înmânarea citaţiilor şi a altor acte de procedură............. 271
1.7.7. Procedura de comunicare. Dovada comunicării............. 272
1.7.8. Citarea prin publicitate. Afişarea....................................... 275
1.7.9. Reguli pentru comunicare în alte ţă ri................................ 276
Secţiunea a 2-a. Etapa cercetării şi a dezbaterilor.............................. 276
2.1. Şedinţa de judecată......................................................................... 276
2.1.1. Activitatea premergătoare şedinţei.................................... 276
2.1.2. Conducerea şi poliţia şedinţei............................................ 277
2.1.3. Principalele momente în desfăşurarea şedinţei............... 278
2.1.4. Primul termen ia care părţile sunt legai citate.................. 281
2.1.5. Activitatea ulterioară şedinţei. încheierile de şedinţă...... 282
2.2. Cercetarea procesului.................. ........ ............................................ 284
2.3. Excepţiile procesuale ........................................................................ 285
2.3.1. Apărări şi excepţii. Definirea excepţiilor procesuale....... 285
2.3.2. Clasificarea excepţiilor procesuale................................... 286
2.3.3. Reguli privind soluţionarea excepţiilor..................... 287
2.3.4. Caracteristicile excepţiilor procesuale.............................. 288
2.4. Probele în procesul c iv il......................... ............................. ............ 289
2.4.1. Consideraţii generale privind probele.............................. 289
2.4.1.1. Noţiune şi clasificare................................................... 289
2.4.1.2. Sediul m ateriei...................................................... 290
2.4.1.3. Enumerare. Convenţii asupra probelor.................... 290
2.4.1.4. Sarcina probei, obiectul probei şi subiectul probei.. 291
2.4.1.5. Reguli comune privind admisibilitatea, administrarea
şi aprecierea probelor............................................... ............. 293
2.4.1.6. Asigurarea probelor...................... .............................. 295
2.4.2. Proba prin înscrisuri.................................................. .......... 297
2.4.2.1. Noţiune şi clasificare .................... ....................... 297
2.4.2.2. înscrisurile autentice.... .................................... ........ 298
2.4.2.3. înscrisurile sub semnătură privată ......................... 299
2.4.2.4. înscrisurile pe suport inform atic..... .......................... 300
2.4.2.5. Regimul altor înscrisuri..... .................... ................... 301
2.4.2.6. Administrarea probei cu înscrisuri ......... 301
2.4.2.7. Verificarea înscrisurilor..... .......... .................. ............ 303
2.4.3. Proba cu martori .................................................................. 304
2.4.3.1. Admisibilitatea probei cu m artori............................... 304
2.4.3.2. Cine poate fi martor în procesul civil ................ 305
2.4.3.3. Administrarea probei cu martori ............................. 306
2.4.3.4. Aprecierea probei cu martori ..................................... 308
2.4.4. Prezumţiile................................................ .......................... 308
2.4.4.1. Noţiune şi clasificare.............. .................................... 308
2.4.4.2. Prezumţiile legale .......... .......................... ................... 309
1B
18. 2.4.4.3. Prezumţiile judiciare.................................................. 310
2.4.5. Expertiza ........ ,...... .............................. ....................... 310
2.4.5.1. Noţiune. Propunerea, admisibilitatea şi încuviinţarea
expertizei......... ............................. ............................... 310
2.4.5.2. Numirea expertului........................... ................. 311
2.4.5.3. Administrarea expertizei ......... 311
2.4.5.4. Raportul de expertiză şi forţa lui probantă ......... . 312
2.4.6. Mijloacele materiale de probă .................. ...................... 313
2.4.7. Cercetarea la faţa locului................... ................................ 313
2.4.8. Mărturisirea ................ ................................................ ......... 314
2.4.8.1. Noţiune. Felurile mărturisirii. Admisibilitate............. 314
2.4.8.2. interogatoriul................................. ............................... 315
2.4.9. Administrarea probelor de către avocaţi/consilieri juridici.. 316
2.5. Dezbaterea în fond a procesului...................... ............................... 319
2.6. Alte incidente procedurale ce pot apărea în cursul judecăţii.......320
2.6.1. Suspendarea procesului ................................................ 320
2.6.1.1. Noţiune şi fe lu ri............................ ................................ 320
2.6.1.2. Suspendarea voluntară .............................................. 320
2.6.1.3. Suspendarea de drept.................................................321
2.6.1.3.1. Cazuri prevăzute de a ri 4 1 2 ............................. 321
2.6.1.3.2. Alte cazuri de suspendare de drept.................. 321
2.6.1.4. Suspendarea facultativă................................................322
2.6.1.4.1. Cazuri prevăzute de art. 4 1 3 ............................. 322
2.6.1.4.2. Alte cazuri de suspendare facultativă............... 323
2.6.1.5. Procedura şi efectele suspendării............................. 323
2.6.2. Perimarea cererii................................................................. 324
2.6.2.1. Noţiune şi natură juridică ................... 324
2.6.2.2. Domeniul de aplicare...................... 325
2.6.2.3. Termenul de perim are..................... 325
2.6.2.4. Constatarea perim ării......................... 326
2.6.2.5. Efectele perim ării...................................................... 327
2.6.3. Actele procesuale de dispoziţie ale părţilor...................... 327
2.6.3.1. Justificare şi enumerare.............................................. 327
2.6.3.2. Renunţarea ..................................... ........ ............. 327
2.6.3.2.1. Renunţarea la judecată..................................... 327
2.6.3.2.2. Renunţarea la dreptul subiectiv pretins........... 328
2.6.3.3. Achiesarea....................... ................ 329
2.6.3.3.1. Achiesarea pârâtului la pretenţiile reclamantului.. 329
2.6.3.3.2. Achiesarea la hotărârea pronunţată ............... 329
2.6.3.4. Tranzacţia......................................... ...................... . 329
Secţiunea a 3-a. Etapa deliberării şi pronunţării hotărârii.................. 330
3.1. Deliberarea şi pronunţarea .......... ........ ................... ...................... 330
3.2. Hotărârea judecătorească .......................................... .....................331
3.2.1. Noţiune .................................................................... 331
19
19. 3.2.2. Clasificarea hotărârilor.............................. .......................... 332
3.2.3. Redactarea, semnarea şi comunicarea hotărârilor......... 333
3.2.4. Termenul de graţie ........ ............................... ...................... 334
3.2.5. Cheltuielile de judecată .............................. ........... .............335
3.2.6. Efectele hotărârii judecătoreşti....................... ......... . 337
3.2.7. Executarea provizorie a hotărârii de primă instanţă ........ 339
3.2.8. îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii............... 341
întrebări........................ .......................................... .................................. 342
Grile şi speţe.................................. ............................................. ............ 344
Modele de cereri şi alte acte de procedură. Registre ale instanţei. ... 352
Capitolul VIII. Căile de a ta c ............................. ................................... 363
Secţiunea 1. Consideraţii generale .................... .................................. 363
1.1. Importanţa şi rolul căilor de atac .................... ................................ 363
1.2. Clasificarea căilor de atac .......... .................................................... 364
1.3. Reguli generale şi comune privind căile de atac ......... .............. 366
Secţiunea a 2~a. A pelul..................... ..................................................... 367
2.1. Caracterizare. Sediul m ateriei.................. 367
2.2. Obiectul apelului....................... 368
2.3. Felurile apelului................................ 369
2.4. Subiectele apelului.................................... 370
2.5. Sesizarea instanţei de a p e l.................................................... 372
2.5.1. Instanţa competentă....................................... 372
2.5.2. Termenul de a p e l.......................................... ....................... 372
2.5.3. Cererea de a p e i......................................... .......................... 373
2.5.3.1. Cuprinsul cererii de apei. Timbrarea apelului.......... 373
2.5.3.2. Efectele cererii de a p e i.............................. 374
2.5.3.3. Depunerea cererii de apel şi pregătirea dosarului
de a p e i......................................................................... 378
2.6. Procedura prealabilă la instanţa de a p e i................................... 379
2.7. Judecarea apelului................................................. 380
2.8. Soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de a p e l.... ............... 381
2.9. Principiul non reformatio in peius......................... 381
Secţiunea a 3-a. Recursul................................. ..................................... 382
3.1. Sediul materiei. Caracterizare. Instanţa competentă ................... 382
3.2. Obiectul recursului. Felurile recursului............... ........................... 382
3.3. Subiectele recursului.............................................................. . 383
3.4. Termenul de recurs............................................................... ......... . 384
3.5. Cererea de recurs şi efectele ei. Motivarea recursului....... 384
3.6. Depunerea recursului şi pregătirea dosarului de recurs .............. 388
3.7. Motivele de casare................................. ................................. ........ 389
3.8. Procedura de filtrare a recursurilor la înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie.................................................................................................... 390
20
20. 3.9. Judecarea recursului........ ......................................... ........ ....... 391
3.10. Soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de recurs........... 392
3.11. Efectele casării şi judecata în fond după casare. Aplicarea
principiului non reformatio in peius ............................................ .............393
Secţiunea a 4-a. Contestaţia în anulare............. ......... ........................393
