1 Cor. 12. 13 Arthur W. Pink

1. OARE VORBEȘTE I CORINTENI, 12
DESPRE BISERICA UNIVERSALĂ SAU
DESPRE O ADUNARE NEO-TESTAMENTARĂ LOCALĂ?
DE ARTHUR W. PINK
Timp de aproape zece ani după regenerarea sa, scriitorul de față nu s-a îndoit niciodată că
„trupul” despre care se vorbește în I Corinteni capitolul 12, se referea la „Biserica Universală”. El
fusese învățat aceasta de către cei cunoscuți sub numele „Plymouth Brethren”, lucru găsit în notițele
Bibliei Scofield Reference Bible și acceptat pe larg de evanghelici și de cercetătorii profețiilor. El
nu a auzit nicio chestionare a concepției de mai sus până când Dumnezeu nu l-a adus printre
„baptiștii de sud” – un înalt privilegiu pentru care el va fi totdeauna profund recunoscător. Dar i-a
fost dificil să cumpănească imparțial o expunere care însemna demontarea unei învățături primite de
la oameni foarte respectați – pentru a nu mai aminti nimic despre mărturisirea că mult timp
susținuse o concepție cu totul eronată și își îngăduise să citească I Corinteni, 12 (și pasaje similare)
prin ochelarii altora. Cu toate acestea, recent, scriitorul a fost călăuzit să facă pentru sine însuși un
studiu independent însoțit de rugăciune, asupra subiectului, având ca rezultat faptul că el este
obligat să renunțe la concepția sa anterioară ca fiind complet nesustenabilă și nescripturală.
Versiunea Autorizată (Authorized Version) traduce I Corinteni, 12:13 după cum urmează:
„Căci de un Duh suntem noi botezați într-un trup” ; cu privire la aceasta vom spune mai multe mai1
târziu. Despre I Corinteni, 12, în Biblia sa, dr. Scofield are de spus aceasta:
Capitolul 12 vizează Duhul în relație cu trupul lui Cristos. Această relație este dublă: (1) Botezul cu
Duhul formează Trupul prin unirea credincioșilor cu Cristos, Capul înviat și glorificat și unii cu
ceilalți (v. 12,13). Simbolul Trupului astfel format este trupul omenesc natural (v. 12) și toate
analogiile sunt folosite cu larghețe (v. 14-26). (2) Fiecărui credincios i se dă o împuternicire
spirituală și o capacitate pentru slujire specifică, etc. etc.
Scriind termenul „trup”cu majusculă, dr. Scofield avea indubitabil în minte „Biserica
Universală”. Dacă există vreo îndoială cu privire la acest punct, aceasta este risipită pe dată de o
referință la notițele dr. Scofield privitoare la Epistola către evrei, 12:23: „Adevărata biserică,
compusă din întregul număr al persoanelor regenerate din ziua Cincizecimii și până la prima înviere
(I Cor. 15:52), unite împreună și cu Cristos prin botezul cu Duhul Sfânt (I Cor. 12:12,13) este
Trupul al cărui Cap este El”. Trebuie observat că în ambele locuri doctorul vorbește despre „botezul
cu Duhul”, dar în I Corinteni, 12:13 nu se face nici cea mai mică mențiune despre vreun botez „cu”
Duhul Sfânt, nici în limba engleză, nici în limba greacă; aceasta este numai o născocire provenită
din imaginația doctorului.
Versiunea Revizuită (Revised Version) traduce astfel I Corinteni, 12:13: „Căci într-un Duh
am fost noi toți botezați într-un trup”. Noi credem că aceasta este o traducere a textului grecesc mult
Traducerea Cornilescu redă versetul: „Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur1
trup...” Expresia „ca să alcătuim un singur” este absentă din originalul grecesc, fiind adăugată de traducător. N. ed.
