174199222 curs-drept-penal-partea-speciala

ION CHIPĂILĂ CRISTINA POPA
GHEORGHE CIOLAN
DREPT PENAL – PARTEA SPECIALĂ
Ediţia a II-a
1

ION CHIPĂILĂ CRISTINA POPA
GHEORGHE CIOLAN
DREPT PENAL
PARTEA SPECIALĂ
Ediţia a II-a
Editura SITECH
Craiova, 2010
3

© 2010 Editura Sitech Craiova
Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate editurii. Orice reproducere integrală sau
parţială, prin orice procedeu, a unor pagini din această lucrare, efectuate fără autorizaţia editoru-lui
este ilicită şi constituie o contrafacere. Sunt acceptate reproduceri strict rezervate utilizării
sau citării justificate de interes ştiinţific, cu specificarea respectivei citări.
© 2010 Editura Sitech Craiova
All rights reserved. This book is protected by copyright. No part of this book may be
reproduced in any form or by any means, including photocopying or utilised any information
storage and retrieval system without written permision from the copyright owner.
Editura SITECH din Craiova este acreditată de C.N.C.S.I.S. din cadrul Ministerului Educa-ţiei
şi Cercetării pentru editare de carte ştiinţifică.
4
Editura SITECH Craiova, România
Str. Romul, Bloc T1, Parter
Tel/fax: 0251/414003
E-mail: sitech@rdslink.ro
ISBN 978-606-530-867-1

CUPRINS
CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND PARTEA SPECIALĂ A
DREPTULUI PENAL ..................................................................................... 11
CAPITOLUL I. INFRACŢIUNI CONTRA SIGURANŢEI
STATULUI ....................................................................................................... 13
I. PREZENTARE GENERALĂ ................................................................... 13
II. ANALIZA JURIDICĂ A INFRACŢIUNILOR CONTRA
SIGURANŢEI STATULUI ..................................................................... 16
1. Trădarea ................................................................................................ 16
2. Trădarea prin ajutarea inamicului ......................................................... 18
3. Trădarea prin transmitere de secrete ..................................................... 20
4. Acţiunile duşmănoase contra siguranţei statului .................................. 22
5. Spionajul ............................................................................................... 23
6. Atentatul care pune în pericol siguranţa statului .................................. 23
7. Atentatul contra unei colectivităţi......................................................... 25
9. Actele de diversiune ............................................................................. 29
10. Subminarea economiei naţionale ........................................................ 30
11. Propaganda în favoarea statului totalitar ............................................ 31
12. Acţiuni împotriva ordinii constituţionale ........................................... 33
13. Complotul ........................................................................................... 33
14. Compromiterea unor interese de stat .................................................. 35
15. Comunicarea de informaţii false......................................................... 36
17. Nedenunţarea ...................................................................................... 38
18. Infracţiuni contra reprezentatului unui stat străin ............................... 39
TEST DE VERIFICARE A CUNOŞTINŢELOR .................................... 40
CAPITOLUL II. INFRACŢIUNI CONTRA PERSOANEI ........................ 42
I. CARACTERIZARE GENERALĂ ............................................................ 42
II. OMUCIDEREA ........................................................................................ 43
1. Omorul .................................................................................................. 43
2. Omorul calificat .................................................................................... 48
3. Omorul deosebit de grav ...................................................................... 54
4. Pruncuciderea ....................................................................................... 58
5. Uciderea din culpă ................................................................................ 60
6. Determinarea sau înlesnirea sinuciderii ................................................ 64
III. LOVIREA ŞI VĂTĂMAREA INTEGRITĂŢII CORPORALE
SAU A SĂNĂTĂŢII ................................................................................ 67
5

1. Lovirea sau alte violenţe ....................................................................... 67
2. Vătămarea corporală ............................................................................. 70
3. Vătămarea corporală gravă ................................................................... 71
4. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art.183 C.pen.) ............ 73
5. Vătămarea corporală din culpă ............................................................. 74
III. AVORTUL .............................................................................................. 76
1. Provocarea ilegală a avortului .............................................................. 76
IV. INFRACŢIUNI CONTRA LIBERTĂŢII PERSOANEI ........................ 78
1. Lipsirea de libertate în mod ilegal ........................................................ 78
2. Sclavia .................................................................................................. 81
3. Supunerea la muncă forţată sau obligatorie .......................................... 82
4. Violarea de domiciliu ........................................................................... 84
5. Ameninţarea ......................................................................................... 85
6. Şantajul ................................................................................................. 87
7. Violarea secretului corespondenţei....................................................... 89
8. Divulgarea secretului profesional ......................................................... 92
V. INFRACŢIUNI PRIVITOARE LA VIAŢA SEXUALĂ ........................ 93
1. Violul .................................................................................................... 93
2. Actul sexual cu un minor ...................................................................... 97
3. Seducţia ................................................................................................ 99
4. Perversiunea sexuală........................................................................... 101
5. Corupţia sexuală ................................................................................. 104
6. Incestul ............................................................................................... 105
7. Hărţuirea sexuală ................................................................................ 106
TEST DE VERIFICARE A CUNOŞTINŢELOR .................................. 108
CAPITOLUL III. INFRACŢIUNI CONTRA PATRIMONIULUI .......... 112
1. Furtul .................................................................................................. 112
2. Furtul calificat .................................................................................... 115
3. Tâlhăria ............................................................................................... 119
4. Pirateria ............................................................................................... 125
5. Abuzul de încredere ............................................................................ 126
6. Gestiunea frauduloasă ........................................................................ 129
7. Înşelăciunea ........................................................................................ 132
8. Delapidarea ......................................................................................... 138
9. Însuşirea bunului găsit ........................................................................ 143
10. Distrugerea ....................................................................................... 144
11. Distrugerea calificată ........................................................................ 147
12. Distrugerea din culpă ........................................................................ 148
6

13. Tulburarea de posesie ....................................................................... 149
14. Tăinuirea ........................................................................................... 151
CAPITOLUL IV. INFRACŢIUNI CONTRA AUTORITĂŢII ................. 157
1. Ofensa adusă unor însemne ................................................................ 157
2. Ultrajul ................................................................................................ 158
3. Uzurparea de calităţi oficiale .............................................................. 160
4. Portul nelegal de decoraţii sau semne distinctive ............................... 161
5. Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri ............................................ 163
6. Ruperea de sigilii ................................................................................ 165
7. Sustragerea de sub sechestru .............................................................. 165
CAPITOLUL V. INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR
ACTIVITĂŢI DE INTERES PUBLIC ........................................................ 170
A. INFRACŢIUNI DE SERVICIU SAU ÎN LEGĂTURĂ CU
SERVICIUL ........................................................................................... 170
1. Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor .............................. 170
2. Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi ................................ 173
3. Abuzul în serviciu contra intereselor publice ..................................... 175
4. Abuzul în serviciu în formă calificată ................................................ 177
5. Neglijenţa în serviciu .......................................................................... 178
6. Purtarea abuzivă ................................................................................. 180
7. Neglijenţa în păstrarea secretului de stat ............................................ 182
8. Conflictul de interese .......................................................................... 183
9. Luarea de mită .................................................................................... 184
10. Darea de mită .................................................................................... 201
9. Primirea de foloase necuvenite ........................................................... 207
10. Traficul de influenţă ......................................................................... 208
B. INFRACŢIUNI CARE ÎMPIEDICĂ ÎNFĂPTUIREA JUSTIŢIEI ....... 212
1. Denunţarea calomnioasă ..................................................................... 212
2. Mărturia mincinoasă ........................................................................... 214
3. Încercarea de a determina mărturia mincinoasă ................................. 217
4. Împiedicarea participării în proces ..................................................... 219
5. Nedenunţarea unor infracţiuni ............................................................ 220
6. Omisiunea sesizării organelor judiciare ............................................. 222
7. Favorizarea infractorului .................................................................... 223
8. Omisiunea de a încunoştinţa organele judiciare ................................. 226
7

9. Arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă ............................................ 228
10. Supunerea la rele tratamente............................................................. 231
11. Tortura .............................................................................................. 233
12. Represiunea nedreaptă ...................................................................... 234
13. Evadarea ........................................................................................... 236
14. Înlesnirea evadării ............................................................................ 238
15. Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti ............................................ 240
16. Reţinerea sau distrugerea de înscrisuri ............................................. 242
C. INFRACŢIUNI CONTRA SIGURANŢEI CIRCULAŢIEI PE
CĂILE FERATE .................................................................................... 244
1. Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea
defectuoasă din culpă ......................................................................... 244
2. Neîndeplinirea cu intenţie a îndatoririlor de serviciu sau
îndeplinirea lor defectuoasă ................................................................ 245
3. Părăsirea postului şi prezenţa la serviciu în stare de ebrietate ............ 245
D. INFRACŢIUNI PRIVITOARE LA REGIMUL STABILIT
PENTRU UNELE ACTIVITĂŢI REGLEMENTATE DE LEGE ........ 249
1. Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor ................................... 249
2. Nerespectarea regimului materialelor nucleare sau radioactive ......... 251
4. Nerespectarea regimului de ocrotirea unor bunuri ............................. 254
5. Exercitarea fără drept a unei profesii .................................................. 256
6. Nerespectarea regimului transportului public rutier ........................... 257
TESTE DE VERIFICARE A CUNOŞTINŢELOR ............................... 259
CAPITOLUL VI. INFRACŢIUNI DE FALS.............................................. 263
I. FALSIFICAREA DE MONEDE, TIMBRE SAU ALTE VALORI ....... 263
1. Falsificarea de monede sau alte valori ................................................ 263
2. Falsificarea de timbre, mărci sau bilete de transport .......................... 266
3. Falsificarea de valori străine ............................................................... 268
4. Deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori .................. 268
II. FALSIFICAREA INSTRUMENTELOR DE AUTENTIFICARE
SAU DE MARCARE ............................................................................. 269
1. Falsificarea instrumentelor oficiale .................................................... 269
2. Folosirea instrumentelor oficiale false ............................................... 270
III. FALSURI ÎN ÎNSCRISURI .................................................................. 271
1. Falsul material în înscrisuri oficiale ................................................... 271
2. Falsul intelectual ................................................................................. 273
3. Falsul în înscrisuri sub semnătură privată .......................................... 274
4. Uzul de fals ......................................................................................... 275
8