4.1. Sediul materiei. Caracterizare. Feluri....................... ......................393
4.2. Contestaţia în anulare obişnuită ............................................... 394
4.3. Contestaţia în anulare specială............................................ 394
4.4. Sesizarea instanţei competente...... ........ .................................. . 395
4.5. Reguli privind judecata ................................................................ . 395
Secţiunea a 5-a. Revizuirea .................................................................... 396
5.1. Caracterizare. Sediul materiei. O biect............................................ 396
5.2. Motivele de revizuire........................ ................................................ 397
5.3. Sesizarea instanţei competente..... ....................................... 398
5.4. Reguli privind judecata ........................ .............................. ....... ......399
întrebări.... .....................................................................................,........... 400
Grile şi speţe ................................................................ ............................. 400
Modele de cereri......................................... ............................................ 407
Capitolul IX. Dispoziţii privind asigurarea unei practici judiciare
u n ita re .... ..................................... ........................................................... 413
Secţiunea 1. Consideraţii preliminare.... ........ ..................................... 413
Secţiunea a 2-a. Recursul în interesul le g ii........................................ 413
2.1. Caracterizare şi roiul său ................................................................ 413
2.2. Caracteristicile recursului în interesul le g ii............................... .....414
Secţiunea a 3-a. Sesizarea înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în
vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea
unor chestiuni de drept.................... ........................................ ................ 415
3.1. Situaţii în care se poate face ................................. .......... ...............415
3.2. Particularităţile procedurii....................................................................415
întrebări................................ 416
Grile ............................. .......................................................................... 417
Capitolul X. Proceduri speciale .................. . 419
Secţiunea 1. Consideraţii preliminare......................... 419
Secţiunea a 2-a. Procedura necontencioasă judiciară ........................420
2.1. Sediul materiei. Domeniul de aplicare ............................................ 420
2.2. Reguli privind soluţionarea cererii..... ............................................. 420
Secţiunea a 3-a. Procedura divorţului................................................ 421
3.1. Condiţiile în care se poate cere desfacerea căsătoriei prin
divorţ. Sediul m ateriei......................................... ................................. 421
21
21. 3.2. Sesizarea instanţei de divorţ. Cererea reconvenţioniă. Cereri
accesorii......... ...................................................................... .................... . 422
3.3. Dispoziţii comune privind procedura divorţului..... ........ ...............423
3.4. Particularităţi în cazul unor categorii de divorţuri......................... 425
3.5. Divorţul prin acordul soţilor pe cale administrativă sau prin
procedură notarială ................................................ ................................... 426
Secţiunea a 4-a. Procedura punerii sub interdicţie judecătorească .. 429
4.1. Sediul materiei. Persoanele care pot fi puse sub interdicţie.
Legitimare activă...................................................................... ................ 429
4.2. instanţa competentă şi sesizarea ei. Măsurile prealabile .............429
4.3. Reguli privind judecata.....................................................................430
Secţiunea a 5-a. Procedura de declarare a m orţii.......................... 430
5.1. Sediul materiei. Cazul general şi cazuri speciale. Calitatea
procesuală activă ................................................................................... 430
5.2. Sesizarea instanţei competente. Măsuri aplicabile...................... 431
5.3. Reguli privind judecata.................................... 431
5.4. Nulitatea hotărârii şi rectificarea datei m orţii.................................. 432
Secţiunea a 6-a. Procedura partajului judiciar..................................... 432
6.1. Sediul materiei. Cazurile în care se recurge Eapartajul judiciar.... 432
6.2. Sesizarea instanţei competente.........................................................433
6.3. Procedura propriu-zisă................................................. 434
6.4. Hotărârea de partaj.... ......... 436
Secţiunea a 7-a. Procedura ordonanţei preşedinţia le .........................436
7.1. Sediul materiei. Condiţii de admisibilitate.......................................436
7.2. Reguli privind judecata şi hotărârea pronunţată............................437
7.3. Aplicaţii ale procedurii............. .........................................................438
Secţiunea a 8-a. Cererile posesorii....... ............................................... 438
8.1. Sediul materiei. Justificarea lo r..................... .................. .............. 438
8.2. Legitimare procesuală activă şi pasivă ....... ................... ............... 439
8.3. Condiţii pentru exercitarea acţiunilor posesorii. Termenul de
exercitare şi reguli privind judecata.... ................. ..................................439
8.4. Măsuri pentru conservarea bunului posedat................................. 440
Secţiunea a 9-a. Procedura ofertei de plată şi consemnaţiunii......... 441
9.1. Sediul materiei. Noţiune. Condiţii de valabilitate ............................ 441
9.2. Procedura ofertei de plată şi efectele e i........................................ 441
Secţiunea a 10-a. Procedura ordonanţei de plată...............................443
10.1. Sediul materiei. Domeniul de aplicare. Somarea debitorului.... 443
10.2. Instanţa competentă şi sesizarea e i........ ..................................... 443
10.3. Reguli privind judecata. Durata procedurii.................................. 444
10.4. Cererea în anulare. Titlul executoriu............................................ 445
Secţiunea a 11-a. Procedura cu privire la cererile de valoare redusă ... 446
11.1. Sediul materiei. Domeniul de aplicare. Caracterul alternativ.... 446
11.2. Instanţa competentă şi declanşarea procedurii........................... 446
11.3. Desfăşurarea procedurii ............................................................. 447
22
22. 11.4, Soluţionarea cererii. Căile de ata c.......................... ................... 448
Secţiunea a 12-a. Evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fără
drept................................ ........................................ .................. ................ 448
12.1. Sediul materiei. Domeniul de aplicare. Caracterul facultativ.... 448
12.2. Reguli privind competenţa şi citarea.............. ........ ................ 450
12.3. Notificarea locatarului şi ocupantului. Evacuarea voluntară ...... 451
12.4. Reguli privind procedura de evacuare judiciară..................... . 453
12.5. Dispoziţii speciale privind evacuarea..................................... 457
Secţiunea a 13-a. Procedura privitoare la înscrierea drepturilor
dobândite în temeiul uzucapiunii......................................................... . 457
13.1. Sediul materiei. Domeniul de aplicare.................................. . 457
13.2. Sesizarea instanţei competente.................................................. . 460
13.3. Reguli privind judecata şi căile de a ta c....................................... 462
13.4. înscrierea în cartea funciară a dreptului uzucapat.............. . 463
Secţiunea a 14-a. Procedura refacerii înscrisurilor şi hotărârilor
dispărute................................ 464
14.1. Sediul materiei. Distincţii.............................................................. . 464
14.2. Refacerea dosarelor sau înscrisurilor în cauzele în curs de
soluţionare.............................................................................. 464
14.3. Refacerea hotărârilor dispărute................................. ................. 465
Secţiunea a 15-a. Cauţiunea judiciară....................... . 467
15.1. Stabilirea cauţiunii şi depunerea e i............................................. 467
15.2. Procedura de stabilire a cauţiunii. Restituirea acesteia.... ....... 468
întrebări............................ 469
Grile şi speţe.................. 469
Modele de cereri şi alte acte de procedură ........ ................................... 474
Capitolul XL Drept execuţional c iv il........................................... . 511
Secţiunea 1. Consideraţii generale privind executarea silită ............ 511
1.1. Definirea executării silite. Sediul m ateriei...................... . 511
1.2. Participanţii ia executarea silită ............................................... . 512
1.3. Sinteză privind organizarea şi exercitarea profesiei de executor
judecătoresc ................................................. ................................ 515
1.3.1. Rolul executorilor judecătoreşti. Condiţii necesare pentru
a fi executor. Biroul executorului judecătoresc ............................ 515
1.3.2. Competenţa executorilor judecătoreşti. Conexarea
executărilor.............. ................................................. ..................... 516
1.3.3. Recuzarea executorilor.............. ......... ............................... 517
1.3.4. încetarea calităţii de executor. Suspendarea exercitării
funcţiei .............. ..............................................518
1.3.5. Drepturile şi îndatoririle executorilor.................................. 518
1.3.6. Reguli privind răspunderea disciplinară ............................ 519
1.3.7. Structurile organizatorice şi de conducere ale profesiei... 520
23
23. 1.4. Modalităţile de executare şi obiectul executării........................... 522
1.5. Pornirea şi încetarea executării silite. Incidente în cursul
executării...................... ................................................ ..................... ...... 524
1.6. Contestaţia la executare.................................................................. 529
1.7. Depunerea cu afectaţiune specială................................................ 532
1.8. întoarcerea executării....................................................... ........ ....... 533
Secţiunea a 2-a. Executarea silită directă ............................................ 534
