86576063 dreptul-proprietatii-intelectuale-curs-id-iunie-2011

Universitatea Titu Maiorescu din Bucureşti
Facultatea de Drept
VIOLETA SLAVU
DREPTUL
PROPRIETĂŢII
INTELECTUALE
Ediţia a III-a
2011
OTILIA CALMUSCHI

CURS UNIVERSITAR
PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL LA DISTANŢĂ
Cuprins:
Unitatea de învăţare nr.1 CONCEPTUL DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Obiective specifice………………………………………………………………………………….7
Suport de curs……………………………………………………………………………………….7
1. Consideraţii preliminare………………………………………………………………7
1.1. Aspecte generale referitoare la dreptul de proprietate intelectuală.................. 7
1.1.1. Dreptul de proprietate intelectuală, factor de dezvoltare şi progres........... 7
1.1.2. Noţiunea de proprietate intelectuală şi componentele sale..........................8
1.1.3. Noţiunea de “proprietate”……………………………………………….10
1.2. Proprietatea industrială. Noţiuni generale……………………………………11
1.2.1. Noţiunea şi definirea proprietăţii industriale…………………………….....11
1.2.2. Natura juridică a drepturilor de proprietate industrială..............................12
1.2.3. Organul administraţiei publice centrale abilitat să asigure protecţia
proprietăţii industriale................................................................................13
Exerciţi...............................................................................................................................14
Cuvinte cheie......................................................................................................................15
Bibliografie selectivă................................................................................................................15
Unitatea de învăţare nr.2 INVENŢIA BREVETABILĂ
Obiective specifice……………………………………………………………………….17
Suport de curs……………………………………………………………………………17
2.1. Invenţia brevetabilă.....................................................................................................17
2.1.1. Noţiunea juridică de invenţie..............................................................................17
2.1.2. Categorii de invenţii brevetabile. Invenţia de servici...........................................18
2.1.3. Condiţiile de fond pozitive ale obiectului protecţiei invenţiei brevetabile.........23
2.1.3.1. Noutatea....................................................................................... 23
2.1.3.2. Categorii de priorităţi şi regimul lor juridic................................. 25
2.1.3.3. Activitatea inventivă.................................................................... 27
2.1.3.4. Aplicarea industrială.....................................................................28
2.1.4. Condiţiile de fond negative ale obiectului invenţiei brevetabile..........................28
2.2.Subiectele dreptului de proprietate industrială asupra invenţiei..................................29
2.3. Procedura administrativă de eliberare a brevetului de invenţie sau de respingere a
cererii de brevet.................................................................................................................30
2.3.1. Înregistrarea cererii de brevet.............................................................................30
2.3.2. Protecţia provizorie.............................................................................................32
2.3.3. Examinarea cererii de brevet..............................................................................33
2.3.4. Admiterea sau respingerea cererii de brevet...................................................... 34
2.3.5. Retragerea cererii de brevet................................................................................34
2.3.6. Brevetarea în străinătate......................................................................................36

Exerciţi...............................................................................................................................37
Cuvinte cheie......................................................................................................................38
Bibliografie selectivă.........................................................................................................38
Unitatea de învăţare nr.3 DREPTURILOR NĂSCUTE DIN INVENŢIE ŞI
TRANSMISIUNEA ACESTORA
Obiective specifice.............................................................................................................40
Suport de curs....................................................................................................................40
3.1.Noţiune. Conţinutul, caracterele juridice şi limitele dreptului subiectiv de proprietate
industrială...........................................................................................................................40
3.1.1. Noţiunea şi conţinutul.........................................................................................40
3.1.2. Caracterele juridice.............................................................................................41
3.1.3. Limitele generale ale dreptului la exclusivitatea folosinţei invenţiei şi
limitele speciale ..........................................................................................41
3.1.4. Licenţa obligatorie..............................................................................................46
3.2.Categorii de drepturi şi obligaţii născute în legătură cu invenţia................................48
3.2.1. Categorii de drepturi...........................................................................................49
3.2.2. Drepturile titularului de brevet...........................................................................49
3.2.3. Drepturile inventatorului care nu este titular de brevet......................................49
3.2.4. Drepturile unităţii care nu este titulară de brevet...............................................50
3.3. Transmiterea drepturilor născute în legătură cu invenţia...........................................52
3.3.1. Sediul materiei....................................................................................................52
3.3.2. Obiectul transmiterii...........................................................................................52
3.3.3. Modalităţile de transmitere a drepturilor privind invenţia..................................52
3.3.3.1. Contractul de cesiune....................................................................53
3.3.3.2. Contractul de licenţă.....................................................................55
Unitatea de învăţare nr.4 APĂRAREA ŞI STINGEREA DREPTURILOR
PRIVIND INVENŢIA. KNOW-HOW
Suport de curs……………………………………………………………………………61
4.1. Apărarea drepturilor privind invenţiile……………………………………………...61
4.1.1.Modalităţi administrative……………………………………………………….61
4.1.2.Mijloace de drept civil………………………………………………………….62
4.1.3.Mijloace de drept penal…………………………………………………………62
4.1.4.Proba faptelor incriminate………………………………………………………65
4.1.5.Soluţionarea cererilor………………………………………………………… 65
4.2.Stingerea drepturilor izvorâte din invenţii………………………………………… 68
4.2.1. Expirarea termenului de protecţie………………………………………………68
4.2.2. Decăderea titularului din drepturi………………………………………………68
4.2.3. Renunţarea titularului la brevetul de invenţii…………………………………...68
4.2.4. Revocarea din oficiu a hotărârilor O.S.I.M……………………………………..69
4.3. Realizări tehnice cu caracter de noutate relativă. Know-how-ul……………………70
Exerciţi...............................................................................................................................75
Cuvinte cheie......................................................................................................................76
Bibliografie selectivă.........................................................................................................76

Unitatea de învăţare nr.5 MARCA ŞI INDICAŢIILE GEOGRAFICE
Suport de curs……………………………………………………………………………78
5. Marca şi indicaţiile geografice……………………………………………………… 79
5.1. Consideraţii introductive…………………………………………………………… 79
5.1.1. Natura juridică a mărcii……………………………………………………….79
5.1.2. Definiţia mărcii şi caracterele ei………………………………………………79
5.1.3. Deosebirea dintre marcă şi alte semne distinctive…………………………….81
5.1.4. Semne susceptibile de a constitui mărci………………………………………81
5.1.5. Funcţiile mărcii………………………………………………………………. 82
5.1.6. Categorii de mărci……………………………………………………………..83
5.2. Condiţiile de fond ale protecţiei mărcilor. Sisteme de dobândire a dreptului la
marcă….................................................................................................................91
5.2.1. Condiţiile de fond ale protecţiei mărcilor……………………………………..91
5.2.2. Sisteme de dobândire a dreptului la marcă……………………………………94
5.3. Subiectul dreptului la marcă. Procedura înregistrării mărcilor şi drepturile
conferite de marcă.................................................................................................97
5.3.1. Subiectul dreptului la marcă..............................................................................97
5.3.2. Procedura înregistrării mărcilor.........................................................................98
5.3.2.1. Depozitul naţional reglementar.................................................... 98
5.3.2.2. Examenul cererii de înregistrare...................................................98
5.3.2.3. Înregistrarea mărcii.....................................................................100
5.4. Durata protecţiei, reânoirea şi modificarea înregistrării...........................................100
5.5. Dreptul conferit de marcă şi limitele sale.................................................................101
Exerciţi............................................................................................................................103
Cuvinte cheie...................................................................................................................104
Bibliografie selectivă.......................................................................................................104
Unitatea de învăţare nr.6 TRANSMISIUNEA, APĂRAREA ŞI STINGEREA
DREPTULUI LA MARCĂ;INDICAŢIILE GEOGRAFICE
Obiective specifice...........................................................................................................106
Suport de curs..................................................................................................................106
6.1.Transmisiunea dreptului la marcă..............................................................................107
6.1.1. Consideraţii preliminare privind transmisiunea dreptului la marcă.................107
6.1.2. Cesiunea voluntară...........................................................................................108
6.1.3. Cesiunea forţată...............................................................................................110
6.1.4. Contractul de licenţă........................................................................................111
6.1.5. Aportul mărcii la capitalul social.....................................................................115
6.1.6. Contractul de franciză......................................................................................116
6.2. Apărarea dreptului la marcă......................................................................................122
6.2.1. Observaţia........................................................................................................122
6.2.2. Opoziţia............................................................................................................123
6.2.3. Contestaţia........................................................................................................124
6.2.4. Contrafacerea...................................................................................................125
6.2.5. Concurenţa neloială.........................................................................................126

6.3. Stingerea dreptului la marcă.....................................................................................129
6.3.1. Expirarea duratei de protecţie..........................................................................129
6.3.2. Renunţarea titularului la dreptul său asupra mărcii.........................................129
6.3.3. Abandonul mărcii............................................................................................130
6.3.4. Caducitatea......................................................................................................130
6.3.5. Decăderea........................................................................................................130
6.3.6. Anularea înregistrării mărcii............................................................................131
6.4. Indicaţiile geografice................................................................................................133
6.4.1. Importanţa indicaţiilor geografice...................................................................133
6.4.2. Precizări terminologice....................................................................................133
6.4.3. Procedura înregistrării indicaţiilor geografice.................................................134
Exerciţi............................................................................................................................136
Cuvinte cheie...................................................................................................................137
Unitatea de învăţare nr.7 CREAŢII DE ARTĂ APLICATĂ. DESENE ŞI
MODELE
Obiective specifice…………………………………………………………………… 139
Suport de curs…………………………………………………………………………..139
7.1. Creaţii de artă aplicată. Desene sau modele..............................................................139
7.1.1. Importanţa desenelor sau modelelor ...............................................................139
7.1.2. Dubla natură a desenelor şi modelelor ............................................................140
7.1.3. Sisteme de protecţie.........................................................................................140
7.1.4. Noţiunea de desen, model şi model de utilitate...............................................142
7.1.5. Caracterele generale ale desenelor sau modelelor ce le oferă
vocaţie la protecţie .............................................................................143
7.2. Subiectul protecţiei. Desenele sau modelele de serviciu. Condiţii pentru
protecţia desenelor sau modelelor.............................................................................144
7.2.1. Subiectul protecţiei.........................................................................................144
7.2.2. Desenele sau modelele de serviciu.................................................................144
7.2.3. Condiţii pentru protecţia desenelor şi modelelor ...........................................145
7.2.4. Înregistrarea şi eliberarea titlului de protecţie................................................148
7.3. Drepturi şi obligaţii născute în legătură cu desenul sau modelul..............................151
7.3.1. Drepturile titularului certificatului de înregistrare..........................................151
7.3.2. Limitele în exercitarea drepturilor asupra desenelor sau modelelor ..............152
7.3.2. Transmisiunea drepturilor asupra desenelor si modelelor..............................153
7.4. Apărarea drepturilor asupra desenelor sau modelelor..............................................154
7.4.1. Mijloace de drept administrativ......................................................................154
7.4.2. Mijloace de drept civil....................................................................................155
7.4.3. Mijloace de drept penal..................................................................................156
7.4.4. Încetarea dreptului exclusiv de exploatare.....................................................157
Exerciţi............................................................................................................................157
Cuvinte cheie...................................................................................................................158
Unitatea de învăţare nr.8 DREPTURILE AUTOR