5. Falsul în declaraţii .............................................................................. 276
6. Falsul privind identitatea .................................................................... 277
CAPITOLUL VII. INFRACŢIUNI LA REGIMUL STABILIT
PENTRU ANUMITE ACTIVITĂŢI ECONOMICE ................................. 283
1. Specula (art.295 C.pen.) ..................................................................... 283
2. Înşelăciunea la măsurătoare ................................................................ 284
3. Înşelăciunea cu privire la calitatea mărfurilor .................................... 285
4. Divulgarea secretului economic ......................................................... 286
5. Contrafacerea obiectului unei invenţii ................................................ 288
6. Punerea în circulaţie a produselor contrafăcute.................................. 289
7. Concurenţa neloială ............................................................................ 290
8. Nerespectarea dispoziţiilor privind operaţii de import sau export ..... 291
9. Deturnarea de fonduri ......................................................................... 292
10. Nerespectarea dispoziţiilor privind importul de deşeuri şi
reziduuri .............................................................................................. 294
CAPITOLUL VIII. INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE
UNOR RELAŢII PRIVIND CONVIEŢUIREA SOCIALĂ ...................... 298
I. INFRACŢIUNI CONTRA FAMILIEI .................................................... 298
1. Bigamia ............................................................................................... 298
2. Abandonul de familie ......................................................................... 299
3. Rele tratamente aplicate minorului ..................................................... 302
4. Nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului .................. 303
II. INFRACŢIUNI CONTRA SĂNĂTĂŢII PUBLICE ............................. 304
1. Contaminarea venerică şi transmiterea sindromului
imuno-deficitar dobândit .................................................................... 304
2. Răspândirea bolilor la animale sau plante .......................................... 305
4. Traficul de substanţe toxice ................................................................ 307
5. Falsificarea de alimente sau alte produse ........................................... 308
III. ALTE INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR
RELAŢII PRIVIND CONVIEŢUIREA SOCIALĂ .............................. 310
1. Instigare la discriminare ..................................................................... 310
2. Profanarea de morminte...................................................................... 311
3.Tulburarea folosinţei locuinţei............................................................. 311
4. Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii
publice ................................................................................................ 313
9

5. Încăierarea .......................................................................................... 314
6. Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni.......................................... 316
7. Răspândirea de materiale obscene ...................................................... 317
8. Cerşetoria ............................................................................................ 318
9. Prostituţia ............................................................................................ 319
10. Proxenetismul ................................................................................... 320
11. Jocul de noroc ................................................................................... 322
CAPITOLUL IX. INFRACŢIUNI SĂVÂRŞITE DE MILITARI ............ 328
1. Dezertarea ........................................................................................... 328
2. Călcarea de consemn .......................................................................... 329
3. Insubordonarea ................................................................................... 331
4. Lovirea superiorului ........................................................................... 332
CAPITOLUL X. INFRACŢIUNI CONTRA PĂCII ŞI OMENIRII ........ 333
1. Propaganda pentru război ................................................................... 333
2. Genocidul ........................................................................................... 334
Rezolvare subiecte: ................................................................................. 336
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ .................................................................... 339
10

CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND PARTEA SPECIALĂ
A DREPTULUI PENAL
Doctrina caracterizează infracţiunea contra-siguranţei statului ca fiind
fapta prevăzută de codul penal sau legi speciale săvârşite cu vinovăţie şi care
sunt de natură să aducă atingere siguranţei naţionale interioare şi exterioare şi
prin aceasta fiinţei statului, atributelor sale fundamentale, suveranitatea, inde-pendenţa,
unitatea şi indivizibilitatea statului
Dreptul penal, ca ramură specifică a sistemului dreptului românesc, cu-prinde
totalitatea normelor juridice care stabilesc ce fapte constituie infracţiuni,
condiţiile răspunderii penale, sancţiunile şi măsurile ce urmează a fi luate de
către instanţele judecătoreşti, împotriva celor care au săvârşit infracţiuni, în
scopul apărării celor mai importante valori sociale ale statului.
Potrivit art.1 C.pen., scopul legii penale este acela de a apăra împotriva
infracţiunilor, România, suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea
statului, persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea şi întreaga ordi-ne
de drept.
Aşadar, dreptul penal asigură protecţia unor valori sociale fundamentale
prevăzute în Constituţie, ce pot fi puse în pericol în anumite împrejurări prin
săvârşirea unor infracţiuni.
Creşterea alarmantă a criminalităţii atât pe plan intern cât şi pe plan in-ternaţional,
a determinat statele lumii să-şi armonizeze măsurile de reacţie so-cială
şi politică penală în scopul prevenirii şi combaterii fenomenului infracţional.
Apariţia şi în România a unor forme noi de manifestare a criminalităţii
(traficul ilicit de droguri, traficul de persoane, diferite forme de exploatare se-xuală
a femeii şi copiilor, spălarea banilor, criminalitatea organizată, terorismul
etc.) au determinat autorităţile statului român să-şi creeze instituţiile corespun-zătoare
de luptă împotriva acestor genuri de criminalitate (Direcţia generală de
combatere a criminalităţii organizate, D.I.I.C.O.T., D.N.A., Oficiul naţional
pentru prevenirea spălării banilor, Instituţii de cooperare internaţională pentru
lupta împotriva criminalităţii etc.).
Partea specială a dreptului penal este o subramură a dreptului penal ca-re
cuprinde normele de incriminare ce stabilesc conţinutul concret al fiecărei
infracţiuni şi sancţiunile corespunzătoare pentru acestea, prevăzute în Codul
penal al României şi în anumite legi speciale.
Ca ramură distinctă de drept public, dreptul penal are ca obiect reglementa-rea
raporturilor juridice care iau naştere ca urmare a comiterii de infracţiuni, între
stat ca subiect de drept şi persoanele implicate în activitatea infracţională.
Clasificarea infracţiunilor prevăzute în Codul penal
O primă clasificare se face:
a) în funcţie de obiectul juridic al infracţiunilor (tipul relaţiilor sociale
care formează obiectul juridic) există infracţiuni contra siguranţei statului, in-
11

fracţiuni contra patrimoniului, infracţiuni contra persoanei, infracţiuni contra
autorităţilor etc.;
b) a doua clasificare a infracţiunilor, constă în împărţirea acestora în do-uă
sau mai multe grupe în funcţie de trăsăturile comune specifice titlului din
12
Codul penal de exemplu:
Titlul II – Cod penal – Infracţiuni contra persoanei, se divide în patru
grupe (infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii; infracţiuni con-tra
libertăţii persoanei; infracţiuni privitoare la viaţa sexuală; infracţiuni contra
demnităţii).
c) a treia clasificare presupune divizarea fiecărei grupe în două sau mai
multe subgrupe pe baza trăsăturilor comune, specifice infracţiunilor din acea
grupă (ex. grupa infracţiunilor contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii se
împarte în două – omuciderea şi lovirea, vătămarea integrităţii corporale sau
sănătăţii).

CAPITOLUL I
INFRACŢIUNI CONTRA SIGURANŢEI STATULUI
I. PREZENTARE GENERALĂ
Această grupă de infracţiuni este reglementată în Titlul I al Codului pe-nal
român – Partea specială în articolele 155 până la 173 inclusiv. Siguranţa sta-tului
este o valoare socială fundamentală prezentată în Constituţia României, în
art. 1-3 referitoare la statul român, suveranitate şi teritoriu, elemente definitorii
pentru orice stat ca formă superioară de organizare socială. Din cele mai vechi
timpuri, statul şi-a creat instituţii şi instrumente juridice care incriminează fap-tele
îndreptate împotriva siguranţei naţionale, suveranităţii, independenţei şi
13
inviolabilităţii teritoriului.
În prezent, statele lumii manifestă un interes comun de luptă împotriva
terorismului, criminalităţii organizate, traficului ilicit de droguri, criminalitatea
transfrontalieră, criminalitatea economico-financiară, creându-şi instituţii de
prevenire şi combatere a acestor forme de criminalitate care aduc atingere sau
pun în pericol siguranţa naţională.
Apărarea siguranţei naţionale este o îndatorire fundamentală realizată de
către toate instituţiile statului atât pe plan intern cât şi pe plan internaţional.
Siguranţa statului este acea stare de stabilitate şi normalitate a relaţiilor
interne şi externe ale statului creată printr-un ansamblu de măsuri de protecţie a
suveranităţii, independenţei, unităţii şi indivizibilităţii sale.
Avându-se în vedere gradul de pericol social ridicat al acestor infracţiuni,
constatarea acestora se realizează de către instituţiile specializate ale statului1, ur-mărirea
penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror2, iar judecarea
acestor fapte se face de către instanţe de rang superior – Curtea de Apel sau după
caz Curtea Militară de Apel dacă infracţiunile sunt săvârşite de către militari.
Faptele infracţionale îndreptate împotriva siguranţei naţionale având ca
principale atribute suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea sunt
prevăzute în Codul penal sau în unele legi speciale (Legea siguranţei naţionale,
Legea nr. 182/2002 privind informaţiile clasificate).
Obiectul juridic generic al infracţiunilor contra siguranţei naţionale este
reprezentat de siguranţa naţională ca valoare socială fundamentală şi relaţiile
sociale care se nasc şi evoluează în jurul şi în strânsă legătură cu această va-loare.
3 De regulă, legislaţia penală a statelor europene sau din alte părţi ale lu-mii
definesc această valoare socială prin sintagma „siguranţa statului” sau „se-
1 Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Direcţia Generală de Informa-ţii
şi Protecţie Internă din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative etc.
2 Vezi art. 209 alin. (3) din Codul de procedură penală.
3 V.Dongoroz şi colab. – Explicaţii teoretice ale Codul penal român, Partea specială, vol. III,
Editura Academiei Române, Bucureşti, 1971, pag.21.

curitatea statului” – de menţionat că până în decembrie 1989 Codul penal ro-mân
incrimina aceste fapte ca infracţiuni contra securităţii statului.
Pentru apărarea siguranţei statului este necesar a fi identificate amenin-ţările
din interiorul sau exteriorul acestuia care pot vătăma valorile sociale cir-cumscrise
conceptului de „siguranţă naţională” pe care legea penală le ocroteşte
şi care sunt prevăzute în Titlul I al Părţii speciale a Codului penal român.
Unele infracţiuni contra siguranţei statului au un obiect juridic complex,
dacă avem în vedere că, pe lângă siguranţa naţională, sunt vătămate şi alte rela-ţii
sociale, cum sunt cele referitoare la viaţa, integritatea corporală sau sănătatea
unei persoane care îndeplineşte o funcţie importantă în stat sau publică (art. 160
Cod penal) sau a membrilor unei colectivităţi care sunt supuşi unei asasinări în
masă sau epidemii (art. 161 Cod penal), ori relaţiile sociale privind proprietatea
publică sau economia naţională (art. 163 şi 165 Cod penal).4
Obiectul material lipseşte în cazul infracţiunilor contra siguranţei statu-lui,
însă în anumite situaţii acesta este prezent.
Astfel în cazul infracţiunii de trădare prin transmitere de secrete (art.
157 Cod penal) obiectul material îl constituie informaţii sau documentele care
conţin secrete de stat, procurate, deţinute sau transmise unei puteri străine. La
fel în cazul infracţiunii de atentat care pune în pericol siguranţa statului, obiec-tul
material îl constituie persoana care îndeplineşte o înaltă demnitate publică,
victimă a atentatului, iar actele de diversiune (art. 163 Cod penal) obiectul ma-terial
îl constituie uzinele, instalaţiile, maşinile, căile de comunicaţii, construc-ţiile
distruse sau degradate prin săvârşirea infracţiunii.
Subiecţii infracţiunilor. În cazul infracţiunilor contra siguranţei statului
sunt identificate două categorii de subiecţi şi anume:
a) Subiect activ nemijlocit – poate fi de regulă, orice persoană. Pentru
anumite infracţiuni, din textul legii rezultă că subiectul activ trebuie să aibă o
anumită calitate – să fie cetăţean român sau o persoană fără cetăţenie (apatrid)
domiciliată pe teritoriul statului român (art. 155, 156, 157 – infracţiuni de trăda-re);
cetăţean străin sau apatrid care nu domiciliază pe teritoriul României (art.
158 – acţiuni duşmănoase contra statului, spionajul, art. 157 etc.); funcţionar în
cazul infracţiunilor de divulgarea secretului, art. 169 alin.(1) Cod penal.
Aceste infracţiuni pot fi săvârşite în oricare din formele participaţiei pe-nale
(coautorat, instigare, complicitate) cu precizarea că pentru unele există o
pluralitate de făptuitori deja constituită (asociaţii sau grupări în cazul infracţiu-nilor
de complot (art. 167 , art. 162 – subminarea puterii de stat).
b) Subiect pasiv al acestor infracţiuni este întotdeauna statul român a
cărui existenţă este ameninţată prin săvârşirea faptelor incriminate de lege. În
unele situaţii, în cazul infracţiunilor de atentat, acte de diversiune, divulgarea
secretului, pe lângă statul român ca subiect pasiv, vom întâlni şi un subiect pa-siv
secundar – persoana fizică sau juridică prejudiciată.
4 A.Boroi – Drept Penal, Partea specială, Editura All. Beck, Bucureşti, 2006, pag.23.
14