2.1. Noţiune. Dispoziţii generale............................................................ 534
2.2. Predarea silită a bunurilor m obile.................................... ...............535
2.3. Predarea silită a bunurilor im obile..... .................... ........................ 535
2.4. Executarea silită a altor obligaţii de a face sau de a nu face.
Dispoziţii com une...................... ............................................................... 537
2.5. Executarea hotărârilor referitoare la minori sau la măsuri privitoare
la m inori......................................................................................................538
Secţiunea a 3-a. Executarea silită indirectă...................................... 539
3.1. Urmărirea silită m obiliară.................................... ............................ 539
3.1.1. Sediul materiei. Noţiune......................... ...........................539
3.1.2. Identificarea şi sechestrarea bunurilor............................ . 539
3.1.3. Valorificarea bunurilor......................................................... 540
3.1.4. Remiterea sau distribuirea sum ei......... ............................ 542
3.2. Poprirea......................................................... ..................................... 543
3.2.1. Sediul materiei. Noţiune. Subiectele popririi.................... 543
3.2.2. înfiinţarea popririi. Obligaţiile terţului poprit.............. . 544
3.2.3. Validarea popririi......................................... ........ .............. 545
3.2.4. Desfiinţarea popririi.... ....... ............................... ................. 545
3.3. Urmărirea fructelor neculese şi a fructelor prinse de rădăcini..... 546
3.3.1. Sediul materiei. Condiţii.............. ....................................... 546
3.3.2, Vânzarea bunurilor............................................................... 546
3.4. Urmărirea veniturilor generale ale imobilelor................................ 547
3.4.1. Sediul materiei. Noţiune.... .................. .............................. 547
3.4.2. Reguli privind cererea de urmărire şi încuviinţare a
executării.................................................................... 547
3.4.3. Predarea bunurilor administratorului-sechestru. Atribuţiile
acestuia.................................................... 547
3.4.4. încetarea urm ăririi........................ ....... ........ ....................... 548
3.5. Urmărireasilită imobiliară......... ...........................................................548
3.5.1. Sediul materiei. Noţiune ....................................... ...............548
3.5.2. Cererea de urmărire şi încuviinţarea acesteia ................. 549
3.5.3. Valorificarea bunurilor......... ....................................... ........ 549
3.5.4. Actul de adjudecare.............. .................... ........................ 551
3.5.5. Particularităţile vânzării......... .................... ................ 551
3.5.6. Remiterea sau distribuirea sum ei.................... ....... 552
Secţiunea a 4-a. Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti
străine................. 552
24
24. 4.1. Consideraţii preliminare............................................... ................. . 552
4.2. Reguli aplicabile în lipsa unui tratat................................................ 552
4.2.1. Recunoaşterea hotărârilor străine.....................................552
4.2.1.1. Recunoaşterea de plin drept................ ..................... 552
4.2.1.2. Condiţii pentru recunoaşterea altor hotărâri .......... 553
4.2.1.3. Cazurile în care recunoaşterea poate fi refuzată .... 553
4.2.1.4. Instanţa competentă şi sesizarea e i.................. . 554
4.2.1.5. Reguli privind soluţionarea.................................... 554
4.2.2. Executarea hotărârilor străine............................................ 554
4.2.2.1. Când se pune problema. Instanţa competentă.
Condiţii..................... ................................................................... 554
4.2.2.2. Cererea de exequator................................................. 555
4.2.2.3. Emiterea titlului executor............................................. 555
4.3. Reguli aplicabile în relaţiile cu statele membre ale Uniunii
Europene...................................... 556
4.4. Reguli aplicabile în raporturile cu statele nemembre ale Uniunii
Europene................................. 556
întrebări...................................... 558
Grile şi speţe................................ 559
Modele de cereri şi alte acte de procedură............ .............................. 563
Capitolul XII. A rb itra ju l................ 589
Secţiunea 1. Consideraţii generale privind arbitrajul ................. . 589
1.1. Sediul m ateriei.................................................... ............................. 589
1.2. Domeniul de aplicare .............................................. ...........................590
1.3. Caracteristici................. .................................................................... 591
Secţiunea a 2-a. Convenţia arbitrală............... ..................................... 592
2.1. Forma scrisă. Felurile convenţiei............... ................................. . 592
2.2. Clauza compromisorie........................................................ ............ 593
2.3. Compromisul.......................... .................... ..................................... 593
2.4. Efectele convenţiei................... ......................................... ............... 593
Secţiunea a 3-a. Arbitrii. Constituirea tribunalului arbitrai............. . 594
3.1. Cine poate fi arbitru. Numărul arbitrilor......................................... 594
3.2. Numirea, revocarea şi înlocuirea arbitrilor. Recuzarea ........ ....... 595
3.3. Răspunderea arbitrilor.......... .......................... ....... ........ ............... 596
Secţiunea a 4-a. Sesizarea tribunalului arbitrai. Acte de procedură.