Obiective specifice……………………………………………………………………...160
Suport de curs…………………………………………………………………………..160
8.1. Dreptul de autor .......................................................................................................161
8.1.1.Consideraţii preliminare..................................................................................161
8.1.2. Noţiunea de drept de autor.............................................................................162
8.1.3. Natura juridică a dreptului de autor..............................................................162
8.2. Condiţiile cerute pentru protecţia operelor în cadrul dreptului de autor...................163
8.2.1. Vocaţia la protecţie operelor în cadrul dreptului de autor..............................164
8.2.2. Subiectele dreptului de autor..........................................................................164
8.2.3. Prezumţia calităţii de autor.............................................................................166
8.2.4. Pluralitatea de autori.......................................................................................167
8.3. Obiectul dreptului de autor.......................................................................................169
8.3.1. Categorii de opere protejate............................................................................169
8.4. Conţinutul dreptului de autor....................................................................................170
8.4.1. Drepturile morale şi drepturile patrimoniale de autor.....................................170
8.4.1.1. Drepturile morale de autor......................................................................171
8.4.1.2. Drepturile patrimoniale de autor.............................................................173
8.5. Limitele exercitării dreptului de autor şi durata protecţiei........................................178
8.5.1. Limitele exercitării dreptului de autor............................................................178
8.5.2. Durata protecţiei drepturilor patrimoniale de autor........................................179
8.6. Modalităţi de valorificare a drepturilor patrimoniale de autor pe cale
contractuală...............................................................................................................182
8.6.1. Enumerare.......................................................................................................182
8.6.2. Contractul de editare.......................................................................................182
8.6.3. Contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală........................183
8.6.4. Contractul de închiriere..................................................................................184
8.6.5. Contractul de comandă...................................................................................185
8.6.6. Contractul de adaptare audiovizuală...............................................................185
Exerciţi.............................................................................................................................185
Cuvinte cheie....................................................................................................................186
Unitatea de învăţare nr.9 DREPTURILE CONEXE, GESTIUNEA COLECTIVĂ ŞI
APĂRAREA DREPTURILOR DE AUTOR
Obiective specifice…………………………………………………………………… 188
Suport de curs…………………………………………………………………………..188
9.1. Drepturile conexe dreptului de autor şi drepturi sui-generis....................................188
9.1.1. Noţiune...........................................................................................................188
9.1.2. Titularii şi conţinutul drepturilor conexe dreptului de autor..........................189
9.2. Gestiunea colectivă a drepturilor patrimoniale de autor şi a drepturilor conexe......191
9.3. Apărarea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe...............................................193
9.3.1. Răspunderea civilă..........................................................................................193
9.3.2. Răspunderea penală........................................................................................194
9.3.3. Răspunderea contravenţională........................................................................194
Exerciţi.............................................................................................................................197
Cuvinte cheie....................................................................................................................198

Bibliografie generală......................................................................................................198
I. OBIECTIVELE CURSULUI
I.1. Sub raport didactic
Cursul de dreptul proprietă ii intelectuale este o disciplină de specialitate, care se studiază în anulț
III, semestrul II. Obiectivele acestui curs sunt:
• Cunoaşterea principalelor noţiuni şi concepte ale dreptului proprietăţii intelectuale.
 Cunoaşterea adecvată a specificului dreptului proprietăţii intelectuale ca ramură de drept
privat;delimitarea sa de ramurile de drept public,
 Înţelegerea rolului dreptului proprietăţii intelectuale în raport cu ordinea internă , comunitară şi
internaţională contemporană
 Analiza, evaluarea problemelor principale şi speciale ale dreptului proprietăţii intelectuale
 Explicarea surselor, metodelor, principiilor, normelor şi instituţiilor dreptului proprietăţii
intelectuale,
 Explicarea noţiunilor, conceptelor de bază ale dreptului proprietăţii intelectualel, în perspectiva
formării unui limbaj juridic riguros şi correct.
 Cunoaşterea şi evaluarea principalelor obiecte ale protecţiei pe tărâmul dreptului proprietăţii
intelectuale
 Dezvoltarea capacităţii de a argument,
 Formarea unei gândiri clare cu privire la semnificaţia principalelor instituţii ale dreptul proprietăţii
intelectuale în cadrul general al societăţii civile.
 Deprinderea abilităţilor de argumentare
 Dobândirea deprinderii de a gândi logic pentru a da soluţii corecte, în temeiul legii,
 Dobândirea şi sedimentarea conceptelor din domeniul proprietăţii intelectuale.
I.2. Sub raport metodologic
Cursul este structurat pe teme de larg interes ştiinţific şi aplicativ, cum sunt: inven ia brevetabilă,ț
mărcile i indica iile geografice, desene i modele, dreptul de autor i drepturile conexeș ț ș ș
Însuşirea cunoştinţelor de dreptul proprietă ii intelectuale se face pe baza prelegerilor, a pregătirii şiț
dezbaterii unor referate, rezolvarea unor speţe din jurisprudenţa
Sigur că nici „prelegerile”, nici „seminariile” nu pot înlocui studiul individual, pregătirea
temeinică, sistematică şi programată.
Prelegerea lămureşte noţiunile, conceptele, instituţiile juridice şi mecanismele dreptului
proprietă ii intelectuale; ea este menită să incite interesul pentru studiul individual, un început organizatț
care să-l ajute pe student să-şi dezvolte o gândire independentă.
Prelegerile folosesc un vocabular accesibil, dar precis, clar, riguros în scopul de a obişnui
studentul cu disciplina “studiului individual”, a dezvoltării spiritului de cunoaştere, de însuşire a unui bagaj
de cunoştinţe ştiinţifice solide care să-l facă să înţeleagă că dreptul proprietă ii intelectuale.ț
Tematica prelegerilor este întregită cu definiţii, precizări, exemplificări, reprezentări grafice,
scheme, un set de întrebări, exerciţii şi teste-grilă pentru a ajuta studentul nu numai pe plan informative, dar
şi formativ-educativ.
I.3. Sub raport aplicativ

În cadrul activităţii de seminar se dezbat spe e sub aspect teoretic i practic, din jurispruden aț ș ț
recentă, astfel încât să se asigure aplicarea practică a cunoştinţelor teoretice prezentate cu prilejul
prelegerilor sau în legătură cu referatele.
Prin urmare, seminariile sunt destinate a duce la sedimentarea cunoştinţelor, dar şi la învăţarea
studentului să lucreze cu termenii şi conceptele dreptului proprietă ii intelectuale, precum şi să facă eforturiț
sistematice pe linia găsirii unor soluţii juridice în cazul unor probleme nu numai dificile, dar şi complexe.
Unitatea de învăţare nr.1
CONCEPTUL DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Obiective specifice unităţii de invăţare nr.1
După studiul acestei unităţi de învăţare veţi reuşi:
• să definiţi dreptul proprietăţii intelectuale;
• să identificaţi componentele dreptului proprietăţii intelectuale;
• Să stabiţi categoriile de creaţii intelectuale protejate pe tărâmul proprietăţii
industriale;
• să înţelegeţi natura juridică a drepturilor de proprietate industrială printr-o
altfel de abordare a conceptului de proprietate din dreptul comun;
• să identificaţi organismul abilitat să asigure protecţia creaţiilor industriale.
Cuprins
2. Consideraţii preliminare
2.1. Aspecte generale referitoare la dreptul de proprietate intelectuală
2.1.1. Dreptul de proprietate intelectuală, factor de dezvoltare şi progres
2.1.2. Noţiunea de proprietate intelectuală şi componentele sale
2.1.3. Noţiunea de “proprietate”
2.2. Proprietatea industrială. Noţiuni generale
2.2.1. Noţiunea şi definirea proprietăţii industriale
2.2.2. Natura juridică a drepturilor de proprietate industrială
proprietăţii industriale
1.Consideraţii preliminare
1.1. Aspecte generale referitoare la dreptul de proprietate intelectuală
1.1.1. Dreptul de proprietate intelectuală, factor de dezvoltare şi progres
Activitatea creatoare a omului s-a constituit din toate timpurile ca un factor
decisiv în accelerarea progresului general al umanităţii, fapt ce a determinat în epoca

modernă integrarea drepturilor de proprietate intelectuală în ordinea juridică a ţărilor
civilizate.
În condiţiile actuale existenţa unor economii moderne orientate spre o piaţă liberă
este de neconceput fără aportul unanim recunoscut al proprietăţii intelectuale. Un
exemplu edificator, în acest sens îl constituie integrarea proprietăţii intelectuale în
sistemul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (O.M.C.) creată prin Convenţia de la
Marrakech din 15 aprilie 1994, drepturile intelectuale fiind integrate astfel în noua
concepţie privind schimburile comerciale internaţionale, ce vizează construcţia unei
societăţi moderne bazată pe organizarea pieţei în sistem concurenţial ce presupune şi o
circulaţie liberă a valorilor intelectuale, fapt ce le-a propulsat datorită creşterii
importanţei lor, în contextul procesului de globalizare a pieţelor spre centrul interesului
mondial1
.
1.1.2. Noţiunea de proprietate intelectuală şi componentele sale
În sensul art.2 al Convenţiei de la Stockholm din 1967 prin care s-a constituit
Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale (O.M.P.I.), organizaţie cu caracter
interguvernamental specializată în cooperarea internaţională, prin proprietate
intelectuală se înţeleg drepturile privind operele literare, artistice şi ştiinţifice,
interpretările artiştilor interpreţi şi executanţi, fonogramele şi emisiunile radiofonice,
invenţiile din toate domeniile activităţii umane, descoperirile ştiinţifice, desenele şi
modelele industriale, marca de fabrică, marca de comerţ, marca de serviciu, numele şi
denumirile comerciale, protecţia împotriva concurenţei neloiale, precum şi orice alte
drepturi privind activitatea intelectuală în domeniul industrial, ştiinţific, literar şi artistic.
Într-o formulare concisă proprietatea intelectuală cuprinde deci ansamblul
regulilor prin care se realizează protecţia drepturilor de proprietate industrială, a
drepturilor de autor şi a know-how-ului.
În legea nr.344 din 29 noiembrie 2005 privind unele măsuri pentru asigurarea
respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire,2
dreptul de proprietate intelectuală este definit astfel : dreptul de autor, drepturi conexe,
dreptul asupra mărcilor de produs sau de serviciu protejate, dreptul asupra desenelor şi
1
Acordul de la Marrakech a fost ratificat de România prin Legea 133 publicată în Monitorul Oficial nr.360
din 27 dec. 1994.
2
Mon.Of.nr.1093 din 05.12.2005

modelelor industriale, dreptul asupra indicaţiilor geografice, dreptul asupra brevetelor de
invenţie, dreptul asupra certificatelor suplimentare de protecţie, dreptul asupra soiurilor
de plante (art.3 alin.1 pct.1).
Tehnica legislativă utilizată este aceea a enumerării diferitelor categorii de
drepturi subiective de proprietate intelectuală, enumerare enunţiativă şi nu limitativă
întrucât una din transformările semnificative ale dreptului de proprietate intelectuală
constă în extinderea protecţiei la obiecte care rămâneau înainte în afara dreptului şi care,
prin importanţa lor îşi revendică cu insistenţă vocaţia la protecţie. De exemplu
programele de calculator, noile soiuri de plante şi rase de animale3
, topografii ale
circuitelor integrate4
etc.
În cadrul proprietăţii intelectuale între cele două mari domenii ce o compun –
dreptul de autor şi dreptul de proprietate industrială, există o serie de puncte de contact
care justifică, cu toate că sunt şi unele deosebiri , reunirea lor în cadrul unei diviziuni
unice a dreptului civil, dreptul proprietăţii intelectuale şi anume 5
:
- fondul comun de principii fundamentale ;
- legătura indisolubilă între autor şi opera de creaţie intelectuală, autorului fiindu-i
recunoscut un drept temporar de monopol de exploatare care răspunde necesităţii
de recompensare a autorului care reuşeşte să se impună prin idei noi în industrie
sau prin originalitate în literatură şi artă ;
- ambele tipuri de drepturi îşi au geneza în vechi privilegii regale.
Nu mai puţin trebuie să constatăm, s-a semnalat în doctrină, că această apropiere nu
priveşte ansamblul drepturilor de proprietate industrială. Evident că semnele distinctive
cum ar fi mărcile, numele şi denumirile comerciale, indicaţiile geografice sunt mai legate
de activitatea comercială şi răspund unei nevoi specifice acestei forme de activitate iar
creaţia inventivă se situează la confluenţa dintre activitatea industrială în sens larg şi
activitatea intelectuală.
Între cele două mari domenii ale proprietăţii intelectuale se constată de asemenea şi o
serie de deosebiri semnificative cum ar fi :
3
Legea 255/1998 publicată în Mon.Of., Partea I, nr.525 din 31.12.1998.
4
Legea nr.16/1995 publicată în mon.of., partea I, nr.45 ăn 9.03.1995.
5
Yolanda Eminescu, Tratat de proprietate industrială, vol. I. ; Creaţii noi, Bucureşti, Editura Academiei,
1982, p.15.