Pentru existenţa unor infracţiuni, pe lângă elementele constitutive gene-rale
se cer îndeplinite unele condiţii de loc sau împrejurări specifice (infracţiu-nea
de propagandă în favoarea statului totalitar se săvârşeşte prin orice mijloace
în public iar trădarea prin ajutarea inamicului se realizează în timp de război).
Latura obiectivă.
Elementul material al acestor infracţiuni se prezintă de cele mai multe
ori sub forma unei acţiuni care să conducă la obţinerea scopului de a submina,
slăbi sau pune în pericol existenţa statului român. Dintre toate infracţiunile con-tra
siguranţei naţionale, numai nedenunţarea (art. 170 Cod penal) se săvârşeşte
prin inacţiune (omisiunea de a denunţa săvârşirea acestor infracţiuni de către cel
care are cunoştinţă de existenţa lor).
În alte situaţii, elementul material poate fi mixt, în sensul că infracţiunea
se poate săvârşi atât prin acţiune cât şi prin inacţiune ca în cazul infracţiunii de
atentat care pune în pericol siguranţa statului sau infracţiuni contra reprezentan-tului
unui stat străin (viaţa, sănătatea sau integritatea corporală pot fi puse în
15
pericol şi prin inacţiune).
Cele mai multe din infracţiunile contra siguranţei naţionale sunt condiţi-onate
sub aspectul elementului material de existenţa unei cerinţe esenţiale fără
de care ar putea căpăta o altă încadrare juridică.5 Cerinţa esenţială este formula-tă
prin expresia „de natură să aducă atingere în orice mod siguranţei statului”
sau „de natură să slăbească puterea de stat”, „de natură a compromite interesele
de stat” etc.
Urmarea imediată a infracţiunilor analizate este caracterizată prin pro-ducerea
unei stări de pericol pentru siguranţa statului. Ele apar ca infracţiuni de
pericol, deoarece legea nu prevede un anumit rezultat.
Latura subiectivă. Forma de vinovăţie cu care se comit aceste infracţi-uni
este intenţia – directă sau indirectă. Din culpă pot fi săvârşite doar infracţi-unea
de nedenunţare (art. 170 C.pen.) şi infracţiunea contra reprezentantului
unui stat străin (art. 171 C.pen.). Dacă analizăm mobilul acestor infracţiuni,
acesta poate fi ura împotriva României, răzbunarea sau obţinerea unor interese
materiale.
Scopul cu care se comit aceste infracţiuni poate fi explicit prevăzut de
lege ca o cerinţă a laturii subiective a infracţiunii (art. 155 C.pen.) sau poate să
apară ca o cerinţă a laturii obiective. Chiar dacă scopul nu este stipulat de lege,
el trebuie stabilit deoarece poate influenţa încadrarea juridică a faptei.6
Pentru toate infracţiunile prevăzute în acest în acest titlu, punerea în
mişcare a acţiunii penale se face din oficiu, cu excepţia infracţiunilor contra re-prezentantului
unui stat străin (art.171 C.pen), când acţiunea penală se pune în
mişcare la solicitarea guvernului străin.
5 A se vedea V.Dongoroz şi colab, op..cit., pag. 22.
6 A.Boroi – Drept penal, partea specială, op..cit., pag. 25.

II. ANALIZA JURIDICĂ A INFRACŢIUNILOR CONTRA
SIGURANŢEI STATULUI
1. Trădarea
Codul penal român prevede trei infracţiuni care exprimă lipsa de loiali-tate
şi fidelitate faţă de propria ţară şi anume: Trădarea – art. 155 C.pen.; Trăda-rea
prin ajutarea inamicului – art. 156 C.pen. şi Trădarea prin transmitere de
16
secrete – art. 157 C.pen.
Conţinutul legal al infracţiunii
Această infracţiune este prevăzută şi pedepsită de art. 155 C.pen. şi con-stă
în: „fapta persoanei, cetăţean român sau o persoană fără cetăţenie domici-liată
pe teritoriul ţării, de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizaţie
străină, ori cu agenţi ai acestora în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi
indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin acţiuni de pro-vocare
de război contra ţării sau de înlesnire a ocupaţiei militare străine ori de
subminare economică sau politică a statului ori de aservire faţă de o putere
străină sau de ajutare a unei puteri străine pentru desfăşurarea unei activităţi
duşmănoase împotriva siguranţei statului”.
Trădarea constă în actul de necredinţă, lipsa de loialitate a cetăţeanului
român faţă de propriul stat , prin care se afectează grav caracterul sacru al înda-toririi
de fidelitate faţă de ţară, îndatorire fundamentală prevăzută în art.54
alin(1) din Constituţia României7.
Condiţii preexistente
Ca orice altă infracţiune, trădarea are ca elemente preexistente obiectul
şi subiecţii infracţiunii.
Obiectul infracţiunii conţine:
Obiectul juridic generic (reprezentat de „siguranţa naţională” ca valoare
socială supremă şi relaţiile sociale care iau naştere în jurul şi în strânsă legătură cu
această valoare) este identic pentru toate infracţiunile contra siguranţei statului.
Obiectul juridic special al acestei infracţiuni este reprezentat de ansam-blul
relaţiilor sociale care privesc unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau
independenţa statului, valori sociale fundamentale ce asigură existenţa şi func-ţionalitatea
statului.
Art.1 din Constituţie stipulează că „România este stat naţional, suveran
şi independent, unitar şi indivizibil”. Unitatea statului presupune existenţa unei
singure formaţiuni statale; indivizibilitatea statului constă în faptul că acesta nu
poate fi segmentat, nu poate face obiectul unei divizări parţiale sau totale, teri-toriul
este inalienabil. Suveranitatea naţională aparţine popoului român, nefiind
îngăduit nici unui grup sau vreunei persoane să o exercite în nume propriu. In-dependenţa
statului este dreptul exclusiv al acestuia de a lua hotărâri şi de a so-
7 Ghe.Diaconescu, Ctin Duvac – Tratat de drept penal, partea specială, ed. C.H. Beck-Bucureşti,
2009, pag. 6.

luţiona problemele sale interne şi externe fără nici un amestec din partea altor
state8.
Subiecţii infracţiunii
- Subiectul activ nemijlocit al infracţiunii de trădare este calificat (după
cum rezultă din textul de lege) şi anume trebuie să fie cetăţean român sau per-soană
fără cetăţenie domiciliat pe teritoriul statului român.
Calitatea de cetăţean român este stabilită de Legea nr.21/1991 privind
17
cetăţenia română.
Subiect activ al infracţiunii poate fi şi o persoană juridică în condiţiile
prevăzute de art.19¹ C.pen. Lipsa oricăreia din aceste calităţi va conduce la o
altă încadrare juridică.
- Subiectul pasiv al infracţiunii este statul român ale cărui interese fun-damentale
sunt lezate prin săvârşirea infracţiunii.
Conţinutul constitutiv
Latura obiectivă – sub aspectul elementului material, infracţiunea de
trădare se realizează prin acţiunea autorului (subiectului activ) de a intra în le-gătură
cu o putere, sau organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora.
Prin putere străină se înţelege un stat străin dar şi o formaţiune statală
străină chiar dacă nu a dobândit recunoaştere internaţională.
Organizaţie străină poate fi orice grup străin constituit ca asociaţie, uni-une,
partid politic, (asociaţii, societăţi, fundaţii) etc.
„Agent” al unei puteri sau organizaţii străine este orice persoană fizică
care lucrează pentru o putere sau organizaţie străină indiferent dacă este sau nu
cetăţean al statului respectiv (personal diplomatic sau consular, ataşat comerci-al,
ofiţeri de informaţii, comercianţi, ataşaţi militari etc.).
Acţiunea de „a intra în legătură” presupune stabilirea unui contact cu
unul dintre factorii menţionaţi de lege (putere, organizaţie străină, sau reprezen-tanţi
ai acestora) indiferent cum sau din a cărui iniţiativă.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru siguran-ţa,
unitatea, suveranitatea şi independenţa statului.
Raportul de cauzalitate în cazul infracţiunii de trădare rezultă din însăşi
săvârşirea faptei.9 Prin urmare fapta cetăţeanului român de a intra în legătură cu
o putere străină, prin acţiunile sale duşmănoase pune în pericol unitatea, inde-pendenţa
şi suveranitatea statului.
În ceea ce priveşte latura subiectivă, această infracţiune se săvârşeşte cu
intenţie directă, infractorul prevede rezultatul socialmente periculos al faptei
sale şi urmăreşte producerea lui având un scop bine determinat – de a suprima
sau ştirbi unitatea, suveranitatea şi independenţa statului.
Scopul urmărit de făptuitor prin intrarea sa în legătură cu o putere străină
sau agenţii acesteia se realizează prin acţiunile prevăzute în textul de lege – ace-
8 I.Deleanu –Drept constituţional şi instituţii politice, ed. E.Nova, Bucureşti, 1996, pag. 54.
9 A.Boroi, op..cit., pag. 28.