Locul arbitrajului...................................................................... ......... . 596
4.1. Cererea de arbitrare...................................................................... 596
4.2. întâmpinarea şi cererea reconvenţională................................... 597
4.3. Comunicarea actelor de procedură.............. ................................ 597
4.4. Locul arbitrajului.................. ............................................................. 598
Secţiunea a 5-a. Procedura arbitrală ......................................... ........... 598
5.1. Fixarea termenului şi regulile după care se face judecata........ 598
25
25. 5.2. Limba în care se desfăşoară litigiul.................................................598
5.3. Reprezentarea şi asistarea............................................................ 599
5.4. Probele în litigiile arbitraie................................................................ 599
5.5. Excepţii .......................................................................... ......................600
5.6. Măsuri asigurătorii şi provizorii......................................................... 600
5.7. încheierile de şedinţă....................................................................... 600
Secţiunea a 6-a. Termenul arbitrajului. Hotărârea arbitrată............ . 601
6.1. Termenul arbitrajului............................................... ......................... 601
6.2. Deliberarea .......................................... .................... ......................... 601
6.3. Hotărârea arbitrală şi comunicarea e i....................................... . 602
6.4. Cheltuielile arbitraie .................................................... .............. 603
6.5. Lămurirea, completarea şi îndreptarea hotărârii arbitraie ............ 603
6.6. Păstrarea dosarului......................................................................... 604
Secţiunea a 7-a. Desfiinţarea hotărârii arbitraie................................. 604
7.1. Acţiunea în anulare. Motive .................................................. ............604
7.2. Termen de exercitare şi competenţă de soluţionare ....... ....... . 605
Secţiunea a 8-a. Reguli generale privind arbitrajul instituţionalizat... 606
Secţiunea a 9-a. Arbitrajul internaţional............................................... 607
9.1. Când arbitrajul este internaţional. Dispoziţii aplicabile................ 607
9.2. Reguli privind convenţia arbitrală şi arbitrii. Dreptul aplicabil 608
9.3. Particularităţi privind procedura...................................................... 608
Secţiunea a 10-a. Recunoaşterea şi executarea hotărârilor arbitraie
străine....................... ........ ............................. .......................................... 609
10.1. Sediul m ateriei................................................................................ 609
10.2. Solicitarea recunoaşterii şi executării. Suspendarea cererii.... 610
10.3. Cazuri în care se poate respinge cererea de recunoaştere şi
executare.... .................................. ............................................... ............ 610
10.4. Particularităţi privind judecata....................................................... 611
întrebări...... ................................................................................................ 611
Grile şi speţe........................ ...................................................... .............. 611
Modele de acte specifice....................... ......... ........................................ 614
Capitolul XIII. Drept n o ta ria l............................................................ . 617
Secţiunea 1. Consideraţii generale privind instituţia notariatului....... 617
1.1. Justificarea activităţii notariale............... ........................................ 617
1.2. Naşterea şi evoluţia instituţiei notariatului. Sediul m ateriei......... 619
1.3. Organele care îndeplinesc activitatea notarială şi competenţa lo r.. 620
1.3.1. Competenţa notarului public.............................................. 621
1.3.2. Competenţa altor instituţii................................................... 623
Secţiunea a 2-a. Organizarea activităţii notarilor publici.... ............... 624
2.1. Organizarea şi funcţionarea birourilor notarilor publici şi a
societăţii profesionale notariale. Arhiva şi evidenţa activităţii..............624
26
26. 2.2. Numirea ca notar. Încetarea calităţii. Suspendarea din
exerciţiul funcţiei........ ......... ................ ............................................... 626
2.2.1. Numirea ca notar public. Incompatibilităţi......................... 626
2.2.2. Notarul stagiar...................................................................... 628
2.2.3. încetarea şi suspendarea calităţii de notar public........... 629
2.3. Organele reprezentative ale notarilor publici.......................... . 630
2.3.1. Camera Notarilor Publici.................................................... 630
2.3.2. Uniunea Naţională a Notarilor Publici............................... 634
2.4. Statutul notarilor publici..................... ...............................................641
2.4.1. Poziţia notarului public........................................................ 641
2.4.2. Drepturile notarilor publici.... ................... ................. ........ 643
2.4.3. îndatoririle notarilor publici. Răspunderea civilă. Reguli
deontologice........................ 644
2.4.4. Răspunderea disciplinară a notarilor publici.................... 646
2.4.5. Procedura medierii şi arbitrajului pentru soluţionarea
litigiilor interprofesionale................................. 649
Secţiunea a 3-a. Procedura actelor notariale.......................................650
3.1. Reguli comune tuturor actelor notariale..................... ................... 650
3.1.1. Constatarea identităţii, domiciliului şi capacităţii părţilor... 650
3.1.2. Redactarea înscrisurilor şi îndeplinirea actelor notariale .... 651
3.1.3. încheierea de constatare a actului notarial sau de
respingere. îndreptarea şi completarea lu i.................................. 654
3.2. Autentificarea actelor....................................... 655
3.2.1. Precizări privind actele autentice notariale...................... 655
3.2.2. Identificarea părţilor şi luarea consimţământului............. 656
3.2.3. Autentificarea testamentelor............... 656
3.2.4. întocmirea actului autentic şi efectele s a le ...................... 658
3.3. Procedura succesorală............ ....................................................... 660
3.3.1. Deschiderea procedurii. Competenţa. Efectuarea
inventarului................. 660
3.3.2. înregistrarea cauzei succesorale şi citarea părţilor.........661
3.3.3. Atribuţiile notarului.............. ................. ................................662
3.3.4. Suspendarea procedurii succesorale notariale..................662
3.3.5. încheierile întocmite de notar.............. ...............................663
3.3.6. Certificatele eliberate de notar............ ............................... 664
3.3.7. Procedura lichidării pasivului succesoral.......................... 666
3.4. Procedura apostilei şi supralegalizării actelor notariale............... 667
3.5. Legalizarea semnăturilor şi a sigiliilor..............................................668
3.6. Dare de dată certă înscrisurilor..................................................... . 668
3.7. Certificarea unor fapte............ ........................................ .............. 669
3.8. Legalizarea copiilor de pe înscrisuri................................................ 669
3.9. Alte proceduri ............................................................. ....................... 670
A. Efectuarea şi legalizarea traducerilor................................................ 670
B. Primirea în depozit de înscrisuri şi documente................................ 670
27
27. C. Acte de protest al cambiilor, cecurilor şi ai altor titluri ia ordin ....... 671
D. Eliberarea de duplicate ale înscrisurilor notariale............................671
E. Reconstituirea actelor originale ......................................... ;..............671
3.10. Respingerea unui act sau a unei proceduri notariale................ 671
3.11, Controlul activităţii notariale.......................................................... 672
întrebări .................... ................................................................................. 673
Grile şi speţe............................................................................. ................ 673
Modele de cereri şi alte acte notariale. Registre notariale................. . 676
ANEXĂ - Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind
taxele judiciare de tim bru......................................................................... 693
28
28. Capitolul I. Consideraţii generale privind
procesul civil şi Dreptul procesual civil
Secţiunea 1« Procesul civil - mijloc de înfăptuire
a justiţiei
1.1. Forma, materia şi metoda procesului
în măsura în care conflictele apărute în circuitul civil nu se rezolvă pe
căi prejurisdicţionale, este nevoie ca cel interesat să se adreseze organelor
justiţiei. Modalitatea specifică prin care justiţia se înfăptuieşte este procesul
civil, iar modul de organizare şi desfăşurare a procesului civil va forma
obiectul cercetării noastre în cadru! acestui curs. Socotim însă necesar şi util
ca în acest capitol introductiv să oferim o imagine de ansamblu asupra pro-
cesului, pentru ca apoi, cu ajutorul elementelor care se desprind din această
prezentare, să şi definim procesul civil. Pentru scopul urmărit ni s-a părut
foarte sugestiv modul de abordare a! lui Raymond Martin din monografia sa
consacrată Teoriei generale a procesului, în care analizează comparativ pro
cesul civil, procesul penal şi procesul administrativ1, astfel că îl vom urma,
racordându-l desigur la dispoziţiile procesuai-civile din legislaţia românească.
T.I.l. Formaprocesului
Din punct de vedere etimologic, prin proces se înţelege mers,
evoluţie, dezvoltare, desfăşurare a unui fenomen, a unui eveniment etc2.
Nu se îndepărtează prea mult de acest înţeles obişnuit nici noţiunea de
1R. Martin, Théorie générale du proces (Droit processuel), E. J. T., Semur~en-Auxois, 1983, p. 4-11.
A se vedea pentru o tratare în doctrina românească, M. Condoiu, Procesul civil. Forma, materia şi
metoda, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2009.
2F. Marcu, C. Maneca, Dicţionar de neologisme, Ed. Academiei, Bucureşti, 1978, p. 870.