- în domeniul proprietăţii artistice şi literare personalitatea autorului este mai viguros
conturată. Astfel alături de monopolul de exploatare a operei au fost consacrate şi alte
numeroase prerogative reunite sub denumirea de drepturi morale (de exemplu : dreptul de
a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţa publică ; dreptul de a retracta opera;
dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţa publică, etc);
- exigenţele de ordin administrativ în domeniul proprietăţii industriale, prin care să se
ateste naşterea dreptului sunt mult mai mari şi se concretizează într-un titlu administrativ
cum este de exemplu brevetul în cazul invenţiilor sau certificatul de înregistrare în cazul
mărcilor sau în cazul desenelor sau modelelor industriale. Dimpotrivă în cazul proprietăţii
artistice şi literare în sistemul continental dreptul se naşte independent de orice
formalitate administrativă ;
- concurenţa în mediul industrial sau comercial este mult mai acerbă decât în mediul
artistic şi literar ceea ce determină diferenţe pe planul sancţiunilor aplicabile în cazul
atingerii aduse drepturilor de proprietate intelectuală.
1.1.3. Noţiunea de „proprietate” .
Precizăm că noţiunea de „proprietate” în cazul creaţiei intelectuale, bun incorporal,
nu se identifică cu noţiunea de „proprietate” ce priveşte bunuri corporale, astfel cum
aceasta este definită în art.480 C.civ. ca drept real, exclusiv, absolut şi perpetuu.
Distincţia principală priveşte caracterul limitat în timp al protecţiei juridice a creaţiei
intelectuale care prin natura sa nu poate fi perpetuă deoarece creaţiile intelectuale sunt
destinate să circule liber şi nestânjenit. Deci dreptul de proprietate intelectuală poartă
asupra unui bun incorporal cu caracter temporar. Drepturile intelectuale nu se pot
dobândi prin prescripţie şi nu pot fi sancţionate prin acţiunea în revendicare, conţinutul
acestor drepturi îl formează monopolul exclusiv de exploatare.
1.2.Proprietatea industrială. Noţiuni generale.
1.2.1. Noţiunea de proprietate industrială.

Art.1 pct.2 al Convenţiei de Uniune de la Paris6
pentru protecţia proprietăţii
industriale precizează că protecţia proprietăţii industriale are ca obiect brevetele de
invenţii, modelele de utilitate, desenele şi modelele industriale, mărcile de fabrică sau de
comerţ, mărcile de serviciu, numele comercial şi indicaţiile de provenienţă sau
denumirile de origine, precum şi reprimarea concurenţei neloiale. Proprietatea
industrială reuneşte, după cum se evidenţiază din definiţie, drepturi cu caractere disparate
care pot fi grupate în patru categorii şi anume :
- drepturi privind creaţii industriale noi, creaţii de fond cum ar fi de exemplu
invenţiile ;
- drepturi privind semnele distinctive cum ar fi mărcile care se constituie ca
mijloace de identificare a produselor sau serviciilor furnizate publicului care are
astfel posibilitatea de a recunoaşte pe piaţă produsele şi serviciile respective ;
- drepturi privind creaţii de artă aplicată destinate a personaliza obiectele printr-un
element estetic cum sunt desenele şi modelele industriale ;
- măsuri privind reprimarea concurenţei neloiale menite să descurajeze orice acte
de concurenţă industrială sau comercială contrare uzanţelor oneste cum ar fi de
exemplu inducerea în eroare a publicului asupra naturii produsului sau modului
său de fabricaţie sau acte destinate a discredita un concurent etc.
Cursurile universitare definesc proprietatea industrială ca instituţie juridică şi ca drept
subiectiv după exigenţele definiţiilor din dreptul civil astfel7
:
- ca instituţie juridică, prin proprietate industrială se înţelege ansamblul normelor
care reglementează raporturile privitoare la creaţiile intelectuale aplicabile în industrie
precum şi la semnele distinctive ale unei asemenea activităţi ;
- ca drept subiectiv, proprietatea industrială reprezintă posibilitatea recunoscută de
lege titularului ,. persoană fizică sau persoană juridică de a folosi în exclusivitate o creaţie
intelectuală aplicabilă în industrie sau un semn distinctiv ale unei asemenea activităţi
industriale.
6
Convenţia de la Paris pentru apărarea proprietăţii industriale din 26 martie 1883, convenţie revizuită
succesiv la Bruxelles 1900, Washington 1914, Haga 1925, Londra 1934, Lisabona 1958, Stocholm 1967,
convenţie ratificată pentru prima dată în România în forma revizuită la Washington, în 1920 pentru ca apoi
prin Decretul nr.427/1963 (publicat în Buletinul Oficial nr.19 din 19.10.1963) şi prin Decretul
nr.1177/1968 (publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 6.01.1969) să se ratifice aderarea la toate celelalte
forme revizuite ale Convenţiei de la Paris.
7
L. Mihai, Invenţia, Bucureşti, Ed. Universul Juridic, 2002, p.72 şi urm.

1.2.2. Natura juridică a drepturilor de proprietate industrială.
În literatura de specialitate au fost avansate o succesiune de opinii privind natura
juridică a drepturilor de proprietate industrială. Într-o primă perioadă drepturile de creaţie
industrială au fost considerate ca drepturi de proprietate, opinie criticată pentru ca
dreptul de proprietate industrială datorită caracterului său imaterial nu întruneşte
atributele clasice ale dreptului de proprietate (jus utendi, jus fruendi şi jus abutendi) şi
nici nu este susceptibil de dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă. O altă teorie este
aceea a drepturilor intelectuale potrivit căreia drepturile subiective consacrate în dreptul
roman trebuie completate şi cu drepturile intelectuale pe lângă categoriile clasice
cunoscute şi anume drepturi personale, obligaţionale şi reale.
Literatura de specialitate franceză a considerat drepturile de proprietate industrială ca
„drepturi de clientelă” caracterizate printr-un monopol exclusiv de exploatare, titularul
putând opune dreptul său „erga omnes”. Drepturile de clientelă ar reprezenta în această
concepţie, o a treia grupă de drepturi patrimoniale alături de drepturile reale şi cele de
creanţă. Teoria drepturilor de clientelă a suscitat o serie de rezerve considerându-se că ea
se fundamentează exclusiv pe funcţia dreptului de proprietate industrială de a cuceri
clientela pentru un bun material cum este invenţia sau cu ajutorul unui bun material cum
ar fi marca sau numele comercial, când în mod firesc – trebuie relevat conţinutul acestor
drepturi. În această ultimă optică drepturile de proprietate industrială constituie un drept
de proprietate incorporală, calificare care se consideră validată atât de legislaţie cât şi de
jurisprudenţă.
proprietăţii industriale.8
Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (O.S.I.M.) este organul de specialitate al
administraţiei publice centrale în subordinea Guvernului cu autoritate unică pe teritoriul
României în asigurarea protecţiei proprietăţii industriale. O.S.I.M.-ul elaborează şi
supune spre aprobare Guvernului, strategia dezvoltării protecţiei proprietăţii industriale în
România9
şi aplică politica Guvernului în domeniu. Acest organ exercită în principal
următoarele atribuţii :
8
Hotărârea nr.573 privind organizarea şi funcţionarea Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci publicată
în M.Of.nr.345 din 11 sept.1998, modificată prin H.G. nr.1396 din 18.11.2009, publicată în M.Of.Partea I
nr.813 din 27.11.2009.
9
Strategia naţională în domeniul Proprietăţii Intelectuale (2003 – 2007) Bucureşti, Edit. OSIM.

- înregistrează şi examinează cererile din domeniul proprietăţii industriale,
eliberează titluri de protecţie care conferă titularilor drepturi exclusive pe
teritoriul României ;
- este depozitarul Registrului naţional al cererilor depuse şi al Registrului naţional
al brevetelor de invenţie;
- este oficiul receptor pentru cererile de brevet de invenţie înregistrate internaţional
de către solicitanţi români, în conformitate cu prevederile Tratatului de cooperare
în domeniul brevetelor;
- editează şi publică periodic în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială date
privitoare la cererile de brevet de invenţie şi la brevetele de invenţie;
- atestă şi autoriză consilierii în domeniul proprietăţii industriale10
;
- acordă la cerere asistenţă de specialitate şi îndeplineşte orice alte atribuţii în
domeniul proprietăţii industriale care decurg din dispoziţiile legale în vigoare şi
din acordurile internaţionale la care România este parte ;
- organizează cursuri de instruire pentru formarea şi perfecţionarea specialiştilor în
acest domeniu.
Aspecte de aprofundat/ studiu individual:
- instituţia consilierului de proprietate industrială (vezi Ordonanţa nr.66 din 17
august 2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în
proprietate industrială, republicată în M.Of. Partea I nr. 1.091 din 21 decembrie
2006).
- Teme de referat:
o Importanţa profesiei de consilier în proprietate industrială pentru
domeniul dreptului proprietăţii industriale;
o Drepturile şi obligaţiile consilierului în proprietate industrială
Verifică-ţi cunoştinţele!
1. Analizaţi comparativ conceptele de proprietate intelectuală şi proprietate
industrială.
2. Enumeraţi creaţiile intelectuale protejate pe tărâmul dreptului proprietăţii
industriale.
3. Definiţi proprietatea industrială ca instituţie juridică şi ca drept subiectiv.
4. Care este natura juridică a dreptului de proprietate industrială?
5. Care sunt atribuţiile OSIM?
10
O.G.nr.66/2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilieri î proprietate industrială publicată
în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1019 din 21.12.2006