la de a provoca război contra ţării, înlesnirea ocupaţiei militare străine, submi-narea
economică şi politică a statului, aservirea faţă de o putere străină etc.
Formele infracţiunii. Sancţiuni
Infracţiunea de trădare prevăzută la art. 155 C.pen. se poate săvârşi atât
sub forma actelor pregătitoare (asimilate tentativei), în faza de tentativă, sau
faptă consumată. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care făptuito-rul
a intrat în legătură cu puterea străină sau agenţii acesteia, moment în care ia
naştere starea de pericol pentru siguranţa statului indiferent dacă scopul a fost
realizat sau nu.
Sancţiuni. Pentru această infracţiune textul de lege stabileşte ca pedeap-să
principală detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de la 15 la 25 ani şi interzice-rea
unor drepturi ca pedeapsă complementară (art. 64 C.pen.).
Persoana juridică se sancţionează cu amendă de la 10.000 la 900.000 lei
18
conform art. 71¹ alin.3, C.pen.
2. Trădarea prin ajutarea inamicului
Conţinutul legal – art. 156 C.pen., trădarea prin ajutarea inamicului
constă în: „fapta cetăţeanului român sau a persoanei fără cetăţenie domiciliată
pe teritoriul statului român, care în timp de război:
a) predă teritorii, oraşe, poziţii de apărare, depozite ori instalaţii ale
forţelor armate române sau care servesc apărării;
b) predă nave, aeronave, maşini, aparate, armament sau orice alte ma-teriale
care pot sluji purtării războiului;
c) procură duşmanului oameni, valori şi materiale de orice fel;
d) trece de partea inamicului sau efectuează alte acţiuni care sunt de
natură să favorizeze activitatea duşmanului, ori să slăbească puterea de luptă a
forţelor armate române sau a armatelor aliate;
e) luptă sau face parte din formaţiuni de luptă împotriva statului român
sau a aliaţilor săi.”
Această infracţiune este o variantă specifică infracţiunii de trădare şi
constă în ajutorul dat inamicului de către cetăţeanul român sau persoana fără
cetăţenie domiciliată în România, acţiune săvârşită în timp de război.
- Obiectul infracţiunii:
> Obiectul juridic special al acestei infracţiuni este format din an-samblul
relaţiilor sociale care privesc siguranţa naţională şi în subsidiar capaci-tatea
de apărare a ţării. Deci, obiectul juridic al infracţiunii de trădare prin ajuta-rea
inamicului este complex.
> Obiectul material este format din bunurile împotriva cărora este
îndreptată acţiunea incriminată respectiv: teritorii, oraşe, poziţii de apărare, de-pozite,
instalaţii, nave, aeronave, maşini, aparate, armament, care pot sluji păs-trării
războiului, valori şi materiale de orice fel.

Prin teritorii se înţelege bucăţi (fragmente) din teritoriul ţării, ocupate
vremelnic de către inamic. Poziţiile de apărare sunt fortificaţii, locuri în care au
fost dislocate unităţi ale armatei române , cu scopul de a apăra teritoriul naţional.
Subiecţii infracţiunii:
> Subiectul activ al infracţiunii este calificat. Trebuie să fie cetăţean
român sau fără cetăţenie domiciliat pe teritoriul statului român. Infracţiunea
poate fi comisă în oricare din formele participaţiei penale.
> Subiectul pasiv este statul român, iar în unele situaţii şi un stat aliat al
19
acestuia (art. 156 alin.2).
Conţinutul constitutiv al infracţiunii
- Latura obiectivă cuprinde: elementul material, urmarea periculoasă,
legătura de cauzalitate şi condiţii de loc, timp, mod şi împrejurări de comitere a
infracţiunii.
Elementul material constă într-o acţiune sau inacţiune a făptuitorului de
ajutare a inamicului.
Art. 156 C.pen., prevede diverse forme de manifestare a acţiunii sau in-acţiunii
cu ocazia săvârşirii infracţiunii şi anume:
- predă – teritorii, oraşe, nave, aeronave, depozite, poziţii de apărare etc.;
- procură – duşmanului oameni, valori şi materiale;
- trece – de partea inamicului, favorizează activitatea duşmanului etc.;
- luptă – sau face parte din formaţiunile de luptă împotriva statului român.
Activitatea de ajutare a inamicului ca element esenţial în săvârşirea in-fracţiunii,
să se realizeze în timp de război. „Timpul de război” constă în peri-oada
de timp situată între momentul declarării stării de război sau de la începe-rea
operaţiunilor de luptă până la semnarea unui tratat de pace între părţile beli-gerante.
Urmarea imediată a infracţiunii constă în producerea unei stări de peri-col
la adresa siguranţei naţionale prin acţiunea incriminată.
Raportul de cauzalitate este pus în evidenţă de acţiunea incriminată şi
rezultatul produs.
Latura subiectivă. Această infracţiune se poate săvârşi cu intenţie direc-tă
sau indirectă. Nu are relevanţă scopul urmărit de făptuitor.
Forme, modalităţi, sancţiuni
Ca şi în cazul infracţiunii de trădare, actele pregătitoare sunt asimilate
tentativei şi tentativa se pedepseşte (art. 173 C.pen.). Infracţiunea se consumă în
momentul producerii rezultatului prevăzut în conţinutul textului de incriminare
a faptei – predă, procură, trece sau luptă de partea inamicului etc. În situaţia în
care din textul normativ se deduce producerea unui rezultat (efectuează acţiuni
de natură să favorizeze activitatea duşmanului) infracţiunea se consumă în mo-mentul
săvârşirii acţiunii respective.
Modalităţile de săvârşire a infracţiunii sunt diferite în funcţie de ele-mentul
material al acesteia (predă, procură, luptă sau trece de partea inamicu-lui).

Sancţiuni: Art. 156 alin. (1) C.pen., prevede ca sancţiune principală de-tenţiunea
pe viaţă sau închisoarea de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi,
cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi faptele prevăzute la art. 156 alin. (2)
C.pen.
3. Trădarea prin transmitere de secrete
Conţinutul legal. Potrivit art. 157 C.pen. această infracţiune constă în:
„transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor
acestora, precum şi procurarea de documente sau date ce constituie secrete de
stat, ori deţinerea de asemenea documente de către acei care nu au calitatea de
a le cunoaşte, în scopul transmiterii lor unei puteri sau organizaţii străine ori
agenţilor acestora, săvârşite de un cetăţean român sau de o persoană fără ce-tăţenie
domiciliată pe teritoriul statului român; alin. (2) prevede că: aceleaşi
fapte, dacă privesc alte documente sau date care prin caracterul şi importanţa
lor fac ca fapta săvârşită să pericliteze securitatea statului”.
Este o altă variantă specifică infracţiunii de trădare. Prin această incri-minare
legiuitorul protejează două valori sociale: secretele de stat şi orice fel de
date sau documente a căror transmitere către o putere străină are acelaşi efect
(atingerea adusă siguranţei naţionale).
Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic special, este format din ansamblul relaţiilor sociale
referitoare la siguranţa statului, protejate prin păstrarea cu stricteţe a secretului
de stat.
- obiectul material – este documentul care conţine secrete de stat (în
original sau copie, integral sau parţi din document);
Conform art. 150 alin. (1) C.pen., prin secrete de stat se înţeleg acele
documente sau date ce conţin informaţii clasificate, care se referă la activitatea
de apărare a ţării, sisteme de fortificaţii, bogăţii naturale, invenţii, cercetări şti-inţifice
etc.
Acelaşi text de lege în art. 157 alin. (2) antrenează răspunderea făptuito-rului
şi în cazul în care este vorba de documente sau date care prin caracterul şi
importanţa lor, aduse la cunoştinţa unei puteri străine fac ca fapta săvârşită să
pericliteze securitatea statului (varianta atenuată – pedeapsa fiind închisoarea de
la 5 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi).
Acţiunea incriminată poate avea şi un obiect material atunci când se re-feră
la un document secret procurat, sustras sau deţinut în vederea transmiterii
către o putere străină sau agenţilor acesteia.10 Pentru existenţa obiectului mate-rial
este irelevantă forma de prezentare a documentului – original, copie, foto-copie,
microfilme, fragmente sau extrase.
20
10 A se vedea A. Boroi, op..cit., pag. 32.

Subiecţii infracţiunii – sunt cetăţenii români sau persoane fără cetăţenie
domiciliate în România (subiecţi activi) şi statul în calitate de subiect pasiv.
Latura obiectivă:
Elementul material al infracţiunii la care ne referim constă în săvârşirea
uneia din următoarele acţiuni alternative: transmiterea, procurarea şi deţinerea
de către cei care nu au calitatea de a le cunoaşte, a unor secrete de stat, date sau
documente prevăzute de lege.
Transmiterea este acţiunea care constă în predarea, înmânarea sau expe-dierea
(telefon, radio, fax, internet etc) secretelor, documentelor sau datelor de
către făptuitor unei puteri străine sau unor agenţi ai acesteia. Nu are importanţă
modul în care acestea au fost transmise – în scris sau verbal, direct sau indirect,
pe teritoriul naţional sau în străinătate ori dacă cel ce le-a primit le-a folosit sau
nu împotriva României.
Procurarea datelor sau documentelor ce urmează a fi transmise de către
subiectul activ al infracţiunii se realizează în situaţia în care acesta nu le deţine.
Prin urmare procurarea acestora se realizează pe căi ilicite (sustragere,
pătrunderea frauduloasă în locurile de păstrare, folosirea de calităţi mincinoase,
penetrarea sistemelor de protecţie electronică etc.).
Deţinerea unor astfel de documente de acei care nu au calitatea de a le
cunoaşte, în scopul transmiterii lor, presupune executarea acţiunii de a poseda şi
păstra aceste documente în scopul menţionat mai sus. Deci, scopul indică desti-naţia
documentului.
Din punct de vedere al calificării faptei, nu are importanţă dacă este
vorba de un singur document sau mai multe ori modul în care documentele au
ajuns pe mâna făptuitorului – important este ca el să nu aibă calitatea de a le
cunoaşte, deci să nu aparţină sectorului său de activitate11 (să nu aibă acces la
aceste documente în mod legal).
Urmarea imediată – în cazul infracţiunilor contra siguranţei statului, le-gea
nu cere ca prin realizarea acţiunii sau inacţiunii incriminate să se producă o
urmare periculoasă. Aşadar, acţiunea de transmitere, procurare sau deţinere de
documente în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 157 C.pen. nu este condiţio-nată
de producerea unui rezultat distinct, infracţiunea subzistă chiar dacă datele,
documentele, informaţiile nu ar fi ajuns la agentul străin. Fapta de procurare sau
deţinere în scopul transmiterii de date sau documente secrete va fi incriminată
potrivit legii.
Acţiunea de transmitere a unor date sau documente secrete unei puteri
străine sau agenţilor acesteia va leza valorile sociale ocrotite de lege (siguranţa
naţională) prin simpla sa consumare, prin urmare nu se pune problema legăturii
de cauzalitate între faptă şi rezultat.
11 A.Boroi – Drept penal. Partea specială, Editura CH. Beck, Bucureşti, pag.33.
21

Latura subiectivă. Această infracţiune se săvârşeşte cu intenţie directă
22
sau indirectă.
Forme, sancţiuni
Infracţiunea se sancţionează atât în forma actelor pregătitoare asimilate
tentativei cât şi în forma consumată, prin producerea urmării imediate prevăzute
de lege.
Consumarea infracţiunii se produce în momentul în care sunt transmise
secrete de stat unei puteri străine.
Sancţiuni pentru faptele prevăzute la art. 157 alin. (1) C.pen., pedeapsa
este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor
drepturi. Alin. (2) stabileşte pedeapsa cu închisoarea de la 5 la 20 ani şi interzi-cerea
unor drepturi (varianta mai blândă).
4. Acţiunile duşmănoase contra siguranţei statului
Conţinutul legal: „Potrivit art. 158 C.pen. acţiunile duşmănoase contra
siguranţei statului constau în faptele prevăzute în art. 155 şi în art. 156, săvâr-şite
de un cetăţean străin sau de o persoană fără cetăţenie care nu domiciliază
pe teritoriul statului român.”
- obiectul juridic generic este acelaşi pentru toate infracţiunile contra
siguranţei statului;
- obiectul juridic special este identic cu cel al infracţiunii de trădare
(art. 155 C.pen.) şi al infracţiunii de trădare prin ajutarea inamicului (ansamblul
relaţiilor sociale care privesc unitatea, suveranitatea şi independenţa statului).
Elementul material este acelaşi (acţiunea sau inacţiunea făptuitorului),
cetăţean străin sau persoană fără cetăţenie care nu domiciliază pe teritoriul sta-tului
român de a se pune în slujba unei puteri străine cu scopul de a ştirbi sau
pune în pericol siguranţa naţională, a statului român.
Subiectul activ are calitatea de cetăţean străin sau fără cetăţenie care nu
domiciliază pe teritoriul statului român. Calitatea de cetăţean al unui stat străin
trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei, chiar dacă ulterior a renunţat la
ea sau a pierdut-o. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale.12
Subiect pasiv este statul român.
Conţinutul constitutiv – în privinţa acestui aspect similitudinile cu cele
două infracţiuni se menţin, cu precizarea că autorul faptei fiind cetăţean străin
se poate aplica şi sancţiunea expulzării.
12 În caz de coautorat este necesar ca toţi participanţii să fie cetăţeni străini sau fără cetăţenie
care nu domiciliază pe teritoriul statului român.