29
29. proces în înţeles tehnic, juridic, deoarece şi aceasta presupune o evoluţie
de la sesizarea instanţei şi până la actul final al judecăţii, care este
hotărârea. între cele două puncte extreme se situează dezbaterile, O atare
desfăşurare evoluează cu ajutorul şi pe baza unor acte de procedură, care
sunt astfel ordonate de lege, încât să asigure finalitatea procesului, care
constă în pronunţarea unei hotărâri. Aşa fiind, vorbind de forma procesului
trebuie să avem în vedere trei momente: sesizarea instanţei, dezbaterile
şi hotărârea.
A. Sesizarea instanţei
Două vechi adagii - ludex ne procedat ex oficio şi Nemo iudex sine
adore - sunt de natură să reflecte foarte sugestiv regula care guvernează
activitatea instanţelor, şi anume că judecătorul nu se poate sesiza singur, nu
se poate autoînvesti cu soluţionarea unui proces civil. Dovadă poate a
măreţiei sale, se spune că judecătorul aşteaptă procesul, nu îl provoacă. Aşa
fiind, procesul trebuie deschis de acea persoană care pretinde că i s-a
încălcat sau nesocotit dreptul subiectiv civil ori care nu-şi poate realiza
interesul decât pe calea justiţiei. Această persoană poartă denumirea de
reclamant, iar faptul că are rolul de a declanşa procesul produce şi alte
consecinţe procedurale, cu privire la alegerea instanţei competente, fixarea
cadrului în care se va desfăşura procesul, sarcina probei etc.
în mod excepţional, instanţa poate acţiona şi din oficiu, dar pentru
aceasta este nevoie de o prevedere legală expresă, cum se întâmplă, în cazul
punerii sub interdicţie (art. 165 şi 111 NCC), în cazul divorţului, când instanţa
trebuie să se pronunţe din oficiu cu privire la exerciţiul autorităţii părinteşti
asupra copiilor minori, asupra contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere
şi educare a copiilor şi asupra numelui pe care îl vor purta soţii după divorţ
(art. 918 NCPC), precum şi în cazul exercitării din oficiu a acţiunii civile în
procesul penai, dacă este vorba de persoane fără capacitate de exerciţiu sau
cu capacitate de exerciţiu restrânsă (art. 17 C. proc. pen.)3. Se spune că în
asemenea cazuri judecătorul pierde ceva din măreţia sa, deoarece coboară
din jilţul specific, transformându-se în administrator, în participant la înda
toririle executive ale statului.
Pe de altă parte, este de reţinut de la început că în cazurile anume
prevăzute de lege procesul civil poate fi pornit şi de alte persoane sau organe
decât cel care se pretinde titularul dreptului sau al interesului care se poate
realiza numai pe calea justiţiei. Este suficient deocamdată să ne referim, cu
titlu de exemplu, la procuror care, potrivit art. 92 alin. 1 NCPC, poate porni
acţiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi
intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale
dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.
3în Noul Cod de procedură penală, adoptat prin Legea n.r, 135/2010, dar neintrat până în acest moment
în vigoare, aceeaşi soluţie se regăseşte în art. 19 alin. 3.
30
30. B. Dezbaterile
Sesizarea instanţei de către reclamant este necesară pentru
declanşarea procesului, dar nu şl suficientă, deoarece în procesul contencios
în care se dispută un drept, judecătorul nu poate rezolva litigiul numai pe baza
cererii reclamantului, ci trebuie să cheme în faţa sa şi persoana despre care
se pretinde că ar fi încălcat dreptul şi care se numeşte pârât. La un loc, recla
mantul şi pârâtul poartă denumirea de părţi, iar dezbaterile le oferă posibili
tatea să-şi susţină şi să dovedească pretenţiile, respectiv apărările.
Dezbaterea dintre părţi este condusă şi controlată de judecătorul sub
ochii căruia se desfăşoară, care este însă ţinut şi el de respectarea unor prin
cipii fundamentale pe care le vom examina în capitolul următor.
C. Hotărârea
Hotărârea este actul prin care se finalizează procesul, reprezintă deci
scopul urmărit, ce imprimă întregului - procesul civil - raţiunea de a fi4. Ea
reprezintă opera judecătorului, o operă deosebit de complexă, după cum vom
vedea. Aşa fiind, hotărârea este un comandament izvorât din imperium, acea
parte din puterea statală ai cărei deţinător este judecătorul - puterea de exe
cutare silită, exprimată în formula executorie, înscrisă în încheierea de
încuviinţare a executării silite care se îmbină cu forţa publică, pentru a
asigura executarea silită a hotărârii, în cazul în care cei care a pierdut procesul
nu o execută de bunăvoie. Această putere deosebeşte pe judecător de arbitru.
Dar, hotărârea nu este numai un comandament, ci şi un raţionament
care se obţine printr-o dezbatere. Mai exact, comandamentul urmează
raţionamentului, pentru a-1 încorona şi a-i imprima forţa executorie. Altfel spus,
deşi ordonă, dispune în legătură cu litigiul adus în faţa sa, judecătorul nu face
acest lucru în mod discreţionar. El dispune în conformitate cu legea, astfel că
puterea sa nu este voinţă pură, ci exprimă dreptul şi îl impune. Deci, conţinutul
hotărârii este rodul raţionamentului prin care judecătorul supune o speţă
determinată regulii generale, regulii de drept5. Evoluţia acestui raţionament
reprezintă motivarea hotărârii. Câştig al Revoluţiei franceze începută ia 1789,
motivarea hotărârii este necesară pentru a o face înţeleasă şi acceptată de
părţi, dar şi pentru a permite, când este cazul, instanţelor superioare să ve
rifice dacă nu există lacune sau contradicţii în raţionamentul judecătorului.
Cu toate acestea, există uneori tendinţa de a renunţa la motivarea hotărârii,
pentru a se spori operativitatea judecătorilor şi a se asigura o mai rapidă
punere în executare a hotărârilor, dacă împotriva lor nu se exercită căile de
atac. A existat şi la noi o astfel de încercare prin O.G. nr. 13/1998, care a fost
abrogată însă prin O.U.G. nr. 290/2000 şi, deci, în prezent există obligativi
tatea motivării hotărârilor (art. 425 alin. 1 lit. b NCPC).
4R. Martin, op. cit, p. 4.
5 Nerespectarea hotărârii judecătoreşti constituie infracţiune - vezi pentru o aplicaţie C. A. Craiova,
dec. pen. nr. 1377/2001 cu nota (I) A.V. Popa şi nota (II) V. Pătulea, Dreptul nr. 12/2002, p. 225-237.
31
31. 1.1.2 Materiaprocesului
De regulă, procesul civil se ocupă de un conflict între doi adversari:
reclamant şi pârât. Deci, materia, substanţa procesului este obiectul unui
atare conflict, o opoziţie de interese anterioară formulării sale juridice, cores
punzând conceptului de litigiu6. Judecătorul este chemat să intervină în acest
litigiu, în care se confruntă două pretenţii, venind de la doi subiecţi egali, şi
să îl stingă. Triunghiularitatea procesului conferă legitimitate judecătorului:
îndepărtarea, oricât de mică, uşoara deosebire pe care o introduce între
voinţă şi înfăptuirea ei; „medierea“ pe care o face judecătorul constrânge
părţile în proces să-şi „spună“ situaţia, să-şi justifice, în limbaj obişnuit, dar şi
într-o formă juridică, comportarea şi „dreptatea proprie“7. După cum am pre
cizat, însă, judecătorul nu decide la întâmplare, ci, pentru a stabili adevăratul
raport între subiecţii aflaţi în conflict, acţionează în conformitate cu legea.
Legea stabileşte un raport între creditor şi debitor, între proprietar şi
ceilalţi, între soţ şi soţie, între părinte şi copil, între consumator şi producător,
între patron şi salariat etc. Ea fixează ce datorezi celuilalt şi ce îţi datorează
el. Aşadar, raportul civil stabilit de lege este în esenţa sa conflictuai, include
un conflict real, imanent, substituindu-se raportului de forţă sau înşelătoriei.