6. Ce sunt consilierii în proprietate industrială?
7. Operele artistice se bucură de protecţie:
• pe tărâmul dreptului proprietăţii industriale;
• pe tărâmul dreptului proprietăţii intelectuale;
• atât pe tărâmul dreptului proprietăţii industriale cât şi pe tărâmul
dreptului proprietăţii intelectuale.
8. Dreptul de proprietate industrială este:
• un drept de proprietate incorporal;
• un drept de clientelă;
• un drept personal nepatrimonial.
9. Dreptul proprietăţii intelectuale reglementează:
• doar raporturile sociale privind proprietatea industrială;
• numai raporturile sociale privind proprietatea literară şi artistică;
• raporturile sociale privind creaţia intelectuală şi rezultatele acesteia
sub cele mai variate forme.
10. Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci este:
• un organism de gestiune colectivă;
• un organism de specialitate al administraţiei publice locale aflat în
subordine guvernului ;
• un organism de specialitate al administraţiei publice centrale.
11. Consilierul în proprietate industrială:
• poate fi şi avocat;
• este întotdeauna şi avocat;
• nu poate fi şi avocat.
12. Între proprietatea intelectuală şi proprietatea industrială există o corelaţie de
tip:
• parte – întreg;
• element – parte;
• întreg – parte.
Cuvinte cheie:
• proprietate intelectuală;
• proprietate industrială;
• drept de proprietate incorporală;
• consilier de proprietate industrială;
• OSIM.
☺Definiţi cuvintele cheie mai sus enumerate.
Bibliografie
 Ioan Macovei Tratat de drept al proprietăţii intelectuale, Ed. C.H.Beck,
Bucureşti, 2010, pp.1-5;

 Lucian Mihai Invenţia, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2002, pp.72 şi
urm.;
 Viorel Roş Dreptul proprietăţii intelectuale, Ed.Global Lex, Bucureşti,
2001, pp.31-32;
 OMPI Introducere în proprietatea intelectuală, Ed.Rosetti, Bucureşti,
2001, pp.16-17;
 Yolanda Eminescu Tratat de proprietate industrială, vol.I, Creaţii noi, Ed.
Academiei, Bucureşti, 1982, pp.15;
 H.G. nr.573/1998 privind organizarea şi funcţionarea Oficiului de Stat
pentru Invenţii şi Mărci, modificată prin H.G. nr.1396 din 18.11.2009,
publicată în M.Of. Partea I nr.813 din 27.11.2009;
 O.G. nr. 66/2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilieri
în proprietate industrială publicată în M. Of. Partea I, nr. 1019 din
21.12.2006

Unitatea de învăţare nr.2
INVENŢIA BREVETABILĂ
Obiective specifice unităţii de invăţare nr.2
După studiul acestei unităţi de învăţare veţi reuşi:
• să identificaţi condiţiile de fond ale protecţiei invenţilor;
• să înţelegeţi următorele concepte: depozit naţional reglementar, activitate
inventivă, drept de prioritate, protecţie provizorie;
• să distigeţi între invenţia de produs şi invenţia de procedeu;
• să cunoaşteţi principalele categorii de invenţii de servici;
• să distingeţi între anterioritate şi divulgare;
• să cunoaşteţi etapele brevetării;
Cuprins
2.1. Invenţia brevetabilă
2.1.1. Noţiunea juridică de invenţie
2.1.2. Categorii de invenţii brevetabile. Invenţia de servici
2.1.3. Condiţiile de fond pozitive ale obiectului protecţiei invenţiei brevetabile
2.1.3.1. Noutatea
2.1.3.2. Categorii de priorităţi şi regimul lor juridic
2.1.3.3. Activitatea inventivă
2.1.3.4. Aplicarea industrială
2.1.4. Condiţiile de fond negative ale obiectului invenţiei brevetabile
2.2.Subiectele dreptului de proprietate industrială asupra invenţiei
2.3. Procedura administrativă de eliberare a brevetului de invenţie sau de respingere a
cererii de brevet
2.3.1. Înregistrarea cererii de brevet
2.3.2. Protecţia provizorie
2.3.3. Examinarea cererii de brevet
2.3.4. Admiterea sau respingerea cererii de brevet
2.3.5. Retragerea cererii de brevet
2.3.6. Brevetarea în străinătate

2.1. Invenţia brevetabilă
2.1.1 Noţiunea juridică de invenţie
Nu există o definiţie legală a invenţiei în Legea privind brevetele de invenţie
nr.64/1991 republicată în 200711
care împreună cu Regulamentul de aplicare12
constituie
actul normativ de bază pe plan intern privind invenţia brevetabilă. În Legea 62/1974
abrogată prin Legea nr.64/1991 se definea invenţia în art.10, într-o terminologie neunitară
şi ambiguă, invenţia fiind considerată fie o creaţie ştiinţifică sau tehnică fie o soluţie
tehnică. Definiţia a fost criticată în literatura juridică precizându-se în mod exact că o
creaţie ştiinţifică fără indicarea unei aplicaţiuni concrete nu poate fi calificată ca
invenţie.13
În aceste condiţii doctrinei i-a revenit sarcina de a defini invenţia utilizând
noţiuni extrinseci legii. Considerăm că invenţia poate fi definită ca fiind creaţia
intelectuală ce reprezintă soluţia concretă a unei probleme tehnice aplicabilă în industrie.
Noţiunea de „industrie” este utilizată lato sensu şi presupune atât industria cât şi
agricultura, prestările de servicii ca şi activitatea comercială. Cât priveşte invenţia
brevetabilă ea nu este definită în lege care stabileşte însă condiţiile concrete de
brevetabilitate ce trebuie riguros îndeplinite pentru ca invenţia să aibă vocaţie la
protecţie.
2.1.2. Categorii de invenţii brevetabile.
După obiectul invenţiei conform art.7 din lege, un brevet poate fi acordat pentru
orice invenţie având ca obiect un produs sau un procedeu.
Invenţiile din domeniul biotehnologiei sunt brevetabile, dacă se referă la :
- un material biologic care este izolat din mediul natural sau este produs prin orice
procedeu tehnic, chiar dacă înainte se producea în natură ;
- plante sau animale, dacă posibilitatea tehnică de realizare a invenţiei nu se
limitează la un anumit soi de plante sau o anumită rasă de animale ;
- un procedeu microbiologic sau la un alt procedeu tehnic şi un produs, altul decât
un soi de plante sau o rasă de animale, obţinută pe această cale ;
11
Republicată în Monitorul Of. nr.541 din 8 august 2007.
12
Publicată în Monit.Of. nr.348 din 22 mai 2003.
13
Yolanda Eminescu, Op.cit., p.40

- un element izolat al corpului uman sau altfel produs printr-un procedeu tehnic,
inclusiv secvenţa sau secvenţa parţială a unei gene, chiar dacă structura acelui
element este identică cu structura unui element natural.
Produsul nou este un corp determinat, bine conturat cu o compoziţie sau o structură
particulară ce îl diferenţiază de alte corpuri. Produsul nou pentru a fi brevetabil trebuie să
constituie, conform art.19 din lege o singură invenţie sau un grup de invenţii legate între
ele de asemenea natură încât să formeze un singur concept inventiv general.
Procedeul sau mijlocul reprezintă agenţii, organele, procedeele care conduc la
obţinerea fie a unui rezultat fie a unui produs.
Aşadar procedeul se distinge de produs nu printr-o formă anume ci prin efectul
tehnic urmărit a fi realizat prin aplicarea sa. Exemplul curent care se dă în literatură este
acela al brichetei. Astfel două produse identice ca structură fizică (bricheta) pot constitui
două invenţii distincte de procedeu dacă la o brichetă efectul tehnic este producerea
flăcării iar la cealaltă brichetă efectul tehnic îl constituie eliminarea unui gaz lacrimogen.
După stadiul tehnicii invenţia brevetabilă poate fi de pionier sau obişnuită.
Invenţiile brevetabile în funcţie de gradul de complexitate mai pot fi clasificate în
invenţii simple care au un singur obiect care poate fi un produs sau un procedeu şi în
invenţii complexe care presupun utilizarea conjugată a mai multor elemente sau
mijloace, de exemplu un procedeu şi aparatura necesară elaborării invenţiei.
În funcţie de persoana titulară a protecţiei, invenţiile pot fi „libere” sau „de
serviciu.14
”. Statisticile mondiale evidenţiază că în peste 80% din soluţiile noi ce
întrunesc condiţiile legale pentru a fi brevetate sunt implicate şi unităţile în care
inventatorul îşi desfăşoară activitatea profesională. Este un aspect obiectiv şi în mare
parte generalizat al actului de creaţie din domeniul proprietăţii industriale întrucât
complicarea condiţiilor de realizare a unei invenţii plasează inventatorul într-o poziţie de
dependenţă faţă de mijloacele materiale şi tehnice ale unităţii. Aceste împrejurări
obiective au determinat fie o reglementare cu caracter derogator de la regula cu valoare
de principiu potrivit cu care dreptul la brevetul de invenţie aparţine inventatorului sau
succesorului său în drepturi, în cadrul general al protecţiei invenţiilor prin brevet, soluţie
promovată în dreptul francez şi de legiuitorul român în legea nr.64/1991 republicată în
14
Otilia Calmuschi , Inventatorul salariat şi regimul juridic al creaţiei sale , Studii de drept românesc,
2000, nr.3-4.

2007, fie o consacrare legislativă distinctivă sub forma unei legi speciale cu caracter
autonom ca de exemplu legea germană privind invenţiile de serviciu.
Reglementarea invenţiilor de serviciu în majoritatea legislaţiilor naţionale evidenţiază
o optică comună şi anume aceea a unei recompensări echitabile atât a creaţiei în sine care
aparţine inventatorului cât şi a invenţiei efectuată de unitate asociată cu riscul material pe
care aceasta şi-l asumă. S-a renunţat în acest mod atât la monopolul exclusiv al statului15
asupra invenţiei realizate cât şi o reconsiderare a poziţiei sociale a inventatorului, acest
salariat de excepţie care aparţine unei categorii restrânse şi privilegiate de salariaţi. În
analiza reglementării privind invenţiile de serviciu din art.5 din lege se impun câteva
precizări cu caracter general şi anume :
- dispoziţiile legale referitoare la invenţia de serviciu au în vedere calitatea de salariat
a inventatorului, noţiune care nu este definită în Legea brevetelor de invenţie ci în Codul
muncii (art.10). Astfel salariatul este persoana fizică obligată să presteze munca pentru şi
sub autoritatea unui angajator – persoană fizică sau persoană juridică – în schimbul
salariului, în temeiul contractului individual de muncă. Orice alt raport juridic de muncă
decât contractul individual de muncă nu naşte calitatea de salariat şi deci, în concluzie nu
intră sub incidenţa dispoziţiilor art.5 din lege, colaboratorii, militarii activi, militarii în
termeni sau membrii cooperatori;
- cât priveşte domeniul de aplicare, dispoziţiile art.5 din lege vizează, exclusiv
invenţiile brevetabile aşadar de exemplu inovaţiile ca şi know-how-ul fac obiectul unui
regim contractual prin care părţile de comun acord, stabilesc drepturile şi obligaţiile ce le
revin ;
- o altă consideraţie de ordin general se referă la precizarea privind caracterul supletiv
sau imperativ al dispoziţiilor art.5. Din examinarea dispoziţiilor legale, rezultă că acestea
au un caracter supletiv şi nu imperativ din moment ce dreptul la brevetul de invenţie
aparţine unităţii (art.5, lit.a) sau salariatului (art.5, lit.b) „în lipsa unei prevederi
contractuale mai avantajoase”. Pârghiile asupra cărora trebuie acţionat prin intermediul
clauzelor contractuale „mai avantajoase” nu privesc schimbarea devoluţiunii proprietăţii
asupra invenţiei realizate în condiţiile art.5 din lege care ar putea fi sursa unor
15
Legea invenţiilor şi inovaţiilor nr.62 din 1974 abrogată prin legea nr.64/1991 stabilea în art.14 situaţiile
în care titular al brevetului nu putea fi decât o organizaţie socialistă în temeiul legii, desemnată de
ministere sau alte organe centrale.