5. Spionajul
Conţinutul legal. „Fapte prevăzute în art. 157 săvârşite de un cetăţean
străin sau de o persoană fără cetăţenie care nu domiciliază pe teritoriul statu-lui
român”.(Art. 159 C.pen.).
Analiza obiectului infracţiunii realizată în cazul infracţiunii de trădare
prin transmitere de secrete este valabilă şi pentru infracţiunea de spionaj.
Subiecţii infracţiunii.
Subiectul activ este un cetăţean străin sau o persoană fără cetăţenie ca-re
nu domiciliază pe teritoriul statului român, care realizează acţiuni de procu-rare,
transmitere de documente sau date ce constituie secret de stat ori deţine
astfel de documente în scopul transmiterii lor unei puteri sau organizaţii străine
ori agenţilor acestora. De cele mai multe ori, subiectul activ al acestei infracţi-uni
este chiar agentul sau ofiţerul acoperit al puterii sau organizaţiei străine. Ac-tivitatea
de procurare a unor astfel de documente se realizează de către autor fie
în mod direct, lucru mai rar întâlnit, deoarece nu are acces la astfel de documen-te
fie prin recrutarea, ademenirea sau determinarea unui cetăţean român pe care-l
instigă sau ajută să săvârşească activităţile incriminate de art. 157 C.pen.
Cetăţenii români care participă la săvârşirea acestei infracţiuni nu pot
avea calitatea de subiect activ nemijlocit al infracţiunii de spionaj, în schimb ei
pot fi acuzaţi de trădare prin transmitere de secrete, ori pot avea calitatea de tăi-nuitor,
favorizator sau complice.
Subiectul pasiv este statul român.
6. Atentatul care pune în pericol siguranţa statului
Conţinutul legal: „Art. 160 C.pen. defineşte această infracţiune astfel:
atentatul săvârşit contra vieţii, integrităţii corporale ori sănătăţii unei persoane
care îndeplineşte o activitate importantă de stat sau altă activitate publică impor-tantă,
în împrejurări care fac ca fapta să pună în pericol siguranţa statului.”
Este sancţionat tipul de atentat cu motivaţie politică, care este săvârşit cu
scopul de a produce destabilizare politică, de a afecta în mod direct siguranţa
statului.
a) obiectul generic este acelaşi pentru toate infracţiunile contra siguran-ţei
23
naţionale;
b) obiectul juridic special, este complex deoarece textul de lege apără în
primul rând relaţiile sociale privind siguranţa statului (suveranitate, independen-ţă,
unitate, inviolabilitate) iar în al doilea rând relaţiile sociale prin care se asi-gură
persoanei fizice viaţa, sănătatea şi integritatea corporală;
c) obiectul material există fiind reprezentat de corpul uman al celui care
poate deveni victimă al atentatului.

a) Subiectul activ poate fi orice persoană care răspunde penal în condiţi-ile
legii, fără a avea o anumită calitate, mediile politice sau de informare
denumindu-i „terorişti” care acţionează pentru destabilizarea statului, inducând
în opinia publică o stare de teamă sau teroare deosebită. Participaţia penală este
posibilă sub toate formele sale.
b) Subiectul pasiv al infracţiunii este unul principal care este statul, şi
unul secundar care este persoana ce îndeplineşte o activitate importantă în stat
sau o demnitate publică (deci este calificat). Persoane care îndeplinesc o activi-tate
importantă în stat, sunt înalţii demnitari ai puterii legislative, executive, ju-decătoreşti,
preşedintele statului, ambasadori etc., iar persoanele care îndepli-nesc
o activitate publică importantă sunt cele care ocupă o funcţie de vârf în
partidele politice, organizaţii profesionale, sindicate, asociaţii de interes public
etc., recunoscută oficial pe plan intern sau internaţional.
Nu are importanţă dacă demnitarul, diplomatul sau persoana publică im-portantă
ca subiect pasiv secundar este cetăţean român sau străin, îşi desfăşoară
activitatea în ţară sau străinătate este numit sau ales în funcţia de demnitate pu-blică.
a) Elementul material al infracţiunii constă într-o acţiune materializată
printr-un atac violent de natură a provoca uciderea sau vătămarea integrităţii
corporale, sau sănătăţii unei persoane care îndeplineşte o activitate importantă
în stat sau simpla încercare de a produce aceste urmări.13
Prin „atentat” se înţelege un atac material şi violent îndreptat împotriva
victimei infracţiunii, indiferent dacă acesta are formă consumată sau a rămas în
faza tentativei 14.
Acţiunea care constituie esenţa elementului material al infracţiunii ana-lizate,
generează în egală măsură atât fapta consumată cât şi tentativa.
Analizând textul legii, constatăm că legiuitorul intenţionează să sancţio-neze
nu numai activitatea infracţională care a avut ca urmare uciderea, vătăma-rea
corporală ori sănătatea persoanei, victime ale atentatului dar şi încercarea de
a comite fapta, în împrejurări prin care se pune în pericol siguranţa statului (ce-rinţa
esenţială). Aşadar, inexistenţa acestor împrejurări prin care se pune în pe-ricol
siguranţa statului, poate conduce la o altă încadrare juridică a faptei.
Dacă în momentul săvârşirii infracţiunii persoana vizată nu mai îndepli-nea
activitatea importantă de stat sau publică, fapta va fi încadrată ca infracţiune
24
de omor sau vătămare corporală.
b) Urmarea imediată. Având în vedere faptul că obiectul juridic special
al infracţiunii este complex întrucât sunt afectate relaţiile sociale privind sigu-ranţa
statului şi în subsidiar cele care asigură dreptul la viaţă, sănătate şi integri-
13 V.Dongoroz şi colab., op..cit., pag. 81.
14 T Toader, Drept penal român, partea specială, pag.8.

tate a persoanei victimă, săvârşirea acestei fapte infracţionale va produce două
urmări imediate:
- una prin care se creează starea de pericol pentru siguranţa statului;
- cea de-a doua creează o stare de pericol pentru viaţa, integritatea sau
sănătatea persoanei victimă a atentatului.
Sub aspectul legăturii de cauzalitate se va pune problema în raport cu
urmările imediate produse asupra corpului victimei, deoarece numai în acest caz
există o urmare distinctă în timp şi spaţiu, apărând necesară stabilirea acestei
legături.15
Latura subiectivă – Infracţiunea de atentat se săvârşeşte cu intenţie - di-rectă
sau indirectă. Reprezentarea subiectului trebuie raportată în egală măsură
25
la ambele urmări imediate.
Ca şi în cazul altor infracţiuni contra siguranţei statului, infracţiunea de
atentat prevăzută de art. 160 C.pen. poate fi săvârşită sub forma actelor pregăti-toare
asimilate tentativei şi în forma faptei consumate.
Consumarea se realizează în momentul începerii executării acţiunii in-criminate,
indiferent de rezultat, cu condiţia ca fapta să pună în pericol siguran-ţa
statului.
Dispoziţia care incriminează atentatul prevede o singură modalitate
normativă de săvârşire, însă din punct de vedere faptic activitatea infracţională
poate îmbrăca modalităţi diverse.16
Sancţiuni: detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de la 15 la 25 ani şi in-terzicerea
unor drepturi.
7. Atentatul contra unei colectivităţi
Conţinut – Infracţiunea de atentat contra unei colectivităţi prevăzută în
art. 161 C.pen. constă în: „atentatul săvârşit contra unei colectivităţi prin otră-viri
în masă, provocarea de epidemii sau prin orice alt mijloc de natură să slă-bească
puterea de stat.” 17
Prin incriminarea acestei infracţiuni , s-a urmărit realizarea unei duble
protecţii penale şi anume: siguranţa statului şi securitatea colectivităţilor umane,
deci este o infracţiune complexă. Colectivitatea reprezintă un grup de oameni,
care duc o viaţă colectivă18. Atentatele sunt atribuite, de regulă, organizaţiilor
extremiste, antistatale constituite pe baza unor ideologii de sorginte naţionaliste,
religioase, fundamentaliste etc.
15 Al.Boroi, op..cit., pag. 38.
16 Vezi A.Boroi, op..cit., pag. 38.
17 Puterea de stat este aceea formă de organizare statală a puterii poporului – ‚‚a slăbi’’ puterea
de stat înseamnă a prejudicia activitatea instituţiilor publice, incapacitatea acestora de a organi-za
normala desfăşurare a relaţiilor sociale.
18 Mic dicţionar enciclopedic, Bucureşti,1972, pag.207.