Deci, „litigiul“ nu constituie un accident al societăţii civile, dar, de regulă, el
nu ajunge în faţa judecătorului, pentru că se soluţionează în formă prejuridică,
fie printr-un compromis tacit, care uneori nici nu este formulat, nu este
conştient, fie prin mediere sau printr-un compromis care îmbracă forma
tranzacţiei când, prin concesii reciproce, se evită procesul.
Recurgerea la judecător, aşadar, este şi rămâne încă un „ultimum
refugium“ 8. în măsura în care totuşi se ajunge la sesizarea judecătorului,
legea procesuală organizează cadrul în care se va desfăşura lupta dintre părţi
şi anume procesul. în acest fel, procesul civil constituie expresia pură,
desăvârşită a litigiului, deoarece contradictorialitatea se află atât la nivelul
formei (dezbaterea), cât şi la nivelul materiei (litigiul) şi, deci, în cazul proce
sului civil materia îşi regăseşte forma.
Pentru a fi înţeleasă mai bine această caracterizare, o să ne referim pe
scurt la procesul penal, care nu este atât de perfect din acest punct de
vedere, deoarece el nu aduce faţă în faţă două părţi între care să existe o
neînţelegere cu privire la un drept subiectiv şi, deci, contradictorialitatea există
numai la nivelul formei (dezbaterea)9. între acuzator şi acuzat nu există un
raport social anterior, între ei nu există niciun litigiu material, ci doar la nivelul
procedurii penale, relaţia lor este pur procesuală. Confruntarea dintre
6R. Martin, op. cit., p. 5-7.
7F. Ost, Jupiter, Hercule, Hermes: trois modèles du juge, în vol. La force du droit. Panorama de
débats contemporaines (coord. P. Bouretz), Ed. Esprit, Paris, 1991, p. 267.
8M. Stomie, (ed), Raprochement du Droit judiciaire de l’Union Européene, Ed. Kluwer, 1994, p. 3.
9R. Martin, op. cit-, p. 7.
32
32. acuzator şi acuzat este regizată după o procedură contradictorie, în vederea
creării posibilităţii de dezbatere, dar litigiul, spre deosebire de procesul civil,
apare ca un artificiu. Dar, acest artificiu este necesar pentru ca inculpatul să
nu depindă de bunul plac al procurorului sau judecătorului, ci să dispună de
mijloace de apărare, în condiţii de contradictoria!itate10.
Revenind la procesul civil, este necesar să precizăm că şi în această
materie există situaţii în care calea justiţiei este obligatorie, deşi nu există
conflict, cum ar fi procedura necontencioasă sau asigurarea probelor pe cale
principală.
1.1.3. Metoda procesului
După cum am arătat, procesul se finalizează printr-o hotărâre. Aceasta
trebuie să exprime adevărul, deoarece ea dobândeşte autoritate de lucru
judecat şi nu mai poate fi contestată. Mai exact spus, hotărârea este
prezumată a exprima adevărul, această ficţiune fiind necesară pentru secu
ritatea circuitului civil şi funcţionarea aparatului judiciar. Dar, cum se ajunge
la acest adevăr?11 De regulă, activitatea judecătorului este prezentată ca un
silogism categoric, în care premisa minoră o constituie faptele, premisa
majoră - legea, iar concluzia - hotărârea. Deci, pronunţarea hotărârii nu este
rezultatul capriciilor judecătorului sau al unei tresăriri morale a conştiinţei sale,
care îl conduce la echitate, ci este rezultatul aplicării legii, stabilite de
judecător, la situaţia de fapt, pe care de asemenea o determină judecătorul,
pe bază de probe. Aceste căutări ale judecătorului, operaţii raţionale, sunt
totuşi parţial aleatorii, deoarece ei este pus să aleagă între mai multe
posibilităţi, şi de aceea în literatură se spune că judecătorul stabileşte
adevărul judiciar, care nu este un adevăr logic absolut, ci reprezintă cea mai
probabilă soluţie dintr-o serie de soluţii posibile. în orice caz, silogismul nu
este suficient pentru a explica activitatea complexă a judecătorului, deoarece
ei intervine numai în momentul deliberării, or, aşa cum vom arăta îndată, mai
întâi trebuie puse premisele.
în sistemul nostru procesual, art 22 alin. 2 NCPC prevede că judecătorii
sunt datori să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi adevărul
şi pentru a preveni orice greşeală în cunoaşterea faptelor. în acest scop,
10Prezentând această concepţie pentru a înţelege mai bine specificul procesului civil, nu trebuie uitat
că în doctrina românească penală actuală se face distincţia între raporturile juridice de conformare,
creaţie a legii penale, în care, pe de o parte subiectul principal este statul, iar subiect adiacent persoana
fizică sau juridică titulară a valorii sociale ocrotite, iar pe de altă parte, subiect este persoana fizică
nedeterminată, căreia norma de drept penal i se adresează cu obligaţia de a avea conduita pe care o
prescrie, şi între raporturile juridice de conflict, care se nasc în momentul săvârşirii infracţiunii - a se
vedea C. Buîai, Dreptul penal român. Partea generală, Voi. I, Casa de edit, şi presă „Şansa“,
Bucureşti, 1992, p. 45-50; C-tin Miirache, Drept penal român. Partea generală, Casa de edit. şi
presă „Şansa“, Bucureşti, 1995, p. 35-40; C-tin Mitrache, C. Mitrache, Drept penai român. Partea
generală, Ed. Universul. Juridic, Bucureşti, 2005, p. 57.
n R. Martin, op. cit., p. 9-1.1 şi 43-52.
33
33. legea stabileşte pentru judecător un rol activ, în cadrul căruia are datoria de
a pune în discuţia părţilor orice împrejurări de fapt sau de drept care să ducă
la dezlegarea pricinii şi de a ordona probele pe care le va găsi de cuviinţă,
chiar dacă părţile se împotrivesc. Pe de altă parte, administrarea probelor se
face conform principiului nemijlocirii, deci între judecător şi faptele ce urmează
să fie stabilite nu există intermediari. în sfârşit, toate probele administrate se
apreciază în mod liber, potrivit intimei convingeri a judecătorului.
în ceea ce priveşte metoda pentru obţinerea adevărului, se dă uneori
preferinţă metodei deductive12, iar alteori metodei dialectice în descrierea lui
Aristotel, deci raţionamente referitoare la o serie de soluţii posibile13. Metoda
dialectică nu exclude însă nici ea silogismul14. Pentru a se evidenţia mai bine
metoda procesului vom reveni pe scurt asupra apariţiei şi desfăşurării proce
sului, luând ipoteza în care partea nu se adresează personal judecătorului,
ci printr-un ait specialist - avocatul.
Când litigiul nu poate fi rezolvat pe cale amiabilă, cei interesat va lua
iniţiativa procesului. în primul rând, se va adresa unui avocat care cunoaşte
limbajul dreptului şi poate dialoga cu judecătorul. Ei îi va relata evenimentul
care îl determină să recurgă la calea justiţiei, iar avocatul va selecta numai
elementele pertinente din punct de vedere juridic, transformând evenimentul
în caz, într-o speţă la care va raporta regulile de drept adecvate realizării
pretenţiilor, deci un model juridic. Dar, cazul se construieşte şi el din perspec
tiva modelului juridic presupus a se aplica. Teoretic, în raţionamentul pe care-l
face avocatul se pot distinge faza construcţiei cazului şi a modelului juridic,
însă în practică aceste două etape sunt simultane şi complementare,
adecvându-se una alteia. Pe baza acestei construcţii, care îmbracă forma
cererii de chemare în judecată, reclamantul, prin apărătorul său, va declanşa
procesul.
Cel chemat în judecată se va adresa la rândul lui unui avocat, care, pe
baza aceluiaşi eveniment, va construi un alt caz şi va aplica la el regulile de
drept care să ducă la un rezultat, cel puţin în parte, diferit, adică va propune
modelul juridic al apărării, printr-un act de procedură care poartă denumirea
de întâmpinare.