interpretări abuzive sau a unor presiuni administrative, ci în principiu repartiţia
avantajelor şi recompensarea inventatorului ;
- având în vedere dubla apartenenţă a invenţiilor de serviciu situate la confluenţa
dintre dreptul muncii şi dreptul de proprietate industrială apreciem că reglementarea
acestei categorii distincte de invenţii îşi are locul în legea privind brevetele de invenţii
sub forma unor dispoziţii cu caracter general care să constituie regimul juridic minimal ce
se completează cu clauzele contractuale convenite de părţile interesate şi cu dispoziţiile
dreptului muncii privind alte aspecte cum ar fi de exemplu detaşarea, transferul
salariatului în cursul realizării invenţiei, încetarea contractului de muncă şi mai ales
noţiunea de salariat.
Categorii de invenţii de serviciu. Drepturile şi obligaţiile părţilor.
Art.5 din lege consacră, din punctul de vedere al titularului de brevet, o împărţire
bipartită şi anume o primă categorie o formează :
- invenţiile realizate de salariat în executarea unui contract de muncă ce prevede o
misiune inventivă încredinţată în mod explicit, care corespunde cu funcţiile sale (art.5
lit.a), invenţii care în lipsa unei prevederi contractuale mai avantajoase pentru
inventatorul salariat sunt brevetate pe numele unităţii, adică pe numele angajatorului –
persoană fizică sau persoană juridică ;
- invenţiile care rezultă dintr-un contract de cercetare, caz în care în lipsa unei clauze
contrare, dreptul la brevetul de invenţie aparţine unităţii care a comandat cercetarea (art.5
al.2). Se poate constata că în aceste două ipoteze una din condiţii este misiunea inventivă
încredinţată în mod explicit salariatului. În această primă categorie de invenţii de
serviciu, inventatorul şi unitatea au obligaţia reciprocă să se informeze în scris asupra
creării şi stadiului realizării invenţiei şi să se abţină de la orice divulgare. Încălcarea
obligaţiei de a informa atrage răspunderea persoanei vinovate (art.5 alin.3 şi 4).
În cazul invenţiilor pentru care o unitate este îndreptăţită la eliberarea brevetului,
aceasta are obligaţia ca în termen de 60 de zile de la data când salariatul a informat în
scris unitatea asupra redactării descrierii invenţiei, să depună la O.S.I.M. , cererea de
brevet. În cazul când termenul de decădere de 60 de zile nu a fost respectat, în lipsa altei
convenţii între părţi, dreptul la acordarea brevetului de invenţie, aparţine salariatului, în
condiţiile prevăzute de art.5 lit.b. De asemenea unitatea are obligaţia de a informa

inventatorul asupra stadiului examinării cererii de brevet în cadrul O.S.I.M., precum şi
asupra rezultatelor aplicării invenţiei.
În cazul invenţiilor reglementate de art.5 lit.a inventatorul beneficiază de o
remuneraţie suplimentară stabilită prin contract iar în cazul invenţiilor de serviciu
reglementate de art.5 alin.2 inventatorul are dreptul la o remuneraţie suplimentară
stabilită prin act adiţional la contract. Drepturile patrimoniale ale inventatorului salariat în
aceste cazuri se stabilesc în funcţie de efectele economice şi/sau sociale rezultate din
exploatarea brevetului sau în funcţie de aportul economic al invenţiei. Remuneraţia
suplimentară ca şi criteriile de stabilire a cuantumului acesteia îşi au izvorul în lege,
precizare importantă, întrucât în aceste condiţii inventatorul poate pretinde şi obţine
remuneraţia suplimentară chiar în lipsa unei clauze exprese inserată în contractul său
individual de muncă.
Cea de a doua categorie a invenţiilor de serviciu este reglementată în art.5 lit.b din
lege, caz în care dreptul la brevet aparţine salariatului fără ca acesta să aibă inserată în
contractul său individual de muncă o misiune inventivă încredinţată în mod explicit16
,
dacă invenţiile au fost realizate :
• în exercitarea funcţiei sale ;
• în domeniul activităţii unităţii ;
• cu ajutorul unităţii fie prin cunoaşterea sau folosirea tehnicii ori mijloacelor
specifice ale unităţii sau ale datelor existente în unitate, fie cu ajutorul material al
unităţii ;
• dacă unitatea nu a depus la O.S.I.M. cererea de brevet în cazul invenţiilor
reglementate de art.5 lit.a sau art.5 alin.2 din lege.
Condiţiile nu se cer întrunite în mod cumulativ fiind suficientă încadrarea realizării
invenţiei într-o singură ipoteză. În acest caz dreptul la brevetul de invenţie aparţine
salariatului „în lipsa unei prevederi contractuale contrare”, clauză care poate fi inserată în
contractul individual de muncă al salariatului cu semnificaţia unei cesiuni a dreptului la
brevet consimţită de salariat în favoarea unităţii.
Unitatea are un drept de preferinţă la încheierea unui contract privind invenţia
realizată de salariat, ce trebuie exercitat în termen de trei luni de la oferta salariatului
16
N.Puşcaş, Invenţiile salariaţilor , Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002, p.201.

(art.5 alin. fin. din lege). Oferta salariatului trebuie să fie reală, serioasă , fermă, neviciată
şi completă.17
În lipsa acordului privind preţul contractului acesta urmează să fie stabilit
de instanţele judecătoreşti. Dacă unitatea nu îşi exercită dreptul său de opţiune în
termenul stabilit, care este un termen de decădere, invenţia devine „liberă”.
Această a doua categorie de invenţii de serviciu, este o categorie intermediară între
invenţiile de serviciu propriu zise şi invenţiile libere.
Exercitarea de către unitate a dreptului său de preferinţă nu trebuie considerat ca
un act unilateral prin care unitatea este abilitată de lege să-şi atribuie singură dreptul de
proprietate asupra invenţiei ci doar ca manifestarea unei opţiuni. Atribuirea efectivă a
dreptului de proprietate asupra invenţiei din această categorie nu poate fi decât rezultatul
unui acord de voinţă manifestat de părţile contractului de cesiune, salariatul şi unitatea.
Preţul nu constituie o condiţie de atribuire a proprietăţii asupra invenţiei. În consecinţă
dezacordul părţilor cât priveşte cuantumul sau formele pe care le poate îmbrăca preţul nu
poate fi invocat pentru refuzul de încheiere a contractului. Legea română se referă în
acest caz la „preţ” evitând să-l califice, spre deosebire de legea franceză care prevede că
„salariatul trebuie să obţină un just preţ”.
2.1.3.Condiţiile de fond pozitive ale obiectului protecţiei invenţiei
brevetabile.
Fără a defini invenţia brevetabilă legea precizează condiţiile speciale pentru
eliberarea brevetului, necesar a fi îndeplinite cumulativ. Astfel potrivit art.7 un brevet
poate fi acordat cu condiţia ca invenţia să fie nouă, să implice o activitate inventivă şi să
fie susceptibilă de aplicare industrială.
2.1.3.1. Noutatea.
Sistemul protecţiei, potrivit dispoziţiilor legale este fundamentat pe conceptul de
noutate absolută în timp şi în spaţiu, apreciat în raport de stadiul tehnicii mondiale.
Astfel, potrivit art.10 o invenţie este nouă dacă nu este cuprinsă în stadiul tehnicii.
Stadiul tehnicii, definit de lege cuprinde toate cunoştinţele care au devenit accesibile
publicului printr-o descriere scrisă sau orală, prin folosire sau prin orice alt mijloc, până
la data depozitului cererii de brevet de invenţie. Noţiunea de „public” nu include
persoanele legal sau contractual obligate a păstra secretul informaţiilor ce le deţin în
17
R.Popescu, În legătură cu dreptul de preferinţă al unităţii la încheierea unui contract privind invenţia
salariatulu săui, „Dreptul” nr.9/1995, p.31

legătură cu invenţia, cum ar fi de exemplu examinatorii din cadrul O.S.I.M. care
analizează invenţia pentru care s-a cerut protecţia.
Stadiul tehnicii cuprinde, de asemenea, conţinutul cererilor depuse la O.S.I.M. şi
al cererilor internaţionale pentru care s-a deschis faza naţională în România sau europene
desemnând România, aşa cum acestea au fost depuse, care au o dată de depozit,
anterioară datei depozitului cererii de brevet de invenţie şi care au fost publicate la sau
după această dată, potrivit legii. Nu este exclusă, brevetabilitatea oricărei substanţe sau
compoziţii cuprinse în stadiul tehnicii pentru utilizarea acesteia sau pentru o utilizare
specifică în cadrul unei metode pentru tratamentul corpului uman sau animal, prin
chirurgie sau terapie sau în cadrul oricărei metode de diagnosticare practicate pe corpul
uman sau animal, dacă utilizarea sa în cadrul acestei metode nu este cuprinsă în stadiul
tehnicii.
Criteriul cu ajutorul căruia se apreciază noutatea este efectul tehnic nou care nu
putea fi prevăzut dinainte şi care este determinant pentru stabilirea noutăţii potrivit şi
practicii O.S.I.M.
Faptele de natură a face invenţia publică se numesc anteriorităţi. În doctrină18
în
cadrul noţiunii generale de anterioritate se distinge între divulgare, care emană de la
autorii invenţiei şi anterioritatea în sens restrâns caz în care comunicarea publică a
invenţiei emană de la un terţ.
Pentru a fi distructivă de noutate, anterioritatea trebuie să fie certă cât priveşte
existenţa şi data, suficientă pentru a permite unui om de specialitate executarea invenţiei,
omogenă să se refere deci la o singură invenţie sau la un grup de invenţii care formează
un singur concept inventiv general, şi publică deci susceptibilă de a fi cunoscută de
public în ţară sau în străinătate. Proba anteriorităţii revine persoanei care o invocă,
contestând noutatea invenţiei şi care poate utiliza orice mijloace de probă. Anteriorităţile
pot consta de exemplu în brevete elaborate având ca obiect aceeaşi invenţie, cereri de
brevete publicate, articole de specialitate etc. Cercetarea anteriorităţilor este nelimitată
în timp şi spaţiu. Conform art.11 din lege, divulgarea invenţiei nu este luată în
considerare dacă a intervenit în intervalul de 6 luni înaintea datei de depozit a cererii de
brevet şi dacă rezultă direct sau indirect ca urmare a :
18
Yolanda Eminescu, Legea brevetelor de invenţii, Bucureşti, Editura Lumina Lex, 1993, p.62 şi urm.