Condiţii preexistente:
a) obiectul juridic generic – comun pentru toate infracţiunile contra si-guranţei
statului;
b) obiectul juridic special este complex deoarece cuprinde relaţiile soci-ale
referitoare la siguranţa statului şi relaţiile sociale prin care se apără viaţa,
integritatea corporală sau sănătatea persoanelor aparţinând unei colectivităţi;
c) obiectul material îl reprezintă corpul uman al celor ce aparţin colecti-vităţii
şi care ar putea fi ucişi sau vătămaţi prin activitatea infracţională.
Subiect activ nemijlocit poate fi orice persoană întrucât legea nu stipu-lează
nimic în acest sens.
Subiectul pasiv principal este statul iar subiectul pasiv secundar îl con-stituie
persoanele aparţinând unei colectivităţi umane, organizate după criterii
administrative, politice, culturale, spirituale etc. care trăieşte într-un spaţiu bine
determinat, indiferent de mărimea şi de recunoaşterea acesteia de către autorită-ţile
26
statului.19
Conţinutul constitutiv:
Latura obiectivă:
a) Elementul material îl constituie acţiunea de ucidere, vătămarea inte-grităţii
corporale ori sănătăţii membrilor unei colectivităţi, realizată prin otrăviri
în masă, provocarea de epidemii sau prin orice alt mijloc. Otrăvirile în masă se
pot produce prin otrăvirea surselor de apă potabilă, a culturilor agricole, a ali-mentelor
etc.
Epidemiile sunt provocate prin răspândirea unor viruşi, bacterii aparţi-nând
unor boli molipsitoare (antraxul, ciuma, rubeola etc.).
Alte mijloace prin care se poate săvârşi infracţiunea pot fi: contaminarea
radioactivă, producerea unor calamităţi, distrugeri de proporţii, explozii etc.
b) Pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii de atentat contra unei
colectivităţi, trebuie îndeplinită o cerinţă esenţială a legii – activitatea ilicită să
fie „de natură să slăbească puterea de stat”.
c) Urmarea imediată. Prin săvârşirea acestei infracţiuni se produc două
consecinţe imediate şi anume:
- în primul rând se creează o stare de pericol pentru siguranţa statului;
- în al doilea rând sunt puse în pericol valori sociale importante ca: viaţa,
sănătatea, integritatea corporală a membrilor unei comunităţi, prin acţiuni de
otrăvire în masă, provocare de epidemii sau alte mijloace.
Latura subiectivă: fapta poate fi săvârşită cu intenţie directă sau indirectă.
Forme. Modalităţi. Sancţiuni
Sub aspectul formei, infracţiunea de atentat contra unei colectivităţi poa-te
fi săvârşită în faza de tentativă sau infracţiune consumată. Fapta se consumă
19 V.Dongoroz + colab., op..cit., vol.III, pag.87.

în momentul în care autorul (autorii) trece la executarea activităţii infracţionale,
indiferent dacă s-a produs sau nu rezultatul urmărit.
Modalităţile de săvârşire ale infracţiunii sunt multiple: otrăviri în masă,
27
epidemii sau prin orice alt mijloc.
Sancţiuni: detenţia pe viaţă sau închisoarea de la 15 la 25 ani şi interzi-cerea
unor drepturi.
8. Subminarea puterii de stat
Conţinutul legal: „Acţiunea armată de natură să slăbească puterea de
stat., - alin.(1) precum şi orice alte acţiuni violente săvârşite de mai multe per-soane
împreună, de natură să atragă aceleaşi urmări; faptă prevăzută de art.
162 C.pen.”
a) obiectul juridic generic – acelaşi pentru toate infracţiunile contra si-guranţei
statului;
b) obiectul juridic special, îl constituie relaţiile sociale care asigură apă-rarea
siguranţei statului, împotriva oricărei ameninţări din interior, prin acţiuni
armate sau violenţe ce ar putea pune în pericol valori sociale, fundamentale. În
subsidiar sunt lezate şi relaţiile privind dreptul la viaţă, sănătate sau integritate
corporală şi/sau relaţiile referitoare la integritatea bunurilor.
c) obiectul material este prezent atunci când prin acţiunile armate sau
violente sunt vătămate persoanele sau relaţiile privind patrimoniul (distrugeri de
bunuri, furturi etc.).
a) Subiectul activ al infracţiunii de subminarea puterii de stat, poate fi
orice persoană legea nefăcând nici o precizare în acest sens, fiind obligatorie
pluralitatea de subiecţi activi (infracţiunea săvârşindu-se de către mai multe
persoane împreună – minimum 3 persoane), în cazul ambelor alineate.
În cazul alin. 1 al art. 162 C.p., de două sau mai multe persoane în cali-tate
de coautori, nu exclude participaţia penală sub forma instigării sau a com-plicităţii,
iar în cazul alin. 2 al textului, săvârşirea faptei de două sau mai multe
persoane în calitate de coautori sau de cel puţin una în calitate de autor şi cealal-tă
sau celelalte în calitate de complici concomitenţi, nu exclude participaţia pe-nală
sub forma instigării sau a complicităţii anterioare.20
b) Subiectul pasiv al acestei infracţiuni este statul român care îşi exerci-tă
puterea în baza suveranităţii sale, iar subiect pasiv secundar poate fi şi per-soana
fizică sau juridică(instituţii publice, unităţi militare etc).
Latura subiectivă. Sub aspectul laturii obiective ale infracţiunii, art. 162
C.pen. prevede două variante de săvârşire a faptei.
20 T Toader, Drept penal român, partea specială, op. cit, pag.9.

În primul caz, elementul material constă într-o acţiune armată a unui
grup de persoane înarmate, indiferent de modul în care este organizat şi armele
folosite. Potrivit art. 151 C.pen. „armele” sunt definite ca fiind instrumentele,
piesele sau dispozitivele astfel declarate prin dispoziţii legale. Sunt asimilate
armelor orice obiecte, de natură a putea fi folosite ca arme pentru atac (furci,
topoare, săbii, arme de vânătoare, explozivi etc.).
Acţiunea armată se poate defini ca fiind o acţiune realizată de mai multe
28
persoane care au asupra lor arme.
Cu ocazia acţiunii armate, dacă s-au produs în subsidiar şi urmări cu
privire la viaţa, integritatea sau sănătatea persoanei, făptuitorilor li se vor reţine
şi aceste fapte infracţionale în concurs real cu infracţiunea de subminare a pute-rii
de stat.
Pentru cea de a doua variantă, [alin.(2) art. 162 C.pen.] activitatea in-fracţională
trebuie întreprinsă de cel puţin trei persoane, elementul material
constând în acţiunile violente materializate sub forma lovirilor, vătămare corpo-rală,
violenţe psihice, exercitate asupra unor persoane, ori violenţele îndreptate
împotriva unor bunuri, imobile, distrugerea sau devastarea sediilor instituţiilor
publice (Parlament, Guvern, Minister, Primărie, Televiziune etc.).
b) Pentru ambele variante, infracţiunea există dacă se îndeplineşte o ce-rinţă
esenţială şi anume – activitatea infracţională să fie „de natură să slăbeas-că
puterea de stat”.
Dacă această cerinţă nu este îndeplinită, încadrarea juridică se schimbă
în (ofensă adusă autorităţii, ultraj, ultraj contra bunelor moravuri, lovire sau vă-tămare
corporală gravă etc.).
c) Urmarea imediată, constă în săvârşirea acţiunii armate sau a altor ac-te
violente prin care se aduce atingere puterii de stat (crearea unei stări de peri-col
pentru siguranţa statului).
Latura subiectivă: Infracţiunea, în ambele sale variante se poate săvârşi
cu intenţie directă sau indirectă.
a) Forme – Infracţiunea poate parcurge toate cele 3 faze respectiv – ac-tele
pregătitoare, tentativa şi infracţiunea consumată. Această faptă infracţională
este de imediată consumare, realizându-se în momentul creării stării de pericol,
concomitent cu declanşarea acţiunii armate sau executarea acţiunilor violente.
b) Modalităţi. Textul art. 162 C.pen. incriminează fapta sub două vari-ante
normative, diferenţiate de elementul material – acţiunea armată şi orice
alte acţiuni violente.
c) Sancţiuni. În varianta prevăzută de alin.(1) art. 162 C.pen. pedeapsa
este detenţiunea pe viaţă în alternanţă cu închisoarea de la 15 la 25 ani şi inter-zicerea
unor drepturi.
Alin. (2) prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 20 ani şi interzicerea
unor drepturi.

9. Actele de diversiune
Conţinutul legal : Art. 163 C.pen. defineşte actele de diversiune ca fiind
„faptele de distrugere, degradare sau aducere în stare de neîntrebuinţare, în
întregime sau în parte, prin explozii, incendii sau în orice alt mod, a uzinelor,
instalaţiilor industriale, maşinilor, căilor de comunicaţie, mijloacelor de trans-port,
mijloacelor de telecomunicaţie, construcţiilor, produselor industriale sau
agricole ori a altor bunuri, dacă fapta este de natură să aducă în orice mod
atingere securităţii statului.
Prin „act de diversiune” se înţelege acea acţiune concepută şi realizată
atât de abil, încât celelalte persoane sunt convinse că efectele dăunătoare au fost
provocate dintr-o altă cauză decât cea reală21
a) Obiectul infracţiunii
– obiectul juridic special este complex, fiind format din obiectul juri-dic
principal (relaţiile sociale privind siguranţa statului) şi unul secundar repre-zentat
de relaţiile sociale care privesc patrimoniul public sau privat;
– obiectul material este format din bunurile enumerate în textul de lege
împotriva cărora se îndreptă activitatea infracţională (uzine, instalaţii, căi de
comunicaţii, mijloace de transport etc.).
„Alte bunuri” pot fi: conducte de petrol, depozite de alimente etc.
b) Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ nemijlocit poate fi orice persoană ce răspunde penal în
29
condiţiile legii;
- subiectul pasiv principal este statul;
- subiectul pasiv secundar fiind societatea comercială, regia autonomă,
firma, care ocupă o poziţie importantă în economia de stat iar prin distrugerea sau
aducerea ei în stare de neîntrebuinţare s-ar aduce atingere siguranţei statului.
1. Latura obiectivă
a) Din conţinutul art. 163 C.pen. rezultă că elementul material al infracţi-unii
se realizează prin acţiuni alternative: distrugerea, degradarea ori aducerea în
stare de neîntrebuinţare care poate fi totală sau parţială. Acţiunile prin care se rea-lizează
elementul material pot fi săvârşite prin: incendii de proporţii (rafinării, de-pozite
de explozivi); explozii sau în orice alt mod (provocarea de inundaţii, otrăvi-rea
în masă a animalelor, provocarea catastrofelor de cale ferată, aeriene etc.).
b) Latura obiectivă a infracţiunii se întregeşte cu o cerinţă esenţială
prevăzută în actul normativ şi anume: „faptele săvârşite să fie de natură a aduce
atingere în orice mod, siguranţei statului”.
c) Urmarea imediată a acestei infracţiuni constă în principal în crearea
unei stări de pericol pentru siguranţa statului în caz contrar fapta va avea altă
încadrare juridică (distrugere art.217, 218 C.pen.).
21 Ghe. Constantinescu, C.Duvac, op. cit, pag.34.