%1

2. mai bună și mai precisă decât Versiunea Autorizată, dar și acestei traduceri îi imputăm o greșeală:
scrierea cu majusculă a termenului „spirit” (pneumatic) induce cu totul în eroare și este aproape
imposibil să găsești adevăratul înțeles al versetului. Pentru beneficiul celor care nu citesc Noul
Testament în limba greacă, putem spune că în limba originală în care a fost scris Noul Testament nu
se folosesc majuscule, cu excepția începutului unei cărți sau a unui paragraf. În limba greacă,
pneuma este întotdeauna scris cu minuscula „d” și este o chestiune de expunere și interpretare – în
nici un caz de traducere – dacă trebuie folosită minuscula „d” sau majuscula „D” în fiecare caz în
care se întrebuințează termenul pentru „duh”. În multe cazuri, acesta este tradus cu minuscula „d”,
duh (Mat. 5:3; Rom. 1:4; 1:9; I Cor. 2:11; 5:3) etc. În alte cazuri, unde se face referire la Duhul
Sfânt al lui Dumnezeu, se folosește, pe bună dreptate o majusculă. Mai mult, termenul grecesc
pneuma este folosit nu numai pentru a denota uneori Duhul Sfânt al lui Dumnezeu și alteori duhul
omului (pus în contrast cu sufletul și trupul său), ci, de asemenea este întrebuințat psihologic; citim
despre „duhul (pneuma) blândeții” (I Cor. 4:21) și despre „duh (pneuma) de frică” (II Tim. 1:7) etc.
Din nou, în Epistola către filipeni, 1:27, citim „rămâneți tari în același duh”. Aici, „duh” are forța
unității de gândire, acord, scop. Observați că în Filipeni, 1:27, termenul grecesc pentru „într-un
duh” este exact la fel în fiecare privință ca termenul grecesc folosit în I Corinteni, 12:13, iar în
Filipeni, 1:27, chiar traducătorii Versiunii Autorizate au folosit minuscula „d” pentru „duh”, după
cum ar fi trebuit să procedeze cu certitudine și în pasajul I Corinteni, 12:13. Un alt argument cu
privire la limba greacă: prepoziția tradusă „de” în I Corinteni, 12:13, este en, care în Noul
Testament este tradus „printre” de 114 ori, „de” de 142 de ori, „cu” de 139 de ori și „în” de 1863 de
ori. Orice comentariu este de prisos. „Într-un duh am fost noi toți botezați” ar trebui să fie
traducerea versetului I Corinteni 12:13. „Botezul” de aici nu este deloc botezul Duhului Sfânt, ci
botezul în apă. Notă: Ori de câte ori în Noul Testament citim despre „botez”, fără altceva în verset
sau în context care să îl descrie expres (ca în Galateni, 3:27; Efeseni, 4:5 etc), întotdeauna este vizat
botezul în apă.
„Într-un duh am fost noi toți botezați într-un trup.” În ce trup? În „Biserica Universală” sau
într-o adunare locală a lui Cristos? Noi susținem că un studiu atent al capitolului 12 din I Corinteni
poate da un singur răspuns posibil: o adunare baptistă locală. Observați următoarele puncte:
(1) Capul „trupului” descris aici în I Corinteni 12, este văzut a fi pe Pământ – versetele
16, 17. Ar fi totalmente distonant să reprezentăm Capul unei Biserici Universale și mistice
(presupunând că ar exista un asemenea lucru, care, până acum, cu certitudine că nu există)
ca fiind pe Pământ, deoarece Capul acelei Biserici care, în viitor va fi Biserica universală a
lui Cristos, este în Ceruri și tot în Ceruri se va aduna biserica universală (vezi Evr.
12:22-24). Dar este perfect adecvat să reprezentăm (în ilustrația trupului omenesc) capul
adunării locale ca fiind pe Pământ, căci oriunde o adunare locală neo-testamentară se
întrunește pentru închinare sau pentru a întreprinde acțiuni pentru Cristos, El este în mijlocul
său (Mat. 18:20).
(2). În I Corinteni, 12:22,23, citim despre mădulare ale trupului care par „mai slabe” și
„vrednice de mai puțină cinste” și „mai puțin frumoase”. Asemenea caracteristici ale mădularelor
trupului omenesc ilustrează cu acuratețe diferențele existente între stări spirituale ale membrilor
%2

3. diverși ai unei adunări locale, dar ilustrația de aici a „trupului” eșuează complet dacă se are în
vedere „Biserica Universală”, pentru că atunci când Biserica Universală se întrunește în Ceruri,
fiecare membru al său va fi „ca și Cristos”, „într-un trup de slavă”, iar asemenea comparații cum ar
fi „mădulare mai slabe”, „mai puțin vrednice de cinste” sau „mai puțin frumoase” vor fi pe veci un
lucru care ține de trecut!