a). unui abuz evident în privinţa solicitantului sau predecesorului în drepturi al
acestuia;
b). faptului că solicitantul sau predecesorul în drepturi al acestuia a expus invenţia
într-o expoziţie internaţională oficială sau oficial recunoscută, în sensul Convenţiei
privind expoziţiile internaţionale, semnatîă la Paris la 22 noiembrie 1928, cu revizuirile
ulterioare. În acest din urmă caz, legea impune totodată ca solicitantul să declare că
invenţia a fost expusă efectiv şi să depună un document în susţinerea declaraţiei sale.
Noutatea se apreciază la momentul constituirii depozitului naţional reglementar.
Aprecierea noutăţii poate fi posibilă şi la un moment anterior constituirii depozitului prin
invocarea unei priorităţi.
2.1.3.2. Categorii de priorităţi şi regimul lor juridic.
Priorităţile care pot fi invocate pentru a se stabili data faţă de care se apreciază
noutatea sunt : prioritatea de depozit naţional reglementar, prioritatea unionistă şi
prioritatea internă.
Prioritatea de depozit naţional reglementar.
Art.14 din lege stabileşte că cererea de brevet de invenţie conţinând datele de
identificare a solicitantului, însoţită de descrierea invenţiei, de revendicări şi, dacă este
cazul, de desene explicative, toate redactate în limba română, se depune la O.S.I.M. şi
constituie depozitul naţional reglementar. Conform art.17 depozitul cererii conferă un
drept de prioritate cu începere de la data depozitului cererii faţă de orice alt depozit
privind aceeaşi invenţie având o dată ulterioară. Cererea de brevet de invenţie se înscrie
în Registrul Naţional al cererilor de brevet depuse, fiind secrete până la momentul
publicării datelor din acest registru în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.
Prioritatea unionistă este reglementată în art.20 din lege care prevede că
persoana, sau succesorul său în drepturi, care a depus o cerere de brevet de invenţie,
model de utilitate ori certificat de utilitate într-un stat parte la Convenţia de la Paris
pentru protecţia proprietăţii industriale sau pentru un membru la Organizaţia Mondială a
Comerţului beneficiază, pentru a efectua depunerea unei cereri de brevet, pentru aceeaşi
invenţie, de un drept de prioritate pe o perioadă de 12 luni calculată de la data de depozit
a primei cereri. Textul legal transpune o normă cu caracter unionist din Convenţia de la

Paris (art.4) fiind extinsă şi la normele din anexa 1 C a Acordului de la Marrakech ce se
referă la drepturile de proprietate intelectuală legate de comerţ (T.R.I.P.S.).
Dreptul de prioritate19
se întemeiază pe o ficţiune deoarece recunoaşte timp de 12
luni, ca dată a cererilor de brevet depuse în orice ţară a Uniunii de la Paris sau parte la
Convenţia de la Marrakech ulterior unui prim depozit efectuat, data primului depozit .
Înlăuntrul termenului de prioritate de 12 luni nu se poate stabili valabil o posesie
anterioară şi personală în favoarea unui terţ. Trăsăturile definitorii ale priorităţii unioniste
constau :
• primă cerere de brevet poate fi depusă în ţările Uniunii şi în ţara care poate fi alta
decât ţara de origine dacă nu există o interdicţie în acest sens ;
• dreptul de prioritate se naşte de la data primului depozit naţional reglementar;
• soarta anterioară a primului depozit nu influenţează soarta dreptului de prioritate;
• cererea posterioară trebuie să aibă ca obiect aceeaşi invenţie.
Prioritatea poate fi recunoscută şi pentru o cerere care revendică sau ar fi putut
revendica prioritatea unei cereri anterioare la o dată de înregistrare ulterioare datei de
expirare a termenului de prioritate, dar nu mai mult de două luni de la data expirării
acestui termen, cu plata taxei legale, dacă :
• cerere expresă este formulată în acest sens ;
• cererea este formulată în termen ;
• cererea prezintă motivele pentru care termenul de prioritate nu a fost respectat ;
• O.S.I.M. constată că au fost depuse toate diligenţele pentru depunerea cererii
ulterioare, sau că nerespectarea termenului nu a fost intenţionată.
Dacă solicitantul cererii de brevet de invenţie invocă un drept de prioritate care
aparţine altei persoane, pentru recunoaşterea priorităţii este necesară depunerea la
O.S.I.M. în maximum 3 luni de la invocarea priorităţii a unei autorizaţii din partea
cedentului din care să rezulte că solicitantul are dreptul să invoce prioritatea primului
depozit, O.S.I.M.-ul urmând să hotărască în termen de 6 luni de la data de depozit.
Prioritatea internă este reglementată în art.21 din lege care stabileşte că dacă într-un
termen de 12 luni de la data de depozit a unei cereri de brevet de invenţie acordată de
19
Otilia Calmuschi, Cooperarea internaţională în domeniul proprietăţii industriale, Bucureşti, Edit
.Academiei, 1990, p.31 şi urm.

OSIM este depusă o cerere de brevet de invenţie ulterioară, de către solicitantul cererii
anterioare sau de către succesorul său în drepturi, atunci în cererea ulterioară poate fi
revendicat un drept de prioritate pentru aceeaşi invenţie (drept de prioritate internă).
În cazul invocării unui drept de prioritate internă printr-o cerere ulterioară, cererea
anterioară a cărei prioritate a fost revendicată este considerată ca fiind retrasă, dacă nu s-a
luat o hotărâre.
Prioritatea internă poate fi revendicată odată cu depunerea cererii ulterioare sau într-
un termen de 2 luni de la data depunerii cererii.
În alin.3 al art.21 din lege sunt enumerate situaţiile în care prioritate internă nu este
recunoscută şi anume:
• cel puţin una din cererile de brevet de invenţie a beneficiat de o prioritate, în
condiţiile art.1720
• în cererea anterioară au fost revendicate priorităţi interne şi una dintre ele are
dată anterioară termenului de 12 luni calculat de la data de depozit a cererii
ulterioare;
• actul de prioritate internă nu a fost depus în termenul prevăzut de
regulamentul de aplicare a prezentei legi.
Prioritatea internă reprezintă o instituţie nouă reglementată de legiuitor prin
modificările aduse Legii nr. 64/1991 prin Legea nr.278/2007.
Prioritatea unionistă şi cea internă se invocă odată cu depunerea cererii de brevet
sau cel mai târziu în termen de două luni de la această dată, cu plata taxei legale,
nerespectarea termenului conducând la nerecunoaşterea priorităţii invocate.
2.1.3.4. Activitatea inventivă.
Cea de a doua condiţie de brevetabilitate se consideră îndeplinită conform art.12
din lege dacă invenţia implică o activitate inventivă deci dacă pentru o persoană de
specialitate ea nu rezultă în mod evident din cunoştinţele cuprinse în stadiul tehnicii.
O invenţie, conform Regulamentului de aplicare a legii se consideră că nu implică
o activitate inventivă dacă se constată folosirea evidentă de mijloace cunoscute, o
20
Art. 17 din legea nr.64/1991 republicată dispune:Orice persoană care a depus, în conformitate cu art.14
alin.1 şi art.16 alin.2, o cerere de brevet la OSIM sau succesorul său în drepturi beneficiază de un drept de
prioritate, cu începere de la data depozitului cererii faţă de orice alt deposit, privind aceeaşi invenţie,
având o dată ulterioară.

combinaţie de caracteristici care rezultă în mod evident din stadiul tehnicii sau o selecţie
evidentă dintr-un număr de posibilităţi cunoscute. Folosirea evidentă de mijloace
cunoscute presupune soluţii posibile care decurg firesc pentru o persoană de specialitate
în domeniu, invenţia nu diferă de stadiul cunoscut al tehnicii decât prin utilizarea unor
mijloace echivalente, o nouă utilizare folosind proprietăţi deja cunoscute, înlocuirea într-
un dispozitiv cunoscut a unui material cu alt material recent descoperit etc. O definiţie a
activităţii inventive concisă şi riguros exactă a fost dată în doctrina franceză în care se
precizează că activitatea inventivă există când tehnica curentă este depăşită în principiile,
în mijloacele de realizare sau în rezultatele obţinute.
2.1.3.4. Aplicarea industrială.
Cea de a treia condiţie de brevetabilitate este prevăzută în art.13 din lege care
stabileşte că o invenţie este susceptibilă de aplicare industrială dacă obiectul său poate fi
fabricat sau utilizat cel puţin într-unul din domeniile industriale, inclusiv în agricultură.
Aplicarea industrială reprezintă posibilitatea ca invenţia să fie aplicată repetat în oricare
din domeniile vieţii economice şi sociale.
Aplicarea trebuie să fie evidentă chiar dacă este posibilă în viitor pentru că altfel
s-ar restrânge sfera invenţiilor brevetabile prin excluderea invenţiilor de perspectivă. Nu
poate avea aplicabilitate industrială invenţia care are ca obiect un dispozitiv sau un
procedeu a cărui presupusă funcţionare este în mod evident contrară legilor fizice, cum ar
fi un mecanism de tip perpetuum mobile. Caracterul industrial exclude din categoria
invenţiilor brevetabile creaţiile estetice întrucât invenţia prin obiectul ei trebuie să se
situeze în domeniul industrial, şi de asemenea descoperirile ştiinţifice întrucât invenţia
este o realizare susceptibilă de o aplicare industrială ce trebuie să aibă un efect tehnic
nou.
2.1.4. Condiţiile de fond negative ale obiectului invenţiei brevetabile.
Legea brevetelor de invenţie stabileşte o serie de condiţii negative privind
obiectul invenţiei brevetabile în prezenţa cărora pentru creaţia intelectuală respectivă nu
se acordă brevet de invenţie. Astfel potrivit art.9 nu se acordă brevet de invenţie pentru :
a). invenţiile a căror exploatare comercială este contrară ordinii publice sau bunelor
moravuri, inclusiv cele dăunătoare sănătăţii şi vieţii persoanelor, animalelor sau plantelor
şi care sunt de natură să aducă atingeri grave mediului, cu condiţia ca această excludere

să nu depindă numai de faptul că exploatarea este interzisă printr-o dispoziţie legală. De
altfel Camera de Recurs a Oficiului European de brevete a admis ca principiu al ordinii
publice apărarea mediului ;
b). soiurile de plante şi rasele de animale precum şi procedeele esenţial biologice
pentru obţinerea plantelor sau animalelor;
c). invenţiile având ca obiect corpul uman în diferitele stadii ale formării şi
dezvoltării sale, precum şi simpla descoperire a unuia dintre elementele sale, inclusiv
secvenţa sau secvenţa parţială a unei gene. Dispoziţia dă curs Directivei europene din 6
iulie 1998 art.61 şi art.17 din Codul de Proprietate intelectuală francez care interzice
clonajul şi modificarea identităţii germinale.
Potrivit art.8 din Lege nu sunt considerate invenţii în sensul legii :
a). descoperirile, teoriile ştiinţifice şi metodele matematice ;
b). creaţiile estetice ;
c). planurile, principiile şi metodele în exercitarea de activităţi mentale, în materie
de jocuri sau în domeniul activităţilor economice, precum şi programele de calculator ;
d). prezentările de informaţii.
2.2.Subiectele dreptului de proprietate industrială asupra invenţiei
Soluţia unei probleme tehnice ca şi modul concret de a o rezolva este prin natura
ei strâns legată de persoana fizică, singura care poate fi autorul unei invenţii. În principiu,
conform art.3 din lege dreptul la protecţie, deci la brevetul de invenţie aparţine
inventatorului sau succesorului său în drepturi. În literatura juridică se distinge între
subiectele primare şi subiectele derivate ale protecţiei.21
Subiectele primare sunt
persoanele titulare directe ale brevetului eliberat de O.S.I.M. în urma declanşării
procedurii administrative. Pot fi subiecte primare şi alte persoane fizice sau juridice decât
inventatorul şi anume :
• moştenitorii autorului ;
• persoana căreia inventatorul i-a transmis acest drept ;22
21
A. Petrescu, L. Mihai, Drept de proprietate industrială , Universitatea din Bucureşti, 1987, p.61
22
Conform art.47 din lege nu numai dreptul la brevet dar şi dreptul la acordarea brevetului poate fi
transmis, caz în care subiectul protecţiei deşi nu este autor al invenţiei se implică direct în procedura
administrativă de eliberare a brevetului, chiar în lipsa vocaţiei la protecţie.