În secundar, privind săvârşirea infracţiunii se produce un prejudiciu
grav avutului public sau privat ori sunt puse în pericol viaţa, sănătatea sau inte-gritatea
fizică a persoanelor.
d) Sub aspectul legăturii de cauzalitate este necesar a se pune în relaţie
directă rezultatul faptei şi acţiunea care l-a generat.
Latura subiectivă. Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte infracţiunea
prevăzută de art. 163 C.pen. este intenţia directă sau indirectă.
Forme, modalităţi, sancţiuni.
Infracţiunea „actele de diversiune” există atât sub forma actelor pregăti-toare
asimilate tentativei, în faza de tentativă sau infracţiune consumată (con-sumarea
intervine în momentul în care acţiunile incriminate au produs starea de
30
pericol pentru siguranţa statului).
Există trei modalităţi alternative de realizare a infracţiunii: distrugerea,
degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun.
Sancţiuni: Pedeapsa cu detenţiune pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25
ani şi interzicerea unor drepturi.
10. Subminarea economiei naţionale
Conţinutul legal: „Fapta de a folosi o unitate din cele la care se referă
art. 14522 ori de a împiedica activitatea normală a acesteia, dacă fapta este de
natură să submineze economia naţională se pedepseşte cu închisoare de la 5 la
20 ani şi interzicerea unor drepturi.”
Fapta incriminată în alin. (2) art. 165 C.pen. este mai gravă când a pro-dus
pagube importante economiei naţionale, pedeapsa fiind detenţia pe viaţă sau
închisoarea de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi.
A submina înseamnă a ataca, a lovi pe ascuns în scopul de a slăbi, a
compromite, a zădărnici sau a nimici o acțiune, o realizare (a unui adversar) 23.
a) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale care ocrotesc
economia naţională şi bunul mers al activităţii economice ale ministerelor sau
regiilor cu capital de stat.
Obiectul material – de regulă acesta nu există, însă în unele situaţii este
definit de bunurile şi valorile materiale asupra cărora este îndreptată activitatea
infracţională.
b) Subiecţii infracţiunii: Deşi legea nu cere o calitate specială, subiectul
activ al infracţiunii, se identifică de cele mai multe ori, din rândul angajaţilor
unităţilor la care se referă art. 145 C.pen.
Subiectul pasiv principal este statul, iar subiectul pasiv secundar îl re-prezintă
instituţiile publice, persoanele juridice de interes public, regiile auto-nome
sau societăţile naţionale cu capital de stat.
22 Autorităţile publice, instituţiile publice, persoane juridice de interes public, serviciile de inte-res
public etc.
23 DEX, pag. 905.

a) Latura obiectivă – sub aspectul elementului material, infracţiunea de
subminarea economiei de stat se poate comite printr-o acţiune sau inacţiune de
folosire a unei unităţi (definite de art. 145 C.pen.) ori de a împiedica activitatea
normală a acesteia, dacă fapta este de natură să submineze economia naţională.
Acţiunea de folosire presupune utilizarea abuzivă a unităţii împotriva inte-reselor
economiei naţionale (achiziţionarea unor materii prime şi materiale neco-respunzătoare
calitativ, sincope în operaţiunile financiare, blocajul financiar etc.).
Acţiunea de împiedicare a activităţii normale se întâlneşte în cazul în care
făptuitorul dezorganizează activitatea unităţii respective prin neaprovizionarea rit-mică
cu combustibili (sistemul energetic naţional, blocaje de producţie etc.).
În situaţii de excepţie elementul material se poate prezenta şi sub forma
unei inacţiuni când făptuitorul omite cu bună ştiinţă să-şi îndeplinească obligaţiile
sau responsabilităţile pe care le avea potrivit fişei postului în cadrul unităţii res-pective
(neorganizarea de licitaţii, neîncheierea unor contracte avantajoase etc.).
Latura obiectivă include o cerinţă esenţială – aceea că activitatea in-fracţională
trebuie să fie de natură a submina economia naţională.
b) Urmarea imediată constă în finalizarea acţiunii sau inacţiunii incri-minată,
prin care se creează o stare de pericol pentru economia naţională şi im-plicit
pentru siguranţa naţională. Legătura de cauzalitate se impune a fi analiza-tă
în cazul formei agravate unde legea cere „să se fi produs o pagubă importan-tă
economiei naţionale.”
În această situaţie va trebui să se stabilească legătura de cauzalitate între
31
acţiune (inacţiune) şi rezultat.
c) Latura subiectivă – infracţiunea se poate săvârşi cu intenţie directă
sau indirectă.
Forme, sancţiuni, modalităţi
Forme: actele pregătitoare sunt asimilate tentativei (sancţionată con-form
art. 173 C.pen.) şi forma consumată, când prejudiciul s-a produs şi s-a cre-at
starea de pericol pentru siguranţa naţională.
Modalităţi : această infracţiune cuprinde două modalităţi de incriminare:
varianta simplă alin.(1) şi varianta agravantă alin. (2) art. 165 C.pen.
Sancţiuni: Pentru varianta simplă pedeapsa închisorii de la 5 la 20 ani şi
interzicerea unor drepturi, iar pentru forma agravantă pedeapsa este detenţiune
pe viaţă sau închisoarea de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi.
11. Propaganda în favoarea statului totalitar
Conţinut legal: Infracţiunea constă în „propaganda în vederea instaură-rii
unui stat totalitar săvârşită prin orice mijloace în public”. Alin.(2) al art.
166 C.pen. prevede că: „propaganda constă în răspândirea, în mod sistematic,
sau în apologia unor idei, concepţii sau doctrine cu intenţia de a convinge şi de
a atrage noi adepţi.”

Propaganda este o acţiune organizată de răspândire în masă a unei idei,
concepţii cu scopul de a câştiga adepţi.
a) Obiectul infracţiunii:
- Obiectul juridic special – ansamblul relaţiilor sociale care privesc si-guranţa
naţională pusă în pericol prin manifestări extremiste favorabile instaură-rii
32
statului totalitar.
b) Subiecţii infracţiunii:
- Subiect activ poate fi orice persoană care este responsabilă din punct
de vedere penal, cetăţean român, străin sau apatrid în calitate de coautor, insti-gator
sau complice.
- Subiectul pasiv este statul al cărei ordine şi stabilitate internă este afec-tată
prin acţiunile propagandistice. Locul comiterii acestor fapte – în loc public.
Latura obiectivă:
a) Elementul material îl constituie acţiunea de propagandă săvârşită
prin orice mijloace (propaganda fascistă, comunistă sau fundamentalistă). State-le
totalitare au la bază doctrina antidemocratică, menţinerea formală a drepturi-lor
omului, rasismul, cultul forţei, diversiunea şi terorismul.
Propaganda în favoarea statului totalitar poate fi săvârşită prin orice mij-loace:
pe cale orală (prin radio, TV, cu ocazia unor mitinguri, întruniri sau adu-nări
populare) în scris (reviste, cărţi, filme) sau prin orice mijloace (afişarea
unor lozinci cu un astfel de conţinut, inscripţionarea pe ziduri a unor simboluri -
zvastici specifice mişcărilor extremiste etc.). acţiunea de propagandă trebuie să
aibă un caracter de repetabilitate , să se facă în mod sistematic, cerinţa esenţială
a legiuitorului este ca aceasta să se realizeze în locuri publice.
Urmarea imediată – constă în săvârşirea acţiunii de propagandă în ve-derea
instaurării unui stat totalitar şi crearea stării de pericol pentru siguranţa
statului.
Latura subiectivă: Forma de vinovăţie este intenţia directă, făptuitorul
acţionează în vederea realizării unui scop bine determinat (instaurarea unei
orânduiri specifice statului totalitar).
Este o infracţiune intenţionată ce poate fi întâlnită atât în forma actelor
pregătitoare (sancţionate conform art. 173 C.pen.) cât şi în formă consumată
[(executarea unui singur act de propagandă nu constituie infracţiune, legea sti-pulând
în mod expres ca aceasta să se realizeze în mod sistematic (repetat cel
puţin de două ori)].
Există o singură modalitate normativă însă, cazurile particulare pot de-termina
şi alte modalităţi faptice.
Sancţiunile sunt cele prevăzute în art. 166 C.pen. şi anume închisoarea
de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.

12. Acţiuni împotriva ordinii constituţionale
Conţinutul legal: Infracţiunea prevăzută de art. 1661 C.pen. constă în
„întreprinderea oricărei acţiuni pentru schimbarea prin acţiuni ilegale şi prin
violenţă a ordinii constituţionale sau a caracterului naţional, suveran, inde-pendent,
unitar şi indivizibil al statului român”.
a)- obiectul juridic special cuprinde relaţiile sociale care apără siguranţa
naţională în câteva dintre cele mai importante componente ale sale (ordinea
constituţională, caracterul naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil al
statului român).
a) subiect activ, nemijlocit poate fi orice persoană;
b) subiectul pasiv este statul român al cărui ordine constituţională, teri-toriu,
caracter naţional sunt puse în pericol.
a) Latura obiectivă – elementul material al infracţiunii se realizează
prin întreprinderea oricărei acţiuni ilegale sau prin violenţă pentru schimbarea
ordinii constituţionale sau a caracterului naţional, suveran şi unitar şi indivizi-bil
a statului român.
b) Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru si-guranţa
statului.
Latura subiectivă – forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă.
Forme: această infracţiune poate îmbrăca forma actelor pregătitoare sau
a tentativei sancţionate conform art. 173 alin.(1) şi (2) C.pen. cât şi forma con-sumată.
Consumarea se realizează în momentul executării oricăreia dintre acţi-unile
care constituie elementul material (acţiuni ilegale şi prin violenţă).
Modalităţi: există o singură modalitate normativă: întreprinderea orică-ror
acţiuni ilegale şi prin violenţă pentru schimbarea ordinii constituţionale.
Sancţiuni: pedeapsa închisorii de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
13. Complotul
Conţinutul legal: Complotul este incriminat de art. 167 C.pen. şi constă
în „iniţierea sau constituirea unei asociaţii sau grupări în scopul săvârşirii
uneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 155-163, 165 şi 1661 C.pen. ori ade-rarea
sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asociaţii sau grupări”.
a) obiectul juridic generic – comun pentru toate infracţiunile contra si-guranţei
naţionale.
b)Obiectul juridic special – constă în ansamblul relaţiilor sociale care se
formează şi se desfăşoară în legătură cu siguranţa naţională a României.
33

- Subiectul activ al infracţiunii de complot poate fi orice persoană fizică
aparţinând unei astfel de asociaţii sau grupări – aşadar existând o pluralitate
constitutivă de subiecţi activi. În mod excepţional subiectul infracţiunii este o
persoană fizică singulară când aceasta iniţiază sau constituie asociaţia sau gru-parea
ce urmează a săvârşi infracţiunea. Participaţia penală poate fi sub forma
coautoratului sau instigării – complicitatea fiind exclusă.
- Subiectul pasiv – este statul ale cărui structuri sunt ameninţate prin ac-ţiuni
de complot.
Latura obiectivă:
a) Elementul material al infracţiunii constă în acţiunile de iniţiere, con-stituire,
aderare sau sprijinire a unei asociaţii sau grupări subversive.
Iniţierea – activitate prin care una sau mai multe persoane hotărăsc să
înfiinţeze organizaţia sau gruparea complotistă.
Constituirea – activitatea propriu-zisă de formare a asociaţiei sau grupă-rii
pe baza acordului de voinţă al participanţilor.
Aderarea – acţiunea prin care orice persoană consimte în mod expres
sau tacit să se alăture celorlalţi membri ai organizaţiei pentru înfăptuirea scopu-lui
propus.
Sprijinirea – constă în ajutorul pe care-l acordă o persoană unei astfel de
asociaţii sau grupări (punerea la dispoziţie a unor sedii, mijloace de transport,
bani etc.).
Asociaţia – cuprinde un număr nedeterminat de persoane.
Gruparea – grup mai redus de persoane cu un plan de acţiune mai limitat.
b) Cerinţe esenţiale – Latura obiectivă a infracţiunii de complot cuprin-de
o cerinţă esenţială şi anume: gruparea sau asociaţia trebuie să aibă ca scop
„săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 155-163; 165 şi 1661
C.pen.”
c) Urmarea imediată – constă în săvârşirea acţiunii incriminate şi crea-rea
stării de pericol pentru siguranţa naţională.
d) Întrucât legea nu prevede producerea unui rezultat nemijlocit nu se
pune problema legăturii de cauzalitate.
Latura subiectivă – forma de vinovăţie este intenţia directă, calificată
34
prin scop.
Forme: Deşi este o infracţiune comisivă intenţionată, complotul este
susceptibil de desfăşurare în timp a activităţii infracţionale, atât sub forma acte-lor
pregătitoare cât şi a tentativei cu precizarea că actele pregătitoare nu se
sancţionează nefiind incluse în prevederile art. 173 C.pen.
Consumarea se realizează în momentul în care a fost săvârşită una din-tre
acţiunile elementului material (iniţierea, constituirea, aderarea etc.).