(3). În I Corinteni, 12:24, apostolul vorbește despre ceea ce Dumnezeu a făcut pentru ca să
nu existe dezbinare în trup (v. 25). Să se întrebe orice cititor imparțial în ce trup este posibilă o
dezbinare (schismă)? Cu siguranță nu în Biserica Universală, căci aceasta este o lucrare pur
dumnezeiască, în care nu încape responsabilitatea și eșecul omenesc. Când adunarea primilor-
născuți se întrunește în Ceruri, glorificată, „fără pată sau zbârcitură sau altceva de felul acesta”,
atunci nu va exista „dezbinare”. Dar în adunarea pe care apostolul o contemplă în I Corinteni,
capitolul 12, există „dezbinare” (vezi I Cor. 11:18 etc.). Prin urmare este demonstrat ca adevăr că
adunarea locală și nu Biserica Universală este cea vizată I Corinteni, 12.
(4). În I Corinteni, 12:26 citim: „Și dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă
împreună cu el; dacă este prețuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el”. Acum,
este acest lucru adevărat cu privire la Biserica Universală? Cu siguranță că nu. Este adevărat că ori
de câte ori un credincios în Cristos din India sau din China (de care eu nici măcar nu am auzit
vreodată) „suferă”, „toate mădularele”, toți credincioșii din America, „suferă” cu el? Cu siguranță
că nu. Dar este adevărat la nivel ideal și adesea în experiență, că atunci când un membru al unei
adunări locale „suferă”, toți membrii acelei adunări locale suferă și ei. Trebuie să ne abținem de la
adăugarea unor argumente suplimentare.
S-a expus suficient, credem, pentru a dovedi că „trupul” la care se face referire în I
Corinteni 12:13, este o adunare locală și că „trupul omenesc” este folosit aici pentru a ilustra
dependența reciprocă și relația existentă între diferitele sale mădulare. Din acest fapt stabilit și
incontestabil urmează câteva concluzii: Mai întâi, „botezul” prin care omul intră „într-o” adunare
neo-testamentară este botezul în apă, căci Duhul Sfânt nu „botează” pe nimeni într-o adunare locală.
În al doilea rând, indiferent de naționalitatea noastră – evreu sau ne-evreu –, indiferent de
statutul nostru social – sclav sau om liber – toți membrii adunării locale au fost botezați „într-un
duh”, adică într-un gând, un scop, un acord și, prin urmare, există o unitate de țel pe care ei o
urmăresc, o unitate de privilegiu de care ei se bucură și o unitate de responsabilitate de care ei se
achită. Mai mult, despre ei se spune că „au fost adăpați dintr-un duh”, adică ei sunt una și toți își
însușesc (simbolizat prin „adăpa”) această unitate de duh.
În al treilea rând, există un singur mod de intrare într-o adunare locală a Domnului Isus
Cristos și aceasta se face prin „botezul” săvârșit de către un administrator calificat din punct de
vedere scriptural și autorizat din punct de vedere scriptural, căci citim „Într-un duh am fost noi toți
botezați într-un trup”. Prin urmare, reiese că nimeni nu a intrat „într-o” adunare neo-testamentară,
decât cei „botezați” scriptural, toți ceilalți fiind membri ai unor instituții care nu sunt altceva decât
instituții făcute de oameni. De-aici rezultă colosala importanță a „păstrării rânduielilor”, așa cum au
fost ele date de Cristos Însuși adunărilor Sale.
%3

4. Scriitorul își cere scuze pentru că a scris atât de mult (el a condensat pe cât a putut), dar
nutrește speranța că propria sa mărturisire cu care a deschis acest articol îi va motiva pe alții spre
cercetarea mai sârguincioasă a Sfintelor Scripturi pentru a cerceta pentru sine toate lucrurile, fără a
accepta învățătura vreunui om, indiferent cine este el. Fraților, să râvnim să fim „bereeni”!
(Dintr-un tractat scanat și formatat de Jim Duvall.)
Articol preluat de pe http://baptisthistoryhomepage.com/pink.local.church.html
Traducere de Mircea Sever Roman
Editor: Raul Enyedi
%4