• invenţiilor realizate în condiţiile art.5 lit. a din lege, de un inventator salariat,23
sau
în temeiul art.5 alin.2 din lege pe baza unui contract de cercetare.
Subiectele derivate sunt persoanele care dobândesc brevetul prin transmiterea
acestuia de la un titular anterior care poate fi subiectul iniţial, primar, sau un alt subiect
derivat.
Invenţia poate fi realizată de un inventator individual sau împreună de mai mulţi
inventatori. În această ultimă situaţie suntem în prezenţa coautorului reglementat în art. 4
din lege care precizează că fiecare dintre aceştia au calitatea de coautor al invenţiei, iar
dreptul aparţine în comun acestora. Coautori sunt numai persoanele care au desfăşurat
împreună o activitate inventivă, ce se departajează net de persoanele al căror aport a
constat numai într-un ajutor tehnic de specialitate, în calitate de executanţi a unor
indicaţii. Coautoratul este un principiu voluntar şi se concretizează într-o înţelegere între
autori ce se depune odată cu cererea de brevet sau ulterior acestui moment , în formă
autentică. În caz de neînţelegere între autori, coautoratul poate fi decis prin hotărâre
judecătorească, la cererea părţii care invocă această calitate. Fără a fi o ipoteză de şcoală
aceeaşi invenţie poate fi creată de mai multe persoane independent una, de alta caz în
care dreptul de brevet aparţine aceleia care a depus o cerere de brevet a cărei dată de
depozit este cea mai veche, iar dacă o prioritate a fost recunoscută, aparţine persoanei a
cărei cerere de brevet are cea mai veche dată de prioritate (art.4 alin.2). Dispoziţiile sunt
aplicabile numai cu condiţia publicării, conform legii, a documentaţiei privind cererea
sau, după caz, cea privind brevetul având data de depozit sau de prioritate recunoscută
cea mai veche.
2.3.Procedura administrativă de elaborare sau respingere a cererii de brevet
2.3.1. Înregistrarea cererii de brevet. Înregistrarea cererii de brevet (art.14 şi
urm.) ce se finalizează cu publicarea acesteia constituie prima etapă a procedurii
administrative ce se desfăşoară în cadrul O.S.I.M. în vederea eliberării brevetului.
Cererea de brevet de invenţie conţine datele de identificare ale solicitantului considerat a
fi persoana îndreptăţită la acordarea brevetului, este semnată de acesta24
şi se depune
23
Ar fi fost mai indicat să se întrebuinţeze în lege menţiunea de angajator şi nu aceea de „unitate”.
24
Art.9 al legii brevetelor de invenţii din 1967 reglementa categoria invenţiilor de întreprindere, brevetul
fiind acordat organizaţiilor socialiste în condiţiile în care nu se putea determina activitatea creatoare a unor
persoane fizice determinate. Această categorie de invenţii fără autor nu este recunoscută de legislaţia
actuală fiind de altfel contrară ansamblului reglementărilor sale cât şi cerinţelor europene.

direct la Registratura generală O.S.I.M. personal, prin poştă sau în formă electronică sau
prin mijloace electronice .Cererea este însoţită de descrierea invenţiei, de revendicări şi
dacă este cazul, de desene explicative. În conţinutul cererii, mai pot fi incluse : datele de
identificare ale mandatarului autorizat desemnat de solicitant,25
revendicarea unei
priorităţi, referire la o cerere de brevet anterioară, înregistrată într-un stat parte la
Convenţia de la Paris, sau la un membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului,
indicarea expresă a dorinţei solicitantului privind publicarea cererii sau la examinarea de
fond care constituie cea de a doua etapă a procedurii de brevetare.
Descrierea constă în expunerea invenţiei, aşa cum aceasta este revendicată, astfel
încât problema tehnică şi soluţia acesteia să poată fi înţelese de o persoană de specialitate,
( art.16 lit.e din Regulament). În cazul în care lipseşte o parte a descrierii, în scopul
atribuirii datei de depozit aceasta poate fi depusă ulterior (art.15, alin.2 din lege).
Întinderea protecţiei conferită prin brevet este determinată de conţinutul
revendicărilor, descrierea şi desenele invenţiei servind la interpretarea acestora .
Revendicările şi desenele privind invenţia pot fi depuse şi în termen de 2 luni de
la data de depozit a cererii de brevet. Revendicările se bazează pe descriere şi trebuie să
definească obiectul protecţiei solicitate prin caracteristicile tehnice ale invenţiei (art.18
din Regulament) .
Dacă invenţia se referă la un microorganism la care publicul nu a avut acces,
solicitantul trebuie să dovedească printr-un act că, anterior datei de depozit a cererii de
brevet de invenţie sau a datei priorităţii recunoscute microorganismul a făcut obiectul
unui depozit la o autoritate de depozit internaţională.
Invenţia trebuie să fie expusă în descriere, revendicări şi desene suficient de clar,
complet şi corect, din punct de vedere ştiinţific şi tehnic, astfel încât o persoană de
specialitate din domeniu să o poată realiza (art.18).
Data de depozit este data la care au fost înregistrate la O.S.I.M. cererea în care se
solicită explicit sau implicit acordarea unui brevet de invenţie, indicaţii care să permită
stabilirea identităţii solicitantului, descrierea invenţiei integrală sau parţială. Cererea de
brevet de invenţie se înscrie în Registrul Naţional al cererilor de brevet depuse, datele
25
Mandatarul autorizat este consilierul în proprietate industrială care îndeplineşte condiţiile prevăzute în
Ordonanţa Guvernului nr.66/2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietate
industrială, publicată în Monit.Of.nr.758 din 17 oct.2000.

nefiind publice. Depozitul naţional reglementar se consideră constituit şi conferă un drept
de prioritate numai după ce se depune toată documentaţia prevăzută de art.14, în limba
română, cu îndeplinirea condiţiilor de formă impuse de lege. Aşadar legea distinge între
data de depozit, după care numai în urma verificărilor întreprinse, depozitul cererii
produce efectele unui depozit naţional reglementar singurul care are ca efect
recunoaşterea priorităţii de depozit faţă de orice alt depozit privind aceleaşi invenţii,
având o dată ulterioară (art.17).
Cererile pentru care a fost constituit depozitul naţional reglementar, sunt publicate
după expirarea unui termen de 18 luni de la data de depozit sau dacă a fost recunoscută o
prioritate, de la data acestei priorităţi. Excepţie face conţinutul cererilor ce privesc
invenţiile create pe teritoriul României considerate secrete de stat, cărora li se atribuie
acest regim de către instituţiile în drept pentru apărarea naţională şi pentru păstrarea
siguranţei naţionale cu susţinerea solicitantului şi acordarea unei compensaţii materiale
acestuia de către instituţia care a atribuit caracter de secret de stat. Acest caracter
încetează numai prin hotărâre a aceloraşi instituţii.
O.S.I.M. păstrează caracterul secret atribuit de instituţiile în drept documentelor
depuse (art.40). Cererile de brevet de invenţii declarate secrete de stat vor putea fi
publicate în termen de 3 luni de la data încetării acestui regim.
La cererea unei persoane fizice sau juridice îndreptăţite, publicarea se poate face
într-un termen mai scurt de 18 luni. Publicarea cererii se menţionează în Buletinul Oficial
de Proprietate Industrială şi poate fi însoţită de un raport de documentare.
2.3.2. Protecţia provizorie
Cererea de brevet de invenţie publicată după expirarea unui termen de 18 luni de
la data de depozit sau a priorităţii recunoscute (art.23) conferă titularului un drept
exclusiv de exploatare şi îi asigură acestuia , provizoriu, o protecţie similară cu cea
conferită de brevet, cu excepţia cazurilor în care cererea de brevet de invenţie a fost
respinsă, retrasă sau declarată ca fiind retrasă (art.33). Instituţia protecţiei provizorii se
justifică întrucât după publicare, invenţia, devine accesibilă publicului şi în principiu, o
persoană de specialitate o poate realiza şi exploata întrucât titularului nu i s-a acordat
încă, printr-o hotărâre rămasă definitivă şi irevocabilă, brevetul de invenţii.

Deşi legea conferă titularului protecţiei provizorii un drept exclusiv de exploatare,
similar cu cel conferit de brevet, trebuie să constatăm totuşi că acest efect are un caracter
atenuat întrucât titularul protecţiei provizorii nu poate introduce o acţiune în
contrafacere, nefiind încă titular de brevet.
2.3.3. Examinarea cererii de brevet (art.25), constituie cea de a doua etapă a
procedurii de brevetare şi poate fi cerută la data de depozit, ori în termen de 30 de luni de
la această dată. Pentru cererile de brevet de invenţii clasificate ca secrete de stat,
examinarea poate fi cerută la data de depozit a cererii sau în termen de 3 luni de la
încetarea acestui regim dar nu mai târziu de 30 de luni înainte de expirarea duratei de 20
de ani de protecţie a brevetului.
O.S.I.M.-ul examinează în această fază următoarele aspecte :
- dacă solicitantul este o persoană fizică sau juridică străină cu domiciliul sau
sediul în afara teritoriului României, care poate beneficia de dispoziţiile legii române, în
condiţiile tratatelor şi convenţiilor internaţionale privind invenţiile, la care România este
parte (art.6). Cât priveşte apatrizii această categorie poate beneficia de dispoziţiile legii
române dacă au domiciliul în România sau au domiciliul în străinătate cu condiţia să nu
se contravină convenţiilor internaţionale la care România este parte sau pe bază de
reciprocitate ;
- dacă cererea de brevet şi documentele însoţitoare sunt redactate în limba română
şi îndeplinesc condiţiile de formă cerute de lege (art.14-16) ;
- dacă descrierea, revindecările şi desenele sunt suficient de clare, complete şi
corecte (art.18) ;
- dacă priorităţile invocate sunt justificate prin acte de prioritate şi sunt depuse în
termenele stabilite de lege (art.17, 20-21) ;
- dacă cererea de brevet se referă numai la o singură invenţie sau la un grup de
invenţii ce formează un singur concept inventiv general (art.19). Cererea care nu
îndeplineşte această condiţie, poate fi divizată de solicitant, din proprie iniţiativă sau la
cererea O.S.I.M. ;
- dacă invenţia este brevetabilă şi nu face parte din categoria creaţiilor intelectuale
pentru care nu se acordă brevet (art.9) sau care nu sunt considerate invenţii în sensul legii
(art.8) ;

- dacă sunt îndeplinite condiţiile de fond pozitive ale invenţiei brevetabile (art.7,
10-13) : . noutate,
. activitate inventivă,
. aplicare industrială.
Această a doua fază a procedurii de brevetare se finalizează printr-un raport de
examinare a cererii de brevet.
2.3.4. Admiterea sau respingerea cererii de brevet În faza finală a procedurii de
brevetare O.S.I.M. – ul hotărăşte pe baza raportului de examinare a cererii de brevet de
invenţie, în termen de 18 luni de la data când s-a solicitat examinarea, acordarea
brevetului de invenţie sau respingerea cererii de brevet de invenţie cu condiţia ca acestea
să nu fi fost retrase de către solicitant sau declarate ca fiind retrase.
Respingerea în tot sau în parte a cererii de brevet de invenţie este decisă în
următoarele cazuri :
• cererea de brevet nu îndeplineşte condiţiile prevăzute în art.6, art.16 alin.2 şi 5 şi
la art.41 alin.2;
• nu sunt respectate condiţiile pozitive şi condiţiile negative ale obiectului protecţiei
;
• nu sunt respectate condiţiile prevăzute în art.18 din lege;
• termenul de deschidere a fazei naţionale pentru cererile înregistrate internaţional a
fost depăşit;
• la expirarea unui termen de 12 luni de la data la care cererile aflate în situaţia
prevăzută în art.28 alin.4 lit.b) au fost considerate retrase;
• s-a solicitat respingerea cererii de brevet în cazul în care se constată că dreptul la
brevet aparţine unei alte persoane decât solicitantul (art. 66 alin. 2 lit. c) ;
• solicitantul, altul decât inventatorul, nu a făcut dovada în termenul legal că este
îndreptăţit la acordarea brevetului ;
• nu s-a solicitat examinarea cererii de brevet de invenţie în vederea acordării
brevetului fie la data de depozit, ori în termen de 30 de luni de la această dată;