Deci, atât în cazul reclamantului, cât şi al pârâtului, suntem în prezenţa
unor raţionamente juridice, avocaţii părţilor fiind adevăraţi judecători ai aces
tora, deoarece pe baza declaraţiilor lor stabilesc situaţia de fapt, la care aplică
regulile de drept corespunzătoare. Desigur, însă, că raţionamentul lor este
lipsit de.autoritatea care se ataşează deciziei judecătorului, singurul care
spune dreptul. Pe de altă parte, raţionamentul avocaţilor este mult mai liber
decât cel al judecătorului, acesta fiind obligat să respecte restricţiile pe care
regulile procesuale îe impun în căutarea soluţiei, îndeosebi contradictoriali-
12M. P. Fabreguettes, La logique judiciaire et l’art de juger, L.G.D.J., Paris, 1926, p. 485.
13R. Martin, op. cit, p. 10.
14J. L. Bergel, Théorie générale du droit, Dalloz, Paris, 1988, p. 268.
34
34. tatea, dreptul de apărare şi disponibilitatea. De aceea, în doctrină raţiona
mentul judecătorului este calificat ca judiciar15.
în momentul începerii procesului, judecătorul este în faţa unor calificări
care i se propun. El va stabili dacă modelul juridic propus este adecvat speţei,
deci regula probabilă pornind, dacă este cazul, de ia generai la particular;
regula aparţine dreptului public sau dreptului privat; dacă aparţine dreptului
privat poate fi dreptul civil, dreptul familiei, dreptul muncii etc.; dacă este vorba
de drept civil, de exemplu, sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la drepturile
reale, obligaţii, contracte speciale, succesiuni etc16. In prezent, în condiţiile
integrării în Uniunea Europeană, misiunea judecătorului este şi mai complexă,
deoarece în stabilirea regulii probabile trebuie să ţină seama nu numai de
Constituţie şi legislaţia naţională, ci şi de tratatele internaţionale şi regulile
comunitare obligatorii, judecătorul naţional fiind şi un judecător comunitar de
drept comun17. în întreaga această activitate el va fi ajutat de instinct, de
intuiţie, de experienţă, de cultura juridică - rezultat al cunoaşterii dreptului,
precum şi de cunoaşterea precedentelor existente, a jurisprudenţei18. De
asemenea, în stabilirea regulii posibile, judecătorul este ajutat şi de dezba
terile dialectice, contradictorii ale părţilor care îşi vor critica reciproc
construcţiile propuse.
După cum am precizat deja, în această dezbatere poate interveni şi
judecătorul, introducând elemente noi, neinvocate de părţi, fie faptice (ele
mente pertinente cazului), fie de drept, deci ce ţin de modelul juridic. Desigur
însă, că propunerile sale sunt supuse dezbaterii contradictorii a părţilor,
deoarece în această etapă judecătorul este doar un actor al procesului, nu
decide, ci propune alternative posibile ca şi părţile, participă ia dialectică19.
în acelaşi timp, cu alegerea regulii probabile, în cadrul dezbaterilor
judecătorul urmăreşte şi stabilirea situaţiei de fapt, administrând probele
propuse de părţi sau ordonate din oficiu. Deci, şi în cazul judecătorului, la fel
ca în cel al avocaţilor, construirea cazului şi fixarea modelului juridic se
corelează, se întrepătrund.
După administrarea tuturor probelor considerate necesare, părţile pun
concluzii, iar apoi dezbaterile se închid şi judecătorul se retrage pentru deli
berare, trebuind să decidă care este calificarea cea mai corespunzătoare,
pornind de ia probele administrate şi dezbaterile care au avut loc în faţa sa
şi la care, eventual, şi-a adus chiar contribuţia. Perspectiva judecătorului este
diferită însă de cea a avocaţilor, deoarece el nu are în vedere finalizarea unui
15 F. Rigaux, La nature du contrôle de la Cour de Cassation, în J. van Compemolle, Théorie et
pratique de la fonction de juger. Schema du cours et notes de lecture (citată în continuare Notes
de lecture),p. 114.
16H. Motulsky, Principes d’une réalisation méthodique du droit privé, în J. van Compemolle, Notes
de lecture, p. 93-94.
17Ph. Blondel, Le juge et le droit, în vol. Le nouveau Code de procédure civile: vingt ans après,
La documentation française, Paris, 1998, p, 108.
P. Beîlet, Servitudes et libertés du juge, în J. van Compernolle, Notes de lecture, p. 197.
19R. Martin, op. cit., p. 52.
35
35. interes, triumful unei pretenţii, ci obţinerea adevărului. Esenţial în funcţia de
a judeca este ca judecătorul să fie complet „străin“ de litigiu, singura lui relaţie
cu pricina respectivă fiind aceea că ei o judecă. De aceea, independenţa şi
imparţialitatea pe care trebuie să le manifeste nu sunt nişte simple garanţii
aie unei bune justiţii, ci sunt de esenţa însăşi a funcţiei de a judeca20. Deci,
va stabili situaţia de fapt, iar pe baza analizei acesteia şi a dispoziţiilor regulii
posibile, judecătorul va compara rezultatele şi dacă ipoteza se verifică,
înseamnă că a stabilit regula aplicabilă şi poate pronunţa hotărârea21.
Raţionamentele pe care ie face judecătorul combină dialectica şi logica
formală, care este în serviciul dialecticii pentru a asigura raţionamentului pre
cizie, rigoare, certitudine şi obiectivitatea necesară. El va recurge, după caz,
la diferite tipuri de argumente: argumentele de autoritate, argumentele a pari,
a fortiori şi a contrario, argumentul teleologic, psihologic, istoric sau sis
tematic etc22. Aceasta, pentru că în mod necesar, înainte de a fi aplicată,
norma juridică trebuie interpretată şi regula de drept nu se adaptează fără
rezistenţă faptului din speţa concretă23.
Este locui să precizăm, în primul rând, poziţia judecătorului faţă de lege.
Se prevede în art 16 alin. 2 din Constituţie că nimeni nu este mai presus de
lege, iar art. 124 alin. 1 dispune că justiţia se înfăptuieşte în numele legii. Să
însemne asta că judecătorul este chemat să aplice automat legea, fără niciun
drept de apreciere? O atare concepţie este, în general, abandonată,
deoarece judecătorul este chemat să interpreteze norma juridică, să
desprindă sensul exact ai textului legal şi să determine aria sa de aplicare
sub aspectul validităţii în raport cu alte norme juridice, ca şi aplicarea sa în
timp, spaţiu şi cu privire la persoane. Deci, între autorul normei juridice şi des
tinatarul ei, intervine judecătorul care interpretează norma, finalizează opera
legiuitorului, în considerarea situaţiei dintr-o speţă concretă, „creează“ legea
în vederea aplicării sale24. Vom dezvolta ideea în capitolul următor, când vom
examina principiul legalităţii.
Revenind ia rolul judecătorului în etapa deliberării, să reţinem că uneori
situaţia este mai simplă, deoarece alegerea regulii de drept nu prezintă
dificultăţi.
Alteori însă judecătorul este pus şi în situaţia de a aprecia anumite stan
darde - instrument de măsură al comportamentelor şi situaţiilor în termeni de
20G. Wiederkehr, Qu’est-ce qu’un juge?, în vol. Nouveau juge, nouveau pouvoirs? Mélangés en
l’honneur de Roger Perrot, Dalloz, Paris, 1996, p. 582.
23H. Motulsky, loc. cit., p. 99.
22 J. L. Bergel, op. cit., p. 272-275. A se vedea şi N. Popa, M. C. Ereraia, S. Cristea, Teoria generală
a dreptului, Ed. AU Beck, Bucureşti, 2005, p. 254-260.