Modalităţi: Există patru modalităţi normative alternative: iniţierea, con-stituirea,
aderarea şi sprijinirea; infracţiunea se consumă prin executarea orică-reia
dintre acţiunile precizate.
Sancţiuni: detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de la 15 la 25 ani şi in-terzicerea
unor drepturi.
Alin. (4) prevede şi o cauză de nepedepsire pentru cel ce a săvârşit una
din activităţile infracţionale şi o denunţă înainte de a fi descoperită de către au-torităţi.
14. Compromiterea unor interese de stat
Conţinutul legal: „Distrugerea, alterarea ori ascunderea unui docu-ment
sau înscris în care sunt stabilite drepturi ale statului român în raport cu o
putere străină, dacă fapta este de natură să compromită interesele de stat” (art.
168 C.pen.).
b) obiectul juridic generic – comun;
c) obiectul juridic special – cuprinde relaţiile sociale referitoare la sigu-ranţa
naţională a României a căror evoluţie normală este asigurată prin proteja-rea
drepturilor statului român în raporturile sale cu puterile străine, drepturi ma-terializate
în documente scrise;
d) obiectul material este documentul sau înscrisul care conţine drepturi
ale statului român în raport cu o putere străină – acestea pot fi: tratate, conven-ţii,
35
acorduri, contracte etc.
Subiectul activ nemijlocit poate fi orice persoană, participaţia penală fi-ind
posibilă sub toate formele sale.
Subiectul pasiv este statul român; în secundar subiect pasiv poate fi şi
instituţia care păstrează sau deţine documentul.
Latura obiectivă.
a) Elementul material se realizează prin mai multe acţiuni alternative pre-văzute
de lege (distrugere, alterare ori ascunderea documentului sau înscrisului).
Distrugerea – operaţiunea de lichidare, rupere, ardere ori aducerea lui în
stare de a nu mai putea fi folosit de către stat.
Alterarea – modificarea conţinutului documentului, reformularea prin
care se schimbă poziţia juridică a statului român în raport cu puterea străină.
Ascunderea – mutarea sa în alte locuri decât cele cunoscute de persoane-le
însărcinate cu păstrarea sau manipularea sa, astfel încât acesta să nu poată fi
folosit în caz de nevoie.
b)Cerinţe esenţiale – Latura obiectivă a infracţiunii este completată de
două cerinţe prevăzute în textul art. 168 C.pen. Prima cerinţă prevede ca acţiu-nea
făptuitorului să fie îndreptată împotriva unor documente sau înscrisuri care

consemnează drepturi ale statului român în raport cu o putere străină (drepturi
teritoriale, retrocedări ale unor valori sau bunuri, debite, garanţii etc.) neavând
relevanţă dacă înscrisul este original sau copie ori dacă a fost sau nu recunoscut
de puterea străină.
A doua cerinţă obligatorie precizează că acţiunea făptuitorului să fie de
natură „a compromite interese de stat.”
c) Urmarea imediată constă în producerea consecinţelor cerute de lege
prin care se pune în pericol siguranţa statului.
d) În raport de urmări, se va stabili legătura de cauzalitate între acţiunea
36
ilicită şi rezultat.
Latura subiectivă. Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă.
Culpa operează pentru infracţiuni de altă natură (sustragere sau distrugere de în-scrisuri
art. 232 C.pen sau neglijenţă în păstrarea secretului de stat, art. 252 C.pen.).
Forme: Tentativă şi infracţiune consumată (consumarea are loc în mo-mentul
în care s-a produs rezultatul, adică documentul a fost distrus, ascuns sau
alterat).
Modalităţi: Infracţiunea se comite într-una din cele trei modalităţi nor-mative
(distrugerea, alterarea, ascunderea înscrisului).
Sancţiuni: Închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
15. Comunicarea de informaţii false
Conţinutul legal: „comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace
de ştiri, date sau informaţii false ori de documente falsificate, dacă prin aceasta
se pune în pericol siguranţa statului” (art. 1681 C.pen.).
Obiectul juridic special – ansamblul relaţiilor sociale care privesc sigu-ranţa
statului, cărora li se aduce atingere prin activităţi de comunicare, răspândi-re
de date sau informaţii false.
Obiectul material – este determinat în situaţia în care infracţiunea se
comite prin falsificarea unui document şi răspândirea acestuia.
Subiecţi:
a) subiectul activ poate fi orice persoană fizică fără a avea o anumită ca-litate;
b) subiect pasiv principal este statul român.
Latura obiectivă:
a) elementul material îl constituie una din următoarele acţiuni alternati-ve:
comunicarea sau răspândirea de date, informaţii sau documente false. Co-municarea
constă în prezentarea, informarea sau înştiinţarea uneia sau mai mul-tor
persoane cu privire la conţinutul unor date, informaţii sau documente. Răs-pândirea
constă în acţiunea de împrăştiere, difuzare sau propagare a ştirilor sau
informaţiilor, cu dorinţa ca acestea să ajungă la cunoştinţa publicului.

b) În cazul ambelor modalităţi normative (comunicare – răspândire) tre-buie
îndeplinită o cerinţă esenţială şi anume, activităţile întreprinse de făptuitor
să fie „de natură a aduce atingere siguranţei statului”. O altă cerinţă este aceea
că ştirile, datele sau informaţiile să fie false.
c) Urmarea imediată constă în executarea uneia din acţiunile ilicite prin
care se pun în pericol siguranţa statului.
Latura subiectivă – forma de vinovăţie poate fi atât intenţia directă cât
şi cea indirectă. Infracţiunea nu poate fi săvârşită din culpă.
Forme: infracţiune comisivă intenţionată realizându-se atât sub forma
actelor pregătitoare, tentativă sau consumată (prima nefiind sancţionată).
Modalităţi: sunt două => comunicarea şi răspândirea de date, informa-ţii
37
sau documente false.
Sancţiuni: închisoarea de la 1 la 5 ani. Tentativa se pedepseşte (art. 173
alin.(1) C.pen.).
16. Divulgarea secretului care periclitează siguranţa statului
Conţinutul legal: Art. 169 C.pen. prevede că „divulgarea unor docu-mente
sau a unor date care constituie secrete de stat ori a altor documente sau
date, de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, dacă fapta
este de natură să pună în pericol securitatea statului, iar alin.(2) incriminează
şi fapta de deţinere în afara îndatoririlor de serviciu a unui document ce consti-tuie
secret de stat, dacă fapta este de natură să pună în pericol securitatea sta-tului,
iar alin.(3) sancţionează deţinerea în afara îndatoririlor de serviciu a al-tor
documente în vederea divulgării, dacă fapta este de natură să pună în peri-col
securitatea statului.”
a) obiectul juridic special – ansamblul relaţiilor sociale referitoare la si-guranţa
statului a căror apărare este asigurată de ocrotirea secretului de stat;
b) obiectul material este documentul care constituie secret de stat;
- subiectul activ nemijlocit trebuie să aibă calitatea de funcţionar (calificat);
- subiectul pasiv principal este statul iar cel secundar poate fi o unitate
din cele prevăzute de art. 145 C.pen. care păstrează documentul.
Latura obiectivă:
a) elementul material constă în acţiunea de divulgare a unor documente
secrete ce nu trebuie aduse la cunoştinţa publicului;
b) cerinţa esenţială – faptele de divulgare sau deţinere trebuie să pună
în pericol siguranţa statului;
c) urmarea imediată este rezultatul acţiunilor de divulgare sau deţinere
şi constă în crearea unei stări de pericol pentru siguranţa naţională.
Latura subiectivă – intenţia directă sau indirectă.

Forme: Tentativa şi infracţiunea consumată (infracţiunea se consumă în
38
momentul divulgării documentului).
Modalităţi – există trei modalităţi de comitere: divulgare, deţinere, deţi-nerea
în vederea divulgării.
Sancţiuni: În varianta tip, infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la
1 la 7 ani, pentru cele prevăzute în alin. (1), închisoare de la 7 la 15 ani şi inter-zicerea
unor drepturi, iar deţinerea prevăzută în alin.(2) şi alin.(3) art. 169
C.pen. închisoare de la 5 la 10 ani.
17. Nedenunţarea
Conţinutul legal: (Art. 170 C.pen.) – „Omisiunea de a denunţa de înda-tă
săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 155-163; 165; 1661
şi 167” (170 C.pen.).
Denunţul este o modalitate de sesizare a autorităţilor publice , cu privire
la o faptă sau eveniment cu caracter penal, exprimând în acelaşi timp o atitudine
Această obligaţie morală a fost convertită într-o obligaţie juridică izvo-râtă
dintr-o îndatorire fundamentală, aceea de fidelitate faţă de ţară.
a) obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la si-guranţa
statului. Există şi un obiect juridic secundar ce constă în relaţiile sociale
ce privesc înfăptuirea justiţiei.
b) Infracţiunea este lipsită de obiect material.
a) Subiectul activ poate fi orice persoană – participaţia penală fiind po-sibilă
doar sub forma instigării;
b) Subiect pasiv – statul român.
Conţinut constitutiv
Latura obiectivă:
a) Elementul material se realizează printr-o inacţiune – omisiunea de a
denunţa săvârşirea faptelor respective.
b) Urmarea imediată – constă în atitudinea omisivă a făptuitorului, lipsa
de reacţie a acestuia şi crearea stării de pericol pentru siguranţa statului.
Latura subiectivă; întrucât fapta se săvârşeşte prin inacţiune în confor-mitate
cu prevederile art. 19 alin. ultim C.pen, poziţia subiectivă a făptuitorului
poate fi atât intenţia cât şi culpa.
Forme: fiind o faptă omisivă nu se poate săvârşi decât în formă consu-mată,
moment care corespunde cu expirarea timpului în care putea fi denunţată.
Modalităţi: infracţiunea poate cunoaşte variate modalităţi de executare.
Sancţiuni: închisoare de la 2 la 7 ani. Alin. ultim al art. 170 C.pen. pre-vede
o cauză de nepedepsire pentru persoanele care mai înainte de începerea
urmăririi penale denunţă autorităţilor fapta respectivă.

174199222 curs-drept-penal-partea-speciala

174199222 curs-drept-penal-partea-speciala

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Viewers also liked

Viewers also liked (20)

More from exodumuser

More from exodumuser (20)

174199222 curs-drept-penal-partea-speciala