Menţiunea hotărârii de acordare a brevetului sau de respingere a cererii se publică în
Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală în termen de o lună de la data la care a
expirat termenul pentru contestaţie şi va avea efect începând cu această dată.
2.3.5. Retragerea cererii de brevet.
Solicitantul poate cere în scris şi în mod expres retragerea cererii de brevet dacă :
- inventatorii nu au fost declaraţi în termen de 18 luni de la data solicitării examinării
în fond ;
- solicitantul nu a dat curs notificărilor O.S.I.M. privind forma revendicărilor,
descrierii şi desenelor ;
- dacă înaintea acordării brevetului de către O.S.I.M. se constată, prin hotărâre
judecătorească, că dreptul la brevet aparţine altei persoane decât solicitantul, persoana
îndreptăţită poate depune o nouă cerere iar cererea iniţială este considerată de O.S.I.M. ca
retrasă începând cu data de depozit a noii cereri ;
- solicitantul nu a depus revendicările şi desenele în termen de două luni de la data de
depozit a cererii de brevet, cu plata taxei legale.
Toate hotărârile luate de O.S.I.M. sunt motivate şi se înscriu în Registrul Naţional
al cererilor de brevet de invenţie în termenele şi condiţiile stabilite de Regulament şi se
comunică solicitantului.
În cazul decesului părţii interesate sau al dizolvării persoanei juridice, procedura
administrativă se suspendă până la comunicarea la O.S.I.M. a succesorului în drepturi.
Până la comunicarea hotărârilor, O.S.I.M. – ul poate proceda din oficiu la revocarea
hotărârilor sale pentru neîndeplinirea condiţiilor legale precum şi pentru orice eroare
materială. Până ce O.S.I.M. –ul constată pe baza unor dovezi temeinice că solicitantul,
altul decât inventatorul, nu este îndreptăţit la acordarea brevetului de invenţie, se poate
proceda la amânarea comunicării hotărârii luate, fără a depăşi un termen de 6 luni de la
data acesteia.
Brevetul de invenţie este eliberat de directorul general al O.S.I.M, în temeiul
hotărârii de acordare a acestuia. Data eliberării brevetului de invenţie este data la care
menţiunea eliberării este publicată în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.
Brevetele se înscriu în Registrul Naţional al brevetelor de invenţii.

Durata de protecţie a unui brevet de invenţie este de 20 ani cu începere de la data
de depozit. Pentru produsele medicamentoase sau produsele fitosanitare brevetate se
poate obţine o protecţie suplimentară, în condiţiile legii26
.
Brevetul este titlul juridic, eliberat de către stat prin organul său de specialitate, cu
competenţă exclusivă pe teritoriul României prin care titularului i se recunoaşte un
drept exclusiv de exploatare asupra invenţiei sale. În doctrină brevetul este considerat
prin monopolul pe care îl conferă un mecanism juridic de incitare a cercetării –
dezvoltării şi care este în principiu un efect direct şi specific al brevetului.
Brevetul naţional este esenţialmente temporar producându-şi efectele pe teritoriul
ţării unde a fost eliberat27
. Cât priveşte efectele brevetului, în literatura juridică se
consideră că acesta este constitutiv de drepturi deşi unii autori susţin opinia caracterului
declarativ al efectelor actului administrativ invocându-se instituţia protecţiei provizorii
reglementată de art.33 din lege, care la o examinare atentă nu infirmă caracterul
constitutiv de drepturi a brevetului.
Astfel de exemplu titularul protecţiei provizorii nu poate introduce o acţiune în
contrafacere condiţionată de existenţa unui brevet valabil şi este în aceste condiţii mai
vulnerabil sub aspectul apărării drepturilor sale.
2.3.6. Brevetarea în străinătate
Art.41 din lege prevede în mod expres, ca primă exigenţă, că brevetarea în
străinătate a invenţiilor create de persoanele fizice române pe teritoriul României se face
numai după înregistrarea cererii de brevet la O.S.I.M. În cazul invenţiilor care conţin
informaţii secrete de stat, brevetarea în străinătate se face numai dacă informaţiile au fost
declasificate de către instituţiilor care le-au atribuit acest caracter. În vederea brevetării în
străinătate, solicitanţii îndreptăţiţi pot beneficia de sprijin financiar. Brevetarea în
străinătate se aduce la cunoştinţa O.S.I.M. de către persoanele care au creat invenţia sau
26
Durata de protecţie a brevetului de soi, acordat de OSIM noilor soiuri de plante din toate genurile şi
speciile este de 25 ani termen ce curge de la data eliberării brevetului de soi. Pentru un nou soi de plantă se
eliberează brevetul de soi, dacă acesta este : nou, distinct, omogen, stabil şi poartă o denumire generică
pentru a permite identificarea acestuia. Legea nr.255 privind protecţia noilor soiuri de plante republicată în
M.Of. nr. 65 din 26 ianuarie 2007.
27
Excepţia de la regula teritorialităţii o constituie brevetul european care o dată eliberat, constituie un
fascicol de brevete naţionale. Brevetul european a fost instituit prin Convenţia de la München din 1973.
România a aderat la Convenţia de la München privind eliberarea brevetelor europene din 5 octombrie 1973,
precum şi la Actul de revizuire al acestei convenţii din 29 noiembrie 2000, prin Legea nr.611/2002
publicată în Mon.Of. Partea I,nr.844 din 22.11.2002.

de către succesorii acestora. Condiţiile în care se poate obţine sprijinirea brevetării în
străinătate sunt prevăzute în Normele nr.242/1999 emise de O.S.I.M., modificate în
2000.28
Aspecte de aprofundat/ studiu individual:
- brevetul european ( vezi Convenţia de la München din 1973)
- Teme de referat:
o Efectele brevetului european;
o Avantajele brevetului european.
Verifică-ţi cunoştinţele!
1. Analizaţi condiţiile de fond pozitive ale protecţiei invenţilor.
2. Analizaţi comparativ invenţia de produs şi invenţia de procedeu.
3. Data în funcţie de care se apreciază condiţia noutăţii.
4. Definiţi anterioritatea şi divulgarea.
5. Categori de priorităţi şi regimul lor juridic.
6. Ce înţelegeţi prin stadiul tehnicii?
7. Ce condiţii trebuie îndeplinite pentru recunoaşterea unui drept de prioritate
unionistă?
8. Care sunt etapele brevetării?
9. Ce înţelegeţi prin protecţie procizorie?
10. Titlul şi durata protecţiei în materie de invenţii.
11. Soarta ulterioară a primului depozit:
• Influenţează existenţa dreptului de prioritate,
• Poate influenţa existenţa dreptului de prioritate ;
• Nu influenţează existenţa dreptului de prioritate.
12. Sunt brevetabile :
• Invenţiile care contravin ordinii publice şi bunelor moravuri ;
• Programele de calculator;
• Invenţiile clasificate ca secrete de stat numai după declasificare.
13. Brevetul european se acordă de către:
• ORDA;
• OSIM;
• Oficiul European de Brevete.
14. Brevetul de invenţie este:
• Act juridic declarativ de drepturi;
• Un act juridic administrativ constitutiv de drepturi;
• Contract sinalagmatic cu titlu gratiut.
15. Data de la care începe să curgă perioada de valabilitate a brevetului de
invenţie poate fi :
• Data depozitului naţional reglementar ;
• Data publicării cereri de brevet ;
28
Publicate în Monit.Oficial, partea I, nr. 115 din 16.03.2000

• Data emiterii hotărârii prin care s-a admis cererea de brevet.
16. Titular al brevetului de invenţie este inventatorul salariat dacă:
• Invenţia a fost realizată în baza unui contract de muncă ce prevede o
misiune inventivă;
• Invenţia a fost realizată cu ajutorul material al unităţii fără ca în contractul
de muncă să fie prevăzută o misiune inventivă;
• Invenţia a fost realizată la comandă.
17. Noutatea:
• Este o condiţie de fond a protecţiei invenţilor;
• Este o condiţie de formă a protecţiei invenţilor;
• Are caracter relativ în materie de invenţii.
18. Examinarea cererii de brevet poate fi cerută:
• În termen de 2 luni de la declasificare, în cazul invenţilor calificate drept
secrete de stat;
• La data depuneri cererii de brevet;
• Oricând.
19. Protecţia provizorie:
• Este recunoscută de la data publicări cereri de brevet;
• Se naşte de la data depozitului naţional reglementar;
• Încetează la cererea persoanei interesate.
20. În baza hotărârii de acordare a brevetului de invenţie:
• OSIM eliberează brevetul de invenţie persoanei îndreptăţite;
• Drepturile titularului devin opozabile erga omnes;
• Brevetul se înscrie în Registrul naţional al brevetelor de invenţie.
Cuvinte cheie:
• Invenţie de produs şi invenţie de procedeu;
• Invenţie de servici;
• Activitate inventivă;
• Stadiul tehnicii;
• Drept de prioritate;
• Prioritate unionistă;
• Prioritate internă;
• Anteriorităţi;
• Divulgare;
• Protecţie provizorie;
• Brevet de invenţie.
☺Definiţi cuvintele cheie mai sus enumerate.
Bibliografie
 Ioan Macovei Tratat de drept al proprietăţii intelectuale, Ed. C.H.Beck,
Bucureşti, 2010, pp.47-109;

 N.Puşcaş, Invenţiile salariaţilor , Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002,
p.201;
 Viorel Roş Dreptul proprietăţii intelectuale, Ed.Global Lex, Bucureşti,
2001, pp.304-373;
 OMPI Introducere în proprietatea intelectuală, Ed.Rosetti, Bucureşti,
2001, pp.16-17;
 Otilia Calmuschi , Inventatorul salariat şi regimul juridic al creaţiei sale,
Studii de drept românesc, 2000, nr.3-4;
 R.Popescu, În legătură cu dreptul de preferinţă al unităţii la încheierea
unui contract privind invenţia salariatulu său, „Dreptul” nr.9/1995,
pp.31;
 Yolanda Eminescu, Legea brevetelor de invenţii, Bucureşti, Ed. Lumina
Lex, 1993, pp.62 şi urm.
 Otilia Calmuschi, Cooperarea internaţională în domeniul proprietăţii
industriale, Bucureşti, Ed. Academiei, 1990, pp.31şi urm.
 A. Petrescu, L. Mihai, Drept de proprietate industrială , Universitatea
din Bucureşti, 1987, pp. 61;
 Yolanda Eminescu Tratat de proprietate industrială, vol.I, Creaţii noi, Ed.
Academiei, Bucureşti, 1982, pp.40;

86576063 dreptul-proprietatii-intelectuale-curs-id-iunie-2011

86576063 dreptul-proprietatii-intelectuale-curs-id-iunie-2011

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Viewers also liked

Viewers also liked (20)

Similar to 86576063 dreptul-proprietatii-intelectuale-curs-id-iunie-2011

Similar to 86576063 dreptul-proprietatii-intelectuale-curs-id-iunie-2011 (20)

More from exodumuser

More from exodumuser (20)

86576063 dreptul-proprietatii-intelectuale-curs-id-iunie-2011