23Marie-Claire Ponthoreau, La reconnaissance de droits non-écrits par les cours constitutionnelles
italienne et française. Essai sur le pouvoir créateur du juge constitutionnel, Economica, Paris,
1994, p. 17.
24 M. Constantinescu, I. Vida, Metode de interpretare în contenciosul constituţional, Dreptul
nr. 11/2002, p. 61.
36
36. normaiitate ~ cum ar fi: „ordine publică şi bunele moravuri“ (ari. 1, 11 şi 14
NCC); bună-credinţă (art. 14 NCC şi a ri 22 alin. 7 NCPC); dacă partea s-a
comportat ca „un bun proprietar“ (art. 713 NCC - uzufruct; art. 803 NCC -
administrarea bunului altuia) sau dacă bunul a fost folosit cu prudenţă şl
diligenţă (art. 1796 NCC - locaţiune; art. 2148 - NCC - comodat; art, 2140
şi art. 2107 NCC - sechestru convenţional şi depozit); dacă este vorba de
„cruzimi sau injurii grave“ (art. 1023 NCC - revocarea donaţiei) sau de
„purtare abuzivă“ ori „neglijenţă gravă“ sau „atingere gravă a interesului supe
rior al copilului“ (art. 508 NCC - decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti);
dacă măsura care urmează a se lua este în „interesul superior al copilului“
(art. 396 - divorţ şi art. 452 NCC - adopţie). Aceste noţiuni suple, din punct
de vedere substanţial, permit aprecierea faptelor cu dreptul pozitiv fie direct,
fie corijând intervenţia altor principii. Funcţional, ele joacă, faţă de noţiunile
rigide, rolul unei articulaţii de dilatare sau a unui teren de azi! pentru situaţii
de fapt noi. Ele îl ajută pe judecător să nu reţină decât faptele corespunzând
calificării care comandă aplicarea unei reguli determinate25. în doctrină26 se
subliniază că tendinţa este netă în legislaţia contemporană de a multiplica,
mai ales în materie economică şi socială, criteriile de acest gen, care prezintă
avantajul de a fi, prin nedeterminarea lor, noţiuni evolutive pe care judecătorul
trebuie să le actualizeze. Desigur, calificarea, dată de judecător şi nu de lege,
devine în aceste cazuri o operaţie mai complexă. în aprecierea unor
asemenea standarde, judecătorul este ţinut uneori să recurgă şi la norme
extrajuridice - uzanţe profesionale, norme tehnice, reguli deontologice, norme
de bună practică, reguli morale, convenţii colective etc.
Pe de altă parte, judecătorul face o operă personală nu numai în cazul
standardelor, ci şi atunci când constată o lacună a legii şi este nevoit să
recurgă ia analogia dreptului sau analogia legii, precum şi atunci când legea
lasă măsura ce urmează a fi luată la aprecierea judecătorului (stabilirea sau
acordarea unui termen, a unei sancţiuni, a unei despăgubiri etc.)27.
Datorită faptului că în asemenea cazuri activitatea judecătorului nu se
reduce la aplicarea mecanică a legii, se vorbeşte de „puterea discreţionară“
sau „puterea suverană“ ori „puterea creatoare“ a judecătorului. în doctrina
occidentală problema este amplu discutată28, ea se regăseşte şi în literatura
25J. L. Bergel, op. cit., p. 296.
26J. van Compemolle, Vers une nouvelle définition de la fonction de judex: du syllogisme à la
pondération des intérêts, în vol. Nouveau itinéraires en droit. Hommage à François Rigaux, Ed.
Brulyant, Bruxelles, 1983, p. 498-499.
27 P. Orianne, Les standards et les pouvoirs du juge, în J. van Compemolle, Notes de lecture,
p. 176-191. Vezi şi 1. Urs, Criterii de apreciere a prejudiciilor morale şi a despăgubirilor băneşti
pentru repararea daunelor morale, Dreptul nr. 4/1998, p. 24-35.
28A se vedea pentru o sinteză a doctrinei şi jurispmdenţei franceze, T. Barthouil, Essai sur la notion
de pouvoir discrétionnaire des juges du fond en droit privé, în Revue de la Recherche Juridique,
Droit prospectif nr. 2/1992, p. 1-53 şi nr. 3/1992, p. 620-651.
37
37. românească mai veche, chiar dacă nu este exprimată atât de direct29, iar
relativ recent, a fost pusă în mod tranşant, în corelaţie chiar cu exigenţele
statului de drept30. Prin puterea discreţionară a judecătorului s-ar înţelege
facultatea, oferită de lege, de a alege, după aprecierea sa, între mai multe
soluţii posibile, aplicabile la speţa concretă. Această posibilitate a
judecătorului este consecinţa fie a faptului că, astfel cum am arătat mai sus,
legea foloseşte în ipoteza sau dispoziţia normei noţiuni suple, elastice, fie a
faptului că lipseşte ipoteza sau aceasta are un caracter incomplet. Uneori
însă, teza puterii discreţionare a judecătorului nu este acceptată, deoarece
se apreciază că ea nu se conciliază nici cu principiul supremaţiei legii şi nici
cu exigenţa aplicării sale egale tuturor, care rămân proprii regulii de drept31.
Este însă imposibil să se neglijeze această teză care exprimă realitatea, din
moment ce şi în sistemul nostru de drept legea materială sau procesuală lasă
uneori la alegerea judecătorului pronunţarea unei soluţii sau a alteia.
Astfel, în materia dreptului civil: art. 1495 alin. 2 NCC dispune că
instanţa, judecătorul poate stabili un termen de plată atunci când natura
prestaţiei sau locul unde urmează să se facă plata o impune; art. 1541 NCC
stabileşte în ce cazuri judecătorul poate reduce cuantumul penalităţii.
Să vedem câteva exemple şi în materia dreptului procesual: art. 143 -
completul de judecată poate ordona suspendarea judecăţii în cazul strămutării;
art. 66 şi art, 74 alin. 4 NCPC - instanţa poate dispune disjungerea cererii de
intervenţie principală sau a cererii de chemare în garanţie; art. 139 alin. 2 -
conexarea poate fi făcută de judecător, chiar dacă părţile nu au cerut-o;
art. 293 alin. 1 - când una dintre părţi învederează că partea potrivnică deţine
un înscris privitor la pricină, instanţa poate ordona înfăţişarea lui; art. 413 -
instanţa poate suspenda judecata în cele două ipoteze stabilite de text. Sigur
că în încheiere sau în hotărâre se va motiva poziţia adoptată de judecător.
Aceste scurte consideraţii ne îngăduie să observăm că, deşi din punct
de vedere didactic este utilă prezentarea activităţii judecătorului în etapa
deliberării ca un silogism judiciar, în realitate, de cele mai multe ori, activitatea
judecătorului este mult mai complexă şi nu se rezumă la aplicarea automată
a legii la situaţia de fapt stabilită pe bază de probe.
In sfârşit, pentru a încheia această problemă să mai facem o precizare,
în alegerea pe care o face judecătorul pentru pronunţarea soluţiei trebuie să
fie condus de maximalizarea raţionalităţii. Dar, după cum am mai arătat, adec
varea cazului la modelul juridic, a situaţiei de fapt la regula de drept reprezintă
totuşi o operaţiune parţial aleatorie. Aici se strecoară convingerea, retorica.
Convingerea nu uzează numai de raţiune, ci şi de sentiment, emoţie, cultură,
29 De exemplu, E. Herovanu, Principiile procedurei judiciare, Bucureşti, 1932. p. 95-96 şi 344-346
(citat în continuare Principiile).
30 T. Drăganu, Introducere în teoria şi practica statului de drept, Ed. Dacia, CIuj-Napoca, 1992,
p. 186-201. A se vedea şi D. Apostol Tofan, Puterea discreţionară şi excesul de putere al
autorităţilor publice, Ed. AU Beck, Bucureşti, 1999, p. 32-36 şi 347-373.
31P. Orianne, op. cit, p. 189.
38
